Politici de Marketing In Promovarea Obiectivelor Cultural Turistice Gorjene. Studiu de Caz Targu Jiu

LUCRARE DE LICENȚĂ

POLITICI DE MARKETING ÎN PROMOVAREA OBIECTIVELOR CULTURAL TURISTICE GORJENE. STUDIU DE CAZ – TÂRGU-JIU

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DATE GENERALE ALE ISTORICULUI ȘI AȘEZĂRII GEOGRAFICE A SPAȚIULUI GORJAN

I.I. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI CARACTERISTICI ALE RELIEFULUI

I. 2. HIDROGRAFIA. CLIMA. FAUNA. FLORA

I.3 ISTORICUL ȘI PERIOADELE DE DEZVOLTARE ALE AȘEZĂRII

I. 4 ANALIZA SWOT A JUDEȚULUI GORJ CA DESTINAȚIE TURISTICĂ

CAPITOLUL II. OBIECTIVTE TURISTICE DIN TÂRGU JIU CU VALOARE DE PATRIMONIU

II. 1. ANSAMBLUL MONUMENTAL „CALEA EROILOR” DE LA TÂRGU JIU

II.1.1. ARTISTUL. SCULPTORUL. GENIUL CONSTANTIN BRÂNCUȘI

II. 1. 2. „POARTA SĂRUTULUI”

II. 1. 3. „MASA TĂCERII”

II. I. 4 „COLOANA INFINITULUI”

II. 1. 5. „ALEEA SCAUNELOR”

II. 2. CASA MEMORIALĂ „ECATERINA TEODOROIU”

II. 3. MUZEE DIN TÂRGU JIU

II. 3. 1. MUZEUL JUDEȚEAN „ALEXANDRU ȘTEFULESCU”

II. 3. 2 MUZEUL DE ARTĂ TÂRGU JIU

II. 4. LĂCAȘURILE DE CULT DIN TÂRGU JIU

II. 4. 1. BISERICA „TREI IERARHI”

II. 4. 2 BISERICA „SFÂNTUL NICOLAE ȘI SFÂNTUL ANDREI”

II. 4. 3. BISERICA „SFINȚII VOIEVOZI”

II. 4. 4. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL IOAN DE CAPISTRANO”

II. 4. 5. BISERICA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI”

II. 5. CLĂDIRI CU VALOARE DE SIMBOL

II. 5. 1. PALATUL COMUNAL – PREFECTUA TÂRGU JIU

II. 5. 2. LICEUL „TUDOR VLADIMIRESCU”

II. 6. CONCLUZII

CAPITOLUL III. LOCURI, TRADIȚII ȘI OBICEIURI ALE SPAȚIULUI GORJAN

III. 1 MUZEUL DE ARHITECTURĂ POPULARĂ DE LA CURTIȘOARA

III. 2 NOVACI – ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE

III.3. RÂNCA – O NOUĂ STAȚIUNE MONTANĂ

III. 4 TISMANA- ORAȘ ȘI LOC DE RUGĂCIUNE

III. 5. STAȚIUNEA BALNEARĂ SĂCELU

III. 6 HOBIȚA- SATUL NATAL AL LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI

III. 7. POLOVRAGI

III. 8. COMPLEXUL CHEILE RUNCULUI

CAPITOLUL 4. PROGRAME ȘI POLITICI DE PROMOVARE TURTISTICĂ

IV. 1. POLITICI DE PROMOVARE ALE TURISMULUI GORJAN

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Prezenta lucrare, intitulată „Politici de marketing în promovarea obiectivelor cultural turistice gorjene. Studiu de caz- Târgu-Jiu”, are ca obiectiv evidențierea unor măsuri de promovare și de valorificare turistică a județului Gorj, precum și a municipiului Târgu-Jiu.

Motivul alegerii acestei teme constă în faptul că Județul Gorj este o zonă pe care am vizitat-o si consider că este o regiune deosebită a țării noastre, care are multe de oferit, dar care din nefericire, este insuficient promovată turistic, deși ar putea reprezenta o destinație turistică de mare interes. De aceea, mi-am propus ca prin această lucrare să demonstrez că atât județul Gorj, cât și municipiul Târgu-Jiu dețin toate atuurile necesare pentru a fi considerate puncte turistice importante pe harta țării, acestea având multe de arătat turiștilor de pretutindeni.

Lucrarea de față iși propune să realizeze o analiză cât mai amănunțită a elementelor de turism existente atât în județul Gorj, cât și în municipiul Târgu Jiu, încercând să ilustreze bogatul potențial de care dispune zona, atât din punct de vedere al reliefului, cât și a obiectivelor turistice, dar care, din păcate, nu sunt suficient promovate în plan turistic.

În prima parte a lucrării este prezentată favorabilitatea poziției geografice a municipiului Târgu-Jiu, cât și a județului Gorj atât în plan regional, dar și național. Tot în acest capitol am abordat și evoluția istorică a zonei deoarece nu se poate vorbi despre cultura unui loc în prezent, fără a aminti de trecutul și începuturile sale. În capitolele II și III am detaliat oferta de obiective turistice cuprinse în arealul județului Gorj, prin care se dorește evidențierea unui grad ridicat de potențial turistic al acestui județ. În ultimul capitol al lucrării sunt enunțate metode și poltici de promovare și valorificare a potențialului ridicat al județului, precum și diverse măsuri care să contribuie la dezvoltarea turismului, în special a turismului cultural, de afaceri, ecoturismului, al turismului etnofolcloric și turismului montan. În această parte am propus un traseu turistic care să fie util în promovarea fenomenului turistic și descoperirea localităților cu potențial turistic ridicat din județul Gorj. Am propus o campanie de promovare a traseului turistic atât la nivel național prin Centrele de Informare Turistică din țară și târgurile de profil, dar și la târgurile internaționale.

De asemenea, am realizat și o analiză SWOT a municipiului Gorj – ca destinație turistică – prin care să evidențiez avantajele și dezavantajele existente, precum și oportunitățile de care ar putea beneficia acest județ la ora actuală, datorită atuurilor sale.

Această lucrare a fost elaborată sub directa îndrumare a Doamnei Prof. Lect. Univ. Teodorescu Camelia, căreia îi mulțumesc în primul rând pentru exigența științifică pe care mi-a impus-o pe parcursul întregii perioade de elaborare a lucrării, dar mai ales pentru sprijinul și ajutorul acordat la finalizarea acesteia.

Pentru întocmirea lucrării a fost necesară consultarea unei vaste și variate bibliografii (lucrări scrise, hărți, atlase, statistici etc.). De asemenea, fotografiile folosite în licență sunt atât din arhiva personală, dar și din alte surse, iar hărțile sunt sursă proprie.

Corelația strânsă, oarecum paradoxală, între patrimoniul cultural și economie este evidențiată și de faptul că în țări foarte dezvoltate din punct de vedere economic gestionarea patrimoniului cultural este un model de eficiență atât prin prisma unor indicatori economici, dar și al rolului pe care acesta îl are în educarea populației și dezvoltarea societații – respectiv creșterea coeziunii și dezvoltarea unor comunități mai puternice.

Doresc, pe această cale, să mulțumesc și instituțiilor și reprezentanților acestora de la care am putut obține un complex de date valoros, precum Primăriei Municipiului Târgu Jiu, Consiliului Județean Gorj, Institutului Național de Statistică etc., fără de care nu aș fi putut elabora această lucrare.

CAPITOLUL I. DATE GENERALE ALE ISTORICULUI ȘI AȘEZĂRII GEOGRAFICE A SPAȚIULUI GORJAN

I.I. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI CARACTERISTICI ALE RELIEFULUI

Harta I.1: Harta localizării orașului Târgu Jiu și a județului Gorj

Sursă: proprie

Județul Gorj dispune de un potential turistic diversificat, reprezentat printr-un cadru natural pitoresc, prin monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică, unele de interes internațional, precum și de un valoros patrimoniu focloric și etnografic.

Unitatea administrativă reprezentată de județul Gorj este situată în sud-vestul țării, în zona de nord a Olteniei și are limite comune cu județele Dolj, Mehedinți, Vâlcea, Caraș-Severin și Hunedoara. Suprafața Gorjului este de 560174 ha (aproximativ 2,4% din suprafața țării).

Județul Gorj este un județ de mărime mijlocie, ce se suprapune aproape în întregime bazinului hidrografic al cursului mijlociu al Jiului, râul care străbate județul de la nord la sud. Județul Gorj face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia.

Relieful zonei este alcătuit din zona colinară extinsă în jumătatea sudică a județului, zona dealurilor submontane și zona montană. Aceasta din urmă este compusă din grupa Carpaților Meridionali. În zonă montană se remarcă rocile foarte rezistente, șisturi cristaline, granite si calcare care au creat culoare și văi extrem de spectaculoase, devenite obiective de interes turistic. Platformele de nivelare au favorizat dezvoltarea localităților în zona montană, fapt ce reprezintă un avantaj în exploatarea turistică a zonei. Versanții au expunere sudică, fapt ce creează cadru favorabil dezvoltării ecoturismului în sezonul estival, dar pentru sezonul hibernal expunerea sudică a versanților reprezintă un impediment în ceea ce privește păstrarea timp îndelungat a unui strat de zăpadă suficient pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Munții Căpățânii fac parte din grupa montană Parâng-Șureanu. Cel mai înalt vârf al Munților Căpățânii este Vârful Nedeia, având 2130 m, și este situate pe teritoriul județului Vâlcea. Limita sudică este reprezentată de Depresiunea Polovragi, iar limita vestică este formată de Olteț, a cărui vale pătrunde până în inima munților, la curmătura Oltețului, lângă creasta principală ce leagă Munții Parâng de Munții Căpățânii.

Munții Parâng sunt cuprnși între râurile Olteț și Jiu, au orientare vest-est, iar înălțimile maxime sunt de 2519 m în Vf. Parângul Mare, 2337 m în Vf Mohoru și 2136 m în Vf Păpușa. Pe culmea principală Parângul Mare-Mohoru, se observă urme ale glaciațiunii cuaternare. Din culmea principală se desprind culmi secundare care marchează cel mai important complex glaciar din zonă. Urme ale glaciațiunii sunt reprezentate de numeroase lacuri glaciare din bazinele superioare ale Lotrului, Gilortului și Jiețului. Rocile calcaroase sunt prezente pe latura sudică, unde s-au dezvoltat Cheile Galbenului, Cheile Oltețului, peșterile Muierii și Polovragi, precum și alte forme carstice (lapiezuri, doline, uvale, polii).

Ramura vestică a județului este reprezentată de Masivul Vâlcan cu 1945 m altitudine în vf. Oslea și 1681 m în vf Straja. Este o zonă recunoscută prin faptul că există o mulțime de peșteri și grote prezente în bazinul Motru, Tismana, Jaleș, cât si celebrele chei ale Sohodolului înscrise în patrimonial turistic national.

Pe zonele plane din Munții Vâlcan se desfășoară activități populare și nedei, cum ar fi cele de la Schela sau Tismana. Masivul Vâlcan este un masiv intens traversat, înainte de deschiderea defileului Jiului, aici existând drumuri celebre cum ar fi “drumul Neamțului”, acestea fiind în continuare drumuri forestiere.

Munțtii Godeanu se desfășoară în partea de nord-vest a județului. Altitudinile maxime se găsesc în vf: Micușa – 1824 m, vf Balmezu – 1456 m și vf. Arcanu – 1760 m. Platformele de eroziune sunt netede, culmile au aspect greoi, urme ale eroziunii glaciare. Și aici se remarcă prezența rocilor carstice și astfel apar anumite forme deosebite cum ar fi Cheile Cernei, Cheile Cernișoarei, Peștera cu Corali.

Între Valea Brebinei și Valea Motrului Mare se desfășoară sectorul Nordic al Munților Mehedinți. Aici se remarcă trei zone carstice cu elemente de interes turistic: Ciucevele Cernei și Cheile Corcoaia; cea de-a doua zonă este reprezentată de zona carstică a Văii Motrului și Piatra Mare a Cloșanilor (masiv cu o înățime de 1420 m, important pentru cercetările speologice).

Cu două aliniamente de dealuri, cu altitudini cuprinse între 300-600 m, pe teritoriul județului Gorj se desfășoară Subcarpații Getici. Între primul aliniament de dealuri și ultimele culmi montane este prezent un șir de depresiuni submontane mai restrânse ca suprafață: Racovița pe râul Tărâia, Polovragi pe râul Olteț, Cerna pe râul omonim, Baia de Fier pe râul Galbenul, Novaci pe râul Gilort, Bumbești Jiu pe râul Jiu, Padeș pe râul Motru, Runcu pe râul Jaleș, Stănești pe Șușița Verde, Celei pe râul Tisamana. După un alt aliniament de dealuri, se desfășoară o arie depresionară mai largă: Târgu Jiu- Câmpu Mare, o adevărată piața de adunare a apelor. Aria colinară se prelungește spre sud, dar cu dealuri mai scunde și în structură monoclinală, cu bogate resurse de subsol (petrol, lignit, gaze) ce aparțin Podișului Getic. Spațiul subcarpatic și de podiș prezintă peisaje mai puțin atractive, regiunea fiind intens umanizată, iar terenurile sunt folosite din punct de vedere agricol.

I. 2. HIDROGRAFIA. CLIMA. FAUNA. FLORA

Hidrografia: Majoritatea rețelei hidrografice gorjene aparține unui singur bazin colector, Jiul, râu ce adună apele mai multor afluenți (Jilțu, Tismana, Sadu, Motru, Gilort, Amaradia). Extremitățile NE și NV ale județului sunt drenate de cursurile superioare ale Oltețului. Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,5 km/kmp. Debitul râurilor este mai mare în zona montană înaltă a munților Godeanu și Vâlcan, iar în zonele piemonate din sud debitul este redus.

Lacuri naturale importante sunt cele de origine glaciară existente în Munții Parâng. De menționat sunt cele cu apa permanentă: Gâlcescu, Slăveiu, Mijatra Mare a Cloșanilor (masiv cu o înățime de 1420 m, important pentru cercetările speologice).

Cu două aliniamente de dealuri, cu altitudini cuprinse între 300-600 m, pe teritoriul județului Gorj se desfășoară Subcarpații Getici. Între primul aliniament de dealuri și ultimele culmi montane este prezent un șir de depresiuni submontane mai restrânse ca suprafață: Racovița pe râul Tărâia, Polovragi pe râul Olteț, Cerna pe râul omonim, Baia de Fier pe râul Galbenul, Novaci pe râul Gilort, Bumbești Jiu pe râul Jiu, Padeș pe râul Motru, Runcu pe râul Jaleș, Stănești pe Șușița Verde, Celei pe râul Tisamana. După un alt aliniament de dealuri, se desfășoară o arie depresionară mai largă: Târgu Jiu- Câmpu Mare, o adevărată piața de adunare a apelor. Aria colinară se prelungește spre sud, dar cu dealuri mai scunde și în structură monoclinală, cu bogate resurse de subsol (petrol, lignit, gaze) ce aparțin Podișului Getic. Spațiul subcarpatic și de podiș prezintă peisaje mai puțin atractive, regiunea fiind intens umanizată, iar terenurile sunt folosite din punct de vedere agricol.

I. 2. HIDROGRAFIA. CLIMA. FAUNA. FLORA

Hidrografia: Majoritatea rețelei hidrografice gorjene aparține unui singur bazin colector, Jiul, râu ce adună apele mai multor afluenți (Jilțu, Tismana, Sadu, Motru, Gilort, Amaradia). Extremitățile NE și NV ale județului sunt drenate de cursurile superioare ale Oltețului. Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,5 km/kmp. Debitul râurilor este mai mare în zona montană înaltă a munților Godeanu și Vâlcan, iar în zonele piemonate din sud debitul este redus.

Lacuri naturale importante sunt cele de origine glaciară existente în Munții Parâng. De menționat sunt cele cu apa permanentă: Gâlcescu, Slăveiu, Mija și Pasărea. Lacuri antropice de menționat sunt cele de acumulare: Cerna situat pe râul Cerna și Lacul Motru; ambele acumulări fac parte din complexul energetic și hidrotehnic Cerna – Motru – Tismana, complex al cărui scop principal este de a asigura apa potabilă și industrială pentru consumatorii din bazinul mijlociu al Jiului. În ceea ce privește amenajarea hidroenergetică a râului Jiu, pe viitor vor fi amenajate 5 centrale hidroenergetice cu o putere totală de 80 MW. Centralele vor fi amenajate în sectorul Valea Sadului- Tg Jiu.

Clima:Județul Gorj acoperă terenuri cu altitudini cuprinse între 90 și 2519 m și din această cauză tendințele climatice diferă de la o zonă la alta. Înălțimile montane caracterizate printr-un climat aspru și mai umed țin adăpost depresiunii de la poale. Din acest motiv, partea aflată sub munte are un climat mai puțin aspru decât dealurile și câmpia. Climatul prezintă înfluențe mediteraneene ce se resimt în regimul apelor (inundații toamna), în vegetație sau în iernile blânde. „Temperatura media anuală variază de la +10,8°C în zona de sud (Crușet, Țântăreni, Ionești) la 10,2°C la Târgu Jiu sau +4,5° la altitudinea cea mai ridicată.” Direcția predominantă a vânturilor este dinspre nord pe culmile înalte, iar în zonele depresionare sunt predominante vânturile dinpre sud și sud-vest. Frecvența și intensitatea vânturilor crește spre nord. Foehnul este prezent pe versanții sudici montani și este responsabil de declanșarea avalanșelor. În depresiunile deluroase calmul atmosferic este predominant.

Vegetația județului Gorj prezintă o etajare pe verticală. În alcătuirea etajului pajiștilor alpine se înscriu marile înălțimi, culmile calcaroase, grohotișurile și abrupturile stâncoase. Speciile prezente în etajul alpin sunt reprezentate de ienuperi, tufe de afin, jnepeni, coacăz, smârdar și alte specii ierboase de tipul gramineelor sau plante de munte, cu flori colorate. Acest etaj este caracteristic drumețiilor montane și impresionează prin panoramele pitorești. Între 1400-1700 m este etajul pădurilor de conifere unde speciile predominante sunt molidul și bradul. Aceste păduri aduc un plus de valoare peisajului și creează o ionizare negativă a aerului, benefică în climatoterapie. Pădurile de foioase acoperă versanții sudici unde se găsesc în amestec cu pădurile de conifere. Arealul stejarului din zona deluroasă a fost mult redus în favoarea terenurilor agricole. Castanul comestibil ocupă un loc aparte și este prezent pe pantele calcaroase adăpostite și însorite. Specii asociate castanului comestibil sunt alunul turcesc, mezotermofile, xerotermofile (păducel, liliac sălbatic, mojdrean). Vegetația județului Gorj se remarcă prin multitudinea de specii și reprezintă unul dintre principali actori în diversificarea formelor de turism care pot fi practicate în județ.

Fauna județului este și ea bogată și diversificată. Pe circurile glaciare și pe culmile alpine se găsește capra neagră (Parâng-Găuri, Roșiile, Vâlcan-Oslea). Ursul, mistrețul, cerbul, lupul, căprioara, dihorul se găsesc în pădurile de amestec și de foioase. Se remarcă și prezența unor specii caracteristice faunei mediteraneene: broasca țestoasă de uscat și vipera cu corn. În pădurile din aria montană și deluroasă sunt prezente păsări cu rol cinegetic precum sunt cocoșul de munte și iernuca. Datorită numărului relativ mare de specii care se pot vâna, se remarcă prezența cabanelor de vânătoare prezente în Munții Parâng și Vâlcan. În lacurile de munte și cele de baraj sunt prezente specii de pești precum păstrăv, mreană, scobaru sau cleanul.

Speciile floristice și faunistice aflate în regim de ocrotire atrag anual numeroși turiști, iar județul Gorj este recunoscut pentru aceste frumuseții ale peisajului.

I.3 ISTORICUL ȘI PERIOADELE DE DEZVOLTARE ALE AȘEZĂRII

„Așezat într-un cadru geografic deosebit, într-un amfiteatru natural ce-i conferă protecție și frumusețe, orașul Târgu-Jiu își pierde existența în negura istoriei. Numele și-l trage atât de la vijeliosul râu în care secole de-a rândul s-a oglindit, cât și de la activitățile economice specifice locului unde s-a înfiripat, intersecție a unor drumuri comerciale tradiționale.”

Într-un document emis de cancelaria domnului Dan al II-lea, datat 20 martie 1429- 9 aprilie 1430 este consemant pentru prima dată numele orașului „Târgu-Jiu”. Documentul emis de cancelarie spunea că „domnul întărea mânăstirii Tismana mai multe drepturi printre care și pe cel de stăpânire asupra morilor de la Târgu-Jiu”. Rolul orașului devine important în viața economică și administrativă a zonei, fapt ce-l determină pe domnitorul Mihai Viteazul să numească Târgu-Jiu ca oraș printr-un document emis la 22 iunie 1597. Orașul este a doua așezare urbană atestată documenar ca localitate urbană. Tismana a fost prima așezare gorjeană atestată documentar prin semnătura domnului Vlad Vintilă care la 11 ianuarie 1535 dădea spre stăpânire orașul Tismana, mănăstirii cu acelaș nume în schimbul mai multor proprietăți cedate mănăstirii Bistrița.

Județul este una dintre unitățile administrativ-teritoriale cunoscute la români de multe secole. Pe teritoriul actualului județ Gorj, prima atestare documentară este cea a județului Jaleș în 1385, „care după părerea unor istorici își avea reședința în localitatea Dăbăcești.” Următorul județ atestat documentar a fost județul Jiu (atestat documentar în 1428), apoi apare atestarea documentară a județului Gilort (3 mai 1502). „Sub numele actual de Gorjiu (Jiul de Sus) județul apare pomenit la 29 iulie 1497 într-un document al domnului Radu cel Mare prin care dăruiește mânăstirii Tismana dreptul de a percepe o serie de dări de la locuitorii unor sate din județele Gorj și Mehedinți. Asupra localității unde județul Jiului de munte își avea reședința istoricii, în unanimitate, au căzut de acord și-au desemnat orașul Târgu-Jiu.”

Reședință de județ, centru politic, economic, administrativ sau cultural, Târgu-Jiu este menționat în foarte multe izvoare istorice, fapt ce demonstrează o istorie bogată și o permanență a locuirii spațiului ceea ce asigură prosperitatea și continuitatea ce-l înscrie la loc de cinste pe harta țării. Nicolae Iorga spunea în relatările sale despre Târgu-Jiu că este un colț liniștit de țară, loc unde se păstrau cu sfințenie tradițiile, dar a avut o evoluție economică modestă și a cunoscut multe obstacole din punct de vedere financiar. Dintr-un document din anul 1832 reiese faptul că orașul avea 342 de case, majoritatea de lemn, acoperite cu coceni sau paie, doar 43 dintre ele erau din zid, iar străzile erau pline de gropi și noroaie. Activitatea economică a locuitorilor se reducea la schimbul de produse, la mici ateliere cu 1-2 angajați sau târguri. În acea perioadă se remarcă intreprinderea care producea vase de porțelan.

Momentul apariției manufacturii în Târgu Jiu nu este unul întâmplător, ci reprezintă continuitatea activităților tradiționale ale locuitorilor. În această zonă se remarcă numărul mare de meșteri olari care au produs ceramică atât pentru orășeni, cât și pentru locuitorii zonelor învecinate. Datorită acestor meșteri, o stradă și un cartier din Târgu Jiu purta numele de „olari”. După Razboiul de Independență, zona industrială a orașului era compusă dintr-o fabrică de bere, trei brutării, două varnițe, o fabrică de lumânări, două tăbăcării și o povarnă în care lucrau maxim 10 lucrători. La toate acestea se adăgau numeroasele ateliere meșteșugărești unde rar, pe lângă proprietar, mai lucrau 1-2 persoane. Situația nu se modifică în bine nici la începutul secolului al XX-lea. Cei 8700 de locuitori ai orașului aveau ca oferta de muncă 9 fabrici și 28 de ateliere.

Modificări în peisajul industrial al orașului apar în preajma începerii celui de-Al Doilea Război Mondial. În acea perioadă au fost mutate fabricile de confecții și de țigarete din Cluj și București. La Vădeni se produceau conserve și se prelucra inul, iar fabrica de produse refractare reușea cu greu să se mențină pe piață.

Cu efecte benefice asupra economiei și continuității, dar și negative asupra ecologiei, ultimele trei decenii ale secolului XX au reprezentat un salt în economia orașului, apărând numeroase unități industriale, unule chiar de rang național.

Locuitorii orașului Târgu-Jiu, bogați sau săraci, cu un oraș mai mult sau mai puțin dezvoltat, au participat mereu activ la viața socială și politică a țării, au luat parte și și-au dovedit spiritul patriotic în evenimentele istorice ale neamului. Trecutul locuitorilor orașului este tumultos pentru că la porțile orașului s-au bătut cu turcii sau cu austriecii, dar orășenii și-au apărat cu cinste și onoare modesta așezare.

„Idealurile sacre, multiseculare, de unitate și independență națională, exprimate ca aranjamente naționale în constituția proclamată la Islaz, le-au jurat credință la 1848 în adunarea din centrul orașului, rupând cu vechea orânduire prin arderea regulamentului organic și a pitacelor de boierie în procesiunea încheiată în dealul de sub Obrejie. Tot pentru realizarea acelorași aspirații naționale trimiteau pe concetățenii Ion Gh. Magheru și Cristian Tell la București să-i prezinte în noua guvernare, își trimiteau din nou la Răureni, bărbații în prima armată națională, ca sub conducerea generalului din Birzeiu de Gilort, să apere țara și idealurile revoluției de invazie străină.” Pentru unirea tuturor românilor, târgujienii dau dovadă de patriotism, iar în adunarea electivă, Gh. Magheru și Barbu Gănescu își exprimă dorința de unitate. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în fruntea românilor și victoria partidei unioniste au declanșat în oraș o mare sărbătoare. Pentru recunoașterea adevărului istoric al proclamării Independenței, primăria și locuitorii orașului au donat alimente, bani, mijloace de transport și haine pentru românii de pe câmpurile de luptă de la Plevna, Rahova sau Vidin. În timpul Razboiului de Independență au căzut la datorie următorii locuitori ai orașului Târgu-Jiu: Ceaureanu Matei, Dumitru Preda, Stan Constantin, Călugăru Ion, Prița Ion și Feraru Constantin.

Un alt eveniment important în istoria orașului este luna octombrie a anului 1916 când răsunau tunurile de pe dealurile și munții ce străjuiau orașul, semn că libertatea țării era din nou pusă sub semnul întrebării. Locuitorii orașului Târgu-Jiu s-au dus, cu mic, cu mare, la lupta pentru apărarea țării și a propriului cămin. Data de 14 octombrie este o dată de referință în istoria orașului, un moment care individualizează dragostea de libertate și patriotismul de care dau dovadă locuitorii orașului natal al celei ce va ramâne în istorie prin faptele sale de vitejie- sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.

Locuitorii modestei așezări urbane gorjene din depresiunea ce i-a dat numele au fost permanent preocupați de cultivarea spirituală, de înfrumusețarea așezării cu opere de artă care să fie recunoscute la nivel național și îmbogățirea culturală a tinerelor generații.

Prima școală atestată documentar în Târgui-Jiu este o școala mică, situată în chilia Catedralei.” Încă de la începuturile activității școlare activității școlare, micuții elevi ai școlii publice din Târgu-Jiu sub conducerea neoboistului lor profesor, Constantin Snaciovici Brănișteanu, reușesc o realizare de referință în istoria culturii românești, când, la 30 august 1834, pe scena improvizată în localul școlii, prezentau în fața orășenilor uimiți un spectacol de teatru în limba română”. La vremea respectivă era o faptă îndrăzneață să folosești limba maternă la rostirea replicilor, astfel Târgu-Jiu ajunge în fruntea orașelor românești prin faptul că limba română a fost folosită pentru prima dată într-un spectacol de teatru.

Învățământul a evoluat în timp, iar în zilele noastre cea mai prestigioasă unitate de învățământ este Universitatea „Constantin Brâncuși”.

De menționat este rolul pe care l-a avut teatru în dezvoltarea orașului. Activitatea teatrală a început de timpuriu și și-a găsit un loc prielnic și generos în această mică așezare, reușind ca la finele secolului XIX să aibă un loc prorpiu, teatrul Milescu, precum și o trupă de actori profesioniști. Aproape un secol teatrul Milescu a jucat un rol important în ceea ce însemna viața culturală a orașului, unde locuitorii puteau admira creația și talentul artiștilor scenei românești, interpretările muzicale ale lui George Enescu, talentul oratoric al lui Nicoale Iorga sau al lui Liviu Rebreanu.

Alexandru Ștefulescu și alți iubitori de cultură mândri de faptele celor dinaintea lor, declanșează o puternică mișcare culturală la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mișcarea culturală a fost concretizată în editarea unor ziare și reviste precum „Săteanul”, „Jiul”, „Amciul Tinerimii” și în fondarea unuia dintre primele muzee ale Romnâniei. Alexandru Ștefulescu publica primele monografii dedicate orașului Târgu-Jiu sau altor localități din județ.

La 27 mai 1936, Oficiul Național de Turism declară orașul Târgu-Jiu ca localitatea de interes turistic. Acest lucru a fost posibil datorită locuitorilor săi care au făcut eforturi și au îmbunătățit aspectul edilitar și pe cel al gospodăriilor. Din dorința de frumos, de cinstire a faptelor din trecut și pentru buna funcționare a orașului, în timp, au apărute mai multe monumente de interes turistic, cunoscute și astăzi, cum ar fi: Tripticul Brâncușian, statuia lui Tudor Vladimirescu, mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, bustul lui Alexandru Ștefulescu; toate acestea arată gândirea creatoare a marilor artiști gorjeni.

„Historia magistra vitae, iși concluzionau experiența istorică latinii. Intr-adevăr istoria este invățătorul vieții, căci din ea aflăm ce a fost bun și rău in existența umană, din ea am invățat că faptele bune ale oamenilor, ale personalităților sau popoarelor trebuiesc urmate, apreciate și venerate in timp, că cele cu efecte negative trebuiesc eliminate pentru totdeauna. Din lecțiile ei am invățat că popoarele sau comunitățile umane ce nu-și cunosc istoria, ce nu-și cunosc trecutul și prezentul nu-și pot cunoaște viitorul. Fără rădăcini nici un copac nu pate trăi, nu poate rezista furtunilor.”

I. 4 ANALIZA SWOT A JUDEȚULUI GORJ CA DESTINAȚIE TURISTICĂ

Punctele forte ale județului Gorj ca destinație turistică

A1. Aspecte ale reliefului

-diversitatea zonelor geografice (zone colinare, depresionare și montane)

-prezența Munților Carpații cu subunitățile Godeanu, Vâlcan, Căpățânii, Mehedinți și Parâng

-prezența zonelor protejate oferă posibilitatea de a face ecoturism

-posibilitatea practicării unor forme diverse de turism (drumeție, alpinism, turism de aventură, balnear, de relaxare, etc)

-județul deține o mare parte din potențialul speologic al României

-traseele montane sunt marcate și se poate practica și cicloturismul

-izvoarele minerale prezintă potențial balnear

-potențial piscicol și cinegetic

-posibilitatea amenajării unor tabere pentru tineri

-climatul este unul favorabil, temperat cu influențe submediteraneene

A2. Patrimoniu cultural:

-Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” din Târgu Jiu, unic în România, dar nevalorificat

corespunzător

-așezările rurale reflectă stilul de viață tradițional

-prezența muzeelor cu diverse tematici

-existența unor legende

-nedei populare, festivaluri de folclor

-prezența culelor oltenești

A3. Infrastructură

-acoperire aproape în tot județul a semnalului GSM

-rețea de drumuri amplă cu legături cu punctele de trecere a frontierei (2199 km): E 79 (DN 66) Oradea- Târgu-Jiu-Calafat; DN 67 Rm. Vâlcea-Târg-Jiu- Drobeta Turnu Severin; din DN 67 se desprind mai multe drumuri naționale secundare, dintre care DN 67 C este cel mai pitoresc drum din România, fiind cunoscut sub numele de Transalpina (șoseaua aflată la cea mai mare altitudine din România); în județ mai sunt și alte drumuri judetețene sau comunale

-televiziune prin satelit

-rețea feroviară dezvoltată (236 de km)

-energie electrică aproape pe tot teritoriul județului

-prezența unor unități de servicii diverse (spitale, farmacii, bănci, bancomate, benzinării, spălătorii auto, etc)

-baza de cazare diversificată, compusă din pensiuni, cabane, vile, hoteluri; toate acestea fiind clasificate între 2* și 4*

A4. Promovarea turistică

-realizarea unor studii la nivel național pe baza cărora se vor dezvolta programele de promovare a turismului

A5. Alte puncte forte:

-existența unei secții de turism în cadrul Universității „Constantin Brâncuși”

-localnici sunt ospitalieri și primitori

-investitori locali doresc să ia parte la dezvoltarea turismului

-sistemul de autorizare a activităților turistice este funcțional

Puncte slabe ale județului Gorj ca destinație turistică

B1. Aspecte ale reliefului:

-unitățile industriale dezafectate au un efect vizual negativ

-polurea râurilor și poluarea industrială (minerit, industria cauciucului)

-lipsa spațiilor de agrement

-distrugerea fondului forestier

-este slab dezvoltată activitatea de reciclare a deșeurilor

-eroziunea zonelor de versant are un impact negativ asupra căilor de acces rutier (defileul Jiului)

B2. Patrimoniul cultural:

-tradițiile locale nu sunt introduse în activitățile turistice

-starea de degradare în care se află numeroase monumente istorice

-neimplementarea legislației în ceea ce privește conservarea clădirilor istorice

-în muzee și punctele turistice lipsesc sau sunt de slabă calitate traducerile prezentărilor

B3. Infrastructură:

-slaba calitate a mijloacelor de transport în comun

-județul se află în afara nodurilor de transport feroviar și rutier

-lipsa unei autostrăzi

-drumuri prost întreținute

-distanță relativ mare până la aeroport la heliport

-lipsa indicatoarelor turistice pentru atracțiile turistice- indicatoarele de culoare maro sunt indicatoarele convenționale stabilite la nivel internațional

-lipsa unor săli de conferilță și a unor centre de afaceri

-lipsa rampelor pentru persoane cu dizabilități, pentru accesul la obiectivele turistice

-lipsa locurilor de campare

-dotările edilitare (poștă, bancomate, schimb valutar) sunt insuficiente în localitățile turistice, cu excepția municipiului Târgu-Jiu

-lipsa centrelor de informare turistică, cu excepția celor din Târgu-Jiu și din Rânca

B4. Promovarea turistică:

-lipsa unei mărci de originalitate a regiunii Oltenia

-nu există o imagine puternică și pozitivă a județului Gorj ca destinație turistică

-promovarea insuficientă a potențialului turistic al județului

-nu există programe turistice în județul Gorj și nici agenții care să promoveze această zonă

-statul sau autoritățile locale nu investesc în promovarea obiectivelor cultural-turistice

-lipsa unui plan de management și a unuia de marketing al destinațiilor turistice la nivelul județului Gorj

-inexistența unei baze de date a evenimentelor culturale care ar putea promova zona

-lipsa centrelor de informare turistică, cu excepția celor din Târgu-Jiu și Rânca

-lipsa sau slaba calitate a materialelor de promovare turistică

-slaba participare la târgurile de turism

-colaborarea slabă a sectorlui public/privat cu privire la valorificarea potențialului turistic

-autorităție nu încearcă să depună dosare pentru acordarea unor credite pentru investiții în turism

B5. Alte puncte slabe:

-neconștietizarea importanței turismului pentru economie

-tinerii părăsesc zonele rurale pentru un trai mai bun la oraș sau în alte zone din țară sau din afara ei

-neconștientizarea cetățenilor asupra importanței turismului și a potențialului turistic al zonei

-slaba pregătire a personalului din domeniul hotelier

-planurile de dezvoltare integrată a turismului lipsesc

-birocrația

-lipsa parteneriatelor public-private în scopul evoluției turismului

-insuficienta educare în domeniul protecției mediului

-lipsa unor investiții în turism și în infrastructura de transport și de cazare

-restaurantele din zonele turistice prezintă meniul doar în limba română

-nevalorificarea bazei materiale (capacitate mică de cazare)

C. Oportunități

-stabilirea de parteneriate cu alte orașe din Europa

-dezvoltarea cooperării regionale în ceea ce rivește turismul

-dezvoltarea turismului de afaceri, în special, iar în general dezvoltarea și a celorlalte forme de tursim (cultural, agroturism, ecoturism)

-valorificarea potențialului turistic, înfrumusețarea imaginii zonei gorjene

-participarea la târgurile de turism de la București, Berlin, Budapesta sau Viena

-ONG-urile locale ar putea finanța turismul din zonă

-realizarea unor proiecte pentru a putea primi fonduri Europene

-o relaționare mai bună între instituțiile de stat de la nivelul județului Gorj si a zonelor cu potențial turistic din județ

D. Amennițări

-migrarea tinerilor către zonele urbane din zona rurală

-pierderea tradițiilor și obiceiurilor din zona rurală

-concurența cu județele din jur care au un turism mai dezvoltat (Vâlcea, Hunedoara)

-monumentele istorice și de arhitectură se degradează în timp

CAPITOLUL II. OBIECTIVTE TURISTICE DIN TÂRGU JIU CU VALOARE DE PATRIMONIU

II. 1. ANSAMBLUL MONUMENTAL „CALEA EROILOR” DE LA TÂRGU JIU

Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”de la Târgu-Jiu este denumirea modernă a tripticului de monumente realizate de sculptorul Constantin Brancusi în perioada 1937-1938.

„Strada Eroilor” este cea care leagă „Coloana Infinitului” de „Poarta Sărutului” și se extinde până la „Masa Tăcerii” prin „Aleea Scaunelor”. În intervalul 1937-1938 s-a manifestat dinamica actului creației brâncușiene de la Târgu-Jiu, perioadă în care piesele sculpturale au fost adăugate succesiv.

În 1934 s-au pus bazele ideii creării unei singure sculpturii monumentale: „Coloana fără Sfârșit”. În lunile iunie-iulie 1937 s-a pus problema existenței unui ansamblu de sculpturi, nu doar a „Coloanei fără Sfârșit”. Astfel se naște ideea celor 2 piese: „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului”, iar scaunele și băncile sunt intervenții târzii, aduse în 1938, având semnificații suplimentare.

Semnificația enigmaticelor opere brâncușiene reprezintă rezultator unor meditații îndelungi asupra modului de reprezentare a sacrului în artă. Această reprezentare se realizează adesea simbolic. Surse de inspirație profundă sunt reprezentate de folcorul românesc, istoria neamului, credința în Dumnezeu și dragostea pentru aproapele fiecăruia. În același timp, sculpturile pot fi cosiderate moderne și universale, atrăgând artiști, scriitori, oameni de știință, filosofi sau simpli admiratori de pe tot cuprinsul globului.

Lucrarea a fost cerută de Liga Națională a Femeilor Gorjene prin intermediul Aretiei Tătărăscu, președinta acestei asociații. Aretia Tătărăscu i-a propus sculptorului realizarea acestei lucrării, în iarna anului 1934, în atelierul sculptorului de la Paris.

„Brâncuși a nădăjduit tot timpul după război – în 1930 încă mai nădăjduia – să poată realiza monumentul pentru eroii de sub pământul Gorjului” la Peștișani, lângă satul său natal, Hobița.

„Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârșit. Iat-o!” sunt spusele artistului într-o ședință a Comitetului Ligii în satul Poiana. Spusele acestea întăresc ideea faptului că artistul voia să realizeze o singură lucrare în primă fază. Ulterior, artistul a luat decizia și asupra Porții, apoi a Mesei și a Scuanelor.

Nu a existat un șablon prestabilit pentru realizarea „Căii Eroilor”, excepție făcând Coloana pe care Brâncuși și-a dorit mult să o realizeze în România.

Materialele folosite pentru sculpturile din Parcul Central sunt reprezentate de travertin de Banopotoc, Coloana este din fontă alămită, iar Masa din calcar care se presupune că ar fi tot de Banopotoc.

Distantața dintre „Poarta Sărutulu” și „Coloana Infinitului” este de 1154 m, iar cea dintre „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului” este de 121 m.

„Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” din municipiul Târgu-Jiu este inclus pe Lista Monumentelor Istorice 2004, sub codul GJ-III-A-09465. Aceasta este singura lucrare de artă monumentală de amploare creată de C. Brâncuși, care avea la data conceperii ansmablului (1935-1936) un renume internațional."

II.1.1. ARTISTUL. SCULPTORUL. GENIUL CONSTANTIN BRÂNCUȘI

„Constantin Brâncuși (19.02.1876-16.03.1957) s-a născut și a copilărit în satul Hobița, în apropiere de Târgu-Jiu. A absolvit Școala de Arte și Meserii din Craiova (1894-1898) și Școala Națională de Arte Frumoase din București (1898-1902). În anul 1904 pleacă la Paris unde, un an mai târziu, este admis prin concurs la  Ecole Nationale des Beaux-Arts.
Începând cu 1907 marele artist român trece la o artă nonfigurativă, intrând astfel în circuitul avangardei pariziene. Participă la numeroase expoziții care îi vor răspândi faima de “părinte al sculpturii moderne“ în intreaga lume. Destinul cultural al orașului Târgu-Jiu a început în anul 1937, când Brâncuși a hotărât să amplaseze aici trei din lucrările sale, care împreuna vor fi cunoscute mai târziu ca alcătuind  „Ansamblul Monumental Calea Eroilor”.
Menirea acestei capodopere a fost aceea de a comemora eroii gorjeni care s-au jertfit in primul război mondial.
Comanda lucrării a fost făcută de către Liga Națională a Femeilor Gorjene, prin intermediul președintei acesteia, Aretia Tătărescu.
Brâncuși nu a acceptat să fie plătit pentru opera sa.”

Foto. II. 1: Constantin Brâncuși

Sursă: http://www.thisisromania.com/sculptural-ensemble-of-constantin-brancusi-targu-jiu-county/

II. 1. 2. „POARTA SĂRUTULUI”

„Poarta Sărutului” este o sculptură în piatră, realizată de artistul Constantin Brâncuși. Monumentul este amplasat pe aleea de la intrarea din Parcul Central al orașului Târgu-Jiu. În acest parc, alături de „Poarta Sărutului”, se află și „Aleea Scaunelori” și „Masa Tăcerii”. Acestea reprezintă principala atracție a turiștilor ce ajung în acest oraș.

„Poarta Sărutului”, parte a Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, este realizată din travertin și este alcătuită din 4 coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor. Dimensiunile Porții Sărutului sunt: 5,13 m înălțime și 5,45 m lungime, iar stâlpii au latură de 1,69 m.

Semnificațiile acestui monument sunt multiple și pentru a fi ințelese trebuie privită ca și componentă a ansamblului sculptural din care face parte.

Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu reprezintă un omagiu adus eroilor români căzuți în timpul Primului Război Mondial, iar criticii consideră că acesta a marcat apogeul creației lui Brâncuși. Reprezintă, de asemnea, și o recunoaștere pe plan național și internațional.

După cum spune și numele, “sărutul” reprezintă un simbol care se întâlneste pe fețele fiecăreia dintre coloane. Acesta este reprezentat prin două jumătăți ale unui cerc și este încrustrat și pe arhitravă. O altă interpretare ar putea fi aceea că “sărutul”poate reprezenta moștenirea lăsată peste veacuri de către maestrul Brâncuși.

„Poarta Sărutului” poate semnifica dragostea, sărutul reprezentând o componentă esențială a acesteia. Sărutul este și un mod de comunicare prin care oamenii își arată afecțiunea și iubirea față de celălalt. Iubirea poate fi privită ca un intermediar între eternitate și viață, iar sufletul devine nemuritor prin iubire.

O ultimă interpretare este aceea a faptului că „Poarta Sărutului” se aseamănă cu un arc de triumf, ceea ce semnifică trecerea într-o nouă etapă a vieții. Așadar, „Poarta Sărutului” reprezintă poarta care face trecerea spre o nouă viață și spre libertate.

Prin această lucrare, artistul Brâncuși a încercat să arate faptul că iubirea este nemuritoare, iar poarta păzește asupra vieții și asupra dragostei.

„Poarta Sărutului” a fost amplasată pe locul unde se află și astăzi în anul 1937, luna octombrie. A fost sculptată la începutul anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie.

Poarta este un monument-simbol al orașului Târgu-Jiu. Datorită faptului că simbolizeză dragostea, începând cu anul 2002, tot mai multe cupluri aleg să-și unească destinele în acest loc.

„Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.” (Constantin Brâncuși)

Fot II. 2: Poarta Sărutului

Sursă: proprie

Foto II. 3: Poarta Sărutului

Sursă: proprie

Foto II. 4: Schițe pentru Poartă

Sursă: Stăiculescu, Ș., (2013), Sculpturile lui Brâncuși din Târgu Jiu, minuni ale lumii, Revista de cultură Brâncuși, Edit. Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuși”, Târgu Jiu, Nr 1, p. 5

II. 1. 3. „MASA TĂCERII”

Dat fiind faptul că sculptorul Brâncuși a crescut în mediul rural, într-o familie tipic oltenească, el a fost capabil să perceapă nu numai modul prin care poți utiliza obiectele, dar și semnificațiile lor profunde.

„Masa Tăcerii” reprezintă punctul de deschidere a renumitei „Cale a Eroilor”. Aceasta face parte din ansamblul care a fost inaugurat la 27 octombrie 1938.

Sculptura se află în Parcul Central, pe malul râului Jiu și este lucrată în calcar. Prezintă următoarele dimensiuni: tăblia are diametrul de 2,15 m, grosimea este de 0,45 m, iar piciorul de susținere are 2 m. De remarcat este faptul că masa se aseamănă cu meste tradiționale țărănești, ca și model.

Datorită faptului că ansamblul a fost realizat în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, o interpretare des întâlnită a acestei sculpturi este faptul că reprezintă masa dinaintea confruntării la care vor participa combatanții.

La nivel spiritual, masa reprezintă un moment de meditație, de reculegere, întelegerea mută care se stabilește între cei apropiați. De remarcat este forma circulară a mesei care îi obligă pe cei așezați să se privească reciproc, să se studieze, sa-și cizeleze comportamentul și să-și măsoare propriile gesturi. Această sculptură are un rol de pregătire și de inițiere spirituală petru drumul care trebuie parcurs până la „Coloana Infinitului”, adică până la momentul atingerii eternului.

„Masa Tăcerii” seminfică latura pur umană. Acest fapt reiese din mai multe simboluri. Cele 12 scaune lucrate în calcar sunt în formă de clepsidră și fac trimitere la motivul trecerii ireversibile a timpului și la condiția trecătoare a omului în lumea materială.

Sculputurii i se poate atribui și o semnificație religioasă, referindu-se la apostolii lui Iisus, „Masa Tăcerii” a fost comparată deseori cu Cina Cea de Taină, amândouă având rol de inițiere. La fel ca și Cina Cea de Taină monumentul lui Brâncuși nu redă doar o masă țărănească, ci reprezintă pregătirea spirituală pentru drumul ce va urma.

Un alt aspect important este reprezentat de aproprierea mesei de pământ. Omul, la masă este în contact cu pământul, cu materialul, se apleacă, meditează și privind în jos învață umilința fără de care nu ar putea evolua. Apoi, omul privește înainte, se ridică, pornește pe Alee (scaunele simbolizează soldații fără implicare a războiului), străbate drumul până la „Poarta Sărutului”, unde descoperă sentimentul esențial al existenței, ulterior omul privește în sus, ajuns la portalul spre o altă lume, cea spirituală. Odată ajuns la „Coloana Infinitului”, se face trecerea de la material la spiritual, moment considerat sfârșitul călătoriei. Evoluția spirituală se poate observa prin urmărirea axei spre răsărit.

„Păi când știi că-ți pleacă fiul, fiii sau soțul pe front, masa la care stai când mănânci împreună cu familia, masa de despărțire, poate ultima pentru cel care pleacă, cum se poate numi decât „Masa Tăcerii”?! Are cineva chef de vorbe inutile, de taclale, de glume? Toți mesenii sunt cuprinși de un singur sentiment, sentimentul tăcerii, al apăsării necunoscutulul ce va urma pentru ruda și aproapele său. Cine are răbdare și ascultă revelația ce se ascunde în această Masă a Tăcerii, poate constata că, la anumite ore, dar numai în zile astrale, ea se rotește, măcinând Timpul. În nopțile liniștite, când steaua Alcor, din constelația Ursei Mari, își aruncă o rază în jurul Mesei, lipiți-vă cu evlavie urechea de masă și veți auzi cum Timpul curge prin ea către

întâlnirea cu eternitate”

Băncile de piatră ce flanchează poarta au fost cioplite și terminate la 20 iulie 1938.

Foto II. 5: Masa Tăcerii

Sursă: proprie

Foto II. 6: Poarta Sărutului

Sursă: proprie

II. I. 4 „COLOANA INFINITULUI”

„Coloana Infinitului” poate fi considerată expresie a aspirației lui Brâncuși către Dumnezeu și către divinitate.

Coloana fără Sfârșit, cum mai este numită, este, de fapt, cea mai importantă creație a sculptorului Brâncuși. Creație ce se ridică impunătoare spre cer și reprezentând opera centrală a sculptorului. Prin înălțarea sa către cer, Coloana simbolizează sufletele eroilor neamului.

„Coloana Infinitului” se află în celălalt capăt al orașului și este despărțită de „Poarta Sărutului” și „Masa Tăcerii” de strada al cărui nume este „Calea Eroilor”. De precizat este faptul că această stradă nu are nicio cotitură și se desfășoară pe o distanță de 1,2 kilometri.

Pentru realizarea acestei opere, Brâncuși s-a inspirat din arhitectura și arta populară de la 1800. Casele țărănești din acea perioadă erau prevăzute cu stâlpi asemănători Coloanei.

„Coloana Infinitului” este construită din metal feros- plăci de fontă. Dimensiunile operei sunt: înățimea este de 29,330 metri, iar greutatea este de 29,173 kg. Monumentul este construit după formula ½ + 15+ ½ și conform legii armoniei plastice. Această lege a fost descoperită și perfecționată de Brâncuși, de forma 1 – 2 – 4, unde 1=45 cm (mărimea laturii mici a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2= 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4=180 cm, înălțimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă sunt goale pe dinăuntru și sunt fixate cap la cap pe un miez central de oțel. Miezul central are secțiunea pătrată și este uniformă pe toată înățimea sculpturii.

Tancurile nemților și rușilor au încercat să doboare „Coloana Infinitului”, dar aceasta a rezistat presiunii exercitate de armată. În urma războiului, Coloana prezintă o deviere la vârf.

S-au făcut cercetări asupra acestui monument, și în urma unor măsurători s-a constatat că sculptura emite radiații de energie pe patru direcții. Cercetătorii consideră că pe sub fundația Coloanei trece o fâșie de curent electric teluric. Se consideră aceasta datorită configurației terenului din acel loc. S-a mai demonstrat și faptul că piramidele prezintă energii care se manifestă pe două planuri verticale, perpendiculare pe laturile bazei și care se interesectează către vârf. „Radiații de formă” se numesc aceste energii, iar „efectul de piramidă” este efectul acestora. Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secțiuni orizontale, plasată la înălțimea de 1/3 de la baza piramidei. S-a mai constat faptul că fundația „Coloanei Infinitului” se află în centrul unui nod geopatologic sau nod colector de energii. Astfel, se poate spune că sculptura captează energiile terestre pe care le emite ulterior, în exterior. Lateralele Coloanei prezintă forma unor trapeze răsturnate și emit radiații pe direcții perpendiculare ale acestei suprafețe. Radiațiile sunt de natură magnetică și telurică.

„Coloana Infinitului” a fost aleasă ca Simbol Național, reprezentativ pentru România. Aceasta ascunde unele taine, dezlegate chiar de sculptor sau unele simboluri ce încă sunt nelămurite.

„O apreciere a sculptorului, când afirmă: „Coloana fără sfârșit este negarea Labirintului”, te duce într-o mare răspântie de interpretări, cu drumuri și poteci ca într-un labirint. Cu cât studiezi mai multe păreri, cu atât îți dai seama că te afli într-o infinitate de interpretări. Unele chiar fac legătura și cu Divinitatea, atunci când se ia în calcul înălțimea Coloanei, care este de 29 de metri și 33 de centimetri, apreciind că acei 33 de centimetri ar avea legătură cu vârsta la care a murit Iisus Hristos, adică la 33 de ani. E, de aici mi-a venit ideea de a merge spre Coloană, de la o distanță de circa 33 de metri, ațintit cu privire numai pe un segment al romboidului, adică pe o jumătate, acolo unde constați că acea jumătate reprezintă un trunchi de con mai alungit, ca și cum ar fi un capac de tron, și m-am apropiat ușor-ușor de Coloană. Atunci am avut revelația și pentru o clipă am văzut cum Coloana este compusă dintr-o multitudine de tronuri suprapuse, unele peste altele. Tocmai de aceea i se mai zice și Coloana Recunoștinței, bineînțeles față de eroii neamului. Să ne lăsăm îndemnați de sfatul sculptorului care a zis: „Du-te! îmbrățișează Columna Infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălțându-ți ochii, privește-o și vei cunoaște, astfel, întru adevăr, sinele cerului.” Dacă faci acest lucru în singurătate, simți în acele clipe cum Coloana Infinită realizează o legătură celestă între om și Dumnezeu.”

„Parcul Coloanei” a fost amenajat în intervalul octombrie 1937- august 1938. La cererea artistului aici au fost plantați plopi piramidali, flori de câmp și iarbă. Pe 27 octombrie 1938 au avut loc Festivitățile legate de donația lucrărilor brâncușiene Primăriei orașului Târgu-Jiu, de către Liga Națională a Femeilor Gorjene.

„Coloana Infinitului” sau „Coloana fără de Sfârșit” a fost tehnic realizată de inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan. Inginerul a avut ca și model, sculptura cioplită în lemn de către Brâncuși. Construcția a început la Petroșani, în august 1937 și a luat sfârșit la Târgu-Jiu în noiembrie. În perioada iunie-iulie 1938 au fost executate lucrările de metalizare ale Coloanei.

Foto II. 7: Coloana Infinitului Foto II. 8: Coloana Infinitului

Sursă: http://www.jurnaldecalator.ro/minunile-lui-constantin-brancusi-din-targu-jiu/

II. 1. 5. „ALEEA SCAUNELOR”

„Aleea scaunelor” prin cele 30 de „scaune” pune în evidență cele 30 de zile ale lunii calendaristice care corespund revoluției siderale ce durează 27 zile, 7 ore, 43 minute și revoluției astrale cu durata de 29 de zile, 12 ore și 44 minute, condiționate de relația Soare –Pământ – Lună.

În mișcarea ei în jurul planetei Pământ al cărui satelit natural este, Luna cunoaște cele patru faze principale :Luna plină, Primul pătrar, Luna nouă, Al doilea pătrar și alte patru faze intermediare. În realitate poziția Lunii se schimbă în fiecare noapte, expunând mai mult sau mai puțin din jumătatea luminată, spre Pământ. Brâncuși a redat magistral aceste relații care însoțesc luna calendaristică și luna astrală”

Pe „Aleea Scaunelor”, scaunele sunt aliniate simetric în grupe de câte 3 și sunt în număr de 15, situate de o parte și de alta a aleii care face legătura între „Poarta Sărutului” și „Masa Tăcerii”. Zona este puternic incărcată de simboluri ce probabil nu vor fi descifrate niciodată.

„De ce sunt câte 3, de ce sunt 15 de o parte și 15 de alta a aleii, este misterul cu care a plecat sculptorul la întâlnirea cu Scaunul și Masa Domnului.”

„Aleea Scaunelor” din Parcul Central a fost deschisă pentru public în octombrie 1937.

Aleea a fost amenajată cu câte 5 nișe pe fiecare latură, unde au fost amplasate câte 3 scaune. Pe marginile aleii au fost plantați 20 de plopi piramidali. S-a renunțat la unele alei secundare, cum ar fi Aleea Îndrăgostiților, alee ce se afla între Masa și Poartă, perpendicular pe aleea principală. Întreaga amenajare a Aleii s-a făcut la atenta supraveghere și indicații date de sculptorul Brâncuși.

Foto. II. 9: Aleea Scaunelor

Sursă: http://bit.ly/1gcS1uw

Foto. II.10: Aleea Scaunelor

Sursă:proprie

II. 2. CASA MEMORIALĂ „ECATERINA TEODOROIU”

Casa Memorială a „Eroinei de la Jiu” se află pe bulverdaul cu același nume, Ecaterina Teodoroiu, și se poate observa cu ochiul liber faptul că trecerea timpului și-a pus amprenta asupra acestei case.

Pe un panou mare scrie cu litere ieșite în relief „Casa Memoriala Ecaterina Teodoroiu”. Panoul este amplasat deasupra gardului jos din scândură gri.

Cine a fost Ecaterina Teodoroiu?

Numele adevărat al eroinei este Cătălina Teodoroiu, dar a intrat în istorie cu numele de Ecaterina. Aceasta a murit în timpul Primului Război Mondial, pe câmpul de luptă de la Mărășești. Eroina a plecat din Târgu Jiu și a venit în București unde s-a înscris la Școala de Fete, ulterior s-a înrolat cercetaș și a participat pe front ca soră medicală, imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial. În momentul în care fratele ei, Nicolae Teodoroiu moare pe frontul de luptă, Ecaterina decide să-și slujească țara în locul lui. În bătălia de la Jiu, din octombrie 1916, Ecaterina a fost prezentă în prima linie, ca soldat. Cu trecerea timpului a fost ridicată la gradul de sublocotenent, astfel va primi comanda unui pluton de infanterie.

La 22 august 1917, în timpul bătăliei de la Varnițta și Muncelu, armata română a suferit pierderi mari în încercarea de a opri acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare.

Această bătălie reprezintă finalul celei care și-a iubit enorm țara și a preferat să cadă eroic pe câmpul de luptă în fruntea plutonului pe care îl comanda ca și sublocotenent.

„Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!” (Ecaterina Teodoriu) Acestea au fost spusele Ecaterinei, reprezentând îndemnul la atac rostit către camarazii săi. Ultimele sale cuvinte, dinainte să fi fost împușcată în piept, au fost „Înainte! Răzbunați-mă!” (Ecaterina Teodoroiu)

Datorită actelor de curaj de care a dat dovadă, determinarea cu care a luptat chiar cu prețul vieții si faptului că s-a jerfit pe câmpul de luptă pentru a-și apăra patria, au făcut ca Ecaterina Teodoroiue să fie supranumită, pe bună dreptate, „Eroina de la Jiu”. Trupul neînsuflețit a fost înmormântat cu paradă militară într-o poiană din Zăbrăuți, pe valea pârâului Glod, ulterior trupul său a fost mutat la Mausoleul de la Mărășești.

Casa memorială din Târgu-Jiu este o casă veche, construită în 1884, unde Ecaterina Teodoroiu a locuit împreună cu familia sa. În casă se pot observa documente ce fac referire la viața „Eroinei de la Jiu”, fotografii, obiecte de îmbrăcăminte și numeroase obiecte de mobilier original de la începutul secolului al XX-lea. Casa țărănească adăpoștește două camere. Una dintre camere este cea cu vatră, iar cea de-a doua este camera de dormit. Tinda se află în fața casei, pe latura de vest. Acoperișul este făcut din șiță, păstrând aerul unor timpuri demult apuse.

Deși este casa familiei Teodoroiu, din anul 1938 a fost amenajată ca și casa memorială „Ecaterina Teodoroiu”, din dorința de a păstra peste ani amintirea „Eroinei de la Jiu” care și-a dat sufletul pentru țară pe câmpul de luptă, în timpul Primului Război Mondial.

Casa Memoriala „Ecaterina Teodoroiu” este deschisă de luni până vineri, între orele 9:00 și 17:00. Reprezintă un obiectiv ce merită vizitat datorită contribuției pe care „Eroina de la Jiu” a avut-o asupra istoriei României.

În perioada 1935-1936 a fost ridicat un monument în memoria Ecaterinei Teodoroiu. Monumentul reprezenta un sarcofag din piatră sculptat în basorelief de către Milița Petrașcu și este amplasat în centrul municipiului Târgu-Jiu, între Catedrala Ortodoxă cu hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavril” și Primărie.

Din anul 1976 o statuie a Ecaterinei Teodoroiu este amplasată în municipiul Târgu-Jiu. Statuia a fost realizată de către Iulia Oniță. În cinstea „Eroinei de la Jiu” au fost ridicate monumente și la Brăila și Slatina.

Unul dintre cele mai prestigioase licee din municipiul Târgu Jiu poartă numele eroinei, „Colegiul Național Ecaterina Teodoroiu”

Foto II.11: Casa Memorială Foto II. 12: Interior Casa Memorială

Ecaterina Teodoroiu Ecaterina Teodoroiu

Sursă: http://casememoriale.ro/casa-memoriala-ecaterina-teodoroiu/

II. 3. MUZEE DIN TÂRGU JIU

Muzeul de Istorie și Arheologie, parte a Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” și Muzeul de Artă Târgu Jiu reprezintă două instituții de mare valoare ce se bucură de aprecierea turiștilor datorită valorilor materiale și spirituale create de-a lungul istoriei.

II. 3. 1. MUZEUL JUDEȚEAN „ALEXANDRU ȘTEFULESCU”

Muzeul Gorjului a fost înființat la Târgu-Jiu, la sfârșiul secolului al XIX-lea datorită unor persoane iubitoare de cultură. Muzeul este printre primele din țară și este fondat de Alexandru Ștefulescu, o personalitate cu preocupări legate de cercetările istorice. La început, pentru expoziția muzeală au fost puse la dispoziție două încăperi de la parterul Palatului Administrativ.

La începutul secolului XX, Alexandru Ștefulescu s-a stins din viață, iar grupul animatorilor muzeului s-a destrămat. În perioada războiului i-a fost pusă în pericol existența, dar cu toatea acestea muzeul nu a dispărut. În urma Primului Război Mondial, piesele rămase au fost reorganizate într-o expoziție la Liceul Tudor Vladimirescu. Liga femeilor din Gorj în frunte cu președinta acesteia, Aretia Tătărăscu, au început o campanie de strângere de fonduri pentru a putea construi o clădire destinată muzeului. Noul muzeu a fost inaugurat în anul 1926, pe 5 septembrie, și a funcționat până în anul 1954. În anul 1974, muzeul a fost mutat în clădirea fostului Palat Administrativ din str. Griviței, nr 8, locul unde debutase ca instituție în anul 1894.

Începând cu anul 1975, în clădirea fostului Palat Administrativ din str. Griviței, s-a reorganizat, pe baze științifice, noua expoziție de istorie și arheologie, precum și una de arte plastice. Din anul 1990, secția de arte plastice a fost mutată într-un nou sediu, pe bulevardul Brâncuși. Din anul 1996, secția de arheologie și istorie a Muzeului Județean Gorj, va purta numele lui Alexandru Ștefulescu, considerat părintele istoriei Gorjului. O serie de insitituții se află în subordonarea Muzeului Județean Gorj, acestea sunt: Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara, unde se află secția de etnografie, casele memoriale: Constantin Brâncuși din satul Hobița, comuna Peștișani, Ecaterina Teodoroiu din Târgu-Jiu, Tudor Vladimirescu din comuna Vladimir și Ion Popescu-Voitești, comuna Bălănești precum și peștera de la Polovragi.

î

Foto II. 13: Muzeul de Istorie și Arheologie „Alexandru Ștefulescu”

Sursă: http://www.panoramio.com/user/3827191/tags/Muzeul%20Jude%C5%A3ean%20Gorj%20%22Alexandru%20%C5%9Etefulescu%22

II. 3. 2 MUZEUL DE ARTĂ TÂRGU JIU

Muzeul de Artă din Târgu-Jiu este o instituție de cultură înființată în anul 1984. Cei ce vizitează muzeul pot observa spiritul local reprezentat de către lucrările marilor artiști gorjeni Iosif Keber și Vasile Blendea.
Iosif Keber se remarcă prin pictura pe șevalet și cea religioasă, iar în muzeu o sală întreagă îi este dedicată artistului. Vasile Blendea se remarcă prin sculptură și pictură, studii în cărbune, creion și sepia. Alții artiști precum Ion Murariu, recunoscut pentru acuarelele sale, Ștefan Popescu sau pastelurile lui Mihai Teișanu, Alexandru Mocosu și Corneliu Sever Mermeze pot fi văzute în acest muzeu.

În muzeul se află și o sală cu vechi exponate care aparțin școlilor flamande și italiene.

Maestrul Corneliu Baba și lucrările sale inconfundabile îndeamnă privitorul la o meditație profundă.

Alți artiști precum pictorul brașovean Mișu Popp, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Vermont, Henri Catargi, Aurel Jiquidi, Schweitzer Cumpăna, Margareta Sterian, Alexandru Ciucurencu, sunt și ei prezenți, în muzeu, prin operele lor.

Din patrimoniul muzeului fac parte și lucrările ceva mai tinerilor Vasile Talan, Sorin Dumitrescu sau Titu Drăguțescu.

Din generația contemporană de artiști gorjeni se remarcă expunerile lucrărilor pe sticlă ale lui Mihai Țopescu și Valer Neag.

Foto II.14: Muzeul de Artă Târgu Jiu

Sursă: http://www.infopensiuni.ro/cazare-targu-jiu/obiective-turistice-targu-jiu/muzeul-de-arta-din-targu-jiu_183

II. 4. LĂCAȘURILE DE CULT DIN TÂRGU JIU

II. 4. 1. BISERICA „TREI IERARHI”

Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” este situată pe Calea Eroilor și este construită pe locul unei vechi biserici care data din secolul XVIII. Biserica este construită pe axa Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” și este închinată celor care și-au jertfit viața pentru reîntregirea neamului.

Piatra de temelie a lăcașului s-a pus la 8 septembrie 1927. Arhitecții Ion Antonescu, Anghel Păunescu și Iulius Doppellreiter au supravegheat lucrările, iar Anghel Păunescu este și cel care a realizat planurile de întocmire. Construcția a durat aproximativ 15 ani, iar biserica a fost sfințită pe 7 noiembrie 1937. Pictura este în stil neobizantin, excutată în frescă, de renumitul pictor Iosif Keber. Biserica este zidită în formă de cruce, iar tencuiala este făcută cu pietriș, iar suprafața este ceruită.

Foto II. 15: Biserica „Trei Ierarhi”

Sursă: proprie

II. 4. 2 BISERICA „SFÂNTUL NICOLAE ȘI SFÂNTUL ANDREI”

Biserica „Sfântul Nicolae și Sfântul Andrei” este situată în Târgu Jiu, pe strada 11 iunie, nr 48. Biserica este o ctitorie a protopopului Andrei Schevofilax și a soției sale Maria, a Stancăi Slugereasa Crasnaru, soția slugerului Gheorghe Crasnaru și a pitarului Grigorie Cransaru. Biserica a fost ctitorită între 1795- 1813, după cum reiese din pomelnicul semnat, la 1814 de Dionisie Eclesiarhul.

Pictura interioară a fost realizată de diaconul Mihai din Târgu-Jiu, Ion și Anghel vopsitorul. În 1961, pictorul Iosis Keber a spălat pictura interioară, iar în prezent pictura trece printr-un proces de restaurare.

Foto II. 15: Biserica „Sfântul Nicolae și Sfântul Andrei”

Sursă: proprie

II. 4. 3. BISERICA „SFINȚII VOIEVOZI”

În Piața Revoluției, la intersecția străzilor Tudor Vladimirescu și Victoriei, se găsește ftumoasa biserică cu hramul „Sfinții Voievozi”.

Înainte de anul 1717, pe locul actualului lăcaș era o biserică de lemn, iar între 1748 și 1764, negustorii Dobre Sârbu și Radu Cupețu ridică o biserică de zid în formă de cruce, cu pridvor și două turle. Biserica se numea „Biserica de la Jii”, din cauza faptului că în acea vreme curgea Jiul în apropiere. În timpul războaielor ruso-austro-turce, biserica a avut de suferit.

În chiliile bisricii a fost amenajată o școală domnească, moment în care biserica a primit numele „Biserica domnească”. Inițial, în secolul XVIII, pictura a fost executată în frescă, ulterior catapeteasma a fost restaurată în anul 1843, de către zugravul Sava Petrovici. Între anii 1854-1855, biserica este repictată în stil renascentist, de către Mișu Pop. I se adaugă un fronton neoclasic, iar turlele sunt supraînălțate.

În 1902 și 1933-1940 are loc o nouă restaurare, mai ales la fațada exterioară, iar turlele supraînălțate sunt eliminate și ferestrele au fost îngustate. Pictura din interior a fost spălată, iar vechiile fresce de la exterior au fost refăcute de către pictorul Iosif Keber. La sfârșitul secolului XIX, această biserică a devenit catedrala orașului Târgu-Jiu.

În perioada comunistă a fost propusă pentru demolare, dar prin anumite intervenții s-a reușit sa se obțtină aprobarea ca biserica să nu fie demolată, dar a fost închisă cultului, fiind redeschisă în seara de Ajun al Crăciunului, în 1989. Ulterior a intrat într-un amplu proces de restaurare.

Foto II. 16: Biserica „Sfânții Voievozi”

Sursă: proprie

II. 4. 4. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL IOAN DE CAPISTRANO”

Biserica Romano-Catolică din Târgu- Jiu este situată în Bd. Constantin Brâncuși nr. 17. Clădirea este construită din cărămidă, pe terenul donat de Primăria orașului la 13 iulie 1928 ș a fost zidită în stil românesc, acoperită cu țiglă roșie. Biserica impresionează prin imaginile religioase sculptate cu acuratețe în ușile de stejar, care se repetă sub forma unor ornamente diverse la altar, lamvon, la chivot și la sfetnice, cât și la balustradă. Planul bisericii a fost realizat după planul arhitectului Doppellreiter și poartă hramul Sfântului Ioan de Capistrano.

Piatra de temelie a bisericii s-a pus pe 26 august 1928, iar Sfințiirea bisericii a avut loc la 26 octombrie 1930. În iulie 2000 au început lucrările de extindere a bisericii, cum ar fi modificarea sacristiei, construcția a două săli de ceteheză și contrucția capelei din stânga.

Fig. II. 17: Biserica Romano-Catolică „Sfântul Ioan de Capistrano”

Sursă: http://tinyurl.com/o5xoyyr

II. 4. 5. BISERICA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI”

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” este situată pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu, în cartierul Vădeni.

Marelele ban Cornea Brăiloiu a ridicat biserica între anii 1694-1695, iar fiul banului, Dositei s-a ocupat de zugrăvirea bisericii în perioada 1732-1733, perioada în care s-a montat și pisania.

Biserica este concepută ca o fortăreață ce impresionează prin bogăția picturii din interior și masivitatea de la exterior. Interiorul este pictat în frescă de către artiști care aparțin de Școala Brâncoveană de pictură de la Hurez. Clădirea face parte dintr-un ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc. Ansamblu este format din Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și din casa banului Cornea Brăiloiu.

Fig. II. 18: Biserica „Adormirea Maicii Domnului”

Sursă: http://bit.ly/1gEgGIY

II. 5. CLĂDIRI CU VALOARE DE SIMBOL

Din punct de vedere urbanistic, dezvoltarea orașului Târgu-Jiu a început mai ales din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sunt de remarcat casele cu arhitectură în stil românesc cu influențe orientale, cele în stilul renașterii germane și franceze, apoi cele în stilul neoromânesc si cele în stil eclectic. Casele specifice acestor stiluri sunt concentrate în nucleele străzilor Victoria, Eroilor, Unirii și Tudor Vladimirescu.

Case valoroase, în stil românesc cu influențe orientale sunt: casa pitarului Dimitrie Măldărescu din str. Tudor Vladimirescu, nr 36; casa slugarului Barbu; casa setrarului Chiriță Corbeanu din str. Parâng, nr 1; casa protopopului Andrei Schevofilax. Toate aceste case au fost construite în secolul XVIII. La aceste case se remarcă pridvoarele sau foișoarele, cu coloane și arcade în acoladă sau semicirculare. Referitor la aspectul orașului, Nicolae Iorga spunea "… case cu pridvoare și lungi streșini care-și încălzesc la lumină oasele de piatră, de atâtea ori plouate și ninse și ascund în cutare colțuri nelocuite amintiri sfioase. Și, oricât s-ar fi cladit și împodobit, vechiul Târg e încă tot al acestor vechi case, care fac să nu poată uita până și aceia cari nu-și îmbogățesc sufletul prin întrebarea cărților".

Casa Gănescu este o clădire impunătoare, aflată în Piața Revoluției, nr 2. Casa este în românesc cu influențe orientale. Imobilul datează din secolul al XVIII-lea și a aparținut slugerului Barbu Gănescu. Inedit este faptul că Brâncuși a locuit aici în timp ce supraveghea instalarea propriilor sculpturi.

Casa Gănescu este declarată monumet de arhitectură veche. Ion Bărbulescu, fostul guvernator al Băncii Naționale, a restaurat-o radical și a amenajat-o într-un stil nou în anul 1929, sub supravegherea arhitectului Iulius Doppelleiter.

Casa Vasile Moangă este o clădire reprezentativă din municipiul Târgu-Jiu. Imobilul are atât o mare valoare arhitecturală, cât și o valoare istorică deosebită deoarece aici a fost adăpostit o perioadă de timp, revoluționarul Tudor Vladimirescu.

Casa logofătului Vasile Moangă este situată pe strada Siretului, este construită aproximativ în anul 1770 și a trecut prin multe momente importante cum ar fi expunerea planului revoluției de la 1821 de către Tudor Vladimirescu sau adunarea pandurilor pe platoul din fața ei. În anii ’80, clădirea a devenit gazdă a Bibliotecii județene- secția pentru copii. Din cauza stării precare în care se află și faptului că nu a fost restaurată, clădirea a devenit cu timpul, victima nepăsării.

În ceea ce privește arhitectură laică a orașului Târgu Jiu, se remarcă arhitectul gorjean Iulius Doppelreiter care și-a pus amprenta aspectului orașului. După planurile sale au fost executate frumoase clădiri ale orașului, cât și construcții publice (Școala Normală, Banca Comerțului, Muzeul Gorjului, Școala de meserii), dar și construcții particulare: Casa Catană, Casa Ion Popescu-Voitești, Casa Gr. Iunian.

Iulius Doppelreiter a studiat la Viena, dar stilul arhitectural pe care l-a abordat a fost cel neoromânesc, născut din tradițiile caselor gorjene, cu balcoane sub cupole pe caturi, cu tinda însorită, placute la vedere și atrăgătoare. Casele cu elevație din piatră de râu, sunt armonioase, trainice și îndeamnă la meditație.

Foto II 20: Casa Vasile Moangă

Sursă: http://bit.ly/1jJXsfo

Foto II 19: Casa Gănescu

Sursa: proprie

II. 5. 1. PALATUL COMUNAL – PREFECTUA TÂRGU JIU

Completa imagine a orașului Târgu Jiu este dată de îmbinarea perfectă dintre clădirile noi și vechi. Cele din urmă fiind astăzi locul unde se adăpostesc valorile culturale locale. .

În apropierea parcului, pe strada Victoriei este Palatul Comunal care astăzi găzduiește clădirea Prefecturii orașului. Aceasta este compusă din două aripi. Una dintre acestea este veche de peste 100 de ani cu înfluențe maure, iar cealaltă aripă este mai nouă, construită în 1969, situată în partea dinspre bulevardul Brâncuși. Aripa nouă a fost construită de către arhitectul Gheorghe Petrașcu.

Prin hotarârea Guvernului, în anul 2004, clădirea Prefecturii este trecută în domeniul public al statului de interes național. Prefectura Gorj se află sub administrarea Instituției Prefectului Gorj. Tot în anul 2004, clădirea a fost declarată monument istoric prin Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor. În același an, cladirea a fost declarată monument istoric prin Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor. Viața culturală a județului Gorj este dirijată de oameni și instituții care și-au lăsat amprenta pe tot ceea ce există aici și astăzi.

.

Foto II. 21: Prefectura Târgu Jiu găzduită în Palatul Comunal

Sursă: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, București, 2010

II. 5. 2. LICEUL „TUDOR VLADIMIRESCU”

Strada Unirii este un adevărat bulevard larg, cu clădiri moderne, piețe, monumente, băncuțe și flori, un loc unde oamenii sunt mai grăbiți decât pe celelalte străzii. Mergând spre intersecția cu strada Griviței se poate observa o clădire ce poate inspira pentru o clipă Castelul Peleș din Sinaia, dar la “porțile castelului” este plăcuța pe care este gravat “Liceul Tudor Vladimerescu”. Clădirea poartă numele celui care a condus mișcarea revoluționară din 1821

și i-au atribuit numele pentru diverse clădiri.

În septembrie 1890 a fost înființat Gimnaziul Real “Tudor Vladimirescu”. . Construcția sa a fost făcută după planurile arhitectului Theodor Dobrescu și a fost finalizată în 1894, când la inaugurarea sa a participat și Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice.

Pe lângă gimnaziu, în această clădire au mai funcționat Școala de ceramică și Muzeul Gorjului (primul muzeu de acest tip din țară înființat în 1894 de un grup de intelectuali de marcă ai Gorjului). Printr-un decret regal, instituția primește numele de “Tudor Vladimirescu”.

În secolul XX se adaugă corpuri noi, dar se păstrează aceeași arhitectură și decorație exterioară. Extinderea acestei clădiri este considerată un model deoarece a respectat întocmai arhitectura inițială. Clădirea este reprezentativă pentru arhitectura tradițional românească și impresionează prin eleganță, sobrietate și simțul proporțiilor armonioase.

Foto II. 22: Liceul „Tudor Vladimirescu”

Sursă: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, 2010

II. 6. CONCLUZII

În urma studiului făcut asupra principalelor obiective cu valoare de Patrimoniu situate în municipiul Târgu Jiu, consider că am adunat informțiile esențiale care pot fi folosite pentru elaborarea unor strategii de marketing în ceea ce privește valorificarea din punct de vedere turistic. Am rămas plăcut surprinsă în timpul perioadei de documentare, când am aflat că pe lângă Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, mai sunt și alte edificii cu o istorie bogată ce merită atenție din partea turiștilor cum ar fi Casa Memorială „Ecaterina Teodoriu”, un număr impresionant de biserici și case vechi cu statut de monumente de arhitectură, precum și muzeul județean cu diverse secții.

Formele de turism specifice arealului Târgu-Jiu sunt reprezentate de turismul cultural (științific și etnografic), turismul de afaceri și turismul de tranzit.

Harta II. 2: Harta principalelor obiective turistice din Municipiul Târgu-Jiu

Sursă: proprie

CAPITOLUL III. LOCURI, TRADIȚII ȘI OBICEIURI ALE SPAȚIULUI GORJAN

III. 1 MUZEUL DE ARHITECTURĂ POPULARĂ DE LA CURTIȘOARA

Muzeul de arhitectură populară este situat în Curtișsoara, județul Gorj, la o distanță de 10 de km de municipiul Târgu-Jiu. Muzeul a fost organizat între anii 1968-1975, iar anul 1975 este cel al inaugurării. Muzeul conține mobilier rustic, obiecte etnografice, precum și îmbrăcămintre specifică spațiului gorjan. Este declarat monument istoric, sub denumirea „Muzeul Arhitecturii populare gorjenești”.

Muzeul se întinde pe 13 hectare de teren care fac parte din proprietatea familiei Cornoiu. Pe terenul muzeului sunt reproduse la scară mică aproape toate trăsăturile populare ale zonelor din Gorj. Printre atracțiile muzeului se remarcă două biserici: prima a fost fondată în 1821 de familia Cornoiu și are hramul Sf Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua aparține familiei Tătărăscu. Bisericile au fost transferte în anul 2002 de la Poiana Rovinari.

Muzeul etnografic are în componență case, șopron de conac de plai, șopron de case, conac de plai, pivnițe de deal, leasă, fântână cu cumpănă, moară, piuă, grajd, toate fiind autentice. Casele provin din diverse zone ale Gorjului: Dobrița, Țicleni, Bălănești, Olari, Găleșoaia, Cărbunești, Tismana, Românești. Cârligei, Racoți. Pârâu-Pripor, Glodeni, Baia de Fier, Bumbești-Jiu și Brădiceni. Casele din muzeu sunt construite identic cu originalul, cea mai veche are un prdivor deschis în față și o singură cameră. Cea mai nouă casă din muzeu are podea cu un subsol, iar la parter cu living.

În muzeu se găsește o construcție specific oltenească numită „Culă”, un monument valoros de arhitectura construit în secolul al XVIII-lea. Casa prezintă un subsol spre care se coboară de la parter, cămară, bucătarie și doua etaje. Subsolul avea rol de apărare în caz de asediu. La etaj este o terasă cu coloane care închid arcurile masive. Cula este o clădire reprezentativă pentru zona Olteniei. În cula din muzeu sunt prezente expoziții temporare de ceramică, sculpturi de lemn și covoare oltenești.

Muzeul arhitecturii populare gorjene are o mare valoare culturală și artistică. Este deschis de marți până duminică, între orele 9-17.

Muzeul Etnografic de la Curtișoara reprezintă un important punct de oprire în periplul turistic al Gorjului. Hainele populare, casele vechi și aerul ce trădează mirosul de lemn vechi sunt doar câteva dintre atracțiile obiectivului.

Cula Cornoiu a fost construită în anul 1785 și a fost lăsată moștenire de Radu Pistescu logofătului Cornea din Târgu-Jiu. Clădirea este ridicată pe un platou care domnină valea Jiului și asigură vizibilitatea spre Târgu-Jiu, în spre sud. Cula are 2 nivele, iar aria construită ocupa 365,9 metri pătrați, se remarcă prezența unei fântâni în pivniță și creneluri de tragere la fiecare nivel. Este tipul culei de apărare, de refugiu sau poate fi considerată locuință temporară. Cele două beciuri pe care le are în componență sunt prevăzute cu uși masive de stejar închis cu bârne de lemn dispuse de-a curmezișul. Din unul din beciuri pornește scara prin care se face accesul spre primul nivel. La al doilea nivel se găsește pridvorul, care oferă o bună vizibilitate asupra împrejurimilor.

Constantin Neamțu, guvernatorul Băncii Naționale de la Craiova a cumpărat de la familia Cornoiu turnul de apă, cula și terenul aferent în anu 1927. Guvernatorul a mai construit un conac, o casă a slugilor și a făcut modernizări asupra culei. Cula a fost restaurată în anii 1966-1967, iar din această perioadă și până în 1975, in jurul Culei Cornoiu a fost amenajat „Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj”.

Ansamblul arhitectural cuprinde:

Cula Poenaru-Tătărăscu: este o casă veche, boierească, clădită la jumătatea secolului al XVIII-lea de familia Poenaru. Gheorghe și Aretia Tătărăscu au cumpărat casa în 1919, au consolidat-o, au reparat-o și au transformat-o radical, au realizat instalația sanitară si pe cea de curent electric, au construit o baie la etaj, au pus parchet și tâmplărie din lemn de stejar.

Bunicii și părinții lui Gheorghe Tătărăscu sunt înmormântați lângă biserică, iar mormântul acestora este o construcțtie subterană, având la exterior un postament acoperit cu marmură neagră venețiană.

Doi lei funerari romani din piatră, precum si capiteluri romane au fost aduse de la Ulpia Ttraina Sarmisegetusa.

Locuința administratorului a fost construită în 1923 și este alcătuită din 3 camere și un cerdac.

Importanța culturală a ansamblului arhitectural a fost scoasă în evidență de către Aretia Tătărsăscu, care l-a chemat pe sculptorul Constantin Brâncuși de la Paris pentru a ridica Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, închinat eroilor gorjeni căzuți la datorie în timpul Primului Război Mondial.

Valoarea istorică a ansamblului poartă amprenta stăpânului său, omul politic și de stat Gheorghe Tătărăscu. Pe terenul acestui ansamblu au avut loc mai multe întâlniri cu personalități ale vieții sociale sau ale celei publice din România acelei perioade: Carol al II-lea, Regele Mihai, Regina Elena, Principele Nicolae, Principesa Elisabeta. Prințul George Valentin Bibescu și soția sa. Aici s-au elaborat și planuri care au influențat evoluțiia politică și economică a României. La astfel de evenimente au participat Ionel Brătianu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, etc.

1. Casa Colțescu- Cărbunești Sat: are două încăperi care comunică între ele, dar fiecare încăpere are și propria intrare separată de cea comună. Una dintre camere are o ieșire care duce spre verandă, de unde se poate merge spre toaletă.

Foto III 1: Casa Colțescu- Cărbunești Sat

Sursă: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, 2010

2. Casa Smântânescu: o casă cu două nivele, cu pridvor la etaj, iar în fața casei se remarcă prezența unei trăsuri și a unor bănci de școală.

Foto III. 2: Casa Smântânescu

Sursa: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, 2010

3. Casa Nicolae Cirniceanu- Găleșoaia: este o casă cu 2 nivele, pod, iar la nivelul al doilea se remarcă un pridvor deschis.

Foto III. 3: Casa Nicolae Cirniceanu- Găleșoaia

Sursa: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, 2010

4.Casa Antonie Mogoș: a fost cumpărată de către Aretia Tătărăscu cu destinația de casă de oaspeți, după acelaș model de casă expus la Muzeul Țăranului Tomân. De-a lungul timpului a suferit multe transformări. Aspectul casei este rustic, pardoselile sunt din parchet de stejar, pereți sunt tencuiți și văruți.

Foto III. 4: Casa Antonie Mogoș

Sursa: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, 2010

5.Biserica: este o construcție veche, de lemn, ce datează de la începutul secolului al XIX-lea, a fost renovată și a devenit paraclis al familiei Tătărăscu. Altarul este despărțit de naos printr-o catapeteasmă împodobită cu icoane ce dateaza din perioada 1835-1845 și porți pictate rustic. Obiecte de mobilier prezente în biserică sunt iconostasul, un candelabru central și două jilțuri. Poarta de lemn a fost construită în 1846, iar poarta mare a fost construită în 1933, este confecționată din lemn de stejar sculptat și se găsește la intrarea în ansamblu de arhitectură „Gheorghe Tătărăscu”.

Foto III. 5: Biserica cu hramul „Sf. Gheorghe”
Sursa: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, 2010

III. 2 NOVACI – ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE

Orașul Novaci este situat în partea de nord-est a județului Gorj, la distanță de 44 km de municipiul Târgu-Jiu, la contactul dintre Munții Parâng și Subcarpații Olteniei, pe cursul mijlociu al pârâului Gilort.

Teritoriul administrativ al orașului este traversat de drumul DN 67C, cunoscut sub numele de Transalpina sau Drumul Regelui. Altitudinea maximă a acestui drum este în Pasul Urdele, la 2141 m (cel mai înalt pas rutier din România).

Orașul are o suprafață de 24250 ha și se întinde până spre creasta principală a Munților Parâng. În componențta sa intră 4 sate: Bercești, Hirișești, Sitești și Pociovaliște. Tot de orașul Novaci aparține si Complexul Turistic Rânca, situat pe muntele Corneșu, la o altitudine de 1600 m. Altitudinea variază între 360 m în zona satului Paciovaliște și 2337 m în Vf Mohoru sau 2365 m în Vf Setea Mare.

În ceea ce privește populația Novaciului se pot observa numeroase influențe entonoculturale și demografice dinspre satele Mărginimii Sibiului sau a Văii Sebeșului. Aceste influențe se remarcă în grai, tradiția pastorală și portul popular. Păstrarea patrimoniul etnocultural, precum și dezvoltarea infrastructurii și a utilităților reprezintă unele dintre obiectivele principale ale strategiei de dezvoltare a localității.

Datorită poziției în arealul Subcarpațiilor Olteniei și al Munților Parâng, se poate determină structura reliefului, tipul de vegetație și lipsa surselor de poluare, elemente importante în ceea ce privește constituirea cadrului natural al teritoriului ce aparține orașului Novaci. Astfel, localitatea beneficiază de locuri pitorești, cu un climat favorabil pentru recreere și cu numeroase obiective turistice.

Zona are un potențial turistic cu o mare complexitate, diversitate și atractivitate peisagistică. Valoarea peisagistică, precum și atractivitatea sunt date de structura geologică dată de formele de relief submontan și montan, de rețeaua hidrografică cu văi înguste și versanți abrupți și de pădure care acoperă mare parte din orașul Novaci.

Punctele reprezentative pentru Novaci- zonă turistică sunt reprezentate de formele de relief specifice zonei montane, de marea atracție peisagistică, reprezentate prin vârfuri situate la mare altitudine- puncte de belvedere, creste, precum și componente ale reliefului glaciar. Domeniul schiabil de la Rânca este în continuă expansiune și dezvoltare, iar potențialul climateric reprezintă și el un alt punct forte pentru zona montană Rânca. Clima este favorabilă practicării sporturilor de iarnă datorită grosimii statului de zăpadă, iar drumeția montană reprezintă o altă formă de turism care se poate practica în toate anotimpurile. Vegetația este etajată în funcție de altitudine (păduri de foioase, păduri de molid, jnepenișul, pajiștile alpine). Speciile cu valoare cinegetică sunt în zona pădurilor de conifere și foioase, iar pescuitul sportiv în apa pârâului Gilort și a afluenților acestuia. În concluzie se poate spune că potențialul climateric al orașului Novaci este caracterizat de un climat montan și submontan, aerul este curat, puternic ionizat, lipsit de alergeni și praf, iar bioclimatul este unul sedativ de cruțare, recomandat pentru recreere și refacerea organismului prin odihnă.

Frumusețea locurilor, ospitalitatea și obiceiurile sunt tradiți păstrate vii de către locuitorii Novaciului. Această zonă etnografică abundă în obiective turistice care redau farmecul locurilor și continuitatea locuirii zonei încă din cele mai vechi timpuri.

Monumentele cultural-istorice sunt reprezentate de Biserica din lemn cu hramul „Sf. Dumitru” veche din secolul al XVIII-lea, dar și o biserică din zid construită la Novaci, la începutul secolului XX. În satul Hirișesști se găsește o biserică de lemn, cu hramul „Sf Voievozi” și o biserică de zid. În satul Bercești se găsește o biserică de lemn, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” construită în anul 1834.

Patrimoniul etnocultural al orașului Novaci este format din arhitectură și tehnica populară (instalații de prelucrare a lemnului, producerea lactatelor, a lânii), creație artistică populară (portul popular care seamănă cu cel din zona Mărginimii Sibiului și Valea Sebeșului; port popular în două culori, negru și alb cu țesături tradiționale, cusături artistice), obiectele de lemn decorate artistic prin încrustare (obiecte de mobilier țărănesc), dansuri populare, artiști populari. Manifestările tradiționale ale principalelor obiceiuri sunt păstrate nealterate la trecerea timpului.

Sărbători cu importanță locală:

-Foca (vizitiul Sf Ilie- 21 iulie) este o zi în care nu se muncește din cauza fricii de trăsnete

-Armindeni (1 mai) este o zi în care se împodobesc porțile caselor cu ramuri verzi. Locuitorii cred că vor fi apărați de spiritele malefice.

-Sânzienele (Drăgaica- 24 iunie)

-Ziua Ursului (1 august) este o zi importantă pentru păstori

-Călușarii merg prin sate în săptămâna Rusaliilor cu dansuri care provin din vremuri de mult apuse

-Colindețul este specific perioadei Crăciunului

-În pădurea „Dumbrava” care este situată în satul Hirișești are loc în fiecare an, manifestarea folcorică „Urcatul oilor la munte”. An de an, această sărbătoare are loc la sfârșitul lunii mai.

Turism etnocultural: sunt păstrate meșteșugurile artizanale, precum țesăturile făcute manual (ștergare oltenești) și prelucrarea lemnului în mod artistic. Aceste tradiții se păstrează datorită legăturii create între populația locale cu „ungurenii” de peste munte, din satele de pe lângă Mărginimea Sibiului. Astfel se păstrează tradițiile legate de oierit, grai, costumul popular și folclor. Prin aceste tradiții se valorfică turismul etnocultural și se susține practicarea lui.

Sărbătorile tradiționale din zona orașului Novaci au legătură cu sărbătorile religioase și cu activitățile pastorale.

Turismul de weekend este un tip de turism din ce în ce mai răspândit deoarece locuitorii din centrele urbane doresc să-și petreacă sfârșitul de săptămână în zone nepoluate, departe de stresul orașului. Factorii de favorabilitate ai zonei sunt aproprierea de municipiul Târgu Jiu și accesul dinspre DN67. Această formă de turism este într-o evoluție constantă.

Turismul montan este și el de asemenea un tip de turism dezvoltate datorită apropierii de zona Rânca, un pol important al sporturilor de iarnă dat fiind faptul că se remarcă prezența domeniului schiabil și a cadrului natural foarte atractiv.

Turismul rural este o formă de turism care beneficiază de toate oportunitățile pentru a se dezvolta datorită cadrului natural montan și submontan, accesibilitatea dată de DN67 și păstratrea gospodăriilor tradiționale care pot intra în circuitul agroturismului. Prin promovarea turismului rural se asigură conservarea valorilor tradițiilor românești, precum și o dezvoltare durabilă a zonei.

Turismul sporturilor extreme este un tip de turism adresat tinerei generații și este din ce în ce mai dezvoltat în România. Zona Novaci are potențialul necesar pentru motociclism, cicloturism, parapantă, deltaplan, snowboard și motocross. Sunt cluburi care anual organizează trasee de motociclism și cicloturism pe DN67C și pe DN 7A.

Turismul științific este dezvoltate pe teritoriul zonei Novaci datorită existenței unei arii forestiere protejate, și anume „Pădurea Barcului” care poate constitui un „laborator de cercertare”.

„Avântul către civilizație poate fi pentru un popor o foarte mare primejdie, dacă uită două lucruri: ce are și ce poate. Tradiția poate fi uitată dar ucisă nu, dacă i se taie drumul în clasele de sus, ea rămâne și se adâncește tot mai mult în clasele de jos … A admira o civilizație străină, vrednică de respect, este o datorie. A o imita, fără schimbare, este o umilință, și una fără folos. Popor civilizat este acela care a ajuns să satisfacă sănătos și armonios nevoile sale cele adevărate, înălțate către un ideal care întrece cerințele vieții elementare și biruie egoismul individual.” (Nicolae Iorga)

Marketingul turistic al zonei Novaci: oferta turistică a zonei se bazează pe cadrul natural atractiv și activitățile meșteșugărești cu sute de ani vechime.

Novaciul este un vechi centru al transhumanței oierilor ardeleni așezat într-o zonă oltenească. Novaci este localitatea- poarta de sud a Munților Parâng și reprezintă un muzeu al satului românesc unde se pot observa casele mari gorjene, cu cerdac la etaj, dar și gospodăriile stil cetate. Aspectul peisagistic al Novaciului este reprezentat de vegetația abundentă care înfrumusețează așezarea. Strada principală din Novaci este asemănătoare unui tunel verde de arțari și brazi. Puncte cu importanță turistică în orașul Novaci sunt vechea biserică de lemn, zona turistică Rânca, dar și cimitirul cu cruci pictate ce amintește de cimitirul celebru din Săpânța. Dinspre zona turistică Rânca se poate ajunge spre punctele de belvedere cum ar fi Vf Setea Mare, Vf Mohoru, Vf Păpușa. De la Vf Păpușa se poate ajunge spre Obârșia Lotrului.

Promovarea turismului în orașul Novaci se bazează pe originalitatea tradițiilor populare și simbolurile caracteristice zonei. Promovarea nu este corespunzătoare cu potențialul zonei dat fiind faptul că se pune accent mai mare pe promovarea Complexului turistic Rânca. Autoritățile locale ar putea sa introducă niște proiecte pentru o mai bună dezvoltare exclusivă a orașului Novaci.

III.3. RÂNCA – O NOUĂ STAȚIUNE MONTANĂ

Stațiunea turistcă Rânca se găsește la 1520-1580 m altitudine, pe versantul sudic al Muntelui Corneșu Mare. Este cea mai spectaculoasă stațiune din arealul munților Parâng. Accesul auto dinspre Târgu Jiu se face pe șoseaua alpină DN 67C. Rânca este cea mai renunmită stațiune de schi din Carpații Olteniei și are cel mai mare potențial turistic de iarnă nevalorificat din România. Domeniul schiabil este situat între 1600 și 2100 m altitudine. Zona este în continuă dezvoltare, an de an crește numărul locurilor de cazare și al unităților de alimentație publică. Grav este faptul că această dezvoltare este haotică și afectează cadrul natual și mediul înconjurător, în defavoarea unui turism durabil.

Scurt istoric: în anul 1930, Banca Populară „Gilortul” pune în practică un proiect care viza creare unei stațiuni montane la Rânca. Planul a început să fie pus în practică prin construcția 6 cabane cu câte 5 camere. În anul 1937 a fost inaugurată cabana centrală din Rânca datorită ajutorului dat de primul-ministru de atunci, liberalul Gheorghe Tătărăscu. Până în decembrie 1989, în Rânca a mai fost construită o cabană administrată de către Universitatea din Craiova, o altă cabană construită de OJT Gorj și o cabană dedicată sindicatelor din bazinul carbonifer al Olteniei. Tot până în Revoluție, în Rânca se afla și o unitate militară unde se făcea instrucția recruților din cadrul trupelor „Vânători de munte”. Începând cu anul 1990 a fost posibilă dezvoltarea unei stațiuni montante cu facilități moderne. Unitatea militară a fost desfințată, s-au făcut investiții pentru modernizarea drumului de acces în stațiune și s-au făcut demersuri pentru organizarea domeniului schiabil. În ultimii ani s-au făcut investiții pentru modernizarea stațiunii, s-au construit spații de cazare moderne și s-au diversificat unitățile de alimentație publică. Se poate concluziona faptul că Rânca a devenit o atracție pentru turiștii din Oltenia și nu numai.

Domeniul schiabil: Rânca dispune de 6 pârtii de schi (M1, M2, M4, M3, Rânca 1 și Plopu) și o pârtie de săniuș special amenajată la intrarea în stațiune. Accesul spre pârtii este facil, iar acestea sunt în permanență monitorizate de baza de Salvamont Rânca.

:

Fig. III 1: Domeniul schiabil Corneșul

Sursă: http://www.ranca.org/

Fig. III 2: Domeniul schiabil Corneșul 3D

Sursă: : http://www.ranca.org/

Rânca este cea mai renumită stațiune de schi din Carpații Olteniei datorită faptului că prezintă un potențial ridicat al turismului hibernal și nu numai. Domeniul schiabil este situat între 1600 și 2100 m. Minim 120 de zile/an se pot practica sporturile de iarnă datorită grosimii stratului de zăpadă, iar maximele sunt de 150-160 de zile pe an. Pe lângă sporturile hibernale se pot practica traseele montane, plimbări cu atv-ul, parapanta, off road, moto, cicloturism, rafting, canyoning, pescuit sportiv, vânătoare. Cei de la Salvamont sunt prezenți non stop și au o bază bine pusă la punct în ceea ce privește punctele de prim ajutor în cazul accidentelor montante. Rânca a fost declarată ca fiind stațiunea cu cel mai mare potențial turistic de iarnă care nu este valorificat în mod corespunzător. Zona stațiunii Rânca este singura unde se pot practica sporturile de iarnă (schi alpin) din partea de Sud a țării, între Vestul țării și Valea Prahovei.

A început dezvoltarea Domeniului Schiabil Transpalpina- stațiunea Vidra, în anul 2013. Planurile de viitor sunt de a face un mare domeniul schiabil prin stabilirea unor linii de legătură între Rânca și Vidra, prin Munții Căpățânii.

Rânca este și o stațiune climaterică care funcționează permanent, beneficiază de un climat tonic, cu veri răcoroase, ierni geroase cu zăpadă abundentă. Temperatura medie anuală variază în jurul valorii de 5°C, iar precipitațiile depășesc valoarea de 1000 mm anual.

Baza de cazare: În zonă s-a construit mult în ultimii ani, dar structurile nu au fost realizate în concordanță cu modul în care ar trebui să se construiască într-o stațiune modernă, de talie europeană. Proiectele nu au fost făcute urmând un Plan de Urbanism Zonal și nu respectă prevederile privind gradul de ocupare al terenului. Canalizarea, stațiile de epurare și punctele de transfer pentru deșeurile menajere lipsesc, asftel mediul înconjurător a fost afectat într-un mod grav.

Fig. III 3: Evoluția numerică a structurilor de cazare ale stațiunii Rânca între anii 1990-2013

Sursă: Institutul Național de Statistică

Structurile de cazare din stațiunea Rânca au avut o evoluție pozitivă începând cu anul 2005. Până în anul 2005, structurile de cazare au avut o evoluție lentă datorită faptului că nu au fost făcute investiții în zonă. Din 2005 până în prezent, structurile de cazare au evoluat ca număr, s-au triplat, au început să se facă investiții în zonă, autoritățile locale au început sa ia atitudine, dar impactul este negativ datorită faptului că se construiește în mod haotic.

Fig. III. 4: Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică în Rânca între anii 1990-2013

Sursă:Institutul Național de Statistică

Capacitatea de cazare turistică a avut două perioade importante. Una dintre perioade este între 1990 și 2004 când se observă o scădere a capacității de cazare, iar între anii 2005 și 2013, numărul capacității de cazare a crescut datorită faptului că din ce în ce mai mulți turiști își exprimă dorința de a alege stațiune ca destinație de vacanță.

Fig. III. 5: Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică în Rânca între anii 2001-2013

Sursă: Institutul Național de Statistică

Fig. III.6: Înnoptări în structuri de primire turistică în Rânca între anii 2001-2013

Sursă: Institutul Național de Statistică

Numărul de sosiri și înnoptări a crescut constant începând cu anul 2011. Până în anul 2010, numărul de sosiri și înnoptări a avut perioade în care a crescut, a scăzut sau a stagnat.

Activitatea turistică este profitabilă și s-a recurs la creșterea capacității de cazare prin construirea de noi unități de cazare, cu un confort din ce în ce mai ridcat, mediatizarea și promovrea potențialului turistic, diversificarea ofertelor de cazare și agrement.

Piața turismului montan este caracterizată de o tendință crescătoare deoarece muntele este una dintre principalele destinații de vacanță, este un simbol al spiritualității și este în măsură să satisfacă nevoile socio-culturale complexe.

Datorită dezvoltării turismului și transformarea într-un turism de masă, muntele s-a impus în fața investitorilor și celor ce promovează această formă de turism, tocmai pentru faptul că zona oferă condiții pentru desfășurarea unei activități economice benefice. Turismul montan are efecte pozitive în plan social și economic, dar uneori este greu de ținut sub contol, dar sunt apreciate ca fiind importante.

Zona Rânca deține o imagine destul de bună pe piața turistică, dar trebuie să dezvolte programe turistice proprii pentru a avea un flux turistic mare tot timpul anului. Datorită construcției telescaunului din zona Păpușa și deschiderea domeniului schiabil, stațiunea Rânca va deveni o adevărată stațiune de iarnă, dar trebuie să dezvolte și alternative pentru sezonul de vară. Zona ar trebui să fie introdusă în programe turistice la nivelul județului Gorj pentru a-l face pe turist să petreacă cât mai zile de vacanță.

Turismul de afaceri, reprezentat prin ogranizarea de conferințe și seminarii, este o formă de turism ce înregistrează o intensificare a relațiilor economice, este important să i se acorde o atenție specială datorită posibilității promovării turismului de afaceri în lunile care sporturile de iarnă nu pot fi practicate. În perspectivă, se poate promova turismul de afaceri, dar cu condiția de a se realiza amenajări turistice specifice cum ar fi structurile de cazare cu grad ridicat de confort sau sălile de conferință dotate corespunzător. Acest tip de turism ar putea aduce venituri suplimentare și ar putea anima zona și în perioadele în care nu se pot practica sporturile de iarnă.

III. 4 TISMANA- ORAȘ ȘI LOC DE RUGĂCIUNE

Localizare și date despre oraș:

Localitatea Tistamana este situată în nord-vestul regiunii de dezvoltare Sud-Vest Oltenia și a fost declarat oraș în 5 aprilie 2004. Tismana reprezintă pentru turiști un izvor nesecat de lucruri noi. Granițele orașului se întind până la 190-200 m în Campia Celeiului și până la peste 2000 m în Munții Godeanu. Orașul este situat în depresiunea Tismana și limita de vest este despresiunea Padeș, iar cea de est este despresiunea Peștișani. Hotarele Tismanei cuprind toate formele de relief, de la micile câmpii până la golurile alpine ale munților Godeanu și Vâlcan. Spectaculozitatea reliefului este dată și de formele carstice, precum lapiezuri, doline. În zona mai joasă de la Izvarna-Costeni sunt izvoare puternice cu debit destul de mare chiar și în perioadele secetoase.

În anul 2007, printr-un proiect aprobat de Comisia pentru Cultură, Sănătate și Învățământ, s-a reabilitat Caminul Cultural „George Coșbuc” și acesta a primit numele de Casa de Cultură „George Coșbuc”. Centrul Civic al orașului a fost modernizat, au fost extinse spațiile verzi, a fost amplasată o fântână arteziană și au fost lărgite trotuarele.

Din punct de vedere al cadrului natural, în orașul Tismana se găsesc numeroase peșteri (Peștera de la Mănăstirea Tismana, Peștera Gura Plaiului, Peștera Sohodolului), chei (Cheile Sohodolului), cascade (Cascada Mănăstirii) și diverse forme de relief cum ar fi Piatra tăiată sau Piatra lui Iorgovn. Găvanele din Eroni și Menhirele din Gorgan.

Muzeul costumului popular de la Tismana:

De timpuriu, oamenii au avut porturi populare și tradiții care nu mai sunt atât de bine păstrate în prezent.

Muzeul Costumului Popular de la Tisamana a fost înființat în anul 2007 și are piese unicat, precum costume populare din secolul al XIX-lea. Denumirea oficială a muzeului este

„Muzeul Costumului Popular Gorjenesc Tismana”. Instituția a fost iangurată la 1 iunie 2007.

Muzeul este amenajat într-un spațiu din centrul civic al localității și este făcut la inițiativa autorităților locale cu sprijinul Consiliului Județean Gorj. În muzeu se găsește o colecție de 50 de costume populare autentice specifice spațiului gorjan. Hainele au o vechime între 50 și 100 de ani, iar vedeta colecției este un costum popular care are peste 100 de ani vechime. În muzeu este și o colecție de fotografii vechi, iar într-una din sălile muzeului se află o expoziție cu obiecte de artă populară tradițională și obiecte folosite în uzul casnic de femeile gorjene. Printre obiectele din această sală se remarcă un război de țesut care este încă funcțional și care a fost donat de primarul orașului Tismana, Costel Buzianu.

“Acolo am observat și câteva ii (ie) care erau expuse în ordinea dispunerii geografice a zonelor gorjene, de exemplu pentru zonele sudice acestea erau cusute cu simboluri și culori specifice (galben, verde), iar cu cât altitudinile cresc culorile erau mai închise (maro, negru).

Alcătuirea costumului popular gorjean este urmatoarea:

Costumul femeiesc reprezintă două tipuri fundamentale de port – tipul cu două “catrințe” , forma veche de costum local, și tipul cu “vîlnic”, pătruns mai târziu în Gorj (din zonele de sud), care aparțin ținutei de sărbătoare, dar totodată și anotimpurilor reci.

Costumul femeiesc se compune din îmbrăcămintea capului, camașa lungă (“ciupagul cu poale”), cele două catrințe sau vîlnicul, brâul, bretele și încălțămintea. Costumul femeiesc de Gorj se caracterizează prin rafinamentul ce-l reflectă ornamentica cămășii, atât prin interpretarea și tratarea motivelor, cât și prin virtuozitatea tehnică. Față de varietatea și delicatețea cămășii, vîlnicul păstrează o formă de ornamentare mai uniformă și o țesătura consistentă.

Costumul bărbătesc se compune din căciulă sau pălarie, cămașa, cioareci (ismene), brâu și berneață, vestă și încălțăminte. Nota caracteristică a costumului bărbătesc de Gorj este ornamental cu “bîrnaț” și “găetane negre”, mai ales al costumului schileresc (un costum creat la începutul secolului XX), care vesta și “minteanul” deosebit de bogat ornamentate. Cămașa vârâtă în “cioareci” , ca și încinsul brîului mai sus de betelia cioarecilor, constituie de asemenea elemente caracteristice costumului bărbătesc de Gorj. Cojoacele de Gorj prezintă similitudini cu cojoacele de Transilvania. Între hainele din dimie remarcăm “haina albă cu clini”, lungă, caracteristică Olteniei. Așadar, de aici reiese că tradițiile și credința oamenilor din Gorj sunt exprimate foarte bine în portul popular.”

Mănăstirea Tismana:

„Poieni largi și păduri, în care doar foșnetul vântului sau susurul vreunui izvor se auzeau, au fost locurile alese de către cei care plecau în căutarea Domnului. La apusul soarelui, clopotele Mănăstirii Tismana, așezată în apropierea centrului localității Tismana, din județul Gorj, cheamă credincioșii la rugă. Numele binecuvântatei Mănăstiri a fost pus după lemnul de tisă, care nu crește în alt loc. Din anul 1949 acest minunat locaș de cult a devenit mănăstire de maici, iar viața aici se desfășoară după aceleași datini călugărești, de ascultare, muncă și rugăciune. După șase sute de ani de existență neîntreruptă, mănăstirea a suferit modificări, transformări, adăugiri, care însă nu i-au distrus farmecul și frumusețea. Trecerea timpului a făcut ca mănăstirea Tismana să acumuleze în patrimoniul său obiecte de cult și documente, multe obiecte de valoare, așa cum sunt candelele brâncovenești sau obiectele din bronz.”

Picturile cu o mare valoare din Mănăstirea Tismana sunt „Adormirea Maicii Domnului”, „Buna Vestire”, „Nașterea lui Iisus Hristos” și „Răstignirea și Învierea Mântuitorului”. Aceste picturi sunt specifice artei bizantine, iar în ceea ce privește culorile, acestea sunt obținute din marterialele vegetale locale. Frescele care sunt în prezent în muzeul Mănănstirii au fost decupate din pronaosul bisericii între 1955-1959. Aceste fresce se aflau în turla pronaosului. În pronaosul bisericii s-a păstrat pisania de deasupra ușii care desparte naosul de pronaos și este scrisă cu litere chirilice.

„Cronicile vorbesc de două faze de execuție ale picturii bisericii, una în secolul al XVI-lea realizată de către Dobromir de la Târgoviște, iar cea de-a doua în secolul al XVIII-lea de către Grigore Vasile și Mihail din Tismana.”

Trecând de zidul mănăstirii, se poate observa drumul care duce spre Peștera Sfântului Nicodim. Pentru pelerinii interesați de a vizita adăpostul Sf Nicodim se poate urca spre peștera care a avut rolul de a păstra documentele Băncii Naționale a României în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, dar accesul în peșteră este inaccesibil oamenilor de rând. „E impresionant cum Sfântul Nicodim și-a ales să se retragă în acestă chilie din inima muntelui, departe de lumea exterioară, fără a se despărți de ea.” În pridvorul bisericii este mormântul Sf Nicodim. Acesta a murit în anul 1406, la vârsta de 94 de ani. An de an, pelerinii vin în acest loc pentru a se ruga. „Aici, parcă glasurile îngerilor îți șoptesc binecuvântare, este locul unde îngenunchezi sub cerul liber și unde poți asculta ruga lăuntrică și toaca în perfectă uniune cu natura.”

Foto III. 6: Mănăstirea Tismana

Sursa: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, București, 2010

Foto III. 7: Costum popular gorjan Foto III. 8: Costum popular gorjan

Sursa: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, București, 2010

În concluzie, se poate spune că zona Tismana deține un potențial turistic și o imagine sufiecient de bine contunrată pentru a putea fi considerată o destinație turistică, dar pentru că este insuficient dezvoltată această imagine nu este pusă în valoare cum ar trebui, corelat și cu capacitatea redusă de cazare, rămâne doar la nivelul turismului de tranzit. Tismana trebuie introdusă în programele turistice la nivel județena, care să determine un turist care dorește să viziteze județul Gorj să-și planifice sejururi de o durată mai îndelungată. Zona ar putea fi inclusă în programele turistice regionale, cum ar fi programul care implică vizitarea mănăstirilor Olteniei.

III. 5. STAȚIUNEA BALNEARĂ SĂCELU

Stațiunea Băile Săcelu este localizată în comuna Săcelu, pe DJ 661 și la 7 km distanță de DN67, iar distanța până la municipiul Târgu-Jiu este de 30 de km. Stațiune este situată la altitudinea de 340 m, într-o zonă deluroasă. Prima atestare documentare a localității este de pe vremea lui Vlad Țepeș, în anul 1480. Ulterior, la 8 ianuarie 1613 apare denumirea de Sătcel într-un hrisov de pe vremea lui Radu Mihnea. În anul 1866, Ministerul de Interne a declarat localitatea stațiune balneară, iar primele dotări pentru a putea fi folosit potențialul balnear au început să fie construite în anul 1888. Băile „Sacellum” sunt cunoscute încă din vremea romanilor, iar cele mai vechi urme de locuire datează încă din neolitic și epoca bronzului. În prezent, pe raza localității Băile Săcelu au fost indentificate mai multe vestigii de interes arheologic: „Turita”, „La Hotar”, „Jidovii”, „Grui”.

Băile Săcelu dispun de izvoare minerale clorurate, sulfuroaswe, iodurate, sodice, bromurate, hipertone și hipotone. Efectul terapeutic al acestora este în cura externă pentru tratatarea reumatismelor, afecțiunilor neurologice, a celor ginecologice, a afecțiunilor ce aparțin de sistemul nervos central și periferic. Izvoarele situate în stațiune sunt indicate și pentru tratarea afecțiunilor ficatului și ochilor. La toate aceste izvoare se adaugă și nămolul sapropelic care mărește puterea curativă a apelor.

Printre obiectivele turistice care se pot vizita în zona stațiunii Săcelu sunt Biserica de lemn, arealele naturale protejate: Piatra Buha, Piatra Biserica Dracilor, Izvoarele minerale Săcelu și Muzeul etnografic și istoric care este amenjat într-o casă veche din secolul XVIII.

Evaluarea potențialului turistic al localității Băile Săcelu:

Puncte tari:

-zonă cu potențial balnear cunoscut încă din perioada romană

-valoarea medie a peisajului stațiunii

-zonă în care se păstrează tradițiile populare

-accesibilitatea este relativ ușoară

-climatul este submonan și oferă posibilitatea practicării turismului balnear, dar și a celui climateric

-precipitațiile nu afectează activitatea turistică

-interes turistic pentru: -apele minerale, saline, sulfuroase, iodurate și pentru nămolurile sapropelice

– reliegie: biserica de lemn Săcelu

-ecoturism: Piatra Buha, Izvoarele minerale Săcelu

-istoric: casa Moangă-Pleșoianu

-zona are un grad de poluare aproape de minim și poate valorifica produsele ecologice și naturale

Puncte slabe:

-lipsesc programele turistice complementare de tip balneo-climateric

-lipsește un brand puternic pe piața turistică de profil

-în zonă nu sunt obiective turistice care ar putea sa genereze venituri

-nu sunt materiale turistice cu focalizare directă pe zona Săcelu

-sunt insuficiente structuri de cazare și alimentație publică

-lipsesc produsele tradiționale cum ar fi cele gastronomice sau produse locale, artizanat sau suveniruri

-obiectivele turistice nu sunt semnalitzate corespunzător

-nu sunt panouri de informare turistică

-potențialul apelor minerale nu este pus în valoare în mod corespunzător

Măsuri ce pot aduce efecte benefice

-dezvoltarea potențialului apelor minerale prin crearea de ștranduri și baze de tratament

-valorificarea produselor naturale și ecologice (nuci, castane, ciuperci, etc)

-amenajarea unor circuite de cicloturism, parcuri de agrement, spații de joacă pentru copii

-mărirea bazei de cazare și crestere numărului de unități de alimentație publică

-realizarea de materiale tip suveniruri și materiale promoționale, atât în limba română, cât și în limba engleză, care să prezinte în prim-plan Băile Săcelu, și apoi celelalte localități gorjene

În concluzie, Băile Săcelu dețin un potențial turistic satisfăcător, dar care nu este valorificat corespunzător și din această cauză nu poate fi considerată o destinație turistică atractivă, dar pe viitor dezvoltare poate fi legată și de integra rea în programele județene de turism, nu doar cele specializate pe turismul balnear.

III. 6 HOBIȚA- SATUL NATAL AL LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI

Constantin Brâncusi este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Acesta s-a născut pe 19 februarie 1879 în satul Hobița din județul Gorj. Copilăria artistului a fost marcată de plecări de acasă si ucenicii în ateliere, birturi și prăvălii. Marele artistt este considerat a fi părintele sculpturii moderne, iar sculpturile sale impresionează prin rafinament. În istoria artei, Brâncuși este considerat cel care a dezvăluit vitalitatea formei și esența lucrurilor. La numai 11 ani a plecat din satul natal până la Craiova, pe jos. În Craiova, Brâncuși a lucrat la o prăvălie și s-a școlit la Școala de Arte și Meserii, iar apoi s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București unde a început să realizeze câteva lucrări. În anul 1904, artistul a plecat pe jos până la Paris, unde a ajuns la 2 ani distanță. Din 1907 este invitat să lucreze în atelierul lui Auguste Rodin, cel mai mare sculptor al epocii. În 1937 s-a întors la Târgu Jiu pentru a realiza un complex sculptural fără egal în memoria eroilor români care au murit pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. În 1957, spunea la Paris: „Mor cu inima tristă, pentru că nu mă pot întoarce în țara mea.” (Constantin Brâncuși). sculptorul este înmormântat la Paris, în cimitirul Montparnasse. A lăsat moștenire operele sale, dar și casa sa din localitatea Hobița care a fost renovată în 1971.

Casa sculptorului are un stil arhitectural popular de la sfârșitul secolului trecut și are 3 camere. Una dintre camere este cea în care dormeau membrii familiei, o alta este bucătăria unde se găsesc vase tradiționale specifice, iar ultima cameră este locul unde se spălau rufele. Turiștii au posibilitatea să fotografieze patul în care dormea sculptorul și așternuturile tradiționale specifice stilului popular. În camera artistului se poate vedea soba și un tablou de familie. Lângă acest tablou se află 2 file pe care se pot citi câteva despre legenda unui meșter, Costche, care și el avea darul de a ciopli. Se poate spune că atât prispa din fața casei, cât și stâlpii din lemn sunt specifice arhitecturii populare. Casa artistului din Hobița este considerată a fi monument de arhitectură populară și în anul 1971 a fost transformtă în casă memorială. În zilele noastre este o casă muzeu care ascunde întreaga viața a marelui artist, Constantin Brâncuși.

Ceea ce surprinde este faptul că această casă care găzduiește „Muzeul memorial Constantin Brâncuși” nu este autentică. Ea a fost montată în anul 1968 și s-a folosit o casă asemănătoare cu cea reală. Casa adevărată este în stare avansată de degradare și se găsește la o distanță de 70 de metri de muzeu și în timp, a devenit coteț pentru porci și rațe.

În concluzie, despre zona Hobița se poate spune că nu este destul promovată pe piața turistică si că deși este locul nașterii celui mai mare sculptor român, este un loc care pare a nu avea nimic special. Ar fi necesară o mai bună valorficare din punct de vedere turistic, atât pe plan intern, cât și internațioal. Așa cum la Paris, atelierul sculptorului îi face pe românii ce-i trec pragul sa fie mândri, așa ar trebui și la Hobița, Casa Memorială a sculptorului să fie mai bine întreținută și valorificată turistic și să-i facă pe toți care o vizitează să fie mândrii că sunt români.

Foto III. 10: Casa Memorială Constantin Brâncusi, Hobița

Sursa: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, București, 2010

Foto III. 11: Casa Memorială Constantin Brâncusi, Hobița, vedere din față

Sursa: Teodorescu, C., Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, București, 2010

III. 7. POLOVRAGI

Comuna Polovragi este situată la poalele Munților Căpățânii, în depresiunea cu același nume. Comuna este alcătuită din două sate, și anume Polovragi și Racovița. Locuitorii comunei Polovragi au suferit influențe etnoculturale dinspre Mărginimea Sibiului. Aceste interferențe se găsesc în graiul, tradiția pastorală și port. Acest fapt este important în ceea ce privește dezvoltarea turistică a localității. Păstrarea patrimoniului etnocultural trebuie să facă parte din strategia de dezvoltare a localității.

Datorită poziției în arealul Subcarpaților Olteniei, localitatea Polovragi beneficiază de locuri atrctive, pitorești, climatul este favorabil petrecerii timpului liber. Relieful este variat, sursele de poluare lipsesc, iar cadrul natural al zonei este unul care ar putea atrage un mare număr de turiști.

Resursele turistice naturale: relieful zonei Polovragi este montan și submontan, iar structura geologică este complexă, roci cristaline și calcare jurasice pe care s-au devoltat formele de relief carstic. Datorită importanței științifice, zona este consideată arie protejată.

Cheile Oltețului au o lungime de 2,2 km și sunt impresionante datorită sălbăticiei și modului în care se îngustează defileul. În lungul defileului este un drum forestier de 18 km lungime care trece creasta Parângului pe la Curmătura Oltețului, pentru ca ulterior sa ajungă pe Valea Latoriței, zonă turistică importantă din bazinul Lotrului. Întreaga zonă reprezentată de Cheile Oltețului este importantă din punct de vedere al peisajului și al florei. Deși solul este puțin, acolo unde este se găsesc specii submeditareneene. Se remarcă prezența unei păduri seculare cu castani comestibili, datorită influențelor climatice submediteraneene. De-a lungul canionului este un drum forestier prin care se poate face accesul rutier către peșteră, aflată la circa 200 m după intrarea în chei. Peștera are o lungime totală de 9000 m și este un vechi meandru subteran al Oltețului. Din galeria principală care este în cea mai mare parte orizontală, se desprind culoare laterale, colmatate cu aluviuni. În peșteră se disting 3 sectoare mai importante, mai important fiind „Culoarul Liliecilor”. Galeria din care 1 km este electrificată, are înălțimi de 2-8 m și lărgimi de circa 10 m. De-a lungul galeriei sunt frecvente prăbușirile, hornurile și scurgerile din tavan. Se face alpinism în zona Cheile Oltețului, unde există mai multe trasee de alpinism, de diferite grade de dificultate. De remarcat este traseul pârâului Olteț care este foarte pitoresc și plăcut de efectuat pentru turiștii pricepuți.

În zona denumită Luncile Oltețului este un amplasament propus pentru amenajarea unui sat de vacanță, inclusiv cu o platformă de campare. Realizarea acestui proiect va cuprinde și un complex turistic, de agrement și recreere.

Flora pajiștilor montane impresionează și îmbogățește peisajul cadrului natural prin specii floristice multicolore și reprezintă un element favorabil practicării turismului tot timpul anului.

Cheile Oltețului și Peștera Polovragi sunt rezervații complexe protejate, iar Pădurea de castani comestibili este o altă resursă turistică protejată.

„Crucea lui Ursache” este o fortificație geto-dacică situată deasupra versantului în care se află Peștera Polovragi.

Mănăstirea Polovragi este un monument istoric și de arhitectură și are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. A fost atestată documentar de către Matei Basarab printr-un hrisov emis în anul 1648. Între 1690-1693, la inițiativa domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fost restaurată. Mănăstirea posedă o colecție de icoane pe sticlă și lemn, precum și bibliotecă cu o mare valoare. Alte biserici din zona Polovragi sunt Biserica bolnitei care este zidită în stil bizantin și Biserica din lemn cu hramul „Sfântului Nicolae”.

Numele de Polovragi a dat naștere mai multor interpretări. Se spune că ar exista o plantă numită „povragă” și este folosită ca și medicament. Nu este exculusă nici varianta în care denumirea să fie de origine geto-dacă. În credința locuitorilor este împământenită ideea că zeul dac Zamolxis a locuit în peștera de la Polovragi.

„Nedeia sau târgul de la Polovragi, este atestată documentar încă din sec. al XVII-lea și se bucură de o largă afluență de mărfuri și animale, cu participarea a mii și mii de oameni, fapt ce i-a conferit în timp prestigiul național de care se bucură astăzi. Între 14-17 iulie se desfășoară târgul de animale, unde vin pentru vânzare și cumpărare crescătorii de vite din Polovragi și din împrejurimi. Începând cu 17 iulie se desfășoară târgul de mărfuri. Acum, tradiția trăiește. Meșteri olari, sculptori în lemn, creatori de costume populare și instrumente muzicale (fluiere) își expun piesele spre vânzare. Manifestarea tradițională de la Polovragi are ca zi de vârf data de 20 iulie, când, în cadru sărbătoresc se desfășoara parada portului, cântecului și dansului păstoresc. Pe 20 iulie, ansambluri folclorice cu specific păstoresc vin să-și dea concursul pentru menținerea tradiției, vin să contribuie la curățirea izvorului de suflet și de simțire românească.”

Centrul etnografic Polovragi este un cunoscut centru etnofolcloric, unde tradițiile legate de transhumanță și de păstorit sunt păstrate cu mare sfințenie. Portul popular al ciobanilor are influențe din Mărginimea Sibiului, iar arhitectura tradițională caracterizată de case vechi de lemn cu pridvor, cu specificul etnografic al Olteniei de sub Munte. Costumul popular purtat cu mare drag de localnici este în două culori, negru și alb și se aseamănă cu cel din Mărginimea Sibiului. Localnici sunt cunoscuți pentru faptul că sunt confecționeri de instrumente muzicale, în special fluier. O altă îndeletnicire caracteristică celor din Polovragi este reprezentată de prelucrarea artistică a lemnului. Din lemn se fabrică obiecte de uz gospodărescu: furci de tors lână, lăzi și coșuri.

III. 8. COMPLEXUL CHEILE RUNCULUI

Între comuna Runcu și Poiana Contului se desfășoară Complexul Cheile Runcului care include Cheile Sohodolului, Cheile Vidrelor și Cheile Bulzurilor. Complexul se desfășoară pe 12 km lungime. Sohodolul este unic datorită faptului că aici se formează un fenomen rar, și anume tunelul natural al Nărilor care este o peșteră compusă din 2 galerii de 70 m lungime fiecare. Pereții cheilor ajung și la 200 de m înălțime, fapt ce reprezintă o provocare pentru alpiniști. Sectorul de chei reprezintă o importantă resursă a patrimoniului turistic, dar marele dezavantaj este faptul că este foarte puțin promovată. Aceste chei, tăiate în calcar sunt întrerupte de două poieni dezvoltate pe șisturi cristaline unde s-ar putea dezvolta complexe turistice. Din păcate complexul turistic Bucium este inactiv, cu toate că există cerere turistică.

Pereții străpunși de peșteri și grote și platourile calcaroase Pleșa și delul Tufoaia sunt spectaculoase, dar sunt neintegrate în complexul carstic din cauza faptului că lipsesc căile de acces spre această zonă. În această zonă se găsește cel mai remarcabil câmp de lapiezuri și avene din Carpații Meridionali. Pe argile roșii tăiate de ravene apare un relief cu o mare varietate de forme sculpturale.

O altă atracție a Cheilor de la Sohodel este Inelul Doamnei, cunoscut ca și Inelul de Piatră. Având în vedere aspectul deosebit, turistul este dus cu gândul la simbolul căsătoriei. Din când în când sunt cupluri care vizitează această atracție pentru a-și uni destinele într-un loc pitoresc.

Mai sunt de menționat 2 zone din Cheile Sohodol care se spune că dețin două recorduri naționale în domeniul speologiei, și anume Clocoticiul din Cârca Părețeilor unde se găsește cel mai mare puț vertical din țară și Clocoticiul din Scoaba Sărăturii unde se află cel mai mare grup stalagmitic din țară.

Pentru ca accesul la chei să poate fi mai facil ar trebui să se creeze un complex turistic, precum și o cale de acces și „scări” spre zonele de culme. Pădurea Răchițeanu se află în afara zonei carstice si nici aceasta nu este valorificată din punct de vedere turistic.

Regiunea prezintă și o bogată viață rurală cum ar fi: Localitatea Runcu care este un sat de oieri și pomicultori; satul Arcani care este o localitate viticolă cunoscută, precum și un loc unde este o expoziție unde se prezintă trecutul zonei.

Pe viitor, turismul ar trebui să se îndrepte spre cel ecologic și spre turismul rural, dar primul pas ar fi să se facă oferte turistice pentru locuitorii din Târgu Jiu care ar putea să aleagă zona ca destinație de sfârșit de săptămână.

Fig. III. 12: Râul Sohodol

Sursă: proprie

Fig. III. 13: Una din „Nările” din Cheile Sohodol

Sursă: proprie

CAPITOLUL 4. PROGRAME ȘI POLITICI DE PROMOVARE TURTISTICĂ

Acțiunile de promovare în domeniul turismului vizează atât atragerea de clienți noi, dar și păstrarea celor existenți. Astfel acțiunile de promovare se adresează atât publicului larg, cât și unei ținte precise. Promovarea turistică are un caracter complex, iar pentru desfășurarea acestei promovării sunt antrenate forțe de pe diferite niveluri: local, regional, național și internațional.

Activitatea de promovare a produsului turistic este „o formă specifică de comunicare, care constă în transmiterea pe diferite căi de mesaje și informații menite să-i informeze pe operatorii de turism și pe turiștii potențialo asuăra caracteristicilor produsului turistic și asupra elementelor componente ale serviciilor turistice oferite…, să le dezvolte o atitudine pozitivă față de firmele prestatoare de servicii turistice.”

La noi în țară, promovarea turistică se realizează pe mai multe planuri. Primul nivel este cel legat de promovarea turistică la nivel național prin intermediul Ministerului Turismului, în subordine căruia se află Autoritatea Naționala de Turism. Acest nivel implică punerea în practică a strategiei de promovare la nivel zonal ceea ce include înființarea așa-ziselor centre de informare turistică. La un nivel mai mic, fiecare agent economic poate impune propria modalitate de promovare turistică.

„Marketingul turistic și componenta sa, promovarea, reprezintă elemente esențiale pentru succesul activităților turistice. Acesta nu este un proces care se întâmplă pur și simplu, ci este un proces organizațional de studiu al pieței care identifică și măsoară tendințele pieței dezvoltând obiective majore de marketing și de suport al programelor mix-ului de marketing. Toate elementele componente ale mix-ului de marketing sunt complemnetare, iar pentru un program promoțional bun acestea trebuie să fie echilibrat plasate în cadrul mix-ului promoțional în vederea obținerii unei comunicării eficiente cu grupul țintă ales. În cadrul activității de marketing, consistența promoțională este esențială, unde elementele componente ales promovării turistice sunt interdependente și e necesar a fi combinate astfel încât să scoată în evidență întregul.”

Promovarea este una din componentele mix-ului de marketing sau cei 4P. Prin Programul Național de Marketing și Promovare, aprobat prin HG nr. 302/02.03.2006, se urmăresc o serie de obiective specifice, cum ar fi: promovarea produselor și pachetelor turistice în conformitate cu fiecare public căreia i se adresează, promovarea produselor turistce cu scopul ca fluxul de turiști să crească, prin programe de marketing să se îmbunătățească imaginea României pe plan extern. În cadrul aceluiași program sunt precizate și creația, execuția și distribuirea materialelor de promovare și informare turistică (broșuri, pliante, afișe, panouri, bannere, diapozitive, postere spoturi audio și video), acțiunile de promovare pe piața turistică internă și internaționalăm(târguri, expoziții, acțiuni itinerante, organizarea de vizite de documentare pentru mass-media, agenții tour-operatoare și alți creatori de opinie publică) și campaniile de publicitate interne și internaționale (publicitate în ziare, reviste, TV atât la nivelo local, național, dar și internațional).

Programul de marketing și promovarea turistică vizează produsele turistice din România pe piața turistică internă și pe principalele piețe turistice internaționale. Programele de dezvoltare au ca scop crearea unui cadru de creștere a calității serviciilor datorită finanțării personalului antrenat în activități de turism.

IV. 1. POLITICI DE PROMOVARE ALE TURISMULUI GORJAN

1. Înființarea unui Grup Local de Promovare a Turismului

Acest grup va avea rolul de coordonare a activităților de promovare turistică a județului Gorj și din acest grup vor face parte reprezentanți ai administrației județene și locale, organizații și agenți economici care au activitate în turism, reprezentanți mass-media, ONG-uri. Pentru crearea proiectelor de Marketing și Promovare a Gorjului este necesarea crearea unor parteneriate între administrația centrală, locală și de stat și agenții economici, asociații și ONG-uri. Datorită acestei colaborări se vor putea organiza și evenimente culturale, sociale și distractive care pot atrage un număr ridicat de turiști.

2. Parteneriate de tip public-privat

Parteneriatele de tip public-privat au în vedere organizarea unor evenimente locale care se vor promova atât pe plan național, cât și internațional. Posibiltăți de colaborare:

a) între ansamblurile folclorice și agențiile de turism: promovarea dansului și portului popular local

b) între agențiile de turism și penisuni, hoteluri, vile, restaurante: organizarea de evenimente în municipiul Târgu Jiu cu difertie tematici și ocazii

c) între Primăria Municipiul Târgu Jiu și agențiile de turism: organizarea festivaluri locale, spectacole, demonstrații ale maeștrilor artizani, zilele orașului

d) între Consiliul Județean Gorj și agenții de turism sau ONG-uri: promovarea festivalurilor locale (cum ar fi cel de la Polovragi), Zilele Orașului Târgu Jiu, promovarea meșteșugurilor loale (roata olarului și cusutul pe pânză)

3. Editarea materialelor informative

Pliante și hărți turistice în care se vor găsi informații despre obiectivele turistice locale, precum și expunerea hărților turistice pe panourile din locurile publice, în zone cu un flux mare de turiști și la punctele importante de intrare în județ. Acste materiale publicitare vor fi publicate de agenții locali în parteneriat cu agenții economici, iar scopul lor va fi de promovare a valorilor locale atât pe plan național, dar și internațional.

Aceste materiale vor fi distribuite gratuit în cadrul standurilor de la târgurile de turism, la hoteluri, restaurante, benzinării, centre de informare turistică, agenții de turism.

De-a lungul timpului, se remarcă pliantele programelor „Turism în Gorj” și „Gorj Aventura”, precum și Județul Gorj- Harta turistică și Ecoturism în Gorj. În urma unui program finanțat din fondurile REGIO au apărut pliante turistice distribuite în cadrul centrelor de informare turistică din marile orașe, inclusiv în cadrul Centrului de Informare Turistică din pasajul de la stația de metrou Universitate din municipiul București.

Pentru participarea la târgurile de turism atât naționale, cât și internaționale este nevoie de pliante turistice care să fie evidențiate prin cromatică, grafică și format. Materialele de promovare turistică trebuie să arate identitatea potențialului și produselor turistice gorjene.

Pentru a face mai ușoară informarea vizitatorilor din Gorj cu privire la atrcțiile turistice din județ este importantă crearea unei rețele de semnalare a obiectivelor turistice. Informațiile trebuie sa fie corecte, concise, însoțite de hărți, date GPS, adresa atracțiilor, informații despre hoteluri, pensiuni, restaurante. Indicat ar fi ca informațiile să fie atât în limba română, cât și în engleză.

4. Includerea județului Gorj în circuitele turistice din nordul Olteniei

Pentru includerea județului Gorj în circuitele turistice din nordul Olteniei este necesară colaborarea Grupului local de promovare cu instituțiile publice din județete învecinate și cu Asociația de Turism Oltenia pentru definirea unor strategii de promovare a turismului la nivelul zonei Olteniei. Este necesar ca partenerii să coopereze pentru promovarea județului Gorj în cadrul circuitelor turistice din nordul Olteniei.

Pe termen scurt, obiectivul principal al acestei acțiuni de cooperare este acela de promovare reciprocă între orașele din zona Olteniei datorită faptului că turiștii sunt atrași de programele care includ circuite complexe din punct de vedere al tematicii și al ofertei.

5. Organizarea anuală de evenimente culturale

Această acțiune presupune realizarea unui calendar al evenimentelor care să cuprindă târguri, festivaluri, expoziții, sărbătorirea lui Constantin Brâncuși, Zilele diverselor orașe gorjene, etc. Aceste evenimente vor fi promovate pentru atragerea unui număr cât mai mare de turiști și crearea unei periodicități a acestora. Astfel turiștii vor fi determinați să aleagă programul turistic gorjan anual datorită diversificării evenimentelor ce vor avea loc.

Printre evenimentele ce merită promovate sunt Zilele Orașului Târgu Jiu, Festivalul Berii, Festivalul Internațional de Folclor, Festivalul Maria Lătărețu, Festivalul de Folk, Festivalul de Teatru și Film. La acțiunile de promovare ale acestor evenimente vor participa autoritățile locale și oameni de afaceri. Evenimentele vor fi atât cele clasice, cât și altele noi ce vor apărea în fiecare zone. Se vrea o diversificare cât mai mare a evenimentelor pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști. Informațiile despre aceste evenimente trebuie să fie disponibile atât pe site-ul primăriei și al Consiliului Județean Gorj, dar și în cadrul Centrelor de Informare Turistică sub forma unor flyere sau pliante.

6. Organizarea unor evenimente, seminarii și conferințe cu participare internațională

Pentru ca noțiunea de „oraș european” să îi fie atribuită și Municipiului Târgu Jiu, acesta trebuie să fie antrenat în proiecte, programe și acțiuni internaționale care să îi asigură mediatizarea și promovarea pe plan european. Marele plus al acestui oraș este legat de Ansamblul Monumental Calea Eroilor, și implicit de marele sculptor Constantin Brâncuși. Aceasta ar trebui să fie cheia promovării turismului pe plan european.

Promovarea ca „oraș european” este un obiectiv pe termen lung și presupune organizarea unor evenimente, seminarii, conferințe la care să participe persoane din întreaga Europă și nu numai. Prin acest fel de evenimente se face atât un schimb de experiență, dar se organizează și circuite turistice, vizite culturale, astfel se promovează turismul. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesară dotarea cu săli pentru conferințe și seminarii sau organizarea unei săli pentru evenimente, precum și infrastructura aferentă. Acest obiectiv înseamnă un mare plus pentru dezvoltarea turismului de afaceri care ar putea contribui la economia locală tocmai din cauza faptului că nu depinde de sezonalitate sau de starea vremii.

7. Participarea la târgurile de turism atât a autorităților locale, dar și a partenerilor din turism

Programele turistice create în parteneriat public-privat oferă mai multă credibilitate turiștilor, ideea de transparență și cooperare la nivel locale. Turiștii au mai multe încredere în programele garantate de stat, mai ales atunci când vine vorba de călătoriile de afaceri. În măsura posibilităților financiare, autoritățile gorjene trebuie să-și propună participarea și sprijinul logistic și financiar pentru ca reprezentanți locali ai tursimului să paricipe la târgurile de turism pentru a promova turismul la un nivel cât mai înalt.

În ceea ce privește participarea la târgurile de turism , județul Gorj ar trebui să vină cu un stand propriu unde să se promoveze obiectivele cheie ale județului, iar cei de la stand să fie informații astfel încât să le satisfacă turiștilor aproape toate curiozitățile.

O campanie promoțională care să vizeze județul Gorj ca și destinație turistică ar trebui să conțină publicitate pozitivă, să prezinte ceva unic și să fie prezentată sub forma unei destinații turistice de neuitat, iar mesjul transmis să fie unul cât mai original și să se renunțe la clișee și mesaje convenționale.

8. Montarea indicatoarelor rutiere care să faciliteze accesul către obictivele și traseele turistice

Indicatoarele rutiere vor facilita accesul către obiectivele turistice și vor fi elaboarate în conformitate cu legislația europeană. Aceste indicatoare vor apărea o dată cu materialele promoționale pentru a crea la nivel local un cadru unitar în privința promovării obiectivelor turistice.

Consiliul Județean Gorj a început o acțiune care implică amplasarea la intrarea în județ a unor panouri cu harta turistică a Gorjului. Se propune și realizarea unor panouri care să prezinte harta, precum și potențialul turistic a principalelor localității turistice gorjene. Pe aceste panouri vor apărea și traseele turistice marcate, precum și obiectivele turistice importante. Aceste panouri vor fi expuse în zonele cu mare circulație din județ și în apropierea localităților de interes turistic.

9. Amenajarea unui centru județean de informare turistică și a unor centre de informare locală în localitățile cu interes turistic

Centrele de informare turistică trebuie să pună la dispoziția vizitatorilor materiale publicitare (pliante,broșuri, hărți, suporturi video și audio, etc) cu referire la atracțiile turistice cum ar fi obiectivele naturale sau culturale, posibilele circuite turistice și baza tehnico-materială aferentă. Materialele promoționale trebuie să fie cât mai diversificate, calitatea grafică trebuie să fie ridicată, informațiile să fie cât mai veridice, iar partea scrisă să fie pe înțelesul tuturor, și evident materialele trebuie să fie oferite gratuit. În cadrul centrelor de informare turistică trebuie să fie oferite informații utile fiecărui călător. Intenția celor ce lucrează în centrele de informare turistică este aceea de a promova județul Gorj ca parte din regiunea Oltenia. În Târgu Jiu este un centru de informare turistică în Parcul Central, dar nu este așa vizibil precum ar trebui și nici nu este în apropierea parcării. În Târgu Jiu ar putea să se mai amplaseze un centr turistic lângă gara din oraș. Actualul centru de turism trebuie să fie dotat cu toate ghidurile turistice, iar toți operatorii de turism să-și poată promova ofertele în cadrul centrului de informare turistică. Pe site-uri de interes turistic unde sunt prezentate informații despre județul Gorj ar trebui să existe trimiteri către link-ul centrului de informare turistică.

Un centru de informare turistică reprezentativ pentru județul Gorj ar trebui să fie amplasat în Muncipiul Târgu Jiu într-o zonă centrală, cu acces faci. Ar trebui să cuprindă un punct de vânzare de unde turiștii să poată să achiziționeze suveniruri locale (ceramică, icoane, instrumente muzicale, picturi, ii, marame, costume populare, obiectele de sticlă de mare interes în Târgu Jiu), obiecte decorative (ouă încondeiate, blide, miniaturi ale Ansamblului Monumental Calea Eroirlor sau ale unor clădiri și case tradiționale), produse gastronomice autentice (dulcețuri, conserve, zacuscă, vinuri, siropuri de fructe), vederi, pliante, hărți, suveniruri generale cum ar fi magneții de frigider, calendare, pixuri, șepci, brelocuri. Persoanele angajate în centrul de informare turistică ar trebui să fie instruite pentru a oferi informații cu specific turistic și cât mai clare și veridice. Centrul de informare turistică ar trebui să fie dotat cu un Info Touch care să conțină hărți interactive ale punctelor de atractivitate turistică. Ar putea fi amplasate mai multe chioșcuri electronice Info Touch în locuri cu flux turistic ridicat din orașul Târgu Jiu.

10. Realizarea unui punct electronic stradal cu scopul de a informa turiștii

Acest punct electronic va fi situat într-un loc foarte circulat, în centrul orașului Târgu Jiu. Punctul va furniza informații necesare oricărui turist care-și dorește să viziteze județul Gorj. Turistul va fi informat printr-o prezentare inedită și în care să fie concentrate toate informațiile necesare. Aplicația punctului electronic va atrage turistul, va fi bilnigvă (engleză și română) și va prezenta cele mai importante date cum ar fi căile de acces și baza tehnico-materială într-o manieră cât mai plăcută și mai simplă. Aplicația va fi însoțită de sunet și imagini și va avea o durată de 15 minute. Această aplicație va apărea și pe CD-ul de promovare a turismului în județul Gorj, cât și pe site-urile turistice care oferă informații despre județ.

Info-desk-urile reprezintă un alt fel de puncte de informare turistică. Acestea sunt semnalizate cu „I” la nivel internațional. Info-desk-urile ar trebui să se găsească în cadrul unităților de cazare. Acestea vor oferi informații despre atracțiile zonei, evenimentele culturale (târguri, obiceiuri populare și festivaluri), muzee, centre culturale și baza tehnico-materială.

11. Spații de afișaj

În cadrul instituțiilor publice vor fi puse la dispoziție spațiile pentru afișaj unde vor fi prezentate acțiunile de pomovare locală și informarea turistică.

12. Accesul facil pe pagina de internet a Consiliului Județean Gorj

Pe pagina de internet a Consiliului Județean Gorj și pe site-ul Primăriei Municipiului Târgu-Jiu să existe link-uri directe către site-urile care se ocupă cu promovarea turistică și a agențiilor de turism de la nivelo local.

13. Stimularea operatorilor de turism pentru promovarea turismului local

În județul Gorj nu există agenții de turism recunoscute ca agenții care să atragă prin programele lor turiștii atât din România, cât și internaționali.

Acest fapt reprezintă o oportunitate deosebită deoarece reprezintă o piață deschisă pentru dezvoltarea unor activități de incoming, care constă în atragerea turiștilor români și străini în Gorj. În viitor, printr-o politică unitară la nivelul județului Gorj, se propune realizarea unui parteneriat eficient între operatorii de turism și Grupul Local de Promovare a Turismului. Prin

14. Realizarea unei baze de date care să conțină toate tipurile de turism din Oltenia

-turismul montan, balnear, rural, viticol, istoric, ecumenic, cultural, agrement, educațional, cinegetic, speologic, de rezervații și monumente ale naturii, etc

Principalele acțiuni de corelare pentru promovarea turismului în Oltenia sunt reprezentate de realizarea unei baze de date cu privire la infrastructura de turism, realizarea unei pagini de internet pentru promovarea turismului din Oltenia unde accentul este pus pe specificul regiunii și prezentarea evenimetelor importante și a zonelor de mare atractivitate. O altă idee ar fi promovarea regiunii Olteniei atât la nivel național, cât și internațional. Ar trebui creat un centru de informare regională care să cuprindă datele tuturor hotelurilor, asociațiilor de vânătoare și pescuit, restaurantelor, zonelor de agrement, pensiunilor, traseelor, serviciilor de închiriere de mașini, etc. Important ar fi dacă ar exista și un tour-operator local sau o agenție de turism care să comercializeze pachete turistice pentru regiunea Oltenia. Pachetele turistice din regiune Oltenia ar trebui să cuprindă servicii turistice integrate, să fie inventariate tradițiile specifice zonei, precum și meșteșugurile locale.

Pentru promovarea regiunii Olteniei ar trebui ca paginile web ale Consiliilor Județene(Gorj, Dolj, Mehedinți și Olt) să prezinte link-uri de legătură pentru ca promovarea să fie reciproca.

15. Promovarea turistică pe parcursul întregului an

Atât autoritățile, cât și cei din domeniul privat să încerce promovarea turistică a județului Gorj pe întreg parcursul anului, în funcție de fiecare anotimp. Construirea unui centru de afaceri sau a unui pavilion expozițional ar revitaliza turismul de afaceri pe parcursul întregului an, dar mai ales toamna și primăvara, considerate perioade mai puțin favorabile datorită. Conferințe, seminarii sau team-building-uri organizate cu sprijin din partea autorităților și din partea hotelierilor ar aduce un buget suplimentar în economia județului.

Ecoturismul este un alt tip de turism care ar putea fi promovat în zone virgine precum Polovragi sau zona Sohodolului. Ar putea fi făcute expediții în zona montană, în grupuri mici și cu ghid însoțitor. Traseele de creastă reprezintă o altă varianta bună de promovare dacă acestea ar fi marcate și nu ar exista pericole. Ar putea fi implementată o taxă modică pentru vizitarea zonelor protejate aflate în Patrimoniu Natural.

Turismul balnear din Băile Săcelu ar putea fi promovat pe parcursul verii pentru că este o zonă cu potențial ridicat unde se pot trata anumite afecțiuni (neurologice, ginecologice, dermatologice, etc). Ar putea fi făcute investiții în ceea ce înseamnă bază de cazare și tratament, dar și agrement și resturante cu specific oltenesc. Ministerul Turismului ar putea include Băile Săcelu în circuitul turistic al localităților cu proprietăți curative.

Turismul hibernal reprezintă un alt tip de turism care ar putea fi mult mai bine promovat în localitatea Rânca, unde este situată și pârtia de schi aflată la cea mai mare înălțime din România. Din păcate, în ultimii ani în Rânca s-a construit neglijent și turiștii se plâng de calitatea proastă a drumurilor și de faptul că multe dintre construcții dăunează aspectului zonei.

În ceea ce privește turismul din Târgu-Jiu se poate promova bine turismul de afaceri datorită faptului că este considerat un oraș de tranzit, dar și turismul cultural pentru că este un oraș unic în România datorită existenței monumentelor marelui sculptor, Constantin Brâancuși. Aceste monumente ar trebui restaurate în mod corespunzător și promovate în consecință.

16. Amenjarea unei baze de agrement pe râul Jiu în municipiul Târgu-Jiu

Deschiderea unui debarcader și amenajarea unei baze de agrement pe râul Jiu ar atrage mai mulți turiști, în special părinți cu copii si tineri. În acest mod ar fi promovate atât operele brâncușiene și s-ar îmbunătăți și aspectul vizual al râului Jiu. Consider că autoritățile locale ar putea să facă această investiție, care ulterior s-ar armotiza într-un timp destul de scurt. Ar exista și posibilitatea realizării unor concursuri cu bărci cu motor sau kaiac-canoe care ar putea ajuta și ele la revitalizarea turismului în zonă

17. Includerea unor localități din județ pe lista locurilor unde se practică schimburile de tineri în cadrul proiectelor finanțate de către Uniunea Europeană

În ultimii ani se practică proiectele europene cu schimburi de tineri între țările care sunt în Uniunea Europeană. Turiștii ar putea fi cazați în Târgu-Jiu sau în Rânca și ar putea să vizitize și alte locuri interesante din județ cum ar Tismana, Polovragi, Hobița sau Curtișoara. Ar putea exista cursuri de olărit sau să observe modul în care femeile gorjene țes lână sau gătesc mâncarea specifică zonei. Consider că sunt mulți turiști tineri in Europa care doresc să cunoască locuri noi și să nu cheltuiască mulți bani și pentru majoritatea ar fi o experiență interesantă.

18. Tabere pentru elevi și studenți

Autoritățile locale ar putea face o serie de programe dedicate atât studenților din cadrul facultăților de arhitectură, dar nu numai. Acestea ar putea fi tabere de sculptură deoarece simbolul zonei este Constantin Brâncuși care este considerat unul dintre cei mai mari sculptori la nivel mondial. Studenții de la arhitectură ar putea fi interesați să afle tehnici noi și secrete încă nedeslușite despre operele marelui artist. Autoritățile ar putea să finanțeze o serie de cursuri în care să instruiască oameni care pot fi ghizi în cadrul unor astfel de tabere care ar ajuta și acestea la o mai bună dezvoltare a turismului în zonă.

19. Realizarea unui muzeu dedicat lui Constantin Brâncuși

Consider că este rușinos faptul că în țara natală a marelui artist nu este un muzeu dedicat lui, dar la Paris, locul în care Brâncuși a petrecut mare parte din viață acest muzeu există și atrage un mare număr de vizitatori. La nivel național, autoritățile ar putea să facă eforturi pentru ca parte din lucrările artistului să ajungă în România și să se înființeze un muzeu dedidcat marelui artist, fie în municipiul Târgu-Jiu, fie în Hobița, localitatea natală a artistului. Ar fi un mare efort pentru autorități, dar consider că este un proiect care merită făcut în cinstea sculptorului, mai ales și din cauza faptului că atunci când a murit Brâncuși a spus că este mâhnit că nu este în țara sa.

20. Realizarea unei mărci originale a zonei

Realizarea unei mărci turistice pentru zona Olteniei, și mai ales pentru județul Gorj consider că este o bună metodă care ar ajuta la promovarea turismului în această zonă. Marca ar trebui să apară pe toate materialele promoționale existente în Centrele de Informare Turistică și ar putea să individualizeze foarte bine zona. Un logo și un slogan atractiv care să-l facă pe turist să-și dorească să afle mai multe despre zonă ar ajuta la o mai bună promovare turistică. Fondurile REGIO au fost folosite pentru o campanie de promovare a tipurilor de turism din județul Gorj, iar materialele promoționale au fost distribuite în centrele de informare turistică din țară, dar consider că dacă ar exista o marcă originală ar atrage un număr mai mare de turiști. Aceste materiale promoționale ar trebui să fie distribuite în cadrul târgurilor de turism din țară și din străinătate (ex: la Berlin).

21. Realizarea unui traseu turistic

Realizarea unei campanii care să promoveze un traseu turistic gorjan. Numele pe care îl propun pentru traseu este unul simplu: „Descoperă Gorjul la adevărata sa valoare”. Traseul include localitățile: Târgu-Jiu, Tismana, Hobița, Cheile Sohodolului, Curtișoasa, Săcelu, Novaci și Rânca. Am ales aceste localități deoarece consider că arată adevărata identitate, simbolurile, etnofolclorul și cultura zonei. Nu ai cum să ajungi în Gorj și să nu vizitezi Tripticul Brâncușian, Muzeul de la Curtișoara sau Mănăstirea Tismana. Consider că acest traseu se poate face din primăvară până în toamnă, tocmai din motivul că șoseaua Transalpina este deschisă în această perioadă. În opinia mea, iarna turiștii sunt atrași mai mult de turismul de sporturi hibernale și preferă zona Novaci și Rânca. Punctele slabe pentru realizarea acestui traseu sunt reprezentate de faptul că infrastructura este slabă și este necesar să se facă îmbunătățiri la nivelul acesteia. Baza tehnico-materială trebuie să fie modificată. În acest sens este nevoie de un număr mai mare al locurilor de cazare, crearea unor restaurante cu specific românesc/oltenesc și dezvoltarea unei baze de agrement. În zona Sohodol se pot face eforturi pentru îmbunătățirea practicării alpinismului. În Curtișoara, la Tisamana sau la Polovragi se poate pune accentul pe îndeletnicirile tradiționale ale locuitorilor și pe ecoturim.

Campania de promovare a traseul ar trebui să fie realizată atât la nivel național, dar și internațional prin intermediul mediului on-line și al târgurilor de turism la care țara noastră participă. La nivel național, campania se poate desfășura în centrele de informare turistică din orașele mari, în mediul on-line, prin spoturi publicitare difuzate la tv, radio, ecranele instalate la metrou și în presa scrisă. Important este modul în care se va face promovarea și modul în care turistul percepe mesajul transmis. Interesul turistului trebuie să fie stârnit și acesta să-și dorească să viziteze zonele propuse în traseu.

22. Alte metode propuse:

– Atragerea investițiilor, în special în turism prin asigurarea unor condiții avantajoase pentru investitori (sedii, forță de muncă calificată, infrastructură, facilități la nivel local)

-Realizarea unui portal on-line dedicat turiștilor, care să fie actualizat frecvent și să cuprindă informații referitoare la evenimentele ce se vor desfășura, posibilități de cazare și alimentație, hărți și ghiduri turistice, informații despre obiectivele turistice

-Realizarea unui Festival de teatru național/internațional deoarece teatrul are o semnificație importantă în istoria orașului Târgu-Jiu și chiar în istoria treatrului românesc. În Târgu-Jiu s-a jucat prima piesă de teatru în limba română la 30 august 1834

-Aderarea la programul european EDEN (EDEN= European Destinations of Excellence): este un program bazat pe promovarea turistică a destinațiilor europene de excelență prin intermediul filmelor, cataloagelor și alte mijloace de promovare, la nivelul Uniunii Europene. Proiectul promovează modele ale dezvoltării durabile în ceea ce privește activitatea turistică din Uniunea Europeană. Acest proiecte promovează cele mai bune metode de dezvoltare ale turismului durabil. În cadrul țărilor înscrise există o competiție pentru a selecta câte o „destinație turistică de excelență” din fiecare țară participantă. „Fiecare destinație trebuie să respecte următoarele criterii generale generale de selecție: să fie netradițională, adică mai puțin cunoscute- numărul de vizitatori fiind mai mic decât media națională; să aibă statut de destinație turistică, prin resursele turistice naturale și culturale pe care le deține și să fie recunoste oficial; să gestioneze spațiul geografic în mod durabil în plan economic, social, cultural și al protecției mediului înconjurător; să sprijine formarea de parteneriate între autoritățile locale și cele care dețin în prorprietate sau administrează aceste resurse turistice, pentru dezvoltarea unor dotări și amenajări specifice.”

Promovarea turistică este componentă a activității de marketing și se comportă precum o strategie în ceea ce privește relația cu planul strategic de marketing și ca politică în relație cu planul tactic de marketing. Importanța economică a turismul este din ce în ce mai mare, iar marketingul turistic este o componentă esențială în ceea ce privește promovarea destinațiilor turistice.

Harta IV. 3 Harta traseului turistic

Sursă: proprie

CONCLUZII

Rolul turismului în dezvoltarea, formarea culturii și lărgirii orizontului de cunoaștere a oamenilor, educația și instruirea acestora în satisfacerea unor nevoi culturale ale turiștilor a crescut foarte mult. Prin intermediul turismului se pot promova principalele aspecte identitare ale unei zone.

În zilele noastre există certitudinea că o mare parte din turiști este dominată de dorința de a cunoaște prin experiența vizuală proprie cultura altor locuri. Analiștii în domeniu consideră cultura ca fiind un factor care motivează turismul. Astfel, turismul contribuie la o mai bună cunoaștere a culturii și istoriei a unui oraș/a unei zone/regiuni, precum și la îmbunătățirea contactelor și înlesnirea legăturilor interumane.

Prezenta lucrare încearcă să evidențieze faptul că introducerea unor programe turistice bine puse la punct ar putea duce la creșterea interesului turiștilor pentru vizitarea și cunoașterea obiectivelor cultural-turistice gorjene. Prin turism se poate promova atât relieful, istoria și cultura Județului Gorj, implicit a municipiului Târgu-Jiu. Promovarea turismului se reflectă prin: vizitarea obiectivelor patrimoniului cultural, participarea la evenimente culturale precum concerte sau festivaluri, vizitarea unor ansambluri arhitecturale moderne, vizitarea muzeelor, a unor obiective legate de relief precum sunt Cheile Sohodolului sau Peștera de la Polovragi.

Politicile de marketing în promovarea obiectivelor cultural-turistice sunt importante datorită faptului că acestea pot contribui la revitalizarea turismului din județul Gorj, o zonă cu potențial turistic ridicat, dar nevalorificat corespunzător. Crearea unei mărci de originalitate a spațiului gorjan, precum și implementarea unui produs turistic specific ar contribui considerabil la creșterea fluxului turistic în zona aleasă pentru studiu.

În ceea ce priveșste tipurile de turism care pot fi promovate în județul Gorj, acestea ar fi turismul cultural, cel montan, ecoturismul, cel etnofolcloric, speoturismul, iar în municipiul Târgu-Jiu, turismul cultural și turismul de afaceri. Încă din trecut se poate observa că județul Gorj a reprezentat un important centru industrial, economic și cultural, aflat în plină dezvoltare, care se bucură de o poziție geografică benefică și de o istorie bogată, amintind aici de personalități ca Ecaterina Teodoroiu sau Tudor Vladimirescu.

Din acest studiu reiese faptul că atât județul Gorj, cât și municipiul Târgu-Jiu prezintă un potențial turistic ridicat, dispun de o gamă variată de resurse, dar care nu sunt valorificate la adevărata lor valoare.

Renumele județului Gorj, implicit al orașului Târgu-Jiu se confirmă prin personalitatea marelui sculptor român, Constantin Brâncuși. Acesta va dăinui pentru eternitate ca simbol al zonei mai ales pentru lucrările pe care le-a lăsat moștenire neamului românesc, aici fiind vorba de Ansamblul Monumental Calea Eroilor de la Târgu-Jiu.

În ceea ce privește măsurile de promovare, a fost propusă înființarea mai multor centre de informare turistică în județ și îmbunătățirea celor existente din Târgu-Jiu și din Rânca. De asemenea, s-a propus și un traseu turistic care să fie promovat printr-o campanie atât la nivel național prin intermeniul centrelor de informare turistică din marile orașe și în cadrul târgurilor, dar și la nivel internațional, la târgurile de profil. Traseul cuprinde punctele de interes ale județului, implicit municipiul Târgu-Jiu.

Alte metode propuse sunt accesarea de fonduri din partea Uniunii Europene și folosirea banilor pentru dezvoltarea infrastructurii care ar favoriza accesul spre anumite zone din județ care actualmente au un acces dificil. Una dintre cele mai importante metode consider că este realizarea unei mărci de identitate a zonei și a unui slogan sugestiv care să stârnească interesul turistului.

Din păcate, la nivelul județului Gorj sunt puține proiecte care să vizeze dezvoltarea turismului, a politicii de marketing și management turistic și implicit, a sectorului economic. Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuși” este cel care se ocupă de evenimentele și de obiectivele turistice din Târgu-Jiu și împrejurimi, dar acesta nu dispune de fondurile necesare pentru a putea promova zona la adevărata sa valoare.

Gorjul poate deveni o destinație turistică importantă la nivel național dacă se vor face investițiile necesare, vor exista programe de promovare și dacă se vor face acțiuni benefice de restaurare a obiectivelor culturale și de conservare a mediului înconjurător, implicit a zonelor situate departe de vacarmul orașului, cum ar fi Cheile Sohodol, Polovragi sau Novaci, cu excepția stațiunii Rânca în care s-a construit neglijent în ultimii ani.

Marele atu al județului este legat de influența puternică pe care o are la nivel mondial numele sculptorului Constantin Brâncuși. Dacă pe viitor turismul va deveni o prioritate în dezvoltarea economică a județului, există posibilitatea ca acesta să devină atât o destinație turistică națională, dar și una de rang internațional.

În concluzie, se poate spune că turismul în județul Gorj, cât și în municipiul Târgu-Jiu ar putea reprezenta o parte importantă a economiei, dar acest lucru nu este posibil încă, datorită faptului că este insuficient promovat. Atât turimul cultural, cât și cel de afaceri, cel etnofolcloric, speoturismul, turismul montan sau turismul balnear se pot dezvolta într-un mod armonios, dar pentru acest lucru este nevoie de inițiativă, de dorința de a reuși, de sprijinul autorităților și de participarea comunității locale care să contribuie la prosperitatea acestui județ, implicit a municipiului Târgu-Jiu.

BIBLIOGRAFIE

I. Cărți:

1. Badea, L., (2007), Depresiunile din Subcarpații Gorjului, Gorjul Geografic, nr. 3, Editura Universitaria, Craiova

2. Cândea, M., Simion, T., Bogan, L., (2012), Patrimoniul Turistic al României, Editura Universitară

3. Cocean, P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., (2005), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București

4. Dumbrăveanu, D. (2008), Politici promoționale în turism, Editura Universitară, București

5. Enache, M., (2005), Tismana, Editura Ștef, Târgu-Jiu

6. Erdeli, G., Cucu V., (2006), România. Populație, Așezări umane, economie, Editura Transversal, București

7. Erdeli, G., Dumitrache, L., (2004), Geografia populației, Editura Credis, București

8. Erdeli, G., Gheorghilaș, A., (2007), Amenajări turistice, Editura Universitară, București

9. Gheorghilaș, A. (2011), Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București

10. Harisiad, E., Brânzan, N., Gorj: monografie, Editura Sport-Turism, 1980

11. Huica, I., Anitei, L., Băile Săcelu, Editura Tehnică, 1997

12. Ianoș, I., Tălângă, C., (1994), Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață, Institutul de Geografie, București

13. Ielenicz, M., (2000), Geografia României. Mică enciclopedie, Editura Corint, București

14. Iorga, N., (1904), Drumuri și orașe din România

15. Maiorescu, G., Velizare, A., Nicoară, L., Evaluarea potențialului de dezvoltare economică a localității Novaci (2004), Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală

16. Mălăescu, D., B., (2011), La pas spre infinit, Edit. Academica Brâncuși, Târgu Jiu

17. Mihai, G., (2002), Monografia comunei Curtișoara, Editura Fundației „Universitatea pentru toti”, Slatina

18. Mocioi, I, (1971) Brâncuși: Ansamblul sculptural de la Tîrgu-Jiu, Comitetul pentru cultură și artă al județului Gorj, Tîrgu-Jiu

19. Pogorilovschi, I., (2000), Brâncuși, apogeul imaginarului. Comentarea capodoperei de la Târgu-Jiu, Ed. Fundației “Constantin Brâncuși”, Tîrgu-Jiu

20. Sgândar, Ș., Cracea, C., (2003), C. Brâncuși: enigma ansamblului de la Târgu Jiu, Casa Editorială Odeon, București

21. Simon T., Cândea M., Tătaru A., Bogan E., (2008), Turism rural – Turism urban, Editura Transversal, București

22. Snak, O., Baron, P., Neac, (2002), Economia Turismului, Editura Uranus

23. Teodorescu, C., (2010), Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, București, 2010

24. Vilău, I., (2010), Monografia comunei Săcelu, județul Gorj, Editura Etna, București

25. Vlăsceanu, Gh, Ianoș, I. (1998), Orașele României- Mică enciclopedie, Editura Oreon, București

II. Articole:

*** Peptenatu, D., (1999), Culele din Oltenia, Comunicări de Geografie, III, Editura Universității din București, București

*** Stăiculescu, Ș., (2013), Sculpturile lui Brâncuși din Târgu Jiu, minuni ale lumii, Revista de cultură Brâncuși, Edit. Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuși”, Târgu Jiu, Nr 1

III. Surse on-line:

* http://centrulbrancusi.ro/

*http://www.insse.ro

* http://www.targujiu.ro

* http://www.cjgorj.ro/

* http://dexonline.ro/

*http://www.financiarul.ro/2013/09/06/ce-reprezinta-masa-tacerii-poarta-sarutului-si-coloana-infinita/

*http://www.cjgorj.ro/Date%20site/Programe%20%20Strategii/Studiu%20valorificare%20potential%20turistic/Studiu%20turism%20-%20RO.pdf

*http://www.siddhaarta.com/Arta_Divina/arte-plastice/sculptura-ceramica/coloana-infinitului.html

*http://www.jurnaldecalator.ro/minunile-lui-constantin-brancusi-din-targu-jiu/

*http://www.ghidturciagrecia.ro/ansamblul-monumental-calea-eroilor-targu-jiu/

*http://biblioteca-secreta.blogspot.ro/2012/09/brancusi-coloana-infinitului-ne-mandrim.html

*http://pensiuniranca.blogspot.ro/2009/09/programe-turistice-in-judetul-gorj.html

*http://www.tismana.ro/semanatorul/brancusi/ansamblul.html

*http://centrulbrancusi.ro/

*http://www.thisisromania.com/

*http://casememoriale.ro/Judet/gorj/

*http://casememoriale.ro/

*http://ghidulmuzeelor.cimec.ro

* http://www.muzeugorj.ro/

*http://museum.ici.ro/oltenia/gorj/romanian/municipiul_targu_jiu.htm

*http://www.gorj.djc.ro/

*http://www.comunapolovragi.ro/

*http://novaciranca.ro/

*http://www.primariatismana.ro/

*http://www.sacelu.ro/

*http://www.muzeulgorjului.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=14&Itemid=28î

*http://www.primariacurtisoara.ro/

*http://www.thisisromania.com/sculptural-ensemble-of-constantin-brancusi-targu-jiu-county/

*http://www.jurnaldecalator.ro/minunile-lui-constantin-brancusi-din-targu-jiu

*http://pensiuniranca.blogspot.ro/2009/09/programe-turistice-in-judetul-gorj.h

*http://casememoriale.ro/casa-memoriala-ecaterina-teodoroiu/

*http://www.panoramio.com/user/3827191/tags/Muzeul%20Jude%C5%A3ean%20Gorj%20%22Alexandru%20%C5%9Etefulescu%22

*http://www.skytrip.ro/biserica-adormirea-maicii-domnului-targu-jiu-din-judetul-gorj-ob-88.html

* http://www.ranca.org/

BIBLIOGRAFIE

I. Cărți:

1. Badea, L., (2007), Depresiunile din Subcarpații Gorjului, Gorjul Geografic, nr. 3, Editura Universitaria, Craiova

2. Cândea, M., Simion, T., Bogan, L., (2012), Patrimoniul Turistic al României, Editura Universitară

3. Cocean, P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., (2005), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București

4. Dumbrăveanu, D. (2008), Politici promoționale în turism, Editura Universitară, București

5. Enache, M., (2005), Tismana, Editura Ștef, Târgu-Jiu

6. Erdeli, G., Cucu V., (2006), România. Populație, Așezări umane, economie, Editura Transversal, București

7. Erdeli, G., Dumitrache, L., (2004), Geografia populației, Editura Credis, București

8. Erdeli, G., Gheorghilaș, A., (2007), Amenajări turistice, Editura Universitară, București

9. Gheorghilaș, A. (2011), Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București

10. Harisiad, E., Brânzan, N., Gorj: monografie, Editura Sport-Turism, 1980

11. Huica, I., Anitei, L., Băile Săcelu, Editura Tehnică, 1997

12. Ianoș, I., Tălângă, C., (1994), Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață, Institutul de Geografie, București

13. Ielenicz, M., (2000), Geografia României. Mică enciclopedie, Editura Corint, București

14. Iorga, N., (1904), Drumuri și orașe din România

15. Maiorescu, G., Velizare, A., Nicoară, L., Evaluarea potențialului de dezvoltare economică a localității Novaci (2004), Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală

16. Mălăescu, D., B., (2011), La pas spre infinit, Edit. Academica Brâncuși, Târgu Jiu

17. Mihai, G., (2002), Monografia comunei Curtișoara, Editura Fundației „Universitatea pentru toti”, Slatina

18. Mocioi, I, (1971) Brâncuși: Ansamblul sculptural de la Tîrgu-Jiu, Comitetul pentru cultură și artă al județului Gorj, Tîrgu-Jiu

19. Pogorilovschi, I., (2000), Brâncuși, apogeul imaginarului. Comentarea capodoperei de la Târgu-Jiu, Ed. Fundației “Constantin Brâncuși”, Tîrgu-Jiu

20. Sgândar, Ș., Cracea, C., (2003), C. Brâncuși: enigma ansamblului de la Târgu Jiu, Casa Editorială Odeon, București

21. Simon T., Cândea M., Tătaru A., Bogan E., (2008), Turism rural – Turism urban, Editura Transversal, București

22. Snak, O., Baron, P., Neac, (2002), Economia Turismului, Editura Uranus

23. Teodorescu, C., (2010), Trasee cultural turistice gorjene, Ed. Transversal, București, 2010

24. Vilău, I., (2010), Monografia comunei Săcelu, județul Gorj, Editura Etna, București

25. Vlăsceanu, Gh, Ianoș, I. (1998), Orașele României- Mică enciclopedie, Editura Oreon, București

II. Articole:

*** Peptenatu, D., (1999), Culele din Oltenia, Comunicări de Geografie, III, Editura Universității din București, București

*** Stăiculescu, Ș., (2013), Sculpturile lui Brâncuși din Târgu Jiu, minuni ale lumii, Revista de cultură Brâncuși, Edit. Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuși”, Târgu Jiu, Nr 1

III. Surse on-line:

* http://centrulbrancusi.ro/

*http://www.insse.ro

* http://www.targujiu.ro

* http://www.cjgorj.ro/

* http://dexonline.ro/

*http://www.financiarul.ro/2013/09/06/ce-reprezinta-masa-tacerii-poarta-sarutului-si-coloana-infinita/

*http://www.cjgorj.ro/Date%20site/Programe%20%20Strategii/Studiu%20valorificare%20potential%20turistic/Studiu%20turism%20-%20RO.pdf

*http://www.siddhaarta.com/Arta_Divina/arte-plastice/sculptura-ceramica/coloana-infinitului.html

*http://www.jurnaldecalator.ro/minunile-lui-constantin-brancusi-din-targu-jiu/

*http://www.ghidturciagrecia.ro/ansamblul-monumental-calea-eroilor-targu-jiu/

*http://biblioteca-secreta.blogspot.ro/2012/09/brancusi-coloana-infinitului-ne-mandrim.html

*http://pensiuniranca.blogspot.ro/2009/09/programe-turistice-in-judetul-gorj.html

*http://www.tismana.ro/semanatorul/brancusi/ansamblul.html

*http://centrulbrancusi.ro/

*http://www.thisisromania.com/

*http://casememoriale.ro/Judet/gorj/

*http://casememoriale.ro/

*http://ghidulmuzeelor.cimec.ro

* http://www.muzeugorj.ro/

*http://museum.ici.ro/oltenia/gorj/romanian/municipiul_targu_jiu.htm

*http://www.gorj.djc.ro/

*http://www.comunapolovragi.ro/

*http://novaciranca.ro/

*http://www.primariatismana.ro/

*http://www.sacelu.ro/

*http://www.muzeulgorjului.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=14&Itemid=28î

*http://www.primariacurtisoara.ro/

*http://www.thisisromania.com/sculptural-ensemble-of-constantin-brancusi-targu-jiu-county/

*http://www.jurnaldecalator.ro/minunile-lui-constantin-brancusi-din-targu-jiu

*http://pensiuniranca.blogspot.ro/2009/09/programe-turistice-in-judetul-gorj.h

*http://casememoriale.ro/casa-memoriala-ecaterina-teodoroiu/

*http://www.panoramio.com/user/3827191/tags/Muzeul%20Jude%C5%A3ean%20Gorj%20%22Alexandru%20%C5%9Etefulescu%22

*http://www.skytrip.ro/biserica-adormirea-maicii-domnului-targu-jiu-din-judetul-gorj-ob-88.html

* http://www.ranca.org/