Politici de Mediu a Uniunii Europene

2. Ce este politica de mediu?

Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii, corectării poluării la sursă și „poluatorul plătește”. Programele multianuale de acțiune pentru mediu stabilesc cadrul pentru viitoarele acțiuni în toate domeniile politicii de mediu. Acestea sunt integrate în strategiile orizontale și sunt luate în considerare în cadrul negocierilor internaționale în materie de mediu. Nu în ultimul rând, implementarea este fundamentală.

Politica de mediu a Uniunii Europene este susținută de un număr de actori instituționali implicați în pregătirea, definirea și implementarea sa, și care se află în permanentă consultare 8 cu guvernele Statelor Membre, cu diverse organizații industriale, organizații nonguvernamentale și grupuri de reflexie . Prin diversele atribuții pe care le au, acestea contribuie la caracterul sinergetic al politicii de mediu și asigură realizarea obiectivelor sale atât la nivel legislativ, cât și la nivel de implementare.

Strategia preponderentă în cadrul acestor politici, este aceea de dezvoltare durabilă. Acest lucru implică menținerea echilibrului ecologic, precum și reducerea impactului activităților asupra mediului înconjurător. Investițiile alocate pentru reducerea acestui impact sunt atât colective, cât și individuale. În cunformitate cu stipulările precizate, fiecare participant are obligativitatea respectării și implementării cerințelor.

Importanța respectării acestor reguli, nu este data numai de forma legislativă, ci și de faptul că, indivizii, consumatorii sunt interesați din ce în ce mai mult de politica de mediu aplicată de firmele existente, de impactul pe care acestea îl aplică asupra mediului. Acest lucru este extrem de vizibil, prin faptul că, la prezentarea oricărei firme sau instituții ce acționează sub reglementarea în cadrul politicii de mediu, există o rubrica specială pentru a prezenta viziunea companiei, asupra acestui aspect. Inclusiv ambalajul, este adeseori folosit, pentru a reaminti, de responsabilitatea ecologică de care dă dovadă compania în cauză. Implicarea oamenilor în acest proces este foarte importantă, deoarece nerespectarea acestor condiții, se reflectă acum, mai mult sau mai puțin în imaginea companiei, astfel încât, eventualele cheltuieli cu privire la impactul asupra mediului, ar reprezenta mai puțin din punct de vedere financiar, decât pierderea clienților. Astfel, presiunea unui echilibru între activitate și mediu, este mult mai bine conturată atunci când știi că omenii sunt interesați de acest lucru și pot fi înfluențați negativ, în caz contrar.

Acestea fiind spuse, UE aplică unele dintre cele mai avansate standarde de protecție a mediului din lume. Politica de mediu a UE contribuie la ecologizarea economiei și la protejarea naturii și a sănătății și calității vieții persoanelor care trăiesc pe teritoriul Uniunii.

Obiectivul principal, este acela de a crea o punte între protecția mediului și menținerea unei prezențe competitive a UE în cadrul pieței mondiale, în idea că, politica de mediu poate asigura un rol în crearea locurilor de muncă și stimularea investițiilor (“verzi”). Promovarea unui cadru ecologic durabil, asigură o bună desfășurare a activităților economice, cât și îmbunătățirea calității vieții în Europa. Inovațiile din domeniul mediului, reprezintă un sector aparte al competitivității, cu posibilități de implementare și exportare, ceea ce oferă un cadru productiv, în sens financiar, dar și ecologic.

Principala preocupare a cetățenilor europeni este legată de apă, poluarea aerului și de produsele chimice, probleme de mediu întâlnite la nivel general. Exemple de măsuri luate de către UE în acest sens:

aerul, oceanele și alte resurse de apă sunt menținute curate;

solurile și ecosistemele sunt exploatate în mod durabil;

schimbările climatice se mențin în limite gestionabile.;

Apariția provocărilor este inevitabilă odată cu creșterea populației, precum și numărului de persoane ce locuiesc la oraș. Astfel că problemele de mediu, devin din ce în ce mai prezente, lucru ce trebuie tratat cu mare seriozitate și o oarecare urgență în dezbatere, cât și implementare. Odată cu evoluția, atât a populației, cât și a mijloacelor, provocările apărute evoluează în tandem. Rolul UE, acela de actor important în plan global, reprezintă un element important în demersurile internaționale de promovare a dezvoltarii durabile, în lumea întreagă. O informație importantă, ce nu trebuie uitată, este dată de faptul că programul de acțiune pentru mediu este implementat atât de instituțiile UE, cât și de guvernele naționale, în stransă legătură cu deciziile luate la nivelul întregii grupări. Acest lucru ofera atât avantaje, cât și dezavantaje, însă este important de reținut că, eforturile se fac colectiv, iar colaborarea în cadrul membrilor și nu numai este esențială pentru realizarea obiectivelor propuse.

3. Reglementări ale politicii de mediu.

Baza legală a politicii de mediu a UE este constituită de articolele 174 – 176 ale Tratatului CE, la care se adaugă articolele 6 și 95. Articolul 174 este cel care trasează obiectivele politicii de mediu și conține scopul acesteia – asigurarea unui înalt nivel de protecție a mediului ținând cont de diversitatea situațiilor existente în diferite regiunii ale Uniunii. În completarea acestuia, Articolul 175 identifică procedurile legislative corespunzătoare atingerii acestui scop și stabilește modul de luare a deciziilor în domeniul politicii de mediu, iar Articolul 176 permite SM adoptarea unor standarde mai stricte. Articolul 95 vine în completarea acestuia și are în vedere armonizarea legislației privitoare la sănătate, protecția mediului și protecția consumatorului în Statele Membre, iar o clauză de derogare permite acestora să adauge prevederi legislative naționale în scopul unei mai bune protejări a mediului. Funcționând într-o altă direcție, Articolul 6 promovează dezvoltarea durabilă ca politică transversală a Uniunii Europene și subliniază astfel nevoia de a integra cerințele de protecție a mediului în definirea și implementarea politicilor europene sectoriale. Acestora li se adaugă peste 200 de directive, regulamentele și deciziile adoptate, care constituie legislația orizontală și legislația sectorială în domeniul protecției mediului.

Legislația orizontală cuprinde acele reglementări ce au în vedere transparența și circulația informației, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activității și implicării societății civile în protecția mediului ș.a. (de exemplu: Directiva 90/313/CEE privind accesul liber la informația de mediu, Regulamentul 1210/90/CEE privind înființarea Agenției Europene de Mediu, etc.). Spre deosebire de aceasta, legislația sectorială (sau verticală) se referă la sectoarele ce fac obiectul politicii de mediu și care sunt: gestionarea deșeurilor, poluarea sonoră, poluarea apei, poluarea aerului, conservarea naturii (a biodiversității naturale), protecția solului și protecția civilă (care se regăsesc în planurile de acțiune și în strategiile elaborate).

Conform articolului 11 și articolelor 191-193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), UE are competența de a acționa în toate domeniile politicii de mediu, precum poluarea aerului și a apei, gestionarea deșeurilor și schimbările climatice. Sfera de aplicare a competenței sale este limitată de principiul subsidiarității și de cerința unanimității în Consiliu în ceea ce privește aspecte precum cele de natură fiscală, amenajarea teritoriului, utilizarea terenurilor, gestionarea cantitativă a resurselor de apă, alegerea surselor de energie și structura aprovizionării cu energie.

Politica de mediu europeană a fost adoptată în cadrul Consiliului European de la Paris din 1972, unde șefii de stat sau de guvern europeni au declarat că este nevoie de o politică comunitară de mediu de însoțire a expansiunii economice și au solicitat un program de acțiune. Actul Unic European din 1987 a introdus un nou titlu „Mediul”, care furniza primul temei juridic pentru o politică de mediu comună care are drept obiective conservarea calității mediului, protejarea sănătății umane și asigurarea unei utilizări raționale a resurselor natural.

Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene sunt clar stipulate de Articolul 174 al Tratatului CE și sunt reprezentate de:

• conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

• protecția sănătății umane;

• utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale;

• promovarea de măsuri la nivel internațional în vederea tratării problemelor regionale de mediu și nu numai.

4. Evoluția politicii de mediu

Prima politică de mediu a Comunității Europene a fost instaurată în anul 1972. Până în prezent, comunitatea a avut în vedere mai multe aspecte și probleme de mediu, cum ar fi ploile acide, subțierea stratului de ozon, calitatea aerului, poluarea fonică, deșeuri și poluarea apei. Directiva Cadru pentru Apă este un exemplu de politică în domeniul apei, cu scopul ca râurile, solul și apele de coastă să fie de „calitate bună” până în anul 2015. Directiva pentru păsări și Directiva Habitate sunt părți ale legislației europene pentru protecția biodiversității și a habitatelor naturale.

Aceste politici de protecție se ocupă doar de protecția animalelor si plantelor, micro-organismele neavând nici un fel de protecție după legislatia Uniunii Europene.

Dispozițiile sunt implementate prin Programul Natura 2000, acoperind circa 30.000 de locuri în toată Europa.

În anul 2007, statele membre au căzut de comun acord ca din energia elecrică folosită în Uniunea Europeana – 20% să provenă din surse regenerabile și emisiile de carbon să fie reduse deasemenea cu minim 20% până in anul 2020 în comparașie cu anul 1990. Acest lucru include măsuri de scădere a cantității de combustibili utilizati de autoturisme și camioane cu circa 10% și înlocuirea lor cu biocombustibili. Această măsura este considerată ca fiind una dintre cele mai ambițioase acțiuni împotriva încălzirii globale.

Tabel 1 – Planurile de Acțiune pentru Mediu (PAM)

Instrumente Financiare Programul LIFE , creat în anul 1992, a avut drept scop contribuirea implementării și dezvoltarii politicii mediului. Acest program cuprinde 3 mari faze:

• LIFE I, avand un buget alocat de circa 400 milioane de euro pentru perioada 1992-1995;

• LIFE II, alcătuit din 3 componente: LIFE Natura, LIFE Mediu și LIFE State, având un buget mai mare de 450 milioane de euro pentru perioada 1996-1999;

• LIFE III,având un buget de 640 milioane de euro pentru perioada 2000-2006.

Pentru perioada 2007-2013 a fost adoptat programul LIFE+ cu un buget de 2,143 miliarde EUR, constituit prin Regulamentul (CE) nr. 614/2007 din 23 mai 2007 privind Instrumentul financiar pentru mediu.

Acest program Life+ este împărțit in 3 componente:

1. Natură și biodiversitate

2. Politică și guvernare în materie de mediu, având urmatoarele obiective specifice:

• contribuția la dezvoltare, metodelor și instrumentelor inovatoare;

• consolidarea bazei de cunoștințe pentru dezvoltarea, evaluarea preliminară, monitorizarea și evaluarea finală a politicii și legislației în materie de mediu;

• susținerea elaborării și punerii în aplicare a politicilor de monitorizare și evaluare preliminară a situației mediului și a factorilor, presiunilor și reacțiilor care au un impact asupra mediului;

• facilitarea punerii în aplicare a politicii comunitare de mediu la nivel local și regional;

• susținerea unei mai bune guvernări de mediu prin sporirea participării părților interesate, inclusiv a ONG-urilor, în procesul consultării politice

3. Informare și comunicare Programul LIFE+ Natură și biodiversitate are următoarele obiective specifice:

• punerea în aplicare a politicii și legislației comunitare privind natura și biodiversitatea la nivel local și regional;

• consolidarea bazei de cunoștiințe pentru dezvoltarea, evaluarea preliminară, monitorizarea și evaluarea finală a politicii și legislației comunitare privind natura și biodiversitatea;

• susținerea elaborării și aplicării politicilor și instrumentelor de monitorizare și evaluare a naturii și biodiversității și a factorilor, presiunilor și reacțiilor care le influențează;

• susținerea unei mai bune guvernări în materie de mediu, prin sporirea participării părților interesate, în consultările privind politica și legislația în materie de natură și biodiversitate, precum și în punerea în aplicare a acestora.

Actori importanți în ceea ce privește politica de mediu

Comisia Europeană – Direcția Generală Mediu – reprezintă principalul rol în luarea deciziilor cu privire la această politică și a fost înființată în anul 1981 cu rolul de a proteja, conserva și îmbunătăți calitatea mediului pentru generațiile prezente și viitoare.

Parlamentul European – Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară – ENVI – Reprezintă una dintre cele mai mari comisii ale Parlamentului European. ENVI, în cadrul politicilor de mediu, se ocupă de schimbările climatice, măsurile împotriva poluării aerului, solului și apei, gestionarea și reciclarea deșeurilor, manipularea substanțelor periculoase și toxice, precum și protejarea diversității.

Consiliul de Miniștri – Consiliul Miniștrilor Mediului – Reunind miniștrii însărcinați cu problematica mediului din toate statele membre, acest consiliu are un rol important în reducerea decalajelor înregistrate între țările Uniunii în privința standardelor de mediu.

Agenția Europeană pentru Mediu – (AEM) este un organism cu caracter consultativ care are drept rol principal punerea la dispoziția organelor comunitare și țărilor membre informații obiective referitoare la mediul european, astfel încât, măsurile luate să vină în întâmpinarea nevoilor reale în materie de mediu.

Grupurile de interese ecologiste – Principalele organizații de acest fel care își desfășoară activitatea și la nivelul UE sunt : European Environmental Bureau, Friends of Earth, Greenpeace International, World-Wide Fund for Nature, Climate Network Europe, European Federation for Transport and Environment și BirdLife International. Influența acestor grupuri la nivelul elaborării politicii de mediu a crescut în ultimii ani, fapt datorat creșterii vizibilității și îmbunătățirii opiniei publice în ceea ce le privește.

Politica de mediu este una dintre cele mai complexe politici ale Uniunii Europene. Acest lucru se datoreaza caracterului sau de politica orizontala.Preocuparile Uniunii Europene pentru mediu si energia regenerabila au capatat semnificative legaturi in ultimii ani, fapt ce a dus la adoptarea de masuri la nivelul comunitatii europene.

Politica de mediu a Uniunii Europene este susținută de o serie de strategii și directive în vederea eficientizării sale și susținerii dezvoltării durabile. Printre acestea putem enumera: Strategia pentru Schimbări Climatice-2020, Directiva nr. 75/2010/CE privind emisiile industriale, Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor, ș.a. Aceste exemple sunt concludente, întrucât vizează inițiative importante întreprinse la nivelul politicii comunitare de mediu.

Cantitățile și rezervele de combustibili fosili s-au redus considerabil, iar probleme precum schimbările climatice, dependența de combustibilii fosili, creșterea consumului, a cererii și prețurilor, determină regândirea modalității de producere și consum a energiei și reorientarea către surse de energie alternative și regenerabile.

De reținut

Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii, corectării poluării la sursă și poluatorul plătește.

Este bine știut faptul că statele din nordul Europei au avut de-a lungul timpului standarde de mediu extrem de ridicate în comparație cu cele din sud și mai recent din zona central-europeană. În vreme ce țările nordice au negociat modificări ale tratatelor care să le permită depășirea normelor de mediu stabilite de Bruxelles, membrii mai săraci din sud s-au străduit să atingă aceste standarde. Acest fapt este de natură să genereze rupturi în elaborarea de politici de mediu și să diminueze coerența atât de necesară pentru obținerea de rezultate eficiente. Existența acestui clivaj între nordul bogat și sudul sărac a fost mai evidentă în perioada extinderilor sudice din 1981 și 1986.

Astfel, dacă grupul țărilor industrializate are nevoie de măsuri axate pe reducerea noxelor din atmosferă, tratarea deșeurilor sau reducerea poluării fonice, cele în dezvoltare, cu un sector rural și agricol extins, pun accent mai degrabă pe îmbunătățirea calității solului, a apei și pe protecția naturii.

Extinderea reprezintă unul dintre proiectele cele mai ambițioase ale Uniunii Europene. Poluarea, protecția mediului, schimbările climatice și riscurile la adresa mediului au fost si sunt puncte importante în cadrul procesului de aderare. Ea reprezintă o creștere a asigurării protecției mediului.

Asigurarea surselor de energie a devenit un element indispensabil al societății noastre, un element cheie al dezvoltării economice și sociale al tuturor țărilor.

Bibliografie

***, Politica de mediu a Uniunii Europene – principii generale și cadrul de bază, disponibil la http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.1.html, accesat la data de 25.04.2015

***, Uniunea Europeană, mediu, disponibil la http://europa.eu/pol/env/index_ro.html, accesat la data de 25.04.2015

***, Protejarea sănătății și bunăstării persoanelor care trăiesc în UE, disponibil la http://europa.eu/pol/env/index_ro.htm, accesat la data de 25.04.2015

***, Politica de mediu, disponibil la http://beta.ier.ro/documente/formare/Politica_mediu.pdf, p. 9, accesat la data de 22.04.2015.

***, Politica de mediu, Momente cheie, disponibil la http://www.ier.ro/sites/default/files/pdf/politica_de_mediu_brosura_nr.4_.pdf, accesat la data de 25.04.2015