Politici de incluziune a romilor [607684]

Politici de incluziune a romilor
în statele membre ale Uniunii Europene

STUDII DE STRATEGIE ȘI POLITICI 2013 – nr. 2 – STRATEGY AND POLICY STUDIES 2013 – no. 2

INSTITUTUL EUROPE AN DIN ROMÂNIA

STUDII DE STRATEGIE Ș I POLITICI – SPOS 2013
Studiul nr. 2

POLITICI DE INCLUZIUNE A ROMILOR
ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Autori:
Sorin CACE (coordonator)
Gabriela NEAGU
Cristina RA Ț
Ana IVASIUC

Bucureș ti, 2014

Coordonator de proiect din partea Institutului European din România
Iulian Onea șcă

© Institutul European din România, 2014
ISBN online 978 – 606 – 8202 – 39 – 6
Bd. Regina Elisabeta nr. 7-9 Sector 3, Bucure ști
E-mail: [anonimizat]

Website: www.ier.ro
Grafică și DTP: Monica Dumitrescu
Foto copertă : http://www.sxc.hu/

Studiul exprim ă opinia autorilor și nu reprezint ă poziția Institutului European din România.

CUVÂNT ÎNAINTE

Promovarea unor politici publice riguros fundamentate, sprijinite pe analize și dezbateri prealabile,
reprezintă un element esen țial în furnizarea unor rezultate de calitate și cu impact pozitiv asupra vie ții
cetățenilor. Institutul European din România, în calitate de instituț ie publică cu atribu ții în sprijinirea
formulării și aplicării politicilor Guvernului, a continuat și în anul 2013 programul de cercetare-dezvoltare
dedicat Studiilor de strategie și politici (Strategy and Policy Studies – SPOS ).
Programul SPOS este menit a sprijini fundamentarea și punerea în aplicare a politicilor Guvernului
României în domeniul afacerilor europene, oferind deciden ților politici informa ții, analize și opțiuni de
politici.
În anul 2013, în cadrul acestui proiect au fost realizate patru studii , care au abordat arii tematice
relevante pentru evolu ția României în context european. Cercet ările au urm ărit furnizarea unor elemente
de fundamentare și a unor propuneri de m ăsuri în domenii cheie precum piața de energie electric ă și
gaz (Liberalizarea treptată a piețelor de energie electric ă și gaz ș i impactul acestui proces asupra
economiei române ști), politica de incluziune (Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE ),
libera circula ție a lucr ătorilor (Estimarea impactului liberei cir culaț ii a lucrătorilor români pe teritoriul
UE, începând cu 01.01.2014; realit ăți și tendințe din perspectiv ă economic ă, ocupaț ională și socială, la
nivel național și european ) și competitivitatea pe piața unic ă (Avantajele competitive ale României pe
piața internă UE).
Studiul
de față, Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE , a beneficiat de
contribuțiile unei valoroase echipe de cercet ători formate din:
Dl Sorin C ace este doctor în sociologie și econom ie, cercet ător științific gradul II în cadrul
Institutului de Cercetare a Calit ății Vieții, Academia Român ă. Este pre ședinte al Asocia ției
CATALACTICA și director al Jurnalului practicilor pozitive comunitare.
Dna Gabriela Neagu este doctor în s ociologie și cercetător științific la Institutul de Cercetare a
Calității Vieții. Majoritatea lucr ărilor sale – articole în reviste de specialitate, capitole carte, volume – sunt
concentrate pe problematica accesului la educa ție al popula ției, mobilitate social ă și calitatea
învățământului.
Dna Cristina Ra ț este le ctor la Departamentul de Sociologie a Universităț ii Babeș-Bolyai Cluj-
Napoca și redactor executiv al revistei Studia UBB Sociologia, având doctorat în Sociologie (2008).
Cercetările ei adreseaz ă efectele politicilor sociale asupra să răciei în țările din Europa Central ă și de Est și
situația minorit ății rome din zone marginalizate, deprivate.
Dna Ana Ivasiuc a absolvit în 2004 facultatea de Antropologie Cultural ă și Sociologia Dezvolt ării
din Leiden, Țările de Jos, precum și un Master în Migra ții și Relații Interetnice la Universitatea Paris VII.
Din anul 2009 coordoneaz ă activitățile de cercetare derulate de Agen ția de Dezvoltare Comunitar ă
„Împreun ă” în domeniul incluziunii romilor. În prezent, este în curs de a- și finaliza studiile de doctorat în
sociologie și antropologie în cadrul SNSPA, în domeniul problematicii romilor.
Pe parcursul realiz ării studiului, echipa de cercet ători s-a bucurat de contribu ția activă a dlui Iulian
Oneașcă în calitate de coordonator de proiect din pa rtea Institutului European din România, precum ș i de
sprijinul unui grup de lucru, alc ătuit din reprezentan ți ai principalelor institu ții ale administra ției centrale
cu atribuții în domeniu.
În final, adresez mul țumirile mele atât cercet ătorilor, cât și tuturor celor care au sprijinit derularea
acestei cercet ări.

Gabriela Dr ăgan
Director general al Institutului European din România

CUPRINS

Summary ………………………………………………………………………………………………………………. ………………………… 1
Sinteză………………………………………………………………………………………………………………. ………………………….. 14
Introducere ………………………………………………………………………………………………………………. …………………… 18
Cap. 1. Politici de incluziune social ă la nivel european: mainstr eaming versus targeting …………………… 20
Cap. 2. Popula ția roma în Bulgaria, Slovacia, Republica Ceh ă, Finlanda, Fran ța, Grecia, Ungaria,
Italia, România, Spania și Marea Britanie ……………………………………………………………………………………….. 32
Cap. 3. Educa ție și incluz iune social ă: bune practici ………………………………………………………………………… 54
Cap. 4. Să nătate și inclu ziune social ă: bune practici ………………………………………………………………………… 75
Cap. 5. Ocupare ș i incluz iune social ă: bune practici ………………………………………………………………………… 86
Cap. 6. Locuire și inclu ziune social ă: bune practici ………………………………………………………………………… 101
Cap. 7. Spre o politic ă comună de incluz iune a romilor. Abord ări europene și naționale …………………. 115
CONCLUZII ȘI REC OMAND ĂRI……………………………………………………………………………………………….. 124

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
1
SUMMARY

The aim of the study is to offer to decision-make rs the necessary data regarding European policies
of social inclusion for the Roma, with focus on the practices which have shown a positive impact in the
fields of education, employment, housing and h ealth, and to accompany the analysis with policy
recommendations for a more efficient and effective action in promoting Roma inclusion.
The second chapter, Social Inclusion Policies at the European Level: Mainstreaming versus
Targeting offers a brief historical overview of the Eu ropean policy framework within which social
inclusion was conceptualised and its corresponding po licies were articulated, along with preoccupations
with the situation of the Roma, defined as a European minority subject to centuries-long discrimination. It
reminds the reader the definition of „social inclusion” mentioned in European documents and connects the
development of the concept and its corresponding soci al policies to the discourse on the risks of poverty
and social exclusion, which can be found already in the 1984 documents of the Council of European Communities. The first part of the chapter presents the emergence and evolution of the Lisbon agenda
(2000) and the Open Method of Coordination in th e Domain of Social Policies (OMC) that became
operational soon after, along with the main indicators aimed to measure the extent and depth of poverty
and social exclusion in EU member states, i.e. th e Laeken indicators and the currently employed AROPE
indicator. It discusses the role of the European Platform against Poverty and Social Exclusion, launched in
2010 as part of the Europe 2020 strategy for smart, sustainable development that fosters social inclusion. The Platform aims to stand for a political co mmitment of EU member states to promote social innovation
and more efficient use of European funds for the obj ectives of social inclusion. Recently, the European
Commission also recommended adding a series of social indicators (i.e. the rate of long term unemployment and the neither-in-work-nor-in-educati on rate among the youth) in the monitorization of
the European common market.
In the current socio-economic and political context, the issue of mainstreaming versus targeting of
ethnic Roma European citizens, who often face problems of persistent, multiple deprivations, hardened by
social and spatial marginalization, is not an easy problem to address. While mainstreaming aims at
integrating a specific Roma focus into general EU policies on promoting anti-discrimination and social
inclusion, targeting aims at designing programmes with a specific focus on Roma. Although seemingly
divergent, the two strategies can and should be combined in order to ensure the social inclusion of the
Roma: for example, the institution of school and hea lth mediators for deprived communities, including the
Roma, can be seen as a targeted a pproach that ensures access to main stream education and health care
services. In a similar way, mainstream regional plan ning with the help of European development funds
may encompass targeted action for the most deprived settlements, which often correspond to segregated
Roma communities.
In order to investigate the manifold aspects of mainstreaming versus targeting in the Roma
inclusion area , the second part of the chapter 2 analyses the e volution of the European commitment to this
issue. The first official recommendation issued by Co uncil of the European Comm unities dates back to the
cold war period and asks member states to implement measures to tackle discrimination against the Gypsies (the ethnonym used back then), defined as a group among Travellers : maintaining sites for
caravans with adequate public facilities (community centr es, access to water, electricity, phone, fire safety
etc.), ensuring alternative accommodation in regions with cold climate, educational programs for children
(in case that access to regular public schooling cannot be ensured), vocational training programs for adults,
the establishment of national agenci es that include representatives of Traveller populations and also of
non-governmental organizations working with Trave ller communities, the issuing of modifications to
national legislations on social services and benefits so as to ensure the access of Travellers, etc.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
2In Romania, slightly later, the Communist Part y (PCR) designed a plan to address „the problems
raised by the Gypsy (Țigani) population” , using data from a sociological research commissioned by PCR
and the 1977 national Census. Although the background study of the plan is nuanced in terms of what we
may call the main dimensions of social inclusion (education, health, work, housi ng, social participation),
the cultural and political rights of the ethnic minority are conspicuously ignored and the plan aims at
assimilation, with an undertone that criminalizes poverty and itinerant lifestyle.
After the change of the political regime in 198 9 and the possibility that post-socialist countries
might join the European Union, a key role was taken by the Conference on Security and Cooperation in Europe (the future OSCE), who drew attention to the problems faced by Roma populations throughout
Europe (East and West) at the 1990 Copenhagen mee ting. A year later, the Office for Democratic
Institutions and Human Rights was established within OSCE, with a Contact Point on Roma and Sinti
Issues in Warsaw, led by two prominent Roma intell ectuals, Nicolae Gheorghe and Andrzej Mirga.
Throughout the 1990s, the office tried to mobilize Eur opean institutions to address the problems face by
the Roma, defined as a European minority, and to put international pressure on national governments.
In this context, CoE issued in 1993 a consistent set of recommenda tions to European states for the
improvement of the situation of the Roma, which r estated previous recommendations on the rights of
ethnic minorities, but also those on policies concerning Traveller populations. The document acknowledged the status of the Roma as a European minority subject to historical discrimination, but it
still used the term Gypsy. The Resolution 16/1995 of the Congress of Regional Authorities For a Tolerant
Europe: the contribution of Rroma (Gypsies) used alternatively the two ethnonyms, but (following a
roundtable in Ploiesti, November 1996) the Resolution 44/1997 of the Council of Europe stated that the
term Roma should be used in order to refer to various groups known as Roma, Sinti, Manoush, Gitanos,
Tigani, Tsiganes etc.
In the same year (1997), the European Commissi on answers Romania’s request to join the EU,
asserting that more progress was needed including the field of improving the situation of the Roma.
After the launching of the Open Method of Coordination in the Domain of Social Policies (OMC),
Romania issued the first National Plan to Combat Poverty and Promote Social Inclusion , the National
Strategy for Improving the Situation of the Roma (2001) and established the National Agency for the
Roma . In 2002, after the presentation of the national stra tegies for social inclusion set by the Lisbon
Agenda (2000), CoE set forth a new set of reco mmendations (Resolution 1557/2002) which laid more
emphasis on the role of the European Union and indi cated six conditions that member states should fulfil
in improving the situation of the Roma: (1) solving the legal status of the Roma, (2) specific programs that
ensure the participation of the Roma (as citizens and as a minority community) in political decision-
making, (3) equal-treatment in the field of various pub lic services, (4) affirmative action in the benefit of
the most disadvantaged, including the Roma, (5) specif ic institutional measures to protect Romani culture,
(6) the combating of racism, xenophobia, and intolerance.
More than ten years after the launching of the Lisbon Agenda, it is now clear that the commonly
agreed targets in the field of social inclusion were not reached; the complex bureaucracy of reporting, as
well as that accessing European funds, hindered the a ttainment of objectives to combat poverty and social
exclusion.
The Decade of Roma Inclusion 2005-2015, with similarly ambitious objectives, did not receive the
expected political and financial commitment from nati onal governments, and it can be anticipated that by
2015 only few of its aims will be attained. At the opening of the conference National Roma Strategies –
Ensuring a Comprehensive and Effective European Approach (08.11.2011), Livia Jaroka, Roma MEP
from Hungary, asserted that the EU should avoid rep eating the mistakes of the Roma Decade by adopting
a stricter monitorization of policies, identifying good practices but also policies that failed; she welco
med
the initiative of the EC to critically assess all national strategies for Roma inclusion.
After the first European Roma Summit (16.09.2008, Brussels) a Platform for Roma Inclusion was
created within DG Justice; nonetheless, Roma organizations criticised the Summit for failing to set specific

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
3targets and mechanisms that monitor the progress of nation states. The second Summit (8-9.04.2010,
Cordoba) discussed the evolution of the situation of the Roma between 2008-2010 and concluded that
almost no progress had been made; ten principles were set forth in order to guide social inclusion policies for the Roma: “1. Constructive, pragmatic and non-discriminat ory policies, 2. Explicit but not exclusive
targeting, 3. Inter-cultural approach, 4. Aiming for th e mainstream, 5. Awareness of the gender dimension,
6. Transfer of evidence-based policies, 7. Use of Co mmunity instruments, 8. Involvement of regional and
local authorities, 9. Involvement of civil society, 10. Active participation of the Roma ”.
The most important turning point in the role of th e EU concerning the situation of the Roma was the
creation of the European Framework for the National Roma Inclusion Strategies (24.06.2011) for the
Europe 2020 programming period, which includes monitorization and evaluation instruments, which
enable the EC to set forth specific recommendati ons for each EU member state. Some of these
recommendations are going to be presented in the second chapter of this study.
On 23.06.2013, at the 8th meeting of the Platform for Roma Inclusion, the EC Commissioner on
Work, Social Affairs and Inclusion called for „urgent actions” for the integration of the Roma, mentioning
that four out of five ethnic Roma European citizens live under the poverty line, only one put of three has a job and only one out of every two Roma child ag ed 3-5 participates in preschool education. The
Commissioner highlighted that Roma organizations, as we ll as organizations working in the interest of the
Roma, should gain a larger role in the process of planning the use of EU funds for the 2014-2020 period.
The third chapter, The situation of the Roma population in Bulgaria, Slovakia, the Czech Republic,
Finland, France, Greece, Hungary, Italy, Romania, Spain and the United Kingdom, offers a comparative
summary on the situation of the Roma population in European member states, presents the main policy approaches from the national strategies for Roma inclusion (with emphasis on the four fields highlighted by the EC, namely education, work, health and ho using) and the most important critiques of the EC,
European Roma Rights Centre and the civil society (monitoring reports financed by the Open Society
Foundations between 2012-2013). The synthetic descriptions of each country’s progresses and failures in the field of Roma inclusion were helpful in order to identify the good practices presented in the following chapters 3-6.
The ways in which EU countries respond to the proble ms of multiple deprivation, social and spatial
marginalization of the Roma, are marked by the historical configurations of their welfare states, national legislations on fundamental human rights and anti- discrimination, cultural policies concerning the
recognition of ethnic diversity and the political representation of ethnic minorities. Whereas France and the United Kingdom adopted in the past several measures aimed at the social integration of local Gitans/Manoush/Gypsies and Gens du Voyage/Travellers, they responded differently to the challenge of increasing migration of impoverished Roma families from Southern-Eastern Europe (including Romania),
partly due to their different legacies on integrating immigrants. Italy and Spain also differ considerably:
whereas Italy has built segregated Roma camps outside of the cities in or der to respond to housing needs,
Spain financed programs aiming at desegregation and dissolution of slum areas (such as the IRIS program
in Madrid, described in Chapter 6), which were none theless stopped due to the financial crisis. Finland
offered in the past several good practices in the field of social inclusion of traditional Kale (Roma
population living in Scandinavia and Nordic countries), yet now has to find policy solutions to an unexpectedly high number of Roma migrants from Sout hern and Eastern Europe. Greece, often criticized
for its refusal to recognize the existence of ethnic minorities and upgrade its welfare system, did not manage to develop a convincing strategy of Roma inclusion. The Czech Republic, Slovakia and Hungary portray similar problems of regional concentration of poverty, especially in rural areas and urban
peripheries inhabited mostly by Roma. Recently, these countries experienced increasing ethnic hatred and
violence against the Roma, while school segregati on and housing depriva tion remained unsolved
problems. Bulgaria and Romania have the largest a nd most deprived Roma populations in the EU, where
protection against forced evictions and access to pub lic services (including social rights, education and
health care) are still problematic. Weak state capac ity in the new EU-member countries and widespread
anti-Roma sentiments among majority populations un dermine the opportunities to use European funds in
order to address the problems faced by the Roma from marginalized, impoverished settlements. The

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
4chapter concludes with a synthetic presentation of the main recommendations of the EC dating to 2012
concerning the planning of social interventions a nd the four priority domains of inclusion.
The fourth chapter is dedicated to the analysis of the situation of the Roma minority with regards to
education, with a focus on the positive practices implem ented at national and European level in the field of
education.
The access of the Roma to education is one of the most frequently approached topics of research and
intervention, both in Romania and in other European states. Ensuring the equality of access to education
for all the members of a society has proven to be an ambitious and difficult objective so far. It is however
important to note that both the involvement of public and private stakeholders in identifying solutions and
measures in this area, and the interest to promote an d disseminate positive results in this field have been
constant.
With its focus on the comparative analysis of the situation of the Roma in Romania and in other
member states with regards to education, as well as on the analysis of good practic es in the field and the
formulation of policy recommendations, the study is part of the preoccupations to contribute to increasing
the access to education of the Roma to education, as well as to increasing the educational achievements of
Roma children.
The chapter is structured around these three focal points, with the evaluation of the current situation
of the education level of Roma (school participation, educational results /achievements, the determinants of
equality/inequality of access and attainment in education, measures/progr ams implemented thus far and the
results obtained, the comparative analysis of the situation in Romania and other member states), good practices and a section on policy recommendations in the field of education.
The level of education of the Roma minority has b een a constant interest in numerous studies and
research reports, since it is widely appreciated that an increase of the level of education would increase the
chances of solving a series of problems, from the integr ation on the labor market to the improvement of the
health situation. The analysis of data obtained thro ugh these studies allows us to depict the image of the
situation of the Roma with regards to their access to education and school achievements.
Some of the studies focused on analyzing the educational capital of the Roma, while others have
analyzed the relationships between diverse factor s – economic, social and cultural – and the access to
education and achievements of Roma children in the e ducation system. Recent research also contributed to
shifting the focus from the participation of Roma children to education to the lack of quality of the
educational process in schools with a high percentage of Roma children, pinpointed as one of the main factors of exclusion of the Roma. In recent years, research has focused on the analysis of the impact of different measures, strategies and educational progra ms aimed at improving the Roma in the field of
education. The data published by the UNDP, the World Bank and the European Commission show an
improvement of the education level of the Roma, especially with regards to the age group under 16;
however, this improvement is insufficient for en suring increased chances of integration on the labor
market.
The data analyzed in the report reflect a smalle r difference between Roma and non-Roma regarding
the compulsory level of education, but the differences regarding both the pre-school level and the higher secondary level remain important: only 37% of Roma children, compared to 63% of non-Roma, are
included in the pre-school level and only 23% of Roma children, compared to 83% of non-Roma, follow
up their studies after the lower secondary cycle.
The history of support educational programmes is relatively recent – dating back to the seventies –
when research showed that disadvantaged populati ons have significant problems regarding access to
education and attainment. Thus, towards the middle of the sixties, the United States and then Great Britain
initiated the organisation of public educa tional programs for pre-school children – Head Start – which
encompassed activities aimed at preparing pre-school aged children for education through complex
education and health services for children and parents from disadvantaged groups.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
5At EU level, one of the best known educa tional programs is the French initiative called Zones
D’Education Prioritaire, or Educational Priority Areas . This type of programs aims at selecting education
institutions from socio-economically disadvantaged ar eas, especially within urban settings, and organising
extra educational activities with children and teachers.
In Romania, the development of support educational programs has only been possible after the
nineties. Among the support educational programs implemented in Romania after 1989 were: “Milk and
Roll”, aimed at providing school aged children with one dairy and one pastry product each day, within the
school institutional setting; the program Euro 200, ai med at providing funding for families to acquire
computers for educational purposes; the program “Money for High School”, aimed at covering a share of the expenses incurred for maintaining children from the rural areas in high schools; the program “Second Chance”, aimed at correcting school dropout among bot h children and adults. While the above mentioned
programs did not focus specifically on the Roma, starting the early nineties the Romanian Government
implemented affirmative measures for the Roma population, encompassing reserved places for Roma
candidates in high schools and certain universities. On e of the major shortcomings of the educational
programs for the Roma is the fact that the policy cycle did not include impact evaluations of the
implemented measures. Assessments of the affirmat ive measures and other educational policies for the
Roma have been issued by the Roma civil society, but the impact an alyses often remain incomplete and
fragmented, failing to offer decision makers all the info rmation needed to adapt po licies to the real needs
of the Roma in the field of education. However, previous reports underline a series of findings regarding the impact of educational policies. Among these, it h as been noted that the efficiency of educational
policies is increased when the sust ainability of measures is ensured, through financial support but not
exclusively. Other succesfull factors have been underlined, among which the necessity of improving the legal framework according to the socio-economic and political evolution of the national context, the
increase of the cooperation between various public and private institutions, the inclusion of adult family
members in other educational programs of support.
Another measure aimed at improving the situation of the Roma in the field of education was
identified in increasing and intens ifying knowledge sharing and cross-fertilisation of successful
educational programs implemented in various EU member states. The current study offers an image of
some of the successful educational initiatives implemented elsewhere in the European Union. It is relevant
to study these initiatives and analyse the degree to whic h they can be adapted to the local context and
integrated in public policies.
The positive practices described and analysed in the current study underline a number of success
factors which could be replicated and scaled up in educational programs and policies aimed at the Roma.
First, in order to make schools attractive and effici ent in their mission, it is important to create and
stimulate an inclusive, friendly and motivating environment for all children. This can be done by means of
measures aimed at reflecting culturally specific elemen ts in school curricula and teaching materials, as
well as through training teachers in intercultural a nd inclusive education. Another successful method
implemented in various educationa l programs is the focus on strengthening the relationship between
teachers and children, on one hand, and teachers and parents, on the other hand, through the active
involvement of both children and parents in the e ducational environment. Specific measures which can
support this type of objectives are the involvement of Roma parents in the decisional structures of schools,
as well as in extracurricular activities, and the active involvement of Roma children in structures such as
the students’ parliament. Also, the inclusiveness of the school environment can be enhanced by adopting
interactive teaching methods, as well as alternative pe dagogy methods focused on the needs of students
(for instance the Step-by-Step pedagogy). Another element of success has been identified in the use of a Roma teaching assistent in classes with a large share of Roma students. Finally, an important measure
which should be undertaken in order to improve the in clusiveness of schools is to ensure a framework in
which acts of discrimination are prevented and sanctioned thoroughly.
Another area in which actions can be undertaken to improve the educational outcomes for the Roma
is enhancing the quality of the educational process. Research has shown that lack of quality is one of the
main factors leading to substandard educationa l outcomes among the Roma. Thus, the necessity to
improve indicators of quality in education is one concre te area in
which policies can play a major role. For

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
6this purpose, it is imperative to set up a continuous monitoring system for the indicators of quality of the
educational process, with a focus on the schools with a majority of Roma children, which are reputed for
not attracting the most motivated human resource in the education system. Standardised tests should be
applied periodically in order to identify the s hortcomings of the education process in these schools.
Replicating a program such as „Teach for America”, in which motivated human resources are drawn to work for a period of time in the so called „Roma” sc hools, coupled with an increased investment in these
schools, can be an effective tool in improving the educational outcomes of students. Also, the financial per
capita budget allocation needs to be closely monitored, with a view to ensure equality of funding for
schools with a large share of Roma children whic h are dependent on other, larger schools with
significantly less Roma students.
Another element of success of educational programs is the implementation of programs following
an integrated approach, in which education is one of the dimensions being a ddressed. Research has shown
that the situation of the Roma in education is impact ed by other fields such as income generating activities,
housing and infrastructure, as well as health. Tackling multiple issues is the only efficient method to
impact educational outcomes. For instance, ensuring the access of parents to regular jobs can have a
positive impact on the long-term investments in edu cation. Finally, ensuring a good, timely start in
education for children encompasses adopting measures ai med at enforcing the obligativity of registering
all children in the preschool level.
The field of health with regards of Roma social inclusion reveals yet another series of gaps between
Roma and non-Roma, analyzed in chapter five. The chap ter starts with a review of the findings presented
in recent research reports on the situation of health among the Roma. Thus, it is noted that higher poverty
rates among the Roma negatively impact health-related outcomes, measured through the higher incidence of disease among the Roma, as well as a lower average lif e expectancy than in the case of the non-Roma,
with a difference of up to seven years. Also, infa nt mortality rates are four times higher among Roma
children than among the non-Roma.
The health-related problems which the Roma face are correlated with poor living conditions. Among
the series of primary determinants of the health stat us, the report underlines substandard housing, the lack
of infrastructure facilities such as water or heating, or the proximity to facilities associated with health
risks, such as landfills. Overcrowding in certain Ro ma settlements leads to high risks of contagion and
epidemics. Poverty and more speci fically the lack of regular and sufficient income determine higher
malnutrition levels and a higher incidence of nutritio n-related ailments and deficiencies. Poverty diseases
(TBC, hepatitis, certain dermatologic conditions) occur at a higher incidence rate among the Roma than
the non-Roma.
Another set of determinants of the lower health status of the Roma are related to the difficult access
to medical services and the lack of medical insuranc e coverage in the case of the Roma who are excluded
from the formal labor market and the accompanying social security coverage.
Different research reports find different levels of subjective self-evaluation of the health situation of
Roma respondents. The report underlines the fact that an overly optimistic auto-evaluation of the health
status is not supported by factual evidence regarding health indicators among the Roma, pointing rather to
the lack of information of Roma respondents regarding their health situation.
The insufficient information on health issues and preventive behaviors among the Roma has been
underlined in a number of reports. Thus, deficient a ccess to dental care services, immunization, medical
tests in view of the prevention of certain forms of cancer (namely breast and cervical cancer) point to the
deficient information of the Roma regarding preventive medical services. The same is valid regarding contraceptive measures among both Roma men and women, with a high incidence of abortion as preferred
contraceptive method.
Among the barriers to the access to medical services the study underlines the lower rate of
registration with a general practitioner in the case of the Roma, compared to the non-Roma, as well as a
low trust in medical staff, lack of financial resources to cover the formal and informal costs related to

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
7medical services, lower accessibility to medical facilities in the case of segregat ed, rural Roma settlements
and discriminatory attitudes of medical staff towards the Roma. Thus, only 16% of the Roma evaluate the
medical system positively, with an overwhelming 60% of Roma evaluating the Romanian medical system
negatively.
The negative evaluation of the medical system en compasses administrative issues, but also issues
related to the poor quality of medical services offe red to the Roma. Among the administrative issues the
report analyzes institutional barriers in accessing free medical services for the Roma segment excluded
from health insurance coverage, main tained by the functioning rules of the system. Thus, for persons who
are excluded from the formal labor market, it is compulsory to pay retroactively for 6 months the costs associated to health coverage in order to benefit from a health insurance. Often, this amount is impossible
to gather for the most destitute families, who re main uncovered and can thus be discouraged to access
medical services due to the associated costs.
Among the issues related to the quality of medical services, the report underlines discriminatory
practices of medical staff towards the Roma, which in clude reluctance to consult Roma patients, lack of
information regarding diagnostics and treatment, as well as spatial segregation in hospitals and
discriminatory verbal utterances based on negative st ereotyping of the Roma by medical staff.
The strategies of Roma to counteract these failures of the medical system are more costly on the
long term and include intensive access of emergency care through the ambulance services and in hospitals,
rather than preventive care through regular visits to the general practitioner.
Further, the report analyses the public policies in the field of health which are aimed at improving
the situation of the Roma in this regard, stressing the lack of concrete action and measures. Thus, the
National Roma Inclusion Strategy (2001-2010) menti ons only general actions and stresses prophylactic
measures, including information campaigns, stimulation of preventive care, evaluations of the health status
and increasing the rate of vaccinations among the Roma. Through the same policy, Roma women are
targeted for information campaigns regarding contracep tion, programs of medical protection of mother and
child, but also mobile labs aiming at bringing services consisting of medical tests and counseling closer to
women from Roma settlements. These programs were funded by the National Agency for the Roma. Other initiatives aiming at the prevention of HIV/AIDS and TBC were funded through the Global Fund, but their
impact on Roma communities was minimal and no Ro ma NGO accessed funding through this program.
A complex intervention in the field of health for the Roma has been initiated by the civil society
including Romani CRISS organization in 1996 and consisted in facilita ting the link between the medical
system and Roma communities by means of health me diators. Roma health mediators are Roma women
with medium level education whose role is to info rm communities about the administrative aspects of the
medical system, as well as implement information ca mpaigns aimed at preventive care, contraception,
immunization etc. They also play the role of mediators between medical staff and the Roma and function as resource persons for medical staff employed within the public healthcare system. The intervention of
Romani CRISS encompassed training Roma health mediat ors, elaborating the methodology of intervention
of health mediators as well as advocacy actions aimed at obtaining the formal recognition of the health
mediator. Due to its success, but also to the numer ous advocacy efforts of the Roma civil society and
international organizations, the Roma health mediator was institutionalized as public policy starting 2002 and replicated at national level.
Among the activities for which the Roma health me diators are responsible, we can name: support
for the vaccination of children, support for the regist ration, counseling and medical follow-up of pregnant
and lactating mothers, as well as the medical care of infants. Besides these responsibilities mentioned in
the terms of reference of health mediators, they offer active support to authorities in a wide range of
activities for the benefit of Roma communities, rangi ng from support in cases of lack of identity papers,
support granted to social work directorates in elaborating social inquiries, administrative support for beneficiaries of the minimum guaranteed income and ot her forms of social benef its, counseling for victims
of domestic violence and abuse etc.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
8The Roma health mediator program is an exam ple of a mechanism through which the measures
included in the National Roma Inclusion Strategy ( 2001-2010) can be implemented in practice, with the
support of the involvement of public in stitutions from the field of health. Impact evaluations of this policy
have pinpointed a positive correlation between the exis tence of a Roma health mediator and the health
situation and preventive behavior of Roma communiti es. However, there are also shortcomings of the
policy, related mainly to the decentralization process started in 2009, which has brought about negative
developments, such as the reduction of the number of hea lth mediators at national level, from nearly 700 to
420 in 2012, accompanied by the increase of the wo rkload for the remaining health mediators,
uncertainties regarding the institutional responsibilities for the components of coordination, monitoring and evaluation of the activity of health mediators, as well as concerning their lifelong professional learning. The report mentions also issues related to the uncertainty of the position of health mediators,
since their contract is renewed on a yearly basis and the institutional funding mechanism lacks clarity.
The measures which policy makers can undertake in th e field of health refer first and foremost to
solving the problems related to the health mediator program: ensuring the sustainability of public funding,
clarifying the aspects related to the coordination, mo nitoring, evaluation and lifelong learning of health
mediators, investing in their lifelong learning and ra ising their professional level, increasing the number of
health mediators as to provide sufficient coverage of Roma communities and clarifying the cooperation mechanisms between health mediators, public local authorities, county level health directorates and public
medical institutions at local level.
The sixth chapter outlines the situation of the Roma minority in Romania in the field of
employment, analyzes positive practices at national a nd European level and provides lessons learnt from
these practices, which can be scaled up and replicated through public policies.
The importance of employment cannot be overrated with regards to the social inclusion of the Roma
minority. As seen in previous chapters, lack of access to formal employment determines higher poverty
rates among the Roma, which in turn triggers mechanisms of exclusion in various other fields, which produce vicious cycles of poverty. Lack of regu lar and sufficient income undermines long-term
investments in the education of children, which in turn diminishes the educational stock of future
generations and is likely to perpetuate exclusion from formal employment. Exclusion from the formal
labor market is often accompanied by exclusion from medical coverage, which makes access to medical
services difficult and costly. Also, lack of income determines subs tandard housing and barriers to the
access to property. These complex relations between fields of social inclusion make employment central to
policies aimed at the Roma; however, in times of economic crisis and shrinkage of the labor market, employment becomes one of the most difficult areas of intervention in policy making process.
The chapter focus on employment starts with an overview of the data regarding the access of the
Roma to the labor market. The most recent domestic studies show that half of the Roma population between 15 and 64 years of age is inactive on the la bor market. The share of the active Roma population
on the formal labor market is 46%, compared to 90% in the case of the non-Roma. Among the Roma, the
segments whose integration on the formal labor market is most problematic are the youth (with 22% who
are active on the labor market) and women (with es timates varying between 19% and 26% according to
different research reports).
Unemployment is, according to several sources, up to two times higher among the Roma than the
non-Roma population. However, the situation is exacerbated by the fact that unemployment tends to be not only long-term, but also unregistered among the Roma, leading thus to distortions of the official statistics collected by the PES (Public Employment Services) on the Roma. Again, the most vulnerable segments of
the Roma are in this regard the youth and women. Th e intersectionality of gender and age leads to Roma
young women (between 15 and 24) being the most vulnera ble group, with an unemployment rate of 62%.
The situation of the Roma improved slightly over the last 15 years, with an increase of
approximately 10% of the segment active on the form al labor market. However, the situation remains
concerning and the high incidence of informal employme nt indicates that a wide segment of the Roma is
excluded from regular and sufficient income. Again, th e highest incidence of informal employment, with

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
9unregulated wages, work conditions and lack of access to healt h coverage, unemployment and pension
benefits is noted among Roma young women, with 79 % of them employed in the informal economy.
The overrepresentation of the Roma on the informal labor market induces high levels of
precariousness and perpetuates the poverty cycle. Pr evious research reports have analyzed the barriers
which hinder the access of the Roma to the formal labor market and found that they are related mostly to
two determinant factors, namely the low educationa l stock and lack of professional training, as well as
patterns of ethnic discrimination on the labor market.
In order to tackle these phenomena, numerous ins titutions and organizations have undertaken action
in the field of employment. The current research report underlines the fact that in order to formulate
relevant and efficient policies, one of the most impo rtant actions regarding the social inclusion of the
Roma is to undertake and support rigorous research in order to identify the real causes of the precarious
position of the Roma on the formal labor market, but also the success factors of various positive practices
in this field. The report presents a number of positive practices and the lessons learnt from the
interventions implemented by various organizations.
Summarizing the elements which define a good prac tice in the field of employment, the report
focuses on several factors. The first element which incr eases the likelihood of interventions in the field of
employment is to ensure a better correlation betw een professional training programs offered by PES or
through ESF funded projects and the de mands on the labor market, as well as complementing professional
training with counseling and mediation in view of placing the workforce on the labor market, thus
accompanying project beneficiaries through to the final objective of inclusion on the labor market.
Another area which requires concerted intervention is the PES, whose actions need more efficiency
in tackling the problem of long-term and unregistered employment. Also, it is necessary to involve the PES, as well as other national institutions at central, re gional and local level in activities related to anti-
discrimination measures on the labor market, since this has been identified as one of the main barriers which the Roma face in their access to the formal labor market. In this area, it is important to address
discrimination through both awareness campaigns dir ected at employers and prospective employees alike,
and enforcing the mechanisms for the prevention a nd sanction of acts of discrimination on the labor
market.
In the context of the economic crisis, entrepreneursh ip can be fostered in order to create jobs and
income generating activities for the vulnerable segments. To this purpose, the concept of social economy can be one of the solutions aiming at providing the Roma with income and professional training. However,
the legal framework of the social economy still needs to be clarified in Romania, and to this effect it is important to design an efficient mechanism for the implementation of social economy by correcting the deficiencies of the current law proposal, which will be debated at the beginning of 2014. One of the
positive practices identified is that of the project “R omano ButiQ”, which combines social economy with a
culturally-sensitive approach, by creating social workshops of traditional Roma crafts.
Also, the study reiterates the importance of designi ng complex interventions within an integrated
approach, in order to address cumulative social vulnerabilities and support the integration on the labor
market of multiply disadvantaged segments. For instan ce, coupling employment interventions with actions
directed at improving the housing and infrastructure situation of families, or childcare facilities for Roma mothers who can enter the workforce is likely to increase the sustainab ility of interventions and policies.
One example of the practical implementation of the much praised integrated approach is the project
“Community Resource Centers”, which established 15 Ce nters in which beneficiaries receive support not
only in professional training and entrepreneurship, but also in social work and healthcare services. The Centers are a model which can be replicated at nationa l level and taken over by local authorities in order to
support the disadvantaged segments of the population.
Research shows that increasing investments in actions aiming at integrating especially women on the
labor market is likely to increase the long-term investment in the education and well-being of children, which in turn can trigger a positive effect (which international literature coined as “the generative effect”)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
10with high sustainability for the improvement of soci al inclusion indicators within the Roma minority.
Policies designed to invest in Roma women and their in tegration on the formal labor market can thus prove
very efficient and effective in combating social exclusion.
The seventh chapter deals with the situation of housing in the case of the Roma and starts with a
critical overview of the scarcity of measures implemented by Romania in this field, both concerning
municipal social housing and specific interventions targeting segregated and impoverished settlements
inhabited mostly by ethnic Roma. The Civil Society Monitoring Report on the Roma Inclusion Strategy
draws attention to the fact that although Romania ra tified the European Social Charter, including Art. 30
on the right to protection against poverty and social exclusion, it failed to adopt Art. 31 on the right to housing. Forced evictions and inadequately planned relocations still constitute an important problem,
especially in urban areas, often carried out under the pretext of urban regeneration (resulting from various
reports of Amnesty International and Romani Criss).
The law on combating social marginalization (L .116/2002) defines as “marginalized persons” those
beneficiaries of the Minimum Income Guarantee program (L.416/2001) who cumulate at least two of the risks to wellbeing stipulated by the law, incl uding inadequate housing. Local authorities have the
obligation to report all cases of social marginaliza tion and may budget, from local resources, social
inclusion measures such as rent subsidies or paying basic utility bills for persons and families at risk. However, local authorities regularly underreport the numbe r of situations of marginalization, and rarely
finance social inclusion measures aimed at tackling these problems. This is possible partly because of the lack of official data on the socio-economic status, housing situation and spatial segregation of families facing the risk of poverty; moreover, as official data split by ethnicity is even less available, public
authorities may attempt to justify the lack of social interventions by the unavailability of data that could fundament policies.
The chapter also looks at the regulations and ava ilability of social housing in Romania, pointing out
that only 0.3% of the population benefits from public subsidized housing (social housing, ANL, etc.) as
compared to EU average of 13.5%. According to the 2011 Census, only 1.4% of the Romanian housing stock belongs to the state sector. Under these circumstances, it is very difficult to address the issues of housing deprivation, unsafe habitat and spatial exclus ion faced by many Roma families. According to a
recent survey on the living conditions of the Roma in Romania approximately two thirds (67%) of ethnic
Roma are living in segregated settlements (74% of th em in settlements from rural areas). The 2011 Census
reports that only 36% of Roma households have dri nking water (as compared to 61% in the case of all
households), 24% sewage (as compared to 43.5%), 16% electricity (as compared to 42%). Moreover, 68%
of Roma households do not have a toilet inside or outside of the house.
The second part of the chapter discusses examples of best practice in the field of housing inclusion:
(1) the project O casă , un viitor (A house, a future) carrried out by Habitat for Humanity Romania in two
villages with high percentage of Roma inhabitant s; (2) the community development project of the
„Împreun ă” Community Development Agency; (3) the re novation and house construction project of the
ProRoma Organization (based in the Netherlands) in rural areas from the Central and North-West regions;
(4) the Arhipera project of the Soros Foundation Romania; (5) the Better Houses project of the Social
Assistance and Youth Foundation (FAST); (6) the community-based rehabilitation of the Hell’s Tower in
the city of Veszprem, Hungary by the Hungarian Ma lthese Charity Service; (7) the IRIS Program of the
Autonomous Commune of Madrid (Council of Europe , 2011); (8) the local development program from
Spišski Hrhov, Levo ča District, Prešov region, North-East Slovakia; (9) the integrated housing project
from Brno, the Czech Republic and (10) the social housing program from Iztok, Kyustendil, Bulgaria.
Based on the analysis of processes of housing depr ivation and spatial marginalisation, existing
policies and regulations, as well as that of good practices in Romania and abroad, the following
recommendations emerged:
– the problem of housing should be addressed within integrated projects that contain also social
inclusion measures in the fields of education, o ccupation, access to social and health care services;

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
11beneficiaries should be enabled to support themselves on the economic market or, in case that they cannot
engage in work, they should be assisted to r eceive social benefits according to the laws;
– relocations aimed at improving th e housing situation of impoverished families should be carefully
planned together with the beneficiaries, accompan ied by social assistance measures, case work and
community work (mediation, coaching, awareness-raising etc.) in order to prepar e for the actual relocation
both the beneficiaries and their future neighbours in the areas of relocation;
– forced evictions should be prevented and stopped:
– residential/spatial segregation on basis of socio-economic status should be tackled;
– public-private partnerships should be initiated in order to make housing programs more flexible
and allow the implementation of housing projects that are well adopted to the needs of beneficiaries and
their financial resources for coveri ng rent and hous ing expenses;
– the public social housing stock should be enlarg ed, among other measures through the acquisition
of deteriorated or unfinished constructions from th e private market and renovating them using European
structural funds;
– the access criteria to social housing (establishe d through local councils’ decisions) should ensure
real access to all impoverished families and lone persons; in case that the (higher) level of education is
used as an access criterion, most of the impoverished Roma families will be excluded from social housing;
– homes of deprived families that were built without pr oper authorisation, but which are situated in a
suitable environment (neither in polluted nor in isolated areas), whenever possible, should be authorised in
order to facilitate social inclusion (for example th rough the concession of the land to the families);
– the costs of the compulsory house insurance shoul d not be deducted from the amount of the social
aid/Minimum income guarantee (L.616/2001; MIG that targets the poorest segments of the society.
For GMI beneficiaries (L.416/2010), as well as be neficiaries of support allowance for needy
families with children (L. 277/2010), subsidies should be available for repairing/extending their homes or
for the construction of new dwellings.
Finally, the last chapter, “Towards a common policy of Roma inclusion. European and national
approaches” , focuses on the comparison between European policies and the measures included in the
Romanian National Roma Inclusion Strategy (in both its forms, the 2001-2010 document, as well as the
2011-2020 framework currently under revision).
The European Commission asked all Member St ates to formulate National Roma Inclusion
Strategies (NRIS) by the end of 2011 and conducted in 2 012 evaluations of these domestic strategies,
accompanied by recommendations regarding the improvement of the proposed frameworks. In order to
create a common framework for action towards the soci al inclusion of the Roma, the EC created the
European Platform for Roma Inclusion, which brings together national governments, EU bodies,
international organizations, as well as the Roma ci vil society, aiming at fostering cooperation and
exchanges of experience between various stakeholde rs and provide analytical support to all parties
concerned by Roma inclusion issues.
In order to ensure the efficiency of action directed at the social inclusion of the Roma, the EC has
pledged to undertake a few concrete measures, such as improving the efficiency of the platform and
supporting action undertaken within the platform; in tervening for the organisation of Roma summits;
supporting the principles of Roma inclusion in the ela boration, implementation and evaluation of policies;
identifying and applying the most efficient mechanisms to include Roma issues in relevant policies; co-
financing the formation of a European Roma represen tation network in order to ensure the feedback and
input of the Roma in public policies.
The Europea
n Commission asked all Member States to correlate their NRIS with the four key fields
of social inclusion: education, employment, health and housing. The chapter subsequently explores the
measures formulated by each Member State in the f our fields, analyzing the common, as well as the
divergent elements adopted by the European states.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
12The field of education has been identified as a priority by all Member States. Measures in this field
encompass concrete objectives in view of reduci ng the educational gap be tween Roma and non-Roma,
increasing the access of the Roma to a quality education for pre-school children, actions towards reducing
the phenomenon of school dropout before completing th e first educational cycle and among high school
children, increasing the number of Roma students in the tertiary level, actions in view of school
desegregation and support activities such as reme dial education and after-school programs.
In the field of employment, Member States recognize the importance of adopting an integrated
approach in view of reducing the ga ps between the share of employed Ro ma and the rest of the population.
It has been acknowledged that in order to monitor the progress of measures in employment, actions should be based on valid statistics measured at the level of baseline indicators, with clear, quantifiable and
realistic objectives. Also, action is needed in orde r to tackle unemployment among the rural Roma, both
through agricultural and non-agricultural activities. Measures in the field of employment include providing
access to finance for the creation of income generating activities, providing specialized staff in the Public
Employment Services and tailored mediation service s, as well as combating discrimination on the labor
market and providing childcare facilities in view of supporting the entry on the labor market of Roma
mothers. In the field of employment, an ntegra ted approach has to rely on combining services of
personalized assistance for job search, transitory pr ograms of education and public works, as well as
support for the creation of social economy units or other types of entrepreneurship.
The measures comprised in the NRIS of Member States include objectives to reduce the gaps on the
labor market between Roma and non-Roma, general me asures of equality of opportunity, supplementary
measures targeting the Roma population, access to the bank system, access to employment in the public
services, personalized services of counselling and medi ation on the labor market, as well as measures to
ensure an integrated approach between the field of em ployment and other fields of intervention in social
inclusion.
In the field of health, the gaps in access to me dical services between the Roma and the non-Roma
have dictated a series of measures aimed at improving the access of the Roma to healthcare. In some of the
Member States, there are already programs of health me diation, in which Roma play the role of health
mediators between communities and the medical ser vices and staff, but these programs should be
complemented, within an integrated approach, by other measures embedded in efficient coordination
mechanisms between different actors in the other fields of social inclusion. Thus, action in the field of
health should be coordinated with action in education, employment, housing and social work. It has been
acknowledged as well that measures in the field of health should also include awareness campaigns
directed at improving the level of knowledge of the Roma regarding preventive care, family planning, immunization and the necessity of undergoing regular medical tests periodically.
Other than the general measures ai med at reducing the gaps between the Roma and the non-Roma in
accessing quality medical care, NRIS of Member States comprise mainstreaming measures in the field of health, as well as measures targeting specifically women and children.
In the field of housing, even though many Member States recognize the necessity of implementing
urgent action in view of improving the housing stoc k for the Roma, there are few measures which have
been implemented within the praised integrated a pproach. It has been widely acknowledged that the
involvement of local authorities in this field is essential. By way of consequence, The European
Commission has invited Member States to promote measu res of local development and to use the existing
funding mechanisms (the European Regional Development Fund, the European Social Fund, the Cohesion Fund). It has also been acknowledged that Member States should direct action at granting non-discriminatory access to housing and stimulating social housing programs.
The NRIS include measures to re duce the gap between the Roma and the non-Roma in the quality of
housing conditions and access to affordable and standa rd housing, including social housing. Western
European Member States also include specific measures targeting migratory Roma populations.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
13With regards to the Romanian NRIS, it is essential to take into consideration the effects of the
financial crisis, which has widened the gap between Roma and non-Roma in many social inclusion
indicators. Thus, for instance, it is recommended that measures in the field of employment aim at realistic
goals, such as integrating on the labor market the Roma population with a low educational capital.
The chapter analyzes further the Romanian Strate gy for the Improvement of the Situation of the
Roma 2001-2010, pointing at the strengths, but also the shortcomings of the document. Further, since the new NRIS drafted in 2011 is formulated on basis of the old Strategy from 2001, the chapter focuses on the
shortcomings of the new document, outlining the fact that some of the objectives (namely in employment and education) remained the same as in 2001, as well as the fact that the new NRIS does not include a
clear cut monitoring and evaluation instrument in view of monitoring the progress of the NRIS implementation.
The recommendations following the analysis of the shortcomings identified in the new NRIS focus
on the necessity to design a comprehensive system of indicators, comprising baseline values and monitoring instruments, and taking into consider ation research reports in adapting the indicators
framework periodically, according to the realities in the field. Also, it has been highlighted that previous
documents adopted by Romania before its adhesion to the EU have been abandoned or used to a lesser
extent in practice, since the pressure on Romania to implement concrete action in the social inclusion of the Roma diminished once it joined the EU. Political and administrative instability – marked by the
dissolution of certain institutions and the accompa nying transfer of responsibilities to other bodies – has
also hampered continuity and efficiency of action in th e field of Roma inclusion, leading in some cases to
lack of clarity regarding specific mandates of public institutions. The analysis leads to recommendations
regarding the clarification of mandates and fields of responsibilities for the next NRIS and its efficient
implementation.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
14
SINTEZĂ

Scopul lucr ării de față este acela de a oferi deciden ților datele necesare privind politicile europene
de incluziune social ă destinate romilor, cu accent pe practicile și interven țiile care au demonstrat un impact
pozitiv în domeniile educa ției, ocupării, locuirii și sănătății, precum și de a înso ți analiza de o serie de
recomand ări de politici pentru eficientizarea ac țiunilor în domeniul incluziunii romilor.
Primul capitol ofer ă o scurtă perspectiv ă istorică asupra cadrului de politic i europene în care s-a
conceptualizat incluziunea social ă, articulând politicile și interven țiile privind popula ția romă, definită ca
minoritate european ă supusă discrimin ării timp de secole. Astfel, capitolul define ște principalele concepte
utilizate în analiza politicilor destinate romilor, de la „incluziune socială ” la concepte precum
„mainstreaming” și „targeting”. De asemenea, primul capitol trece în revist ă principalele momente
marcante ale preocup ărilor în domeniul politicilor pentru romi, atât la nivel european cât și la nivel
național, detaliind recomand ările europene privind obiectivele acestora și principiile incluziunii romilor
adoptate la nivel european. Descrierea diverselor etape ale preocupă rilor europene pentru incluziunea
romilor, fie c ă este vorba de Agenda de la Lisabona, de Metoda deschis ă de coordonare, de Decada de
incluziune a romilor sau de Platform a de incluziune a romilor, este înso țită de analiza critic ă a punctelor
slabe ale diferitelor abord ări, cu accent pe lec țiile învăț ate din acestea. Astfel, printre punctele slabe
remarcate se reg ăsesc aspecte ce țin de lipsa unei monitoriz ări asidue a implementă rii politicilor pentru
romi, precum și de un cadru excesiv de birocratic și de lipsa de capacitate în accesarea fondurilor europene
destinate incluziunii sociale.
Modul în care diferitele state membre ale Uniunii Europene (UE) au abordat problematica
incluziunii romilor se înscrie în configura țiile istorice ale politicilor sociale na ționale, precum și în cadrul
legislativ privind abordarea minorit ăților naționale. De asemenea, statele membre ale UE s-au confruntat
cu provoc ări diferite în aceast ă problematic ă, variind de la s ărăcie și discriminare la migra ția din ultimele
decenii sau la problemele economice survenite dup ă căderea zidului de la Berlin, ceea ce, din nou, a dat
naștere unor diferenț e în abord ările problematicii romilor.
Capitolul al doilea descrie pe scurt caracteristicile politicilor destinat e romilor în Bulgaria, Slovacia,
Republica Ceh ă, Finlanda, Fran ța, Grecia, Ungaria, Italia, Spania și Regatul Unit, precum și o analiză
sumară a indicatorilor de incluziune social ă a romilor în statele men ționate. Accentul cade și în acest
capitol pe domeniile considerate prioritare, respectiv educa ția, ocuparea, locuirea și sănătatea. Analiza
situației ro milor în aceste state, precum și analiza abord ărilor și politicilor implementate contribuie la
conturarea unei imagini de ansamblu a ac țiunilor întreprinse în sprijinul romilor, înso țită de criticile pe
care diverse rapoarte le-au formulat cu privire la acestea. Capitolul include, la final, o sintez ă a
recomand ărilor Comisiei Europene cu privire la îmbun ătățirea politicilor pentru romi, preluate din Cadrul
European pentru Strategiile Na ționale de Incluziune a Romilor, cel mai recent instrument de cooperare
europeană adoptat la nivelul Comisiei cu privire la problematica romilor.
Capitolele urm ătoare (3, 4, 5, 6) prezint ă o analiză aprofundat ă a situației romilor din România în
domeniile prioritare de interven ție, precum și exemple de practici care au demonstrat un impact pozitiv, fie
că erau interven ții ale unor institu ții și autorități publice, fie ale unor organiza ții neguvernamentale.
În domeniul educa ției, abordat pe larg în cel de-al treilea capitol, situa ția romilor din România este
caracterizat ă de inegalit ăți marcate între populaț ia de romi și cea majoritar ă în ceea ce prive ște capitalul
educațional. Deoarece educa ția este un domeniu prioritar al interven țiilor destinate romilor, fiind privită ca
factor cheie în cre șterea nivelului de trai al comunit ăților sărace de romi, numeroase rapoarte au analizat
indicatorii din acest domeniu. Folosind metodologii diferite de colectare și analiză a datelor, rapoartele
diverse oferind atât cifre diferite, cât și perspective com plementare asupra determinan ților capitalului
educațional scăzut în rândul minorit ății rome. Sunt reliefate astfel diferen țele dintre popula ția romă și cea

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
15majoritară în ceea ce prive ște frecventarea diferitelor niveluri de învăță mânt, de la cel pre școlar la cel
obligatoriu, primar și gimnazial, sau la înv ățământul liceal și universitar.
Cercetări recente au contribuit la formularea unei perspective a analizei acestor determinan ți ce pune
în centrul preocup ărilor aspecte privind calitatea procesului educa țional în ș colile cu procent ridicat de
copii romi, mutând astfel accentul de la o simpl ă participare a romilor la înv ățământ, la o abordare
complexă, ce ține cont de mediul școlar, calitatea culturii organiza ționale în școli, implicarea și calitatea
formării cadrelor didactice și aspecte legate de comunicarea intercultural ă și de analiza rela ției dintre
actorii implica ți în procesul educa țional, de la cadru didactic, la elev și la părinte. Conform acestor
cercetări, calitatea sc ăzută a procesului educa țional în școlile cu procent semnificativ de copii romi,
cauzată printre altele, de a șteptări scă zute ale profesorilor cu privire la performan țele elevilor romi, este
principalul factor determinant al capitalului educa țional scăzut în rândul minorit ății rome.
Capitolul analizeaz ă de asemenea, politicile educa ționale destinate atât romilor, cât și populației
defavorizate î
n general, care au fost implementate în România și care țintesc și populația romă, subliniind
lipsa unor date riguroase privind impactul acestora asupra popula ției de romi, precum și slaba monitorizare
a rezultatelor diferitelor m ăsuri educa ționale implementate. Ra poarte ale unor organiza ții
neguvernamentale subliniaz ă totuși, pe lângă creșterea general ă a nivelului de educa ție în rândul popula ției
rome, observat ă de-a lungul ultimilor cincisprezece ani, câ țiva factori de succes identifica ți în măsurile și
proiectele educa ționale implementate, recomanda ți a fi prelua ți în cadrul politicilor publice și replicați la
scală largă. Aceștia se pot rezuma, din analiza exemplelor de practici pozitive identificate, la urm ătoarele
aspecte: stimularea ș i crearea unui mediu educa țional prietenos, motivant și incluziv pentru toț i copiii;
întărirea relației dintre școală și familie, prin implicarea p ărinților inclusiv în structurile ș colii și stabilirea
unui
dialog constructiv în beneficiul copilului; prevenirea și combaterea, prin sanc țiuni clare, a faptelor de
discriminare bazate pe criteriul etnic; cre șterea calităț ii procesului educa țional în școlile cu procent
semnificativ de elevi romi; implementarea unei abord ări realmente integrate, prin care s ă se rezolve
factorii determinan ți ai abandonului ș colar și părăsirii timpurii a școlii, printre care locuirea substandard,
lipsa infrastructurii adecvate, ș i mai ales nivelul sc ăzut de trai și lipsa mijloacelor materiale și financiare de
susținere a unei investi ții pe termen lung în educa ția copiilor.
Analiza efectuat ă în capitolul patru în domeniul s ănătății relevă, de asemenea, discrepan țe între
indicatorii sectoriali m ăsurați în cadrul minorit ății romilor ș i în cadrul popula ției generale. Rata ridicat ă a
sărăciei în rândul romilor determin ă o inciden ță crescută a bolilor, precum și o speran ță de viață mai
scăzută, în medie cu pân ă la 7 ani și o rată mai crescut ă a mortalit ății infantile. Printre determinan ții acestei
situații se num ără condițiile de locuire substandard, accesul sc ăzut la infrastructur ă (apă, canalizare,
încălzire), proximitatea fa ță de anumi ți factori de risc în ceea ce prive ște sănătatea și siguranța (cum ar fi
gropile de gunoi), suprapopularea în unele comunităț i și lipsa unor venituri regulate. Lipsa mijloacelor
financiare conduce la o nutri ție necorespunz ătoare și la dificultatea de a face fa ță plăților – formale sau
informale – percepute în schimbul serviciilor medicale. De asemenea, situa ția este exacerbat ă de accesul
deficitar la servicii medicale de calitate și de lipsa informa țiilor referitoare la comportamente profilactice.
În domeniul instituț ional, printre obstacolele majore care îngreuneaz ă accesul romilor la servicii
medicale, se remarc ă lipsa asigur ărilor de s ănătate, determinat ă de excluziunea de pe pia ța formală a
muncii, în cazul multora dintre romi. O alt ă barieră o constituie comportamentele discriminatorii relevate
în cazul cadrelor medicale fa ță de etnicii romi, discriminarea ajungând și la forme extreme precum
segregarea în sistemul spitalicesc. Toat e aceste neajunsuri conduc la o calitate sc ăzută a serviciilor
medicale acordate persoanelor de etnie romă , care, în propor ție semnificativă , evalueaz ă negativ sistemul
medical din România. Barierele institu ționale și cele determinate de s ărăcie conduc la o suprasolicitare a
serviciilor medicale de urgen ță, evaluată a fi lipsit ă de sustenabilitate și mult mai costisitoare pe termen
lung, decât instituirea unui cadru care accentueaz ă profilaxia ș i comportamentele preventive.
Capitolul analizeaz ă apoi politicile publice în domeniul s ănătății destinate romilor, printre care se
remarcă programul de mediere sanitar ă, considerat ca fiind o practic ă pozitivă, preluată din România c ătre
alte țări europene. Raportul detaliaz ă punctele tari ale programului, dar și punctele slabe, pe care politicile
publice ar trebui s ă se concentreze în perioada urm ătoare, respectiv clarificar ea aspectelor administrative
legate de angajarea mediatoarelor sanitare, sustenabilitatea financiar ă a programului, coordonarea,

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
16monitorizarea și evaluarea activității acestora, formarea profesional ă continuă a mediatoarelor ș i asigurarea
legăturilor institu ționale dintre diver șii factori implica ți la nivel local în incluziunea romilor.
Cel de-al cincilea capitol abordeaz ă problematica ocup ării în rândul romilor, considerat ă a fi
centrală incluziunii sociale a romilor, întrucât lipsa unor venituri regulate și absența de pe pia ța formală a
muncii induc excluziune sau precaritate în domenii conexe (locuire, educa ție, sănătate). Analiza datelor
statistice disponibile în acest domeniu arat ă că șomajul în rândul romilor este de cel pu țin două ori mai
ridicat decât în rândul popula ției majoritare. Situa ția este exacerbat ă de faptul c ă șomajul în rândul romilor
tinde să fie nu doar de lung ă durată, ci ș i neînregistrat de statisticile oficiale și, prin urmare, dificil de
combătut prin m ăsurile serviciilor publice de ocupare. Segm entele cele mai vulnerabile aflate în șomaj de
lungă durată sunt femeile și tinerii de etnie rom ă, în rândul c ărora șomajul poate ajunge la peste 60%.
Deși situația romilor în domeniul ocup ării a cunoscut o îmbun ătățire în ultimii cincisprezece ani,
prin creșterea cu 10% a procentului de angaja ți pe piața formală a muncii, situa ția rămâne îngrijor ătoare,
majoritatea romilor fiind angrena ți în segmentul economiei informale. Din nou, segmentul cel mai
defavorizat este reprezentat de fe meile rome din categoria de vârstă 15-24 de ani, în rândul c ărora
procentul de persoane aflate pe pia ța informal ă a muncii se ridic ă la 79%.
Suprareprezentarea romilor în segmentul informal al economiei induce precaritatea veniturilor,
perpetuând cercul vicios al s ărăciei și al excluziunii. Determinan ții acestei situa ții sunt în special capitalul
educațional scăzut în rândul romilor și lipsa unei calific ări profesionale, înso țite de manifest ări de
discriminare la angajare și pe piața muncii.
Numeroase institu ții publice și organizaț ii neguvernamentale au întreprins ac țiuni în domeniul
ocupă rii și al stimul ării antreprenoriatului în rândul romilor. Printre elementele de succes identificate în
cadrul practicilor prezentate în raport se num ără asigurarea corel ării dintre cererea de pe pia ța muncii și
oferta de calific ări profesionale, atât în seg mentul serviciilor oferite de agen țiile de ocupare a for ței de
muncă la nivel jude țean, cât și în interven țiile sectorului neguvernamental, precum și suplimentarea
cursurilor de calificare profesional ă cu servicii de consiliere și mediere pe pia ța muncii, în scopul
acompanierii persoanelor în c ăutarea unui loc de munc ă până la integrarea lor sustenabil ă pe piața muncii.
De asemenea, este necesar ă îmbunătățirea mecanismelor de func ționare a serviciilor publice de ocupare în
scopul eficientiz ării acestora, precum și implicarea lor activ ă în acțiuni de combatere și prevenire a
discrimin ării romilor la angajare și pe piața muncii.
În contextul crizei financiare și economice, este relevant ă stimularea antreprenoriatului, în special
prin întărirea segmentului economiei sociale. Recent adoptata lege a economiei sociale ar trebui s ă ofere
un cadru juridic care s ă acopere nevoile de reglementare a acestui sector ș i integrarea sa în economia
națională. Economia social ă poate fi un r ăspuns potrivit pentru angrenarea for ței de munc ă disponibile a
romilor, care constituie un poten țial insuficient exploatat ce poate contribui la cre șterea economic ă a
României. Printre practicile pozitive identificate se num ără proiectul Romano ButiQ , care î mbină crearea
de ateliere de economie social ă sustenabile, bazate pe me șteșugurile tradi ționale practicate de romi, cu
valorificarea capitalului de imagine pozitiv ă pe care me șteșugarii romi îl de țin și combaterea
stereotipurilor la adresa romilor.
Studiul reitereaz ă importan ța proiectării unor intervenț ii bazate pe abordarea integrat ă, prin care se
răspunde mai multor nevoi complementare și vulnerabilit ăți cumulate identificate în comunit ățile de romi.
Astfel, se pune accentul pe necesitatea de a gândi, în cadrul aceleia și interven ții, acțiuni de cre ștere a
capitalului educa țional, acompaniate de calificare profesional ă și de stimularea antreprenoriatului, precum
și de servicii sociale și de sănătate. De asemenea, pentru integrarea pe pia ța muncii a segmentului femeilor
rome sunt necesare servicii de sprijin acordate copiilor (cre șă, after-school). Numeroase studii eviden țiază
faptul că includerea femeilor pe pia ța formală a muncii este de natur ă să genereze schimb ări pozitive,
sustenabile și pe termen lung în comunitate, prin faptul c ă veniturile sunt reinvestite în cadrul familiei,
fiind adeseori redirec ționate cătr e investi ția în educa ția și bunăstarea copiilor. Astfel, prioritare ar trebui să
fie politicile care favorizeaz ă și stimuleaz ă angajarea femeilor rome pe pia ța formală a muncii, acestea
contribuind la cre șterea nivelului de trai și la combaterea eficient ă a excluziunii sociale pe termen lung.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
17Capitolul al șasel ea abordează problematica locuirii, analizând situa ția precară a romilor în acest
domeniu și ineficien ța autorităților în rezolvarea problemelor de locuire ș i infrastructur ă. Situația locuirii
în rândul majorit ății romilor este caracterizat ă de răspândirea locuin țelor care nu satisfac criteriile minime
ale locuirii decente (spa țiu insuficient, condi ții insalubre, lipsa infrastructurii de baz ă). Se eviden țiază lipsa
unor programe solide de construc ție și furnizare de locuin țe sociale și ineficienț a autorităților în rezolvarea
aspectelor juridice legate de dreptur ile de proprietate asupra terenurilor și locuințelor construite de romi. În
acest domeniu se eviden țiază de asemenea riscurile crescute de evacuare a comunităț ilor rome situate pe
terenuri proprietate public ă, materializate de altfel prin ac țiuni de evacuare întreprinse de unele autorit ăți,
uneori neînso țite de eforturi de a asigura familiilor evacuate alternative viabile de locuire pân ă la
definitivarea situa ției.
Cea de-a doua parte a capitolului descrie exemple de practici pozitive implementate de organiza ții
neguvernamentale în domeniul locuirii. Printr e elementele de succes ale acestor interven ții se pot enumera:
abordarea integrat ă a problematicii locuirii, prin interven ții axate pe ac țiuni în domenii diverse
(îmbună tățirea habitatului sau construc ția de locuin țe noi, acompaniat ă de interven ții educaționale,
stimularea antreprenoriatului și incluziunii pe pia ța formal ă a muncii); asigurarea sustenabilit ății
intervențiilor în domeniul locuirii prin însoț irea acestora de ac țiuni menite s ă asigure venituri familiilor
găzduite în locuinț e sociale; încheierea de parteneriate public-privat prin care s ă se asigure flexibilitatea
programelor, astfel încât acestea s ă acopere nevoile beneficiarilor luând în considerare inclusiv resursele
acestora.
Recomandă rile autorilor studiului destinate deciden ților în domeniul locuirii se axeaz ă pe câteva
puncte esen țiale, și anume: cre șterea stocului de locuin țe sociale, inclusiv prin achizi ționarea unor spaț ii
deteriorate ce pot fi renovate cu ajutorul fondurilo r europene; rafinarea criteriilor de atribuire a locuinț elor
sociale astfel încât segmentele cele mai defavorizate (tin erii, familiile monoparental e, familiile cu venituri
reduse situate sub pragul s ărăciei) să aibă un acces real și garantat; asigurarea actelor de proprietate sau de
concesiune asupra terenurilor pe care s-au construit locuin țe în comunit ăți mari, atâta vreme cât acestea
sunt situate într-un mediu nepoluat și conectat la serviciile publice (în proximitatea școlilor, gr ădinițelor,
serviciilor medicale, a infrastructurii de transport); acordarea de subven ții pentru îmbun ătățirea spațiului
locativ în cazul familiilor nevoia șe.
Ultimul capitol al lucr ării analizeaz ă politicile con ținute în Strategia Na țională de Incluziune a
Cetățenilor Români Apar ținând Minorit ății Rome (2011-2020), într-o perspectiv ă comparativ ă atât
diacronic, pornind de la vechea Strategie a Guvernului României de Îmbun ătățire a Situaț iei Romilor
(2001-2010), cât și sincronic, prin analiza comparativ ă a cadrului european al strategiilor de incluziune a
romilor. Capitolul analizeaz ă atât elementele comune, cât și cele divergente în diferitele strategii de
incluziune a romilor înaintate de statele membre.
Comisia European ă a analizat, în 2012, strategiile statelor membre de incluziune a romilor,
formulând recomand ări de îmbună tățire a acestora. Recomand ările Comisiei Europene privesc corelarea
politicilor cu nevoile reale ale comunit ăților de romi din fiecare stat membru, prin m ăsuri combinate de
mainstreaming și targeting menite să reducă disparitățile dintre popula ția de romi și cea majoritar ă, în cele
patru domenii cheie analizate în studiu. De asemenea, Comisia eviden țiază necesitatea de a asigura un
sistem de monitorizare și evaluare a progresului statelor membre prin indicatori de baz ă, stabilirea unor
ținte realiste și măsurabile, bugetarea corespunz ătoare a mă surilor cuprinse în strategii, inclusiv din fonduri
publice na ționale. De asemenea, Comisia recomand ă clarificarea mandatelor diferitelor institu ții im plicate
în incluziunea social ă a romilor și reluarea obiectivelor stipulate de doc umentele formulate de România în
perioada de pre-aderare. Este de asemenea necesară asigurarea unui cadru de stabilitate politic ă și
instituțională, în scopul eficientiz ării acțiunilor întreprinse în domeniul incluziunii romilor.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
18
INTRODUCERE

În 2006 Institutul European din România a lansat un program de cercetare-dezvoltare – Strategy
and Policy Studies – SPOS – cu scopul de a permite realizarea unor studii de strategii și politici prin care
echipe de speciali ști din diferite domenii de activitate de interes na țional să contribuie la dezvoltarea
culturală, socio-economic ă și politică a României. Scopul studiului a fost s ă ofere o sintez ă critică a
principalelor abord ări conceptuale ș i a politicilor sociale care adreseaz ă problemele cu care se confrunt ă
minoritatea rom ă în ță rile din spa țiul european, punând în lumin ă exemple de bune practici din România și
din alte țări ale UE, dar indicând și lipsurile, respectiv limit ările care submineaz ă eficacitatea unor
programe de incluziune. Prin recomand ările formulate în finalul lucră rii, adresate în primul rând
autorităților naț ionale și locale cu responsabilit ăți în domeniu, studiul dore ște să contribuie la prioritizarea
problemei incluziunii romilor pe agenda politic ă națională, indicând totodat ă instrumente de politic ă
socială ce pot fi folosite, atât de c ătre institu țiile publice, cât și de organiza țiile non-guvernamentale.
Modelele de bună practică prezentate în studiu au fost selectate pe baza unor evalu ări favorabile anterioare
ale Comisiei Europene sau ale unor cercet ători independenț i (inter)na ționali, unele dintre aceste programe
fiind deja replicate, altele demonstrând fezabilitatea replic ării lor într-o alt ă regiune sau țară.
Studiul realizat este structurat pe șapte mari capitole, fiecare dintre acestea abordând o tem ă
distinctă, considerate de c ătre comunitatea științifică, dar și de către deciden ți prioritar ă pentru în țelegerea
problematicii incluziunii romilor din România și nu numai.
Primul capitol – Politici de incluziune social ă la nivel european: mainstreaming versus targeting
– se concentreaz ă pe două aspecte. Pe de o parte, pune în discu ție documentele reprezentative la nivel
european și la nivelul României, în care este conceptualizat ă problema s ărăciei și a excluziunii sociale, în
relație cu obiectivele europene de bun ăstare și coeziune social ă. Pe de alt ă parte, analizeaz ă dezvoltarea
istorică a preocup ărilor față de problemele minorit ății rome în spa țiul UE, în strâns ă legătură cu directivel e
europene de combatere a discrimin ării etno-rasiale și promovare a drepturilor culturale, politice și sociale
în cazul minorit ăților. Prin analiza comparativ ă a acestor documente – defini ții, obiective, strategii – autorii
au definit contextul în care sunt a bordate politicile de incluziune social ă referitoare la minoritatea romilor
din țările membre UE.
Cel de-al doilea capitol – Populația romă în Bulgaria, Slovacia, Republica Ceh ă, Finlanda,
Franța, Grecia, Ungaria, Italia, România, Spania și Regatul Unit – aduce în discu ție particularit ățile
problemelor cu care se confrunt ă minoritățile de romi în fiecare dintre aceste state membre UE și
sintetizeaz ă principalele abord ări din strategiile na ționale de incluziune a romilor.
Următoarele patru capitole ale studiului: Educație și incluziune social ă – bune practici, Să nătate
și incluziune social ă – bune practici, Ocupare ș i incluziune social ă- bune practici, Locuire și
incluziune social ă – bune practici – abordeaz ă aspecte considerate relevante pentru procesul de integrare
socio-economic ă, cultural ă, profesional ă a popula ției rome, nu doar din România, ci din toate statele
membre. Premisa de la care au plecat autorii studiului (comun ă principalelor documente europene
analizate în capitolele anterioare) const ă în existen ța unei interdependen țe puternice, care se întinde la
nivel intergenera țional, între nivelul de educa ție, accesul la un loc de munc ă decent, men ținerea sau
îmbunătățirea stării de sănătate prin utilizarea unor servicii medicale publice subven ționate, accesul la
locuire adecvat ă, într-un mediu s ănăto s și ne-segregat. Similar altor ana lize anterioare, autorii re-afirm ă
importanța educației, inclusiv a educa ției preșcolare, pentru facilitarea incluziunii sociale.
Capitolul șapte – Spre o politic ă comună de incluziune a romilor. Abord ări europene și
naționale – prezintă pașii pe care urmeaz ă să-i parcurg ă toate statele membre UE în scopul facilit ării
incluziunii sociale a romilor: strategii, obiective stabilite, m ăsuri ce urmeaz ă a fi aplicate, resursele
financiare necesare a fi alocate acestui proces complex.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
19Pentru a fi cât mai relevant pentru tema abordat ă, studiul include prezenta rea unor programe/studii
de caz derulate sau în curs de derulare. Prin prezentarea unor exemple clare, concrete, autorii și-au propus
să scoată în eviden ță necesitatea unor astfel de programe, factorii care influen țează succesul lor, dar ș i
principalele cauze care pot conduce c ătre eșec, venind astfel în sprijinul autorit ăților publice și
organizațiilor private interesate de iniț ierea și derularea unor astfel de ac țiuni.
Studiul are la baz ă o bibliografie relevant ă și de actualitate, a utilizat atât date statistice provenite de
la instituții naționale și europene cu atribu ții în culegerea ș i prelucrarea unor astfel de date (EUROSTAT,
INS), cât și date rezultate în urma desf ășurării de cercetă ri de tip cantitativ ș i calitativ în România și în alte
state membre UE (de ex. cercetarea UNDP/WB/EC și FRA, 2011).
În procesul de redactare a studiului, membrii ech ipei de cercetare au beneficiat de sprijinul
necondiționat al membrilor Institutului European din România, de discu țiile, consultă rile și sprijinul unor
grupuri de lucru formate din reprezentanț i ai principalelor instituț ii publice cu responsabilit ăți în domeniu
din România.
Principalul beneficiar al acestui studiu este Institutul European din România, îns ă lucrarea se
adresează tuturor institu țiilor publice centrale și locale active în domeniu, precum Ministerul Afacerilor
Externe, Ministerul Economiei, Co
merțului și Mediului de Afaceri, Ministerul Muncii, Familiei, Protec ției
Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul S ănătății, Ministerul Educa ției, Cercet ării, Tineretului și
Sportului, Camera Deputa ților, Senatul României, autorit ățile locale, Agen țiile de Dezvoltare Na țională,
dar și organiza țiile non-guvernamentale.
De asemenea, prin difuzarea larg ă a studiului, accesul la informa ție va fi asigurat tuturor celor
interesați de problematica incluziunii sociale, în sp ecial a incluziunii sociale a romilor: cercet ători, exper ți,
doctoranzi, studen ți, lucrători sociali, mediatori școlari, mediatori sanitari, comunit ățile de romi ș i
societatea civil ă mai largă.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013

CAP. 1. POLITICI DE INCL UZIUNE SOCIALA LA NI VEL
EUROPEAN: MAINSTREAMING VERSUS TARGETING

Termenul de incluziune social ă a fost elaborat în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale
ale UE ș i prezentat în Raportul Comun privind Incluziunea Social ă (2003) al Comisiei Europene ca fiind
„un proces care asigur ă faptul că cei expuși riscului de s ărăcie și excluziune social ă obțin oportunităț ile și
resursele necesare pentru a participa pe deplin la via ța economic ă, socială și cultural ă și a se bucura de
un standard de via ță și bunăstare, considerat normal în societatea în care tr ăiesc. Se asigur ă o participare
sporită la luarea deciziilor care le afecteaz ă viața și acces la drepturile lor fundamentale .”1
Orientarea politicilor sociale c ătre incluziune social ă s-a produs în contextul definirii s ărăciei drept
un risc social strâns legat de procesele de excluziune social ă. Excluziunea social ă apare ca ș i concept
pentru prima dată în documentele Consiliului de Mini ștri al Comunităț ii Europene în 1975, îns ă a devenit
un concept foarte popular între anii 1985-1990, în opinia unor anali ști și datorită caracterului s ău imprecis
(Atkinson, 1998; Ferrera et al., 2002). Documentele Consiliului European din 1984 apeleaz ă deja la acest
concept în definirea s ărăciei: „ considerăm că sunt sărace acele persoane, familii sau grupuri ale că ror
resurse (materiale, culturale sau sociale) sunt atât de limitate încât îi exclud de la acele standarde minime
de viață care sunt recunoscute drept acceptabile în societ ățile în care tr ăiesc”2.
Un rol important în promovarea interesului pent ru problematica incluziunii sociale a revenit
Observatorului de Politici Sociale pentru Combater ea Excluziunii Sociale. Astfel, în 1992 Comisia
Comunităților Europene a recomandat prin rezolu ția 92/441 ca statele membre s ă dezvolte sisteme de
garantare a unui venit minim, să participe la schimburi de informa ții și experien țe relevante pentru politica
socială, iar prin rezoluț ia 92/442 a înaintat ideea convergen ței în politica social ă la nivelul UE. Datorită
opunerii Regatului Unit, Tratatul de la Maastricht din 1992 nu va include ini țial articole privind politicile
sociale. Acestea vor fi îns ă incluse ulterior, prin tratatul de la Amsterdam din 1997: articolul 135, referitor
la combaterea excluziunii sociale și articolul 136, privind integrarea pe pia ța forței de munc ă. Promovarea
lor a fost legat ă de formularea în 1993 a C ărții Verzi pentru Politici Sociale Europene: Op țiuni pentru
Uniune, urmat ă de un document programatic în 1994, Cartea Alb ă pentru Politici Sociale Europene: Calea
Viitoare pentru Uniune3.
Totuși, regândirea combaterii s ărăciei în termenii incluziunii sociale apare doar mai târziu, fiind
introdus odat ă cu acordul asupra înt ăririi cooper ării europene în domeniul politicilor sociale, prin Metoda
Deschisă de Coordonare în Domeniul Politicilor Sociale (MDC) formulat ă la Consiliul European de la
Lisabona din martie 2000, urmând ca în decembrie 2000, la Nisa, s ă fie stabilite obiectivele comune ale
Strategiei Lisabona cu orizontul anului 2010. Au fost stabili ți și indicatorii comuni (cunoscu ți drept
indicatorii Laeken, revizui ți apoi subsecvent) pentru monitorizarea atingerii obiectivelor asumate.
Învățarea și presiunea creată prin bunele sau relele practici ale statelor membre (peer-learning și peer-
pressure) constituiau mecanismele de baz ă ale OMC, în absen ța unor reglement ări legislative coercitive la
nivelul UE în domeniul politicilor sociale (Fe rrera et al., 2002; Begg and Berghman, 2002).

1 Comunicarea Comisiei c ătre Consiliu, Parlament European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor,
Raportul Coumun privin d Incluziunea Social ă- rezumând rezultatele examin ării planurilor na ționale de ac țiune pentru Incluziune
Socială (2003-2005), Bruxelles, 12.12.2003, COM(2003)773 final,
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010DC0133:ro:NOT (Accesat: 28.08.2013)
2 Consiliul European, Decembrie 1984.
3 Commission of the European Communities: European Social Policy – A Way Forward for the Union. Whyte paper . Brussels,
July 1994. http://aei.pitt.edu/1118 /1/social_policy_white_paper_COM_94_333_A.pdf
20(Accesat
: 01.03.2013).

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
21Documentele Consiliului Europei (CoE) din 2001 c ăutau să avansez e cadrul conceptual al
excluziunii sociale, definit ca un “ risc dublu ”, atât pentru individul direct afectat cât și pentru societatea
mai largă , care își pierde coeziunea. CoE admite c ă acest risc este generat de procese structurale și afirmă
că “spirala cumulativ ă a dezavantajelor conduce la excluziune social ă” (CoE, 2001: 16). Conceptul are
însă sens doar în contextul cetăț eniei sociale și al statului social ( welfare state), respectiv al consensului
asupra ceea ce înseamn ă “a fi inclus ” (CoE, 2001: 11).
Raportul Comun privind Incluziunea Socială (2003) elaborat de Comisia European ă4 doi ani mai
târziu define ște excluziunea ca fiind “ procesul prin care anumite persoane sunt marginalizate social și nu
li se permite participarea deplin ă la viața socială în virtutea s ărăciei lor, precum și privarea de la
învățare pe tot parcursul vie ții ca o urmare a discrimin ării. Aceste aspecte ducând la distan țarea lor fa ță
de locuri de munc ă, venituri, oportunit ăți educaționale, precum și de activit ăți sociale. Ace știa au acces
limitat la procesul de luare a deciziilor și totodată sunt foarte pu țin vizibili pentru forurile decizionale .”
(Comunicatul CE, 2003).
Reducerea riscului s ărăciei și a excluziunii sociale a fost reafirmat ă ca un obiectiv central al
Strategiei Europa 2020. Pentru evaluarea profunzimii excluziunii sociale se folose ște în prezent indicatorul
AROPE, definit ca procent din popula ție care se află în cel pu țin una dintre urm ătoarele trei situa ții: 1)
expus riscului s ărăciei, definit drept venituri sub nivelul pragului de s ărăcie,5 2) în situa ția deprivării
materiale severe, 3) locuire în gospodă rii cu o intensitate redus ă a muncii contractuale6. Comunicatul din 2
octombrie 2013 al CE privind Consolidarea Dimensiunii Sociale a Uniunii Economice și Monetare7
prezintă o serie de propuneri noi ce vizeaz ă 1) întărirea monitoriz ării problemelor privind ocuparea și
domeniul social, înt ărirea coordon ării la nivelul politicilor; 2) cre șterea solidarit ății și a acțiunilor privind
ocuparea și mobilitatea forț ei de munc ă; 3) consolidarea dialogului social (CE, Com(2013)690: 2). CE
recomand ă adoptarea unor indicatori sociali atât în cadrul monitoriz ării funcționării pieței comune
europene, mai precis a ratei șomajului de lung ă durată, a ratei tinerilor afla ți în afara muncii și educației,
cât și a setului de indicatori AROPE (CE, Com(2013)690: 6).
Planurile na ționale de ac țiune pentru incluziunea social ă joacă un rol cheie în dezvoltarea Uniunii
Europene, în sensul în care acestea transform ă obiectivele comune în politici na ționale, ținând cont ș i de
circumstan țele naționale ale fiec ărei țări membre precum ș i de particularit ățile fiecărui sistem de protec ție
socială și ale politicilor sociale în sens mai larg (educa ție, sănătate, ocupare, locuire etc.).
Primii doi ani de implementare (2000-2002) a OMC în domeniul incluziunii sociale au însemnat
practic redactarea rapoartelor despre situa ția națională privind s ărăcia și excluziunea socială , respectiv
formularea primelor planuri na ționale; ace știa au decurs lin și au fost considera ți de către Comisie și de
către Consiliu, precum și de alț i actori interesa ți, ca fiind un pas înainte. Prin urmare, Consiliul a decis în
decembrie 2002 preg ătirea unor noi Planuri na ționale de ac țiune pentru incluziune social ă, care să aibă însă
câteva modific ări și anume: (1) necesitatea includerii obiectivelor na ționale în Planurilor de Ac țiune pentru
incluziune socială în vederea atingerii țintelor formulate în cadrul Consiliului European de la Barcelona;
(2) un accent crescut pus pe diferen ța de gen în analiza excluziunii sociale și în evaluarea impactului
politicilor; (3) eviden țierea situa ților dificile cu care se confrunt ă imigranții în procesul integr ării sociale.

4 Comunicarea Comisiei Europene c ătre Consiliu, Parlament European, Comitetul Economic și Social European ș i Comitetul
Regiunilor, Raportul Coumn privind Incluziunea Socială- rezumând rezultatele examin ării planurilor na ționale de ac țiune pentru
Incluziune Social ă (2003-2005), Brussels, 12.12.2003, COM(2003)773 final
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010DC0133:ro:NOT (Accesat: 28.08.2013)
5 EUROSTAT define ște pragul riscului de s ărăcie în termeni relativi, ca 60% din venitul median pe membru echivalent de
gospodă rie, scala OECD-2 (pondereaz ă cu 0.3 fiecare copil sub 15 ani și cu 0.5 fiecare adult, exceptând capul de gospod ărie).
6 Vezi Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europ a.eu/statistics_explained/index.php/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion
(Accesat: 10.05.2013).
7 Comisia European ă (2013): Strenghtening the Social Dimension of the Economic and Monitory Union. Com.690 (provisional).
Brussels: EC. http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/presiden t/news/ar chives/2013/10/pdf/20131002_1-emu_en.pdf
(Accesat: 04.10.2013).

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
22Strategia Lisabona nu a avut îns ă eficiența așteptată și obiectivele prop use pentru 2010, în particular
cele privind combaterea s ărăciei, nu au fost atinse: rata de s ărăcie la nivelul UE ar fi trebuit redus ă de la
18% în 2000 la 9% în 2010, dar s-a reuș it diminuarea acesteia doar la 16.4% pentru UE-27 (Eurostat,
2011). Criza financiară globală a îngreunat considerabil atingerea acestor obiective, iar prioritizarea
incluziunii sociale a ră mas frecvent la nivel retoric. Astfel, indicatorul mai complex AROPE (descris mai
sus) arată că rata riscului s ărăciei sau excluziunii sociale este foarte ridicat ă în Bulgaria (49.1%), România
și Letonia (40%), Lituania, Grecia și Ungaria (31-33%), având valorile cele mai sc ăzute în Republica Ceh ă
(15.3%), Olanda (15.7%) și Suedia (16%) (Eurostat, 2011). Între 2010 ș i 2011 rata a crescut cu 0.6% în
medie pentru UE-27, România înregistrând îns ă o uș oară scădere de 1%, datorat ă probabil scă derii
venitului median pe baza c ăruia se calculeaz ă pragul na țional relativ de s ărăcie utilizat de Eurostat8.
În acest context, a fost lansat în 2010 Platforma European ă de Combatere a S ărăciei și a Excluziunii
Sociale9, ca parte integrant ă a Strategiei Europa 2020 “ pentru cre ștere inteligent ă, durabilă și favorabil ă
incluziunii ” cu scopul instituirii unui angajament comun al statelor membre, organelor europene și a
principalelor p ărți interesate. Obiectivul comun al UE este scoaterea din s ărăcie și excluziune social ă a cel
puțin 20 de milioane de pers oane pe parcursul urm ătorului deceniu. Platforma reprezint ă un angajament
politic10 care promoveaz ă noi direc ții de acțiune precum folosirea mai eficient ă a fondurilor UE pentru
incluziunea social ă, promovarea inov ării sociale pe baza unor elemente concrete, îmbun ătățirea colabor ării
și coordonă rii politicilor statelor membre, punerea accentului pe poten țialul și avantajele economiei sociale
precum și pe poten țialul partneriatelor (CE, Com(2010).
Platforma european ă de combatere a s ărăciei și excluziunii sociale este unul dintre cele șapte
inițiative-pilot ale Strategiei Europa 2020 pentru o cre ștere inteligent ă, durabilă și favorabil ă incluziunii.
Această platformă se bazeaz ă pe cinci domenii de ac țiune11:
1. Realizarea unor ac țiuni pe întreg spectrul de politici, cum ar fi pia ța forței de munc ă, ajutor pentru
garantarea venitul minim, s ănătate, educa ție, locuințe și accesul la conturi bancare de baz ă.
2. O mai bun ă utilizare a fondurilor UE pentru a sprijini incluziunea social ă. Comisia a propus ca
20% din Fondul Social European s ă fie alocat pentru combaterea să răciei și a excluziunii sociale.
3. Eviden țierea punctelor tari ș i slabe ale politicilor sociale inovative înainte de a fi puse în aplicare
pe o scară mai largă.
4. Lucrul în parteneriat cu societatea civil ă pentru a sprijini mai eficient punerea în aplicare a
reformelor de politic ă socială. Participarea persoanelor afectate de s ărăcie în elaborarea politicilor sociale
este acum recunoscut ă ca un catalizator al strategiilor de incluziune.
5. Coordonarea politicilor între țările UE la un nivel mai ridicat, conform OMC și Comitetul pentru
protecție socială . (Platforma European ă de Combatere a Să răciei și Excluziunii Sociale, 2013).
Documentul recunoa ște că „Sărăcia și marginalizarea anumitor minorit ăți etnice, precum romii, au
crescut” (CE, Com(2010): 11) și atrage aten ția că sondajul realizat de Agen ția pentru Drepturi
Fundamentale (FRA) 12 relevă că “jumătate dintre responden ții romi se confruntaser ă cu discriminarea în
precedentele dou ăsprezece luni și că o cincime fuseser ă victimele criminalităț ii cu motiva ție rasială.
Numeroși romi tr ăiesc în locuin țe și adăposturi de calitate sc ăzută și segregate. Pentru copiii romi,
probabilitatea de a fi educaț i în școli segregate, de a avea o prezen ță scăzută și de a pă răsi școala
timpuriu este mai mare ” (CE, Com(2010): 11). În acest sens, CE a lansat apelul c ătre statele membre s ă

8 Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/st atistics_explain ed/inde x.php/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion
(Accesat: 20.05.2013).
9 Platforma Europen ă de combatere a s ărăciei și a excluziunii sociale http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=961&langId=ro
(Acesat: 29.08.2013)
10 Comunicarea Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor –
Platforma europeană de combatere a s ărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea social ă și teritorial ă
(Bruxelles, 16.12.2010)
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010DC0758:EN:NOT (Accesat:29.08.2013)
11 Platforma european ă de combatere a s ărăciei și a excluziunii sociale http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=961&langId=ro
(Accesat: 29.08.2013)
12 Documentul CE Com(2010) face referire pe pag. 11 la Sondajul drepturilor fundamentale în UE privind minorit ățile UE și
discriminarea – romii, realizat ă de Agenția pentru Drepturi Fundamental e – FRA în noiembrie 2009.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
23prezinte Strategii Na ționale de Incluziune a Romilor în 2011, în cadrul Strategiilor Na ționale de Reform ă
Europa 2020. În interpelarea13 din Parlamentul European din 15.11.2011, Livia Jaroka, euro-parlamentar
de origine rom ă din partea Ungariei, care a avut un rol important în cre șterea interesului CE pentru
problematica romilor și a fost raportor pentru Strategia UE de Incluziune a Romilor din Februarie 201114,
a salutat dedicarea unei sec țiuni întregi a documentului programatic al Platformei Europene pentru
Combaterea S ărăciei și Excluziunii Sociale pentru dificult ățile cu care se confruntă minoritatea rom ă. În
continuarea, Jaroka a afirmat c ă “Programele Na ționale de Reform ă Europa 2020 și Strategiile Na ționale
de Incluziune a Romilor, care urmeaz ă a fi transmise Comisiei la sfâr șitul acestui an (2011 –n.n.) sunt
egale în importan ță și se consolideaz ă reciproc; sper c ă, în ciuda tensiunilor politice și a dificult ăților
bugetare din mai multe state membre, Comisia va evalua cu aten ție profesionalismul de substan ță,
complexitatea și fezabilitatea financiar ă a strategiilor naț ionale și va prezenta recomandă ri specifice
pentru revizuirea lor ” (Jaroka, 2011:1).
Obiectivului Europa 2020 privind s ărăcia ar trebui s ă acționeze în fiecare an ca un imbold în vederea
punerii unui accent din ce în mai mare pe problemele sociale în cadrul Analizei Cre șterii Anuale realizat
de Comisia European ă. Astfel, toate statele membre ale UE au transformat obiectivele Strategiei Europa
2020 în obiective na ționale și în politici de stimulare a cre șterii. Însă aceste eforturi individuale trebuie s ă
fie coordonate pentru a ob ține impactul dorit asupra unei cre șteri și coeziuni sporite.
Uniunea European ă dorește ca ajutoarele financiare acordate s ă fie direc ționate către țările care
necesită mai mult ajutor și impactul acestora poate fi mai mare. Aceast ă abordare diferen țiată înseamnă că
pentru celelalte țări vor exista alte forme de cooperare. Noua abordare15 va favoriza și aspecte precum:
– Coordonarea țărilor donatoare va fi îmbun ătățită și suprapunerea ajutoarelor va fi redus ă, ceea ce
face ca ajutorul Uniunii Europene să fie mai precis. Acesta fiind direc ționat către sectoare cu un impact
ridicat asupra reducerii s ărăciei, cum ar fi locurile de munc ă și protecția socială de calitate, s ănătate,
energie sau agricultură . În viitor, UE va aloca resurse în cadrul programelor individuale pentru fiecare țară
și pentru maxim trei sectoare;
– Pentru ajutoarele financ iare în vederea dezvolt ării UE se vor utiliza instrumente financiare
inovative, de exemplu, o combina ție de granturi și împrumuturi, inclusiv implicarea sectorului privat;
– Se prevede o mai bun ă coordonare cu și între statele membre. Comisia dore ște corelarea
priorităților de investi ții trasate de serviciile acesteia cu nevoile de dezvoltare ale statelor membre bazate
pe strategiile de dezvoltare na ționale. Aceasta prevede, de asemenea, stabilirea unui cadru comun la nivel
UE.
– Reafirmarea rolului crucial al coeren ței politicilor în interesul dezvolt ării (CE, 2011).
Având în vedere perspectiva Agendei pentru Schimbare, care va concentra sprijinul oferit de UE
țărilor partenere în care reducerea s ărăciei poate avea cel mai mare impact, precum și faptul că 2015 va fi
anul în care vor trebui atinse obiectivele dezvolt ării mileniului16, țările dezvoltate și în curs de dezvoltare
vor trebui s ă acționeze cât mai rapid în acest sens. În consecin ță, noua politic ă trebuie s ă se asigure c ă
politicile de dezvoltare a UE și ale statelor membre au cel mai mare impact posibil. Deoarece credibilitatea
și eficiența ajutoarelor este pus ă la îndoială , este foarte important ă utilizarea lor adecvat ă și demonstrarea
aportului major al acestora pentru men ținerea sprijinului politic și public pentru dezvoltare asistat ă.
Agenda pentru Schimbare pune accentul pe drepturile omului, democra ție și o bună guvernare. În
plus, propunerile prezentate cu privire la instrument ele financiare ale UE, inclusiv cele pentru democra ție

13 Livia Jaroka, interpelare în Parlamen tul European, 15.11.2011, Strasbourg.
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do ?pubRef=- //EP//TEXT+CRE+20111115+ITEM-
005+DOC+XML+V0//EN&language=e n&query=INTERV&detail=2-060-500 (Accesat: 29.09.2013).
14 Raportul privind Strategia UE de Incl uziune a Romilor, 21 Februarie 2011,
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do ?pubRef=- //EP//TEXT+REPORT+A7-2011-
0043+0+DOC+XML+V0//EN&language=en (Accesat: 29.09.2013).
15 Document de lucru al Comisiei- Raport a nual privind dezvoltarea Uniunii Europene și politicile de asisten ță externă și punerea
lor în aplicare în 2011 (2012). Document disponibil la:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/L exUriServ .do?uri=COM:2012:0444:FIN:EN:PDF (Accesat: 30.08.2013)
16 Traducerea termenului : ”Millennium Development Goals”

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
24și drepturile om ului, vin în sprijinul consolid ări promov ării democra ției și a drepturilor omului și a
intensificării sprijinului pentru dezvoltarea societ ății civile și a dialogului social.
În acest context, trebuie amintit și rolul Comitetului pentru Protec ție Social ă17 (CPS), cu rol
consultativ pentru UE, stabilit prin Tratatul privind func ționarea Uniunii Europene (articolul 160), având
următoarele atribuț ii:
– monitorizarea condi țiilor sociale în cadrul UE ș i dezvoltarea politicilor de protec ție socială la
nivelul țărilor membre: incluziune socială , asistență medicală, îngrijire pe termen lung, prin intermediul
OMC;
– promovarea discută rii și coordonă rii politicilor între guvernele na ționale și CE; în particular,
pregătirea discu țiilor CoE privind protec ția socială, luarea în vedere a recomand ărilor fiecărei țări în
contextul semestrului european;
– realizarea unor rapoarte ș i avize din proprie ini țiativă sau la cererea CoE sau CE.
Lansarea, în 5 aprilie 2011, la Strasbourg, a Cadrului European pentru Strategiile Na ționale de
Incluziune a Romilor, trebuie în țeleasă în contextul descris mai sus al preocup ărilor europene pentru
combaterea s ărăciei și a excluziunii sociale, dar și al demersurilor privind combaterea rasismului și
xenofobiei, respectiv asigurarea drepturilo r umane fundamentale indiferent de ras ă, etnie, sex, apartenen ță
religioasă , orientare sexuală etc. Astfel, în 21 februarie 2011 este prezentat în Parlamentul European
Raportul privind Strategia UE de Incluziune a Romilor 2011, întocmit sub conducerea MEP Livia
Jaroka18, în care se solicit ă Comisiei Europene (în sintez ă, cf. Art.17 al Raportului):
– să-și asume rolul rol de lider în coordonarea strategic ă în ceea ce prive ște evoluțiile din cadrul
domeniilor prioritare, precum și în îndeplinirea obiectivelor care au legă tură cu strategia, împreun ă cu
statele membre și în conformitate cu principiul subsidiarit ății;
– să instituie grupul operativ ca organism perman ent pentru a echilibra diferitele interese na ționale și
sectoriale;
– să revizuiasc ă strategia ș i să o actualizeze, dup ă caz, în mod periodic, solicitând aprobarea
Parlamentului European și a Consiliului pentru modific ările aduse;
– să țină seama de domeniile prioritare și de obiectivele strategiei în toate ini țiativele sale privind
politicile relevante și planificarea programelor la nivelul UE;
– să întocmeasc ă rapoarte referitoare la implementarea și evoluțiile rezultate în urma strategiei și a
planurilor na ționale de ac țiune, cu evaluarea rezultatelor (inclusiv niveluri de referin ță și indicatori) și să
informeze anual Consiliul și Parlamentul, ținând seama de faptul c ă eficiența politicii și evaluarea ex-post
ar trebui s ă devină un criteriu pentru oferirea unui sprijin sus ținut;
– să asigure colectarea datelor ș i difuzarea datelor statistice necesare ș i să asigure consolidarea și
larga folosire a bunelor practici dezvoltate la nivel local;
– să valideze conformitatea planurilor na ționale cu strategia UE;
– să modifice cadrul de reglementare a finan țării încruci șate, să diminueze obstacolele birocratice, s ă
simplifice și să accelereze procedurile de accesare a fondurilor UE și, de asemenea, s ă solicite statelor
membre s ă introducă proceduri simple și normative de finan țare și să facă recurs la subvenț iile globale;
– să introduc ă treptat garan ții institu ționale obligatorii în vederea integr ării măsurilor
nediscriminatorii și antisegrega ționiste, ținând seama de Directivele 2000/43/CE și 2004/113/CE, precum
și să monitorizeze aceste mă suri și să combată stigmatizarea;
– să asigure implicarea în toate etapele a principalilor actori interesa ți și a comunit ăților de romi de
la toate nivelurile prin intermediul Platformei europene a romilor și să coopereze cu celelalte institu ții, cu
statele membre și autoritățile locale și regionale, cu instituț iile interna ționale de finanț are, cu organismele
de programare transnaț ionale și cu organiza țiile interguvernamentale, precum și cu organizaț iile
neguvernamentale (Vezi Parlamentul European, 2011, Art. 17).

17 Document disponibil la: http://ec.europa.eu/socia l/main .jsp?catId=758&langId=en (Accesat : 15.09.2013)
18 Parlamentul European, Raportul privind St rategia UE de Incluziune a Romilor, 21. 02.2011, Art.17. Raportor: Livia Jaroka,
MEP. http://www.europarl.europa.eu/si des/getDoc.do ?pubRef=-//EP//TEXT+ REPORT+A7-2011-0043+0+DOC+XML+V0//RO
(Accesat: 29.09.2013).

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
25Raportul subliniaz ă că strategia trebuie implementat ă la nivel local (art.18) și solicită (art.36) un
“angajament real ” al Comisiei și al statelor membre “ de lansare a unor programe mai bine țintite și
orientate spre dezvoltare, complexe, flexibile ș i durabile, care s ă acopere perioade mai lungi și suprafețe
mai semnificative; aceste programe ar trebui să pună accent pe microregiunile cele mai dezavantajate
(…), abordând în acela și timp problema s ărăciei rurale și suburbane și a cartierelor de romi segregate și
insistând asupra îmbun ătățirii condițiilor de locuit precare (de exemp lu, lipsa apei potabile, a încă lzirii, a
electricității și a instalaț iilor sanitare), precum și asupra acord ării de asisten ță suplimentar ă familiilor,
astfel încât acestea s ă își mențină condițiile de locuit îmbun ătățite; solicit ă, de asemenea, Comisiei s ă
monitorizeze rezultatele proiectelor dup ă încetarea finan țării” (Parlamentul European, 2011, Art. 36).
În urma discut ării raportului în Parlamentul European, CE19 va iniția Cadrul European pentru
Strategiile Na ționale de Incluziune a Romilor, care reafirm ă că cele mai importante dimensiuni ale
îmbunătățirii integr ării romilor (educa ția, ocuparea pe pia ța muncii, s ănătatea și locuirea) sunt în
competen ța autorităților naționale sau regionale, dar UE “ are un rol important în coordonarea ac țiunilor
statelor membre. Poate susț ine acest lucru cu instrumente financiare și politice puternice: legislaț ia
Europeană privind combaterea discrimin ării, coordonarea politicilor, obiective comune de integrare și
fonduri structurale”. (CE, 2011, Memo 11/216). Chiar dac ă Directiva de Egalitate Rasial ă (Race Equality
Directive, 2000/43/EC) și celelalte directive privind combaterea rasismului și a xenofobiei20 au un caracter
legal coercitiv la nivelul UE, acestea trebuie transpuse în legisla țiile naționale, iar implementarea lor
efectivă presupune o serie de alte m ăsuri de suport pentru persoa nele din grupuri expuse discrimin ării,
precum etnicii romi. Astfel, se contureaz ă o dilemă privind asigurarea non-discrimin ării și asigurarea
accesului la politici de suport, care presupun țintirea acestora c ătre categorii de popula ție definite drept
vulnerabile. Aceasta se transpune în dilema “ mainstreaming versus targeting ”.
„Prin mainstreaming se urm ărește integrarea focaliz ării pe romi în politicile europene generale de
combatere a discrimin ării și promovare a incluziunii sociale. Targ eting presupune programe focalizate în
mod special pe romi, considera ți un grup dezavantajat, deprivat social, care necesit ă acțiuni (țintite) în
cadrul configurat al drepturilor fundamentale și egalității” (Sobodka, 2013: 1).
Mainstreaming versus targeting reflectă o dilemă mai veche a politicilor de protec ție socială, de
alegere între universalism și selectivitate (Titmuss, 1967). Ambivalen ța devine și mai ap ăsătoare în
condițiile unei popula ții puternic stigmatizate și deprivate de resurse, cum este p ătura săracă a minorit ății
rome. Titmuss argumenta c ă țintirea sel ectivă a măsurilor de protec ție socială către cei dezavantaja ți nu
doar că implică o birocra ție costisitoare și expusă erorii, dar alimenteaz ă tensiuni sociale între beneficiari și
cei considera ți ne-eligibili. Aplicat la m ăsurile afirmative țintite spre popula ția romă cu venituri sc ăzute,
constatarea lui se traduce în costul material ș i social al dovedirii statutului de etnic rom, respectiv în
adâncirea diviziunii sociale dintre romi și majoritari prin suprapunerea st igmei de “asistat social” la
prejudecățile deja existente. Pe de alt ă parte, deficitul de capital material și cultural-educa țional al
minorităților romi din comunit ățile dezavantajate este atât de pregnant, încât cu greu ar putea accesa
facilitățile de care restul popula ției beneficiaz ă. Conștientizând aceste dileme, recomand ările europene a
încercat o balansare între promovarea accesului egal și favorizarea celor dezavantaja ți, prin îmbinarea
politicilor de mainstreaming și targeting, sintetizate în principiul viz ării explicite, dar nu exclusive
(Consiliul Europei, 2010).
Primul document oficial al Consiliul Europei (CoE) care vizeaz ă populația romă, datează încă din
perioada r ăzboiului rece ș i încadreaz ă populațiile de r omi ( Gypsies ) în categoria grupurilor nomade sau cu

19 Comisia European ă, Comunicat de pres ă, 5 Aprilie 2011, Strasbourg. MEMO 11/216, http://europa.eu/rapid/press-
release_MEMO-11-216_en.htm (Accesat: 29.09.2013).
20 Aceste directive sunt: Directiva 2000/ 43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalit ății de
tratament între persoane, f ără deosebire de origine rasial ă sau etnic ă; Directiva 2000/78/CE a Consi liului din 27 noiembrie 2000 de
creare a unui cadru general în favoarea egalit ății de tratament în ceea ce prive ște încadrarea în muncă și ocuparea for ței de munc ă;
Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liber ă circulație și ședere pe
teritoriul statelor membre pentru cet ățenii Uniunii și membrii familiilor aces tora; Decizia-cadru 2008/913/JAI din 28 noiembrie
2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
26un mod de via ță itinerant ( Travellers )21. Recomand ările de atunci solicit ă statelor europene luarea unor
măsuri de combatere a discrimin ării, amenajarea unor locuri de a șezare pentru caravane (dotate cu un
centru comunitar, surs ă de apă, electricitate, telefon, precauț ii în caz de incendiu etc.) și asigurarea unor
alternative de locuire, în special în zonele cu clim ă răcoroasă , programe educa ționale pentru copii în
apropierea taberelor de caravane, atunci când școlarizarea lor nu este altfel posibil ă, oferirea de preg ătire
profesional ă adulților pentru îmbun ătățirea șanselor de angajare, înfiin țarea unor agen ții naționale cu rol
consultativ, care s ă includă reprezentan ți ai comunit ăților de romi ș i populației nomade, cât și ai
organizațiilor non-guvernamentale ce lucreaz ă în interesul lor, respectiv s ă aducă ajustă ri legisla ției
naționale pentru asigurarea accesului egal la protec ție socială și servicii medicale. În România, în aceea și
perioadă, apare primul plan de redresare a situa ției “țiganilor” asumat de Partidul Comunist Român, pe
baza unor cercet ări sociol ogice în comunit ățile de romi segregate sau cu un mod de via ță itinerant,
respectiv a datelor Recens ământului din 1977. De și studiul elaborat este surprinz ător de progresiv ș i
nuanțat în raport cu mai multe dintre ceea ce am num i acum dimensiunile incluziunii sociale (educa ție,
sănătate, ocupare, locuire, participare social ă), drepturile culturale și politice ale minorit ății etnice rome
sunt ignorate22.
După schimbările de regim politic din 1989 și posibilitatea extinderii Comunit ății Europene c ătre
Est, documentul CoE (care includea popula ția romă în rândul celor cu un mod de via ță itinerant) a
necesitat revizuire. Un rol important revine în acest sens Conferin ței pentru Securitate și Cooperare în
Europa, viitoarea Organiza ție pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care, în cadrul întâlnirii de
la Copenhaga din 1990, a atras aten ția asupra problemelor cu care se confrunt ă populațiile de romi în
întreaga Europ ă, Vest și Est (pentru istoria rolului OSCE în promovarea unor politici în favoarea
minorității rome vezi Mirga, 2011). Un an mai târziu, în cadrul OSCE se înfiin țează Biroul pentru Institu ții
Democratice și Drepturile Umane (ODIHR) și este desemnat un înalt comisar pentru drepturile omului, iar
în 1994 se stabile ște un Punct de Contact pentru Problemele Popula țiilor de Roma și Sinti , cu sediul în
Varșovia, în fruntea c ăruia vor lucra Nicolae Gheorghe și Andrzej Mirga. Politica activi știlor intelectuali
romi din țările postsocialiste ale Europei de Est la în ceputul anilor 1990 a fost de a mobiliza institu țiile
internaționale, și în primul rând a celor Europene, pentru a exercita presiune asupra guvernelor na ționale în
scopul îmbună tățirii situației minorit ății rome (Gheorghe, Mirga, 1997).
În acest context apare primul set de recomand ări consistente ale CoE privind politicile pentru
minoritatea rom ă, definită ca o minoritate european ă, în februarie 199323. Documentul face referire la
recomand ările anterioare privind drepturile minorit ăților etnice24 și recomandarea deja men ționată din
1969, privind persoanele de etnie rom ă și alte popoare c ălătoare.
Recomandarea CoE din 1993 nu constituie îns ă un „simplu” set de recomandă ri, ci un document
programatic ce instituie o anumit ă definire a statutului minorit ății rome și tematizeaz ă situația sa în țările
europene:
“- În rândul minorit ăților, un loc special este rezervat pentru romi (Gypsies). Ră spândiți în toată
Europa, dar f ără să aibă o țară a lor, ei constituie o minoritate European ă veridică, dar una care nu se
încadreaz ă în definițiile minorit ăților naționale sau lingvistice.
– Ca și o minoritate non-teritorial ă, romii contribuie în mare mă sură la diversitatea cultural ă a
Europei. Contribu ția lor este variat ă în diferitele p ărți ale Europei, prin limb ă și muzică sau prin comer ț
și meșteșuguri.

21 Recomandarea CoE nr. 563/1969, document disponisbil:
http://assembly.coe.int/m ain.asp ?Link=/documents/adoptedtext/ta69/erec563.htm (Accesat :15.09.2013)
22 Partidul Comunist Roman, Sec ția pentru probleme militare si de justitie (1978): Informare privind unele probleme pe care le
ridică populația de țigani în țara noastr ă. București, 30.01.1978. Disponibil la:
http://www.militiaspiritual a.ro/d etalii.html?tx_ttnews%5Btt_ne ws%5D=189&cHash=17bcd59f 589de31d0c4c3576da072f02
(Accesat: 14.09.2013)
23 Recomandarea 1203/1993 http://assembly.coe.int/mai n.asp ?Link=/documents/ad optedtext/ta93/erec1203.htm
(Accesat: 14.09.2013)
24 Recomandarea 1134/1990 http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2 H-Xref-ViewPDF.asp ? FileID=15168&lang=en
(Accesat 14.09.2013)

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
27 – Cum țările din Europa central ă și de est au devenit acum state membre [ale Consiliului Europei,
n.n.] num ărul romilor care tră iesc în aria Consiliului Europei a crescut în mod drastic ” (CoE, 1993,
Recomandarea 1203, par.2-4).
Documentul cuprinde recomandă ri explicite în domeniul culturii, educa ției, accesului la informa ție,
drepturilor egale ș i a „vieții de zi-cu-zi” (aici sunt incluse m ăsuri pe care le-am numi acum de „incluziune
socială” privind participarea social ă și locuirea), urmate de recomandă ri „generale” privind rela ția statelor
cu minorit ățile de romi, necesitatea unor cercetă ri privind situa ția lor, raportarea ș i colaborarea în interiorul
comunității europene. Dintre aceste recomand ări, cele mai progresive în termenii asum ării unor politici
incluzive sunt:
– Consiliul Europei ar trebui s ă confere un rol consultativ organiza țiilor interna ționale reprezentative
ale romilor;
– Un mediator pentru romi ar trebui desemnat de c ătre Consiliul Europei, în urma consultă rii
organizațiilor reprezentative ale romilor [sunt descrise atribu țiile sale în raport cu organiza țiile de romi și
cu autorit ățile europene];
– Statele membre ar trebui s ă raporteze Secretarului General al Consiliului Europei din doi în doi ani
despre progresul realizat în îmbun ătățirea situației romilor și în implementarea recomand ărilor Consiliului
Europei (CoE, 1993, Recomandarea 1203, par.xxi-xxiii).
Dacă recomandarea din 1993 a CoE folose ște exclusiv termenul de „Gypsies” („ țigan”, iar termenul
„rom” nu apare deloc), rezolu ția 16/1995 a Congresului Autorit ăților Regionale Europene25 „Pentru o
Europă tolerantă: contribu ția Rromilor ( Țiganilor)” prin care se promoveaz ă desfășurarea unor programe
de combatere a rasismului și xenofobiei în rândul tinerilor, folose ște alternativ termenul de „ țigan” și
„rrom”, scris îns ă cu dublu-r . În urma unei mese rotunde organizate de CoE în Ploie ști (28-29 Noiembrie
1996), se revine asupra documentului prin rezolu ția 44/1997. Rezolu ția felicită UE pentru dedicarea anului
1997 combaterii rasismului și xenofobiei, apreciaz ă munca Punctului de Contact pe Probleme de Romi și
Sinti de la OSCE-ODIHR ș i clarifică utilizarea termenul de „rom” (cu un singur „r”) pentru a desemna
diferitele popula ții de romi, țigani, Sinti, Manush, Gitanos etc. (Rezolu ția 44/1997, art.14 și 1526).
În același an, România a primit r ăspuns din partea Comisiei Europene privind candidatura sa de stat
membru: CE consideră că România nu a progresat încă suficient în privin ța îmbunătății situației romilor și
a reformei sistemului de protec ție a copiilor din centrele rezidenț iale27. După lansarea Metodei Deschise de
Coordonare în Domeniul Politicilor Sociale (MDC, România formuleaz ă, alături de Planul Na țional
Antisărăcie și pentru Incluziune Social ă, și Strategia Na țională pentru Îmbun ătățirea Situa ției Romilor
(2001) ș i înființează Agenția Națională pentru Romi.
În 2002, anul prezent ării primelor strategii na ționale pentru incluziune social ă în cadrul Agendei
Lisabona, CoE elaboreaz ă un nou set de recomand ări (1557/2002), care pun mai mult accent pe rolul CoE,
decât documentul din 1993 și precizeaz ă șase condiț ii necesare28 pentru îmbun ătățirea situației romilor din
statele membre:
– rezolvarea statutului legal al romilor;
– elaborarea și implementarea unor progr ame specifice de îmbun ătățire a integră rii romilor ca
indivizi și a comunit ăților de romi ca grupuri minoritare în societate cu scopul asigur ării participă rii lor în
procesele de luare a deciziilor la nivel local, regional, na țional ș i European;

25 Document disponibil la :
https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=826573&Site=Congress&Ba ckColorIntern et=C3C3C3&BackColorIntranet=CACC9A&Back
ColorLogged=EFEA9C (Accesat: 15.09.2013)
26 Rezoluția 44/1997, art.14 și 15 disponibile pe :
https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=848461&Site=Congress&Ba ckColorIntern et=C3C3C3&BackColorIntranet=CACC9A&Back
ColorLogged=EFEA9C (Accesat :15.09.2013)
27 EC, Doc/97/18, p.19 și p.111
28 Consiliul Europei, Recomandarea 1557/2002, paragrafele a-f, vezi
http://assembly.coe.int/m ain.asp ?Link=/documents/adoptedtext/ta02/erec1557.htm (Accesat: 15.09.2013)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
28- garantarea tratamentului egal al minorit ății rome ca o m inoritate etnic ă sau națională în domeniul
educației, ocupării, locuirii, s ănătății și serviciilor publice;
– elaborarea și implementarea unor ac țiuni pozitive ș i favorizarea (tratamentul preferenț ial al)
păturilor sociale deprivate, inclusiv romii, ca o comunitate dezavantajat ă, în domeniul educa ției, ocupării și
locuirii;
– adoptarea unor m ăsuri speciale ș i crearea unor institu ții speciale pentru protec ția limbii, culturii,
tradiț iilor ș i identității rome;
– combaterea rasismului, xenofobiei și intoleran ței și asigurarea unui tratament non-discriminatoriu a
romilor la nivel local, na țional ș i internațional (CoE, 2002, Recomandarea 1557, par. a-f).
La zece ani dup ă lansarea Agendei Lisabona, analizele arat ă că mecanismele OMC de „ peer-
pressure ” interstatal, nu au cond us la rezultatele a șteptate, iar birocra ția anevoioas ă a raport ărilor, în
special în cazul proiectelor cu finan țare european ă, a împiedicat atingerea scopurilor fixate.
Critici similare pot fi aduse și programului Decada Incluziunii Romilor 2005-2015, desf ășurat de
11 state europene (nu toate
membre UE) în colaborare cu Na țiunile Unite, Comisia European ă, Banca
Mondială, Open Society Foundation ș i o serie de organiza ții non-guvernamentale care reprezint ă interesele
minorității rome, precum European Roma Rights Center sau International Romani Union29. Obiectivele
ambițioase ale Decadei au fost doar în mic ă parte atinse, în primul rând datorit ă alocărilor insuficiente de
resurse de c ătre guvernele na ționale și a coordon ării insuficiente. În deschiderea conferin ței National
Roma Strategies – Ensuring a Comprehensive and Effective European Approach (08.11.2011)30, Livia
Jaroka, euro-parlamentar din Ungaria care î și asumă o identitate etnic ă romă, a declarat c ă UE trebuie s ă
evite greșelile ”Decadei” prin identificarea cât mai clar ă a bunelor practici, dar și a măsurilor care au e șuat,
ceea ce este posibil doar printr-o monitorizare strict ă31, Jaroka salutând inten ția CE de realiza evalu ări
critice ale Strategiilor.
Primul European Roma Summit32 a avut loc în 16 Septembrie 2008 la Brussels, sub coordonarea
DG Munc ă și Coeziune Socială . A fost creat ă o Platformă pentru Incluziunea Romilor33, în cadrul DG
Justiție, cu scopul facilit ării consult ărilor inter-statale și europene. Organiza țiile rome au criticat abordarea
CE, care s-a rezumat la recomandă ri adresate statelor membre, f ără a stabili obiective precise m ăsurabile,
un proces de monitorizare a activit ății statelor membre și o directiv ă european ă privind îmbună tățirea
situației romilor. În particular, a creat indignare faptul c ă Summit-ul nu a condamnat ac țiunile guvernului
italian de amprentare a rom ilor din taberele improvizate34.
Al doilea Summit35 s-a întrunit în 8-9 aprilie la Cordoba, unde a fost prezentat un raport al evoluț iei
situației romilor în perioada 2008-2010 (de fapt, situa ția a stagnat în aceast ă perioadă), care se încheie cu
prezentarea în Anex ă36 a celor nou ă principii menite s ă ghideze politicile incluzive.
– Politici constructive, pragmatice și non-discriminatorii;
– Țintire explicită dar nu exclusivă ;

29 Document disponibil pe: www.romadecade.org
30 Conferin ța a fost organizat ă de Open Society Foundations și găzduită de Parlamentul European în 08.11.2013 cu scopul de a
facilita convergen ța Decadei Incluziunii Romilor cu Cadrul Strate gic European de Incluziune a Romilor drept dou ă procese
politice case se sus țin reciproc în atingerea unor obiectivelor propuse.
Vezi: http://www.opensocietyfoundations.org/events/nat ional-roma-strategies-ensuring-co mprehensive-and-effective-european-
approach (Accesat: 15.09.2013).
31 Vezi sinteza declara țiilor MEP Livia Jaroka pe pagina ei oficial ă,
http://jarokalivia.hu/news_display/clear_distinction_between_go od_and_fai led_practices_is_the_key_for_successful_roma_integr
ation_programs/ (Accesat: 15.09.2013)
32 First European Roma Summit, 16.09.2013, document disponibil la:
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=88&langId=en&eventsId=105 (Accesat: 15.09.2013).
33 Document disponibil la: http://ec.europa.eu/justice/discrimination/roma/roma-platform/index_en.htm (Accesat: 15.09.2013).
34 Vezi declara țiile lui George Soros si Mihaelei Mi halache, Open Society Foundations, http://www.romea.cz/en/news/world/eu-
criticized-at-first-european-roma-summit (Accesat: 15.09.2013).
35 Second European Roma Summit, 8-9 April 2013, document disponibil la:
http://ec.europa.eu/social/m ain .jsp?catId=88&langId=en&ev entsId=234&furtherEvents=yes (Accesat: 15.09.2013)
36 CE, 2010: Anexa, pp: 35-37

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
29- Abordarea intercultural ă;
– Vizarea part
icipării în popula ția mainstream
– Conștientizarea dimensiunii de gen
– Transferul politicilor bazate pe dovezi ( evidence-based policies )
– Utilizarea instrumentelor comunitare
– Implicarea autorit ăților regionale și locale
– Implicarea societ ății civile
– Participarea activă a romilor (CE, 2010: Anexa, pp: 35-37).
Dintre acestea, pot fi considerate inovative, comparativ cu recomandă rile anterioare: vizarea tuturor
celor care tr ăiesc în condi ții similare, indiferent de etnie (prin vizare explicit ă, dar nu exclusiv ă);
accentuarea schimbului intercultural, dincolo de combaterea prejudec ăților, recunoscând faptul c ă
minoritarii romi și populațiile majoritare au ce înv ăța unii de la al ții (abordarea intercultural ă);
implementarea unor politici ce sus țin participarea romilor în societatea mainstream și combat segregarea în
domeniul locuirii și al pieții muncii (vizarea particip ării în societatea mainstream).
Cotitura cea mai remarcabil ă nu a constituit-o îns ă Roma Summit37, ci aprobarea de c ătre Consiliul
European în 24 iunie 2011 a Cadrului European pentru Strategiile Na ționale de Incluziune a Romilor
pentru perioada programatic ă 2020, care includ instrumente de monitorizare, evaluare ș i recomandă ri
statelor membre privind ac țiunile întreprinse în scopul îmbun ătățirii situației romilor. În Capitolul 7 al
lucrării de față sunt prezentate cele mai importante remarc i formulate de CE la adresa Strategiilor
Naționale în iunie 2013.
În 23 iunie 2013, la cea de-a opta reuniune a Platformei pentru Incluziunea Romilor, comisarul
european pentru muncă , afaceri sociale și incluziune a invocat necesitatea unor “acț iuni urgente” pentru
integrarea romilor38, menționând în discursul s ău faptul c ă 4 din 5 etnici romi din Europa tr ăiesc sub
pragul de s ărăcie, doar unul din trei are un loc de munc ă, iar, în rândul copiilor pre școlari, doar unul din
doi merge la gr ădiniță. Comisarul a subliniat necesitatea implic ării organiza țiilor rome, respectiv a
organizaț iilor care reprezintă interesele lor, în procesul de planificare a utiliz ării fondurilor europene
pentru perioada 2014-2020.

Bibliografie:

1. Atkinson, T. (1998) Social Exclusion, Poverty and Unemployment, In Exclusion, Employment and
Opportunity , Vol. CASE Paper4 (Ed, Atkinson, T., Hills, R.) Centre for the Analysis of Social Exclusion,
London School of Economics, London.
2. Begg, I., Berghman, J. (2002) EU social (exclusion) policy revisited, Journal of European Social
Policy, 12: 179-94.
3. Comunicarea Comisiei c ătre Consiliu, Parlament European, Comitetul Economic și Social European
și Comitetul Regiunilor- Raportul Comun privind Incluziunea Social ă- rezumând rezultatele examin ării
planurilor na ționale de ac țiune pentru Incluziune Social ă (2003-2005), Br ussels, 12.12.2003,
COM(2003)773 final.

37 Document disponibil pe: http://ec.europa.eu/justice/discriminatio n/roma/roma-summits/index_en.htm (Accesat: 15.09.2013)
38 Vezi Laszlo Andor, Urgent action for Ro ma integration (press release). Speech 579/13, DG Employment, Social Affairs and
Inclusion, 26.06.2013.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
304. Co municarea Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor – Platforma european ă de combatere a s ărăciei și a excluziunii sociale:
un cadru european pentru coeziunea social ă și teritorial ă (Bruxelles, 16.12.2010)
5. Comunicarea Comisiei Europene c ătre Parlamentul European și Consiliului Europei (2013):
Strenghtening the Social Dimension of the Economic and Monetary Union. COM(2013)690 (provisional).
Brussels: EC. http://ec.europa.eu/commission_2010-
2014/president/news/archives/2013/10/pdf/20131002_1-emu_en.pdf (accesat: 04.10.2013).
6. Document de lucru al Comisiei- Raport anual privind dezvoltarea Uniunii Europene ș i politicile de
asistență externă și punerea lor în aplicare în 2011 (2012)
7. European Commission (2010): Roma in Europe: The Implementation of European Union
Instruments and Policies for Roma Inclusion – Progress Report 2008-2010. Brussels: April 2012.
8. European Commission (1997): Opinion on the membership request of Romania.
http://ec.europa.eu/enlargement/archive s/pdf/dwn/op inions/romania/ro-op_en.pdf
9. Ferrera, M., Matsaganis, M., Sacchi, S. (2002) Op en Coordination against Poverty. The new EU
'social inclusion process', Journal of European Social Policy, 12: 227-239.
10. Laszlo, A (2013) Urgent action for Roma integration (press release). Speech 579/13, DG
Employment, Social Affairs and Inclusion, 26.06.2013.
11. Mirga, A., The Roma and Sinti. Status and Outlook, OSCE Yearbook, 2011, pp. 303-318.
(http://www.core-hamburg.de/documents/y earbook/english/11/Mirga-en.pdf
12. Mirga, A., Gheorghe, N.,The Roma in the Twenty-first Century: A Policy Paper, Project on Ethnic
Relations–Princeton, USA, 1997
13. Partidul Comunist Roman, Sec ția pentru probleme militare si de justi ție (1978): Informare privind
unele probleme pe care le ridic ă populația de țigani în țara noastr ă. București, 30.01.1978.
14. Sobotka, E. , Targeting and mainstreaming the integration of Roma at the EU and European level ,
2003
15. Titmuss, Richard (1997): Universalism versus Selection. Prelegere public ă la Conferin ța Naț ională a
Bunăstării Sociale, Londra, Aprilie 1967. Textul prezent ării reprodus în C. Pierson, ș i M. Castles (eds.)
(2000): The Welfare State Reader. Cambridge: Polity Press.
Pagini web:
 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/Lex UriServ.do?uri=CELEX:5 2010DC0133:ro:NOT
 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=961&langId=ro
 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/Lex UriServ.do?uri=CELEX:5 2010DC0758:EN:NOT
 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/Lex UriServ.do?uri=COM:2012:0444:FIN:E N:PDF
 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=758&langId=en
 http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/ docum ents/adoptedtext/ta69/erec563.htm
 http://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?t x_ttnews%5Btt_news%5 D=189&cHash=17bcd59f589d
e31d0c4c3576da072f02

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
31 http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/ docum ents/adoptedtext/ta93/erec1203.htm
 http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X 2H-Xref- ViewPDF.asp?FileID=15168&lang=en
 https://wcd.coe.int/ViewDoc .jsp?id=826573&Site=Congress&Back ColorInternet=C3C3C3&BackC
olorIntranet=CACC9A&BackColorLogged=EFEA9C
 https://wcd.coe.int/ViewDoc .jsp?id=848461&Site=Congress&Back ColorInternet=C3C3C3&BackC
olorIntranet=CACC9A&BackColorLogged=EFEA9C
 http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/ docum ents/adoptedtext/ta02/erec1557.htm
 www.romadecade.org
 http://www.opensocietyfoundations.org/events/national-roma-strategies-ensuri ng-comprehensive-
and-effective-european-approach
 http://jarokalivia.hu/news_display/clear_distinction_between_good_and_fa iled_practices_is_the_ke
y_for_successful_roma_integration_programs/
 http://ec.europa.eu/social/main.js p?catId=88&langId =en&eventsId=105
 http://ec.europa.eu/justice/discrimination/roma/roma-platform/index_en.htm
 http://www.romea.cz/en/news/world/eu-cr iticized-at- first-european-roma-summit
 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId= 88&langId =en&eventsId=234&furtherEvents=yes
 http://ec.europa.eu/justice/discrimin ation/rom a/roma-summits/index_en.htm
 http://ec.europa.eu/enlargement/archive s/pdf/dwn/op inions/romania/ro-op_en.pdf
 http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc .do?pubR ef=-//EP//TEXT+CRE+20111116+ITEM-
013+DOC+XML+V0//EN&language=en&query=INTERV&detail=3-455-000
 http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc .do?pubR ef=-//EP//TEXT+CRE+20111115+ITEM-
005+DOC+XML+V0//EN&language=en&query=INTERV&detail=2-060-500
 http://europa.eu/rapid/press -release_ME MO-11-216_en.htm
 http://www.europarl.europa.eu/sides/getD oc.do?pubR ef=-//EP//TEXT+REPORT+A7-2011-
0043+0+DOC+XML+V0//RO

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013

CAP. 2. POPULAȚ IA ROMA ÎN BULGARIA, SLOVACIA,
REPUBLICA CEH Ă, FINLANDA, FRAN ȚA, GRECIA,
UNGARIA, ITALIA, ROMÂNIA, SPANIA ȘI MAREA BRITANIE

Pornind de la date estimative comparative privind situa ția minorit ății rome în Bulgaria, Slovacia,
Republica Ceh ă, Finlanda, Fran ța, Grecia, Ungaria, Italia, România, Spania și Marea Britanie, relevante
dimensiunilor incluziunii so ciale, acest capitol discut ă particularitatea problemelor cu care se confrunt ă
minoritățile de romi în fiecare dintre statele membre men ționate ș i sintetizeaz ă principalele abord ări.
Uniunea European ă (UE) ș i statele membre au responsabilitate comun ă în domeniul incluziunii
romilor și în acest scop au la îndemân ă o gamă de instrumente și politici în domeniul lor de ac țiune. UE a
dezvoltat un set de recomand ări privind cre șterea integr ării sociale a grupurilor vulnerabile, iar directivele
europene privind egalitatea rasială , combaterea discrimin ării și a xenofobiei instituie obliga ții legale
statelor membre, inclusiv în ceea ce prive ște situația romilor. Acestea au fost înglobate în cadrul unor
viziuni strategice generale (Strategia Lisabona, Strate gia Europa 2020) sau în mod particular destinate
minorității Roma (Deceniul de incluziune a romilor 2005-2015, Platforma european ă pentru incluziunea
romilor, Cadrul European pentru strategiile de integrare na țională a romilor – 2020). Una dintre concluziile
semnificative ale Summit-ului European39 privind romii a fost recunoa șterea rolului UE referitor la
sprijinirea statelor membre în vederea implement ării politicilor de incluziune a romilor, prin coordonarea
acestor politici și acordarea de sprijin financiar prin intermediul fondurilor structurale.
În toate statele membre s-au elaborat strategii na ționale pentru incluziunea romilor ( National
Strategies for Roma Inclusion – NSRI) la solicitarea Comisiei Europe ne, iar acestea au fost adoptate de
fiecare țară membră a Uniunii Europene. Conform estim ărilor COE (2013) num ărul perso anelor de etnie
romă la nivelul celor 47 de state ale Europei este de aproximativ 11.175.30 0 de persoane (media
estimărilor) iar în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene (UE-27) tr ăiesc aproximativ 6.162.200 de
persoane de etnie rom ă. În vederea elimin ării discrimin ării bazate pe ras ă, etnie, culoare, religie sau limb ă,
etnice, religioase, sexuale etc.), Consiliul Europei a înființ at Comisia European ă împotriva Rasismului și
Intoleranței (ECRI)40, un organism independent de monitorizare a drepturilor umane specializat în
probleme legate de rasism și intoleran ță. În cadrul Deceniului de Incluziune a Romilor 2005-2015, potrivit
raportului “ NO Data – NO Progress ” al Open Society Foundations (iunie 2010) 41 se menționează ca
principal impediment al monitoriz ării situației minorit ății rome : "lipsa de date privind comunit ățile de
romi rămâne cel mai mare obstacol pentru a evalua condi țiile de via ță și de a analiza impactul politicilor
naționale relevante ș i a măsurilor" (OSF, 2010) . Critici similare au fost form ulate anterior de European
Roma Rights Centre (2004), iar art.44 al Raportului privind Strategia UE de Incluziune a Romilor
(21.02.2011) solicit ă statelor na ționale și organiza țiilor interna ționale (ILO și OECD sunt men ționate
explicit) colectarea de date privind situa ția minorit ății rome, care permit monitorizarea efectelor
strategiilor de incluziune . Diferențiere a etnică a datelor, în special a celor colectate de autorit ățile publice 42
naționale sau regionale, risc ă să conducă însă la adâncirea diviziunii sociale și întărirea stigmatiz ării. În

39 Conform informa țiile prelucrate de pe site-ul
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ .do?uri=OJ:C:2011:004E:0007:0011:RO:PDF (accesat: 22.09.2013).
40 Vezi: http://www.coe.int/t/dghl/mon itoring/ecri/default_en.asp (accesat: 28.09.2013).
41 Open Society Foundations (2010): No Data, No Progress. A report within the Decade of Roma Inclusion 2005-2015 .
http://www.opensocietyfoundations.org/sites/default/files/no-d ata-no-progress-country-reports-20100628_0.pdf (accesat:
29.09.2013).
3242 Raportul privind Strategia UE de Incluziune a Romilor, 21.02. 2011, Parlamentul European, Strassbourg. Raportor: Livia Jaroka.
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do ?pubRef=- //EP//TEXT+REPORT+A7-2011-
0043+0+DOC+XML+V0//EN&language=en (accesat: 29.09.2013).

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
33Grecia, Italia, Spania).
Formularea unor Strategii naționale de incluziune focalizate pe minoritatea rom ă a însemnat pentru
o parte dintre statele membre reluarea și îmbunătățirea unor strategii existente deja, gândite ca parte
integrantă a Agendei Lisabona și re-evaluate apoi în cadrul Decade i de Incluziune a Romilor 2005-2015,
un proiect politic comun asumat de UE, Banca Mondial ă, UN, Funda ția pentru o Societate Deschis ă,
Uniunea Internaț ională a Romilor și o serie de alte organiza ții non-guvernamentale43. Bulgaria, Slovacia,
Republica Ceh ă, Ungaria, România ș i Spania participă în acest proces prin institu țiile naționale desemnate
(așa cum sunt prezentate în tabelul 2.1).
Tabel nr. 2.1: Instituția responsabil ă la nivel na țional pentru Decada Incluziunii Romilor
Bulgaria Slovacia Rep.Cehă Ungaria România Spania
Coordonator
național
Decada
Incluziunii
Romilor National
Council for
Cooperation
of Ethnic
and
Integration
Issues Office of the
Plenipotentiary
of the
Government of
Slovakia for
Roma
Communities
Ministry of the
Interior
Government
Commission
for Human
Rights and
General
Director of
the Human
Rights
Section
Office of the
Government
of the Czech
Republic
State
Secretari
at
for Social
Inclusion,
Ministry of
Human
Resources
Agenț ia
Națională
pentru
Romi Deputy
Directorate
for Social
Programmes
Sursă: Informații preluate de pe site-ul www.romadecade.org
Notă : Finlanda, Fran ța, Grecia, Italia și Marea Britanie nu sunt incluse în acest program.
Noile state membre din CEE se confrunt ă, pe de o parte, cu prejudec ăți puternice ale popula țiilor
majoritare împotriva romilor, care conduc uneori la acte de agresiune motivate etnic, iar pe de alt ă parte cu
o slabă capacitate administrativ ă de a mobiliza resursele (na ționale și europene) necesare îmbună tățirii
situației romilor din zone segregate, marcate de multiple dezavantaje.

43 A se vedea informa țiile disponibile pe site-ul www.romadecade.org

Studii de Strategie și Politici – SPOS 2013

Tabelul nr. 2.2: Estimări privind popula ția de etnie rom ă
Bulgaria Slovacia Rep.Cehă Finlanda Franța Grecia Ungaria Italia România Spania Marea
Britanie
Populația de
etnie rom ă
conform
estimărilor
naționale (%) 325,343*
(4.9%) 440,000
(8%) 150-200,000
(1-1.5%) 10-12,000
(0.2%) n.d. 50,000 (0.4%) 750,000
(7.5) 130-150,000
(0.2%) 730-
970,000
(4%) 750,000
(1.4%) 80-300,000
(0.1-0.4%)

Populația de
etnie rom ă
conform recensământu
lui din 2011 325,343
(4.9%) 105,738 (2%) 13,109 (0.1%) n.d. n.d. n.d. 315,583
(3.1%) n.d. 619,007
(3.2%) n.d. 57,680
(0.07%)
Populația de
etnie rom ă
conform
estimărilor
Consiliului
UE (%) 750,000 (10.3%) 500,000 (9%) 250,000
(1.9%) 11,000 (0.2%) 400,000
(0.2%) 265,000
(2.4%) 700,000
(7%) 140,000
(0.2%) 1,850,000
(8.3%) 725,000
(1.5%) 225,000
(0.3%)

Notă : Am notat cu n.d. situa țiile în care nu exist ă date.

Politici de incluziune a romilo r în statele membre ale UE
35

Tabelul nr. 2.3: Indicatori privind deprivarea popula ției de etnie rom ă pe dimensiunile educa ție, ocupare, acces la servicii de s ănătate, 0locuire și
bună stare material ă în 2011
Bulgaria Slovacia Rep.Cehă Franța Grecia Ungaria Italia România Spania
Rata riscului de s ărăcie în rândul romilor 88% 91 % 83% 97% 89% 82% 97% 81% 91%
Rata riscului de s ărăcie în rândul populaț iei non-rome
din proximitate 50% 47% 50% 37% 53% 38% 43% 40% 71%
Persoane cu vârsta 20-64 de ani de etnie rom ă care s-au
declarat șomere 53% 34% 48% 19% 28% 37% 28% 28% 39%
Persoane cu vârsta 20-64 de ani de etnie rom ă angajate
cu contract 35% 29% 43% 13% 25% 36% 10% 32% 19%
Tineri romi cu vârsta între 20 -24 ani care au terminat cel
puțin școală generală sau profesional ă 19% 19% 30% 7% 4% 24% 15% 10% 5%
Copii romi cu vârsta într e 7-15 ani care nu frecventeaz ă
școala 15% 3% 3% 12% 36% 5% 11% 22% 8%
Copii romi cu vârsta între 4 ani și vârsta școlarizării (6
sau 7 ani) înscri și la grădiniță sau o alt ă unitate
preșcolară 45% 29% 31% 57% 9% 83% 53% 45% 78%
Persoane de etnie rom ă deprivate de cel puț in de una
dintre urm ătoarele utilit ăți gospodă rești: bucătărie,
toaletă, baie în cas ă sau electricitate 77% 56% 15% – 36% 43% 30% 86% 4%
Adulți de etnie rom ă care au asigurare de s ănătate 45% 92% 87% 94% 60% 92% 79% 52% 98%

Sursă: UNDP/WB/EC Regional Roma Survey ș i FRA Pilot Roma Survey (2011).
Notă : Finlanda și Marea Britanie nu au fost incluse în cercetare.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013

36Modalitatea prin care statele Uniunii Europene r ăspun d problemelor cu care se confrunt ă persoanele
de etnie Roma depinde puternic de configuraț ia sistemelor de politici sociale, de cadrul na țional de
protecție a drepturilor umane fundamentale și combaterea discrimin ării, dar ș i de politicile culturale de
recunoaștere a minorităț ilor etnice. Astfel, chiar dac ă Franța și Marea Britanie au în comun problema
valurilor de migran ți romi din Europa Central ă și de Est (CEE), care necesit ă alte tipuri de m ăsuri de
intervenție socială decât popula țiile locale de Gitans/Gypsies și Gens du Voyage/Travellers, r ăspunsurile
celor două țări sunt foarte diferite, explicabile prin tradi ții politice diferite privind etnicitatea, rolul statului
în protecția socială a imigran ților, relațiile interculturale. Similar, Italia și Spania au avut politici diferite de
incluziune a romilor, care au fost par țial preluate și în măsurile care vizeaz ă în prezent etnicii romi
migranți. Și situațiile din Republica Ceh ă, Slovacia și Ungaria prezint ă un pattern similar de probleme
referitoare la segregarea spaț ială marcantă , segregarea școlară (în particular prin pon derea ridicat ă a
copiilor romi care frecventează școli speciale pentru copii cu dizabilit ăți mentale sau retard), agresiuni
anti-rome motivate etnic, cazuri de sterilizare f ără consimțământul pacientelor rome, locuire inadecvată și
riscul evacu ării. Finlanda, recunoscut ă atât pentru sistemul de protec ție socială bine închegat cât și pentru
integrarea cu succes a minorit ății rome Kale, a propus o Strategie apreciată de CE, în timp ce Grecia, cu un
sistem de protec ție socială mai degrab ă rudimentar ș i cu o istorie de nerecunoa ștere a drepturilor
minorităților etnice, nu a reu șit să formuleze o strategie convingătoare. Noile state membre din UE se
confruntă, pe de o parte, cu prejudec ăți puternice ale populaț iilor majoritare împotriva romilor, care
conduc uneori la acte de agresiune motivate etnic, pe de alt ă parte cu o slab ă capacitate administrativ ă de a
mobiliza resursele (na ționale și europene) necesare îmbun ătățirii situației romilor din zone segregate,
marcate de multiple dezavantaje. În continuare, vor fi prezentate sintetic principalele probleme, abord ări
inovative și critici aduse Strategiilor de către CE, ERRC și societatea civilă , cu sprijinul OSF.
Bulgaria
Precum alte țări din Europa, Bulgaria a fost puternic afectat ă de criza economic ă globală și șansele
de incluziune ale persoanelor de etnie Roma au sc ăzut și mai mult. Conform Recens ământului din 2011,
minoritatea rom ă din Bulgaria num ără 325.343 persoane, reprezentând 4.9% din popula ție, dar estim ările
Consiliului Europei indic ă o cifră dublă, de cca. 750,000 persoane, adic ă 10.3% din popula ție
Autoritățile din Bulgaria au reu șit să pună în aplicare angajamentul fa ță de Deceniul de incluziune a
romilor 2005-2015, adoptând recent Strategia Na țională pentru Integrarea Romilor, dar evalu ările privind
situația minorit ății rome din Bulgaria atrag aten ția asupra unor dezavantaje adânci ș i multiple44. Strategia
Bulgariei analizeaz ă siuația locativă , nivelul de educa ție, integrarea pe pia ța muncii și accesul la servicii de
sănătate, relevând pu ține progrese fa ță de evalu ările anterioare ale B ăncii Mondiale (2003) și UNDP
(2003).45 Cea mai grav ă problemă cu care se confrunt ă romii din Bulgaria const ă în creșterea nivelului de
retorică anti-romi și a discrimin ării. Deși Bulgaria a fost evaluată ca fiind una dintre cele mai avansate țări
din punct de vedere al prevederilor legislative menite s ă combată discriminarea -din anul 2004 a intrat în
vigoare Legea privind protecț ia împotriva discrimin ării (Act on Protection against Discrimination, 2003)-,
în realitate, situa ția continu ă să fie îngrijor ătoare. Într-un studiu efectuat de Agenț ia European ă pentru
Drepturi Fundamentale Drepturi, 26% dintre responden ții care au luat parte la studiu au declarat c ă s-au
simțit discrimina ți în ultimele 12 luni din cauza etniei lo r (European Union Agency for Fundamental
Rights, 2009: 4).

44 Civil Society Monitoring Report on the Implementation of the National Roma Integration Strategy and Decade Action Plan
2012 a fost elaborate de o coali ția de organiza ții non-guvernamentale formată din: Open Society F oundations, Indi-Roma 97
Social Foundation, Health of the Roma People Foundation, Roma Academy for Culture and Education Association, Roma
Solidarity Foundation, Integro Association, Nov Pat Association, Amalipe Centre for Intercultural Dialogue and Tolerance, and
World without Borders Association. Vezi Dim itrov, D, Grigorova V., Decheva J. , (2013), Civil Society Monitoring Report on the
Implementation of the National Roma Integration St rategy and Decade Action Plan in 2012 in BULGARIA , [disponibil pe:
http://www.romadecade.org/cms/upload/f ile/9270_file4_bg_civil-society-monitoring-report_en.pdf (Accesat: 22.09.2013).
45 Vezi: United Nations Develo pment Programme (UNDP) (2003). The Roma in Central and Eastern Europe. Avoiding the
Dependency Trap : UNDP, Ringold, D., Orenstein, M., Wilkens, E. (2003). Roma in an Expanding Europe: Breaking the Poverty
Cycle . Washington: The World Bank; EC/WB/UNDP and FRA Joint Roma Survey, 2011.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
37Așa cum este situa ția altor țări europene, și în cazul Bulgariei romii se confrunt ă cu un nivel sc ăzut
de integrare pe pia ța muncii asociat cu un nivel sc ăzut de educa ție în rândul acestora. Conform datelor unei
cercetări coordonate de Funda ția Secretariatul Deceniului de Incluziune a Romilor și Open Society
Institute Sofia, doar 1/3 dintre persoanele de etnie Roma sunt angajate în prezent, iar dificult ățile de
obținere a unui contract de munc ă au avut variate motive: 25% au invocat originea etnică iar 22% nivelul
scăzut de calificare, “ gravitatea situa ției stă în faptul c ă 44% ei nu au fost angaja ți niciodat ă dar
paradoxal este faptul că circa 80% declar ă că-și caută un loc de munc ă și ar accepta orice fel de loc de
muncă” (Dimitrov D. et. al ., 2013: 8). Similar, cercetarea UNDP/WB/EC și FRA (2011) indic ă un procent
de 53% în rândul etnicilor romi cu vârs ta între 20-64 de ani care se confrunt ă cu ș omajul, doar 35% din
aceeași categorie de vârst ă având un loc de munc ă contractual (vezi Tabelul 2.3).
În privința educației, mai pu țin de o cincime dintre tinerii romi cu vârsta între 20-24 de ani au
finalizat cel pu țin o școală generală sau profesional ă (19% ), iar 15% din rândul copiilor de 7-14 ani nu
frecventeaz ă școala. De educa ția preșcolară beneficiaz ă doar 45% dintre copiii de etnie rom ă cu vârsta
între 4 ani ș i vârsta școlarizării (vezi Tabelul 2.3). Totu și, CE admite c ă în domeniul școlarizării copiilor
Bulgaria a înregistrat progrese (CE, 2012). Locuirea precar ă și segregat ă rămâne o problem ă dificilă de
redresat, în special la periferiile ora șelor, unde sunt zone compacte de locuire precar ă și izolată (slum ).
77% dintre etnicii romi sunt depriva ți de cel pu țin una dintre utilităț ile gospod ărești de bază (bucătărie,
toaletă, baie în cas ă sau electricitate), iar Raportul Na țional estimeaz ă că două cincimi din popula ția romă
locuiesc în gospod ării neracordate la re țeaua de ap ă46. În urma schimb ării legisla ției privind eliberarea
actelor de identitate în mai 2011, mai precis introducerea obligativit ății dovedirii domiciliului stabil prin
acte de proprietate sau chirie, mul ți etnici romi din zone defavorizate nu au mai putut ob ține acte de
identitate (CE, 2012: 20-21). Problema este comun ă și României, unde locuitorii din slum -urile periferice
pot obț ine doar carte de identitate temporar ă, care (pe lâng ă faptul că genereaz ă neîncredere din partea
unui potenț ial angajator) expir ă după doar un an. CE a criticat Strategia pentru tratarea insuficient ă a
problemei școlarizării în rândul tinerilor care au împlinit deja 16 ani, a lipsei asigur ărilor de sănătate (doar
cca. 50% dintre etnicii romi sunt asigura ți în sistemul public) și a planific ării prea generale, fiind necesară
o cuantificare mai precis ă a obiectivelor opera ționale (CE, 2012). În august 2012, guvernul bulgar a creat
un grup de lucru interdepartamental condus de Mi nisterul Fondurilor Europene, la care iau parte și
organizații ale societ ății civile, cu scopul facilit ării utilizării fondurilor europene în scopul incluziunii
romilor pentru perioada programatic ă 2014-2020 (Dimitrov et al., 2013: 17-8).
Referitor la proiectarea, implementarea și monitorizarea politicilor guvernamentale asupra integră rii
minorităților etnice din Bulgaria, Consiliul Na țional de Cooperare pe Probleme Etnice și Integrare
(NCCEII)47 reprezint ă organismul consultativ și de coordonare.
Slovacia
Referitor la problemele întâmpinate de minoritatea Roma, Guvernul Slovaciei a adoptat Planul
Național de Ac țiune al Deceniului de Incluziune a Romilor 2011-2015 (planul de ac țiune revizuit în 2011)
precum și Strategia Republicii Slovace pentru integrarea romilor 2012-2020 (aprobat ă în anul 2012).
„Plenipoten țiarul Guvernului pentru comunit ățile de romi” este organismul oficial care se ocup ă de
„punerea în aplicare a instrumentelor sistemice pentru a dep ăși excluziunea social ă și pentru a promova
integrarea romilor, coordonarea și asigurarea faptului c ă sarcinile care decurg din planul de ac țiune
revizuit și care au fost atribuite la diferite ministere sunt îndeplinite, participarea la elaborarea
strategiilor și a actelor administrative cu scopul de a îmbun ătăți situația comunit ăților de romi și în
pregătirea și implementarea programelor finan țate de UE referitoare la comunit ățile de romi ”48. Suportul
politic pentru implementarea unor m ăsuri de îmbun ătățire a situaț iei romilor este ambivalent: Strategia
Națională de Incluziune, formulat ă cu aportul B ăncii Mondiale ș i UNDP în ianuarie 2012, a fost înlocuit ă
de noua guvernare aleas ă în aprilie 2012 printr-un plan de reform ă conceput de Biroul Plenipoten țiar

46 Strategia Na țională de Integrare a Romilor 2012-2020. Guve rnul Bulgariei, Sofia, p.22.
47 Conform http://www.nccedi.government.bg/page.php?category=63
48 Conform Statutul Plenipoten țiar al Guvernului pentru comunit ățile de romi – Government Plenipotentiary for Romani
Communities (GPRC) disponibil pe http://www.opensocietyfoundations.o rg /sites/default/files/friedman_2005.pdf

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
38pentru Comunit ățile de Rom i (OPGRC – înființ at în 199949), în fruntea c ăreia a fost desemnat ă în
septembrie 2012 o persoan ă de etnie rom ă.
Potrivit Recensământului Populaț iei și Locuințelor 2011 al Slovaciei, minoritatea rom ă este de
105.738 persoane, reprezentând 2% din popula ție. Estimările Consiliului Europei indic ă o cifră mult mai
mare, de cca. 500.000 de etnici romi, reprezentând 9% din popula ție. Chiar dac ă Slovacia a ratificat
diferite reglement ări privind incluziunea romilor (inclusiv Directiva privind egalitatea rasial ă a Uniunii
Europene), transpunerea în practic ă este lentă . Influențele politice din ultima perioad ă derulate în Slovacia
(alegeri parlamentare anticipate în 2012) au redus eforturile f ăcute de predecesori, stagnând o mare parte
din demersurile pozitive.
Raportul ERRC (2013) indic ă existența a 11 cazuri documentate de c onstruire a unor ziduri în jurul
așezărilor rome s ărace de c ătre autorit ățile locale sau cu acordul tacit al acestora, cele mai multe fiind
ridicate în ultimii doi ani50. Demolarea caselor și al locuinț elor improvizate are loc prin invocarea legii
mediului și definirea a șezărilor informale drept zone ilegale de depozitare a de șeurilor, conform ERRC51.
În august 2013, comisarul European Androulla Vassiliou a trimis o scrisoare primarului ora șului Kosice
prin care a solicitat înl ăturarea zidului construit în jurul unei zo ne locuite de etnici romi cu o situa ție
materială precară , afirmând c ă acest lucru este incompatibil cu valorile europene52. .
În anul 2012, 402 primari au aderat la coali ția “Să ne trezim!”, care promoveaz ă evacuările forțate și
eliminarea locuinț elor improvizate din a șezări segregate, marginalizate spa țial, unde se estimeaz ă că
locuiesc aproximativ 40% dintre etnicii romi53. Șansele de integrare și acces pe pia ța muncii a persoanelor
de etnie rom ă, care trăiesc în astfel de comunit ăți, sunt semnificativ mai mici, ponderea celor care lucreaz ă
comparativ cu cea a ș omerilor fiind de 15,3% la 84,7% în comunit ățile separate, iar în comunit ățile
dispersate de 20,3% la 79,7%. De și nu exist ă statistici precise, se estimeaz ă că o propor ție important ă a
etnicilor romi lucreaz ă în economia informal ă, fără forme legale, ceea îi supune la riscurile unor condi ții de
muncă precare, de exploatare și abuz (Laj čáková J., 2013: 57).
Chiar dac ă în Slovacia nu exist ă o problem ă de analfabetism în rândul romilor, procentul celor care
își continuă studiile pe parcursul ciclului gimnazial a fo st de doar 38% în 2009 (European Union Agency
for Fundamental Rights, 2009: 14). Studiul UNDP/WB/EC și FRA arat ă că în 2011 doar 19% dintre tinerii
cu vârsta între 20 ș i 24 de ani au terminat cel pu țin școala generală sau profesională , iar în rândul copiilor
de 7-14 ani un procent de 3% (mult mai sc ăzut decât în alte state CEE) nu sunt școlarizați. În privin ța
educației preșcolare, de remarcat că aproape 30% dintre copiii cu vârsta de 4-6 ani frecventeaz ă grădinița
(vezi Tabelul 2.3). Atât ERRC, cât CE și Raportul de Evaluare al Societăț ii Civile54 au criticat planul de
acțiune slovac pentru lipsa unor m ăsuri concrete privind segregarea școlară, un număr disproporț ional de
ridicat al copiilor romi urmând școli speciale destinate copiilor cu dizabilit ăți mentale sau retard, sau clase
segregate55.
Segregarea școlară și situația șomajului ridicat reprezint ă probleme severe, dar, în opinia Re țelei
Anti-Să răcie din Slovacia, cea mai slab ă componentă a politicilor publice o reprezint ă politicile de
locuire56, stocul de locuin țe sociale fiind extrem de redus. Comisia Europeană a criticat documentul

49 Similar Agen ției Naționale pentru Romi din România, OPGRC are rol consultativ și, pe lâng ă biroul central, are birouri
teritoriale descentralizate.
50 European Roma Rights Centre (2013): Slovaki a Country Profile. Budapest: ERRC, p.22.
51 European Roma Rights Centre (2012): Slovak Republic Target s Roma Homes as Waste. Press Release on 20 December 2012.
Budapest: ERRC http://www.errc.org/article/slovak-re public-tar gets-roma-homes-as-waste/4081 (Accesat: 29.09.2013)
52 European Roma Rights Centre (2013): ERRC Calls to End the Walls that Divides Us All. Press Release on 23 August 2013.
Budapest: ERRC http://www.errc.org/article /er rc-calls-for-an-end-to-wa lls-that-divide-us-all/4184 (accesat: 29.09.2013).
53 ERRC, 2013.
54 Lajčáková, Jarmila (2013): Civil Society Monitoring Report on the Implementa tion of the National Roma Integration Strategy
and Decade Action Plan in 2012 in Slovakia . Budapest: Open Society Foundations – Ma king Most of EU Funds for the Roma.
http://www.romadecade.org/cms/upload/f ile/9270_file14_sk_civil-s ociety-monitoring-report_en.pdf (last accessed: 15.09.2013).
55 ERRC, 2013 ș i European Commission (2012): Country Factsheets on Roma Inclusion. Brussels: EC, DG Justice.
http://ec.europa.eu/justice/newsr oom/discrimination/ news/12052 3_en.htm (released: 23.05.2013; last accessed: 14.09.2013).
56 ERRC, 2013, p.17.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
39strategic slovac pentru lipsa unor m ăsuri susținute privind desegregarea în sistemul de educa ție, a
programelor de tipul “a doua ș ansă” și a facilitării accesului la educa ție preșcolară, dar ș i pentru lipsa unor
programe de ocupare în sectorul public respectiv de sprijin pentru micul antreprenoriat rural în sectoare
non-agricole (ex: meserii tradi ționale, microîntreprinderi etc.).
Republica Ceh ă
Politica de integrare a popula ției de etnie rom ă în Republica Ceh ă este expus ă în două documente
strategice: Conceptul pentru Integrarea Romilor 2010-2013 și Strategia pentru combaterea excluziunii
sociale 2011-2015. Activit ățile privind incluziunea persoanelor de etnie rom ă sunt coordonate de Sec ția
pentru Drepturile Omului a Guvernului, divizat ă în două departamente: Departamentul pentru Protec ția
Minorităț ilor și Agenția pentru incluziune social ă.
Recensământului Locuin țelor și Populației 2011 al Republicii Cehe raporteaz ă doar 13.109 de
locuitori romi (0,1% din popula ție), dar estim ările Consiliului Europei indic ă cca. 250.000 locuitori de
etnie rom ă, adică aproape 2% din popula ție.
Situația minorităț ii rome este una dintre cele mai urgente probleme de drepturile omului în
Republica Ceh ă. Există o serie de probleme tran șante privind violenț a etnică îndreptat ă împotriva romilor,
segregarea școlară (în particular prin plasarea copiilor romi în școli speciale destinate elevilor cu
dizabilități mentale sau retard în dezvoltarea cognitiv ă) și condițiile de locuire. În ultima perioad ă în
Republica Ceh ă s-au a mplificat sentimentele rasiste fa ță de persoanele de etnie rom ă, recent o serie de
activiș ti ai extremei drepte au organizat mar șuri împotriva romilor, în mai multe ora șe din Cehia. Un
studiu realizat de Agenț ia STEM (2012) constat ă că 71% popula ția Republicii Cehe au o atitudine negativ ă
față de popula ția de etnie rom ă, 10% declarând c ă simt dezgust fa ță de romi iar 43% se tem de romi.57 În
același timp, 64% din respondenț ii romi ai cercet ării FRA din 2009 au indicat c ă au trăit acțiuni
discriminatorii din partea majoritarilor cehi58.
Cercetările privind accesul egal la educa ție au scos în eviden ță faptul c ă legislația anterioar ă
permitea înscrierea abuziv ă a copiilor romi în școli speciale. Decretul 147/2011 define ște noțiunea de
„dezavantaj social”, dar nu precizeaz ă măsurile institu ționale concrete prin care copiii afla ți în această
situație (inclusiv cei de etnie rom ă) pot beneficia de servicii de suport pentru integrarea în ș colile
mainstream59.
În privința locuirii, situa ția este asem ănătoare celei din România: evacu ările din motive de neplat ă a
chiriei sau a lipsei actelor de proprietate sunt frecvente și percepute ca o ameninț are, 48% dintre
responden ții romi la cercetarea UNDP/WB/EC/FRA, au declarat c ă se simt amenin țați de evacuare.
Locuințele sociale sunt prea pu ține în raport cu nevoia, conform estim ărilor ERRC (2013), cca. 30%
trăiesc în zone segregate.
În Cehia au fost luate m ăsuri care au avut caracter nesistematic, multe dintre acestea fiind preg ătite
fără consultarea cu organismele responsabile pentru integrarea romilor și cu comunit ățile de romi. Totuș i,
este marcat ca un fapt pozitiv, asumarea obi ectivelor formulate în Conceptul Integr ării Romilor pentru
perioada 2010-201360.
Finlanda
Finlanda este țara menționată frecvent drept un exemplu de bune practici în materie de politici
sociale, cu o popula ție romă tradiț ională, organizată politic și cu reprezentare la nivel guvernamental
(Rytilahti, 2012). Legisla ția Finlandei a ratificat doua tratate ale Consiliului Europei privind minorit ățile
etnice, intrate în vigoare la începutul a nului 1998, care au stat la baza consolidă rii poziției romilor din

57 Rezultatele acestui studiu se reg ăsesc pe site-ul http://www.stem.cz/clanek/2613
58 European Union Agency for Fundamental Rights, 2009, p.4
59 ERRC, 2013, pp. 20-23
60 Hurrle J., Felcmanová L, Ripka S., Otáhalová L., Polá čková L, Št ěpánková M., Trlifajová L., Pixová M., 2013, p. 9

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
40Finlanda. Prin ratificarea “Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare”, Finlanda a identificat
limba romani ca o limb ă minoritar ă non-teritorial ă, iar prin ratificarea “Conven ției-cadru pentru protec ția
minorităților naționale”, a identificat romii ca o minoritate na țională tradițională . În 2004 a intrat în
vigoare Legea privind egalitatea, consolidând astfel legisla ția Finlandei anti-discriminare.
În Finlanda tr ăiesc estimativ 11.000 de persoane de etnie rom ă, conform COE (2013). Deoarece
legislația finlandez ă interzice colectarea datelor cu caracter etnic în cadrul recens ământului, nu exist ă date
furnizate de autorităț i cu care am putea confrunta aceast ă estimare. În 2009 s-a format un grup de lucru pe
lângă Ministerul Protec ției Sociale și Sănătății, care a elaborat Politica Na țională pentru Romi61, ce include
următoarele m ăsuri: 1) cre șterea particip ării copiilor ș i tinerilor romi în educa ție; 2) consolidarea form ării
profesionale primite de c ătre adulț i romi și integrarea lor în munc ă; 3) promovarea egalit ății de tratament
pentru romi și accesul la servicii; 4) pă strarea și dezvoltarea limbii și culturii romilor; 5) promovarea
egalității dintre romi și celelalte grupuri etnice, consolidarea eforturilor de combatere a discrimin ării de
care sufer ă minoritățile etnice.
Încă din anii 1970, autorit ățile finlandeze au avut diverse abord ări pentru a facilita achizi ționarea de
locuințe de către familiile de romi sau prin alocarea de locuin țe și împrumuturi cu dobândă mică (Rytilahti
I., 2012). În ciuda acestor eforturi, condi țiile de trai ale romilor nu s-au îmbun ătățit mult și romii înc ă se
confruntă cu discriminarea pe pia ța imobiliară62 și în viața de zi cu zi, chiar dac ă Codul Penal finlandez
încrimineaz ă incitarea la ur ă rasială și discriminare rasial ă. Studiul Agen ției pentru Drepturi Fundamentale
a Uniunii Europene (2009) arat ă că circa 50% dintre persoanele de etnie rom ă au simțit tratament
diferențial din cauza originii lor etnice în timp ce c ăutau locuin țe63. Organismul care se ocup ă de
incluziunea minorit ății Roma este Consiliul Consultativ pentru Problemele Romilor, o organiza ție formată
din 50% romi iar restul membrilor fiind reprezentanț i ai guvernului finlandez.
Finlanda are o popula ție romă tradiț ională Kale (Rytilahti, 2012), organizată politic și cu
reprezentare la nivel guvernamental prin Boar d-ul Consultativ pe Problema Romilor – ABRA64, care
funcționează lângă Ministerul Protec ției Sociale și Sănătății încă din 1956. Recent, Finlanda s-a confruntat
cu un val de migran ți din Europa de Sud-Est (Enache, 2010) care practic ă cerșitul în ora șele mari, fiind
prezentați în mass-media drept “ țigani” și instrumentaliza ți într-un discurs xenofob conservator. Strategia
finlandeză de incluziune a romilor stipulează acțiuni care vizeaz ă și romii migran ți, pe de o parte, la
nivelul UE și OSCE, prin “promovarea solu ționării problemelor legate de cer șitul itinerant practicat de
romii care se mut ă dintr-o ț ară în alta”65, iar pe de alt ă parte, prin “sus ținerea muncii voluntare din sectorul
terțiar, care sprijin ă romii indigeni sau pe cei care sosesc din alt ă țări Europene”66De asemenea, se pune
accent pe necesitatea colabor ării inter-departamentale la nivelul municipalit ăților, în special în domeniul
locuirii, crearea de locuri de munc ă în sectorul public accesibile celor dezavantaja ți și încurajarea
antreprenoriatului în rândul romilor. În privin ța accesului la educa ție, accentul cade pe educația preșcolară,
dezvoltarea abilit ăților părintești prin cooperarea dintre ș coli și părinți, sprijin tinerilor romi în cursul
tranzițiilor de la un nivel de școlarizare la altul, dar și educația continuă pentru adul ți. În domeniul
accesului la servicii medicale, Strategia vizează realizarea unui studiu comprehe nsiv referitor la starea de
sănătate și situația socială a romilor.
Criticile formulate de Comisia European ă față de modul în care se desf ășoară incluziunea romilor în
Finlanda sunt minime, punându-se accentul pe modul în care se va realiza monitorizarea.

61 Document disponibil pe site-ul: http://ec.europa.eu/justice/discrimination/files/ro ma_finland_strateg y_en.pdf , p.31
62 Vezi, de exemplu, ERRC (2007): Roma Fa mily Compensated by Finnish Court for H ousing Discrimination. Press Release on 20
November 2007. Budapest: ERRC. http://www.errc.org/article/r omani-family -compensated-b y-finnish-court-for-housing-
discrimination/2882 (accesat: 29.09.2013).
63 Finland RAXEN National Focal Point, 2009, p.25.
64 ABRA- Advisory Board on Roma Affairs, vezi http://pre20031103.stm.fi/englis h/pao/pub licat/roma/board.htm (accesat:
29.09.2013).
65 Finnish Ministry of Social Affairs and Health (2009): The Pr oposal of the Working Grup for a National Policy on the Roma.
Helsinki, Finnish Government, p.85. http://ec.europa.eu/justice/discriminatio n/files/roma_finland_strategy_en.pdf (accesat:
29.09.2013).
66 Idem.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
41Franța
Franța a implementat în deceniile anterioare m ăsuri de integrare a popula țiilor locale de Gitans și
Gens du Voyage , iar în prezent interven țiile sociale se focalizeaz ă mai degrab ă pe migran ții romi din țările
UE. CoE (2013) estimeaz ă că numărul persoanelor de etnie rom ă din Franța este de cca. 400.000 persoane.
Strategia francez ă de incluziune a romilor pune accentul pe asigurarea dreptului egal la educa ție și în
cazul copiilor Gitans , Gens du voyage cât și a romilor migran ți, accesul la servicii sanitare și medicale
primare, inclusiv prin mediatori, lansarea unor programe de vaccinare, respectiv pe identificarea și
protecția victimelor traficului de persoane. CE a criticat strategia francez ă pentru absen ța unor modalit ăți
de evaluare a impactului programelor asupra popula țiilor de gitans, gens du voyage și de romi,
consemnarea apartenen ței etnice fiind interzis ă în birocra ția francez ă.
În cadrul Raportului Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleran ței (ECRI, 2005) Fran ța a
fost criticat ă pentru aplicarea unor sanc țiuni împotriva romilor pentru ocuparea ilegal ă a terenurilor unde
și-au construit ad ăposturi improvizate. Raportului prezentat de Centrul European pentru Drepturile
Romilor (ERRC, 2005) critic ă, de asemenea, autorit ățile franceze pentru faptul c ă nu i-au consultat pe
romi, așa cum ar fi fost legal, cât și pentru segregarea comunit ății care încurajeaz ă rasismul. ERPC
(European Roma Policy Coalition) și diverse ONG-uri au condamnat în mod similar stigmatizarea romilor
și măsurile luate în Fran ța.
Autoritățile franceze nu au ratificat o serie de docum ente relevante privind incluziunea minorit ăților
din Franța, printre acestea se reg ăsesc: Conven ția-cadru pentru protec ția minorit ăților naționale; Conven ția
privind participarea str ăinilor la via ța publică de la nivel local; Convenț ia european ă asupra cet ățeniei;
Protocolul 12 al Convenț iei Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care stabile ște o interdic ție general ă
de discriminare.
De-a lungul timpului, Fran ța a fost acuzat ă de o serie de discrimin ări (duse pân ă la expulz ări ilegale)
adresate etnicilor romi care au emigrat din țările Europei de sud-est, între care ș i mulți cetățeni români de
etnie rom ă. Conform unui raport al Inspectoratului General din Administra ție (IGA)67, circa 20.000 de
romi proveni ți din zonele men ționate trăiesc în condi ții precare în suburbii s ărace sau pe str ăzile din
Franța. În anul 2010, potrivit datelor furnizate de Ministerul francez de resort și citate în raportul de ERRC
(2013), 6.562 cetăț eni români au fost expulza ți din Fran ța, la care se adaug ă încă 5.086 cet ățeni români
relocați în cadrul unui program de întoarcere asistat ă în țara de origine, organizat de Oficiul Francez pentru
Imigrare și Integrare (OFII). În anul 2011, 7.400 cetăț eni români ș i 1.250 cet ățeni bulgari au primit ordin
de expulzare, iar în primele trei luni din 2012 al ți 2.700 cet ățeni români și 340 bulgari (ERRC, 2013, p.
18). În perioada șederii în Fran ța, ei nu aveau drept de munc ă și nici dreptul la servicii medicale
subvenționate în sistemul public de asigur ări. Datorit ă necesității atestării domiciliului pentru înscrierea la
școală, dar ș i a barierelor de limb ă, copiii migran ți nu au fost școlarizați. Inițiativa de înfiin țare a unor
village d’insertion a fost criticat ă ca o form ă mascată de “ghettoizare”, a șa-numitele „sate” fiind a șezate în
zone cu o infrastructur ă improprie locuirii (Nielsen, 2012).
Grecia
Situația romilor din Grecia, numiț i și Tsigkanoi , reprezint ă încă un subiect controversat, criza
economic ă persistent ă agravând dificult ățile cu care se confruntă acest segment vulnerabil al popula ției. În
Grecia abordarea strategic ă urmează raționamentul prev ăzut deja în strategia anterioar ă, anume „Planul de
acțiune Integrat pentru Integrarea Social ă a Romilor Greci 2001-2008”68 . Obiectivele principale ale
planului elaborat de Grecia pentru perioada 2012-20 20 cuprind politici de facilitare a accesului la locuin țe

67 Informa ții disponibile pe site-ul: http://www.mediafax.ro/externe/raport-ap r oximativ-15-000-20-000-de-romi-majoritatea-
romani-si-bulgari-traiesc-in-franta-11269920
68 Traducere a termenului: Integrated Action Plan for the Social Integration of Greek Gypsies 2001-2008

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
42pentru romii greci, al ătu ri de programe de formare, educa ție, susținerea integr ării pe pia ța muncii,
furnizarea unor servicii de s ănătate, etc.69.
În absența diferențierii etnice în Recensă mântul din Grecia, popula ția de etnie rom ă poate fi doar
estimată: astfel, conform Raportului „Health and the Ro ma Community, analysis of the situation in
Europe” (2009), popula ția estimat ă a romilor în Grecia este de 125.000 de persoane, iar potrivit CoE
(2013) este cu 50.000 de persoane mai numeroas ă (175.000 de etnici romi).
Situația romilor din Grecia a atras aten ția în 2005 prin frecven ța afirmațiilor discriminatorii în
discursul public, cât și datorită lipsei accesului la locuire decent ă, respectiv la locuri de a șezare temporar ă
în cazul popula ției rome care continu ă un stil de via ță itinerant, probleme semnale în 2006 de CE și
Amnesty International.70 O atenție deosebită s-a acordat romilor din Grecia ș i datorită ratei ridicate a celor
care nu au nicio școală, 83% sunt cei care se încadreaz ă în această categorie iar doar 1,6% din popula ția de
etnie rom ă a ajuns la o școală secundar ă (Health and the Roma Community, analysis of the situation in
Europe, 2009, p. 21). Potrivit raportului UNDP/WB/EC/FRA doar 4% dintre tinerii romi cu vârsta între
20-24 de ani au finalizat cel pu țin școala general ă sau profesional ă, în timp ce 36% dintre copiii de 7-14
ani nu frecventeaz ă școala (vezi Tabelul 2.3). Doar 9% dintre copiii cu vârsta pre școlară (4-6 ani) sunt
înscriș i la grădiniță (Tabelul 2.3).
Situația șomerilor și a persoanelor inactive în rândul rom ilor este una dintre cele mai îngrijor ătoare
din Europa, rata de activitate în rândul romilor este de 58% , mai mult de 6 din 10 romi sunt șomeri
inactivi.71 În rândul persoanelor cu vârsta între 20- 64 de ani, doar un sfert au un loc de munc ă cu contract
(Tabelul 2.3).
Precum majoritatea cazurilor din Europa, în Grecia o mare parte din popula ția de etnie rom ă
locuiește izolată și departe de centrele ora șelor, în cartiere caracterizate de condi ții nesănătoase de locuire.
Chiar dac ă guvernul elen a modi ficat Codul de prim ăriilor și comunităț ilor locale cu privire la administrare
(Legea nr. 3463/2006) în vederea includerii în cadrul competen țelor de planificare și implementare în
administra ția locală "a unor programe sau participarea la programe și acțiuni care vizeaz ă integrarea
romilor la via ța socială, economic ă și culturală a societății locale " (Art. 75, Ι. ε.3.5 a Codului), rapoartele
și documentele na ționale sau interna ționale au înregistrat reac ții negative ale administra ției locale, ale
autorităților și societăț ilor locale (Pavlou., Lykovardi, 2009: 19).
Evaluarea CE a strategiei solicită un accent sporit de desegregare școlară și acces la locuin țe, cât și
elaborarea
unei planific ări mai detaliate, cu obiective opera ționale cuantificabile și alocări bugetare,
respectiv implicarea activ ă a societății civile rome.
Ungaria
În Ungaria nu exist ă o strategie na țională exclusiv adresat ă persoanelor de etnie rom ă, precum au
celelalte țări membre participante la Deceniul de incluziune a romilor 2005-2015, iar incluziunea romilor
se face prin Strategia Na țională de Incluziune Social ă (2012), care se adresează diverselor grupuri de
persoane vulnerabile (printre care și romii). Dar lipsa unui document na țional specific romilor poate
reprezenta o provocare pentru decidenț ii responsabili de schimbarea legisla ție, lansarea unor programe,
ș.a.m.d. sau poate reduce eforturile re feritoare la incluziunea romilor sus ținute pân ă în prezent. Mi șcările
de extrem ă dreapta, revigorate în contextul crizei economice globale și a tensiunilor politice din Ungaria în
urma integr ării UE, au creat un climat public ostil, ce a condus la escaladarea violen ței simbolice
împotriva romilor în agresiuni motivate etni c (ERRC, 2012; Amnesty International, 2013).
Numărul celor care se declară romi în Ungaria a crescut în ultimul deceniu: dac ă la recens ământul
din 2001 erau 205.720 persoane care se auto-declarau de etnie rom ă, în 2011 num ărul lor a crescut la

69 Informații disponibile în documentu l Greciei: National strategic framework for Roma (2011)
70 Informații disponibile pe site-ul: http://www.minorityrights.org/?lid=326
71 Conform : EDIS S.A. European Survey on Health and the Roma Community apud Health and the Roma Community, analysis of
the situation in Europe, 2009, p. 25

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
43315.583 de etnici romi.72 Conform estim ărilor CoE (2013), num ărul acestora se ridica la aproape 700.000
de persoane de etnie rom ă, reprezentând 7% din popula ție. Cea mai mare parte a popula ției rome locuie ște
în zona de no
rd est a țării, în microregiunile cele mai s ărace.
În Ungaria, persoanele de etnie rom ă acuză un nivel destul de ridicat de discriminare general: 62%
dintre responden ții cercetării FRA (2009) au relatat c ă au trecut prin experienț a discrimin ării. În 2011, doar
un sfert din romi cu vârste cuprinse între 15-64 de ani au fost angaja ți în Ungaria (Balogh L., et. al., 2013:
7); cercetarea UNDP/WB/EC/FRA indic ă un procent mai ridicat, anume 36% dintre cei cu vârsta între 20-
64 ani lucrau în 2011 cu contract (Tabelul 2.3). Aceea și cercetare raporteaz ă că 24% dintre tinerii romi cu
vârsta între 20-24 de ani au finalizat cel pu țin școala generală sau profesional ă, iar procentul copiilor cu
vârsta între 7-14 ani care nu frecventeaz ă școala este de 5%. Conforma studiului FRA din 2009 asupra
comunității etnice rome din Ungaria, procentul celor care au peste 9 clase este de doar 36% (European
Union Agency for Fundamental Rights, 2009: 4). Totuș i, tradiț ia maternalist ă a politicilor sociale din
Ungaria î și pune amprenta asupra facilit ării accesului copiilor la educa ție preșcolară: astfel, 83% dintre
copii cu vârsta între 4-6 ani sunt înscriș i la grădiniță sau o altă formă de educa ție preșcolară, acest procent
fiind mult superior celor înregistrate în alte țări cuprinse în cercetarea UNDP/WB/EC&FRA (Tabelul 2.3).
Totodată, Ungaria a dovedit eficien ță în reducerea s ărăciei în rândul familiilor cu mai mul ți copii (situa ție
frecventă și în cazul familiilor rome) și implementarea unor programe de bun ă practică privind centrele de
zi mamă-bebeluș și educația preșcolară (vezi UNDP, 2012).
Rata șomajului r ămâne foarte ridicat ă, în ciuda unor modele de succes de antreprenoriat agricol, care
apelează la cunoștințele dobândite în perioada func ționării colectivelor agricole socialiste (Szombati,
2011).
Recomandă rile CE privind strategia pun accent pe desegregare în sistemul educa țional și oferirea de
locuințe sociale, o distribu ție mai clar ă a sarcinilo
r între departamentele publice, asigurarea ocup ării
romilor în sectorul public, implementarea unor scheme de microfinan țare pentru antreprenoriat ș i
mobilizarea resurselor na ționale, în combina ție cu fondurile UE.
Organismul guvernamental responsabil de incluziunea persoanelor de etnie rom ă, Auto-Guvernarea
Națională a Romilor73 (ORÖ), reprezint ă organismul de baz ă care ar trebui să pună în aplicare
specificațiile Strategiei Naț ionale care fac referire la romi (programe de integrare, planificarea și punerea
în aplicare a incluziunii romilor, etc.). Pentru a urm ări politica de incluziune a romilor în subordinea ORÖ
a fost conceput Consiliul de Coordonare Roma (ROK-T, stabilit prin Hot ărârea Guvernului 1102/2011).
Însă ORÖ este definit ca un organism consultativ, fă ră capacitate decizional ă în domeniul politicilor
sociale și fără capacitate de implementare, iar pe termen lung și-a dovedit ineficien ța datorată lipsei puterii
politice și executive reale.
Italia
În Italia CoE estimeaz ă că locuiesc cca. 150.000 de persoane de etnie rom ă, iar potrivit Ministerului
Muncii în anul 2010 erau circa 130.000-150.000 persoane de etnie rom ă dintre care aproximativ 70.000
erau italieni și circa 90.000 de migran ți de etnie ro mă din Europa Central ă și de Est, inclusiv persoane din
fostele republici iugoslave, ră mase fără cetățenie în urma proceselor politice din zonă (CoE, 2013 și
ERRC, 2013) . Strategia Na țională de I ncluziune a Romilor din Italia face referire la aceast ă categorie de
persoane sub termenul de “roma, sinti and caminanti” (RSC). Pentru RSC se aplic ă principiile
fundamentale ale Constitu ției italiene prin Art. 3 dedicat principiului egalit ății și non-discrimin ării. Biroul
pentru promovarea egalit ății de tratament și eliminarea discrimin ării pe criterii de ras ă sau origine etnic ă
din Italia74 (UNAR) a fost identificat de că tre guvernul italian ca Punctul Central Na țional75 pentru actuala

72 Conform Recens ământului Popula ției și Locuințelor 2011 al Ungariei, Date disponibile pe site-ul
http://www.ksh.hu/nepszamlalas/?lang=en
73 Traducere a termenului : National Roma Self-Government
74 Traducere a termenului: Office for the promotion of equal treat ment and removal of discrimina tion based on race or ethnic
origin
75 Traduce a termenului: National Focal Point

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
44strategie de incluziune RSC “Strategia Na țională pentru Incluziunea comunit ăților de Roma, Sinti si
Caminanti”76 (National Office on Anti-Racial Discriminations, 2012: 24). Centrul UNAR monitorizeaz ă
cazurile de discriminare, astfel c ă în anul 2011 erau aproape 1000 de investiga ții (crescând cu aproximativ
300% comparativ cu anul 2009, atunci când serviciul s-a lansat). Strategia Na țională pentru Incluziunea
comunităților de Roma, Sinti și Caminanti are ca obiective specifice: ”susținerea și punerea în aplicare a
nivelului actual a societ ății instituț ionale și civile de consolidare a capacit ăților pentru incluziunea
socială a persoanelor RSC; promovarea ș i implementarea unui sistem permanent ș i integrat de re țele și
centre teritoriale de combatere a discrimin ării; planificarea și implementarea unei strategii ad-hoc în
domeniul informă rii și comunic ării; dezvoltarea și testarea unui model participativ permanent RSC pentru
toate procesele de luare a deciziilor relevante, la nivel na țional ș i local “. 77
Referitor la educa ția copiilor de etnie rom ă, se înregistreaz ă o rată ridicată a abandonului școlar; în
jur de 42% abandoneaz ă în primul ciclu școlar iar apoi exist ă o frecven ță foarte redus ă în al doilea ciclu de
învățământ78. În 2011, doar 15% dintre tinerii cu vârsta între 20-24 de ani finalizaser ă cel puțin școala
generală sau profesională , iar 11% dintre copiii cu vârsta între 7-14 ani nu frecventau școala deloc; copiii
de vârstă preșcolară erau înscriș i la grădiniță doar în procent de 54% (Tabelul 2.3). Conform raportului
Cercetării EU-Inclusive 2011, abandonul școlar era prezent în 8.8% dintre gospodă riile rome originare în
Italia și având copii cu vârsta între 6-16 ani, dar într-o propor ție mai mare, de 11.6% în rândul
gospodă riilor de migran ți romi din alte state UE (EU-Inclusive, p.19).
Rata șomajului este ridicat ă, iar ocuparea în sectorul informal r ăspândită; doar 10% dintre etnicii
romi din Italia cu vârsta între 20-64 de ani lucrau cu contract de munc ă în 2011 (Tabelul 2.3).
Totuși, guvernul italian nu a întreprins prea multe ac țiuni de combatere a discrimin ării romilor,
deciziile de la nivel politic influen țând negativ modul de a-i integra pe RSC. Demersurile politice de
amprentare a tuturor romilor, cu scopul declar at de eficientiza lupta împotriva criminalit ății (criminalitate
cu care etnicii romi au fost discursiv identifica ți) au fost întâmpinate de prompt de c ătre opoziție, care le-a
considerat rasiste și alimentând stereotipii existente despre romi.
Politica italian ă de înfiin țare a unor a șezări segregate în afara oraș elor, cu locuinț e modulare și
infrastructur ă minimă, definite drept soluț ii provizorii, a fost intens criticat ă și strategia propune o
schimbare de viziune în acest sens. Ordonan ța din mai 2008 a premierului italian, prin care s-a decretat
stare de urgen ță în mai multe provincii, permi țând controlul abuziv ș i relocarea în tabere îngr ădite a
etnicilor romi din a șezări informale, a fost declarat ă ilegală în noiembrie 2011 de c ătre Consiliul de Stat
italian. Cu toate acestea, în iunie 2012 a fost deschis ă o nouă tabără în apropiere de Roma, unde autorit ățile
intenționează relocarea a cca. 250 de familii rome din a șezări informale (ERRC, 2013: 9). Strategia italiană
conține însă și o serie de prevederi inovative: programe de micro-creditare pentru antreprenori romi cu
finanțare european ă, ală turi de intenț ia de a îmbun ătăți ocuparea în sectorul public. Similar planului
francez, și cel italian include campanii de vaccinare în taberele segregate de romi. În privin ța asigurării
participării la educa ție, strategia pune accent pe completarea programului școlar formal cu activit ăți de
suport, oferirea de burse și sprijin suplimentar mamelor cu copii mici pentru reluarea particip ării școlare.
Principala critic ă a CE a fost lipsa unor obiective cuantificabile, iar ERRC a solicitat mai mult ă atenție
problemei discrimin ării și a combaterii agresiunii motivate etnic. \
România
Situația romilor din România înc ă reprezint ă o problem ă de actualitate, fiind o preocupare atât în
ceea ce priveș te cercetările (Chelcea, 1944; Zamfir et al, 1993; Sandu, 2005; Cace et al, 2006; B ădescu et
al, 2007; Rughini ș, Fleck, 2008; Cace et al, 2010; Stă nescu et al, 2011a, Stă nescu et al, 2011b; Zamfir,
Burtea, 2012, Duminic ă et al, 2013), cât și măsurile întreprinse efectiv pentru cre șterea incluziunii
persoanelor de etnie rom ă. În ansamblul cercetă rilor recente privind economia social ă ca soluție inovatoare

76 Traducere a termenului: National strategy for the inclusion of roma, sinti and caminanti communities
77 Idem., p.31.
78 Potrivit statisticilor de la Crucea Ro șie Italiană, în 2008

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
45față de problematica grupurilor defavorizate, cele dedicate minorit ății rome sunt cele mai frecvente
(Stănescu et al, 2013, p. 27). M ăsurile întreprinse se refer ă deopotriv ă la mediile politice, economice,
sociale, devenind un punct pe agenda de lucru a actorilor implica ți în elaborarea politicilor de suport
pentru popula ția romă.
Evaluarea politicilor publice cu impact asupra minorit ății rome reflectă rezultate mai degrab ă
modeste în contextul acceler ării măsurilor în cadrul procesulu i de aderare la UE dar și a lipsei unui
document programatic adaptat c ontextului socio-economic (St ănescu et al, 2010, pp. 29-31).
Principalul document care reflect ă angajamentele autorit ăților din România vizavi de solu ționarea
problematicii roma este Strategia Guve rnului României de incluziune a cet ățenilor români apar ținând
minorității romilor pentru perioada 2012-2020. O component ă important ă a noii Strategii o reprezint ă
parteneriatul permanent cu societatea civil ă în vederea aplic ării unor programe specifice, menit ă să asigure
îmbunătățirea semnificativ ă a situației romilor, pentru ob ținerea de rezultate sustenabile. Noua Strategie
are la baz ă liniile directoare privind incluziunea romilor pentru perioada 2012-2020 și documentele
europene în vigoare. Cadrul gene ral de politici publice privind popula ția romă stabilit prin Programul de
guvernare 2013-2016, capitolul „Minorit ăți”, include ca obiectiv de principiu „îmbună tățirea situa ției
romilor și continuarea politicilor de
redu cere a decalajelor dintre popula ția romă și societate în
ansamblu”. În cadrul actualului Program de Guvernare (2013-2016), Guvernul României î și asumă
problematica romilor ca fiind un domeniu aparte, ce necesit ă un cadru intern de politici, corelate cu
direcțiile agreate la nivelul UE privind combaterea s ărăciei și excluziunii sociale.
Principalele reglement ări adopate de țara noastr ă care au impact ( și) asupra minorit ății rome sunt:
Declarația universal ă a drepturilor omului; Obiectivel e de dezvoltare ale mileniului și Deceniul pentru
incluziunea romilor. La nivel european, s unt reprezentative Strategia Lisabona lansat ă în 2000 ș i Strategia
Europa 2020 (St ănescu et al, 2010, pp. 10-11).
În România, romii sunt a doua minoritate ca pondere, la recens ământul locuin țelor și populației din
2011 autodeclarându-se 621.573 de persoane (aprox. 3,2% din totalul popula ției din România). Dar
conform Raportului „Health and the Roma Community, analysis of the situation in Europe” (2009),
populația estimat ă a romilor în România este de 1,050,000 de persoane. Persoanele de etnie rom ă din
România sunt repartiza ți relativ uniform în teritoriu, conform datelor INS, cu ponderi variind între 1,1% în
județul Botoșani și 8,8% în jude țul Mureș.
Tabelul nr. 2.4: Ponderea rom
ilor în totalul popula ției de romi (2011) pe regiuni:
Regiunea de dezvoltare RPL* 2011
Nord Est 8,96%
Sud Est 11,23%
București Ilfov 5,94%
Vest 7,46%
Sud-Vest Oltenia 10,12%
Sud Muntenia 19,93%
Nord-Vest 18,35%
Centru 18,03%

Sursa: Raportul UNDP “Economia social ă și comunit ățile de romi – provoc ări și oportunit ăți”, pp.
11-12, după datele provizorii ale RPL* 2011 comunicate de INS și Comisiile jude țene de statistic ă (date
disponibile pe website-urile acestor comisii).
* RPL= Recens ământului Popula ției și al Locuinț elor
Conform comunicatului de pres ă din 24 august 2012 privind rezultatele preliminare ale
Recensământului Popula ției și al Locuin țelor – 2011, 247.058 dintre romi înc ă mai vorbesc limba romani

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
46(potrivit liberei declara ții a persoanelor recenzate) fapt ce arat ă că există încă o identitate cultural ă foarte
puternică.
În România, organismul responsab il de implementarea, coordonarea și evaluarea ”m ăsurilor
sectoriale de interven ție socială care sunt parte a Strategiei Guvernului României de Îmbun ătățire a
Situației Romilor”79 este Agen ția Națională pentru Romi (ANR).
În ceea ce priveș te descrierea pe larg a dime nsiunilor incluziunii sociale în România, aceasta se va
face în capitolele special aborda te în cadrul prezentului studiu.
Spania
Anterior restrângerii sistemului de protec ție socială în contextul crizei economice (restrângere care a
afectat în special sistemul public de s ănătate și programele sociale subven ționate de stat pentru categoriile
vulnerabile, inclusiv popula ția romă), Spania era considerat ă un exemplu de bune practici privind
integrarea minorităț ii rome locale.
În Spania tr ăiesc aproximativ 750.000 persoane de etnie rom ă, conform estim ărilor COE (2013) ,
mai m
ulți decât în oricare alt ă țară din vestul Europei. Andalusia, din sudul țării, este regiunea cu cel mai
mare num ăr de romi, aproximativ 300.000 sau 5% din popula ție. Chiar dac ă în Spania popula ția romă se
află într-o situa ție socială mai favorabil ă decât a vecinilor europeni, r ămâne în continuare grupul cel mai
vulnerabil și cu cel mai mare nivel de s ărăcie și marginalizare social ă. Din punct de vedere al politicilor de
ocupare, exist ă o serie de documente programati ce: Strategia de Ocupare a For ței de Munc ă Spaniolă
2012-2014. Printre obiectivele Strategiei se reg ăsesc formul ări care vizează încadrarea pe pia ța muncii a
grupurilor dezavantajate prin: cre șterea particip ării la pia ța forței de munc ă și reducerea șomajului,
promovarea unei (re)integr ări rapide și de succes pe pia ța muncii, îmbun ătățirea competen țelor și adaptarea
la cerințele existente pe piață . Un alt document relevant în cadru l politicilor de ocupare spaniole îl
reprezintă Planul de Afaceri pentru oc upare for ței de munc ă 2012, ce con ține măsuri de îmbună tățire a
șanselor de angajare a grupurilor vulnerabile afectate de șomaj (printre care persoane cu dizabilit ăți, romi,
etc.). În anul 2012, reg ăsim un exemplu de bune practici în cazul Programului Acceder de formare și
ocupare a for ței de munc ă derulat de Funda ția Secretariado Gitano, prin care s-a reu șit integrarea în munc ă
a unui num ăr de 2.569 persoane, 65% dintre ace știa fiind romi, 57% femei ș i 65% tineri cu vârsta sub 35
ani (Laparra L., et al., 2013: 77). Acest program a vizat în mod explicit popula ția romă originară în Spania.
S-a oferit asisten ță în formare profesional ă și căutarea unui loc de muncă pentru 15.851 persoane, dintre
aceștia au obținut contracte de munc ă 3.717, au fost instruite 3.179 și au fost sprijinite pentru înființ area
unor firme proprii 137 persoane.
Un alt exemplu de bune practici este oferit de programul de regenerare urban ă din Madrid,
desfășurat în perioada 1999-2008, care a însemnat desființ area a 25 zone de slum și relocarea a 2,000 de
familii în locuinț e sociale teritorial dispersate, cons truite de municipalitate; chiar dac ă programul a avut și
implicații negative, r ămâne un punct de reper pentru politicile urbane europene ( UrbAct , 2011).
Conform rezultatelor studiului comparativ: Populația romă din Spania și din estul Europei (2011),
derulat în cadrul proiectului EU INCLUSIVE – transfer de date și experien țe privind integrarea pe pia ța
muncii a romilor din România, Bulgaria, Italia ș i Spania, implementat de Funda ția Soros în România, în
parteneriat cu Open Society Institute (Bul garia), Fundacion Secretariado Gitano (Spania) și Fondazione
Casa delle Carita Angelor Abriani (Italia) abandonul școlar era prezent în 2.9% dintre gospod ăriile rome
originare în Spania având copii cu vârsta între 6-16 ani, dar într-o propor ție dublă de 6.6% în rândul
gospodă riilor de migran ți romi din alte state UE (EU-Inclusive, p.19).80. Cercetarea UNDP/WB/EC/FRA
raportează că doar 5% dintre tinerii cu vârsta între 20-24 de ani au terminat cel pu țin școala generală sau
profesional ă, iar 8% dintre copiii cu vârsta între 7-14 ani nu frecventeaz ă școala deloc; în schimb, 78%
dintre copiii de vârsta pre școlară sunt înscri și la grădinițe sau alte instituț ii similare (Tabelul 2.3).

79 Ordinul pre ședintelui ANR nr. 80/2010, articolul 3
80 Raportul EU-Inclusive 2012 este disponibil on-line: www.soros.ro/ro/documente.php?document=1576 (accesat: 29.09.2013).

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
47Criza a afectat în mare m ăsură populația romă în cauza pozi ționării acesteia într-un segment de
muncă precar. Indicatorii precum rata muncii cu norm ă parțială sau rata muncii sezoniere arată mai multe
disparități în rândul popula ției rome. Munca cu norm ă parțială afectează 42,3% din popula ția romă din
Spania, în timp ce procentul înregistrat în rândul popula ției spaniole majoritare este de 14,1% (EU-
Inclusive, 2011: 47). În 2011, lucrau cu contract de munc ă doar 19% dintre etnicii romi (Tabelul 2.3), ceea
ce indică o scădere față de anul 2009, când procentul acestora era de 43.8% (EU-Inclusive, 2011:135).
Dintre cei ocupa ți, cea mai mare parte sunt salaria ți (38.4%), lucreaz ă pe cont propriu f ără angajați
(35.2%) sau sunt colaboratori într-o afacere a famili ei (26%) (EU-Inclusive, 2011: 45). Raportul CE asupra
strategiei remarcă drept aspecte pozitive asigurarea particip ării școlare (exemple de bune practici sunt
furnizate în acest sens de Fundation Secretariado Gitano, înființată în 1982, dar activ ă deja în anii 1960),
reducerea frecven ței muncilor precare în rândul romilor, preocupare fa ță de starea de să nătate a femeilor
rome și continuarea programelor de eradicare treptat ă a zonelor de slum și relocare în locuin țe sociale ,
cuplat cu m ăsuri de integrare social ă. Lacunele strategiei se referă la alocarea insuficient ă a fondurilor
naționale, lipsa unei planific ări precise și necesitatea unor m ăsuri care vizeaz ă accesul la un loc de munc ă
în rândul tinerilor romi (COE, 2013; Laparra et. al ., 2013).
Regatul Unit
Atunci când se face referire la persoanele de etnie rom ă originare în Marea Britanie (UK) se
foloseș te termenul de "Gypsies”, iar atunci când se vorbe ște despre persoanele aparț inând comunit ăților de
romi, care s-au format în ultimii 20 de ani din migran ții romi veni ți din UE, se utilizeaz ă termenul de
“Roma”. Similar Fran ței , Regatul Unit dezvoltase politici sociale incluzive pentru popula ții locale de
Gypsies și Travellers81 (o popula ție cu un mod de via ță cvasi-nomad), adaptate nevoilor unui stil de via ță
itinerant (locuri de a șezare temporar ă pentru caravane, facilit ăți de ș colarizare a copiilor). Spre deosebire
însă de Franța, în Marea Britanie, drepturile minorităț ilor etnice ș i co mbaterea discrimină rii pe baze rasiale
sau etnice au fost legiferate prin Race Relations Act82 încă din 1965 și revizuite de mai multe ori apoi,
existând un cadru juridic solid pentru promovarea egalit ății. Legea actuală în acest domeniu transpunere
Directiva UE privind Egalitatea Rasial ă (2000/43/CE) prin Actul de egalita te 2010 privind discriminarea la
locul de munc ă și în societate . Dreptul penal cuprinde o serie de infrac țiuni com ise pe motive de 83
discriminare sau ur ă rasială.
Se estimeaz ă că în UK tr ăiesc cca. 225.000 de persoane de etnie rom ă (CoE 2013) . Etnicii romi
(Roma) ajunș i în număr mai m
are după liberalizarea circula ției cetățenilor români ș i bulgari în spa țiul UE
(numărul lor nu se cunoa ște exact, iar strategia Marii Britanii nu aduce preciz ări în acest sens), au putut
beneficia de politici de integrare concepute pentru alte categorii de imigran ți, în special cei din
Commonwealth . Similar Fran ței, strategia UK de incluziune a romilor pune accent pe combaterea traficului
de persoane și pe asigurarea accesului la educa ție pentru copii, recunoscând barierele multiple cu care se
confruntă minoritățile de Gypsies, Travellers și Roma .
UK a introdus în recens ământul na țional din 2011 categoria etnic ă de Travellers and Gypsies, după
ce în trecut monitorizarea situaț iei acestor minorităț i a fost dificil ă din cauza lipsei unor statistici oficiale .
Deși datele precise lipsesc, FRANET a estimat c ă rata ș omajului variaz ă între 48% (în rândul migranț ilor
romi) și 71,6% (în cazul Gypsies și Travellers) ( United Kingdom FRANET, 2012: 4). În ceea ce prive ște
educația, se pune accent pe asigurarea educa ției preșcolare gratuite și introducerea unor subven ții pentru
învățământul superior (privat și contra-cost în Marea Britanie). Potrivit unor cercet ări pilot efectuate în
Marea Britanie84, elevii de etnie rom ă s-au sim țit mai frecvent discrimina ți în ț ara lor de origine decât în
Marea Britanie. Astfel, 85% dintre elevii romi intervieva ți au fost plasa ți în școli speciale sau clase de

81 Irish Traveller Movement in Britain (2013): Gypsy and Traveller population in England and the 2011 Census.
http://irishtraveller.org.uk/wp-content/uploads/2013/08/ G ypsy-and-Traveller-population-in-England-policy-report.pdf (Released:
August 2013. Last accessed: 15.09.2013).
82 Race Relations Act din 1965, http://nationalarchives.gov.uk/cabinetpapers/them es/ discrimination-race-relations-policy.htm
(Accesat: 29.09.2013).
83 Equality Act , 2010, https://www.gov.uk/equality-act-2010-guidance (accesat: 29.09.2013).
84 Conform datelor prezentate în raportul “Council conclusions on an EU framework st rategy for Roma integration up to 2020:
United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland”, pp. 6-7.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
48facto segregate în țările lor de origine, c u toate că evaluările psiho-pedagogice efectuate în Marea Britanie
au arătat că doar puțin dintre ei aveau nevoi educa ționale speciale sau probleme legate de dizabilitate.
Același studiu constat ă că o mare parte din elevii romi au tr ăit momente de intimidare rasial ă sau abuz
verbal la școală în ță rile lor de origine, pe când în Regatul Unit, aceia și elevi au raportat experien țe
negative de discriminare rasial ă/etnică doar în una singur ă dintre cele 8 școli cuprinse în studiu85.
Recomandă rile Comisiei Europene privind strategiile na ționale de incluziune a romilor se
focalizeaz ă pe o serie de factori, a șa cum îi prezent ăm în tabelul nr. 2.5.
Tabelul nr. 2.5 Recomandă rile CE privind strategiile na ționale de incluziune a romilor
Planificare
 stabilirea unor obiective opera ționale cuantificabile și o planificare
cronologic ă a îndeplinirii acestora;
 utilizarea unor indicatori care s ă permită evaluarea rezultatelor acestor
măsuri în rândul popula ției de etnie rom ă;
 colaborare interdepartamental ă la nivelul autorit ăților locale ș i o
distribuț ie clară a sarcinilor;
 implicarea societ ății civile rome, inclusiv a celor afecta ți de segregare și
deprivare multipl ă, în procesul de elaborare și implementare a strategiei.
Educație
 desegregarea școlară, facilitarea accesului la educa ția preșcolară și la
educația adulților, în special a mamelor cu copii; colaborarea p ărinți – școală,
dezvoltarea abilit ăților părintești.
Ocupare  integrarea în munc ă prin programe de ocupare în sectorul public (locuri
de muncă oferite de municipalit ăți), sprijinirea micului antreprenoriat rural și a
meseriilor tradi ționale; (de remarcat c ă recomandă rile CE pun mai pu țin accent
pe cursuri de calificare);
Sănătate
 asigurarea accesului la servicii medicale de baz ă indiferent de calitatea
de asigurat, angajarea de mediatori sanitari , campanii de vaccinare pentru copiii
din așezări deprivate segregate;
Locuire  desegregare teritorială ; accesul la locuin țe sociale.

Sursa: CE (2012) National Roma Integration Strategies: a first step
in the implementation of the EU Framework

85 Idem.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
49Bibliografie:

1. Act on Protection against Discrimination (APAD), (2003), Art. 4 (2), [disponibil pe :
http://www.google.hu/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web &cd=4&ved=0CD oQFjAD&url=http%3A
%2F%2Fwww.mlsp.government.bg%2Fequal%2Fequalen%2Fanti-
discrimination%2520law%2520en. doc&ei=nGSPUbzvI_Lb4QTP5ICgDQ&usg=AFQjCNGCE3P2fFXAt
w6e4QFgklaq4f68_g&sig2=aTWsYsHIFj1t gZC56d-MrA&bvm=bv.46340616,d.bGE ][Accesat:
20.09.2013]
2. Agenția STEM (2012) [disponibil pe : http://www.stem.cz/clanek/2613 ][Accesat: 19.09.2013]
3. Amnesty International (2013): Hungary: Murder Convictions are ‘Wake-up Call’ over Hate
Crimes against Roma. [disponibil pe : http://www.amnesty.org/en/news/hungary-roma-trial-verdict-2013-
08-06 ][Accesat: 18.09.2013]
4. Balogh L., Berki J., Daróczi G., Ivány B., Ko czé A., Moldova Z., Novoszádek N., Farkas Z.,
Koltai L., Kóródi M., K őszeghy L., Somogyi E., Szendrey O., Teller N., Wagner J., (2013), Civil Society
Monitoring Report on the Implementation of the National Roma Integration Strategy and Decade Action
Plan in 2012 in HUNGARY , [disponibil pe : http://romadecade.org/cms/upl oad/file/9270_file8_hu_civil-
society-monitoring-report_en.pdf ][Accesat: 17.09.2013]
5. Bădescu, G., Grigora ș, V., Rughini ș, C., Voicu, M., & Voicu, O. (2007) Barometrul Incluziunii
Romilor . București: Fundația pentru o Societate Deschis ă.
6. Cace, S., Ionescu, M., (2006) Politici publice pentru romi, Expert, Bucure ști;
7. Cace, S., Ionescu, M., (2006) Politici de ocupare pentru romi , Expert, Bucure ști;
8. Cace, S.; Preoteasa, A. M.; Tomescu, C.; St ănescu, S. M.; (coordonatori), (2010) Legal ș i egal
pe piața muncii pentru comunit ățile de romi. Diagnoza factorilor care influen țează nivelul de ocupare la
populaț ia de romi din România. București: Editura Expert. www.iccv.ro
9. Chelcea, I. 1944 Țiganii din România, monografie etnografic ă, Editura Institutului Central de
Statistică, București.
10. CE (2012) National Roma Integration Strategies: a first step in the implementation of the EU
Framework, [disponibil pe : http://ec.europa.eu/justice/discrimination/files/swd2012_133_en.pdf
][Accesat: 18.09.2013]
11. COE – Council of Europe (2013), Document prepared by the Support Team of the Special
Representative of the Secre tary General of the Council of Europe for Roma Issues, [disponibil pe :
http://hub.coe.int/web/coe-portal/roma/ ][Accesat: 18.09.2013]
12. Consiliul UE (2009), Concluziile Consiliului privind incl uziunea romilor, cea de-a 2947-a
Reuniune a Consiliului Ocuparea For ței de Munc ă, Politică Socială, Sănătate ș i Consumatori.
Luxemburg, 8 iunie. [disponibil pe : http://www.euromanet.eu/ ][Accesat: 14.09.2013]
13. Council conclusions on an eu framework strategy for Roma integration up to 2020: United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, [disponibil pe :
http://ec.europa.eu/justice/discrimination/files/roma_uk_strategy_en.pdf ][Accesat: 21.09.2013]
14. Dimitrov, D, Grigorova V., Decheva J. , (2013), Civil Society Monitoring Report on the
Implementation of the National Roma Integrati on Strategy and Decade Action Plan in 2012 in

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
50BULGARIA, [ disponibil pe : http://www.romadecade.org/cms/uploa d/file/9270_file4_bg_civi l-society-
monitoring-report_en.pdf ][Accesat: 22.09.2013]
15. European Commission against Racism and Intolerance – ECRI (2005), Third Report on France,
[disponibil pe : http://hudoc.ecri.coe.int/XMLEcri/ENGLI SH/Cy cle_03/03_CbC_eng/FRA-CbC-III-2005-
3-ENG.pdf ][Accesat: 21.09.2013]
16. ERRC- European Roma Rights Center (2012): Attacks against Roma in Hungary, the Czech
Republic and Slovakia. [disponibil pe : http://www.errc.org/article/attack s-against-roma-in-hungary -the-
czech-republic-and-the-slovak-republic/3042 ][Accesat: 15.09.2013]
17. ERRC – European Roma Rights Center (2013): New ERRC Country Profiles 2011-2012 (Czech
Republic, France, Italy, Macedonia, Serbia, Slovakia, Romania, Russia, Turkey and Ucraine) .
18. European Union Agency for Fundamental Rights (2009), Data in Focus Report | The Roma,
[disponibil pe : http://fra.europa.eu/sites/de fault/files/fra_uploads/413-EU-
MIDIS_ROMA_EN.pdf ][Accesat: 15.09.2013]
19. Finland RAXEN National Focal Point (2009) Them atic Study, Housing Conditions of Roma
and Travellers, [disponibil pe : http://fra.europa.eu/fraWebsite/att achments/RAXEN-Ro ma%20Housing-
Finland_en.pdf .][Accesat: 21.09.2013]
20. FSG (Fundación Secretariado Gitano) , (2011) , Populația romă din Spania ș i din estul Europei
[disponibil pe : http://www.gitanos.org/publicaciones/em pleo%20e %20inclusion/index.html ][Accesat:
7.09.2013]
21. United Kingdom FRANET (2012) , National Focal Po int Social Thematic Study The situation
of Roma 2012, [disponibil pe : http://fra.europa.eu/sites/defa ult/files/situation-of-r oma-2012-
uk.pdf ][Accesat: 20.09.2013]
22. Health and the Roma Community, analysis of the situation in Europe (2009) [disponibil pe :
http://ec.europa.eu/justice/discrimination/files/roma_health_en.pdf ][Accesat: 15.09.2013]
23. Hotă râre pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cet ățenilor români
aparținând minorit ății romilor pentru perioada 2012-2020. [disponibil pe :
http://www.anr.gov.ro/docs/MO6bis.pdf ] [Accesat: 5.09.2013]
24. Hurrle J., Felcmanová L, Ripka S., Otáhalová L., Polá čková L, Št ěpánková M., Trlifajová L.,
Pixová M. (2013). Civil Society Monitoring Report on the Implementation of the National Roma
Integration Strategy and Decade Acti on Plan in 2012 in THE CZECH REPUBLIC, [disponibil pe :
http://romadecade.org/cms/upload/file/9270_file6_cr_civil-society-m onitoring-report_en.pdf ][Accesat:
20.09.2013]
25. INS (2012). Comunicatului de pres ă din 24 august 2012 privind rezultatele preliminare ale
Recensământului Popula ției și al Locuinț elor – 2011. [disponibil pe :
http://www.insse.ro/cms/files%5Cst atist ici%5Ccomunicate%5Calte%5C2012%5CRPL_rezultate%20preli
minare.pdf ] [Accesat: 7.09.2013]
26. Lajčáková J., (2013). Civil Society Monitoring Report on the Implementation of the National
Roma Integration Strategy and Decade Action Plan in 2012 in Slovakia, [disponibil pe:
http://romadecade.org/cms/upload/file/9270_file 14_s k_civil-society-monitoring-report_en.pdf ][Accesat:
20.09.2013]

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
5127. Laparra L., Diez C.F., Enríquez M. H., Catalá J.S., Tsolakis A., (2013) , Civil Society
Monitoring Report on the Implementation of the National Roma Integration Strategy and Decade Action
Plan in 2012 in Spain, [disponibil pe: http://romadecade.org/cms/upload/file/9270_file16_sp_civil-
society-monitoring-report_en.pdf ][Accesat : 18.09.2013]
28. Moisă F., Rostas I.A., Tarnovschi D., Stoian I., R ădulescu D. Andersen T. Ș. (2013), Raportul
societății civile asupra implement ării Strategiei Na ționale de Integrare a Romilor și a Planului de Ac țiune
al Deceniului în ROMÂNIA în 2012, [disponibil pe :
http://www.romadecade.org/cms/upload/file/9270_file25_ro_civil-society-monitoring-
report_ro.pdf ][Accesat: 6.09.2013]
29. National Office on Anti-Racial Discriminations (2012 ), Italy- National strategy for the
inclusion of roma, sinti and caminanti communities – EUROPEAN COMMISSION communication
No.173/2011, [disponibil pe :
http://ec.europa.eu/justice/discrimination/files/roma_ italy_strategy_en.pdf ][Accesat: 11.09.2013]
30. National strategic framework for Roma (2011) document elaborat de Ministerul MUNCII și
Securităț ii Sociale al Greciei. [disponibil pe :
http://ec.europa.eu/justice/discrimina tion/files/roma_ greece_strategy_en.pdf ][Accesat: 19.09.2013]
31. Nielsen, N. (2012) France considers easing Roma work restrictions. Euobserver , 16.08.2012.
[disponibil pe : http://euobserver.com/justice/117257 ][Accesat: 15.09.2013]
32. Ordinul pre ședintelui ANR nr. 80/2010, articolul 3
33. Pavlou M., Lykovardi K. (2009), Greece RAXEN National Focal Point Thematic Study,
[disponibil pe : http://fra.europa.eu/sites/default/fil es/fra_uploads/582-RAXEN-Ro ma%20Housing-
Greece_en.pdf ][Accesat: 22.09.2013]
34. Planul Na țional Revizuit de Ac țiune al Deceniului de Incluziune a Romilor 2011-2015 (
Revised National Action Plan of the Decade of Roma Inclusion 2005-2015 for years 2011-2015) , adoptat
prin rezolu ția Guvernului din Slovacia 522/2011 on 10 August 2011. [disponibil pe :
http://www.rokovania.sk/Rokovanie.aspx/B odRokovaniaDetail?idMaterial=19992 ] [Accesat: 6.09.2013]
35. Politica Naț ională pentru Romi în Finlanda (2009),
http://ec.europa.eu/justice/discrimination/files/roma_finland_strategy_en.pdf
36. Programul de guvernare 2013-2016. [disponibil pe :
http://www.gov.ro/
upload/articles/117322/program-de-guvernare-2013-2016.pdf ] [Accesat: 3.09.2013]
37. Recensământul Pupula ției și Locuințelor din Slovacia 2011 (The 2011 Population and Housing
Census ), [disponibil pe : http://portal.statistics.sk/showdoc.do?docid=50552 ][Accesat: 20.09.2013]
38. Recensământul Pupula ției și Locuințelor din Republica Ceh ă 2011 [disponibil pe :
http://www.scitani.cz/sldb2011/eng/redakce.nsf/i/home ][Accesat:15.09.2013]
39. Recensământul Pupula ției și Locuințelor din Ungaria 2011 [disponibil pe :
http://www.ksh.hu/nepszamlalas/?lang=en ][Accesat: 14.09.2013]
40. Rughiniș, C.; Fleck, G. 2008 Vino mai aproape. Incluziunea și excluziunea romilor în
societatea româneasc ă de azi , volum editat de Agenț ia Națională pentru Romi, în cadrul Proiectului
PHARE 2004.
41. Rytilahti I. (2012), The Finnish Romani: History, Culture and Dilemmas , [disponibil pe :
http://www15.uta.fi/FAST/FIN/SOCPOL/ir-roma.html ][Accesat: 11.09.2013]

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
5242. Sandu, D. 2 005 O hartă socială a comunităț ilor de romi , București.
43. Statutul Plenipoten țiar al Guvernului pentru comunit ățile de romi – Government Plenipotentiary
for Romani Communities (GPRC) [disponibil pe :
http://www.opensocietyfoundations.org/sites/default/ files/friedman_2005.pdf ][Accesat: 8.09.2013]
44. Stănescu, S. M.; St ănescu, I.; Gheondea Eladi, A.; Tomescu, C.; Cace, S. (2010) Analiză de
politici publice cu impact asupra popula ției roma din România în Cace, S.; Preoteasa, A. M.; Tomescu,
C.; Stănescu, S. M.; (coordonatori), (2010) Legal și egal pe pia ța muncii pentru comunit ățile de romi.
Diagnoza factorilor care influen țează nivelul de ocupare la popula ția de romi din România. Bucure ști:
Editura Expert. www.iccv.ro
45. Stănescu, S.M.; Sorin Cace, C. (coordonatori), (2011a). Alt fel de ocupare: cererea de
economie social ă în regiunile de dezvoltare Bucure ști Ilfov ș i Sud Est, Editura Expert, Bucureș ti,
www.iccv.ro
46. Stănescu, S. M.; Cace, S. Alexandrescu F. (coordonatori), (2011b). Între oportunit ăți și riscuri:
oferta de economie social ă în regiunile de dezvoltare Bucure ști Ilfov ș i Sud Est , Editura Expert, Bucure ști,
www.iccv.ro
47. Stănescu, S. M. (coordonator), Asiminei, R.; Vîrjan, D. (2013). Raport de recomand ări al
economiei sociale. România 2013. Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare România,
48. Strategia de Ocupare a For ței de Munc ă Spaniolă 2012-2014
49. Strategia Republicii Slovac ă pentru integrarea romilor pân ă în 2020 (Strategy of the Slovak
Republic for Integration of Roma until 2020, adopted by Government Resolution 1/2012 on 11 January
2012) [disponibil pe :
http://www.rokovania.sk/Rokovanie.aspx/B odRokovaniaDetail?idMaterial=20646 ][Accesat: 18.09.2013] .
50. Strategy of the government of Romania for the inclusion of the romanian citizens belonging to
roma minority for the period 2012 – 2020 [disponibil pe:
http://ec.europa.eu/justice/discrimina tion/files/roma_ romania_strategy_en.pdf ][Accesat: 22.09.2013] .
51. Szombati, K. (2011), A Plot of Their Own. In Kati Pietarinen (ed.): Roma and Traveller
Inclusion in Europe. Green Questions and Answers. Brussels: Green European Foundation.
52. UNDP (2012). “Economia social ă și comunit ățile de romi – provoc ări și oportunităț i”
[disponibil pe :
http://www.undp.ro/libraries/projects/Economia_Sociala_si_Co munitatile_de_Romi_Provocari_
si_Oportunitati.pdf ] [Accesat: 5.09.2013]
53. Tarnovschi, D. (coord) (2012) EU Inclusive transfer de date și experien țe privind integrarea pe
piața muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania: Romii din România, Bulgaria, Italia și
Spania, între incluziune social ă și migrație.
54. UNDP/WB/EC Regional Roma Survey și FRA Pilot Roma Survey (2011), [disponibil pe :
http://issuu.com/undp_in_europe_cis/do cs/_roma_at_a_glance_web/1#downl oad][Accesat: 7.09.2013]
55. Zamfir, C.; Zamfir, E. (1993). Ț iganii: între ignorare și îngrijorare, București, Editura Expert,
56. Zamfir, E.; Burtea, V. (coordonatori) (2012) Prezent ș i perspective în cultura rom ă în viziunea
intelectualilor, liderilor și oameilor de succes romi, Editura Grupul de pres ă, București

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
53Pagini web:
http://www.mediafax.ro/externe/raport-aproximativ – 15-000-20-000-de-romi-m ajoritatea-romani-si-
bulgari-traiesc-in-franta-11269920 [Accesat: 20.09.2013]
http://www.minorityrights.org/?lid=326 [Accesat: 19.09.2013]
http://www.revista22.ro/romii–loc uire-si-locuri-de-munca-2897.ht ml [Accesat: 9.09.2013]
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2011:004E:0007:0011:RO:PDF ,
[Accesat: 19.09.2013]

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013

CAP. 3. EDUCA ȚIE ȘI INCLUZIUNE SOCIAL Ă: BUNE PRACTICI

Situația educațională a popula ției roma poate fi înț eleasă prin analiza diferitelor mecanisme socio-
economice și culturale de îmbun ătățire lentă/ stagnare a acesteia. Unul dintre acestea vizeaz ă determinarea
reciprocă între gradul ridicat de s ărăcie și nivelul sc ăzut de educa ție (Fleck & Rughini ș 2008:209). Cel de-
al doilea are leg ătură cu relațiile comportamentale, atitudinale, de percep ție dintre majoritatea și
minoritatea rom ă. Fiecare dintre aceste mecanisme vor fi detaliate în capitolul de fa ță pe baza unor studii ș i
cercetări realizate în ultimii ani în România.
Capitolul cuprinde și o prezentare a m ăsurilor și programelor educa ționale de suport ini țiate atât de
către autorit ățile publice cât ș i de către cele private pentru a în țelege modul în care acestea influen țează sau
nu accesul și succesul în educa ție al popula ției de etnie rom ă din România. O compara ție dintre situa ția din
România și alte state membre UE ne va permite s ă stabilim care este locul pe care-l ocup ă România în ceea
ce priveș te integrarea ș colară a popula ției rome, ce m ăsuri, solu ții se pot adopta astfel încât pe termen
mediu și lung situa ția educațională a populaț iei rome s ă se îmbun ătățească .
Accesul redus la locuri de munc ă formale sau cu status profesional superior, lipsa și nesiguran ța
unor venituri constante, absen ța bunurilor de consum cu folosin ță îndelungat ă și accesul redus la
mecanismele institu ționale de împrumut privat întâlnite la majoritatea popula ției rome eviden țiază
mecanismele economice de men ținere a situa ției precare. O situa ție precară la nivelul gospodă riei se
reflectă și în posibilitatea acesteia de a- și susține copiii în școală. Din punct de vedere material-financiar
gospodă riile popula ției rome fac fa ță cu dificultate costurilor suplimentare cu educa ția (uniforme, rechizite,
transport, fondul clasei etc.) astfel c ă un procent semnificativ de copii romi nu finalizeaz ă ciclul de
educație obligatoriu stipulat prin lege. Continuar
ea școlarizării până la finalizarea învăță mântului
gimnazial este cel mai des întâlnită în situația în care institu ția de înv ățământ cea mai apropiat ă de
domiciliul elevilor, include și niveluri de școlarizare post-obligatorii. Din punct de vedere atitudinal,
populația de etnie rom ă este în marea ei majoritate o popula ție săracă, ce nu-și poate face planuri pe
termen mediu și lung vis-a-vis de evolu ția educațională și profesional ă a copiilor, confirm ă teoria lui
Boudon (1974): persoanele provenind din medii defavorizate socio-economic, familial, cultural au tendin ța
de a supraaprecia costurile cu educa ția și a subaprecia beneficiile pe care le pot aduce investi țiile în
educație. Supraaprecierea costurilor cu educa ția este sus ținută de faptul c ă investițiile de acest tip sunt pe
termen lung și nu oferă garanția unor beneficii sigure și imediate iar popula ția defavorizată este de cele
mai mult ori în situa ția de a face fa ță „aici și acu m” unor probleme care țin de supravie țuire. Subaprecierea
beneficiilor ob ținute prin educa ție își au rădăcinile în experien ța școlară și profesională a părinților: cei mai
mulți dintre adul ții care nu au reu șit din punct de vedere educa țional și profesional, sunt neîncrez ători în
reușita propriilor copii. Numeroase studii demonstreaz ă faptul că părinții își pregătesc și orienteaz ă chiar și
involuntar copiii c ătre acel viitor pe care ei îl consider ă potrivit ș i accesibil în raport cu situa ția lor prezent ă
(Class, Comeau, 1996).
Nivelul de educa ție al popula ției aparț inând minorit ății rome a reprezentat în ultimii ani o tem ă
frecvent abordat ă în numeroase studii ș i cercetă ri tocmai pentru c ă se apreciaz ă că prin creșterea nivelului
de educație al acestei categorii de popula ție cresc șansele de a fi solu ționate o serie de probleme: integrarea
profesional ă, îmbunătățirea stării de sănătate, a situa ției locuirii etc. Analiza datelor ob ținute din aceste
studii ne permit s ă obținem o imagine asupra situa ției etnicilor romi din perspectiva accesului și succesului
în educație al acestora.
Unele studii și cercetări s-au concentrat pe eviden țierea calit ății stocului de educa ție în rândul
minorității rome. Altele s-au concentrat pe analiza rela ției dintre diferi ți factori – economici, sociali,
culturali – și accesul și succesul în educa ție al copiilor de etnie rom ă. În ultimii ani s-a acordat o atenț ie
54

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
55specială evaluării impactului diferitelor m ăsuri, strategii, programe educa ționale menite s ă sprijine
populația romă în școală.
Astfel, conform Barometrului Incluziunii Romilor (B ădescu et. al. 2007, p. 82.) propor ția
persoanelor care finalizau studiile liceale/ școlile voca ționale era: la persoanele de peste 40 de ani – 2,2 %
romi și 22,2% ne-romi ș i la persoanele sub 40 de ani – 4,3% romi și 25,3% ne-romi. Pentru nivelul de
învățământ post-secundar datele arat ă că: 0,6% romi și 8,2% (persoane de peste 40 de ani) finalizau nivelul
universitar iar pentru categoria de vârst ă sub 50 de ani 0,8% romi și 10,8% ne-romi finalizau acest nivel de
educație.
Un an mai târziu (2008) studiul „Vino mai aproape” (Fleck & Rughini ș 2008: 209) reflect ă aceeași
situație de diferen ță semnificativă în ceea ce prive ște educația dintre romi și ne-romi: la nivelul popula ției
de tineri (18-30 de ani) de pe teritoriul României, absolveau studiile liceale 9% romi și 41% ne-romi, iar
studiile universitare erau finalizate de 2% romi și 27% ne-romi. Analfabetismul se reg ăsește la 22% dintre
persoanele de peste 14 ani din gospod ăriile rome și la 2% ne-romi din e șantionul comparativ.
Mult mai recent (2011), datele publicate de c ătre UNPD, Banca Mondial ă și Co misia European ă
arată o îmbunătățire a nivelului de educaț ie în rândul popula ției de etnie rom ă mai ales pentru categoriile
de vârstă sub 16 ani îns ă departe de a asigura acesteia șanse de integrare socio-profesională ridicate.
Tabelul nr. 3.1. Indicatori ai particip ării la educa ție (%)
Bărbați Femei Total Indicatori
Romi Ne-romi Roma Ne-roma Romi Ne-romi
Rata alfabetiz ării (16 +) 79 98 70 97 75 97
Rata particip ării școlare (3-6 ani) 35 61 39 64 37 63
Rata total ă a particip ării la educaț ia
obligatorie (7-15 ani) 81 93 76 97 78 95
Rata total ă a particip ării la înv. post-
gimnazial (16-19 ani) 28 81 18 86 23 83
Numărul mediu de ani de educa ție
(25-64 ani) 6.09 10.76 4.86 10.21 5.45 10.47
Numărul mediu de ani de educa ție
(16-24 ani) 6.41 10.96 6.17 11.10 6.29 11.04
Sursa: UNPD/Banca Mondial ă/Comisia European ă, 2011
Datele (Tabel 3.1) reflect ă o diferență mai redus ă în ceea ce prive ște nivelul obligatoriu de
școlarizare îns ă înainte și după aceste nivel de înv ățământ diferen țele iau valori ridicate: doar 37% dintre
copiii romi se reg ăsesc în înv ățământul pre școlar comparativ cu 63% non-romi ș i doar 23% dintre copiii
romi își continuă școala dup ă finalizarea înv ățământului gimnazial comparativ cu 83% dintre cei ne-romi.
Condițiile de trai – nivelul veniturilor, dotarea gospod ăriilor – sunt cel mai frecvent indicate ca fiind
principala cauz ă a eș ecului școlar al copiilor romi, în toate variante le pe care le poate lua acesta: abandon
școlar, repetenț ie, absenteism, performan țe școlare reduse etc.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
56Tabelul nr. 3.2 Cauzele e șecului ș colar (Unii elevi ajung s ă abandoneze școala.
Ce anu
me crezi c ă îi face să abandoneze școala?)
Răspunsurile cadrelor didactice % Răspunsurile elevilor %
Condiții materiale, s ărăcia 26,0 Anturaj 11,3
Mediul familial 11,0 Probleme materiale, s ărăcia 18,0
Lipsa de interes, motiva ție 10,0 Lipsa de interes pentru ș coală 13,7
Lipsa de interes, sprijin din partea familiei 7,0 Mediul familial cu probleme 9,6
Sursa: Metro Media Transilvania, 2007(celelalte r ăspunsuri înregistrează valori sub 5%)
Rezultatele cercet ării realizată de către Metro Media Transilvania confirm ă faptul că principalele
cauze ale e șecului școlar sunt determinate de mediul defavori zat din punct de vedere socio-economic de
provenien ță al elevului: indiferent de denumir ea sub care sunt identificate, condi ții materiale sau probleme
materiale, s ărăcia este indicat ă ca principala cauz ă a eșecului ș colar.(Tabel 3.2)
Cercetările realizate pân ă în prezent la nivelul popula ției de etnie rom ă din România au eviden țiat
faptul că eșecul școlar este rezultatul unui cumul de factori.
Tabelul nr. 3.3 Relația dintre originea social ă și nivelul de educa ție al respondentului (%)
Educa ția tatălui
Educația
respondentului Nivel
primar Nivel
gimnazial Școala de ucenici
/profesional ă Nivel
liceal Nivel
postliceal Nivel
superior
Nivel primar 69,8 17,5 2,1 0,4 0 0,2
Nivel gimnazial 39,4 39,9 6,5 2,2 0,6 0,1
Școala de ucenici/
profesional ă 25,1 46,4 15,6 5,2 0 0,5
Nivel liceal 11,5 51,9 13,5 11,5 0 0
Nivel postliceal 42,9 14,3 28,6 0 14,3 0
Nivel superior 0 50,4 25 0 0 12,5
Sursa: „ Educația și valori ale educa ției” (G. Neagu), în „Legal și egal pe pia ța muncii pentru
comunitățile de romi” (2010)
Din tabel reiese îns ă o puternic ă dinamică de mobilitate educa țională ascendent ă în ceea ce priveș te
nivelul educa țional, ce poate semnala o dinamic ă de ascensiune socială în rândul romilor. Astfel, se
observă că tinerii cu un nivel de educa ție superior celui gimnazial provin în propor ție de 40-50% din
familii în care tat ăl a atins doar nivelul gimnazial, prefigurând faptul c ă tinerii reu șesc în propor ție
semnificativă să depășească nivelul atins de tat ă. Aceste date sunt dealtfel coroborate și de un studiu recent
(Duminic ă, Ivasiuc 2013), care observă o îmbună tățire substan țială a nivelului de educa ție atins de
generația tână ră.
Cauzele e șecului sau succesului școlar nu sunt generate doar de familie, ci și de ș coală. Studiile care
s-au concentr
at asupra relaț iei dintre accesul și succesul în educa ție al elevilor aparț inând minorit ății rome
și caracteristicile școlii au ajuns la concluzia c ă o mare partea a cestor elevi frecventeaz ă instituții de
învățământ mai pu țin dotate din punct de vedere tehnic și material, cu fluctua ție mare în rândul
personalului didactic, în care rela țiile dintre școală și familie sunt mai pu țin active ș i în care persist ă
atitudini discriminatorii la adresa copiilor romi, acompaniate de a șteptări scăzute ale cadrelor didactice cu
privire la posibilitatea reu șitei școlare ș i sociale a acestora (Duminic ă,Ivasiuc 2010).
Nivelul educa țional scăzut dar și accesul redus pe pia ța de munc ă formală în rândul romilor sunt
influențate și de segregarea reziden țială și de cea etnică , contribuind la men ținerea distan ței sociale prin

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
57propagarea prejudec ăților și al unui model atitudinal fa ță de romi.(Fleck & Rughiniș 2008:210) Astfel,
stereotipurile negative și discriminarea amplific ă distanța socială dintre cele dou ă grupuri ș i mențin gradul
de intoleranță al popula ției majoritare fa ță de o minoritate etnic ă națională.
O evaluarea ini țială a Ministerului Educa ției privind segregarea în școli a fost realizat ă în 2006 ș i
indică următoarele valori:
Tabelul nr. 3.4 Segregarea etnic ă în școli ș i grădinițe (2006)
Grădiniță
Școală Gimnaziu
(clasele 5-8) Învățământ
liceal (general,
profesional,
vocațional)
(clasele 9-12)
Numărul total de ș coli segregate 162 315 112 17
Băieți 42,14% 52,67% 37,88% 39,10% Elevi romi înscri și în grădinițe
și școli segregate, procent din
numărul total de elevi romi
înscriși (estimări) (procente) Fete 43,68% 52,80% 41,15% 45,43%
Sursă: Departamentul de Statistici al Ministerului Educa ției, 2006 (tabel preluat din OSI 2007:362)
Cercetările ulterioare realizate de ONG-urile din România care s-au concentrat pe evaluarea
problemei segreg ării, au opera ționalizat segregarea ca fiind ”50% elevi romi fie la nivelul clasei, fie al
școlii” (Mois ă et. al. 2013:62). În 2010, Romani Criss a realizat o cercetare la nivel na țional, utilizând 2
eșantioane de romi ș i o gamă diversă de metode: observa ția, focus grupurile și ancheta, precizând c ă
64,5% elevi din ciclul primar (clasele I – IV) și 53% din ciclul gimnazial (clasele V-VIII) erau segrega ți
etnic în clase (Surdu et al. 2011: p. 95) și că există o pondere mai ridicat ă de elevi romi segrega ți în clase
și școli mai degrab ă în mediul rural decât urban, adic ă 68,6% de elevi din rural și 47,6% din urban în clase,
iar 58,7% elevi din rural și 43,5% din urban în școli. De asemenea, copii romi în propor ție de 59,5% dintre
cei ce erau înscri și în învățământul pre școlar în 2010 erau segrega ți în grupele de gr ădiniță. Estimările
pentru 2012 realizate de Roma Education Fund pentru România indic ă intervalul de 13% – 45% copii romi
ce urmeaz ă cursurile unei școli segregate. (Mois ă et. al. 2013: p. 63).
Unii cercet ători au ajuns la concluzia c ă școlile segregate sunt am plasate în zonele reziden țiale
atribuite comunit ăților de romi, care în majoritatea cazurilor sunt s ărace și dispun de un capital educa țional
și financiar sc ăzut, iar dac ă această barieră încearcă a fi doborât ă prin înscrierea copiilor romi în școlile de
masă, părinții se lovesc de un mecanism institu țional excesiv de birocratic și de prejudec ăți rasiale (Surdu,
2002:1). În acest studiu, calitatea educa ției în școlile cu un procent ridicat de elevi romi este evaluat ă din
perspectiva urm ătoarelor 3 criterii: inputuri (curricula, cl ădirea institu ției, manuale); procesul educa țional
și performan ța școlară.
Referitor la inputuri (Surdu, 2002:4), caracteristicile școlilor segregate sunt: supraaglomerarea
claselor, orientând profesorii mai degrab ă către disciplin ă decât către predare sau nevoile elevilor; dotarea
deficitară a claselor (utilizarea unor echipamente deteriorate) și lipsa/ dotarea adecvat ă a unei biblioteci ș i
săli de lectur ă absolut necesare familiilor s ărace ce nu î și pot permite achizi ționarea cărților.
În ceea ce pri
vește performan ța școlară și calificarea profesorilor (Surdu, 2002: 3) în școlile cu elevi
romi în propor ție mai mare de 70%, peste 50% dintre ei nu au trecut examenul de capacitate, 11.3% dintre
elevi au repetat anul, cei ce abandonau studiile gimnaziale în clasa a VI-a nu știau să scrie și să citească,
profesorii califica ți lipseau în propor ție de 83,5%, cursurile fiind predate de profesori suplinitori fluctuan ți.
Această situație este alimentată de pregătirea deficitar ă a profesorilor, lipsa recompensă rii eforturilor de a
lucra cu elevi care încep școala cu un deficit de capital educa țional și material în familie, cât și de
așteptările scăzute față de elevii romi. În școlile în care procentul elevilor romi era predominant, rata
profesorilor necalifica ți era de trei ori mai mare decât rata acestora pentru întregul sistem educa țional.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
58Școlile segregate pe criteriul etniei rome și al dezavantajului econom ic sunt numite instituții
”second hand” (Surdu, 2002: 6) datorit ă facilităților precare, a preg ătirii și frecvent a motiva ției scăzute a
profesorilor, care determin ă motivația scăzută a copiilor romi de a înv ăța, rata crescut ă de abandon școlar
și performan ța școlară scăzută. Cadrele didactice bine preg ătite tind s ă evite aceste ș coli din cauza
percepției că în școlile cu procent semnificativ de copii romi „nu se poate face performan ță” (Duminic ă și
Ivasiuc 2010). Astfel, aceste școli cumuleaz ă deficitul de infrastructur ă (adeseori s-a constatat lipsa
avizelor de func ționare din cauza st ării precare a cl ădirilor și infrastructurii) și deficitul de resurse umane
bine preg ătite ș i motivate.
Studiul din „Absenteismul cadrelor didactice. Elevii romi în școlile primare din România”(Stoica &
Wamsiedl, 2012) realizat în 2012 pe un e șantion de 220 de școli, dintre care 110 aveau un procent
semnificativ de elevi romi iar 110 aveau mai pu țin de 10% elevi romi, nu a identificat diferen țe
sem
nificative în privin ța suprafeței sălilor de clas ă și nici a renov ării școlilor între cele dou ă categorii. În
schimb, școlile unde num ărul copiilor romi era redus aveau o dotare mai bun ă cu laboratoare de
specialitate și, oarecum contrar a șteptărilor, num ărul mediu de copii/cadru didactic era mai mare în școlile
„non-rome” (30 copii/cadru didactic) decât în cele cu o propor ție semnificativă de elevi romi (23
copii/cadru didactic). Mediator școlar pentru romi exista doar în 57% dintre școlile din ultima categorie și
26% în ș colile cu un num ăr mic de elevi romi. Profesor de limba romani activa în 44% dintre școlile cu
mulți copii de etnie rom ă și 16% dintre școlile din cealalt ă categorie. Num ărul mediu al absen țelor cadrelor
didactice în cazul școlilor cu mul ți elevi romi era de cca. 7 ore, iar în cazul școlilor cu puț ini elevi romi de
doar 3 ore (Stoica și Wamsiedel, 2012); totu și, această diferență nu a fost semnificativ ă statistic și pentru
trasarea unei concluzii ar fi necesar ă extinderea num ărului de observa ții.
Vincze și Harbula (2011), au desf ășurat o analiz ă a rezultatelor unei cercet ări de tip calitativ (studii
de caz), care a avut ca obiectiv principal investigar ea modului în care au loc procesele de segregare în
sistemul de înv ățământ public din regiunea de Nord-Vest a României. Rezultatele cercet ării eviden țiază
divergența dintre abordarea elitist ă a educației, care promoveaz ă separarea copiilor în clase diferite în
funcție de performan țele lor ș colare și abordarea incluziv ă, care consider ă că doar prin integrarea în clase
mixte a copiilor proveni ți din diferite medii socio-economice, familiale, etnice, religioase se poate crea un
mediu propice învăță rii. Datorită unei suprapuneri cons iderabile a diferen țierii etnice cu o diferenț iere
economic ă și de clas ă socială în cazul unei p ături semnificative a minorit ății rome, atâta timp cât
segregarea pe baza performan țelor școlare va fi acceptat ă, segregarea etnic ă a copiilor romi în clasele „mai
slabe” va persista (Vincze și Harbula, 2011: 145).
Lucrarea citat ă menționează și recomand ă o serie de m ăsuri care, dac ă ar fi aplicate ar conduce la
reducerea fenomenului de segregare pe criterii etnice și la creșterea ratei succesului școlar în r ândul acestei
categorii de popula ții școlare: „înt ărirea hotă rârilor guvernamentale în privin ța eliminării segreg ării din
școli (transformarea lor în lege), și asigurarea unei reale desegreg ări pe plan local; (…); promovarea
educației interculturale și programe comune pentru copii de dife rite etnii ca elemente principale ale
activităților curriculare și extra-curriculare; promovarea cooper ării între familii și școală sau între familii
de diferite etnii și condiție socială; organizarea unor cursuri pentru profesori pe tema inegalit ății și
marginaliz ării sociale (…) recunoa șterea financiară și simbolic ă a muncii profesorilor care se ocup ă de
grupuri dezavantajate; sprijin acord at prin toate mijloacele integr ării copiilor dezavantaja ți în învățământul
de masă (sprijinirea mediatorului școlar, a programelor școală după -școală și a programului „A doua
șansă”); alocare de fonduri pentru sprijinirea material ă (mese gratuite, transport, rechizite) a copiilor
dezavantaja ți” (Vincze și Harbula, 201 1: 151).
Masificarea sistemelor de înv ățământ la toate nivelurile sale s-a dovedit în cazul societ ăților care au
aplicat aceast ă măsură, una necesar ă, în măsura în care ș i-au propus s ă țină pentru cât mai mult timp în
sistem o pondere mare din popula ția țării. Necesar ă, dar nu și suficient ă în condițiile în care sistemelor de
învățământ „le scap ă” tocmai acele categorii de popula ție care ar avea nevoie de mai mult sprijin pentru
asigurarea participă rii la educa ție: popula ția defavorizată socio-economic, familial, cultural, popula ția
aparținând minorit ăților etnice, popula ția din mediul rural mult mai slab dezvoltat comparativ cu mediul
urban etc.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
59Puținele țări care au reu șit o creștere a gradului de accesibilitate a înv ățământului pentru toate
categoriile de popula ție – Finlanda, Suedia, Olanda – sunt cele care au reu șit mai întâi s ă reducă
inegalitățile socio-economice de la nivelul societ ății (Duru-Bellat, 2003). Autorit ățile din domeniul
educației nu pot decide cre șterea veniturilor popula ției, stabilirea de m ăsuri care s ă conducă la
îmbunătățirea nivelului de trai, a st ării de sănătate etc., dar sunt în m ăsură să propună și să solicite sprijin
în derularea unor programe educa ționale de suport pentru a veni în sprijinul popula ției școlare
defavorizate. Una dintre problemele c ărora trebuie s ă le facă față autoritățile din educa ție este aceea c ă
derularea oric ăror programe de suport necesit ă alocarea de resurse financiare, materiale, umane etc. Altfel
spus, promovarea, ini țierea și derularea unor astfel de programe are leg ătură cu nivelul de dezvoltare
socio-economic ă al unei țări.
Istoria progra
melor educa ționale de suport este una relativ recent ă – începutul anilor '70 – când s-a
constatat c ă populația defavorizată are mari probleme cu accesul și succesul în educa ție. De asemenea, în
urma unor studii asupra dezvoltă rii psiho-intelectuale a copilului s-a demonstrat c ă cea mai mare parte a
IQ-ului se dezvolt ă în primii ani de via ță: 50% din inteligenț a unui individ se dezvolt ă între 0-4 ani, 30%
între vârsta de 4 și 8 ani iar 20% pân ă la vârsta de 18 ani (Hassenfo rder,1976:19). Psihologii ș i pedagogii
au demonstrat c ă diferenț ele în ceea ce prive ște reușita școlară a elevilor proveni ți din medii defavorizate și
a celor din medii favorizate din punct de vedere socio-economic, cultural, familial se datoreaz ă într-o mare
măsură insuficientei stimul ări a inteligen ței în primii ani de via ță în cazul copiilor defavoriza ți. Cum în
marea majoritate a statelor nivelul de înv ățământ preșcolar nu era foarte dezvoltat sau nu exista, s-a impus
necesitatea includerii copiilor de vârst ă mică în diferite programe educa ționale care s ă-i sprijine în procesul
de învățare. Astfel, la mijlocul anilor '60 în Statele Unite ale Americii și, ulterior, în Regatul Unit, s-a luat
decizia organiz ării unor programe educa ționale pentru copiii de vârst ă preșcolară – Head Start – în car e să
se desfășoare activit ăți care să-i pregătească pentru via ța școlară, program ce a primit sprijin financiar din
partea bugetului public. Acest program educa țional – unul cu cea mai mare longevitate, atât în țara care l-a
inițiat cât și în cele care l-au preluat – const ă în asigurarea de servicii complete de educa ție și sănătate atât
copiilor, cât și părinților proveni ți din medii socio-economice și familiale defavorizate. P ărinții sunt
învățați cum să-și crească și să-și educe copiii, cum și ce tip de îngrijiri necesit ă aceștia, desfășurând
activități comune în cadrul programului.
La nivel UE, unul dintre cele mai cunoscute programe educa ționale de suport este Zones
D’Education Prioritaire în Franța sau în varianta engleză Educational Priority Areas . Acest tip de
program urm ărește selecția unor institu ții de învățământ din zone defavorizate din punct de vedere socio-
econom
ic, cultural – în special din mediul urban – și organizarea unor activit ăți educaționale suplimentare
cu elevii și cadrele didactice. Printre obiectivele urm ărite de acest program se num ără: reducerea
analfabetismului popula ției, asigurarea educa ției de baz ă, facilitarea integr ării popula ției de vârst ă școlară
în comunitatea extins ă și nu numai, atragerea unui num ăr cât mai mare de tineri în sistemul de înv ățământ
astfel încât ace știa să nu mai poat ă fi expuși sau implica ți în acte de delicven ță juvenilă, ameliorarea
rezultatelor școlare ale elevilor etc.
Din 1998 se deruleaz ă la nivel UE programul educa țional PETRA. Acesta se adreseaz ă elevilor din
învățământul secundar, filiera profesional ă. În toate statele UE aceast ă filieră educațională este frecventat ă
mai ales de tineri care provin din medii familiale, ec onomice, social-culturale defavorizate. Rezultatele
școlare modeste ob ținute la nivelurile anterioare de învăță mânt, lipsa de informare a p ări nților asupra
traiectoriilor educa ționale și a relației dintre educa ție și piața muncii, aspira țiile educa ționale și
profesionale modeste sunt printre factorii care conduc la înscrierea copiilor în aceast ă formă de
învățământ. În majoritatea statelor UE frecventarea și absolvirea acestei forme de înv ățământ nu permite
continuarea studiilor la ni velul superior de educa ție astfel c ă absolven ții fie își continu ă studiile în
învățământul liceal, fie intr ă pe piața muncii. Programul PETRA urmă rește: facilitarea tranzi ției tinerilor
de la școală la piața muncii prin asigurarea unor stagii de formare profesional ă în alte state membre UE,
stimularea cooperă rii dintre statele membre în aceast ă direcție și dezvoltarea de parteneriate în domeniul
formării, diversificarea ofertei de formare astfel încât s ă favorizeze integrarea profesională a absolven ților,
îmbunătățirea permanentă a calităț ii educației.
Pentru a asigura cât mai multe șanse de integrare social ă și profesională absolven ților acestui nivel
de învățăm
ânt prin derularea și promovarea programului PETRA, s-au constatat schimb ări importante în

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
60ultimii ani la nivelul statelor membre UE. Astfel, une le stat e au pus accent pe dezvoltarea spiritului de
inițiativă, dezvoltarea personal ă, a motiva ției și responsabilit ății profesionale (Germania), altele au investit
în formarea personalului didactic din aceste institu ții de învățământ (Belgia), Luxembourg a pus accent pe
creșterea șanselor de integrare a absolven ților pe pia ța muncii prin asigurarea unei duble califică ri în timp
ce Marea Britanie a implicat firmele/întreprinderile în acest program, în scopul de a asigura tinerilor
posibilitatea de a- și forma experien țe practice.
La nivelul sistemului de înv ățământ din România, dezvoltarea unor astfel de programe educa ționale
de sprijin a fost posibil ă abia dup ă anii '90. Pentru organizarea ș i implementarea unor astfel de programe
este necesar ă îndeplinirea unui minim de condi ții:
1. Societate democratică în care sunt recunoscute diferen țele și diversitatea cultural ă, etnică,
religioasă , socială , economic ă în rândul popula ției, nevoile specifice de natur ă socială, economic ă,
educațională etc. ale unor categorii de popula ție (categorii de popula ție aparținând minorit ăților etnice,
religioase etc., persoane cu diverse forme și tipuri de dizabilit ăți, imigran ți etc.);
2. Accepta rea tradițiilor și culturii minorit ăților care tr ăiesc pe teritoriul unui stat și includerea lor
în curricula școlară;
3. Posibilitatea dezvolt ării unor parteneriate public – privat, între institu ții guvernamentale și non-
guvernamentale, între institu ții naționale și cele interna ționale etc.
În ultimii ani și în România s-au dezvoltat numeroase proiecte și programe educa ționale de suport
pentru elevii din medii defavorizate: Laptele și Cornul, Burse școlare, programe de tip after-school. Unele
dintre ele – de regul ă cele finan țate prin resurse publice – se adreseaz ă unor categorii largi de popula ție și
acoperă perioade mari de timp iar altele se concentreaz ă doar pe anumite categorii și au o durat ă limitată.
Evaluarea impactului acestui tip de programe trebuie s ă plece de la gradul de cunoa ștere al lor în
rândul popula ției, în special a celeia c ăreia i se adreseaz ă.
Tabelul nr. 3.5 Acțiunile întreprinse de cadre didactice și managerii de instituț ii de învăță mânt din
România în scopul derul ării de proiecte educa ționale
În 2007, dvs. a ți căutat informa ții
necesa
re derulă rii unui proiect
educațional? % În 2007, unitatea dvs. de înv ățământ sau
profesorii din cadrul ei, au derulat proiecte educa ționale? %
Da 66,1 Da 91,5
Nu 29,3 Nu 5,2
NS/NR 4,6 NS/NR 3,3
Sursa: Metro Media Transilvania, 2007
Potrivit datelor acestei cercet ări majoritatea cadrelor didactice din învăță mântul preuniversitar din
mediul urban sunt interesa ți nu doar de derularea unor proiecte educa ționale, ci au și întreprins ceva
concret în acest sens.(Tabel nr. 3.5) Diferen ța care se observ ă între interesul manifestat de c ătre cadrele
didactice în a se informa asupra posibilit ății derulării la nivelul școlii a unor programe educa ționale și ceea
ce se întâmpl ă efectiv într-o școală, vine din faptul c ă în sistemul de înv ățământ din România se deruleaz ă
la inițiativa ministerului de resort o serie de programe educa ționale de sprijin cu acoperire na țională
precum: Laptele și Cornul, Bani pentru rechizite, Bani de liceu etc. Cele mai importante diferenț e dintre
școli sunt date îns ă de implicarea acestora în alte tipuri de programe: programe educa ționale de suport
finanțate cu fonduri provenite din surse externe (PHARE, de exemplu), din fonduri structurale sau din
finanțări prin diferite organiza ții non-guvernamentale sau ale unor institu ții private.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
61Programele educa ționale de suport care s-au dezvoltat în Ro mânia, mai ales în ultimul deceniu sunt
extrem de diverse și pot fi grupate în func ție de mai multe criterii (Neagu, 2012):
1. În func ție de obiectivul urm ărit:
 programe educa ționale care urm ăresc cu prioritate acordarea unui sprijin financiar categoriilor de
elevi defavoriza ți din punct de vedere socio-economic;
 programe educa ționale care î și propun conservarea și valorificarea culturii, tradiț iilor unor
categorii sociale prin organizarea de manifest ări, concursuri, olimpiade pe teme culturale;
 programe educa ționale care î și propun recuperarea din punct de ve dere profesional a unor categorii
de popula ție care au p ărăsit sistemul de înv ățământ fără a avea un nivel minim de educa ție care să le
permită integrarea socio-profesional ă.
2. În func ție de categoria de vârst ă a beneficiarilor:
 programe educa ționale care se adreseaz ă copiilor de vârstă mică (până la vârsta de 4-5 ani) și care
nu frecventeaz ă, din diferite motive, nivelul pre școlar pentru a facilita adaptarea la via ța școlară,
 program e care se adreseaz ă tinerilor care au încă vârsta școlară dar care au p ărăsit la un moment
dat sistemul de înv ățământ fără să fi absolvit nivelul obligatoriu de școlarizare;
 programe care se adreseaz ă elevilor de nivel primar de înv ățământ (programe de tip after-school )
3. În func ție de apartenen ța la o minoritate etnic ă, religioas ă etc.
 organizarea unor clase cu predarea în limba minorit ăților etnice sau organizarea unor clase
bilingve (rome-român ă, maghiară -română etc.)
 programe educa ționale organizate sub patronatul unor institu ții de cult;
4. În func ție de institu ția care asigur ă derularea unor astfel de programe:
 instituții publice (Ministerul Educa ției, inspectoratele școlare, prim ării etc.);
 instituții private (funda ții, organiza ții non-guvernamentale, întreprinderi, firme etc.).
Clasificarea de mai sus pune în eviden ță faptul că, unele categorii de popula ție pot beneficia de toate
programele educa ționale de suport, în timp ce une le dintre programe se adresează doar anumitor categorii
de popu
lație.
În cadrul acestui capitol studiu vom prezenta o serie de proiecte/programe educaț ionale de suport
adresate copiilor de etnie rom ă și care s-au derulat în ultimii ani în România sau sunt înc ă în derulare. O
parte a programelor educa ționale de suport sunt ini țiate și finanțate de către Ministerul Educa ției.,
Cercetării, Tineretului și Sportului iar pentru a în țelege impactul lor am considerat necesar ă o descriere a
principalelor lor caracteristici. Altele sunt ini țiate, finan țate de către organiza ții non-guvernamentale sau de
către alte institu ții/firme private din România sau din alte state.
Descrierea proiectelor/programelor va urm ări evidențierea impactului pe care îl au acestea asupra
accesului și succesului în educa ție al copiilor de etnie rom ă și, pe termen mediu și lung, ele s ă poată fi
preluate, aplicate și dezvoltate în cât mai multe institu ții de învăță mânt din România.
Cele mai cunoscute programe educa ționale de suport derulate în ultimii ani la nivelul sistemului de
învățământ din România sunt (Neagu, 2012):

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
62Euro 200 este un progra m ce const ă în acordarea unui ajutor financiar în vederea stimul ării
achiziț ionării unui calculator. Este un program na țional care se adreseaz ă elevilor și studenților din
învățământul de stat și privat acreditate, elevi și studenți care provin din familii cu venituri reduse (maxim
150 de lei/membru de familie).
Bani de liceu este un program na țional de protec ție socială care func ționează în baza HG
nr.1488/2004 și care se adreseaz ă categoriilor sociale defavorizate. În esen ță programul prevede acordarea
unui sprijin financiar elevilor care provin din fam ilii defavorizate (maxim 150 le i/membru familie), care î și
doresc să -și continue studiile în înv ățământul secundar (liceal, profesional).
Școală după școală este un program educa țional care poate fi organizat facultativ de c ătre
instituțiile de înv ățământ (reglementat de actul normativ HG nr. 53 6/2011) la solicitarea cadrelor didactice
sau la propunerea p ărinților elevilor. Programul este cunoscut și sub denumirea de Program SDS și este
unul de tip complementar programului școlar obligatoriu pe durata c ăruia se pot organiza activităț i
educaționale de înv ățare f ormal ă și nonformal ă cu scopul consolid ării cunoș tințelor și a competen țelor
elevilor. Organizarea programului SDS este condi ționată de adecvarea activit ăților la nevoile elevilor
aparținând categoriilor defavorizate și poate fi sus ținut financiar atât de la bugetul public de stat local sau
general cât și din surse private sau prin finan țare din programe na ționale sau europene.
Locuri pentru elevii romi în licee și instituții de înv ățământ superior este un program
educațional care se adreseaz ă exclusiv elevilor de etnie rom ă cu scopul stimul ării acestora de a- și continua
studiile dincolo de înv ățământul general obligatoriu. Într-o prim ă etapă, programul a debutat la începutul
anilor '90 când au fost alocate pentru prima dată locuri speciale în Ș colile Normale (fostele Licee
Pedagogice) pentru elevii de etnie rom ă în scopul form ării de cadre didactice (înv ățători). Ulterior printr-
un Ordin de ministru (nr. 5083/1999) aceast ă măsură a fost generalizat ă la nivelul tuturor institu țiilor de
învățământ secundar (liceal și profesional, de ucenici). Pentru a facilita formarea unei elite intelectuale de
etnie rom ă și în institu țiile de înv ățământ superior au fost prev ăzut e locuri speciale pentru elevii aparț inând
minorității rome. Dac ă inițial această măsură a vizat sec țiile de asisten ță socială din principalele centre
universitare din țară (Bucure ști, Cluj, Ia și, Timișoara), ulterior m ăsura s-a extins la nivelul tuturor
specializărilor și instituțiilor de înv ățământ superior din țară. Autoritățile nu au întreprins îns ă niciun studiu
de impact al acestor m ăsuri și nu dispun de un sistem solid de monitorizare a rezultatelor ob ținute prin
această măsură, prin care s ă se urmărească în timp traiectoria educa țională și socio-profesional ă a
beneficiarilor acestor m ăsuri. Rapoarte ale societ ății civile (Grigore et al. 2009) eviden țiază însă punctele
slabe ale acestor m ăsuri, subliniind c ă nu au fost acompaniate de eforturi de a explicita necesitatea
acestora, ceea ce a condus la atitudini negative față de locurile speciale pentru romi atât în rândul romilor,
cât și
al ne-romilor. Cu toate acestea, având în vedere cre șterea sensibil ă a nivelului de educa ție în rândul
generațiilor de tineri din anii 90 pân ă în prezent, ipoteza c ă aceste m ăsuri sunt benefice r ămâne de
aprofundat prin studii riguroase, inclusiv cantitative.
Bani pentru rechizite este un program social care func ționează în baza OUG 33/2001 și care se
adresează tuturor elevilor care provin din familii defavorizate, cuprin și în învățământul primar și
gimnazial, cursuri de zi. Pentru a primi resursele financiare destinate achizi ționării de rechizite școlare,
elevii și părinții/tutorele acestora trebuie s ă facă dovada faptului c ă venitul mediu net lunar pe membru de
familie realizat în luna iulie a fiec ărui an nu depășe ște 50% din venitul salarial brut pe țară.
Laptele și Cornul este un program na țional de protec ție socială (OGU nr.70/2003) care a debutat
inițial ca o m ăsură pentru promovarea unei alimenta ții sănătoase a copiilor. Ulterior, nu doar c ă a devenit
un instrument de protec ție socială a populaț iei școlar e, ci a și fost extins de la nivelul primar de înv ățământ
la cel gimnazial. Fiind un program na țional acesta se adreseaz ă tuturor categoriilor de elevi indiferent de
mediul socio-economic, familial de proveniență , de apartenenț a etnică sau de tipul de institu ție de
învățământ. Sprijinul acordat prin acest program const ă în asigurarea unei gust ări – lapte sau produse
lactate și produse de panifica ție – elevilor din înv ățământul primar și gimnazial.
A doua șansă este un program educa țional care îș i are originea în cadrul programului PHARE 2001
Acces la educa ție al grupurilor defavorizate – cu focalizare pe romi. Ulterior programul a fost preluat și
dezvoltat la nivelul ministerului de resort prin dou ă acte normative Ordinul MECT nr. 5160/2005 privind

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
63aplicarea programului A doua ș ansă pentru înv ățământul primar și Ordinul MECT nr. 5333/2005 privind
aplicarea programului A doua ș ansă pentru înv ățământul secundar inferior .
Clase bilingve (română-maghiară, romani-română ) este un program care poate fi organizat în
momentul în care exist ă solicitări din partea p ărinților și a elevilor (cel puț in 15 cereri) și presupune
organizarea pred ării și în limba minorit ăților naționale. Avantajul acestui tip de program const ă în aceea c ă
permite valorificarea și menținerea „vie” a limbii și culturii unei minorit ăți oferind posibilitatea unei mai
bune cunoa șteri între culturi, între diferite categorii de popula ție ale unei țări.
Dacă aceste programe sunt în marea lor majoritate ini țiate și finanțate de la bugetul public, există și
situații în care organizaț iile non-guvernamentale, institu ții, firme private se implic ă în facilitarea accesului
și succesului educa țional al elevilor din medii defavorizate mai ales al elevilor de etnie rom ă.
Oferirea de materiale șco lare, îmbun ătățirea facilităț ilor educa ționale și pregătirea profesorilor sunt
o parte din m ăsurile active întreprinse de ONG-uri.
De asemenea, cercet ările realizate de ONG-uri sunt exemple de practici pozitive în ceea ce prive ște
fundamentarea adecvat ă a politicilor publice, cât și demersuri timide de a eviden ția progresul procesului de
desegregarizare a educa ției. Aceste interven ții s-au realizat pe baza unor protocoale de colaborare cu
Inspectoratele Școlare și cu școlile participante, iar scopul lor nu a fost înlocuirea serviciilor publice de
educație, ci capacitarea elevilor, p ărinților și a cadrelor didactice a de ob ține performan țe școlare mai
bune86.
O măsură guvernamental ă ce afecteaz ă direct comunitatea de romi este implementarea componentei
de desegregare școlară din cadrul proiectului Acces la Educa ție pentru Grupurile Dezavantajate (PHARE
2003) (ERRC 2007: pp.37-38). Aceste ini țiative interveneau asupra ș colilor și claselor frecventate doar de
elevii romi și promovau mixtul etnic în clase și școli. În proiect erau înscrise 108 școli segregate, iar în
primul an de proiect (anul școlar 2005 – 2006) m ăsurile de desegregare au fost implementate în 38 de
școli. Cu toate acestea, raportul de evaluare a impactului acestor interven ții pe componenta de desegregare
indică un succes limitat al acestora și menținerea situa țiilor de segregare în majoritatea școlilor pilot
(MECI 2009:106).
Aceste programe educa ționale de suport au fost incluse în ma joritatea strategiilor, documentelor care
și-au propus ca obiectiv susț inerea și facilitatea accesului și succesului în educa ție al popula ției școlare
aparținând minorit ății rome. O serie de organiza ții non-guvernamentale au fost interesate de eficien ța și
eficacitatea acestor programe educa ționale de suport și, în consecin ță, au desfășurat activit ăți de cercetare,
de monitorizare a programelor.
Rezultatele ob ținute de activitatea desf ășurată de cătr e aceste organiza ții reprezint ă și pentru noi dar
și pentru toate institu țiile, organiza țiile interesate un punct de plecare în procesul de îmbun ătățire a
măsurilor, ac țiunilor întreprinse în vederea cre șterii accesului și succesului în educa ție al popula ției școlare
de etnie rom ă. Unele actvit ăți de monitorizare, evaluare s-au concentrat pe un singur program/m ăsură în
timp ce altele și-au extins aria de activitate asupra unui set de m ăsuri/programe. Dintre rezultatele obț inute
în urma procesului de evaluare, monitorizare a m ăsurilor aplicate pân ă în prezent le vom selecta și
prezenta pe cele mai relevante.
Programul Cornul și Laptele a fost evaluat în perioada iulie – noiembrie 2009 de funda ția
ECHOSOC (Arpinte et al. 2009). Studiul implic ă o evaluare a percep țiilor sociale și instituționale
(reprezentan ți Ministerului Educa ției și Cercetării, Ministerul Muncii, profesori, p ărinți și medici de
familie) subiective asupra eficien ței și eficacității programului. Metodologia utilizat ă în această etapă a fost
preponderent calitativ ă, utilizându-se ca tehnic ă de cercetare interviul semi-structurat. Responden ții au fost
selectați prin metoda bulg ărelui de z ăpadă. S-au intervievat 130 de persoane din 9 localit ăți (4 orașe:

86 Un exemplu de bun ă practică în acest sens este programul școală -după -școală oferit de Funda ția Sacro Cuore din Baia Mare
copiilor din familii dezavantajate, unde accesul la program este condi ționat de frecventarea școlii.
https://www.facebook.com/fundatia.sacro.cuore (Accesat: 29.09.2013).

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
64Constanța, Bacău, Iași, Brașov; 4 com une: Bârnova, Negri, Cristian, Limanu și municipiul Bucure ști).
Distribuț ia tipurilor de interviuri într-o localitate se prezint ă astfel: 3 interviuri în cadrul institu țional
educațional – director de școală și 2 profesori/ înv ățători, 1 interviu cu un medic de familie și 8 interviuri
cu părinții elevilor din clasele I – VIII. În plus, evaluarea implic ă și o analiz ă a evoluției anumitor
indicatori sociali și o analiză a cadrului legislativ specific programului.
Programul Cornul și laptele oferă un sprijin alimentar copiilor din ciclul pre școlar, primar și
gimnazial în zilele în care au activit ăți la școală. Beneficiarii direcț i ai programului, elevii claselor I – VIII
și preșcolarii, au constituit în medie 2.150.000 de copii în 2009.
Analiza efectiv ă a programului are în vedere 3 criterii de evaluare: relevan ță, legitimitate și
eficiență.
Relevanța programului este eviden țiată în cazul provenien ței copiilor dintr-o familie cu venituri
reduse, din mediul rural, în special de etnie rom ă. Din perspectiva categoriei de copii care provin dintr-o
familie cu o situa ție financiar ă bună prog ramul reprezint ă doar o risipă de resurse, o metodă populistă de a
atrage simpatizan ți politici.
Strategia de atribuire a beneficiilor în cadrul programului îi ofer ă legitimitate, deoarece adopt ă o
perspectiv ă universalist ă, chiar dac ă nu toți elevii aveau nevoie de acest beneficiu. Îns ă, dacă s-ar fi
acordat în mod selectiv, doar copiilor din familii nevoia șe, programul ar fi generat frustr ări atât în rândul
elevilor discrimina ți pozitiv, datorit ă stigmatiz ării, cât și în rândul celor discrimina ți negativ, datorit ă
privării de un bun de care al ți copii beneficiaz ă. Astfel, prin menț inerea strategiei universaliste,
legitimitatea programul este acceptat ă.
Eficiența programului se remarc ă mai degrab ă în îmbună tățirea stării de sănătate, prin oferirea unei
surse constante de hran ă copiilor ce provin din familii cu venituri reduse și prin asigurarea unei gust ări mai
sănătoase, decât ceea ce ar fi putut consuma un elev de la magazinul din jurul școlii, decât al performan ței
școlare unde impactul este mai greu de evaluat și, probabil, de lung ă durată. În schim b, se remarc ă un
oarecare impact asupra frecven ței școlare, ca urmare a asigur ării hranei copiilor s ăraci, ai căror părinți își
permit cu greutate furnizarea unor alimente minime pentru supravie țuire. Totu și, trebuie avut în vedere c ă,
datorită barierelor spa țiale și sociale, copiii din comunit ățile cele mai deprivate și marginalizate spa țial,
comunități care sunt alc ătuite tipic de etnici romi ce î și asigură venitul cu mult ă dificultate, ajung la școală
doar sporadic sau nu sunt înscri și la ș coală din motive multiple (lipsa actelor de identitate, a avizului
epidemiologic, repeten ția sau absenteismul care conduc la exmatriculare etc.).
Evaluarea perceptiv ă a programului a avut în vedere:
– distribuirea responsabilit ăților la nivel familial și școlar cu privire la educaț ia și sănătatea elevilor.
Familia este instituț ia cu rolul cel mai important în socializarea copiilor. Îns ă, în situațiile unor posibilit ăți
precare a p ărinților de a co ntribui la educa ția copiilor, inclusiv cea sanitară , școala poate veni în sprijinul
părinților și completa eforturile lor. Îns ă, nici sistemul educa țional nu exceleaz ă în multe aspecte, ba chiar
are deficien țe majore. Ceea ce autorii încearcă să precizeze este că programul Cornul și laptele este o
inițiativă de a facilita participarea școlară a copiilor prin oferirea unor alimente adecvate nevoilor
nutriț ionale specifice vârstei, indicând astfel și părinților ce tipuri de alimente sunt recomandabile.
– atitudinea referitoare la program variaz ă în funcție de mediul de apartenen ță. Astfel, cornul și
laptele este consumat în propor ție de 90% în mediul rural, în timp ce în urban doar în propor ție de 10% –
60%. Copii din mediul rural nu consum ă produsele, le dau animalelor din gospod ărie, în schimb cei din
mediul urban, fie le ofer ă altor copii care le m ănâncă, fie le risipesc. De men ționat că alimentele r ămase
neconsumate datorit ă absenței copiilor sunt gestionate de școli pe baza unor protocoale stabilite de
Ministerul Educa ției.
– calitatea produselor și impactul asupra comportamentului de consum a acestor produse. Calitatea
foarte slab ă as
ociată produselor de panifica ție și uneori produselor lactate atunci când li se distribuie în
pachete deteriorate îi determin ă pe copii s ă nu consume produsele și să devină instrumente de joc. În plus,

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
65lipsa de atractivitate a produselor, datorit ă ambalării sau consum ării pe perioade îndelungate a acelora și
produse, genereaz ă diminuarea consumului acestor produse.
– gestionarea programului implic ă deficien țe în comunicarea dintre beneficiari ș i furnizori în
vederea sporirii calităț ii produselor ș i adaptării la cerin țele beneficiarilor ș i în ceea ce prive ște condițiile de
depozitare;
– identificarea propunerilor alternative sau de ajusta re a programului. Din interviurile realizate se
remarcă percepția asupra necesităț ii menținerii programului sub forma de adresare categorial-universalist ă,
dar adoptarea unor m ăsuri în vederea eficientiz ării. Astfel, se remarc ă propunerile de îmbun ătățire a
calității produselor și a atractivit ății acestora prin varia ția produselor; de descentralizare a întregului proces
permițând contractarea furnizorilor locali care ar fi mult mai deschi și decât cei regionali/ na ționali în
îmbunătățirea comunică rii între ei ș i beneficiari. Alternativele programului au în vedere furnizarea de
fructe sau miere, propuneri ce îngreuneaz ă și mai mult sarcina cadrelor didactice, dar asigur ă într-o măsură
mai ridicat ă îm bunătățirea stării de sănătate a elevilor, cât și atractivitatea produselor și extinderea
serviciilor sub forma programelor after-sc hool, dar care nu pot fi eligibile datorit ă costurilor ridicate
asociate mai ales în contextul actua l al crizei economico-financiare și a capacităț ii restrânse de oferire a
serviciilor c ătre beneficiari.
Concluziile la care au ajuns autorii evaluă rii sunt prezentate printr-o schem ă clasică dar clară și
concisă sub forma punctelor tari (întâmpinarea unei nevoi sociale reale și importante, dar și perspectiva
universalist ă de acordare a beneficiilor) și slabe ale programului (gradul ridicat de risip ă în cazul utiliz ării
produselor cu alte scopuri decât cele de asigurare a hranei; calitatea slab ă a produselor și atractivitatea
scăzută a acestora, datorit ă lipsei de varia ție în oferta de produse; lipsa condi țiilor de depozitare și implicit
alterarea produselor).
Pe lângă desfășurarea și organizarea efectiv ă de programe educaț ionale adresate copiilor de etnie
romă, Organiza ția Policy Center for Roma and Minorities (PCRM)acord ă o atenție deosebit ă și
monitoriz ării acestui tip de activitate în special a celei desf ășurat e prin intermediul autorit ăților publice. În
acest sens, în 2012, PCRM a desfășurat o cercetare de tip cantitativ și calitativ care a avut ca principal
obiectiv evaluarea impactului m ăsurilor prev ăzute în Strategia Guvernului României de Incluziune a
cetățenilor români apar ținând minorit ății romilor pentru perioada 2012-2020. Cercetarea s-a concentrat cu
prioritate asupra unei m ăsuri – Măsura 2 – care prevede extinderea, derularea, monitorizarea și mediatizarea
programele educa ționale de sprijin care vizeaz ă stimularea particip ării școlare, reducerea absenteismului și
obținerea succesului ș colar în înv ățământul preuniversitar.
Dintre concluziile la care s-a ajuns, amintim (Neagu, 2012):
– inexistența unor baze de date coerente privind programele derulate la nivelul institu țiilor de
învățământ, care s ă cuprindă numărul și tipul beneficiarilor, perioada de desf ășurare, obiective, parteneri
implicați, surse de finan țare, grup- țintă, activități, criterii de selec ție a grupului- țintă, rezultate ob ținute,
dificultăți întâmpinate etc.
– concentrarea excesiv ă a programelor de suport la nivelul înv ățământului primar și neglijarea
celorlalte niveluri de înv ățăm
ânt;
– necesitatea ca normele, actele legislative în baza c ărora se deruleaz ă aceste programe s ă fie
adaptată periodic în func ție de schimb ările care intervin la nivel socio-economic pentru a cre ște eficien ța
programelor educa ționale de suport.
Pentru a în țelege mai bine rolul și efectele programelor educa ționale vom detalia unele dintre ele, în
special din categoria celor derulate de c ătre organizaț ii, instituții private. Dac ă statul are obligativitatea de
a asigura tuturor cet ățenilor săi accesul și succesul în educa ție, mediul privat reprezint ă un exemplu de
implicare voluntar ă, o dovadă a interesului și preocup ărilor sale privind bun ăstarea cet ățenilor în mijlocul
cărora sau cu care î și desfășoară activitatea.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
66Roma Education Fund (REF) a oferit două tipuri de burse școlare p entru sprijinirea studen ților romi
din România: The Roma Memorial University Scholarship Program (RMUSP) și Roma Health
Scholarship Program (RHSP) (idem: pp. 39-40). OSI a creat RMUSP, care din 2005 a fost preluat ă spre
implementare de Centrul de Resurse pentru Comunit ățile de Romi în parteneriat cu REF. Num ărul
studenților romi care au beneficiat de program a crescut de la 228 în anul 2005 – 2006 la 976 în 2009 –
2010. Aceast ă bursă constă în acordarea, pe parcursul anului academic, a unei sume lunare în valoare de 80
Euro pentru costurile de trai de bază și de studiu. În plus, se acorda un supliment propor țional cu taxa de
școlarizare, pentru studenț ii romi de la tax ă.
Surdu și Szira (2009) eviden țiau flexibilitatea sau inter șanjabilitatea celor dou ă programe prin faptul
că sprijinul financiar a fost acordat în medie pe o durat ă de 4,2 semestre la 7% dintre beneficiarii romi ai
intervențiilor afirmative.
RHSP (REF 2011: 39) a fost dezvoltat ă în 2008 printr-un consor țiu de organiza ții: OSF, REF,
Active Watch Agen ția de Monitorizare a Presei, Asocia ția Medicilor Reziden ți și Centrul Romilor pentru
Politici de S ănătate – SASTIPEN. În primul an de alocare a gr ant-urilor au fost 35 de beneficiari (medici
rezidenți și studenți la medicină ), iar num ărul acestora aproape s-a dublat în 2009, ajungând la 63 de
beneficiari. Din 2010 și până în prezent, Fondul Social European a acordat un buget de 19.595.319 RON
(aprox. 4.756.145 Euro) pentru programul de burse școlare.
Dificultatea evalu ării gradului
de participare al romilor în sistemul de înv ățământ derivă din
insuficien ța datelor desegregate pe etnie în rândul elevilor/ studen ților, dezechilibrând pertinen ța politicilor
publice fundamentate pe acest subiect.
În anul școlar 2008 – 2009, Ministerul Educa ției, pe baza informa țiilor primite de la inspectorii pe
problematica rom ă din cadrul Inspectoratului Școlar Jude țean privind estimarea de peste 200.000 de
persoane de etnie rom ă înscriș i în sistemul de înv ățământ, a alocat 7.483 de locuri speciale pentru romi în
licee/ școli voca ționale din care au fost ocupate doar 2.246 de locuri. Iar în sistemul universitar au fost
alocate 611 locuri speciale în anul academic 2011-2012, îns ă fără specializ ările ordine public ă și armată.
Un alt aspect pregnant în rândul popula ției rome, care alimenteaz ă recursiv balan ța inegalităț ilor
sociale fa ță de aceasta, este abandonul școlar. REF a dezvoltat două proiecte de reducere a abandonului
școlar și de îmbună tățire a accesului ș i participă rii educaționale a copiilor din medii defavorizate.
Proiectul Școală după Școală – primul pas spre succesul școlar și profesional (REF n.d.a), ce a
demarat în 2010 pentru o perioad ă de 3 ani și care urmeaz ă să se încheie în acest an, ofer ă sprijin elevilor
romi din ciclul primar cu risc de abandon școlar în cadrul a 50 de centre. Fiecare centru are o capacitate
medie de 30 de locuri pentru copii, c ărora le revin 3 înv ățători, 1 expert IT și 1 profesor de limba engleză .
De acest proiect beneficiaz ă 2.000 de copii din 50 de școli din trei regiuni de dezvoltare: Nord-Est, Centru
și Sud-Muntenia. Proiectul se focuseaz ă pe ”educa ție remedial ă și asistență în metodele de învăț are”;
suport educa țional în vederea îmbun ătățirii performan ței școlare; training intercultural pentru 283 cadrele
didactice; 50 de grupuri locale de suport (reprezentan ți ai autorit ăților locale, personal din cadrul școlilor
implicate în proiect ș i lideri informali); asigurarea meselor ziln ice pentru copii; oferirea de stimulente
financiare; 1 campanie de conș tientizare a importan ței educației și servicii de consiliere școlară pentru
părinți/ tutori și elevi.
Cel de-al doilea proiect dezvoltat de REF în 2010 – Oportunităț i egale în educa ție pentru o societate
incluzivă – a fost implementat în 57 de școli din regiunile de dezvoltare: Nord-Est, Centru și Sud-
Muntenia. Pe parcursul cel
or 3 ani de proiect vor fi sprijini ți 1.250 de elevi romi din ciclul gimnazial (V –
VIII), care provin dintr-un mediu defavorizat. Ace știa vor beneficia individual de o burs ă școlară
(rechizite, mâncare, îmbr ăcăminte) și un mentor de etnie rom ă, în vederea cre șterii performan ței școlare și
implicit a ș anselor de integrare pe pia ța muncii, dar și a calității educației ce le este oferit ă. 750 de elevi
romi din clasele a VII-a ș i a VIII-a beneficiaz ă de medita ții la limba român ă și matematic ă de 3 ori/ lună și
de servicii de consiliere și orientare profesional ă cu scopul îmbună tățirii accesului la ciclul secundar de
studii (liceu/ școli vocaționale). La finalul proiectului se estimeaz ă că vor fi 300 de elevi romi înscri și la
liceu.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
67Proiectul A Good Start87 a fost lansat de Roma Education Fund în 2010, cu sprijinul Comisiei
Europene, și se adreseaz ă unui num ăr de 16 localit ăți din 4 ță ri europene: Ungaria, Slovacia, Macedonia și
România. Proiectul pleac ă de la premisa c ă investiția cea mai eficient ă în dezvoltarea resursei umane
începe de la educa ția timpurie, care asigur ă atât bazele unei particip ări crescute la procesul educa țional, cât
și rezultate școlare mai bune.
Roma Education Fund are trei parteneri interna ționali (Step by Step International Association,
Fundación Secretariado Gitano și Slovak Governance Institute), precum ș i parteneri de implementare la
nivel local.
Proiectul este conceput astfel încât activit ățile să se poată adapta atât la contextul local, cât și la
nevoile specifice ale populaț iei vizate. Astfel, exist ă activități comune pentru cele 16 loca ții, dar ș i
activități locale, individualizate.
Intervențiile din cadrul proiectului sunt de trei tipuri: activit ăți menite a se desf ășura în centrele
specifice ale proiectului, activit ăți comunitare ș i interven ții ce au loc la domiciliul copiilor. Din punct de
vedere al obiectivelor activit ăților, acestea fac parte dintr-o gam ă largă de interven ții centrate pe nevoile
fiecărei familii ș i ale fiecărui copil. Activit ățile includ: sprijinirea copiilor în participarea la înv ățământul
formal pre școlar, for
marea cadrelor didactice și a personalului de sprijin, organizarea de cursuri informale
cu copiii și de cursuri pentru pă rinți și acordarea de sprijin individualizat pentru înscrierea la gr ădiniță
(prin obținerea de acte de identitate sau facilitare pentru vaccinarea copiilor, în caz de nevoie). Pe lâng ă
aceste componente de servicii individualizate, proiectul vizeaz ă de asemenea organizarea unei campanii de
advocacy pentru a promova elementele de succes ale proiectului ș i a permite replicarea sa la scală largă, în
alte țări europene. Dat fiind c ă abordarea proiectului este de a targeta explicit, dar nu exclusiv popula ția de
etnie rom ă, beneficiaz ă de aceast ă intervenție și copii și familii ne-rome din localit ățile proiectului.
Numărul de familii beneficiare se ridic ă la peste 4350, în cele 4 țări în care s-a implementat
proiectul pân ă în momentul de fa ță. Se preconizeaz ă însă ca activit ățile de advocacy s ă aducă beneficii
unui num ăr mult mai larg de beneficiari.
Din punct de vedere al managementului informa ției, unul din punctele tari ale proiectului este
sistemul complex de monitorizare a indicatorilor în fiecare loca ție, începând de la m ăsurarea indicatorilor
de bază până la crearea unui instrument de evaluare a comunit ății (Community Assessment Tool),
dezvoltat împreună cu Slovak Governance Institute, Banca Mondial ă și Program ul Națiunilor Unite pentru
Dezvoltare (UNDP). Acest instrument eviden țiază, pentru fiecare comunitate, discrepan țele în dezvoltarea
timpurie între copiii romi și neromi, și ariile ce necesit ă intervenție, mă surând inclusiv indicatori precum
așteptările și atitudinile pă rinților față de procesul educa țional. De asemenea, este monitorizat ă activitatea
cadrelor didactice formate prin proiect în domeniul interculturalit ății și diversit ății, pentru a evalua
impactul form ării.
Proiectul pune accentul pe construirea de parteneriate durabile și active între școală, comunitate,
părinți, autorităț ile locale ș i societatea civil ă, însă nu se limiteaz ă la nivelul local. De exemplu, în Ungaria,
proiectul a inclus ș i studenți din domeniul pedagogic și social, care au deprins abilit ăți de lucru cu copiii și
părinții romi.
În România, partenerii locali ai proiectului au fost organiza ția Romani CRISS, Funda ția Ruhama și
Asociația Step by Step, iar proiectul a fost im plementat în cartierul Mofleni din Craiova și în satul
Telechiu, jude țul Bihor. În Ro
mânia s-a ad ăugat acțiunilor comune prev ăzute în proiect și o activitate de
formare a mediatorilor școlari.
Clubul de Educaț ie Alternativ ă este o ini țiativă a Policy Center for Roma and Minorities întreprins ă
într-o școală din cartierul bucure ștean Ferentari, caracterizat printr-o concentrare mare a popula ției de etnie

87 Informa țiile din descrierea proiectului au fost preluate din bro șura „A Good Start”, disponibil ă la adresa
http://www.romaeducationfund .hu/sites/def ault/files/docum ents/a_good_start_booklet.2001.pdf , accesată în august 2013.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
68romă. Inițiati va vizeaz ă încurajarea și motivarea copiilor de a participa la activit ăți extracurriculare, în
scopul valoriz ării talentelor și abilităților fiecărui copil și a creșterii nivelului stimei de sine și al încrederii.
Prin metodele de educa ție alternativă utilizate, ini țiatorii vizeaz ă de asemenea atragerea și menținerea
copiilor în sistemul educa țional și valorizarea acestor metode în înv ățământul formal, plecând de la
premisa c ă învățământul românesc, în forma sa actuală , are un deficit de atractivitate în rândul copiilor,
care poate fi remediat prin recurgerea la activit ăți de educa ție non-formală și alternativă .
În cadrul proiectului sunt implica ți atât voluntari, cât și persoane din familiile copiilor beneficiari,
care deruleaz ă diverse tipuri de activităț i, precum teatrul, muzica, street-dance, sport, activit ăți de educa ție
financiară și socială pe modelul Aflatoun88 .
De asemenea, în cadrul proiectului se desf ășoară cursuri de sprijin, în care copiii sunt ghida ți să-și
efectueze temele și primesc medita ții la materiile principale. De ase menea, proiectul include activit ăți de
consiliere și mentorat individual, care asigur ă o interven ție modelat ă pe nevoile fiec ărui copil. Proiectul
pune un accent deosebit pe abord ări inovative, concentrate nu doar pe îmbun ătățirea participă rii și
rezultatelor școlare, dar și pe dezvoltarea de abilit ăți menite s ă crească încrederea copiilor în sine, prin
activități creative și sportive. Acestea din urm ă vizează, în plus, dezvoltarea disciplinei, stimei de sine și
performan țelor copiilor.
Proiectul vizeaz ă, de asemenea, și dezvoltarea cet ățeniei active, a respectului între copii de diferite
etnii și implicarea lor în via ța comunit ății. Prin acestea, echipa devine o leg ătură între părinții copiilor ș i
instituția școlii, ară tându-le acestora c ă drumul de ie șire a copiilor din ghetou este educa ția.
În m
omentul de fa ță, copiii beneficiari ai centrului de educa ție alternativă sunt în num ăr de peste
120. Rezultatele ob ținute arat ă că pe parcursul primului an de activitate a proiectului s-au îmbun ătățit
rezultatele școlare ale copiilor beneficiari, a crescut nivelul disciplinei în clas ă și a scă zut rata abandonului
școlar.
Politica de implementare a cursurilor de limba romani și de istoria ș i tradiț iile romilor, a avut,
conform analizei calitative prezentat ă într-un studiu din 2009 (Grigore et al. 2009:64-66) un impact pozitiv
asupra elevilor beneficiari, în special în ceea ce prive ște creșterea stimei de sine, atât în rândul elevilor, cât
și al părinților romi, influenț ând de asemenea pozitiv atitudinea p ărinților față de reușita educațională a
copiilor lor și crescând nivelul a șteptărilor în acest sens. Acest factor nu este deloc de neglijat, în condi țiile
în care este de a șteptat ca pă rinții cu un nivel ridicat de a șteptări în privin ța reușitei educa ționale a copiilor
lor să fie dispu și într-un gr ad mai ridicat s ă investeasc ă pe termen lung în educa ția copiilor decât cei cu un
nivel scăzut de așteptări în acest sens.
Pe lângă proiectele și politicile care au fost descrise mai su s, literatura de specialitate identific ă și
alte elemente care s-au dovedit a fi ingr ediente de succes în diverse proiecte educaț ionale pentru popula ția
de etnie rom ă.
Astfel, implicarea p ărinților a fost identificat ă ca fiind crucial ă în succesul iniț iativelor ce urm ăresc
creșterea accesului copiilor romi la educa ție și îmbună tățirea rezultatelor lor școlare (UNESCO & CoE
2007:31-32). P ărinții romi trebuie percepu ți ca parteneri ai institu țiilor de înv ățământ, cu putere de decizie
la nivelul școlii egală cu cea a p ărinților ne-romi. P ărinții romi pot reprezenta o resurs ă pentru activit ăți de
educație și dialog intercultural, contribuind la dezvoltarea de rela ții interetnice bazate pe în țelegere
reciprocă. Duminic ă și Ivasiuc (2010:6 7) identific ă problema dezechilibrului dintre propor ția de părinți
romi implicaț i în Comitetele de pă rinți și proporția totală de copii romi în 100 de ș coli din România:
părinții romi sunt subreprezenta ți în structurile de decizie ale școlii, chiar în școli unde romii constituie
peste 50% din num ărul total al elevilor.
Educația intercultural ă și promovarea unui real dialog intercultural în cadrul școlii sunt, de
asemenea, ingrediente de succes (Grigore et al. 2009:8; Ivasiuc et al. 2010:54). Un exemplu în acest sens

88 http://www.aflatoun.org/home

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
69este proiectul „Mozaic – Comunicare și Educație Intercultural ă în Comunit ățile Multietnice” iniț iat de
Fundația Pestalozzi România89. Implementarea educa ției interculturale, dincolo de suprafa ța pe care o
constituie diseminarea stereotip ă a obiceiurilor și tradițiilor, favorizeaz ă crearea unui cadru în care cultura
romă este privit ă ca o cultur ă egală celei majoritare, contribuind la crearea unui mediu educa țional
prietenos.
În alte țări europene, asistentul educa țional rom (Roma Teaching Assistant) a fost unul din
elementele de succes ale mai multor ini țiative în domeniul educa ției (UNICEF 2010:29). Acesta sprijin ă
activitatea cadrelor didactice la clasă , contribuind la crearea unui mediu incluziv și la creșterea calit ății
actului educa țional. În combina ție cu metodologiile Step by Step, asistentul educa țional rom a dovedit un
impact crescut atât asupra elevilor romi, cât și ne-romi.
Un alt exemplu de bune practici în domeniul educa ției preșcolare îl reprezint ă Centrul de Zi „ Țara
Minunilor” al Prim ăriei Cluj-Napoca, înființ at în 2005 în cadrul unui proiect PHARE și preluat apoi de
către Direcția de Asisten ță Socială și Medical ă a municipalităț ii. Centrul de zi prime ște 30 de copii,
majoritatea din zona segregat ă și extrem de precar ă de lângă rampa de gunoi a municipiului de la Pata-Rât
și str. Cantonului, oferindu-le educa ție preșcolară, m ic dejun, o mas ă caldă și posibilitate de odihn ă și
recreere. Centrul fiind localizat într-un cartier din vecin ătatea comunit ății segregate, dar totu și nu în
imediata sa apropiere, p ărinții și copii deprind înc ă din perioada gr ădiniței rutina zilnic ă a frecventă rii
instituțiilor educa ționale, copiii beneficiind de transport gratuit în acest scop. Copiii au astfel șanse mult
mai bune de a se integra cu succes în înv ățământul de mas ă, chiar dac ă provin din familii cu un deficit de
resurse materiale și educaționale.
Pe lângă proiectele și politicile care au fost descrise mai su s, literatura de specialitate identific ă și
alte elemente care s-au dovedit a fi ingr ediente de succes în diverse proiecte educaț ionale pentru popula ția
de etnie rom ă.
Astfel, implicarea p ărinților a fost identificat ă ca fiind crucial ă în succesul iniț iativelor ce urm ăresc
creșterea accesului copiilor romi la educa ție și îmbună tățirea rezu ltatelor lor școlare (UNESCO & CoE
2007:31-32). P ărinții romi trebuie percepu ți ca parteneri ai institu țiilor de înv ățământ, cu putere de decizie
la nivelul școlii egală cu cea a p ărinților ne-romi. P ărinții romi pot reprezenta o resurs ă pentru activit ăți de
educație și dialog intercultural, contribuind la dezvoltarea de rela ții interetnice bazate pe în țelegere
reciprocă. Duminic ă & Ivasiuc (2010:67) identifică problema dezechilibrului dintre proporț ia de părinți
romi implicaț i în Comitetele de pă rinți și proporția totală de copii romi în 100 de ș coli din România:
părinții romi sunt subreprezenta ți în structurile de decizie ale școlii, chiar în școli unde romii constituie
peste 50% din num ărul total al elevilor.
În alte țări europene, asistentul educa țional rom (Roma Teaching Assistant) a fost unul din
elementele de succes ale mai multor ini țiative în domeniul educa ției (UNICEF 2010:29). Acesta sprijin ă
activitatea cadrelor didactice la clasă , contribuind la crearea unui mediu incluziv și la creșterea calit ății
actului educa țional. În combina ție cu metodologiile Step by Step , asistentul educa țional rom a dovedit un
impact crescut atât asupra elevilor romi, cât ș i ne-romi. Îmbun ătățirea funcționării rețelei de mediatori
școlari pentru romi, prin angajarea unui num ăr mai mare de mediatori și asigurarea preg ătirii lor
profesionale continue ar apropia sistemul din România de acest model de succes.
Programul de Stat „Romii în Letonia” 2007-200990 a urmărit în mod prioritar componenta educa ției
și a adus un plus de inova ție prin subcomponenta „Asistentul educa țional de etnie rom ă”, pe lâng ă alte
măsuri de cre ștere a nivelului de educa ție în rândul popula ției de etnie rom ă. Proiectul a primit finan țare de
la bugetul de stat, iar suma total ă acordată subcomponentei asistentului educa țional de etnie rom ă s-a
ridicat la pu țin peste 100.000 de euro.

89 Mai multe informa ții despre acest proiect se pot g ăsi la adresa http://www.pestalozzi.ro/proiecte/mozaic-2 , consultat ă în august
2013.
90 Informa țiile referitoare la acest program au fost preluate din fi șa informativ ă alcă tuită de Consiliul Europei:
http://www.coe.int/t/commission er/Activities/Go odPractices/Latvia_ RomaEducation.pdf (consultat: 9.11.2013)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
70Proiectul a vizat formarea unor asisten ți educaționali de etnie rom ă care să fie integra ți în ș coli cu
procent semnificativ de romi, unde se remarc ă probleme în ceea ce priveș te nivelul și calitatea
învățământului. Asistenț ii educaționali de etnie rom ă au fost gândi ți ca verig ă de legătură între ș coală și
comunitate și ca promotori ai dialogului intercultural. Fa ță de politica mediatorului școlar aplicată în
România, m ăsura includerii unui asistent educa țional în procesul de înv ățământ zilnic, la clas ă, apropie în
măsură mult mai mare comunitatea profesorilor de cea a p ărinților și este de natură să furnizeze, pe lâng ă
avantajele pe care le presupune imp licarea unei persoane de etnie rom ă în procesul educa țional, și un
mijloc de monitorizare participativ ă a activităț ii profesorilor la clas ă și a raportului dintre cadrele didactice
și elevi. Mediatorul școlar, pe de alt ă parte, răm âne un actor extern mediului clasei, f ără un aport specific
la îmbunătățirea actului educa țional în sine. Este important de re ținut că tocmai în aceste zone studiile din
România au identificat neajunsuri mari la nivelul sistemului de înv ățământ (OSI 2007:416-420; Duminic ă
și Ivasiuc 2010; Roma Education Fund 2012), cu prec ădere în ș colile cu un procent semnificativ de elevi
romi. În aceste școli, este problematic ă atât implicarea, la un nivel satisf ăcător, a cadrelor didactice în
activitatea educa țională, cât și persisten ța unor atitudini și percepții discriminatorii ale cadrelor didactice
față de romi. Prezen ța unui asistent educa țional de etnie rom ă în clasă ar putea îmbun ătăți semnificativ atât
calitatea actului educa țional, cât și relația dintre cadrele didactice și elevi.
În proiectul letonian, principala sarcin ă a asistentului educa țional rom a fost asistarea copiilor romi
în integrarea institu țiilor de înv ățământ. Pe lâng ă această sarcină, asistentul rom a avut ca atribu ții de lucru
punerea în practic ă a unor metode pedagogice precum planificarea, gestionarea ș i evaluarea activit ăților,
asistarea copiilor romi în procesul de socializare și educație, lucrul la clas ă în echipă cu cadrul didactic,
participarea la alc ătuirea materialului didactic astfel încât acesta s ă reflecte elemente de referin ță culturale
specifice romilor, promovarea cooper ării cu părinții romi, organizarea de activit ăți extracurriculare de tip
cultural, cooperarea cu mentori și consultan ți în vederea îmbun ătățirii activit ății și competen țelor necesare
în activitatea profesională .
Prin proiect, au fost forma ți 20 de asisten ți educaționali romi care au fost integra ți pe posturi pl ătite
de administra ția publică locală în ș coli cu num ăr semnificativ de copii romi. Asistenț ii au beneficiat de
sprijin, consultan ță și mentorat din partea Centrului pentru Ini țiative în Educa ție (Center for Education
Initiatives), o organiza ție neguvernamentală cu expertiz ă specifică atât în înv ățământ cât și în lucrul cu
comunitățile de romi în domeniul educa ției. Pe parcursul proiectului, organiza ția a adăugat și o
componentă de elaborare a unui ghid de practici pentru profesorii care lucreaz ă cu copii rom i, cu o
finanțare obținută în cadrul programului PROGRESS 2007-2013.
Odată cu mediatizarea rezultatelor proiectului ș i a oportunit ății de a beneficia de serviciile unui
asistent educa țional de etnie rom ă, administra țiilor școlilor și cadrelor didactice li s-a oferit oportunitatea
de a afla detalii legate de munca cu copiii romi, bazate pe principiile educa ției incluzive. A fost de
asemenea ini țiată o competi ție destinat ă cadrelor didactice cu rezultate deo sebite în activitatea lor cu copiii
romi, denumit ă „Lacho Manuš” – cel mai bun prieten, în scopul de a dezvolta rela ții pozitive între cadrele
didactice și copiii romi și de a motiva cadrele didactice s ă atingă performan țe în privin ța educației copiilor
romi.
Ministerul Educa ției și Ministerul Culturii din Letonia se află în legătură strânsă cu inițiatorii
proiectului, iar pe baza reac țiilor pozitive este preconizat ă extinderea programului și formarea unor noi
asistenți educaționali de etnie rom ă.
Rezultatele proiectului au fost evaluate în mai multe rânduri ca fiind pozitive în loca țiile unde au
fost angrena ți asistenții educaționali de etnie ro mă. Aceștia au reu șit să strângă legăturile dintre cadrele
didactice și părinți și să îmbunătățească nivelul rezultatelor obț inute de copii la înv ățătură, ceea ce a
determinat, în schimb, o cre ștere a nivelului aspira țiilor părinților romi cu privire la reu șita școlară a
copiilor lor. La rândul s ău, această creștere a așteptărilor și aspirațiilor părinților este de natur ă să mărească
investițiile pe termen lung ale familiei în educa ția copiilor.
Un rezultat secundar al proiectului este și angajarea, pe pia ța formală a muncii, a asisten ților
educaționali romi, care pot deveni modele de urmat în comunit ățile lor, contribuind de asemenea la
ridicarea nivelului aspira țiilor în domeniul educa ției.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
71Proiectul „Reducerea abandonului școlar în rândul copiilor romi” din Bulgaria91 a fost implementat
de către Centrul pentru Dialog Interetnic și Toleranță „Amalipe” în 24 din cele 28 de districte din Bulgaria,
în perioada 2010-2013, cu o finan țare a Funda ției America for Bulgaria.
Proiectul continuă munca Centrului Amalipe în domeniul educa ției, urmărind transpunerea la scar ă
largă a modelului de interven ție educațională creat, implementat și testat cu succes de organiza ție. Acest
model presupune schimbarea culturii organiza ționale a școlii, pentru ca ș coala să devină un mediu incluziv
din punct de vedere cultural și prietenos atât cu copiii, cât și cu părinții romi.
Elementele de baz ă ale modelului sunt:
– educația intercultural ă și sensibilizarea cadrelor didactice la cultura rom ă;
– crearea unui mediu incluziv, cu preluarea unor elemente culturale specifice romilor (înc ăpere care
funcționează ca muzeu al romilor, mesaje în limba romani etc.);
– angrenarea cadrelor didactice și a copiilor în activit ăți creative, extracurriculare, în diverse cluburi;
– formarea unui Parlament al Elevilor, în care ace știa să-și exprime p ărerile în mod neîngr ădit;
– instaurarea u nui model de func ționare a școlii „cu por țile deschise”, în care p ărinții sunt încuraja ți
să participe la orice fel de activitate, oricând doresc, precum și să viziteze școala în orice moment și
neîngrădiți;
– implementarea unei abord ări pedagogice centrate pe elev, în care fiecare elev de ține un profil
actualizat de cadrele didactice, precum și un portofoliu de activit ăți și performan țe;
– o creștere a calităț ii educației ca urmare a elementelor de mai sus.
Ca urmare a aplic ării modelului la scar ă de pilot, s-a observat reducerea abandonului școlar în
rândul copiilor romi cu aproximativ 70%, rezultat acompaniat și de creșterea nivelului performan țelor
școlare.
Un alt element de succes al metodologiei proiectului este formarea unei re țele a ș colilor participante,
prin care școlile cu rezultate remarcabile de vin „mentori” pentru celelalte școli, facilitând astfel
schimburile „peer-to-peer” și cooperarea dintre cadre didactice în scopul îmbun ătățirii activit ății și
rezultatelor lor.
Prin extinderea acestui model la scară largă, în rândul a 200 de ș coli, Centrul Amalipe urm ărește să
producă o schim
bare sistemic ă, cu consecin țe în planul politicilor publice din Bulgaria. Demonstrând un
impact pozitiv al acestui model la scar ă largă, Centrul Amalipe vizeaz ă preluarea, la nivel de politic ă
publică educațională, a unor elemente din modelul propus, care s ă îmbunătățească semnificativ calitatea
procesului educa țional în ș colile cu procent ridicat de copii romi din Bulgaria. Proiectul con ține astfel și o
componentă important ă de advocacy , în scopul instituț ionalizării modelului propus ș i al asigur ării
sustenabilit ății proiectului.

91 Informația referitoare la acest proiect provine de pe site-ul organiza ției Amalipe
(http://amalipe.com/index.php ? nav=projects&id=42&lang=2 ; consultat: 12.11.2013) și din documentele interne ale proiectului
PAIRS – Effective Programmes for th e Integration/Inclusion of the Roma in South East Europe ( http://pairs-see.net/page?view=1 ;
consultat: 12.11.2013).

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
72
Bibliografie:

1. Arpinte, D., Cace, S., Preotesei, M. & Tomescu, C. (2009) Cornul și laptele – percep ții,
atitudini și eficiență . București: Editura Expert www.iccv.ro
2. Bădescu, G., Grigora ș, V., Rughiniș , C., Voicu, M.,; Voicu, O. (2007) Barometrul Incluziunii
Romilor . București: Fundația pentru o Societate Deschis ă.
3. Clase, M. Comeau, J. (1996) L'ecole et la famille: deux monde? Revue Lien Sociale et
Politique – RIAC, vol. 35 Printemps www.erudit.org/revue/lsp
4. Duminică, G. & Ivasiuc, A. (2010). O școală pentru to ți? Accesul copiilor romi la o educa ție
de calitate . UNICEF. Bucure ști: Vanemonde.
5. Duru-Bellat, Marie, 2003, Inégalites sociale á l’école et politiques éducatives , Paris, UNESCO,
www.unesco.org/iiep
6. ENAR (European Network Against Racism) (2012) Rasism and related discriminatory
practices in Romania . Bruxelles: European Network against Racism.
7. ERRC (2007) The Impact of Legislation and Policies on School Segregation of Romani
Children . Budapest: Westimprim bt.
8. Fleck, G. & Rughini ș, C. (2008) Vino mai aproape. Incluziunea și excluziunea romilor în
societatea de azi . București: Human Dynamics.
9. Friedman, E., Gallová Kriglerová, E ., Herczog, M. & Surdu, L. (2009) Assessing conditional
cash transfers as a tool for reducing the gap in educational outcomes between Roma and non-Roma .
Budapest: Roma Education Fund.
10. Grigore, D., Neac șu, M. & Sar ău, G. (2009) Evaluarea Politicilor Publice Educa ționale pentru
Rromi. Buz ău : Alpha MDN
11. Hassenforder, Jean,1976, Inova ția în î nvățământ, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București;
12. Cace, S.; Preoteasa, A. M.; Tomescu, C.; St ănescu, S. M.; (coordonatori), (2010) Legal și egal
pe piața muncii pentru comunit ățile de romi. Diagnoza factorilor care influenț ează nivelul de ocupare la
populaț ia de romi din România. Bucure ști: Editura Expert. www.iccv.ro
13. Institutul de Științe ale Educaț iei (2012) Raport na țional privind m ăsurile întreprinse pentru
punerea în aplicare a Conven ției și Recomand ărilor asupra luptei împotriva discrimină rii în domeniul
educației (1960) [Online]. Disponibil la: http://www.ise.ro/r aport-national-privind-masurile-intreprinse-
pentru-punerea-in-aplicare-a-conventiei-sirecomanda rilor-asupra-luptei-impotriva-discriminarii-in-
domeniul-educatiei-1960 [Accesat la: 02 septembrie 2013]
14. Ivasiuc, A., Koreck M., Kovari, R. (2010) Educația intercultural ă de la teorie la practic ă.
Implementarea educa ției interculturale în școli multietnice din România . [Online]. Disponibil la:
http://www.agentiaimpreuna.ro/uploa ds/educatia%20 interculturala.pdf [Accesat la: 02 septembrie 2013]
15. Ministerul Educa ției, Cercetă rii și Inovării (2009). Programele PHARE Acces la educa ție
pentru grupuri dezavantajate. Studiu de impact . Ulrich C. (coord.). Bucure ști: MECI
16. Moisă, F., Rostas, I.A., Tarnovschi, D., Stoian, I., R ădulescu, D. & Andersen, T.S. (2013)
Raportul societ ății civile asupra implement ării Strategiei Na ționale de Integrare a Romilor și a Planului

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
73de Acțiune al Deceniului în ROMÂNIA în 2012 . Budapest: Decade of Roma Inclusion Secretariat
Foundation.
17. Neagu, G. (2012), Impactul programelor naț ionale menite s ă stimuleze participarea ș i
performan ța școlară. Studiu asupra m ăsurilor prev ăzute în Strategia Guvenrului României de incluziune a
cetățenilor români apar ținând minorit ăților romilor pentru perioada 2012-2020 , RCR Editorial,
București;
18. Neagu, G. (2010), Educa ție și valori ale educa ției în S.Cace, A.M. Preoteasa, C. Tomescu, S.
Stănescu, (coordonatori) Legal și egal pe pia ța muncii pentru comunit ățile de romi. Diagnoza factorilor
care influen țează nivelul de ocupare la popula ția de romi din România, Bucure ști, Editura Expert
19. OSI EUMAP (Open Society Institute) (2007) Equal Access to Quality Education for Roma .
Budapest: Hungary.
20. REF (Roma Education Fund) (2001) A Good Start. [Online]. Disponibil la:
http://www.romaeducationfund.hu/sites/defau lt/files/docum ents/a_good_s tart_booklet.2001.pdf [Accesat
la: 20 septembrie 2013]
21. REF (Roma Education Fund) (2011) Country Assessment. Romania . Budapest: Roma
Education Fund.
22. REF (Roma Education Fund) (2012) Annual Report 2012 . Budapest: Roma Education Fund.
23. REF (Roma Education Fund) (n.d.a) Școală după Școală – primul pas spre succesul școlar și
profesional . [Online]. Disponibil la: http://romaeducationfund.ro/p r oiecte/scoala-dupa-scoala/ [Accesat la:
17 septembrie 2013]
24. REF (Roma Education Fund) (n.d.b) Oportunit ăți egale în educa ție pentru o societate
incluzivă. [Online]. Disponibil la: http://romaeducationfund.ro/proiecte/oportunitati-egale/ [Accesat la: 17
septembrie 2013]
25. Stoian, I, Mark, D. (2010) Mid term evaluation of the decade of roma inclusion 2010. România:
Decade Watch.
26. Stoica, C. ș i Wamsiedel, M. (2012). Absenteismul cadrelor didactice. Elevi romi în școlile
primare din România . Realizat de Centrul de Sociologie Urban ă și Regional ă – CURS; Centrul Romilor
pentru Interven ție Social ă și Studii – Romani CRISS ș i Fondul de Educa ție pentru Romi (REF).
http://romaeducationfund.ro/download/Teach er %20Absenteeism% 20%28Romanian%29.pdf (Accesat:
29.09.2013).
27. Surdu, L., Vincze, E., & Wamsiedel, M. (2011) Roma School Participation, Non-Attendence
and Discrimination in Romania . București: UNICEF.
28. Surdu, M. (2002) Quality of Education in Schools with a High Percentage of Roma Pupils in
Romania. International Policy Fellowship Program of the Open Society Institute. Budapest: European
Roma Rights Center (ERRC).
http://www.errc.org/article/the-quality-of-education-in-romanian-schools-with-hi gh-percentages-of-
romani-pupils/1628 (Accesat: 29.09.2013).
29. Surdu, M., & Szira, J. (2009) Analysis of the impact of affirmative action for Roma in high
schools, vocational schools and universities . Budapest: Roma Education Fund.
30. UNDP (2006) At Risk: Roma and the Displaced in Southeast Europe 2006 . Brastislava: United
Nations Development Programme.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
7431. UNICEF (2010). Towards Roma Inclusion. A Review of Roma Education Initiatives in Central
and South-Eastern Europe . Geneva: UNICEF.
32. Vincze, E. și Harbula, H. (2011): Strategii identitare și educație școlară. Editura Funda ției
pentru Studii Europene, Cluj. http://www.edumigrom.eu/sites/default/files/f ield_attachment/page/node-
20602/edumigromidentity-strategies-and-schoo-educationromanian.pdf (accesat: 29.09.2013).
33. **** La lutte contre l’échec scolaire: un défi pour la construction européenne , Part II, 1998,
disponib
il on line la www.euridyce.org

Pagini web:
http://www.euromanet.eu/documents/E DU_IntegrationProgamme_060509.pdf

Septembrie 2011 – Clubul de Educație Alternativă

Home

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE

CAP. 4. S ĂNĂTATE ȘI INCLUZIUNE SOCIAL Ă: BUNE PRACTICI

Nivelul de s ărăcie cu care se confrunt ă comunitățile de romi este mult mai ridicat decât media
națională (Zamfir et al, 1993; Sandu, 2005, Cace et al, 2010; Mois ă 2013: p.87). Datorit ă sărăciei extreme,
căreia trebuie s ă îi facă față, mortalitatea și incidența bolilor înregistreaz ă valori mai ridicate în rândul
populației rome (Doctors of the World USA n.d.). Popula ția romă are în medie o speran ță de viață (63-64
de ani) cu 6-7 ani mai mic ă decât a popula ției majoritare (70 de ani) (Mercury Research 2006). Datorit ă
nivelului ridicat de s ărăcie, stigmatiz ării și intoleran ței culturale, inciden ța tuberculozei, a HIV/SIDA și a
hepatitei (UNDP 2002) este dispropor ționat de mare comparativ cu m ărimea popula ției rome din Europa
Centrală și de Est.
Bolile sărăciei sunt provocate de condi țiile de via ță precare, în general, întâlnite în comunit ățile de
romi din România, fiind indicate de o rat ă ridicată a m ortalit ății. Aceste condi ții fac referire la: ” frig,
umiditate, igienă precară datorată apropierii de gropile de gunoi sau lipsa surselor de ap ă potabilă”
(Fleck & Rughini ș 2008: p. 89) și la consumarea alimentelor cu valori nutri ționale reduse. Lipsa unor surse
de apă potabilă îngreuneaz ă pregătirea adecvată a mâncării; hidratarea optim ă; menținerea unei igiene
personale adecvate ce pot declan șa transmiterea unor epidemii, viru și și boli de piele; func ționarea
inadecvat ă a sistemului respirator.
Bolile de nutriț ie sunt determinate de obiceiurile alimentare și de modalitatea de preg ătire a
mâncării, din cauza dificult ății financiare de a achizi ționa alimente proaspete și a le prepara adecvat. Ceea
ce determin ă frecvent ” carențe de vitamine, malnutri ție, anemie, distonie ș i rahitism ” (Braham 1993). Mai
mult decât atât, densitatea ridicat ă a populaț iei din interiorul comunit ăților de romi determină creșterea
gradului de dezvoltare și răspândire a bolilor ca epidemii (Fleck & Rughini ș 2008: p. 89), cât și incidența
bolilor de pie
le și a ră nilor grave provocate de densitatea locuirii. Bolile r ăspândite mai degrab ă în rândul
populației rome comparativ cu cea majoritar ă indică: boli digestive; boli și infecții respiratorii; infec ții ale
pielii, în urma auto-evalu ării (UNDP 2006: pp. 61-62). Astfel, copiii romi nu au o alimenta ție adecvat ă,
40% dintre ei aflându-se la marginea înfomet ării (UNDP 2002). Comparativ cu popula ția majoritar ă,
mortalitatea în rândul copiilor romi indic ă o valoarea de patru ori mai mare (Braham 1993).
Tabelul nr. 4.1 Problemele de s ănătate identificate (Fleck & Rughini ș 2008: p. 89)
în următoarele localităț i:
Oșorhei Colt ău Dolhasca Glod Sântana
Incidență Boli respiratorii
(majoritatea copiilor romi),
malnutriț ie
(majoritatea
copiilor romi), paraziți (90% copii
romi), TBC (60%
copii romi) –
cazuri de deces Paraziți Boli provocate
de condi țiile
de trai – frig și
umezeală Afecț iuni
respiratorii, Afecț iuni ale
pielii Intoxicații,
malnutriț ie,
boli digestive,
rahitism,
afecțiuni
stomatologice, boli de inim ă,
alcoolism,
degerături

În plus, condi țiile de pe pia ța muncii influen țează accesul la serviciile de s ănătate, obț inerea calităț ii
de asigurat, cât și riscul de boal ă, datorită precarității ocupațiilor, slabei calific ări a angaja ților și a
caracterului informal al jobului (ibidem).
75

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
76”Foștii mineri din Lupeni ( acum șomeri) lucrau în condi ții cu risc ridicat de boli profesionale; dar,
după închiderea minelor, nu au mai avut acces la asisten ță medicală – întrucât mul ți dintre ei nu au fost
pensionaț i, ci concedia ți. […] Un alt exemplu de probleme de s ănătate legate de munca necalificat ă și
precară este cel al satului Voine ști din Slobozia: ol ăritul, o activitate economic ă frecventă în zonă, implică
anumite riscuri în ceea ce prive ște sănătatea, cum ar fi intoxica ția cu plumb, dar, din cauza caracterului
informal al acestei activit ăți, oamenii care o practic ă nu au asigurare medical ă. În plus, a șa cum noteaz ă
Ami Oteanu [(2007) în lucrarea ”Segregarea etnic ă, Borat ș i realitatea din Glod”] în cazul comunit ății
rome […], colectarea pietrelor de construc ție din râuri sau munca sezonier ă la pădure, culegând fructe
sau ciuperci, sunt activit ăți asociate cu condi ții foarte proaste de igienă ”(ibidem).
Conform Barometrului Incluziunii Romilor (Bădescu et. al. 2007), starea de s ănătate este perceput ă
satisfăcător de 55% romi. O alt ă cercetare privind romii (Wamsiedel et. al. 2009), reprezentativă la nivel
național, afirm ă că starea de s ănătate a fost evaluat ă pozitiv (bun ă/ foarte bun ă) de 80% dintre responden ți
și negativ (proast ă/ foarte proastă ) doar de 4,6% responden ți. Din cercetarea Evaluarea accesului romilor
la serviciile de s ănătate public ă, realizată în 2009 de Centrul Romilor pentru Politici de S ănătate –
Sastipen (Mois ă 2013: p.91), rezult ă că starea de să nătate este apreciată pozitiv (bună / foarte bun ă) de 39%
romi, 30% romi o apreciaz ă ca medie (nici bun ă, nici proast ă), iar negativ (proast ă/ foarte proastă ) este
apreciată de alți 30% romi. Precum și din alte cercet ări: Mediating Roma Health: Policy and Program
Opportunities (Open Society Institute 2005) și Starea de s ănătate a popula ției rome și accesul la serviciile
de sănătate (Cace & Vlădescu 2004) reiese auto-evaluarea optimist ă a stării de sănătate, aspect care nu
este confirmat prin indicatori obiectivi – speran ța de viață și mortalitatea (UNDP 2002) sau date calitative.
Mai degrab ă, auto-percep ția optimist ă poate fi generat ă de lipsa inform ării medicale (Mois ă 2013: p. 91).
Accesul restrictiv la serviciile de s ănătate de calitate pentru romi este determinat de: informarea
deficitară sau inexistent ă privind generalit ățile și utilizarea imuniz ării (45,7% romi nu au fost imuniza ți
complet prin Programul Na țional); nutri ția inadecvat ă; frecvența redusă în accesarea serviciilor medicale
stomatologice (44,3% romi nu au utilizat servic iile medicale stomatologice); barierele economice
identificate în accesarea serviciilor de s ănătate la 1 din 5 romi; rata ridicat ă a auto-medicamenta ției; rata
scăzută a inițiativelor de preven ție a cancerului mamar ș i cervical în rândul femeilor rome (89,4% dintre
femeile rome (+15 ani) nu au efectuat niciodat ă o mamografie, iar 84,2% femei rome (+18 ani) nu și-au
făcut analizele de depistare a cancerului cervical) (Wamsiedel et al. 2009: pp.67-73).
Contracep ția este foarte puț in dezbătută în com unitățile de romi din România (Open Society
Institute 2007: p.19), spre exemplu, 23% femei rome nu au cuno ștințe despre contracep ție (UNDP 2002).
Din cercet ări (Cace & Vl ădescu 2004) reiese c ă 50% din respondenț ii romi identific ă o metod ă
contraceptive fa ță de 99% din popula ția totală a studiului. Metoda contraceptiv ă identificat ă a fost folosit ă
cel puțin o dată de 25% romi fa ță de 48,2% femei și 51,3% b ărbați din popula ția totală a studiului.
Neprotejarea în timpul actului sexual cre ște inciden ța HIV-ului, amplificând riscul infect ării pentru
întreaga popula ție (Open Society Institute 2007: p.19).
Metoda contraceptivă utilizată, în cele mai multe cazuri, în comunit ățile de romi este întreruperea
sarcinii prin avort. Conform Indexului de risc reproductiv , dintre femeile rome care au avortat, în 66,7%
din cazuri num ărul avorturilor este mai mare de 5 în perioad ă reproductiv ă. Deși media na țională este de
2,1 avorturi la femeile de 15-44 de ani, femeile rome fac în medie 4,6 avorturi (Population Action
International citat în Mois ă 2013: p.88).
Limitarea accesului sau excluderea formal ă/informală de la serviciile de s ănătate (Open Society
Institute 2005; Romani Criss 2007; Mois ă 2013: p.90) sunt indicate de urm ătoarele date: 87% din romi au
medic de familie; 67% din romi au încredere în medicul de familie; 56,5% romi folosesc auto-
medicamenta ția, fără prescripție medical ă sau metode tradi ționale de tratare, neadresându-se medicului de
familie. Dintre cei care în ultimele 12 luni puteau bene ficia de serviciile medicului de familie, 28% romi
nu au solicitat sprijinul medicului, de și necesitau îngrijiri medicale adecvate. În rândul celor de peste 50 de
ani, procentul este cu mult mai mare. Lipsa accesului este explicat ă astfel: 38% dintre responden ții romi își
motivează alegerea datorit ă dificultăților economice; 12% indic ă distanța până la cabinetul medical; al ții
indică comportamentul discriminatoriu al cadrelor medicale.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
77Accesul la serviciile medicale pub lice este diminuat sau nul pentru persoanele care: au o situa ție
economic ă dificilă, distanță mare pân ă la centrul de servicii medicale; educa ție redusă; lipsa informa țiilor
privind serviciile de asisten ță medicală; statut profesional sau etnic sc ăzut (Doboș 2003). Condi țiile
insalubre de locuit în ghetouri și accesul dificil la serviciile de s ănătate, în special la un medic de familie
au impact negativ asupra perioadei de r ecuperare pentru persoanele care lucreaz ă, aspect sensibil în special
în cazul zilierilor (St ănescu, 2011, p. 199).
Sistemul de s ănătate este evaluat negativ de 60% romi, satisf ăcător de 20,8% romi ș i pozitiv de
16,3% romi (Cace et al, 2010: p.60). Barierele identificat e în accesarea serviciilor de s ănătate de către
romi, includ:
– Lipsa informa țiilor privind preven ția bolilor, drepturile și modalit ățile de accesarea a
serviciilor medicale (Mois ă 2013: p.91), cât și cele referitoare la starea de s ănătate sau la tratament.
”Deși și-a petrecut ultimii ani prin spitale cu copiii, mamei nu i se spune niciodat ă vreun
diagnostic (eventual, medicii preferau să vorbească doar cu tat ăl , dar nici aceasta întotdeauna), ba
chiar, la scurt timp dup ă naș terea primului copil, a descoperit c ă acesta suferise o interven ție
chirurgical ă la cap și nici acum nu a aflat din ce cauz ă.” (Fleck & Rughini ș 2008: p.97)
”Dacă eu îț i spun dumitale, doamna doctor, m ă doare coloana, m ă doare aici … îmi d ă biletul
de trimitere, m ă trimite în alt loc … am f ăcut radiografie. M-o consultat la pl ămâni, peste tot … zice,
domne ai probleme cu coloana și ai o spondiloz ă lombară. Bun. Cu aia m-am dus înapoi la medic, la
urgență acolo, la neurologie … îi dau la asistent ă, că zice eu o s ă plec în concediu, dar o las la
asistentă. Bun. Am venit înapoi, am dat la asistent ă. Când m-am întors, a doua, a treia zi … nic ăieri nu
o mai găsea. Doctori ța zice apâi io-i dau tratamentul. Sta ți, doamnă , eu am dat rezultatul … cum îmi
dai tratamentul ă sta? Las’c ă știu eu. Și l-o prescris. Eh, pastilele alea pe mine m-au atacat. C ă alea
erau pentru oameni cu epilepsie, cu boli psihice.” (Wamsiedel et. al. 2011: p.16)
– Lipsa asigur ărilor de s ănătate din cauza: resurselor financiare limitate sau inexistente
(57% romi) ș i lipsa unui job (26% romi), conform studi ului Satispen (2009: p.76 citat în Mois ă 2013:
p. 94). Cei mai mul ți contribuabili provin din grupa de vârst ă +50 de ani (71% ) și cei mai pu țini din
grupa de vârst ă 18-29 de ani (idem: p.90).
– Hotă rârile Consiliilor Locale (Legea nr. 215/2001) sau redusa îmbun ătățire din punct de
vedere financiar a situa ției romilor ce beneficiau de venitul mini m garantat au dus la neîncadrarea în
grila pentru VMG ș i implicit la pierderea asigur ării medicale (Legea nr. 95/2006).
– Lipsa actelor de identificare care a fost aproape complet rezolvat ă de mediatorii sanitari
din comunit ățile de romi. Conform studiului Evaluarea accesului romilor la serviciile de s ănătate
publică (2009: p.33) 1,7% romi nu au certificat de na ștere și doar 2,6% romi nu de țin C.I./ B.I. (citat în
Moisă 2013: p.94)
– Plata retroactiv ă a contribu țiilor la CNAS (Casa Na țională de Asigur ări de Să nătate)
pentru cei care nu au contribuit niciodat ă, valoare calculat ă la nivelul salariul minim pe economie
pentru o perioadă de 6 luni, sau pentru cei care au de ținut calitatea de asigurat prin VMG, contract de
muncă sau contract individual cu CNAS, pl ătind pentru întreaga perioad ă cât au fost asigura ți și nu au
contribuit; dac ă vor să dețină în continuare asigurare medical ă (Legea nr. 95/20 06). Conform
raportului SATISPEN, majoritatea romilor nu î și permit achitarea acelei sume și consider ă că nu este
corect să plătească pentru ceva ce nu au utilizat (Mois ă 2013: p.94).
– Plata informală pentru serviciile medicale (Fleck & Rughini ș 2008: p. 93)
– Segregarea spa țială în centrele medicale (plasarea în saloane atribuite doar romilor)
determină marginalizarea acestei popula ții.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
78„Un exemplu al discrimin ării îl reprezint ă segregarea pacien ților în unităț ile spitalice ști pe
criterii etnice, un fenomen care a început s ă ia amploare în România. Din p ăcate, este foarte greu s ă
identifici astfel de cazuri și să le supui aten ției autorit ăților competente pentru a fi sanc ționate. Din
discuțiile purtate, în special cu femeile rome, aceast ă practică este obi șnuită în spitalul de tip
maternitate și în secțiile de pediatrie. Luând în considerare as pectele prezentate mai sus, este pu țin
probabil s ă putem discuta despre egalitate de șanse în domeniul s ănătății.”(Rădulescu 2012: n.p.)
– Tratamentul discriminatoriu perpetuat datorit ă stereotipurilor ș i prejudec ăților personalului
medical, cât și a pacien ților ne-romi. Alte forme de manifestare a discrimin ării față de romi: limbaj
peiorativ; amânarea consultului persoanelor rome în detrimentul celor ne-rome, indiferent de ordinea
în care au ajuns la cabinet; încer carea de a plasa responsabilitatea trat ării persoanelor rome altor cadre
medicale și eludarea contactului fizic cu pacientul.
„Unele cadre medicale discrimineaz ă pacienții romi în mod direct, refuzând s ă îi accepte pe
listele lor de clien ți ai medicilor de familie sau supunându-i abuzurilor verba le ori unor tratamente
degradante. La nivelul anului 1998, 28,1% din responden ții de etnie rom ă apreciaz ă că romii sunt
tratați mai prost atunci când merg la medic în compara ție cu alte etnii .” (Romani CRISS 2007: p.22)
”Eu am stat la rând … civilizat, cu românii la un loc, și când a ie șit și m-a văzut pe mine, l-a
băgat pe ăla din spatele meu.” (Wamsiedel et. al. 2011: p.15)
”Da, exact tot el era. El mi-a spus nu la mine, du-te în partea ailalt ă! Balaurule, vino în partea
ailaltă. În fine, pân ă la urmă m-am dus ș i când colo … n-o vrut s ă mă primeasc ă. [Am mers] înapoi la
camera de gard ă. Atunci m-am enervat … ” (ibidem).
”Eu, dacă eram bolnav ă, și sunt bolnav ă, nu venea numai dac ă îi spuneam. Atât. Numai dac ă îi
spuneam … sau s ă mă consulte sau s ă se deranjeze de pe scaun …. nu, nu f ăcea treaba asta .” (idem:
p.16)
Strategiile romilor de adaptare la modul în care este organizat și funcționează sistemul de s ănătate,
implică: utilizarea intens ă a serviciilor medicale de urgen ță, în detrimentul celor preventive; solicitarea
ambulanței a casă, pentru a preîntâmpina refuzul în acordarea ajutorului de urgen ță l a c a m e r a d e g a r d ă;
solicitarea ajutorului de urgen ță în baza unei hârtii procurate de la medic, care indic ă necesitatea
tratamentului de urgen ță, chiar și în lipsa asigur ării medicale. (Mois ă 2013: p. 94)
Colegiul Medicilor, Ordinul Asistentelor Medicale nu au m ăsuri de rezolvare a acestor situaț ii(idem:
p.97). Mai mult decât atât, în Strategia Guvernului României de îmbun ătățire a situa ției romilor și în HG
nr. 1.221/2011 nu sunt indicate m ăsuri concrete de îmbun ătățire a accesului la sistemul de s ănătate pentru
populația romă, ci doar preciz ări la nivel general. M ăsurile precizate în Planul Sectorial, la capitolul
Sănătate, pentru popula ția romă, se concentreaz ă pe profilaxie: îmbun ătățirea cuno ștințelor de educa ție
sanitară; prevenirea îmboln ăvirii; evaluarea st ării de sănătate și amplificarea ratei de vaccinare (idem:
p.93).
Perioada 2001–2004, se remarc ă prin implicarea Guvernului României în co-finan țarea proiectelor/
programelor cu fonduri europene ș i în adoptarea și elaborarea documentului Strategia na țională de
îmbună tățire a situa ției romilor . În aceast ă perioadă Fundația pentru o Societate Deschis ă și-a modificat
structura institu țională, transmițând fondurile, know-how-ul și programele specifice comunit ăților de romi
către rețeaua de organiza ții Soros Open Network. Centrul de Resurse pentru Comunit ățile de Romi a
preluat aceste proiecte/ programe (Cace 2006).
În Strategia na țională de îmbună tățire a situaț iei romilor măsurile adresate femeilor vizeaz ă
sectorul s ănătății prin programele de planificare familial ă, informare sanitară , consulta ții medicale și de
protecție a mamei ș i a copilului; economic prin stimularea sp iritului antreprenorial în rândul femeilor și în
sectorul juridic prin preven ția și soluționarea cazurilor de violen ță în cadrul c ărora femeile erau cel mai
adesea victime (Preoteasa 2009). Tot în sectorul s ănătății, sunt menț ionate campanii referitoare la situația
culturală specifică femeilor rome (mariaje timpurii), pentru a informa și instrui personalul medical sau

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
79măsuri de preven ție și combatere a violen ței domestice (HG. nr. 430/25-04-2001). În acest sens, ANR a
acordat fonduri pentru campanii de promovare a importan ței sănătății având ca grup țintă femeile rome, cât
și pentru realizarea unor laboratoa re mobile cu personal medical și specializat adecvat în vederea efectu ării
analizelor de baz ă și oferirii serviciilor de consiliere medical ă pentru femeile rome (Mois ă 2013: pp. 96-
97).
Inițiativele Fondului Global pentru Granturi în România au o component ă ce se adreseaz ă
comunităților de romi prin lupta împotriva HIV/ SIDA și a tuberculozei. În Runda 2 au fost alocate
26.861.313$ pentru proiectele privind HIV/ SIDA și 16.743.641$ pentru cele referitoare la tuberculoz ă, iar
în Runda 6 s-au alocat 12.092.735$ pentru HIV/ SIDA și 10.834.509$ pentru tuberculoz ă (OSI 2007:
p.22). Un singur ONG roma a beneficiat de fondur ile pentru grant-urile pe domeniul Tuberculoz ă, însă
fondurile pentru grant-urile pe HIV/ SIDA nu au fost accesate de niciun ONG al comunit ății rome.
Posibilitatea de finan țare a 4 proiecte și alocarea resurselor financiare doar unui singur ONG roma, indic ă
un impact minim asupra dezvolt ării societăț ii civile rome (OSI 2007: p.27).
Obiectivele Fondului Global în cele 2 runde indic ă o strategie cumulativă de îmbună tățire a situaț iei
rome (idem: pp.29-30). Grant-urile pe HIV/ SIDA din runda 2 î și propuneau s ă diminueze rata de
transmitere a HIV si a bolilor cu transmitere sexual ă în comunit ățile ro me, axându-se pe informarea,
educarea și comunicarea adecvat ă cu membrii comunit ăților prin intermediul materialelor elaborate și a
mediatorilor sanitari romi ce au fost forma ți pentru a facilita contactul între comunitate și serviciile
medicale și sociale oferite de Guvernul României. Iar cele din Runda 6 î și propun controlul sarcinilor și a
ratei de transmitere a HIV/ BTS prin: distribuirea de prezervative; schimb de seringi; informarea, educarea
și comunicarea ca urmare a educa ției similare oferite în rândul popula ției rome și ne-rome și dezvoltarea
unui Help Line. Mai mult decât atât, este finan țată cercetarea comportamentului din perspectiva
vulnerabilit ății în grupurile marginalizate. În plus, se dore ște îmbun ătățirea accesului la serviciile de
consiliere și testare voluntar ă a persoanelor rome. În schimb, grant-urile pentru domeniul tuberculoz ă (TB)
își propun în runda 2 s ă controleze infec ția TB în comunit ățile de romi și să ofere posibilitatea test ării
pentru HIV, astfel încât s ă măsoare co-infectarea cu TB și HIV. Iar în Runda 6 se mizează pe educa ție
sanitară prin campanii de informare și alte activit ăți specifice dezvoltate pent ru persoanele vulnerabile,
inclusiv romi.
În 1996, Romani CRISS (2007: p.29) dezvolt ă un model de bună practică privind accesul la sistemul
de sănătate în comunit ățile rome. Esen ța inițiativei constă în facilitarea rela ției între comunitate și sistemul
medical prin intermediul mediatorilor sanitari, adic ă a femeilor rome cu educa ție medie. Demersurile
organizației pentru consolidarea ini țiativei vizeaz ă: formarea mediatorilor sanitari, întocmirea fi șei postului
(listă cu atribu ții), elaborarea unei metodologii și advocacy pentru recunoa șterea formal ă a ocupației de
mediator sanitar (Stoian & Mark 2010: pp.26-27). Rezu ltatele acestui program au legitimat extinderea sa la
nivel național în 2002, pornind, în 2001, de la parteneriatul între societatea civilă romă, organiza țiile
internaționale (Romani CRISS, OSCE, ODIHR) și instituțiile publice (Ministerul Să nătății, Direcția de
Sănătate Public ă etc.).
Programul de mediere sanitară reprezint ă un exerciț iu concret de asumare a responsabilit ății față de
transpunerea pragmatic ă a măsurilor din Strategia na țională de îmbună tățire a situa ției romilor în
co
munitățile rome prin activit ăți precum: „ campanii de educaț ie pentru s ănătate, campanii de vaccinare,
campanii de instruire a femeilor rome privind importan ța îngrijirii nou-n ăscuților, planificare familială ,
prevenirea îmboln ăvirilor, igiena mediului și a spaț iului de locuit, ob ținerea calit ății de asigurat medical
etc.” (Moisă 2013: p.99). Mediatoarele sanitare se ocup ă adesea de: facilitarea vaccină rii; înregistrarea
gravidelor și a lă uzelor și consilierea femeilor rome privind sarcina, al ăptatul și îngrijirea sugarului (idem:
pp.99-100).
Însă, la acestea se adaug ă o serie de sarcini nespecificate în fi șa postului, precum: sprijinirea
instituțiilor publice abilitate în solu ționarea problemelor privind lipsa actelor de identitate (Mois ă 2013:
p.94); sprijinirea Direcț iilor de Asisten ță Socială în realizarea anchetelor sociale ș i alcătuirea dosarelor de
evaluare a eligibilit ății pentru: ajutorul social, indemniza ția de cre ștere a copilului, ajutorul pentru
încălzire, aloca ția pentru sus ținerea familiei, etc.; reclama ții la poliție; consilierea victimelor abuzurilor;
comunicarea informaț iilor din partea administra ți ei locale c ătre comunitatea de romi; sprijinirea în

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
80obținerea unei locuin țe (idem : pp.99-100). În ceea ce priveș te perspectiva fa ță de responsabilit ățile
precizate în fi șa postului, putem spune c ă mediatoarele sanitare mai degrab ă se implic ă activ în problemele
comunității, decât să medieze sau s ă îndrume.
„Le-am mai dus și la control, la medicul meu de familie, s ă le facă un control de baz ă. Când vin la
mine și îi văd că-s necăjiți, că n-au bani, c ă vor să -i scoată din spital c ă n-au asigur ări, unele nu știu să
citească și nici să vorbească în limba român ă… merg cu ele s ă le ajut. Zilnic plec la 8 diminea ța și vin
seara pe la 6-7. Merg s ă le aranjez și asigurările de sănătate ș i la finanț e… Mai bine ar fi s ă le explic doar
unde să meargă, să nu merg cu ele de mână, dar ele nu merg fă ră mine ș i când suntem acolo strig ă după
mine: „A., unde e ști?”, că se sperie, ca ni ște copii mici… Vreo 300-400 din persoanele de care m ă ocup eu
nu au asigur ări.” (mediator sanitar, Timi șoara, citat de Magyari-Vincze 2007)” ( Fleck & Rughini ș 2008:
p.95)
”În medie, într-o lun ă, mediatoarele sanitare au facilitat obț inerea de ajutor social pentru 42 de
persoane, num ărul de beneficiari per activitate fiind mai ridicat doar în cazul activit ății de triaj în școli
după vacanțe, activitate de care în ultima lun ă au beneficiat în medie 67 copii ” (Moisă 2013: p.99).
Evaluările de impact ale programului nu ș i-au centrat aten ția asupra beneficiarilor, dar nici asupra
schimbărilor provenite în urma descentraliz ării deși, schimbarea este absolut necesară să apară la firul
ierbii. Fiind nevoie de date concrete privind îmbun ătățirea situației persoanelor rome în urma unor studii s-
a concluzionat c ă există o relație pozitiv ă între existen ța mediatorului sanitar în comunitate și procentul
romilor care frecventeaz ă cabinetele medicilor.
Alte efecte pozitive ale proiectului constau în: adoptarea Standardului Ocupaț i onal al Mediatorului
Sanitar în 2007 de c ătre Consiliul Naț ional de Formarea Profesional ă a Adulților și formarea a 575 de
mediatori sanitari în 2008 de Romani CRISS, pentru a activa în comunit ățile de romi (Stoian & Mark
2010: p.27).
Descentralizarea programului a început în 2009, iar noua structur ă presupunea alocarea anual ă de
fonduri de c ătre Ministerul S ănătății (finanțator) spre prim ărie (angajator/ prestator), provocând efecte
negative (Moisă 2013: pp.99-100), precum:
 reducerea num ărului de mediatori sanitari – de la 688 de mediatori în 2008 la 420 de mediatori în
2012;
 suprasolicitarea mediatorilor – valoarea medie a num ărului de beneficiari ce îi revin unui mediator
sanitar este egal ă cu 1.400 de romi, de și în Ordinul 619/2002 este precizat ă o valoare de 500 – 750 de
romi;
”Deci, am 3 comunit ăți de romi din Municipiul (…), am peste 2000 și ceva de persoane pe
care le am în îngrijire, le deservesc, dar fiind singur ă 3 ani de zile, trebuia s ă merg și în județ, că
neavând al ți mediatori… [Deci mergea ți și în afara ora șului, unde nu existau mediatori?] Sigur c ă
da, mergeam și în afara oraș ului, unde existau probleme și medicii și DSP solicitau acest lucru la
cererea pacien ților.” (Mediatoare sanitar ă, oraș mare).
”Păi, noi
dacă am fost 2 mediatoare pe (…), la un moment dat, fiind 2, am zis să ne
împărțim oarecum zona. C ă, atunci când trebuia s ă predăm o activitate noi aveam… un exemplu
și acolo scria: ce comunitate deserve ști? Da, comunitatea (…), dar ce zone mai exact? Cum ne-am
împărțit-o noi în dou ă mediatoare, ele ar fi fost vreo 7. La un moment dat au ie șit 7 că s-a mai
făcut un cartier, Deal 2, și ar fi ieșit 7. Dar ele erau 6. Deci 3 aveam eu, 3 colega mea. Deci în
proiect, pentru fiecare mediatoare, erau 500-750 de beneficiari. Dar, fiind la noi mai mul ți, eu
aveam… prima dat ă 1200, cred c ă între timp am ajuns la 1400.” (Fost ă mediatoare sanitar ă, oraș
mare) (Briciu & Grigoraș 2011: p.18)
 neasumarea responsabilit ății de către finanțator sau angajator a componentelor de monitorizare,
evaluare ș i formare profesional ă continuă pentru mediatorii sanitari (Mois ă 2013: p.100).

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
81”Serviciul ăsta, de asisten ță medicală comunitar ă, este, pur și simplu, l ăsat de paragin ă.
Deci noi avem, practic, acum, de curând, am aflat c ă noi avem un sub-c oordonator, de fapt,
coordonator medical, dar eu nu pot s ă spun că am, pentru c ă nu îmi cere raportul, eu vorbesc din
punctul meu de vedere, ca mediator, eu da, do mnule, muncesc în fiecare zi, am un caiet de
activitate, îmi fac munca a șa cum am înv ățat-o, dar nu vine nimeni s ă-mi ceară și mie (…) nu am
în primul rând un telefon, nu am un fax, nu am ceva cu care s ă pot să dau ș i nimeni nu vine s ă-mi
spună „Azi câte cazuri ai avut?” Deci, pân ă să fim preluate, aveam un coordonator medical, care
ne întâlneam cu fetele din jude ț o dată pe lună, ne întâlneam, discutam cazurile, acum nu avem pe
nimeni. De ce, pentru c ă am fost la viceprimar, c ă cu dânsul vorbim, cu domnul (…) ș i mi-a spus
clar că în cadrul prim ăriei (…), de fapt, înc ă nu funcționează acel departament din Asisten ță
Socială care se nume ște Departamentul de Asistență Socio-Medical ă. Și că se va înfiin ța și când
se va înfiin ța, o să vedem…”(Mediator sanitar, Ora ș mare).
”Nu știu, eu cred c ă în primul rând, ar trebui coordonarea medical ă să fie într-adev ăr din
cadrul DSP, una la mână , pentru c ă dânș ii au lucrat cu noi, s ă avem un coordonator medical, iar
baza de date, deci s ă conțină nume, prenume, observa ții, deci să avem o fi șă, pentru c ă eu, cât
timp a fost domnul doctor coordonator, eu, împreun ă cu dumnealui, am lucrat la un raport de
activitate pe care noi nu-l prezentam nică ieri, deci nu pentru Minister, doar pentru noi și avem
acolo toate datele, cu tot felul de…luat din manualul mediatorului sanitar ș i lucrat puț in la el și
așa știam o evidență clară. Și așa transmisesem și la ședință fetelor ș i fiecare fată știa clar că au
intrat în comunitate atâtea persoane, prin na ștere sau prin venire a persoanelor. Deci, în luna
respectivă a înscris atâ ția oameni la medicul de familie, a lucrat cu Direc ția pentru Protec ția
Copilului și a pus ș tampila, a lucrat cu Direc ția de Asisten ță Socia lă și a pus ș tampila, a lucrat cu
școala, a lucrat cu… Deci vreau s ă vă zic că acolo era o baz ă de date foarte clar ă, în care ș tiam
toate, dar era numai pentru noi, nu se transmitea această machetă la Bucure ști.” (Mediatoare
sanitară, oraș mare).” (Briciu & Grigoraș 2011: pp. 16-17)
 Necesitatea form ării profesionale continue este accentuat ă atât de mediatoare, cât și de
reprezentan ții Direcției de Să nătate Public ă. Paleta de cursuri oferite mediatoarelor (Mois ă 2013: p. 100) ar
trebui să se extind ă dincolo de domeniul medical – ” prim ajutor, educa ție sanitar ă și igienă, sarcina și
nașterea” și social – ”protec ția copilului, planificare familial ă – caracter mixt medico-social, drepturile
omului, consilierea romilor, facilitarea ob ținerii de acte”, în domenii actuale precum: ”comunicarea,
informatica, psihologia, asisten ța socială, etc.”.
””Eu aș dori să le fac, nu eu propriu-zis, cineva desemnat, ni ște cursuri, hai s ă le zic, de
actualizare a unor noț iun
i din domeniul lor de activita te. Ar fi foarte bine. Sau s ă le mai
reamintim care le sunt atribu țiile din timp în timp. Medicii fac cursuri de preg ătire, deci to ți, orice
profesie are cursuri de-astea…” (Reprezentant DSP)
”Deci eu acum, la ora actual ă, mi-aș dori din tot sufletul s ă fac un curs de igien ă, adică nu
igienă, de prim ajutor, pentru c ă eu, mergând în comunitate, m ă confrunt cu multe probleme și
chem salvarea sau îl duc la cel mai apropiat dispensar, sau îl îndrum c ătre serviciul de urgen ță,
dar fiind acolo, având, a șa aș putea și eu să le spun: „Uite, trebuie s ă faci asta!”, un pansament,
un…” (Mediator sanitar Constan ța).„ (Briciu & Grigora ș 2011: p.22)
 Nesiguran ța locurilor de munc ă în rândul mediatoarelor sanitare este alimentat ă de înnoirea anual ă
a contractului individual de munc ă, de reticen ța administra ției locale de a men ține postul în ciuda
limitărilor bugetare din ultimii ani; datorit ă bugetării anuale a cheltuielilor salariale alocate mediatorilor
sanitari și de lipsa indica țiilor precise oferite administra ției locale de c ătre Ministerul S ănătății privind
continuarea finan țării acest ui program.
”Păi v-am spus c ă am fost preluate cu greu, pentru c ă nu numai prim ăria noastr ă, ci și
toate celelalte, din toat ă România, au stat cu team ă că la un moment dat noi n-o s ă mai fim pl ătite
și o să fie nevoit ă primăria să ne plătească. Ceea ce… lucrul era imposibil pentru c ă nu-și
permiteau de la bugetul local. Și noi am fost preluate cam printre ultimele din jude țul (…), cu

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
82greu, foarte mult greu… pân ă la urmă am fost preluate (fost ă mediatoare sanitar ă, rural).” (idem:
p.11)
 Insuficien ța fondurilor pentru program provenite de la spitale, ad ăugându-se și lipsa parteneriatelor
între Direc ția de Sănătate Public ă și spitalele jude țene (Romani CRISS 2007: pp.35-37).
 Inactivitatea Comisiei Ministeriale pentru Romi (Stoian & Mark 2010: p.27).
 Transferabilitatea cu dificultate a 30 de mediatori sanitari angaja ți ai Ministerului S ănătății la
nivelul administra ției locale, în primele 4 luni de la începer ea procesului de descentralizare (Romani Criss
2009: pp.1-2). Dificultatea men ținerii locului de munc ă după descentralizare s-a datorat: inexisten ței
resurselor financiare pentru finan țarea mediatorilor sanitari; refu zul Consiliului Local; nesemn ării
protocolului cu Direc ția Județeană de Să nătate Public ă datorită neprezent ării primarului la întâlnire; etniei
mediatorului sanitar; nivelul nesatisf ăcător de educa ție al mediatorilor sanitari; nesuprapunerea localit ății
de domiciliu cu cea în care î și desfășoar ă activitatea și schimbării atribuț iilor. Romani CRISS a încercat s ă
soluționeze o parte din efectele negative (Stoian & Mark 2010: pp.27 – 28) asociate descentraliz ării,
datorită unei inform ări deficitare a administra ției locale privind transferurile din punct de vedere legal și
financiar, cât și datorită reticenței instituț iilor de a-ș i asuma răspunderea.
Riscurile asociate men ținerii programului Mediatori Sanitari în comunit ățile de romi constau în:
neasumarea responsabilit ății de către romi ș i personalul medical fa ță de starea de să nătate a acestora și
calitatea serviciilor medicale, fe nomen perpetuat de dependen ța excesiv ă față de mediatori; dezinteresul
pentru îmbună tățirea practicilor medicale; auto-diagnosticarea și auto-medicamenta ția; nemul țumirea
populației majoritare privind discriminare pozitiv ă excesivă a romilor ș i tratarea superficial ă a altor
probleme sociale.
Extinderea programului de mediere sanitar ă s-a realizat în multe ță ri din Europa iar rezultatele sunt
considerate pozitive.
Slovenia: m ăsuri sanitare preventive
Îmbunătățirea obiceiurilor alimentare pentru protec ția și întărirea sănătății populației ro me, a fost
efectuată de Institutul de Educa ție și Cultură Črnomelj, în parteneriat cu alte centre de educa ție a adulților
din sudul Sloveniei. Proiectul a inclus 110 familii de romi din 28 de localit ăți.
O analiză a alimenta ției și sănătății popula ției rome, ateliere de lucru, prelegeri și alte metode
educaționale au fost folosite pentru informarea și promovarea obiceiurile alimentare s ănătoase. Scopul a
fost acela de a înv ăța populația de etnie rom ă să facă mâncare să nătoasă și să dezvolte o re țea de parteneri
care să-i ajute să-și protejeze și îmbunătățească starea de să nătate. Proiectul s-a axat, mai ales, pe femeile
de etnie rom ă întrucât de obicei ele sunt cele care preg ătesc mâncarea în familie. Finanț area de 2750 0 Euro
a provenit de la Ministerul Să nătății în cadrul unei scheme de cofinan țare pentru programe de protec ție și
îmbunătățire a sănătății. Proiectul a fost bine primit de popula ția romă care a participat în mod activ. Este
considerat un succes datorit ă scopurilor clare ș i a grupului țintă bine definit și a particip ării active a
populației rome.
Grecia – Centre Socio-Medicale
Centrul medical și social al municipalit ății Movri a fost creat de municipalitatea Movri în octombrie
2005 pentru o perioadă de 2 ani dup ă care a fost extins pân ă în iunie 2009. Centrul socio-medical amplasat
la Sageika, oferă o protecție socială și a sănătății de calitate superioar ă pentru popula ția de etnie rom ă din
zonă, circa 160 familii, sau 900 persoane. Acesta a fost un Proiect opera țional regional în vestul Greciei
între 2000-2006, unul dintre cele 24 de programe din Ca drul nr. 3 de sprijin co munitar (2000–2006) pentru
Grecia, co-finan țat (75%) de Fondul Social European. Între octombrie 2005 și iunie 2009, finan țarea totală
a fost de 457000 Euro. Scopul centrelor socio-medicale este de a furniza servicii social și de sănătate de
bază, precu
m și sprijin juridic popula ției de etnie rom ă, pentru a-i ajuta s ă se integreze în societatea greac ă.
A fost realizat ă evaluarea grupului țintă pentru a înregistra nevoile popula ției. Apoi, informa țiile în

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
83legătură cu aspecte ale s ănătății publice (activităț i legate de educa ția pentru s ănătate) și despre accesul la
serviciile publice de s ănătate au fost transmise popula ției rome. Accesul la serviciile de îngrijire a s ănătății
a fost facilitat prin punerea comunit ății rome în leg ătură cu diferite programe sociale și de bunăstare și prin
încurajarea lor de a profita din plin de aceste beneficii. Centrul a furnizat asisten ță juridică în relația cu
serviciile publice (eliberare actelor de identitate, c ărțile de bun ăstare și sănătate) și a oferit servicii pentru
familiile rome în domeniile educa ție și angajare în munc ă.

Bibliografie

1. Bădescu, G., Grigora ș, V., Rughini ș, C., Voicu, M., & Voicu, O. (2007) Barometrul Incluziunii
Romilor . București: Fundația pentru o Societate Deschis ă.
2. Braham, M. (1993) Untouchables: A study about the Roma population in Central and Eastern
Europe. Geneva: UNHCR.
3. Briciu, C., Grigora ș, V. (2011). Evaluarea impactului programului de mediere sanitar ă.
București: Centrul Romilor pentru Politici de S ănătate SASTIPEN. [Online]. Disponibil la:
http://www.sastipen.ro/wp-content/uploads/2012/05/Analiza-de-impact-Programul-de-Mediere-
Sanitara_SASTIPEN.pdf [Accesat la: 30 septembrie 2013]
4. Cace, S, Vl ădescu, C. (2004) Starea de s ănătate a popula ției rome și accesul la serviciile de
sănătate. București: Editura Expert.
5. Cace, S., Duminic ă, G. & Preda, M. (coord) (2006) Evaluarea programelor pentru comunităț ile
de romi din România. Cluj Napoca: Editura AMM Design.
6. Preoteasa, A.M., Cace, S.; Duminic ă, G. (coord.) (2009). Strategia na țională de îmbună tățire a
situației romilor. Vocea comunit ăților. București: Editura Expert.
7. Dobos, C. (2003) Accesul popula ției la serviciile publice de s ănătate. În: Revista Calit ății
Vieții, XIV (3-4). [Online]. Disponibil la : http://iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2003.3-
4.a06.pdf [Accesat la: 21 septembrie 2013]
8. Doctors of the World USA (n.d.) Detailed Implementation Plan (DIP) for PVO Child Survival
and Health Grants Programs . [Online]. Disponibil la: http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PDACA206.pdf
[Accesat la: 19 septembrie 2013]
9. Fleck, G. & Rughini ș, C. (2008) Vino mai aproape. Incluziunea și excluziunea romilor în
societatea de azi . București: Human Dynamics.
10. Hotă râre pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cet ățenilor români
aparținând minorit ății romilor pentru perioada 2012 – 2020 . SI HG nr. 1.221/2011 (Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 6bis din 4 ianuarie 2012). [Online]. Disponibil la: http://www.anr.gov.ro/docs/MO6bis.pdf
[Accesat la: 28 septembrie 2013]
11. Cace, S., Preoteasa A.M, Tomescu C.: St ănescu, S. M. (coord.) (2010) Legal și egal pe pia ța
muncii pentru comunităț ile de romi. Diagnoza factorilor care influen țează nivelul de ocupare la popula ția
de romi din România . București: Editura Expert. www.iccv.ro

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
8412. LEGE nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul s ănătății (2006) SI L 95/2006.
(Monitorul Oficial nr. 372 din 28 ap rilie 2006). [Online]. Disponibil la:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=64032 [Accesat la: 25 septembrie 2013]
13. LEGE nr.215 din 23 aprilie 2001 Legea administra ției publice locale . SI L 215/2001.
(Monitorul Oficial nr. 204 din 23 apr. 2001 și nr. 123 din 20 feb. 2007). [Online]. Disponibil la:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=28647 [Accesat la: 25 septembrie 2013]
14. Mercury Research (2006) Tuberculosis partnership project Romania . Bucuresti.
15. Moisă, F., Rostas, I.A., Tarnovschi, D., Stoian, I., R ădulescu, D. & Andersen, T.S. (2013)
Raportul societ ății civile asupra implement ării Strategiei Na ționale de Integrare a Romilor și a Planului
de Acțiune al Deceniului în ROMÂNIA în 2012 . Budapest: Decade of Roma Inclusion Secretariat
Foundation
16. Open Society Institute (2005) Mediating Roma Health: Policy and Program Opportunities.
New York: Open Society Institute.
17. Open Society Institute (2007) How the Global Fund Can Impro ve Roma Health. An assessment
of HIV and TB programs in Bulgaria, Macedonia, Romania, and Serbia . New York: Open Society
Institute.
18. Ordinul nr. 619/2002 pentru aprobarea func ționării ocupaț iei de mediator sanitar și a
Normelor tehnice privind organizarea, func ționarea și finanț area activit ății mediatorilor sanitari în anul
2002 . SI Ordinul nr. 619/2002 (Monitorul Oficial, Part ea I nr. 655 din 03.09.2002). [Online]. Disponibil la:
http://lege5.ro/Gratuit/gm2tmnzx/ordinul-nr-619-20 02-pentru-apr obarea-functionarii-ocupatiei-de-
mediator-sanitar-si-a-normelor-tehnice-privind- organizarea-functionarea-si-finantarea-activitatii-
mediatorilor-sanitari-in-anul-2002 [Accesat la: 30 septembrie 2013]
19. Rădulescu, D. (2012). Egalitatea de șanse în sistemul de să nătate public ă. Studiu de caz:
Îngrădirea accesului femeilor de etnie rom ă la serviciile oferite de Sec ția Obstetric ă-Ginecologie. [Online].
Disponibil la: http://www.sastipen.ro/egalitatea-de-sanse-in-sistemul-de-sanatat e-publica [Accesat la: 26
septembrie 2013]
20. Romani Criss (2007) Servicii de s ănătate și romii. Evaluarea sistemului de mediere sanitar ă.
București: Romani Criss. [Online]. Disponibil la:
http://www.gitanos.org/publich ealth/He althGuide/Rumano.pdf [Accesat la: 20 septembrie 2013]
21. Romani CRISS (2009) Comunicat de pres ă: Descentralizarea medierii sanitare din
comunitățile de romi . [Online]. Disponibil la : http://www.romanicriss.org/comunicare%20-
%20DESCENTRALIZARE_med%20san%20-%202009.pdf [Accesat la: 20 septembrie 2013]
22. Sandu, D. 2005 O hartă socială a comunităț ilor de romi , București.
23. Stănescu, S. M. (2011) Livezilor Alley, Ferentar i – a marginalised occupational structure in
Botonogu, F. (coordinator), Hidden Communities Ferentari, Expert, Bucharest
24. Stoian, I, Mark, D. (2010) Mid term evaluation of the decade of roma inclusion 2010. România:
Decade Watch.
25. Strategia Guvernului României de îmbun ătățire a situaț iei romilor . SI HG. nr. 430/25-04-2001
modificat ă prin HG nr. 522/ 19-04-2006. [Online]. Disponibil la:
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/ HOTAR ARI-DE-GUVERN/HG430-
2001.pdf [Accesat la: 27 septembrie 2013]

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
8526. United Nations Development Programme (2002) Avoiding the Dependency Trap, A Regional
Human Development Report, The Roma în Central and Eastern Europe. Bratislava: UNDP. [Online].
Disponibil la:
http://hdr.undp.org/en/reports/regional/europe thecis/Avoiding_the _Dependency_Trap_EN.pdf [Accesat la:
19 septembrie 2013]
27. UNDP (2006) At Risk: Roma and the Displaced in Southeast Europe 2006 . Brastislava: United
Nations Development Programme.
28. Wamsiedel, M., Barbu, S., Cnab, T. & Jitariu, C. (2009). Sănătate ș i comunitatea rom ă:
Analiză asupra situaț iei din Romania . Madrid: FSG. [Online]. Disponibil la:
http://www.romanicriss.org/Sanata tea %20si%20comun itatea%20roma%20-
%20analiza%20a%20situatiei%20din%20Romania.pdf [Accesat la: 20 septembrie 2013]
29. Wamsiedel, M., Vincze, E., Ionescu, I. (2011) Sănătatea romilor. Perspetiva actorilor implica ți
în sistemul sanitar – medici, mediatoare, pacien ți. Bucure ști: Romani CRISS. [Online]. Disponibil la:
http://www.romanicriss.org/PDF/brosur a%20osi_fara% 20font_1_136.pdf [Accesat la: 27 septembrie
2013]
30. Zamfir, C.; Zamfir, E. (1993). Ț iganii: între ignorare și îngrijorare, București, Editura Expert,

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013

CAP. 5. OCUPARE ȘI INCLUZIUNE SOCIAL Ă: BUNE PRACTICI

Domeniul ocup ării este unul prioritar în raport cu incluziunea socială a populaț iei de etnie rom ă,
fiind aria de intervenț ie prin care se asigur ă resursele materiale necesare dezvolt ării în toate celelalte
domenii. Persoanele de etnie roma sunt considerate grupuri vulnerabile afectate de criza locurilor de
muncă.
Din cauza nivelului redus de calificare, precum și a unor bariere determinate de excluziunea social ă,
o parte semnificativ ă a romilor practic ă activități pe cont propriu, majoritatea dintre acestea fiind în
sectorul economiei informale. Aceste activit ăți sunt mai degrab ă de subzisten ță, nesigure și sezoniere,
speculând ni șele marginale de moment ale economiei (cum ar fi comer țul de întâmpinare, recuperarea și
reciclarea unor materiale etc.)
Ca tipuri ocupa ționale identificate în cadrul minorit ății rome, menț ionăm:
 „romii care muncesc preponderent la negru, în slujbe f ără calificare, cu beneficii modeste;
 romii foarte s ăraci care muncesc pe unde apuc ă, ocupându-se în special de colectarea
fierului vechi sau a de șeurilor;
 romii care se declar ă casnici, dar care au fie activitate în gospod ărie, fie au diferite
activități ocazionale neformalizate;
 romii ocupa ți în activit ăți tradiționale, cele mai frecvente fiind me șteșugăritul,
artizanatul ș i lăutăria;
 rom
ii cu carte, emancipa ți, care au un loc de munc ă pe piața formală și care de regulă sunt
mai tineri;
 romii de succes, cu afaceri proprii, în comer ț, în domeniul imobiliar, în reciclare etc.;
 romii care muncesc în str ăinătate, preponderent bă rbați și mai mult în agricultur ă
(Preoteasa et al, 2010, p. 120)
Datele dinainte și după 1990 arat ă că participarea romilor pe pia ța muncii și nivelul acestora de
calificare profesional ă este mult sub media înregistrat ă la nivel na țional.
Pentru a analiza situa ția ocupă rii la nivelul popula ției rome vom prezenta cronologic datele rezultate
din diferite cercet ări care au inclus în obiectivele lor aspecte le gate de statutul profesional al acestei
categorii de popula ției.
În 1992 datele indicau o slab ă calificare: 79% erau necalifica ți, 16% aveau calific ări în profesii
moderne și 4% în meserii tradi ționale (Zamfir, 1993), în 1998, 52% dintre romi declarau c ă nu aveau nicio
meserie.
La nivelul anului 2002 datele de la recens ământ scot în eviden ță că 41,2% dintre romi lucrau ca
agricultori, lucr ători califica ți în agricultur ă, silvicultur ă, pescuit și alți 31,5% erau muncitori necalifica ți,
86

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
87procentele corespunz ătoare pentru români fiind 25,5% și respectiv 6,9%. Doar 32% dintre b ărbați și 13,6%
dintre femeile rome figurau ca popula ție activă, diferențele de gen în sfera ocup ării fiind semnificative în
toate domeniile.
Datele unei cercet ări realizate în 2005 pe e șantion reprezentativ la nivel na țional relevau urm ătoarea
situație: 10% din popula ția de romi lucreaz ă, 12% sunt pensionari, 2% sunt elevi sau studen ți, 4% sunt
inactivi din diverse motive, 72% dintre intervieva ți nu au loc de munc ă și tind să devină dependen ți de
diverse forme de sprijin financiar guvernamental și local, 16,5% din totalul popula ției active aveau o
calificare în meserii moderne, cca. 50% declar ă că sunt muncitori necalificaț i, 0,6% s-au specializat în
meserii tradi ționale, 56% nu au loc de munc ă, 28% dintre femei s-au declarat casnice, 2% s-au declarat
inapți din diferite motive iar popula ția efectiv activ ă era de doar 14%.(Cace, Ionescu, 2006, p.19)
Situația ocupării nu s-a schimbat semnificativ în ultima decadă , studiile scot în eviden ță pentru
minoritatea rom ă: un grad ridicat de analfabetism. Co nform studiului ICCV, 25% din popula ția de peste 16
ani nu știe să scrie ș i să citească (Cace et al, 20 10); un nivel sc ăzut de calificare: 39,2% dintre cei ocupa ți
și cei neocupa ți (șomeri și casnice) care și-au căutat un loc de munc ă în ultimul an, declar ă ei înșiși că nu
au nicio calificare, în timp ce 77,3% dintre ei au un nivel de școlarizare care nu le permite nicio calificare
formală (Soros, 2011); rata de ocupa re mult sub cea la nivel na țional: 57,7% fa ță de 63% la grupa de vârst ă
18-64 ani, 39,6% la grupa de vârst ă 18-59 ani desfăș oară munci slabe sau ocazionale, ală turi de alți 21%
care lucrează doar în gospod ărie; pentru cei peste 15 ani, o rat ă de ocupare de aproximativ 40% fa ță de
58,8% la nivel na țional în 2010 (conform EUROSTAT); în rândul popula ției de 16 ani și peste, 51,5%
declară ca nu au lucrat niciodat ă, și doar 10% c ă au lucrat permanent, de-a lungul ultimilor ani (Tarnovschi
et al, 2012).
Puțin peste jum ătate dintre romi nu au nicio meserie sau practic ă o activitate care nu necesit ă o
calificare prealabil ă prin sistemul formalizat de preg ătire profesional ă. Conform Planului regional de
acțiune pentru Ocupare și Incluziune Social ă 200 9-2011 SE92, aproximativ 33,5% dintre romi nu au nicio
calificare, 14,3% sunt agricultori ș i 4,6% sunt zilieri. Calific ările moderne se întâlnesc în 37,3% din cazuri,
iar cele tradi ționale în 10,3% din cazuri. Potrivit rapoar telor de activitate ANOFM (2006-2010): num ărul
persoanelor roma cuprinse în programe profesionale organizate de ANOFM a scă zut constat în ultimii ani:
2.283 (în 2006), 1613 (în 2007), 1.109 (în 2008) și 775 (în 2009). Persoanele roma au fost constant
încadrate în programele de ocupare temporar ă a forței de munc ă, dar num ărul lor a sc ăzut constant de-a
lungul timpului.
Conform estim ărilor recente din studiul Romii din România De la țap ispășitor la motor de
dezvoltare realizat de c ătre Agenția Împreună (martie 2013), una dintre problemele cele mai semnificative
ale romilor o reprezint ă lipsa locurilor de munc ă stabile și oficiale. Jum ătate dintre persoanele între 15 și
64 ani (active pe pia ța muncii) lucreaz ă fără un contract oficial de munc ă, în timp ce procentul de neromi
în aceeași situație este mult mai mic, mai pu țin de o zecime. Pentru cei care lucreaz ă cu contract, exist ă
diferențe mari între romi și neromi, respectiv 46% în cazul romilor fa ță de 90% în cazul neromilor. Datele
existente în acela și studiu relev ă faptul că ponderea persoanelor rome inactive este de 49,9% . Luând în
calcul distribuț ia statutului ocupa țional asociat cu genul, se constat ă că ponderea b ărbaților rom i activi este
de 52%, iar a femeilor de 26%.
Ocuparea în meserii tradi ționale cuprinde un segment de 4 – 5% (activi sau cu venituri în ultima lun ă
din aceast ă sursă – Zamfir&Preda, 2002; Cace et al , 2010). Inactivitatea sau activitatea în meserii
tradiț ionale este mai degrab ă asociată cu lipsa studiilor, dup ă cum angajarea este mai probabil ă în urma
studiilor profesionale sau superioare. Din totalul popula ției ocupate, aproape 2/3 (63.6%) sunt persoane
angajate, restul reg ăsindu-se în activit ăți tradiționale, pe cont propriu sau antreprenoriat (Cace et al, 2010).
Conform unui raport realizat de UNDP : Economia social ă și comunit ățile de romi – provoc ări și
oportunități în cadrul proiectului „Economia social ă ca soluție a dezvolt ării comunit ăților rome din

92 PRAO SE 2009-2011, disponibil online la : http://www.fsesudest.ro/271_PRAO_2009-
2011_STP_SE_varianta_finala_cu_coperta.pdf , (Accesat : 19.09.2013)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
88România”,93 în 2012 , rata de ocupare (15-64 ani) la popula ția de romi era de 30%, cu o diferen ță mare în
rata de ocupare între femei și bărbați: doar 19% dintre femeile rome erau angajate, în timp ce b ărbații
înregistrau o pondere de 42%. Situa ția ocupării tinerilor (15-24 ani) este de asemenea problematic ă, doar
22% dintre ace știa fiind activi pe pia ța muncii. La nivelul anului 2011, datele cercet ării UNDP arat ă că în
totalul popula ției de romi angajate (15-64 ani), 43% erau muncitori necalificaț i, 9% erau semi-califica ți,
18% erau muncitori califica ți, 16% erau zilieri, și doar 2% reprezentau „gulerele albe”, 1% erau
funcționari publici și 3% aveau o afacere pe cont propriu. Raportat la popula ția de non-romi diferen țele
sunt de 2-3 ori mai mari. În conformitate cu acelea și date UNDP, în rândul popula ției de romi șomajul este
de cca.2 ori mai mare decât la popula ția de non-romi, atât la nivelul întregii popula ției active, cât mai ales
la nivelul tinerilor de 15-24 ani. În rândul femeilor șomajul este și mai accentuat, grupul cel mai vulnerabil
fiind tinerele femei rome (15-24 ani), unde șomajul atingea în 2011 o cot ă de 62%.
Comparând datele actuale cu cele disponib ile la nivelul anului 1998, se constat ă că situația romilor
s-a îmbun ătățit parțial din acest punct de vedere, procentul romilor angajați cu contract crescând în acest
interval cu pu țin peste 10%, cr
eștere coroborat ă și de scăderea procentului persoanelor care lucreaz ă fără
contract cu aceea și valoare.
Raportul Riscuri și inechități sociale în România 94 elaborat de Comisia Preziden țială pentru
„Analiza Riscurilor Sociale și Demografice” (CPARSD) în 2009 scoate în eviden ță că „aproximativ 53%
dintre bărbații romi ș i 23% dintre femeile rome realizează muncă plătită, […] doar 36% dintre b ărbații
romi care realizeaz ă muncă plătită sunt salaria ți, comparativ cu 77% dintre b ărbații care nu apar țin
minorității rome. Raportat la totalul populaț iei adulte, doar 19% dintre b ărbații romi și 11% dintre
femeile rome au statut de angaja ți, comparativ cu 40% dintre b ărbații de alte etnii și respectiv, 31% dintre
femeile de alte etnii.” Conform aceluiaș i raport „56% din toate persoanele roma ocupate lucreaz ă în
sectorul informal, față de 15% din persoanele ocupate de etnie român ă și 12% din cele de alte etnii.” De
asemenea „rata de participare la for ța de munc ă a romilor este mult mai mică decât la nivelul întregii
populaț ii – în 2007, 36.3% din toate persoanele de etnie rom ă, prin compara ție cu 46.4% din popula ția
totală, cu o rată de activitate extrem de mic ă (28 %) pentru femeile roma .” (Stănculescu, 2009, p. 56)
Situația ocupării la romi s-a agravat îns ă în 2011, conform datelor UNDP – mai precis rata de
ocupare (15-64 ani) la popula ția de romi era de doar 30% iar la non-romi de 44%, cu o diferen ță extrem de
mare în rata de ocupare între b ărbați si femei la popula ția de romi: doar 19% dintre femeile rome erau
angajate, în timp ce b ărbații aveau o pondere de 42%. Diferen țele se estompeaz ă însă în ceea ce prive ște
rata activit ății, la romi fiind de 45% și la non-romi de 54% (cu diferen țe semnificative între b ărbați și
femei). Situa ția ocupă rii tinerilor (15-24 ani) este problematic ă atât la romi cât și la non-romi, doar 22%
respectiv 24% dintre ace știa fiind ocupa ți. La ambele popula ții există diferențe semnificative între femei ș i
bărbați în ceea ce prive ște rata de ocupare în acest segment de vârst ă, ponderea femeilor ocupate fiind de
cca. 3 ori mai redus ă comparativ cu bă rbații (vezi tabelul de mai jos).
Tabelul nr.5.1 Indicatori privind participarea pe pia ța muncii
Bărbați Femei Total
Romi Non-Romi Rome Non-
Rome Romi Non-Romi
Rata ocup ării (15-64) 42% 56% 19% 34% 30% 44%
Rata ocup ării (15-24) 32% 38% 10% 13% 22% 24%
Rata șomajului (15-64) 28% 16% 43% 21% 33% 18%
Rata șomajului (15-24) 34% 24% 62% 36% 43% 28%

93 Disponibil în variant ă electronică la adresa:
http://www.undp.ro/libraries/projects/Economia_ Sociala_si_Comunitatile_de_Romi_Provocari_si_Oportunitati.pdf , (Accesat la
:16.09.2013)
94 M. Preda (coord.), 2009, “Riscuri și inechități sociale în România”, Polir om, disponibil online la urm ătoarea adres ă:
www.presidency.ro/static/C PARSDR_raport_extins.pdf , (Accesat la data de 18.09.2013)

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
89Rata activit ății (15-64) 57% 67% 34% 42% 45% 54%
Rata experien ței de ne-ocupare
(15-64) 47% 19% 56% 34% 51% 26%
Rata experien ței de ne-ocupare
(15-24) 70% 50% 75% 80% 73% 64%
Incidența angajării informale (15-
64) 69% 23% 54% 14% 65% 19%
Incidența angajării informale (15-
24) 76% 12% 79% 0% 77% 8%
Sursa: UNDP/Banca Mondial ă/Comisia European ă, 2011
Șomajul reprezint ă o problem ă la ambele grupuri; la popula ția de romi șomajul este de cca. 2 ori mai
mare, atât la nivelul întregii popula ții active cât mai ales la nivelul tinerilor 15-24 ani. În rândul femeilor
șomajul este și mai accentuat, grupul cel mai vulnerabil fiind femeile tinere rome (15-24 ani) unde șomajul
atingea în 2011 o cot ă de 62%. Ocuparea în sectorul informal a crescut între 2008 și 2011, pu țin mai
accentuat la popula ția de romi (15-64 ani) unde cca. 7 din 10 persoane lucreaz ă în economia informal ă față
de 2 din 10 în cazul non-romilor. Diferen țele se acutizeaz ă însă în cazul popula ției cu vârsta cuprins ă între
15-24 de ani ocupat ă în economia informal ă. Astfel, doar 8% dintre non-romii 15-24 ani se încadrează în
această categorie, în timp ce la popula ția de romi procentul corespunz ător este de 77%.95
Gradul sc ăzut de calificare și cel de ocupare sunt direct responsabile pentru nivelul sc ăzut de venit al
familiilor rome. Pozi ția în distribu ția veniturilor monetare a ră mas practic neschimbată față de 1998:
venitul mediu per capita reprezenta în 2010 12% din salariul mediu pe economie fa ță de 15% în 1998, iar
proporția celor care nu dobândiser ă niciun venit în ultima lună a fost de 4,2% fa ță de 4,5% (Zamfir&Preda,
2002; Cace et al, 2010).
La nivelul anului 2011, datele cercet ării UNDP arat ă că în totalul popula ției de romi angajate cu
vârsta între 15-64 ani, 43% erau muncitori necalifica ți, 9% erau semi-califica ți, 18% erau muncitori
calificați, 16% erau zilieri, și doar 2% reprezentau „gulerele albe”, 1% erau func ționari publici și 3% aveau
o afacere pe cont propriu. Raportat la popula ția de non-romi diferen țele sunt de 2-3 ori mai mari (vezi
tabelul urm ător).
Tabelul nr. 5.2 Structura ocupa țiilor 2011
Ocupații Roma Neroma
Patron 3% 4%
Manager 0% 1%
Profesiuni liberale 0% 5%
Cadru 2% 8%
Lucrător administrativ 1% 6%
Maistru, tehnician 0% 3%
Muncitor calificat 18% 43%
Muncitor semi-calificat 9% 3%
Muncitor necalificat 43% 16%
Cadru militar 0% 1%
Funcționar public 1% 4%
Agricultor 2% 2%
Muncitor agricol 16% 2%

95 Studiul: Economie social ă și comunit ățile de romi – provocă ri și oportunit ăți, UNDP, 2012, disponibil online la:
http://www.undp.ro/libraries/projects/Economia_ Sociala_si_Comunitatile_de_Romi_Provocari_si_Oportunitati.pdf , (Accesat la:
19.09.2013)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
90Ocupații Ro ma Neroma
Alte categorii 6% 2%
Sursa: UNDP 2011
Analiza datelor cercetă rilor prezentate ne conduc la concluzia c ă o pondere redus ă din popula ția
romă în vârstă de muncă are un loc de munc ă stabil care s ă-i permită obținerea unui venit. Cauzele acestei
situații sunt determinate atât de factori externi – de exemplu, evolu ția economiei României – dar și de
factori interni care țin de popula ția romă – de exemplu, nivelul sc ăzut de preg ătire școlară și profesional ă.
Romii se simt extrem de discrimina ți pe piața muncii, îndeosebi la angajare (Negu ț, 2010, p. 67-68).
Cercetarea BIR 2006, a ar ătat că pe o scal ă de la -100 la +100 a Indicelui Opiniei Dominante (IOD), romii
se plasează la valoarea 35 în timp ce valoarea corespunz ătoare la nivelul e șantionului na țional era de -10
(Voicu, 2007, p. 60).
Așa cum se sublinia într-o serie de rapoarte , „nivelul sc ăzut de instruire al romilor și atitudinile
discriminatorii la adresa acestora determin ă un acces dificil și poziț ii marginale pe pia ța muncii. ”
(Stănculescu, 2009, p. 64)
Dacă asupra factorilor de natur ă externă este mai dificil de intervenit, factorii de natur ă internă pot fi
modificați astfel încât influen ța lor asupra integr ării profesionale a etnicilor romi s ă fie minim ă sau total
eliminată . Interven ția asupra factorilor de natur ă internă poate fi realizat ă prin derularea unor programe
atât la nivelul instituț iilor statului – AJOFM-uri – cât și prin accesare de fonduri structurale. În ceea ce
privește primul tip de interven ție, analiza datelor relev ă faptul că eficiența lor este destul de limitat ă.
AJOFM-urile, de și au o ofert ă de locuri de munc ă și vin cu un pachet de m ăsuri active care se adreseaz ă
direct popula ției în vârst ă de muncă de etnie rom ă, reușesc într-o mai mic ă măsură integrarea profesional ă
a acestora. Cauza – oferta de locuri de munc ă nu este corelat ă cu nivelul de preg ătire școlară și
profesional ă a acestei categorii de popula ții. De asemenea, oferta de cursuri de formare profesională și
recalificare sau reconversie profesional ă se adreseaz ă acelor categorii de popula ții care au cel puț in nivelul
obligatoriu de școlarizare. A șa cum am constatat, nivelul de ș colarizare al etnicilor romi este foarte sc ăzut,
motiv pentru care ș i accesul la oferta AJOFM-urilor este limitat ă. Pentru a cre ște eficienț a măsurilor active
promovate de AJOFM-uri, ar fi necesar ă cooperarea dintre cele dou ă ministere: Ministerul Educa ție și
Ministerul Muncii.
În cazul celui de-al doilea tip de interven ție – prin programe finan țate din fonduri structurale –
rezultatele se dovedesc mai favorabile integr ării pe piața muncii a popula ției de etnie rom ă pentru că, cele
mai multe astfel de programe prev ăd un set complex de interven ție: educa ție, calificare profesional ă,
stabilirea unor parteneriate cu poten țialii angajatori și înființarea unor micro-întreprinderi în care sunt
angajați beneficiarii programelor.
Luând în calcul c ă integrarea/incluziunea minorit ății romilor solicit ă pe lân g ă abordarea
documentelor programatice și a institu țiilor destinate implement ării acestora și prezentarea unor bune
practici, în continuarea capitolului vor fi prezenta te studii/proiecte realizate în domeniul incluziunii
romilor în câmpul muncii la nivel na țional. Studiile și proiectele prezentate au rolul de a reliefa modalit ăți
diferite abordate în proiectele implementate, pentru a cre ște gradul de ocupare a for ței de munc ă având în
vedere atât nevoile pie ței muncii, cât și integrarea social ă a romilor. O aten ție sporită se acordă descrierii
factorilor de succes sau bunelor practici care au asigurat o bun ă implementare a proiectelor, precum și
sustenabilitatea acestora. Practicile pozitive din domeniul ocup ării prezentate, vizeaz ă creș terea
angajabilit ății și a ratei de angajare a persoanelor de etnie rom ă cu profiluri diferite (tineri, adul ți,
meșteșugari tradi ționali, persoane din mediul rural, femei). Au fost identificate proiecte ce îmbin ă mai
multe domenii într-o abordare integrat ă, complex ă.
Studiile/proiectele au avut ca obiectiv general eviden țierea situa ției romilor pe pia ța muncii,
identificarea nevoilor acestora în acord cu cerin țele pieței muncii actuale, cu accent pe cre șterea ratei de
ocupare a cet ățenilor de etnie rom ă, creșterea nivelului lor de trai și diminuarea discrimin ării care îi
afectează.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
91Studiul cel mai recent: Romii din România. De la ț ap ispășitor la motor de dezvoltare , realizat de
către Agenția Împreun ă (martie 2013) a fost realizat în cadrul proiectului „Observatorul pentru Romi”
Studiul evidenț iază cauzele reale ale excluziunii sociale a unei p ărți semnificative din minoritatea rom ă,
punând accent pe interconexiunile dintre probl eme din domenii diferite (printre care și ocuparea), într-o
abordare teoretic ă integrată ce are drept scop oferirea unei perspective largi asupra problematicii
incluziunii romilor. Raportul red ă într-o not ă bine creionat ă, atât rezultatele analizei statistice a unei serii
de indicatori de incluziune social ă privind minoritatea rom ă din România, cât și analiza cauzalit ăților
dintre fenomenele pe care politicile publice, spre beneficiul romilor, trebuie s ă le combat ă. Sunt prezentate
rezultatele cercetă rii în domeniile locuirii și infrastructurii, ocup ării, sănătății, educației și migrației,
analiza men ționează sistematic în fiecare dintre domenii, leg ătura dintre fenomenele observate, amploarea
acestora și cauzelor lor. Studiul este motivat prin pozi ția conform c ăreia, romii din România nu trebuie s ă
mai fie percepu ți ca povară a societății și ca ț ap ispășitor, ci c a o resurs ă de a că rei dezvoltare depinde
însăși bunăstarea României și parcursul s ău economic, politic și social în Europa. Rezultatele cercet ărilor
derulate de c ătre Agenția „Împreună " pe indicatorii de incluziune social ă a minorit ății rome din România
apar într-un moment-c heie, când se redefine ște Strategia Na țională de Incluziune a Romilor, când se
stabilesc priorităț ile perioadei de finan țare 2014-2020 pentru Fonduri Eur opene, Decada Incluziunii
Romilor se apropie de evaluarea final ă, iar comunitatea interna țională pregătește obiectivele de dezvoltare
de după anul 2015. Proiectul Observatorul pentru romi: de la date la progres implementat de c ătre
Agenția de Dezvoltare Comunitar ă ”Împreun ă” (2012) are ca scop colectarea de date referitoare la
indicatorii de incluziune social ă a romilor pentru a sprijini deciden ții politici în formularea politicilor
adaptate și eficiente de incluziune social ă a romilor. Obiectivul general l-a constituit generarea de date
privind indicatorii de incluziune social ă a romilor. Unul dintre obiectivele specifice ale proiectului îl
reprezintă identificarea unor practici pozitive la nivel europ ean în domeniul incluziunii sociale a romilor și
diseminarea acestora la nivel na țional, în scopul replic ării interven țiilor de succes ș i a asimilă rii un or lecții
din experien ța altor state. În cadrul proiectului se identific ă practici pozitive și se furnizeaz ă recomand ări
referitoare la politici, cu ajutorul participă rii directe a comunit ății rome, a societ ății civile și a experților în
domeniul incluziunii sociale. Prin furnizarea datelo r fiabile, Observatorul contribuie la formularea unor
strategii și politici de incluziune sustenabile și bine direc ționate. În acest mod, proiectul r ăspunde unei
reale nevoi resim țite deopotriv ă de deciden ții politici și de anali ști, se identific ă noi arii de interes pentru
aceștia în ceea ce prive ște romii din România.
Proiectul Centre Comunitare de Resurse, instrume nte strategice în procesul de îmbun ătățire a
situației grupurilor vulnerabile din mediul rural96 a fost implementat în pe rioada 2010-2013 de Centrul
Romilor pentru Politici de Să nătate SASTIPEN, în parteneriat cu Agen ția de Dezvoltare Comunitar ă
„Împreun ă” și Centrul de Resurse și Formare în Profesiuni Sociale „ProVocaț ie”. Printr-o abordare
integrată și o targetare explicit ă, dar nu exclusivă a popula ției de etnie rom ă din mediul rural, ini țiatorii
proiectului și-au propus interven ții integrate în domeniile ocup ării, antreprenoriatului, asisten ței sociale și
sănătății în 15 comunit ăți rurale din trei regiuni de dezvoltare (Nord-Est, Centru și Sud-Est), prin
furnizarea de servicii integrate prin in termediul centrelor de resurse înfiin țate. Proiectul a inclus de
asemenea și o component ă esențială, cea de lobby și advocacy prin care să se asigure, dup ă terminarea
finanțării, preluarea centrelor de c ătre autorit ățile publice locale și continuarea activit ăților pe termen lung.
Obiectivele proiectului au vizat: crearea centrelor, ca furnizoare de servicii de sprijin integrate pentru
populația din mediul rural; valorificarea poten țialului antreprenorial și dezvoltarea competen țelor specifice
acestui domeniu, cu focalizare pe persoanele de etnie rom ă; cre area unei re țele a centrelor care s ă
promoveze, sus țină și dezvolte, la nivel local, regional și național, modelul de stimulare a ocup ării în
mediul rural.
Activitățile desfășurate în cadrul centrelor s-au axat pe dou ă tipuri de servicii: pe de o parte,
consilierea individualizat ă, formare profesional ă, consiliere pentru integrarea pie ței muncii, asisten ță
pentru dezvoltarea unei activit ăți antreprenoriale, iar pe de alt ă parte servicii integrate de asisten ță socială
și medicală menite să îmbună tățească starea de să nătate a beneficiarilor ș i să crească motivația lor de a se

96 Informa ția din aceast ă secțiune a fost preluat ă atât de pe site-ul proiectului ( http://www.sastipen.ro/ proiecte-fse/centre-
comunitare-de-resurse-ccr-proiecte , (Accesat la 20.09.2013), cât și din raportul final al proiectului, publicat sub forma a trei
volume distincte. Acestea figureaz ă în bibliografie.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
92integra pia ța m uncii sau a demara activit ăți antreprenoriale. Proiectul a vizat de asemenea, cre șterea
nivelului resurselor umane de la nivel local, prin implementarea unui program de mentorat ș i formare
profesional ă pentru crearea unui grup de persoane resurs ă în comunitate (mediator școlar, mediatoare
sanitară, asistent ș i facilitator comunitar), menite s ă asigure inclusiv continuarea activităț ilor în beneficiul
comunității după terminarea proiectului. Activit ățile de sprijin, consiliere și formare au vizat atât
includerea pe pia ța muncii a unor persoane formate în meserii de actualitate, cât și demararea unei afaceri
folosind resursele existente la nivel local.
Programul de mediere sanitar ă97 chiar dac ă vizează în mod prioritar domeniul s ănătății, contribuie
inclusiv la cre șterea angajabilităț ii și a ratei de angajare a femeilor rome în pozi ția de mediator sanitar.
Programul de mediere sanitar ă are o istorie lung ă, fiind ini țiat de organiza ția Romani CRISS în anii
nouă zeci, pentru a deveni apoi politic ă publică preluată de către autorit ățile centrale și implementat ă la
nivel local inclusiv prin strategia de îmbun ătățire a situa ției romilor. Programul a fost de nenum ărate ori
definit ca practic ă pozitivă în domeniul s ănătății, însă ne vom referi la componenta sa de formare și
angajare a femeilor rome în pozi ția de mediator sanitar. Studiile anterioare referitoare la impactul acestui
program au eviden țiat efectele pozitive ale acestuia în ceea ce priveș te promovarea femeilor rome pe pia ța
muncii și în roluri de leadership în rândul comunit ăților de romi (FSG 2007, p. 40-42), contribuind la
schimbarea raportului de putere în familie și în comunitate și la promovarea femeilor rome în afara sferei
private. Programul de mediere sanitar ă, implementat de Centrul Romilor pentru Politici de S ănătate
SASTIPEN, urm ărește creșterea ratei de ocupare în rândul femeilor de etnie rom ă și facilitarea accesului
lor pe pia ța muncii, prin înfiin țarea unui mecanism sustenabil, constituit dintr-un Centru de Formare și
Certificare a Mediatorilor Sanitari, dezvoltarea unei Unit ăți de Asisten ță Tehnică, Monitorizare și Evaluare
a activităț ii mediatorilor sanitari și derularea unei campanii de lobby și advocacy cu scopul cre șterii ratei
de ocupare în rândul femeilor rome formate ca mediatoare sanitare.
Studiul Funda ției Soros România , Incluziunea romilor din România. Politici, institu ții, experien țe,98
lansat în luna august 2012 în cadrul proiectului „EU Inclusive. Transfer de date și experien țe privind
integrarea pe pia ța muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania” analizează situația
incluziunii romilor din perspectiva instituț iilor și a politicilor publice adresate aceste minorit ăți.
Principalele arii de analiz ă din cadrul studiului sunt: institu țiile și documentele programatice, m ăsurile de
politici publice pentru incluziunea social ă, integrarea minorit ății rome pe pia ța muncii, migra ția romilor ș i
serviciile sociale adresate acestora. Se analizeaz ă datele statistice existente, politicile na ționale și cadrul
programatic succesiv precum și cadrul legislativ european ș i cel programatic pe problematica ocupă rii,
incluziunii sociale, serviciilor sociale, administra ției publice și migrației. De asemenea, pentru fiecare
domeniu s-au identificat unele proiecte/ini țiative, atât cu efecte benefice, dar și din categoria celor care nu
au avut succes, proiecte care s-au prezentat sint etic în raport. Studiu se constituie ca o surs ă valoroasă de
informare privind politicile publice ș i cadrul instituț ional adresate romilor și permite viitoare cercet ări care
să aprofundeze impactul pe care politicile le-au avut în rândul grupurilor că rora li se adreseaz ă.
Obiectivul proiectului „EU Inclusive. Transfer de date și experien țe privind integrarea pe pia ța
muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania” a fost dezvoltarea practicilor de cooperare în
domeniul incluziunii romilor, prin transferul transna țional de date și experien țe locale, pentru promovarea
incluziunii acestui grup vulnerabil pe pia ța european ă a muncii și creșterea capacit ății organiza țiilor care se
ocupă de integrarea romilor din România, Spania, Italia și Bulgaria. În cadrul proiectului au fost elaborate
o serie de studii, printre care: Incluziunea romilor din România: politici, institu ții, experien țe.
Un alt studiu realizat în cadrul proiectului „EU Inclusive. Transfer de date și experien țe privind
integrarea pe pia ța muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania” îl reprezint ă Populația romă
din Spania și din Estul Europei . Ocuparea for ței de munc ă și integrarea social ă – 2011 – studiu

97 Disponibil online la urm ătoarea adres ă: http://www.sastipen.ro/pr oiecte-fse/mediere-sa nitara-pms-proiecte , (Accesat la
17.09.2013).
98 Studiul este dis ponibil în variant ă electronic ă la următoarea adres ă:
http://www.academia.edu/2082066/Incl u ziunea_romilor_din_Romania_po litici_instituthii_experienthe , (Accesat la 18.09.2013)

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
93comparat99. Studiul a permis cunoa șterea și actualizarea la cinci ani distan ță, a datelor care eviden țiază
cum a evoluat situaț ia popula ției rome și modul în care s-a schimbat în ace ști ani, precum și compararea
acestei situa ții cu aceea a popula ției spaniole în general. Acest exerci țiu analitic permite identificarea
situațiilor de inechitate, motiv pentru care se constituie ca un element fundamental pentru reorientarea și
trasarea politicilor publice ș i programelor de intervenț ie menite s ă îmbunătățească condițiile de via ță ale
populației rome și, în ultim ă instanță, să concretizeze oportunit ățile de sc ădere a decalajului dintre
populația romă și întreaga populaț ie spaniol ă. În cadrul studiului se eviden țiază modul în care s-au produs
schimbări în structura popula ției rome în func ție de sex și vârstă . Realizarea studiului coincide cu criza
economic ă, fapt pentru care se analizeaz ă datele și măsura impactului crizei asupra acestei popula ții .
Studiul permite o bun ă abordare a activităț ilor desfășurate de administraț iile publice și entitățile sociale
care își direcționează toate eforturile în sensul integr ării popula ției rome și al întăririi coeziunii sociale.
Rezultatul final al studiului a r ăspuns obiectivelor propuse: oferirea unei serii cuprinz ătoare de informa ții
ce oferă posibilitatea tras ării realității socio-profesionale a persoanelor rome din Spania și din Estul
Europei care tr ăiesc în România.
În perioada 2010-2012 s-a realizat proiectul “ Tineri romi competitivi, cu ș anse egale pe pia ța
muncii” implementat de Funda ția Centrul de Resurse pentru Comunit ățile de Romi Cluj în parteneriat cu
Fundația Roma Education Fund și Centrul de Dezvoltare pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Maramure ș,
finanțat din Fondul Social European, Programul Dezvo ltarea Resurselor Umane. Proiectul a avut ca
obiectiv „ facilitarea accesului pe pia ța muncii a tinerilor de etnie rom ă, în scopul reducerii excluziunii
sociale, discrimin ării și riscului de s ărăcie a tinerilor de etnie rom ă din regiunile de dezvoltare Centru,
Nord-Vest și București-Ilfov ”. Activitățile proiectului au fost orientate atât c ătre tinerii de etnie rom ă, cât ș i
către
angajatori. Printre obiectivele specifice ale proiectului se enumer ă: promovarea unei societ ăți
incluzive c ătre 3500 angajatori/angaja ți, urmărindu-se schimbarea atitudinii sociale privind grupurile
vulnerabile pentru cre șterea șanselor de ocupare ș i integrare durabil ă pe piața muncii a tinerilor romi;
dezvoltarea unui program pilot inovativ de combatere a stereotipurilor ș i prejudec ăților a 300
angajatori/angaja ți față de persoanele de etnie rom ă, în vederea facilit ării accesului acestora pe pia ța
muncii, care s ă conducă la inserția în viața profesional ă a tinerilor romi supu și riscului marginaliz ării
sociale; dezvoltarea abilit ăților de planificare a carierei, c ăutare și menținere a unui loc de munc ă a 700
tineri romi prin dezvoltarea unor trasee profesionale personalizate, flexibile, dedicate sprijinului psihologic
și social. Rezultatele proiectului au r ăspuns cu succes obiectivelor propuse în cadrul proiectului: s-au oferit
programe de training profesional adaptate nevoilor a 120 de tineri romi; suport în g ăsirea unui loc de
muncă pentru 120 de tineri romi. S-a reuș it integrarea a 80 de tineri romi în câmpul muncii; promovarea
unei societ ăți incluzive pentru 3500 de angaja ți/ angajatori în vederea schimb ării atitudinii societăț ii
românești față de grupurile vulnerabile precum minoritatea rom ă; realizarea unui program de combatere a
stereotipurilor și prejudec ăților privin
d minoritatea roma pentru 300 de angaja ți/ angajatori, în vederea
facilitării lor pe pia ța muncii. Campania adresat ă în special angajatorilor, dar și angajaților, cu privire la
stereotipurile la adresa romilor, a fost complementar ă activităților de includere pe pia ța muncii, vizând
astfel creșterea șanselor tinerilor romi de a fi inclu și pe piața muncii pe termen mediu și lung.
Proiectul Incluziunea social ă a femeilor rome100 a fost implementat în perioada 2009-2012 de c ătre
Asociația Femeilor Rome din România (AFRR), în parteneriat cu Centrul de Cercetare și Consultan ță în
Domeniul Culturii (CCCDC), Agen ția Națională pentru Romi (ANR) ș i European Roma Rights Center –
Budapesta (ERRC). Obiectivul general al proiectului a fost promovarea incluziunii sociale a femeilor de
etnie rom ă și îmbunătățirea situației acestora prin dezvoltarea unor structuri și mecanisme de promovare a
egalității de șanse. Mai exact, ini țiatorii proiectului și-au propus analizarea situa ției femeilor rome din
România în cele patru domenii de interven ție majore (educa ție, ocupare, s ănătate, locuire), cu accent pe
primele dou ă dintre acestea; dezvoltarea și consolidarea de politici, structuri și mecanisme menite s ă
garanteze respectarea ș i aplicarea principiului egalit ății de șanse pentru grupul țintă al proiectului;
promovarea unui model de bun ă practică la nivel na țional și european în ceea ce priveș te incluziunea

99 Studiul este dis ponibil în variant ă electronic ă la următoarea adres ă:
http://www.gitanos.org/upload/82/74/Populatia_ro ma_din_Spania_si _estul_Europei.pdf , (Accesat la 18.09.2013)
100 Prezentare proiectului este disponibil ă la următoarea adres ă: http://www.incluziuneafemei lorrome.ro/despre-proiect , (Accesat
la 19.09.2013)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
94socială a femeii rome, egalitatea de șanse și combaterea discrimin ării multiple; asigurarea accesului egal la
educație, precum și la ocupare și construirea unei cariere profesi onale pentru femei de etnie rom ă, prin
crearea de structuri și instrumente ocupa ționale specifice.
Structurile și instrumentele men ționate în cadrul obiectivelor specifice ale proiectului se refer ă în
special la crearea unei comunit ăți de experte în elaborarea de politici ș i programe de gender
mainstreaming, adresate femeilor rome, care s ă poată influența procesul decizional la toate nivelurile. De
asemene, proiectul a înfiin țat patru Centre Regionale pe ntru Femeile Rome (Bucure ști, Iași, Constan ța,
Ploiești) precum și rețeaua națională a femeilor rome din România și comunitatea de practic ă a expertelor
în incluziunea social ă a femeilor rome (un mecanism inovator la nivelul întregii societ ăți din România).
Prin proiect, au fost formate 3200 de femei de etnie rom ă în domenii profesionale, 1800 de femei
rome au beneficiat de informare, consiliere și orientare profesional ă, 160 de persoane angajate în
organizații neguvernamentale sau instituț ii publice au beneficiat de cursuri în antreprenoriat și scrierea de
proiecte cu finan țare european ă, 400 de fete rome au primit burse sociale și de merit la nivelurile gimnazial
și liceal, iar 400 de femei rome au fost angajate.
Un proiect similar celui anterior: Egalitate prin Diferen ță. Accesul femeilor rome pe pia ța muncii101
a fost implementat în perioada 2008-2011 de c ătre Asocia ția Femeilor Țigănci „Pentru copiii noș tri”
Timișoara, în parteneriat cu Funda ția Desire. Acesta a avut ca obiectiv promovarea accesului femeilor
rome pe pia ța muncii și combaterea stereotipurilor asupra acestui grup țintă. Proiectul a contribuit la
investiția în capitalul uman pe care îl constituie femeile rome, contribuind astfel la cre șterea ratei de
ocupare în rândul acestora. S-au desf ășurat atât activit ăți de formare profesională , cât și sesiuni de
consiliere și informare individuale și de grup. Beneficiarele au primit de asemenea ș i servicii de consiliere
psihologic ă în scopul consolid ării și cultivă rii stimei de sine ș i autocunoa șterii. Pentru a asigura leg ătura
dintre beneficiare și piața muncii, consilierii implica ți în proiect au derulat ac țiuni de mediere între
angajatori și beneficiare, efectuând de asemenea ac țiuni de plasament al for ței de munc ă, acompaniate de
oferirea de burse și subvenții. Un aspect inovator ce denot ă o abordare integrat ă este faptul c ă pe parcursul
formărilor profesionale, femeile au avut posibilitatea de a-ș i lăsa copiii la centrul înfiin țat în acest scop,
facilitând astfel incluziunea mamelor rome pe pia ța m uncii. O alt ă componentă a proiectului a constituit-o
comunicarea, care a avut drept scop deconstruirea stereotipurilor, prejudec ăților și practicilor
discriminatorii legate de femeile rome în societatea româneasc ă, în special în rândul angajatorilor. A fost
editată și publicat ă o revistă internațională axată pe problematica femeilor rome, Nevi Sara Kali,
facilitându-se astfel cooperarea transna țională în domeniul acestei tematici.
În perioada 2009-2011 ICCV a realizat studiul Legal și egal pe pia ța muncii pentru comunit ățile de
romi – diagnoza factorilor care influen țează nivelul de ocupare la popula ția de romi din România” (Cace et
al 2010). Funda ția Soros a fost beneficiarul studiului. în cadrul proiectului „L@EGAL 2 – investi ție
europeană pentru viitorul romilor din România”. ICCV a realizat o analiz ă a politicilor publice cu impact
asupra minorit ății romilor, o cercetare sociologic ă reprezentativă la nivel na țional și o cercetare calitativ ă.
Complexa cercetare a avut ca scop identificarea factorilor care influen țează (pozitiv și negativ) nivelul de
ocupare la popula ția de romi din România. Studiul contribuie la oferirea de r ăspunsuri și susținere
documentat ă pentru eforturile depuse în vederea realiz ării incluziunii sociale a romilor și la găsirea de
soluții pentru rezolvarea p
roblematicii ocup ării la nivelul popula ției de romi din România. S-au urm ărit
identificarea problemelor reale cu care se confrunt ă comunitățile de romi, dar și modalitățile de func ționare
a sistemului institu țiilor publice care implementeaz ă politicile publice de ocupare. Prin analiza celor dou ă
domenii (problemele romilor ș i sistemul institu țiilor publice), sunt oferite direc ții pentru îmbun ătățirea
sistemului public de ocupare la nivel local, jude țean și național, prin adaptarea acestuia la nevoile și
specificul comunităț ilor de romi. Cercetarea vine în sprijinul fundament ării politicilor publice de ocupare a
populației de romi din România, prin evaluarea programelor de ocupare. Prin derularea acestei cercet ări la
nivel național cu privire la problemele legate de ocupare în rândul comunit ăților de romi și formularea de

101 Proiectul este disponibil în variant ă electronică la următoarea adres ă: http://www.desire-ro.eu/wp -content/uploads/album-
web.pdf , (Accesat la 19.09.2013)

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
95recomand ări bazate pe realit ățile existente, sunt preg ătite și se oferă fundamentare pentru decizii de politici
publice destinate comunit ății romilor.
În ultimii ani au existat o serie de ini țiative de economie social ă în rândul comunit ăților de romi, iar
prin unele dintre acestea s-a încer cat revalorificarea meseriilor tradi ționale rome și adaptarea la meseriile
moderne.
Studiile care au analizat poten țialul antreprenorial al minorit ății rome au eviden țiat principalele
obstacole cu care ace știa se confrunt ă și au subliniat importanț a disemin ării la nivel na țional al exemplelor
de bună practică identificate (St ănescu et al, 2013).
Un studiu în acest sens a fost Romano Cher – Casa Romilor102 inițiat de KCMC – K Consulting
Management and Coordination (2010-2013) în parteneriat cu Agen ția de Dezvoltare Comunitar ă
„Împreun ă”, co-finan țat din Fondul Social European. Proiectul î și propune s ă integreze me șteșugarul
tradiț ional rom pe pia ța muncii și în viața activă a comunit ății, revalorificarea meseriilor tradi ționale rome
și adaptarea acestora la pia ța muncii actuale. Plecând de la premisa c ă unul din aspectele ce constituie un
capital de comunicare pozitiv referitor la minoritatea romilor este practica me șteșugurilor tradiț ionale
(fierăritul, potcovitul cailor, cioplirea lemnului, fabricarea de obiecte de uz casnic din aram ă – căldări,
ibrice – sau din font ă – ceaune – tinichigeria, fabricarea de hamuri, ciururi sau c ăciuli de blan ă, împletirea
de obiecte din papur ă, răchită și nuiele, fabricarea de c ărămizi, flor ăritul și lăutăria), proiectul ini țiază o
campanie de combatere a stereotipurilor referitoare la romi cu o abordare pragmatic ă a meșteșugurilor, în
vederea adapt ării lor la cerin țele și contextul pie ței actuale. Proiectul s-a derulat în 3 etape: 1. Cercetare
socio-antropologic ă103 pentru identificarea comunit ăților de romi în care se mai practic ă meșteșugurile
tradiț ionale. Cercetarea a urm ărit condițiile în care me șteșugarii romi r ămași activi își câștigă veniturile din
practicarea meseriei, dar și la practicile de construc ție a identit ății etnice și ocupaționale, pentru a asigura
respectarea acestora pe parcursul proiectului , în tentativa de a adapta produsele și practicile me șteșugarilor
la piața actuală. 2. Realizarea atelierului itinerant Romano ButiQ , ca nucleu pentru dezvoltarea și
profesionalizarea comunit ăților cu meseria și din zonă ; 3. Constituirea unei re țele sociale la nivel na țional
alcătuită din meseria și tradiționali pentru cooperare, schimb de informa ții și plasarea produselor. Prin
proiect s-a propus constituirea a 30 de re țele de consultare și consiliere în scopul identific ării soluțiilor la
problemele locale legate de profesarea meseriilor tradi ționale. Se intenț ionează ca unele dintre aceste re țele
să devină uniuni profesion ale de genul breslelor și să dezvolte structuri-umbrel ă (Uniunea Meseria șilor
Romi–UMR), care s ă preia responsabilitatea în rezolvarea problemelor comunit ății. Prin aceast ă rețea
comunitatea me șteșugarilor tradiț ionali romi va avea reprezentare sporit ă atât la nivel local, cât și la nivel
național. Ca rezultate concrete, în cadrul pr oiectului se vor crea 500 de locuri de munc ă în structurile
economiei sociale. Aportul adus de proiectul Romano Cher – Casa Romilor s-a concretizat, de asemenea
în conceperea, decorarea și schiț area programului cultural al Atelierului Itinerant Romano ButiQ.
Atelierul, un spa țiu interactiv de tip living museum , prezintă publicului general aspecte ale me șteșugurilor
tradiț ionale ale romilor, g ăzduiește evenimente socio-culturale menite s ă aducă în centrul aten ției cultura
autentică romă, cu scopul de a provoca și modifica percep ția preponderent negativ ă a populaț iei majoritare
în ceea ce prive ște etnia rom ă. Ca și rezultate sau model de bune practici, prin proiect s-au realizat 30 de
societăți cooperative me șteșugărești ca entit ăți reprezentative de econom ie socială, prin care me șteșugarii
romi au primit consultan ță și au beneficiat de programe de form are în domenii care le-au permis s ă
adapteze procedurile de vânzare a produselor lor unei pie ți concuren țiale, acordând plus-valoare unicit ății
obiectelor, dar și trudei prin care acestea sunt fabricate. Astfel, componenta de mediatizare și cea de
revigorare a me șteșugurilor se completeaz ă reciproc, prin crearea imaginii de unicat a obiectelor fabricate
de meșteșugari. În cadrul componentei practice a proiectului, me șteșugarii au fost forma ți în tehnici
moderne de marketing, gestiune financiar ă, economie social ă, în cadrul unor ateliere care s-au derulat, pe
rând, în cinci regiuni de dezvoltare. Componenta comunica țională a proiectului a presupus, pe lâng ă

102 Prezentarea proiectului poate fi consulat ă online la urm ătoarele adrese:
http://mesteshukar.ro/i_a casa.asp ?SMID=36&ARTID=91 ; http://www.agentiaimpreuna . ro/files/Casa_Romilor.pdf , (Accesate la
18.09.2013)
103 Versiunea pentru publicul larg se g ăsește la adresa http://issuu.com/romanobutiq studiu/docs/stud iuromanobutiq , (Accesat la
15.09. 2013.)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
96mediatizarea studiului și a material elor comunica ționale produse în proiect, și punerea bazelor muzeului
culturii rome104, în Bucure ști, prima institu ție de acest tip din România.
Un alt proiect finalizat în 2012 care a fost implementat de Programul Na țiunilor Unite pentru
Dezvoltare (UNDP) este Economia social ă și comunit ățile de romi – provoc ări și oportunit ăți105, realizat
în cadrul proiectului „Economia social ă ca soluție a dezvolt ării comunit ăților rome din România”.
Proiectul promoveaz ă economia social ă ca instrument inovator al dezvolt ării integrate. Analiza situa ției
mediului socio-economic și legislativ realizat ă în cadrul proiectului și-a propus s ă ofere o imagine de
ansamblu asupra aplicabilit ății economiei sociale în rândul comunit ăților de romi din România,
identificând oportunit ățile de dezvoltare și principalele provoc ări în implementarea ini țiativelor specifice
de economie social ă. Principalul obiectiv al studiului Economia social ă și comunit ățile de romi –
provocări și oportunit ăți este de a realiza o evaluare critic ă a stadiului actual al economiei sociale în rândul
comunităților de romi. Studiul exploreaz ă cadrul legal, instituț ional și experien țele acumulate în România
cu referire la economia social ă, ținând cont atât de aspectele pozitive și succesele ob ținute, cât și de
impedimentele în dezvoltarea întreprinderilor sociale pentru/în comunit ățile de romi. În urma analizei
profilului comunit ăților de romi, a politicilor actuale, a instrument elor folosite pentru a dezvolta sectorul
economiei sociale, studiul ofer ă o serie de concluzii și recomand ări practice care susț in promovarea și
dezvoltarea antreprenoriatului social în
rândul comunit ăților de romi.
Astfel, studiul de analiz ă a situației include informa ții relevante, actualizate și bine structurate cu
privire la modelele de economie social ă din România, strategiile dezvoltate de institu țiile guvernamentale
și de societatea civilă pentru cre șterea nivelului de incluziune socială a membrilor comunit ăților de romi
din România, barierele și oportunităț ile de dezvoltare a modelelor de economie social ă în rândul acestora.
Un alt exemplu de proiect a fost realizat în anul 2012 de c ătre fundaț ia PAEM Alba: Studiu privind
ocupaț iile în curs de dezvoltare în sectorul economiei sociale106în cadrul proiectului „Romii creeaz ă
întreprinderi sociale de reciclare a materialelor de ambalaj – ROMA-RE” (partenerul principal este
Fundația PAEM Alba) a avut ca obiectiv înfiin țarea a „5 centre de resurse structuri de sprijin pentru
întreprinderile sociale (func ționabile din 2013) în vederea promov ării antreprenoriatului social al romilor.”
Studiul își propune ca scop s ă prezinte pe larg aspectele sectorului economiei sociale dezvoltat (concepte,
principii, cadrul instituț ional, etc.), noile tendinț e care se observ ă pe piaț a muncii (noi forme de ocupare și
medii profesionale actuale), precum și caracteristicile specifice ale romilor în combina ție cu provoc ările
care rezult ă din activarea acestora în institu ții de antreprenoriat social actual. O bun ă practică se realizeaz ă
prin referirea la politicile și acțiunile dezvoltate la nivel European pentru consolidarea și promovarea
romilor în via ța publică, economic ă și politică și se eviden țiază exemplul României privind dezvoltarea
unor astfel de politici. În cadrul studiului se prezint ă anumite caracteristici socio-demografice ale
populației de etnie rom ă și se pune accentul pe condi țiile socio-economice care caracterizeaz ă minoritatea
romă. Se eviden țiază aspecte în ceea ce prive ște discriminarea, excluziunea socială și privarea pe care o
trăiesc romii în efortul de (re)integrare a acestora și se subliniaz ă poziția lor dezavantajat ă la toate
nivelurile de organizare social ă. În plus, se încearc ă o prezentare succint ă a abordărilor teoretice de baz ă
referitoare la corelarea s ărăciei și a situației dificile a romilor, cu accentul pe analiza modelelor de “strat
inferior/substrat” și de “drepturi umane”.
Fem.Rom107 a fost un proiect implementat în perioada 2009-2012 de c ătre Direcț ia Egalitate de
Șanse între Femei și Bărbați din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, având ca scop
îmbunătățirea accesului femeilor rome pe pia ța muncii prin dezvoltarea unor servicii integrate destinate
acestora – de informare, orientare profesional ă și consiliere, dar și de ocupare specializat ă și personalizat ă

104 Mai multe informa ții despre muzeu la adresa: http://romanobutiq.ro/muzeul-culturii-romilor/ , (Accesat la 18.09.2013)
105 Studiul este dis ponibil în variant ă electronic ă la următoarea adres ă:
http://www.undp.ro/libraries/projects/Economia_ Sociala_si_Comunitatile_de_Romi_Provocari_si_Oportunitati.pdf , (Accesat la
16.09.2013)
106 Cuprinsul proiectului poate fi consultat în format electronic la urm ătoarea adres ă: http://roma-re.ro/wp-
content/uploads/2013/02/2.1-cuprins1.pdf , (Accesat la 19.09.2013)
107 Prezentarea proiectului poate fi consulat ă online la urm ătoarea adres ă: http://www.femrrom.ro/ro/ proiect/prezentare-proiect ,
(Accesată la 18.09.2013)

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
97prin crearea unor cooperative pentru femei. Proiectul urm ărește mobilizarea grupurilor dezavantajate
pentru a participa ca actori activi pe pia ța muncii, susț inerea creș terii economice, revitalizarea
comunităților rome și promovarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile prin integrarea lor pe pia ța
muncii.
Proiectul a fost implementat în regiunile de dezvoltare Bucure ști-Ilfov (sediul central al proiectului),
Nord-Vest, Sud-Vest Oltenia și Centru pe o perioad ă de 3 ani. Proiectul a fost implementat în mai multe
etape: 1. Cercetare sociologic ă de evaluare a situa ției ocupării femeilor rome, prin care au fost identificate
nevoile și soluțiile concrete de participare pe pia ța muncii; 2. Înfiin țarea a 3 ateliere de ocupare “one – stop
– employment”; 3. Înfiin țarea a 5 cooperative de produc ție pilot destinate persoanelor rome; 4.
Dezvoltarea unei re țele naționale pentru cooperativele în care sunt inclu și romii și dezvoltarea unei re țele
de sprijin antreprenorial la nivel interna țional. Rezultatele concrete ale proiectului pot fi cuantificate dup ă
cum urmeaz ă: în cadrul atelierelor de ocupare se vor acorda servicii pentru cel pu țin 1.000 de persoane și
vor fi asistate la locul de munc ă cel puț in 200 de persoane; furnizarea de cursuri autorizate va avea ca
beneficiari direc ți un num ăr de cel pu țin 550 de persoane (femei rome); înfiin țarea cooperativelor va
conduce la crearea de noi locuri de munc ă pentru un num ăr de minim 50 de femei angajate în cadrul
cooperativelor.
Persoanele care apar țin etniei rome continu ă să facă parte din grupurile vulnerabile pe pia ța muncii
din România. Nivelul sc ăzut de educa ție, alături de discriminare ș i incongruen țele dintre preg ătirea școlară
și cerinț ele pieței m uncii influenț ează negativ accesul romilor pe pia ța muncii.
În Grecia a fost identificat ă ca practic ă pozitivă inițiativa „Rom Bazaar” 108, caracterizat ă drept
„experiment” în unele documente ale organiza ției PEER (Panhellenic Association of Greek Roma),
inițiatoarea ideii de a pune bazele unui bazar în care s ă activeze în comer ț familii rome cu grad ridicat de
vulnerabilitate. Cu toate c ă organiza ția nu avea experien ță în atragerea ș i gestionarea unor fonduri
importante, a reu șit strângerea unei investiț ii inițiale de 4 milioane de euro de la comunitatea rom ă din
Grecia și construirea, cu sprijin financiar din fondurile europene și de la Organiza ția Elenă a
Întreprinderilor Mici ș i Mijlocii și a Artizanilor, a reu șit construirea unei pie țe acoperite de 4500 de metri
pătrați destinată comercian ților romi. Ini țiativa s-a materializat în 2009 și suferă de pe urma efectelor crizei
financiare, îns ă continuă să funcționeze.
La începerea activit ății au fost selectate familiile nevoia șe, fără adăpost, cu peste 4 copii ș i / sau cu
probleme de s ănătate pentru a beneficia de o afacere pornit ă în bazarul rom de c ătre PEER. Astfel, au fost
selectate 56 de familii care au beneficiat de o surs ă de venituri, dar ș i de training în domeniul gestion ării
afac
erii (care includea informa ții de bază, spre exemplu, modul de operare a casei de marcat). Investi ția
inițială a PEER a inclus și taxele și impozitele pe teren, chiria pentru spa țiu, costurile administrative ale
legalizării afacerii, dar și cumpărarea primelor transporturi de marfă pentru comercian ți. Astfel,
comercian ții au primit o afacere „la cheie” f ără a trebui s ă acopere costurile ini țiale.
Gestionarea spa țiului se face printr-o comisie format ă din nouă delegați ai comercian ților și doi
reprezentan ți ai organiza ției PEER, care activeaz ă în același spațiu ca organizaț ie neguvernamental ă.
Cu toate c ă sursele nu furnizeaz ă amănunte mai numeroase privind ini țiativa, se pot desprinde
câteva elemente de succes, și anume: acoperirea investi ției inițiale din fonduri nerambursabile; asigurarea
unei clientele prin identificarea unui vad comercial optim (zona mall-urilor din Atena), gestionarea
comunitar ă a spațiului, selec ția celor mai defavorizate familii, cu copii numero și, precum și relația stabilită
cu organiza ția care r
eprezintă interesele întreprinderilor mici și mijlocii.

108 Informațiile legate de acest proiect au fost preluate de pe site-ul http://www.romasource.eu/userfil es/attachments/pages/165/rs –
actionsynergy-emp-goodpractice-1-2013-en.pdf (consultat: 12.11.2013).

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
98Proiectul „Romani Bridge” 109 (continuat ș i sub numele de Romano Barvalipe – Roma Richness) a
fost implementat în Slovenia, în Municipalitatea Crensovci, de c ătre organiza ția romă „Roma Friendship”.
Proiectul a presupus înfiin țarea unui muzeu al culturii rome în comunitatea de romi Kamenci și
construirea, în jurul s ău, a unei industrii a turismului rom, prin realizarea și comercializarea de artefacte
tradiț ionale provenite din practicarea me șteșugurilor tradiț ionale ale romilor. Muzeul a fost înfiin țat în
2005-2006.
Proiectul a fost apoi continuat cu o cofinanț are din Fondul Social European 2007-2013 pe axa
promovă rii incluziunii sociale. Printre activit ățile proiectului se pot enumera: prezentarea muzeului rom și
demonstrări ale practicii me șteșugurilor tradiț ionale ale romilor; prezentarea gr ădinii de ierburi tradi ționale
și a rolului acestora în s ănătate; organizarea de reprezenta ții de dans și muzică tradiționale; organizarea de
tabere interna ționale (în acest domeniu organiza ția avea experien ță încă din 2003, organizând anual câte o
astfel de tabă ră), cu ateliere de crea ție și expresie artistic ă interdisciplinar ă, atât pentru romi cât și pentru
alte etnii; organizarea de evenimente interculturale și artistice; producerea și comercializarea de produse cu
specific turistic (amulete, suveniruri); dezvoltarea și im plementarea de proiecte ș i programe destinate
îmbunătățirii situației socio-economice a popula ției rome din comunitate; cooperarea cu alte organiza ții
din localitate și asigurarea, în permanen ță, de activit ăți educaționale pentru membrii comunit ății.
Organizația implementează și alte proiecte destinate îmbună tățirii situației romilor din Kamenci.
Analiza studiilor și proiectelor care vizeaz ă integrarea pe pia ța muncii a popula ției de etnie rom ă
demonstreaz ă că drepturile social-ec onomice ale acestei minorităț i se recomandă să fie transpuse în
practică, adică să egalizeze șansele lor de a avea acces de facto la muncă decentă. Programele și politicile –
integrate în politici guvernamentale, trebuie s ă se bazeze pe o abordare integratoare, acestea s ă fie
concepute în a șa fel încât s ă acționeze asupra mai multor cauze care genereaz ă și susțin dezavantajele
persoanelor de etnie rom ă în poziționarea lor pe pia ța muncii. Se impune ca politicile de ocupare s ă fie
analizate din punctul de vedere al impactului lo r asupra grupurilor dezavantajate, iar decizia asupra
definirii ș i implement ării acestora s ă ia în considerare și această analiză.

Bibliografie:

1. Agenția de Dezvoltare Comunitar ă „Împreun ă”, (2013) Centrul Romilor pentru Politici de
Sănătate SASTIPEN, Centrul de Resurse ș i Formare în Profesiuni Sociale „ProVocaț ie”, Centre
Comunitare de Resurse: instrumente strategice în procesul de îmbun ătățire a situaț iei grupurilor
vulnerabile din mediul rural. POSDRU/83/5.2/S/55695;
2. Agenția de Dezvoltare Comunitar ă „Împreun ă”, (2013), Centrul Romilor pentru Politici de
Sănătate SASTIPEN , Centrul de Resurse ș i Formare în Profesiuni Sociale „ProVoca ție” (2013).Centrul
Comunitar de Resurse – Solu ție de dezvoltare la nivel local;
3. Duminică, G., Ivasiuc, A. (coord.) (2013). Romii din România: de la țap ispășitor la motor de
dezvoltare . București: Agenția de Dezvoltare Comunitar ă „Împreun ă”;
4. Bădescu, G., (2007), Capital uman și capital social la populaț ia de romi , în „Barometrul
Incluziunii Romilor”, Funda ția pentru o Societate Deschis ă, București;
5. Cace, S., Arpinte D., Scoican N. A., (2010) Economia social ă în Romania. Două profiluri
regionale, Expert, Bucure ști;

109 Informa țiile referitoare la acest proiect se pot g ăsi la adresa http://goodpracticeroma. ppa.coe.in t/en/pdf/112 (consultat:
12.11.2013), precum și pe site-ul organiza ției romilor din Kamenci: http://www.romi-kamenci.si/index.php?id=6 (consultat:
12.11.2013).

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
996. Cace, S., Ionescu, M., (2006) Politici de ocupare pentru romi , Expert, Bucure ști;
7. Cace, S., Duminic ă G., și Preda M., (coord.), 2005, Evaluarea programelor pentru comunit ățile
de romi din România , Agenția de Dezvoltare Comunitar ă ”Împreuna” / UNDP, Bucure ști;
8. Cace, S., Preoteasa A.M, Tomescu C.: St ănescu, S. M. (coord.) (2010) Legal și egal pe pia ța
muncii pentru comunităț ile de romi. Diagnoza factorilor care influen țează nivelul de ocupare la popula ția
de romi din România . București: Editura Expert. www.iccv.ro
9. Duminică, G., Lupu S., Rughini ș C., (2009), Persoanele de etnie romă în situații de risc , în M.
Preda (coord.), “Riscuri și inechități sociale în România”, Polirom, Ia și;
10. Fundación Secretariado Gitano, (2007) Serviciile de s ănătate și romii. Evaluarea sistemului de
mediere sanitară . Madrid: FSG;
11. Fundația Soros România, (2012), Incluziunea romilor din România: politici, institu ții,
experiențe, București. [online] Disponibil la:
http://www.academia.edu/2082066/Incluziunea_romilor _din_Romania_politici_instituthii_experienthe
[Accesat la 18.09.2013]
12. Fundația Soros România, (2011), Populația romă din Spania ș i din Estul Europei. Ocuparea
forței de munc ă și integrarea social ă – studiu comparat, Bucure ști. [online] Disponibil la:
http://www.gitanos.org/upload/82/74/Populatia_rom a_din_Spania_si_estul_Europei.pdf [Accesat la
18.09.2013]
13. Guvernul României, (2012), Strategia Guvernului României de incluziune a cet ățenilor români
aparținând minorit ății romilor pentru perioada 2012-2020 , M.O. partea I, Nr. 6 bis/4.I.2012;
14. INSSE, (2002) Recens ământul populaț iei și locuințelor, București
15. Neguț , A. Discriminarea etnic ă (2010) în Cace, S., Preoteasa A.M, Tomescu C.: St ănescu, S.
M. (coord.) (2010) Legal și egal pe pia ța muncii pentru comunit ățile de romi. Diagnoza factorilor care
influențează nivelul de ocupare la populaț ia de romi din România. Bucure ști: Editura Expert. www.iccv.ro
16. PRAO SE 2009-2011 disponibil [online] la: http://www.fsesudest.ro/271_PRAO_2009-
2011_STP_SE_varianta_finala_cu_coperta.pdf [Accesat la 19.09.2013]
17. Preoteasa, A. M., Cace S., Duminic ă, G., (coord), 2009, Strategia naț ională de îmbună tățire a
situației romilor Vocea comunităț ilor, Expert, Bucure ști;
18. Preoteasa, A. M.; Tomescu, C.; St ănescu, S. M.; Gheondea Eladi, A.; Popescu, R.; St ănescu, L.
(2010) Concluzii și recomand ări în Cace, S., Preoteasa A.M, Tomescu C.: St ănescu, S. M. (coord.) (2010)
Legal ș i egal pe pia ța muncii pentru comunităț ile de romi. Diagnoza factorilor care influen țează nivelul de
ocupare la popula ția de romi din România . București: Editura Expert. www.iccv.ro
19. Preoteasa A, Șerban M, Tarnovschi D. (2012). The Roma situation in Romania, 2011. Between
social inclusion and migration, Soros Foundation Romania, 2011;
20. ROMA-RE, (2013), Studiu privind ocupa țiile în curs de dezvoltare în sectorul economiei
sociale, POSDRU 2007-2013, Alba. [online] Disponibil la: http://roma-re.ro/wp-
content/uploads/2013/02/2.1-cuprins1.pdf , [Accesat la 17.09.2013]
21. Rughiniș, C., Gabor F., (2008) Come Closer: Exclusion and Inclusion of Roma in Present-Day
Romania . Bucharest: National Agency for Roma;

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
10022. Stănescu, S. M.; (coordonator), Alexandrescu, A.; Bojinc ă, M.; E rnu, S.; R ădulescu, L. (2013).
Modele de întreprinderi sociale pentru persoane de etnie roma, Programul Na țiunilor Unite pentru
Dezvoltare România
23. Toth, A.,I., (coord.), Dan, A., Briciu, C., (2012), Economia social ă și Comunit ățile de Romi –
provocări și oportunit ăți, POSDRU 2007-2013, Bucure ști. [online], disponibil la:
http://www.undp.ro/libraries/projects/Economia_Sociala_si_Co munitatile_de_R omi_Provocari_si_Oportu
nitati.pdf [ Accesat la 20.09.2013]
24. UNDP/Banca Mondial ă/Comisia European ă, (2011), Proiect pilot privind comunit ățile de
romi: Instrumente și Metode de Evaluare și Colectare de Date ;
25. UNDP/Banca Mondial ă/Comisia European ă, (2012), Situa ția romilor în 11 State Membre:
rezultatelesondajelor pe scurt (The situation of Roma in 11 EU Member States ), Luxembourg: Oficiul
pentru Publica ții al Uniunii Europene;
26. Voicu, M., Toleran ța și discriminare perceput ă, (2007) în „Barometrul Incluziunii Romilor”,
Fundația pentru o Societate Deschis ă, București;
27. Voicu, M. (coord.), 2007, Nevoi și resurse în comunit ățile de romi , Fundația Soros Romania,
București;
28. Zamfir, C., Zamfir E. (coord.), 1993, Țiganii între ignorare și îngrijorare , editura Alternative,
București, 1993;
29. Zamfir, C. & Preda M. (coord.), 2002, Romii în România, editura Expert , București.

Pagini web:
http://mesteshukar.ro/i_acasa.asp?SMID=36&ARTID=91
http://www.agentiaimpreuna.ro/files/Casa_Romilor.pdf
http://www.femrrom.ro/ro/proiect/prezentare-proiect
http://issuu.com/romanobutiqstudiu/docs/studiuromanobutiq
http://romanobutiq.ro/muzeul-culturii-romilor/
http://www.sastipen.ro/proiecte-fse/centre-co munitare-de-resurse-ccr-proiecte
http://www.sastipen.ro/proiecte-fse/ mediere-sanitar a-pms-proiecte
http://www.incluziuneafemeilorro me.ro/despre-proiect
http://www.desire-ro.eu/wp-content/uploads/album-web.pdf .

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE

CAP. 6. LOCUIRE ȘI INCLUZIUNE SOCIAL Ă: BUNE PRACTICI

Experiențele din ultimii dou ăzeci de ani recomand ă identificarea mecanismelor de facilitare
comunitar ă în procesul de generare și implementare a proiectelor de dezvoltare în comunit ățile de romi.
Desegregarea spa țială, relocarea din zone poluate, îmbun ătățirea condi țiilor de locuit, sustenabilitatea
locuirii și oprirea evacu ărilor forțate sunt considerate prioritare în do meniul locuirii incluzive a romilor din
zone deprivate.
În România există o experien ță bogată acumulat ă de către diverse organiza ții care au finan țat sau
care au implementat proiecte pentru incluziun ea romilor. Implementarea unor astfel de ini țiative în
comunitățile de romi și lecțiile învățate de către cei direct implica ți (instituții guvernamentale, finan țatori,
organizații neguvernamentale, comunităț i) contribuie la identificarea problemelor cel mai frecvent întâlnite
și a modalităț ilor în care acestea pot fi prevenite sau solu ționate. Abord ările integrative, care privesc
legăturile dintre locuire, educa ție, munc ă contractual ă și utilizarea serviciilor sociale și medicale,
subliniază importan ța economiei sociale ca posibilă cale de solu țio nare a problemelor cu care se confrunt ă
comunitățile de romi (Rista, A. & Stanciu, T., 2011, p. 10). Privind situa ția locuirii persoanelor de etnie
romă, acesta este un subiect care nu a fost sus ținut prin eforturi omogene și sistematice în vederea
furnizării unor date atât calitative cât și cantitative, excep ție fă când RPL 2011 (Recens ământului
Populației și al Locuinț elor, 2011). De și există legislație care să permită colectarea datelor (chiar ș i cu un
caracter mai sensibil) (Legea nr. 677/2001 pentru protec ția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal ș i libera circula ție a acestor date) precum și obligativitatea celor care implementeaz ă
proiecte finan țate de UE de a colecta și raporta date privind etnia, „autorit ățile române explic ă lipsa unor
politici de locuire pentru romi de cele mai multe ori ca urmare a lipsei de date pe care s ă se fundamenteze
astfel de politici” (Ni ță, 2009). Pe de alt ă parte îns ă, autoritățile invocă imposibilitatea de a “discrimina
pozitiv” minoritatea rom ă în privința accesului la locuin țe sociale. Deș i legea 116/2002 privind combaterea
marginaliz ării sociale ofer ă prerogative autorit ăților locale s ă furn izeze locuin țe sociale ș i să contribuie la
achitarea costurilor utilit ăților publice în cazul familiilor ș i persoanelor singure care corespund defini ției
legale a situa ției de marginalizare, acest lucru se întâmpl ă extrem de rar. Legea 116/2002, care ar fi trebuit
să fie revizuit ă în urma noii legi a asisten ței sociale din 2011, define ște ca marginalizat ă social orice
beneficiar de ajutor social în baza legii Venitului Minim Garantat (L. 416/2001, reactualizat ă subsecvent)
care se afl ă simultan în cel pu țin două situații de risc de excluziune, dintre care exact dou ă fac referire la
lipsa unei locuin țe proprii și condiții inadecvate de locuire110. Probabil și datorită faptului c ă raportarea
cazurilor de marginalizare socială și luarea m ăsurilor corespunz ătoare stă în competen ța autorităților locale
și ar trebui finan țată din bugetele locale, cazurile relatate și soluționate sunt foarte rare111.
RomaniCriss și Amnesty International au semnalat de-a lungul anilor o serie de probleme privind
respectarea dreptului la locuire decent ă în cazul persoanelor de etnie rom ă cu o situa ție precar ă,
documentând mai multe cazuri de evacu ări și relocări forțate; concluzia lor a fost c ă autoritățile locale ș i
guvernamentale nu de țin nici un „instrument de ac țiune care s ă «corecteze» deciziile adoptate de consiliile
locale privind demolarea locuin țelor periferice ale romilor sau evacuar ea romilor din cartierele locuite de

110 Art. 49 al H.G. 1149/2002 prevede c ă prin „persoan ă marginalizat ă, se întelege persoana care beneficiaz ă de venit minim
garantat sau face parte dintr-o familie beneficiar ă de venit minim garantat, în condi țiile Legii nr. 416/2001, și se află în cel pu țin
două dintre urmatoarele situa ții: a) nu are loc de munc ă; b) nu are locuin ță în proprietate sau în folosin ță;c) locuie ște în condi ții
improprii; d) are unul sau mai mul ți copii în între ținere sau face parte dintr-o familie cu mul ți copii în între ținere; e) este persoan ă
vârstnică, fără susținători legali; f) este încadrat ă în categoria persoanelor cu handicap sau invaliditate; g) are în între ținere o
persoană încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav, accentuat ori invaliditate gradul I sau II; h) a executat o pedeaps ă
privativă de libertate.
101111 Pentru o analiz ă a problemelor privind implementarea legii marginaliz ării sociale, vezi Rat, C. (2012): Politica marginaliz ării.
Abrupt și invizibil. Antologia CriticAtac 2012. Cluj -Napoca: Editura Tact.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
102acești a în diferite ora șe în România.” 112 Recomandă rile organiza ției RomaniCriss au fă cut referire la
integrarea politicilor publice de locuire în politicile sociale de incluziune și consultarea organiza țiilor care
reprezintă persoanele de etnie rom ă, implementarea unor proiecte care s ă corespundă nevoilor concrete ale
comunităților de romi, contribuind mai ales la legalizarea a șezărilor informale și a caselor construite fă ră
autorizație, cât și includerea zonelor locuite de familii rome de zavantajate în planul urbanistic general ș i
zonal. De asemenea, se im pune alinierea la legisla ția interna țională privind Dreptul la Locuire și
interzicerea evacu ărilor forțate, înlăturând astfel discriminarea împotriva popula ției de etnie rom ă. Rămâne
valabilă observația veche de aproape un deceniu: “problemele legate de locuire și de sănătate sunt rezultat
nu doar al s ărăciei cauzate de penuria de locuri de munc ă și de surse de venit dar și un rezultat al segreg ării
rezidențiale” (Sandu, 2005, p.7)
Întrebările inerente acestui capitol sunt: din ce motive sunt necesare și în ce măsură sunt justificabile
măsuri de politic ă socială în dom
eniul locuirii țintite către popula ția săracă de etnie rom ă? Nu ar fi
suficient s ă se asigure accesul etnicilor romi la programele de locuin țe sociale de care poate beneficia
oricare cet ățean român? Pentru a r ăspunde la aceste întreb ări, trebuie mai întâi s ă descriem situa ția privind
locuirea social ă subvenționată public în România. Apoi, vom prezen ta câteva exemple de bune practici în
domeniul locuirii din România ș i din alte state UE.
În cadrul Panelului pentru Evaluarea de Politici Publice, realizat în noiembrie-decembrie 2009 de
către IMAS, INSOMAR și MetroMedia Transilvania, la cererea Agenției pentru Strategii Guvernamentale
(ASG – restructurat ă între timp)113, doar 0.4% dintre responden ți au indicat c ă închiriaz ă locuințe sociale
sau locuin țe ANL (raportul nu permite diferen țierea), iar 6.3% c ă închiriaz ă de pe pia ța privată. Media
pentru statele membre UE este semnificativ mai mare: 13.5% din popula ția statelor membre UE pl ătesc o
chirie subven ționată pentru o locuință din fondul public sau locuiesc gratuit (Eurostat 2011)114. Rezultatele
RPL din 2011 confirm ă această discrepan ță: doar 1.4% din fondul de locuin țe din România se afl ă în
proprietate de stat115. Acest lucru înseamn ă că statul are foarte puț ine resurse pentru a oferi locuire
subvenționată, chiar și pe o perioad ă determinat ă, familiilor sau persoanelor singure cu venituri reduse,
deși subvenționarea locuin ței și a utilităților publice sunt m ăsuri de combatere a excluziunii sociale
legiferate prin legea 116/2002 privind Combaterea Marginaliz ării Sociale.
Programul „Prima Cas ă” al Agen ția Națională pentru Locuin țe (ANL), înfiin țată prin Legea nr.
152/1998, se adreseaz ă tinerilor cu vârsta sub 35 de ani, cu un nivel de educa ție superior și venituri stabile,
respectiv tinerilor care au p ărăsit sistemul de îngrijire a copilului în centre reziden țiale sau celor cu
dizabilități. Deoarece chiria șii ANL au posibilitatea de a cump ăra locuința în decursul a câtorva ani116,
programul, chiar dacă a adus beneficii popula ției tinere din clasa de mijloc urban ă, nu a contribuit
semnificativ la extinderea fondului public de locuin țe sociale. Sarcina de a adresa nevoia de locuire social ă
subvenționată revine prim ăriilor, care pot aloca o parte a bugetului local pentru construc ția sau
reamenajarea de locuin țe sociale, în cel din urm ă caz folosind ș i co-finan țarea european ă prin Fonduri
Structurale. A șa cum am ar ătat într-o analiz ă anterioar ă117 (Raț, 2013), politicile locale privind construc ția,
reamenajarea și distribu ția locuin țelor sociale diferă considerabil. Datorit ă faptului c ă criteriile de
distribuire a locuin țelor sociale sunt stabilite la nivelul municipalităț ilor, prin hot ărâre de consiliul local,
există destul de mult ă discreție și variație în ceea ce priveș te accesibilitatea locuin țelor sociale pentru
familiile dezavantajate de etnie rom ă. Așa cum am ar ătat în studiul citat, ora șe precum Cluj-Napoca,

112 Discriminarea romilor in ceea ce priveste dreptul la locuir e – Cazuri de incalcare a dreptului la locuire din Romania.
113 Panelului pentru Evaluar ea de Politici Publice (2009). Cercetare panel, primul va l, realizat de IMAS, INSOMAR și
MetroMedia Transilvania în Noie mbrie-Decembrie 2009, la comanda Agenției pentru Strategii Guvernamentale,
www.publicinfo.gov.ro (Accesat: 01.03.2010).
114 Eurostat (2011): Housing in Europe in 2009 . Brussels: The European Commission (data from EU-SILC).
http://epp.eurostat.ec.europa.eu /cache/ITY_OFFPUB/KS-SF -11-004/EN/KS-SF-11-004-EN.PDF (Accesat: 06.10.2013).
115 Recensământul Popula ției și Locuințelor, 2011. Rezultate preliminare. Tabelul 10. Locuin țe conven ționale pe forme de
proprietate. (Accesat: Iulie 2013).
116 Vezi reglement ările în vigoare pe site-ul Agen ției Naționale pentru Locuin țe, www.anl.ro (Accesat: 05.10.2013).
117 Rat, Cristina (2013). Accesul la locuin țe sociale – compara ție între Cluj-Napoca, Târgu Mure ș, Miercurea Ciuc, Ploie ști și
Călărași. Raport de cercetare elaborat în c adrul proiectului SPAREX, Mai 2013. http://sparex-ro.eu/wp-content/uploads/Accesul-
la-locuinte-sociale_Sparex.pdf (Accesat: 06.10.2013)

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
103adoptă o politic ă elitistă prin care confer ă punctaje ridicate aplican ților cu nivel de educa ție superior,
discriminând astfel indirect familiile rome cu educa ție precară. Recent, Baia Mare a adoptat o politic ă
similară118. Alte ora șe, precum Târgu Mure ș, Miercurea Ciuc sau Ploie ști, nu ț in cont de nivelul de
educație al aplicantului și acordă punctaje mai mari familiilor cu mul ți copii, dar fondul imobiliar public de
care dispun este mult prea redus pentru a acoperi nevo ile persoanelor vulnerabile sub aspectul locuirii,
inclusiv ale celor de etnie rom ă. Pentru o analiz ă bazată pe microsimul ări ale accesului la locuin țe sociale
în rândul unor tipuri de familie care se reg ăsesc frecvent în rândul minorit ății rome vezi Ra ț (2013).
Sintetizând, atât programul de locuin țe al ANL, cât și programele locale (frecvent sus ținute și prin
co-finațare european ă) răspund nevoii de locuire subven ționată preponderent în cazul altor categorii
sociale, inclusiv a clasei de mijloc urbane, ș i adreseaz ă în foarte mic ă măsură nevoile familiilor aflate într-
o situație de multiplu dezavantaj, cum sunt multe dintre familiile de etnie rom ă. Trebuie men ționat, de
asemenea, c ă aceste programe se desf ășoară aproape exclusiv în mediul urban, prim ăriile rurale având prea
puține resurse pentru a se mobiliza în acest sens. Mai mult, atunci când prim ăriile urbane folosesc fonduri
structurale europene pentru regenerare urbană și reamenajeaz ă locuințele sociale, au loc reloc ări ale
vechilor chiria și, frecvent fam ilii de etnie rom ă, în locuin țe de necesitate de o calitate foarte proast ă: cum
ar fi locuin țe tip container de plastic în Târgu Mure ș sau container de fier în Miercurea Ciuc, cazuri
documentate de Romani Criss119 și Amnesty International120, cât și mai recent în cadrul cercet ării
SPAREX121 (2012). Astfel, procesele de regenerare urbană au fost frecvent înso țite de evacu ări forț ate și
relocări în zone insalubre, poluate, în locuinț e de necesitate substandard, situate în zone periferice: este
cazul reloc ării familiilor rome în strada Prim ăverii, lâng ă stația de epurare din Miercurea Ciuc în 2004; a
56 de familii extinse din locuin țele sociale și anexele improvizate de pe str. Coastei lâng ă rampa de gunoi
de la Pata Rât în Cluj-Napoca, decembrie 2010122; a cca. 200 de familii din zona Craica în incinta fostei
fabrici CUPROM din Baia Mare, în spa ții contaminate de produș i chimici123. Toate aceste m ăsuri se
înscriu în rândul relelor practici de adresare a problemei locuirii în cazul persoanelor cu o situa ție precară,
fără posibilitatea de a- și acoperi din resurse proprii costul unei locuin țe adecvate.
Pe de altă parte, există și bune practici la nivelul autorit ăților locale din mediul urban. Spre
exemplu, Prim ăria Sectorului 1 din Bucure ști a achiziț ionat locuin țe de pe pia ța liberă pentru a le închiria
sub formă de locuin țe sociale familiilor cu venituri sc ăzute, respectiv a construit blocuri de locuinț e sociale
care vor fi repartizate, pentru a evita segregarea, atât fo știlor chiria și ai locuin țelor naționalizate, cât și
familiilor cu venituri sc ăzute124. De asemenea, în urma semnă rii unui Memorandum de În țelegere cu
UNDP în iunie 2011, Prim ăria Cluj-Napoca, în cadrul unui proiect de asisten ță tehnică al UNDP finan țat
de Open Society Foundations – Making Most of EU Funds for the Roma125, a aplicat pentru finan țare
europeană, fonduri structurale, pentru renovarea și transformarea în locuinț e sociale a 11 apartamente

118 Vezi HCL 35/2013 al Cons iliului Local Baia-Mare,
http://www.baiamare.ro/Baiamare/C onsiliu%20 local/sedintele%20consiliului/an%202013/februarie/hot035%20_13%20.pdf
(accesat: 31.10.2013).
119 Romani Criss (2006): CRISS versus Primaria Miercurea Ciuc. Înc ălcarea dreptului la locuin ță adecvată. Dosar D/2004.
București: Romani Criss. http://www.romanicriss.org/Raport% 20d e%20caz%20Miercurea%20Ciuc.pdf (accesat: 06.10.2013).
120 Amnesty International (2011): Solidarity with the Roma Families from Miercu rea Ciuc Seeking Justice for seven years on.
http://livewire.amnesty.org/2011/08/03/solidarity-with-the-ro m a-from-miercurea-ciuc-seeking-justice-seven-years-on/ ;
http://www.amnesty.org/fr/library/asset/EUR39/003/ 2011/fr/5882 8801-e926-4d1f-a14a-ea7b53e86138/eur390032011en.html
(accesat: 06.10.2013).
121 Cercetarea Spațializarea și Rasializarea Excluziunii Sociale. Constituirea social ă și cultural ă a "ghetourilor țigănești" în
România în context European. 2011-2014. Proiect finan țat prin Programul IDEI al Planului Na țional de Cercetare din România.
Director: Eniko Vincze, Universitatea Babe ș-Bolyai Cluj-Napoca. www.sparex-ro.eu (accesat: 06.10.2013)
122 Vezi documenta ția realizat ă de Grupul de Lucru al Organiza țiilor Civice – GLOC din Cluj-Napoca, www.gloc.ro (accesat:
06.10.2013) cât și raportul UNDP și UBB (2012): Participatory Assessment of the Socia l Situation from the Pata Rat and
Cantonului Area, Cluj-Napoca. Cluj-Napoca, UNDP and the Babeș -Bolyai University (availab le upon request from the UNDP
Bratislava Regional Office).
123 Vezi scrisoarea deschis ă Romani Criss, Șanse Egale și Asociaț ia Împreun ă pentru Ei adresat ă Primăriei Baia Mare în 2012,
http://www.romanicriss.org/PDF/ Open%20Letter%20Baia%20M are.pdf (accesat: 06.10.2013).
124 Vezi Programul de locuin țe sociale al Prim ăriei Sectorului 1 din Bucureș ti, http://www.primariasector1. ro/prezentare-locuinte-
sociale.html (accesat: 06.10.2013).
125 Pentru mai multe detalii privind proiectul Preparatory Phase of a Model Project: Ma king the most of EU Fund for Sustainable
Housing and Inclusion of disadvantaged Roma (explicitly bu t not exclusively targeted) in Cluj Metropolitan Area vezi:
http://www.undp.ro/projects.php?project_id=68 (accesat: 06.10.2013)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
104dispersate în ora ș, care vor fi utilizate ca locuin țe sociale pentru fam iliile nevoia șe de etnie rom ă din zona
Pata-Rât și Cantonului.
Trebuie îns ă avut în vedere c ă măsurile vizând locuirea decent ă pot fi sustenabile pe termen lung
doar dacă sunt planificate și implementate în mod integrat cu m ăsuri de facilitare a accesului la locuri de
muncă, îmbunătățirea nivelului de educa ție și calificare profesională , asigurarea accesului la servicii
medicale și servicii sociale, în special îngrijirea persoanelor cu dizabilit ăți și a copiilor mici în cre șe și
grădinițe publice, permi țând astfel femeilor, care în mod tradi țional preiau aceste sarcini de îngrijire în
mediul familial, s ă foloseasc ă oportunit ățile de calificare și angajare ce le sunt oferite. Programele de
locuințe sociale î și pot atinge obiectivele a șteptate de incluziune social ă doar dac ă sunt gândite pe termen
lung, integrat și desegregat.
Problema segreg ării spațiale și a locuirii precare în rândul familiilor deprivate de etnie rom ă este
comună și zonelor rurale, dar acolo prim ăriile au mult mai pu ține resurse pentru a implementa politici ce
urmăres
c desegregarea, ca atare, în domeniul locuirii. Drept obiective viabile, poate fi mai realist ca
politicile de incluziune din mediul rural s ă își propună îmbunătățirea calităț ii locuirii și a infrastructurii
zonei, respectiv a drumurilor și serviciilor publice utilizate de comunit ățile dezavantajate de romi, astfel
încât să se asigure accesul la școală, la locuri de munc ă, cât și utilizarea facilit ăților indispensabile unui
mod de via ță adaptat la cerinț ele cotidiene. În acest sens, putem considera c ă exemplele din mediul rural
descrise în continuarea acestui capitol sunt “bune practice”, chiar dac ă acestea nu și-au propus dispersarea
în spațiu a caselor familiilor rome din comunit ăți dezavantajate.
Accesul la condi ții de locuire adecvate, atât din punct de vedere al configură rii locuin țelor, al
utilităților de care dispun acestea, cât și al mediului în care sunt acestea situate, reprezint ă o măsură
esențială a incluziunii sociale și este considerat ă ca o prioritate în cadrul politicii UE126. Conceptul de
incluziune, în abordarea UE, cuprinde atât o dimensiune individuală cât și una colectivă , încapsulând atât
așa-numitul principiu personalist cât și principiul solidarit ății. Astfel c ă, pentru o bună integrare social ă
există 5 factori care contribuie decisive, precum ilustreaz ă Figura 1:

126 Conform Comunicatului Comisiei Europene, Un Cadru UE pentru Strate giile Nationale de integrare a romilor pana in 2020, 5
aprilie 2011

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
Figura 1: Factorii care influenț ează integrarea
Motiv comun:
Un sens clar de aspira ții și valori comune,
care se concentreaz ă pe ceea ce avem în
comun, mai degrab ă decât pe diferen țele
noastre.

105

Sursa: Creati
ng the conditions for Integration, 2012: 4.
În ceea ce prive ște domeniul locuirii, Strategiei Guvernului României de Incluziune a cet ățenilor
români aparț inând minorit ății romilor pentru perioada 2012-2020 îi lipsesc în totalitate m ăsuri care s ă
vizeze abordarea discrimin ării. Prin înc ălcarea drepturilor la locuire societatea contribuie la excluziunea
socială a persoanelor de etnie rom ă, prin fenomene ca segregarea rezidenț ială, condiții precare de locuire,
(in)accesul la locuin țele sociale, evacu ări forțate ilegale (un mod al politicii urbane de a învinge pe termen
scurt), nelegalizarea locuin țelor – așezărilor informale ale persoanelor de etnie rom ă, ș.a.m.d..
Referitor la situa ția persoanelor de etnie rom ă în ceea ce prive ște amplasarea locuinț elor, majoritatea
trăiesc în mici localit ăți rurale (53,2%), doar o mică parte dintre ei locuind în ora șe, în general în zonele de
periferie extrem ă (conform datelor prezentate în tabelul 6.1).
Tabelul nr. 6.1 Amplasarea locuin țelor
Unde este amplasat ă locuința dumneavoastr ă? Romii din România
În mediul rural, într-un sat 53,2%
În mediul rural, în vecin ătatea unui sat 8,7%
Într-un ora ș, exact în centru 4,1%
Într-un ora ș, la periferie 30,6%
Într-un ora ș, în zona periferic ă extremă 3,4%
Sursa : Tarnovschi et al, 2012: 57
Potrivit datelor furnizate de un alt studiu recent, “o propor ție semnificativ ă a romilor au dificult ăți
de locuire, care variaz ă de la lipsa unei locuin țe, la condi ții de locuire mizere, pân ă la lipsa actelor de
identitate și de proprietate” (Preoteasa et al , 2011). Conform acelora și date, circa 2/3 (67%) dintre
persoanele de etnie rom ă locuiau în comunit ăți compacte/segregate (majoritatea de tip rural, 74% dintre
ei), în care majoritatea popula ției este de etnie rom ă și erau marginaliza ți, separaț i de restul comunit ăților.
Datele ultimului Recens ământ (RPL, 2011) eviden țiază situația precară a locuirii persoanelor de etnie
romă, 36% dintre gospodă riile lor aveau acces la re țeaua public ă de apă potabilă (comparativ cu 61,2%
dintre toate gospod ăriile în România), 24% dintre locuin țele romilor aveau acces la canalizare (re țeaua Mobilitatea social ă: Placarea intoleran ței
și Oam
eni capabili s ă
realizeze poten țialul lor. INTEGRARE
extre
mismului
Participarea și capacitarea
(empowerment): Responsabilitatea:
Un sentim
ent puternic de angajamente
comune și obligații reciproce, care
aduc responsabilitate personal ă și
socială Oa
meni din toate mediile au
posibilitatea de a lua parte la via ța
socială locală și națională, să fie
consultați și să participe în luarea
deciziilor privind via ța lor.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
106publică sau fose septice) c omparativ cu cei 43,5% la nivel na țional, 16% aveau toaletă cu apă curentă față
de 42% din popula ția României și 68% au spus c ă au toaletă în curte sau în afara locuin ței.
Conform planului Guvernul României în cadrul Deceniul de Incluziune a Romilor 2005 – 2015, pe
parcursul acestor 10 ani, referitor la locuire, România și-a asumat reabilitarea locuinț elor persoanelor de
etnie rom ă, accesul la utilit ăți în comunit ățile de romi precum și construirea unor locuin țe sociale la care s ă
existe acces non-discriminatoriu pentru persoanele de etnie rom ă. Locuințele construite sunt îns ă la un
standard mult prea ridicat fa ță de posibilit ățile popula ției de etnie rom ă de a plă ti întreținerea acestora, iar
criteriile de acordare a locuin țelor sociale sunt, de asemenea, în defavoarea etnicilor romi, aș a cum am
analizat anterior.
Astfel că este nevoie de cunoaș terea bunelor practici în domeniul locuirii pentru a ști care sunt
modelele bune de replicat. “O bună practică este definit ă ca orice încercare care ș i-a arătat
funcționalitatea într-un anumit fel – fie integral, fie par țial, dar exist ă dovezi ale eficacit ății sale – și care
poate avea implica ții pentru practici desf ășurate altundeva, la orice nivel. Prin urmare, exist ă trei nivele
de bună practică: promițătoare, demonstrate și replicate (sau “cele mai bune”) practici.” (defini ția lui
Olivier Serrat citat ă de CoE, baza de date a bunelor prac tici în domeniul incluziunii Romilor127, Good
Practice Roma, 2011).
Într-o altă abordare (Cace, Nicolescu și Scoican, 2010), exist ă două tipuri de bune practici, definite
prin evaluare sau instant, dar care au caracteristici diferite, cum se vede și în tabelul nr. 6.2.
Tabel nr. 6.2 Caracteristicile celor dou ă tipuri de bune practici
Bune practici definite prin evalua re Bune practici definite instant
 practici testate și validate
 grad înalt de încredere
 grad înalt de replicabilitate
 standard metodologic înalt
 costuri mari
 interval de validare mare
 timp de elaborare și de diseminare mare
 foloseș te și furnizeaz ă cunoaștere explicit ă
 relevante pentru programe mari, grupuri ț intă
mari, interven ții sociale generalizate
 utile pentru deciden ți de nivel înalt
 atractive pentru cercet ători  practici „brute”
 grad redus de încredere
 replicabilitate relativ ă
 nu implic ă metodologie
 costuri reduse
 validare rapid ă
 elaborare și diseminare rapid ă, adesea
informală
 foloseș te cunoaștere tacită, și explicită
 relevante pen
tru proiecte mici, grupuri țintă
mici, interven ții individualizate
 utile pentru practicieni
 neinteresante pentru metodologii, dar
atractive pentru cercet ătorii care studiaz ă
intervențiile sociale inovative, de tip „pilot
Sursa: Cace, S., Nicol ăescu, V., Scoican, A., 2010: 119
Astfel că pentru a identifica un model de bune practici în domeniul locuirii trebuie s ă se țină cont
atât de specificul grupurilor vulnerabile adresate în programul respectiv, cât și de o serie de factori umani,
sociali, contextuali și economici, cum ar fi: factorii care au influenț at succesul, tehnicile ș i metodele de
abordare, inova ția organiza țiilor sau/ș i criteriile finanț atorilor de proiecte, utilizarea capitalului rela țional
(al managerilor, reprezentanț ilor organiza țiilor rome ș i a membrilor comunităț ilor de romi), instrumente
specifice utilizate, încheierea de parteneriate, contribu țiile financiare sau/ și în natur ă, implicarea
autorităților locale etc. (Cace S., Duminic ă G., Preda M., 2005: 64).

127 Council of Europe, Good Practic e for Roma Inclusion dataset, http://goodpracticeroma.ppa.coe.int (Accesat: 31.10.2013).

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
107De-a lungul timpului au existat o serie de proiect e bine implementate ( unele reprezentând chiar
modele de bune practici în domeniul locuirii) care vin s ă sprijine îndeplinirea planului asumat de Guvern.
În ciuda numeroaselor probleme cu care se confrunt ă unele comunit ăți compacte de romi în domeniul
locuirii, precum și în ciuda faptului c ă locuirea sub standardul parametrilor minimi admi și ca definind
locuirea adecvat ă, are consecin țe adânci asupra modului în care indivizii î și desfășoar ă activitatea (la
școală, la locul de munc ă, în societate), interven țiile în domeniul locuirii ce vizeaz ă romii din România,
dar și din spațiul european în general, sunt nu doar pu ține la num ăr, ci și slab documentate pân ă în prezent.
Am dori s ă prezentăm șase asemenea programe, patru din România, una din Ungaria (mediul urban), una
din Spania (mediul urban metropolitan) și una din Slovacia (mediul rural).
1. Proiectul „ O casă, un viitor ”, derulat de Habitat for Humanity Romania în dou ă comune cu
număr semnificativ de locuitori romi;
2. Programul de dezvoltare comunitar ă derulat de Agen ția de Dezvoltare Comunitar ă „Împreun ă”
3. Proiectele de renovare și construc ție de locuin țe desfășurate de Funda ția olandez ă ProRroma în
câteva locaț ii din
centrul și nord-vestul țării;
4. Proiectele de construire comunitar ă din 4 comunit ăți de romi din cadrul programului „ Arhipera ”
, proiect implementat de Funda ția Soros România;
5. Proiectul „Case mai Bune”implementat de Funda ția pentru Asisten ță Socială și Tineret (FAST);
6. Reabilitarea comunitar ă a „Turnului Iadului” în localitatea Veszprém”, implementat de
organizația Hungarian Maltese Charity Service;
7. Programul IRIS al Comunit ății Autonome Madrid;
8. Programul de dezvoltare al comunei Spišski Hrhov, Levo ča District, regiunea Prešov, Nord-Estul
Slovaciei.
1. O casă, un viitor128. Proiectul a vizat construirea a 48 de locuin țe noi pentru familii de romi din
comunitățile Bălțești, județul Prahova ș i Vânători, județul Neamț și a fost implementat în 2011 de Habitat
for Humanity Romania, în parteneriat cu Funda ția Soros România și cu sprijinul autorit ăților locale ș i este
finanțat de către Funda ția Timken din Canton, Statele Unite ale Americii (la B ălțești) și Fundația
Vodafone România. Construc ția s-a realizat chiar de c ătre familiile de beneficiari, sub îndrumarea
personalului specializat, în scopul de a cre ște sentimentul responsabilit ății beneficiarilor fa ță de locuin țele
noi. În acela și timp, proiectul a vizat și domeniul ocup ării, formând 30 de persoane din comunit ățile de
romi în domeniul construc țiilor, facilitând angajarea acestora în proiecte similare sau pe pia ța privată a
construcțiilor.
2. Programul de dezvoltare comunitar ă derulat de Agen ția de Dezvoltare Comunitar ă
„Împreun ă”. Conceptul interven ției Agenției „Împreun ă” s-a numit „Mai mult decât c ărămizi” . Proiectul
a fost im
plementat în perioada iunie-octombrie 1999 în localitatea Nu șfalău, județul Sălaj, a vizat
construirea a 10 locuin țe sociale și a fost considerat de mass-media și de speciali ști drept o premier ă
națională și totodată un model de abordare integrat ă în dezvoltarea comunitar ă. În vederea construirii de
locuințe sociale s-a folosit for ța de lucru existentă în comunitatea rom ă, proiectarea s-a efectuat cu ajutorul
unui inginer constructor rom. În realizarea caselor au fost folosite materii prime realizate de membrii
comunității rome iar criteriile de selec ție a beneficiarilor și alocarea locuinț elor sociale a fost stabilit ă în
cadrul comunit ății, în mod participativ. Este consid erat un model de bune practici datorit ă metodei
dezvoltării comunitare folosite în comunitatea de romi, axat ă pe participarea comunităț ii în toate etapele
proiectului, prin valorizarea contribu ției umane și financiare locale, datorit ă implicării active a membrilor

128 Informațiile au fost preluate de pe site-ul Habitat for Humanity,
http://www.habitat.ro/detalii/o_cas%C4%83,_un_viitor_pen tru_familiile_defavori zate/proiect-10.html?projecttabs=0 , accesat în
septembrie 2013.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
108comunității. Rezultatele proiectului: 10 fam ilii din Nu șfalău și-au îmbună tățit condițiile de locuit; s-au
creat locuri de munc ă sezoniere pentru 18 tineri romi din comunitate; dup ă terminarea proiectului, alte 3
case au fost construite, iar altele 2 au fost renovate din resurse proprii.
3. Proiecte de renovare și construc ție de locuințe ProRroma. Fundația olandez ă ProRroma
desfășoară proiecte educa ționale și de reabilitare și construc ție de locuin țe și facilități comunitare (ș coală
privată, centru educa țional etc.), începându- și activitatea în România în anul 1990 cu un proiect de
reabilitare de locuin țe în comuna Tinca, jude țul Bihor.129 Fundația îmbină proiectele ș i activitățile
educaționale de tip școală privată religioasă cu acțiuni de îmbun ătățire a condi țiilor de locuire și
infrastructur ă (reabilitarea drumurilor, extinderea re țelei de ap ă) a comunit ăților de romi beneficiare ale
activităților educa ționale, contribuind astfel la îmbun ătățirea substan țială a condițiilor de via ță.
4. Proiecte de construire comunitar ă. Fundația Soros România desf ășoară programul Arhipera, cu
scopul de a crea o arhitectur ă a interesului comun în România130. Obiectivele programului sunt
îmbunătățirea condi țiilor de via ță a grupurilor în situaț ie de sărăcie extrem ă și excluziune social ă, prin
creșterea calităț ii locuirii și serviciilor sociale în acest tip de comunit ăți; crearea unei metodologii și a unui
model de interven ție aplicabil la nivelul întregii țări; crearea unei școli de arhitectur ă participativă în
România. Printre proiectele derulate în cadrul programului se afl ă și două proiecte de construire
comunitar ă în comunit ăți compacte de romi din România, și anume, Dor-M ărunt și Sărulești în jude țul
Călărași, Procesul de construire de locuinț e este acompaniat de activit ăți de dezvoltare comunitar ă care
utilizează principiile lucrului participativ, caracterizat prin participarea comunit ății la luarea de decizii în
legătură cu produsele și procesele proiectului. Prin formarea de Grupuri de Dezvoltare Comunitar ă se
asigură participarea comunităț ii la deciziile legate în special de beneficiarii de locuin țe noi sau reabilitate,
precu
m și de utilizarea cl ădirilor comune în beneficiul întregii comunit ăți. Astfel, comunitatea este cea
care desemneaz ă beneficiarii activit ăților de construire / reabilitare precum și funcțiunea centrelor
construite adiacent. Cl ădirile se proiecteaz ă participativ, cu sprijinul și feedback-ul beneficiarilor și discuții
asupra machetelor.
5. Proiectul „Case mai Bune” 131 implementat de Funda tia pentru Asisten ță Socială și Tineret
(FAST). Misiunea proiectului este de a “îmbun ătăți viața celor mai s ăraci membri din comunit ățile locale
de romi, prin oferirea unui ad ăpost sigur, în care familia s ă locuiască în demnitate, iar copiii s ă crească
sănătos”. Cu sprijinul autorităț ilor locale dar ș i cu cel al membrilor comunităț ilor de romi, FAST
construiește case noi pentru acele familii de romi care tr ăiesc în să răcie extrem ă în zone rurale din jude țul
Brașov (în Tărlungeni, Zizin, Budila și Săcele), comunit ăți populate exclusiv de persoane de etnie Roma
izolați din punct de vedere geografic, social și economic. Echipa de muncitori care lucreaz ă la realizarea
caselor pentru romi este format ă din: membri ai comunit ăților de romi, personal al funda ției FAST și
voluntari. Construc ția unei case (simple, prefabricate) dureaz ă circa 2 luni iar materialele folosite la
construirea caselor sunt realizate în atelierul lor local , de la demararea proiectului în anul 2007 s-au
construit 20 de case noi iar alte câteva familii au fost ajutate s ă obțină materiale de construc ție (ajutor
privind mâna de lucru, sprijin financiar) în vederea construc ției de case sau de îmbun ătățire a caselor deja
construite.
Pentru a compensa lipsa de modele de prac tici pozitive implementate în România, ad ăugăm un caz
din Ungaria care ar putea constitui un model de replicat și în România.
6. Reabilitarea comunitar ă a „Turnului Iadului” în localitatea Veszprém ”132, implementat de
organizația Hungarian Maltese Charity Service.133 Organiza ția maghiară Serviciul de Caritate Maltez

129 Informațiile au fost preluate din prezentarea d-lui Caba Gavril, pre ședinte al Funda ției, în cadrul Conferin ței din 18 octombrie
2012 „Observatorul pentru Romi”, organizat ă de Agenția de Dezvoltare Comunitar ă „Împreună ” la Bucure ști. Parțial, informa ția
se regăsește și pe site-ul Funda ției, http://www.prorroma.org/eng/project_inf o/r enovation_and_construction_projects/ , accesat în
septembrie 2013.
130 Informațiile au fost preluate de pe link- urile http://www.soros.ro/ro/program.php?program=54 și
http://www.soros.ro/ro/progr am_articol. php?articol=382 , accesate în septembrie 2013.
131 Informațiile despre acest proiect au fost preluate de pe site-ul oficial al funda ției: http://fastcharity.ro
132 Traducerea termenului: „Community-based rehabilitation of “Hell’s Tower” in Veszprém”

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
109(Hungarian Maltese Charity Service) și-a inițiat activitatea în clă direa „Turnul Iadului” în 2009. În acel
moment, cl ădirea de zece etaje se afla într-o stare avansat ă de degradare, f ără infrastructura necesar ă, fiind
locuită de un grup aflat într-o stare de s ărăcie extrem ă, în situație de segregare completă față de restul
localității. Organiza ția a achizi ționat spațiul locativ aferent unui etaj întreg, închiriind totodat ă două etaje
suplimentare, putând astfel, cu o majoritate a voturilor reziden ților, să demareze reabilitarea spa țiului. S-au
efectuat lucr ări de reparare a acoperi șului și a ascensorului, de securizare a geamurilor și balcoanelor ș i de
înlocuire a țevilor și restabilindu-se re țeaua de electricitate și prevăzând locuinț ele cu contoare de consum
individual. După achiziț ionarea spa țiului, s-a instalat de c ătre organizaț ie un centru de zi în asisten ță
socială destinat persoanelor f ără adăpost, cu o capacitate de 50 de locuri, precum și o sală co munitar ă cu o
capacitate de 150 de locuri. De asemenea, zece locuin țe au fost achizi ționate de c ătre organiza ție și date în
folosință ca locuin țe sociale. La parterul clă dirii a fost instalat ă o recepție, clă direa a fost de asemenea
prevăzută cu camere de luat vederi cu circuit închis, iar ascensorul nou func ționează pe bază de card de
rezident. Conform informa țiilor identificate, rezidenț ii clă dirii valorizeaz ă noul spa țiu, protestând
împotriva denumirii cl ădirii de „Turnul Iadului” și demonstrând c ă odată cu îmbună tățirea spațiului locativ
s-a ridicat nivelul de trai, iar rela țiile sociale din comunitate s-au îmbun ătățit.
7. Programul Institutului pentru Relocare și Integrare Social ă – IRIS (subordonat
Ministerului Regional al Mediului, Locuirii și Planific ării Teritoriale, Comunitatea Autonom ă
Madrid) s-a desfășurat în municipalitatea Madr id în perioada 1999-2011 și a urmărit desființ area celor 62
de zone de slum cu aproximativ 2,674 locuitori (conform datelor citate de FRA, 2009: 24) și relocare a
familiilor deprivate din aceste zone, majoritatea de etnie rom ă, în locuin țe sociale integrate din cartierele
madrilene. În prima perioad ă a programului, 1999-2008, au fost relocate 1,400 de familii (FRA, 2009: 24).
A doua perioad ă a programului, realizat în parteneriat cu Funda ția pentru o Societate Deschisă în
octombrie 2008-decembrie 2011, este prezentat ca singurul exemplu de bun ă practică replicată (replicated
good practice) în domeniul locuirii în baza de date a bunelor practici de incluziune a romilor134 redactat de
Consiliului Europei (2011). În cursul celor tr ei ani, au fost relocate 255 de familii, adic ă aproximativ
jumătate din popula ția țintă (CoE, 2011: 14). Programul și-a propus alocarea de locuin țe sociale și suport
social pe toat ă perioada implement ării (ongoing) pentru familii (marea lor majoritate de etnie rom ă) aflate
în situații de excluziune socială și rezidențială în patru zone de locuire precar ă segregată (slum) din
Madrid. Consiliile locale ale municipalit ăților135 din Comunitatea Autonom ă Madrid au preluat și replicat
programul elaborat de municipalitatea Madrid, dar ș i alte orașe spaniole, portugheze, cehe și ungare s-au
arătat interesate. În 2011, programul a primit premiul Dosta! din partea Congresului Autorit ăților Locale și
Regionale ale Consiliului Europei136.
Programul a fost finanț at din bugetul local al municipalit ății Madrid (10%) ș i al Comunităț ii
Autonome Madrid prin IRIS (90%) și în perioada s-a desf ășurat trei etape: (1) semnarea acordurilor cu
consiliile locale, oferirea de asisten ță socială în vederea preg ătirii reloc ării, elaborarea unui plan de lucru
pentru fiecare familie; (2) relocarea în locuin țe sociale; (3) suport în vederea integr ării în comunitatea
cartierului, în munc ă și la școală. Familiile participante bene ficiau de cursuri de pregă tire pentru
gestionarea locuin ței, cât și de facilitarea integr ării lor în cartierul unde urmau s ă locuiasc ă, prin
organizarea unor activit ăți de socializare cu noii vecini. În cazul în care după cinci ani de participare în
program, o familie înc ă nu a ajuns la stadiul de integrare, IRIS continua munca cu familia respectiv ă (CoE,
2011).
Evaluarea din 2009 a programului IRIS comisionat ă de FRA relev ă însă și o serie de aspecte care
necesită îmbunătățire: comunit ățile rome vizate de program ar fi tre buit incluse în procesul de elaborare,

133 Informațiile au fost preluate de pe site-ul
http://www.eukn.org/Hungary/hu_en/E_library/Skills_Capacity _ Building/Working_with_Commun ities_Engaging_Individuals/Co
mmunity_based_rehabilitation_of_%E2%80%9CHe ll%E2%80%99s_Tower%E2%80%9D_in_Veszpr%C3%A9m cât și din
documente interne ale organiza ției.
134 Baza de date a bunelor practici în domeniul incluziunii romilor, Consiliul Europei, http://goodpracticeroma.ppa.coe.int
(31.10.2011).
135 Municipalit ățile din Comunitatea Independent ă Madrid sunt: Madrid, Aranjuez, Torrejón, Móstoles, Leganés, Galapagar and
Mejorada del Campo.
136 Premiul Dosta! al Consiliului Europei, http://www.coe.int/t/congress/Files/Topi cs/Dosta/default_en.asp (31.10.2013).

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
110implementare și evaluare a acestuia; o aten ție accentu ată trebuia acordat ă vulnerabilit ății a persoanelor cu
dizabilități și a femeilor; ar fi fost necesare solu ții pentru familiile care, din motive diferite, acumulau
datorii considerabile la plata chiriei și a utilităților, urmând s ă fie evacuate din acest motiv. Totodat ă, este
subliniată importan ța angajamentul solid al autorit ăților locale, programul necesitând un consistent sprijin
financiar ș i alocare de resurse umane.
8. Programul de dezvoltare comunitară din Spišski Hrhov (Levo ča District, regiunea Prešov,
Nord-Estul Slovaciei) este men ționat ca un exemplu de bune practici în domeniul locuirii în Raportul de
Monitorizare a Implement ării Planului Na țional de Incluziune a Romilor în Slovacia (Lajcakova, 2013:
82) când și în alte studii de specialitate (Kolesarova , 2012; Musinka, 2012). Comuna Spišski Hrhov are
doar 1,300 de locuitori, dintre care 300 sunt de etnie rom ă. În prezent, familiile rome nu locuiesc într-o
colonie segregat ă, tipică de altfel multor localit ăți rurale din Europa Central ă și de Est, ci pe o strad ă care
vine în continuarea str ăzii principale, iar locuin țele lor nu se diferen țiază considerabil de locuinț ele
sătenilor ne-romi. Aceast ă situație nu este întâmpl ătoare, ci se datorează planurilor de dezvoltare local ă
care au con ținut măsuri incluzive adresate ro milor încă din anii 2000. Factorii-cheie ai dezvolt ării locale
incluzive au fost: (1) autorit ățile administra ției locale, (2) asisten ța socială comunitar ă, munca de teren; (3)
întreprinderile administra ției locale care au angajat for ța de munc ă și au diminuat ș omajul și (4) centrul de
servicii comunitare (Musinka, 2012: 14). Programul a fost unul integrat: componenta de incluziune în
muncă prin intermediul înfiin țării unei întreprinderi cu capital de stat, a șa-numita “întreprindere a satului”
aparținând administra ției locale (Kolesarova, 2012), complementat ă de o component ă de facilitare a
participării și performan țelor școlare (prin numeroase programe extra-curriculare pentru care școala a
reușit să atragă finanțare prin proiecte) ș i de sprijin financiar pentru îmbun ătățirea infrastructurii în zona
locuită de familiile rome deprivate, cât și de renovare a caselor. Elaborarea proiectelor de dezvoltar ă
integrată a primit sprijin professional din partea Environmental Training Project (ETP) Slovakia137, dar ș i a
Asociației pentru Regenerare și Dezvoltare Regional ă OZ Spiš, cât și a partenerilor din sectorul ONG ș i
academic, în particular Universitatea din Nitra și Universitatea din Prešov (Musinka, 2012: 15).
Faza de renovare și construc ție a locuin țelor a fost precedat ă de asisten ță socială comunitar ă,
înființarea unui centru de servicii comunitare și a unei „întreprinderi a satului” care angaja în sectorul
public șomerii de lung ă durată, printre care mulț i etnici romi din comunitatea deprivat ă (Kolesarova,
2012). Construc țiile au fost realizate de această “întreprindere a satului” împreun ă cu viitorii chiria și,
ținându-se cont de structura familiilor și nevoile lor gospodă rești. În loc de a construi locuin țe sociale
standard, administra ția locală a consultat viitorii chiria și și a apelat de munca lor pentru realizarea noilor
imobile (Musinka, 2012: 23- 24). Astfel, costurile îmbun ătățirii situației locative (infrastructur ă, construc ții,
renovă ri, etc.) au fost suportate de c ătre autorit ățile locale ș i prin fonduri structurale europene, dar și de
către familiile rome înse și . De asemenea, mai multe familii din comunitatea rom ă, integrate în munc ă mai
întâi la “întreprinderea satului”, apoi în sectorul privat, s-au mutat în alte zone ale satului, unde și-au
cumpărat teren pentru construc ție de case familiale.
Un proiect identificat drept practic ă pozitivă (CEGA și SPOLU 2000:9-18) s-a desf ășurat în ora șul
Brno din Republica Ceh ă, începând cu 1999 și constituie un proiect integrat de locuire comunitar ă Situația
inițială era caracterizată de slaba calitate a locuin țelor ocupate de romi, datorii financiare acumulate ale
celor 60 de familii care locuiau în ansamblurile de locuin țe sociale, precum și o stare de precaritate
determinat ă de faptul c ă administrarea locuin țelor fusese sc ăpată de sub control, iar locuitorii erau
amenințați de evacuarea din ansamblul reziden țial social situat în centrul ora șului, unde interesele
imobiliare crescânde puneau presiune asupra autorit ăților de a rezolva situa ția celor două blocuri de
locuințe.
De la începutul anilor 90, într-unul din apartamentel e sociale din blocul de pe strada Bratislavska,
funcționase centrul Drom, care oferea copiilor și tinerilor de etnie rom ă activități educaționale și
recreative. Reprezentan ții centrului, împreună cu Funda ția olandez ă SPOLU CZ, s-au i mplicat în medierea
relației dintre autorit ățile publice locale ș i locuitorii blocului și în găsirea de solu ții pentru rezolvarea
problemelor cu care se confrunta comunitatea. Metodologia utilizat ă s-a bazat pe principiile dezvolt ării

137 Environmental Training Project – ETP Slovakia, http://www.etp.sk/en/o-etp/ (accesat: 30.10.2013).

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
111comunitare, aplicând metode de lucru participative ș i stimulând comunitatea s ă găsească și să propună
soluții, implicându-se activ.
Astfel, din întâlnirile organizate de cele dou ă organiza ții neguvernamentale și locuitori a reie șit că
una din resursele pe care comunitatea le putea angrena în solu ționarea problemei era for ța de lucru,
propunându-se ca, în schimbul dreptului de a r ămâne în spa țiu, dar și în scopul de a-ș i regulariza situa ția
cu privire la plata datoriilor locative, adul ții din familiile respective s ă presteze munc ă în folosul
comunității, dar de pe urma c ăreia urmau s ă beneficieze ei în șiși. Munca, evaluat ă la un tarif orar fix, a
constat din lucr ări de reabilitare a blocului, atât a spa țiilor folosite de fiecare familie cât și a celor comune.
În urma prest ării muncii, suma corespunz ătoare orelor lucrate era sc ăzută din datoriile respectivei familii,
iar rezultatul muncii a constat din îmbun ătățirea substan țială a calității locuirii. Familiile care î și stingeau
datoriile ob țineau un contract de închiriere a apartamentului, regularizându- și astfel situa ția. De asemenea,
proiectul a inclus ș i o co mponentă de mediere pe lâng ă autoritățile competente în domeniul ocupă rii, în
scopul de a asigura locuitorilor surse de venituri regulate, care s ă le permit ă achitarea chiriei pe termen
lung.
Sursele financiare ale proiectului au fost autorităț ile locale ale oraș ului și Guvernul Republicii Cehe
printr-un împrumut de la Banca de Dezvoltare.
Printre ingredientele de succes ale proiectului se pot eviden ția bunele rela ții dintre pre ședintele
centrului Drom și autoritățile publice locale, precum și abordarea participativ ă a metodei dezvolt ării
comunitare, care a condus, prin mobiliz area oamenilor în propunerea de solu ții, la implicarea lor pro-activă
și la crearea sentimentului de „proprietate” asupra solu țiilor, crescând astfel sustenabilitatea interven ției.
Situația a fost rezolvat ă printr-o metodă de tipul câ știg-câștig, prin care nu numai c ă autoritatea locală a
recăpătat controlul asupra administr ării locuințelor sociale, dar oamenii au putut s ă-și regularizeze situa ția
și să-și reabiliteze locuin țele fără a fi evacua ți.
Este important de men ționat că există în Rom ânia numeroase situa ții similare de locuinț e, sociale
sau nu, de calitate inferioar ă, deteriorate, ocupate de familii dezavantajate f ără acte, iar asupra locuitorilor
planează riscul evacu ării. Așa cum arat ă exemplul de practic ă pozitivă detaliat mai sus, aceste situa ții ar
putea fi solu ționate evitându-se evacu ările ș i în beneficiul tuturor p ărților implicate.
O altă practică de impact, materializat ă prin construirea de locuin țe sociale, a fost identificat ă în
Bulgaria, în cartierul Iztok din ora șul Kyustendil138. Asociația ADRA Austria, în parteneriat cu ADRA
Bulgaria și Municipalitatea Kyustendil, a implementat un proiect de locuin țe modulare pentru beneficiari
de etnie rom ă afectați de sărăcie, cartierul fiind locuit preponderent de romi.
Au fost construite 32 de case modulare prefabricate pe un teren pus la dispozi ție de Municipalitate.
Terenul a fost de asemenea conectat la toate utilit ățile de infrastructur ă, iar autorit ățile locale s-au implicat
în activități de întreținere a spaț iului comun și a infrastructurii.
Comunitatea de romi a fost inclus ă în procesul de luare a deciziilor înc ă de la început, din faza de
planificare a interven ției. Astfel, s-a stabilit un Comitet de Locuir e, care a participat la luarea de decizii cu
privire la candida ții cei mai potrivi ți pentru locuin țele ce urmau a fi instalate, la modul în care ace știa se
pot implica în interven ție, la sistemul prin care se colecteaz ă chiriile lunare și la alte aspecte organizatorice
legate de serviciile de care urmau s ă beneficieze locuitorii din locuin țele modulare.
La lucrările de construc ții au participat persoane dintre beneficiari, care au dobândit competen țe în
domeniul construc țiilor, crescându-le astfel angajabilitatea.
La componenta de locuire s-a ad ăugat de asemenea o component ă de servicii de s ănătate, fiind
construit de asemenea în apropierea locuin țelor modulare și un centru de s ănătate care deserveș te

138 Informațiile referitoare la acest proiect au fost colectate prin intermediul proiectului PAIRS – Effective Programs for the
Integration/Inclusion of the Roma in South East Europe: http://pairs-see.net/page?view=1 (accesat: 8.11.2013).

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
112comunitatea rom ă din cartier. De ase menea, lucr ători din Asocia ția ADRA Bulgaria s-au dedicat unor
activități educaționale și de consiliere în vederea cre șterii angajabilit ății și obținerii unui loc de munc ă
pentru familiile din cartier.
Printre punctele tari ale interven ției se eviden țiază abordarea integrat ă, cu componentele de locuire,
educație, ocupare, s ănătate și servicii sociale, precum și includerea beneficiarilor ca deciden ți activi în
procesul de implementare a proiectului. De asemenea, un alt punct tare l-a constituit rela ția pozitiv ă cu
autoritățile locale ș i parteneriatul func țional dintre societatea civilă , prin asocia ția ADRA, ș i
Municipalitatea din Kyustendil.
În prezent, România nu de ține o politic ă națională de locuin țe închegat ă. Deși există o serie de
programe în sectorul imobiliar și al planific ării teritoriale, în România nu exist ă niciun document care s ă fi
formulat obiectivele pe termen lung, priorit ățile sau direc țiile pentru sectorul locuin țelor, sau care s ă
evalueze pe b
aza unor criterii rele vante pentru incluziunea social ă proiectele deja implementate (nu exist ă
nici măcar o evidență sau monitorizare a acestor proiecte).

Bibliografie

1. Amnesty International (2011): Solidarity with the Roma Families from Miercurea Ciuc Seeking
Justice Seven Years On. http://livewire.amnesty.org/2011/08/03/sol idarity-with-the-roma-from-miercurea-
ciuc-seeking-justice-seven-years-on/ ;
http://www.amnesty.org/fr/library/asset/EUR39/003/2011/fr/58828801-e926-4d1f-a14a-
ea7b53e86138/eur390032011en.html (accesat: 06.10.2013).
2. Cace S., Nicol ăescu V., Scoican A. (2010), Best Practices in Social Economy sector in Greece
and other EU countries, Expert , Bucure ști.
3. Cace S., Duminic ă G., Preda M., (2005) , Evaluarea programelor pentru comunit ățile de romi
din România, [disponibil pe:
http://www.agentiaimpreuna.ro/files/pu blicatii/Evaluare_program e_romi.pdf ] [Accesat: 12.09.2013]
4. Comunicatului Comisiei Europene, Un Cadru UE pentru Strategiile Na ționale de integrare a
romilor pân ă în 2020, 5 aprilie 2011.
5. Council of Europe (2011). Good practice No.16 – Spain – Allocation by IRIS of Social Housing
and Ongoing Social Support to Romani Families in Situations of Social and Residential Exclusion .
Strasbourg: CoE. http://goodpracticeroma.ppa.coe.int/en/pdf/83 [Accesat: 31.10.2013] .
6. Creating the conditions for Integration (2012) [disponibil pe:
https://www.gov.uk/government/uploads/sy stem/uploads/attach ment_data/file/7 504/2092103.pdf ]
[Accesat: 12.09.2013]
7. Dan, A. N. (2003) , Accesul la locuire în România astă zi, în „Calitatea Vie ții”, Editura
Academiei Române, Bucure ști, nr. 3–4 / 2003.
8. Eurostat (2011): Housing in Europe in 2009. Brussels: The European Commission (data from
EU-SILC). http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ ITY_OFFPUB/KS-SF-11-004/ EN/KS-SF-11-004-
EN.PDF [Accesat: 06.10.2013] .
9. European Union Agency for Fundamental Rights – FRA (2009): Improving Roma Housing and
Eliminating Slums in Spain. EU-FRA. http://bookshop.europa.eu/en /im proving-roma-housing-and-
eliminating-slums-spain-pbTK3010306/ [Accesat: 31.10.2013] .

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
11310. Kolesarova, Jana (2012). Empowerment of Roma communities through municipal enterprises
in the context of Slovak Republic. In. Penczes, J., Radics, Z. (Eds.): Roma popuation on the peripheries of
the Visegrad countries. Integration issues and possible solutions . Debrecen, pp. 143-156.
11. Lajčáková J., (2013). Civil Society Monitoring Report on the Implementation of the National
Roma Integration Strategy and Decade Action Plan in 2012 in Slovakia, [disponibil pe:
http://romadecade.org/cms/upload/file/9270_file 14_s k_civil-society-monitoring-report_en.pdf ][Accesat:
20.09.2013]
12. Moisă F., Rostas I.A., Tarnovschi D., Stoian I., R ădulescu D., Andersen T. Ș. (2012), Raportul
societății civile asupra implement ării Strategiei Na ționale de Integrare a Romilor și a Planului de Ac țiune
al Deceniului în România, [disponibil pe:
http://www.romadecade.org/cms/upload/file/9270_f il e25_ro_civil-society-monitoring-report_ro.pdf ]
[Accesat: 10.09.2013]
13. Musinka, Alexander (2012). The Things that Worked. University of Presov, Institute for Roma
Studies, Presov. Musinka, Alexander (2012).
http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/roma2013/doc/things_that_worked.pdf [Accesat:
20.09.2013]
14. Niță, D. (2009) , Housing Conditions of Roma and Travellers , București: Centrul de Resurse
Juridice, 15: “Un exemplu al unei justific ări. [disponibil pe:
http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/591-RAXEN-Roma%20Housing-Rom ania_en.pdf ]
[Accesat: 10.09.2013]
15. Panelului pentru Evaluarea de Politici Publice (2009). Cercetare panel, primul val, realizat de
IMAS, INSOMAR și MetroMedia Transilvania în Noiembrie-Decembrie 2009, la comanda Agenției
pentru Strategii Guvernamentale, www.publicinfo.gov.ro [Accesat: 01.03.2010] .
16. Preoteasa A.M, Șerban M., Tarnovschi D. (2011), Situația romilor în România, 2011. Între
incluziune social ă și migrație, Bucure ști: Fundația Soros România.
17. Rat, Cristina (2012): Politica marginaliz ării. Abrupt și invizibil. Antologia CriticAtac 2012.
Cluj-Napoca: Editura Tact.
18. Rat, Cristina (2013). Accesul la locuin țe sociale – compara ție între Cluj-Napoca, Târgu Mure ș,
Miercurea Ciuc, Ploie ști și Călărași. Raport de cercetare elaborat în cadrul proiectului SPAREX, Mai
2013. http://sparex-ro.eu/wp-content/uploads/A ccesul-la-locuinte-sociale_Sparex.pdf (Accesat:
06.10.2013).
19. Rista, A., Stanciu, T., (coord), (2011), Economia social ă: de la afacere la profit social, lucrare
editată de Asocia ția React, Bucure ști.
20. RomaniCRISS, Discriminarea romilor în ceea ce prive ște dreptul la locuire – Cazuri de
încălcare a dreptului la locuire din România.
21. Romani Criss (2006): CRISS versus Primaria Miercurea Ciuc. Înc ălcarea dreptului la locuință
adecvată. Dosar D/2004. Bucure ști: Romani Criss.
http://www.romanicriss.org/Raport% 20de%20caz%2 0Miercurea%20Ciuc.pdf (accesat: 06.10.2013).
22. RPL (Recens ământul Popula ției și al Locuinț elor) (2011), Rezultate definitive_RPL_2011 ,
[disponibil pe : http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/ ][Accesat: 7.09.2013]

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
11423. Sandu, D. (2 005). Comunităț ile de romi din România. O hart ă a sărăciei comunitare prin
sondajul PROROMI, Banca Mondială , București, 2005, p. 6, [disponibil pe :
http://www.anr.gov.ro/docs/statistici/PRORO MI__Com unitatile_de_Romi_din_Romania_187.pdf ][Acces
at: 6.09.2013]
24. Spațializarea și Rasializarea Excluziunii Sociale. Constituirea social ă și cultural ă a
"ghetourilor țigănești" în România în context European. 2011-2014. Proiect finan țat prin Programul IDEI
al Planului Na țional de Cercetare din România. Director: Eniko Vincze, Universitatea Babe ș-Bolyai Cluj-
Napoca. www.sparex-ro.eu [Accesat: 06.10.2013] .
25. Tarnovschi, D. (coord) (2012) EU Inclusive transfer de date și experien țe privind integrarea pe
piața muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania: Romii din România, Bulgaria, Italia și
Spania, între incluziune social ă și migrație. [disponibil pentru download pe:
http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?pag=2 ] [Accesat: 11.09.2013]
26. UNDP/WB/EC Regional Roma Survey ș i FRA Pilot Roma Survey (2011), [disponibil pe :
http://issuu.com/undp_in_europe_cis/do cs/_roma_at_a_glance_web/1#downl oad]
[Accesat: 7.09.2013]
27. UNDP și UBB (2012): Participatory Assessment of the Socia l Situation from the Pata Rat and
Cantonului Area, Cluj-Napoca. Cluj-Napoca, UNDP si Universitatea Babeș -Bolyai Cluj-Napoca.
Pagini web:
http://www.habitat.ro/detalii/o_cas%C4%83,_un_viit
or_pentru_familiile_defavorizate/proiect-
10.html?projecttabs=0 [Accesat: 19.09.2013]
http://www.prorroma.org/eng/project_info/renovation_and_construction_projects/ [Accesat:
9.09.2013]
http://www.soros.ro/ro/program.php?program=54 [Accesat: 9.09.2013]
http://www.eukn.org/Hungary/hu_en/E_library/Skill s_Capacity_Building/Working_with_Communi
ties_Engaging_Individuals/Community_base d_rehabilitation_of_%E2% 80%9CHell%E2%80%99s_
Tower%E2%80%9D_in_Veszpr%C3%A9m [Accesat:1 9.09.2013]
http://fastcharity.ro/ [Accesat: 22.09.2013]
http://goodpracticeroma.ppa.coe.int [Accesat: 31.10.2013].
http://pairs-see.net/page?view=1 [Accesat: 8.11.2013].

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE

CAP. 7. SPRE O POLITIC Ă COMUN Ă DE INCLUZIUNE A ROMILOR.
ABORDĂRI EUROPENE ȘI NAȚIONALE

Pornind de la experien ța statelor membre, inclusiv a celor care particip ă la Deceniul Romilor,
Comisia European ă a încurajat alinierea strategiile na ționale de incluziune a romilor și extinderea
perioadelor de implementare pân ă în 2020. Este recomandat ca strategiile na ționale ale statelor membre s ă
urmărească o abordare specific ă, care, în conformitate cu Principiile comune de baz ă privind incluziunea
romilor, vor contribui activ la incluziunea social ă a romilor în societate ș i la eliminarea segreg ării acolo
unde aceasta persist ă. Strategiile trebuie s ă se integreze în cadrul mai larg al Strategiei Europa 2020 și să
contribuie la aceasta, prin urmare, s ă fie coerente cu programele na ționale de reform ă.
La finalul anului 2011, statele membre au avut responsabilitatea de a propune strategii de integrare
sau pachete de m ăsuri politice pentru îmbună tățirea accesului popula ției rome în urm ătoarele direc ții:139
educație (astfel încât toț i copiii romi s ă termine cel pu țin ciclul primar de înv ățământ); ocuparea for ței de
muncă, servicii medicale, locuin țe și servicii esen țiale (în special la utilit ățile de apă, gaz și electricitate),
pentru reducerea decalajelor existente între romi și restul popula ției.
În 2012, Comisia a realizat o evaluare a acestor strategii na ționale să se asigure de implementare
eficientă printr-un mecanism de monitorizare care implic ă instituții diverse. Statele membre trebuie s ă
prezinte rapoarte anuale de monitorizare c ătre Consiliu și către Parlamentul European. Elaborarea
strategiilor de incluziune s-a realizat cu implicarea direct ă a actorilor interesaț i, în special a autorităț ilor
regionale și locale, a reprezentan ților societ ății civile și reprezentan ții populației de etnie rom ă. Obiectivele
naționale de incluziune a romilor trebui e stabilite luând în considerare necesităț ile, constrângerile și
diversitatea situaț iilor în fiecare stat membru.
În vederea incluziunii romilor cea mai promi țătoare cale este aceea de a integra aspectele care țin de
problematica romilor în toate politicile na ționale și europene, conform sugestiei emis ă de Comitetul
Economic și Social European în 2008. Un exemplu potrivit pentru aceast ă metodă ar fi activitatea comun ă
privind inegalit ățile din domeniul s ănătății menționate în Strategia pentru Protecț ie Socială și Incluziune
Socială și în Strategia pentru Să nătate a Uniunii Europene. Aceast ă metodă nu exclude promovarea
modului integrat și adaptat, care ia în considerare situa ția specific ă a comunit ăților de romi din statele
membre.140
Pentru crearea unui cadru comun, a unor principii comune precum și pentru o cooperare cât mai
eficientă în domeniul incluziunii romilor s-a creat Platforma european ă pentru incluziunea romilor . În
cadrul acesteia se pune accentul pe necesitatea unor programe și politici care s ă vizeze integrarea, în
scopul evit ării separă rii interven țiilor specifice pentru romi fa ță de inițiativele politice generale. De
asemenea, principiile acesteia scot în eviden ță faptul că autoritățile locale precum ș i ONG-urile dar ș i
comunitățile de romi ar trebui s ă fie mai responsabile în aceast ă direcție. Mai mult, programele și politicile
care se adreseaz ă romilor nu ar trebui s ă excludă membrii altor grupuri care tră iesc în circumstan țe socio-
economice asem ănătoare cu ale acestora.

139 http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_socia l_policy/social_inclusio n_fight_against_poverty/em0049_en.htm
115140 COMUNICAREA COMISIEI C ĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL
EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR – Integrarea social ă și economic ă a romilor în Europa (2010)

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
116În vederea îmbun ătățirii eficienț ei acțiunilor, CE va lua câteva măsuri, după cum urmeaz ă:
– va veni în sprijinul fiec ărui președinte a Consiliului în vederea îmbună tățirii eficienț ei platformei și
va încuraja organizarea reuniunilor din cadrul platformei;
– va interveni în sprijinul organiz ării summit-urilor romilor ală turi de pre ședintele Consiliului;
– va susține respectarea principilor comune de bază pentru incluziunea romilor în elaborarea,
aplicare și evaluarea politicilor relevante în acest sens;
– va identifica și aplica cele mai eficiente modalit ăți de includerea a aspectelor referitoare la romi în
cadrul politicilor relevante;
– va cofinan ța realizarea unei re țele europene de reprez entare a romilor permi țând astfel o
contribuție directă a romilor la procesele politice.
Comisia European ă dorește să elaboreze un ansamblu de metode de intervenț ie care să vină în
sprijinul factorilor politici. Aceste metode se vor baza pe modele de bun ă practică și ar trebui s ă vină în
întâmpinarea nevoilor principalelor tipuri de comunit ăți de romi și ale subgrupurilor foarte vulnerabile
propunând astfel interven ții adecvate și concentrate în domeniul politicilor publice. Mai mult, prin
intermediul acestor metode se vor identifica factorii-cheie precum și instrumentele juridice și financiare
potrivite î
n vederea aplic ării agendei de integrare local ă, regional ă sau națională dar ș i posibilele ini țiative
pentru îmbună tățirea accesului romilor la educa ție, locuri de muncă , asistență medicală și locuințe. În plus,
vor exista ini țiative de combatere a discrimin ării precum și de integrare a principiului egalit ății de gen și de
protejare a subgrupurilor vulnerabile. Metodele men ționate nu vor fi obligatorii, dar statele membre vor fi
încurajate s ă își structureze politicile de incluziune ale romilo r pe baza acestora. Utilizarea acestor metode
în modelele deschise de coordonare și în aplicarea Platformei europene de combatere a s ărăciei dar și în
sprijinirea acestora prin instrumentele financiare ale UE va fi supravegheat ă de către Comisia European ă.
Elaborarea acestor metode se va realiza de c ătre Comisie împreun ă cu ajutorul exper ților interni și externi
și cu cel al forurilor relevante, și anume Platforma european ă pentru incluziunea romilor.
În vederea acord ării sprijinului necesar rezolv ării situației persoanelor marginalizate UE a pus la
dispoziția statelor membre o gam ă largă de instrumente juridice, politice ș i financiare. Deoarece exist ă
circu
mstanțe, nevoi ș i soluții diferite în fiecare din statele UE ro lul acesteia în dezvoltarea politicilor de
incluziune a persoanelor de etnie roma este unul esen țial în vederea asigur ării libertății de mișcare și a
drepturilor fundamentale precum și a obiectivelor comune ale po liticilor de prosperitate economic ă,
coeziune social ă, stabilitate și solidaritate între statele membre. În consecin ță în 2011 Comisia European ă a
adoptat un cadru comun, valabil pân ă în 2020, al strategiilor na ționale de integrare a romilor solicitând în
acest sens statelor membre să își revizuiasc ă, sau în anumite cazuri, s ă își realizeze aceste strategii astfel
încât problema integr ări romilor s ă fie îmbun ătățită semnificativ până la sfârșitul deceniului. Astfel c ă, prin
prisma faptului c ă acest cadru a fost aprobat de c ătre șefii statelor membre ș i de către guvernele acestora,
problema incluziuni romilor a c ăpătat o importan ță sporită chiar și în fața crizei economico-financiare.
Comisia European ă solicită țărilor membre s ă coreleze Strategiile Na ționale de Integrarea a Romilor
cu cele patru domenii cheie: 1) educa ție, 2) ocupare, 3) s ănătate, 4) locuire.141
1. Educație
Statele membre acord ă o foarte mare importan ță educației, majoritatea stabilind obiective care
urmăresc atât standardul minim se înv ățământ primar cât și învățământul secundar ș i terțiar. Astfel c ă toți
copii de pe teritoriul Uniun ii Europene, conform legilor na ționale, care au împlinit vârsta școlarizării
trebuie să fie înscriș i la o școală și să urmeze cursurile acesteia. Pentru reducerea abandonului școlar
statele membre au luat m ăsuri de sprijin precum predarea în limba romani, programe de înv ățare de sprijin,

141 Comunicatul Comisie c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor-
Strategia Na țională de Integrarea a Romilor: un pr im pas în implementarea strate giei europene (page 4), 2012,

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
117cum ar fi suport în înv ățare după orele de școală sau a doua șansă, cursuri de educa ție parentală , inclusiv
mediere, precum și creșterea gradului de con știentizare importan ței educației. De asemenea, pentru o
abordare integrată ar trebui s ă existe o încercare mai concentrat ă de înțelegere a culturii romilor, aceasta
fiind cea mai eficient ă metodă de combaterea a stereotipurilor. Acest lucru ar putea fi realizat prin
introducerea în planurile de înv ățământ unor informa ții utile și corecte în ceea ce prive ște cultura ș i istoria
romilor. Mai mult, priorit ățile domeniului educa ției conform Comisiei Europene, pentru o abordare
integrată, ar fi eliminarea izol ării și abuzului școlar pentru cei care necesit ă nevoi speciale de educaț ie,
învățământul obligatoriu s ă fie aplicat în toate statele membre și să fie promovat ă formare profesional ă
continuă , programe de învăț are și educare pentru copii preș colari, îmbun ătățirea nivelului de calificare a
profesorilor precum și sistemul de mediere școlară, realizar ea unor programe care s ă-i conștientizeze pe
părinți cu privire la rolul și importan ța educației în viața copiilor lor.
Tabelul nr. 7.1. Măsurile luate de statele membre în vederea
creșterii nivelului de educa ție a copiilor142
Măsurile solicitate în documentul cadrul al
Uniunii Europene Statele membre care au abordat aceste m ăsuri
Avizarea obiectivului general Belgia, Bu lgaria, Cehia, Danemarca, Germania,
Estonia, Irlanda, Spania, Italia, Cipru, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia,
Portugalia, România, Slovenia, Slovacia,
Finlanda, Marea Britanie
Obiective concrete pentru reducerea diferen țelor
educaționale Belgia, Bulgaria, Cehia, Spania, Italia, Cipru, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia,
Finlanda, Marea Britanie
Lărgirea accesului la educa ția de calitate și la
serviciile de îngrijire a copiilor pre școlari Cehia, Spania, Italia, Cipru, Letonia, Ungaria,
Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda
Măsuri de prevenire a abandonului școlar înainte
de finalizarea ciclului primar în rândul copiilor de
etnie rom ă Belgia, Bulgaria, Germania, Estonia, Irlanda,
Spania, Fran ța, Italia, Letonia, Luxemburg,
Ungaria, Olanda, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie
Prevenirea abandonului școlar la nivel liceal Bulgaria, Cehia, Irlanda, Spania, Fran ța, Italia,
Ungaria, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Finlanda, Marea Britanie
Creșterea num ărului de elevi de etnie rom ă care
urmează cursurile înv ățământului ter țiar Cehia, Spania, Italia, Ungaria, Portugalia, Finlanda
Măsuri care vizeaz ă prevenirea segreg ării Cehia, Spania, Ungaria, Polonia, România,
Slovacia
Măsuri de sprijin Belgia, Cehia, Estonia, Irlanda, Spania, Italia,
Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Austria,
Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia,
Finlanda, Suedia, Marea Britanie

2.Ocuparea for ței de munc ă
Pentru reducerea diferenț ei mari dintre num ărul persoanelor angajate di n statele membre care sunt
non-romi și romi este nevoie de o abordare integrat ă, cu precădere în statele în care num ărul romilor este

142 Comunicatul Comisie c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor-
Strategia Na țională de Integrarea a Romilor: un prim pas în im plementarea strategiei europene (page 5), 2012,

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
118considerabil mai mare sau în cele în care aceast ă diferențe e ste la cote alarmante. De asemenea pentru a
putea avea rezultate concrete statele membre trebuie s ă își descrie obiectivele în termeni concre ți și
cuantificabili baza ți pe date statistice astfel încât progresele să poată fi monitorizate. Mai mult, statele care
au o popula ție romă concentrat ă în zone rurale ar trebui s ă își realizeze această strategie de ocuparea for ței
de muncă în strânsă legătură cu acest aspect geografic. Pentru realizarea unor oportunit ăți reale de angajare
pentru romi, statele membre aflate în aceast ă situație trebuie s ă identifice activit ățile lucrative (atât agricole
cât și non-agricole) potrivite pentru persoanele de etnie rom ă din acele zone. O parte din statele membre au
abordat deja m ăsuri din documentul cadru al Uniunii Europene precum asigurarea accesului la sistemul
bancar, angajarea de personal specializat în sectorul public și oferirea de servicii și mediere personalizate.
Alte state îns ă au în vedere m ăsuri specifice în vederea asigură rii accesului nediscriminatoriu pe pia ța
muncii a persoanelor de etnie roma, precum cursuri de formare la locul de muncă sau accesul la servicii de
îngrijirea copilului.
Pentru o abordare integrat ă statele membre ar trebui să pună accentul pe oferirea serviciilor de
asistență personalizată în vederea c ăutării unui loc de munc ă, sprijinirea persoanelor de etnie roma prin
prom
ovarea unor programe tranzitorii care s ă combine educa ția cu munca în domeniul public, urm ărindu-
se în acest fel dobândirea de abilit ăți profesionale prin training-uri aplicate în practic ă, precum și susținerea
dezvoltării de întreprinderi sociale dedicate membrilor comunit ăților roma sau prin asigurarea de servicii
sociale dedicate acestora, sus ținerea primelor experien țe profesionale precum și oferirea de formare
profesional ă la locul de munc ă, eliminarea discrimin ărilor în vederea ob ținerii unui loc de munc ă cu
precădere pentru femei, oferirea unui supor t semnificativ pentru persoanele care și-au găsit un loc de
muncă prin surse proprii precum și pentru iniț iativele antreprenoriale.
Tabelul nr. 7.2. Măsuri în vederea unei particip ări sporite pe pia ța muncii143
Măsurile solicitate în documentul cadrul al
Uniunii Europene Statele membre care au abordat aceste m ăsuri
Avizarea obiectivului general Toate statele membre
Obiective concrete pentru a reduce disparit ățile
de pe piața muncii Bulgaria, Cehia, Spania, Fran ța, Ungaria,
Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia,
Finlanda
Măsuri generale în conformitate cu principiul
egalității de tratament pentru a reduce decalajul
de muncă Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Fran ța,
Cipru, Letonia, Luxemburg, Olanda, Austria, Polonia, Suedia
Măsuri suplimentare sau specifice pentru
populația romă Bulgaria, Cehia, Irlanda, Spania, Ungaria, Austria, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia
Accesul la sistemul bancar,

Accesul la locuri de munc ă în sistemul public
Servicii personalizate, Irlanda, Spania, Fran ța, Italia, Ungaria,
Portugalia, România, Slovacia, Finlanda
Irlanda
Irlanda, Italia, Ungaria, Portugalia, România,
Finlanda, Slovenia
Abordări integrate Bulgaria, Cehia, Spania, Ungaria, Slovenia,
Slovacia, Finlanda, Marea Britanie

3.Sănătate
Cu toate c ă accesul la s ănătate exist ă în toate statele membre, realitatea este un pic diferit ă cu
precădere pentru popula ția romă. Astfel c ă, o parte din statele membre au inclus în strategiile lor de

143 Comunicatul Comisie c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor-
Strategia Na țională de Integrarea a Romilor: un prim pas în im plementarea strategiei europene (page 7), 2012,

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
119diminuare a inegalit ăților în acest sector o serie de ac țiuni de prevenire pe lâng ă cele existente deja în
documentul cadru al Uniunii Europene, îns ă doar o mic ă parte dintre acestea au reu șit să contureze o
abordare cuprinz ătoare pentru îmbun ătățirea accesului popula ției rome la serviciile de s ănătate. În câteva
state membre exist ă deja, sau urmeaz ă să fie puse în aplicare, programe în cadrul c ărora persoane de etnie
romă calificate s ă joace rolul de mediatori în scopul îmbun ătățirii accesului la servicii medicale a
comunităților de romi. Aceste programe, pentru a avea rezultatele scontate, ar trebui s ă fie însoțite și de o
serie de alte ac țiuni în aceea și direcție, precum o coordonare eficient ă între sectorul să nătății și alte
sectoare (educa ție, locuire, ocuparea for ței de munc ă și non-discriminare). De asemenea, aceste ini țiative și
programe trebuie s ă aibă termene clare ș i obiective m ăsurabile iar statele membre vor trebui să aloce
mijloace financiare potrivite pentru a reuș i reducerea inegalit ăților din sectorul s ănătății.
Pentru o ab
ordare integrat ă statele membre ar trebui să pună accentul pe extinderea serviciilor de
sănătate și sociale de baz ă, îmbunătățirea accesului popula ției rome precum ș i a altor grupuri minoritare la
servicii de urgență și servicii specializate, promovarea în rândul persoanelor de etnie rom ă a necesit ății
controalelor medicale periodice precum și a superviz ării medicale a perioadei pre și natale, a planific ării
familiale dar și a tratamentelor de imunizare la anumite boli, gă sirea de modalităț i de comunicare a acestor
informații către persoanele de etnie rom ă cu precădere către femei ș i copii, îmbună tățirea condi țiilor de
locuire.
Tabelul nr. 7.3 . Măsuri pentru îmbună tățirea sistemului de s ănătate144
Măsurile solicitate în documentul cadrul al
Uniunii Europene Statele membre care au abordat aceste m ăsuri
Avizarea obiectivului general Bulgaria, Cehia, Irlanda, Spania, Fran ța, Italia,
Ungaria, România, Slovenia, Slovacia, Suedia
Obiective concrete în vederea reducerii
disparităților din domeniul s ănătății Bulgaria, Cehia, Irlanda, Spania, Fran ța, Italia,
Ungaria, România, Slovenia, Slovacia
Măsurile generale care se bazeaz ă pe structurile
existente pentru a reduce disparit ățile din
domeniul de s ănătăți Danemarca, Germania, Estonia, Fran ța, Cipru,
Letonia, Luxemburg, Olanda, Austria, Polonia,
Portugalia, Suedia
Accesul la servicii medicale de calitate în special
pentru femei și copii Estonia, Spania, Fran ța, Italia, Ungaria, Polonia,
Slovacia, Suedia
Măsuri adiționale Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Spania,
Ungaria, Portugalia, România, Slovenia,
Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie

4. Locuire
Chiar dac ă toate statele membre resimt nevoia unei îmbun ătățiri a condiț iilor de locuire pentru
populația romă, puține sunt cele care au aplicat m ăsuri concrete precum ș i o abordare integrată în vedere
rezolvării acestei situa ții. De asemenea majoritatea statelor au prev ăzute măsuri care privesc în special
persoanele care nu fac parte din popoare migratoare existând un num ăr restrâns de state care promoveaz ă
măsuri de locuire nediscriminator ii. Mai mult, implicarea autorit ăților locale, regionale dar ș i a
reprezentan ților popula ției rome sau a altor minorit ăți este esen țială în rezolvarea problemei locuirii. În
consecință, având în vedere importan ța și necesitatea rezolv ării acestei probleme, Comisia European ă a
impulsionat statele membre să promoveze dezvoltare local ă precum și investițiile locale integrate prin
intermediul unor surse de finan țare (Fondul European de Dezvoltare Regional ă, Fondul Social European și
Fondul de coeziune).

144 Comunicatul Comisie c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor-
Strategia Na țională de Integrarea a Romilor: un prim pas în im plementarea strategiei europene (page 8-9), 2012

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
120În vederea atingerii unei abord ări agregate st atele membre trebuie s ă pună accentul pe promovarea
acțiunilor antidiscriminatorii, dezvoltar ea unor metode dezvoltare de locuin țe în concordan ță cu specificul
fiecărei zone, ținând cont și de utilit ățile publice și serviciile sociale din zon ă, sporirea num ărului de
locuințe sociale accesibile și de calitate.
Tabelul nr. 7.4 . Măsuri de îmbun ătățire a situaț iei locative145
Măsurile solicitate în documentul cadrul al
Uniunii Europene Statele membre care au abordat aceste m ăsuri
Avizarea obiectivului general Toate statele membre cu excepț ia Lituaniei
Obiective concrete pentru a reduce disparit ățile
privind accesul la locuin țe și utilități publice Toate statele membre cu excep ția Lituaniei
Măsuri generale care se bazeaz ă pe structurile
existente Danemarca, Germania, Estonia, Letonia,
Luxemburg, Olanda, Austria, Suedia
Accesul la locuinț e, inclusiv locuinț e sociale Bulgaria, Cehia, Danemarca, Germania, Irlanda,
Spania, Italia, Cipru, Ungaria, Austria, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Suedia,
Abordare nevoilor popula ției migratoare (non-
sedentare) Belgia, Irlanda, Fran ța, Austria, Marea Britanie
Abordări integrate Cehia, Spania, Fran ța, Ungaria, Portugalia,
România, Finlanda,

După o perioad ă de creștere economic ă (2002-2008) România, asemeni altor state din UE și nu
numai, a intrat într-o perioadă de recesiune cu efecte negative semnificative asupra popula ției: creșterea
șomajului, reducerea veniturilor, restrângerea activit ății sau chiar falimentul unor firme, creș terea datoriei
externe etc. Efectele crizei economice sunt resim țite de către întreaga popula ție, însă cu grade de
intensitate diferit ă: categoriile de popula ție care se confruntau cu probleme socio-economice grave ș i
înainte de declan șarea crizei resimt într-un mod mai acut efectele acesteia. Astfel, persoanele cu un nivel
scăzut de preg ătire școlară și profesional ă, tinerii cu vârsta cuprins ă între 15-24 de ani, femeile, popula ția
din mediul rural și populația aparținând minorit ății rome sunt printre categoriile cele mai afectate. Cazul
populației de etnie rom ă din România este unul special pentru c ă, dincolo de apartenen ța la o minoritate,
această categorie întrune ște și celelalte criterii care o expun într-o mai mare m ăsură efectelor negative ale
crizei: popula ție predominat tân ără (mai mult de jum ătate din popula ția romă are vârsta sub 30 de ani), cu
un nivel sc ăzut de preg ătire școlară și profesional ă (marea majoritate a popula ției are cel mult absolvit
învățământul general de 8 clase), aproximativ 2/3 din popula ția de romi locuie ște în mediul rural.
Orice solu ții, măsuri care vor fi reformulate, nou propu se pentru a sprijini integrarea socio-
economic ă a romilor din România trebuie s ă plece de la aceste realit ăți pentru a avea un impact pozitiv cât
mai ridicat. Altfel spus, o ofert ă de locuri de munc ă ce necesit ă un nivel înalt de educa ție nu este o solu ție
pe termen mediu și scurt pentru etnicii romi. O astfel de solu ție poate fi una de impact pe termen lung dac ă
pe termen scurt ș i mediu se ac ționează asupra cre șterii șanselor de acces ș i succes la educa ție pentru
minoritatea rom ă.
Strategia pentru îmbună tățirea situației romilor (2001) este cel mai important document elaborat de
autoritățile române pân ă în prezent prin care se angajeaz ă public, oficial s ă ia măsuri clare de reducere
sau/și soluționare a problemelor cu care se confrunt ă minoritatea rom ă din România.
Documentul este unul complex ce vizeaz ă un număr însem nat de domenii – de la probleme de
sănătate și locuire la cele de educa ție și reprezentare administrativă , de la formare și integrare profesional ă
până la conservarea și valorificarea culturii și tradiției etnicilor romi. Elaborarea unui astfel de document a

145 Comunicatul Comisie c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor-
Strategia Na țională de Integrarea a Romilor: un prim pas în im plementarea strategiei europene (page 10), 2012

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
121fost posibilă prin colaborarea și cooperarea institu țiilor naționale rome și ne-rome dar ș i a celor
internaționale (în special cele de la nivel UE), a institu țiilor guvernamentale și non-guvernamentale,
centrale și locale. Dintre domeniile prioritare ale Strategiei, pentru care au fost stabilite obiective și direcții
de acțiune se num ără educația și ocupația. Principalele obiective prev ăzute în Strategie pentru domeniul
educației sunt:
– asigurarea accesului egal, gratuit și universal al cet ățenilor români aparț inând minorit ății rome la
educația de calitate pentru toate nivelurile de înv ățământ din sistemul public;
– promovarea educa ției incluzive în cadrul sistemului nostru de înv ățământ prin prevenirea
segregării, combaterea discrimin ării pe orice criteriu etnic, religios, mediu de reziden ță, psiho-fizic etc.
În ceea ce prive ște direcțiile de ac țiune o parte a acestora recomand ă continuarea unor programe
educaționale de suport care se deruleaz ă deja la nivelul sistemului de înv ățământ din România (Laptele și
Cornul, Bani de rechizite, Bani de liceu etc.). O alt ă categorie de direc ții de acțiune propune dezvoltarea și
extinderea unor programe și măsuri –
creșterea personalului calificat pentru disciplinele op ționale cu
predare în limba romani, cre șterea num ărului de mediatori școlari, cre șterea num ărului de locuri acordate
elevilor de etnie rom ă în licee și universit ăți – în timp ce o alt ă categorie de direc ții de acțiune sunt
propuneri și viziuni noi – modificarea curricumului școlar de exemplu pentru a include ș i elemente care țin
de cultura minorit ății rome.
În ceea ce prive ște domeniul ocup ării, Strategia prevede:
– conceperea și implementarea unor programe specifice de formare și reconversie profesională
pentru romi;
– instruirea personalului din cadrul serviciilor de ocupare și formare profesional ă, privind ocuparea
pe piața muncii a persoanelor apar ținând minorit ății romilor;
– sprijinirea, în condi țiile legisla ției în vigoare, a tinerilor absolven ți romi pentru angajare și
monitorizarea evolu ției profesionale a tinerilor romi cu studii superioare;
– asigurarea de facilităț i pentru exercitarea si revalorizarea unor meserii tradi ționale, care r ăspund
nevoilor existente pe pia ță;
– conceperea si im
plementarea unor programe specifice de finanț are a unor activit ăți generatoare de
venit si mici afaceri pentru familii si comunit ăți de romi, inclusiv pentru femeile rome.
– reducerea ratei șomajului în rândul cetăț enilor români de etnie rom ă, prin crearea de facilit ăți
întreprinz ătorilor care angajeaz ă romi si combaterea oric ăror forme de discriminare privind angajarea
romilor;
– elaborarea unor programe destinate împropriet ăririi si stimul ării activit ăților agricole pentru
comunitățile de romi;
– sprijinirea, în condi țiile legisla ției în vigoare, a IMM-urilor aparț inând persoanelor provenite din
rândul etniei romilor, prin sistemul de credite avantajoase.
– încurajarea proiectelor de creare a locurilor de munc ă pentru femeile de etnie rom ă.

O analiză sumară a documentului pune în eviden ță faptul c ă obiectivele sunt cuprinz ătoare și
generoase, îns ă o privire mai atent ă ne conduce la observa ția că, în cazul unui num ăr limitat de obiective,
direcțiile de ac țiune sunt precizate și rezultatele a șteptate – lipsesc indicatori de m ăsurare, termene de
realizare.
De asemenea, Strategia prevede o serie de institu ții și responsabilit ăți ale acestora, necesarul și tipul
de personal care s ă se ocupe de aplicarea în practic ă a obiectivelor ș i măsurilor din document. Din p ăcate
însă, atât instituț iile cât și resursele umane alocate sunt expu și frecventelor restructur ări, reorganiz ări
instituționale care fie prin comasare, fie prin extindere conduc la diluarea responsabilit ăților, la transferul
acestora și la dificult ăți în ceea ce prive ște monitorizarea pe termen mediu și lung a gradului de
implementare a Strategiei. Asemeni altor documente elaborate de autorit ățile din România și aceasta este o
acțiune declan șată de procesul de aderare a ță rii noastre la spa țiul UE. Documentul este extrem de
important și a fost apreciat în momentul public ării sale în 2001 nu doar de c ătre autorit ățile europene, ci și
de către reprezentan ții minorit ății rome din România.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
122Progresele înregistrate în urma implement ării st rategiei din 2001 sunt: „stabilirea cadrului
instituțional, alocarea locurilor pentru romi în universit ăți, organizarea caravanelor de ocupare pentru romi,
angajarea mediatorilor sanitari și soluționarea problemei actelor de iden titate pentru o parte din popula ția
de romi” (St ănescu et al, 2010, p. 29).
O analiză recentă a situației implement ării Strategiei subliniaz ă însă faptul că, „deși important ă atât
din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere social, Stra tegia Guvernului nu a fost înso țită de o
metodologie privind implementarea, care s ă prevadă într-un mod unitar, ca lea de îndeplinire a
obiectivelor specificate în Planul general de m ăsuri. În locul unei met odologii coerente, Strategia a
prevă zut o schem ă de implementare care presupunea, pe lâng ă înființarea de instituț ii/comisii, și
angajarea în aceste institu ții/comisii a resurselor umane apar ținând minorit ății romilor, termene și
responsabilit ăți pentru diverș i actori în Planul general de m ăsuri al acesteia” (Preoteasa et al., 2009:16)
În 2010 documentul a fost reanalizat, îmbun ătățit și publicat sub denumirea de Strategia Guvernului
României de Incluziune a cetăț enilor români apar ținând m inorit ății romilor pentru perioada 2012-2020.
Importante pentru studiu sunt urm ătoarele aspecte:
– obiectivele privind educa ția și ocuparea au r ămas acelea și în 2010 ca și în 2001;
– și în cazul celui de-al doilea document lipse ște instrumentul de monitorizare a gradului de
implementarea a obiectivelor pentru cele două domenii.
Strategia, fie c ă ne referim la cea publicat ă în 2001, fie la cea din 2010, este un document care
vizează intervale mari de timp (5-10 ani), situa ție în care nu poate fi dependent ă de schimb ările
administrativ-teritoriale, institu ționale etc. Pentru a atenua într-o m ăsură cât mai mare efectul negativ al
schimbărilor administrative, politice, se impune fie elabor area unui sistem de indicatori, care, chiar dac ă
este perfectibil în timp, este fundamentat pe un set de principii universal valabile și poate sta la baza
procesului de monitorizare atingerii obiectivelor și faciliteaz ă stabilitatea și comparabilitatea. De
asemenea, realizarea de studii de genul celui de fa ță reprezint ă o altă variantă de „supraveghere” a modului
în care sunt transpuse în practic ă aceste obiective.
Pentru a veni în sprijinul popula ției defavorizate în ceea ce prive ște accesul la educa ție, autorit ățile
din România au elaborat numer oase documente, planuri de ac țiune, strategii etc. în care s-au stabilit
obiective, direc ții de acțiune, măsuri, recomand ări prin care inegalit ățile în fața educației dintre mem brii
societății să fie reduse (Planul Na țional anti-s ărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, Planul Na țional de
Dezvoltare a României 2007-2013, Strategia pentru îmbun ătățirea situației romilor 2001-2010 etc.). Mare
parte a acestor documente, planuri, strategii au fost elaborate înainte de aderarea României la UE ele fiind,
în cele mai multe cazuri, condi ții impuse de institu țiile europene în procesul de integrare. Dat ă fiind
legarea acestor documente de un obiectiv specific – aderarea la spa țiul european – multe dintre ele eu fost
abandonate sau aplicate la scar ă diminuat ă atunci când România a devenit stat membru UE.
Frecventele schimb ări la nivelul structurilor institu ționale – înființ area/reorganizarea/desfiin țarea
unor organisme, agen ții, departamente etc. – au f ăcut ca responsabilitatea implement ării, a monitoriz ării
obiectivelor propuse în aceste documente să fie difuză , neclară, ajungându-se de multe ori în situa ția, în
care „nimeni și toată lumea” răspund de transpunerea în practic ă a prevederilor din aceste documente.
Înainte de solicitarea Comisiei de aliniere a strategiile na ționale de incluziune a romilor și
extinderea perioadelor de implementare pân ă în 2020 abordă rile în statele membre erau diferite.
Unele țări europene urm ăresc politicile de incluziune a minorit ății rome în cadrul planurilor
naționale: Bulgaria, Republica Cehă , Finlanda, Grecia, Ungaria, Irlanda, Slovacia, Slovenia și Spania. Cea
mai co
mprehensiv ă structură administrativ ă există în Spania, unde coordonarea este realizată de către
Ministerul S ănătății și al Politicii Sociale. O unitate administrativă centrală (Unitatea de Serviciu a
Programului pentru dezvoltarea Comunit ății Roma) a fost înfiin țată pentru a oferi expertiza financiar ă și
tehnică. Coordonarea a fost realizat ă de către 3 comisari responsabili cu monitorizarea, armonizarea
activităților ministeriale și asigurarea cooperă rii dintre guvern și ONG-uri.

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
123Alte țări europene nu au aranjamentele administrative focalizate spre minoritatea Roma dar a fost
adoptată o abordare transversal ă la nivel de țară, pe baza presupunerii c ă majoritatea nevoilor acestui grup
pot fi întâlnite și la alte grupuri vulnerabile, cel pu țin în principiu. Se realizeaz ă prin oferirea de servicii
standard. Popula ția romă se grupeaz ă cu alte grupuri care au nevoie de o aten ție special ă, cum ar fi
minoritățile lingvistice sau etnice. Această situație se întâlne ște în 5 țări: Belgia, Italia, Portugalia, Suedia
și Regatul Unit, de și există inițiative la nivel regional/local sau ini țiate de ONG-uri.

Bibliografie:

1. Arpinte, Daniel, Cace Sorin, Preotesi, Mihnea, Tomesc Cristina, 2009, Cornul și Laptele-
percepții, atitudini și eficiență, Editura Expert, Bucure ști
2. Comunicatul Comisie c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European ș i Comitetul Regiunilor – Integrarea social ă și economic ă a romilor în Europa (2010)
3. Comunicatul Comisie c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor- Strategia Na țională de Integrarea a Romilor: un prim pas în
implementarea strategiei europene (2012)
4. Preoteasa, Ana-Maria, Cace, Sorin, Duminic ă, Gelu (coord.), 2009, Strategia na țională de
îmbună tățire a situa ției romilor: Vocea comunit ăților, Editura Expert, Bucure ști; www.iccv.ro
5. Cace, S., Preoteasa A.M, Tomescu C.: St ănescu, S. M. (coord.) (2010), Legal și egal pe pia ța
muncii pentru comunităț ile de romi. Diagnoza factorilor care influen țează nivelul de ocupare la popula ția
de romi din România , Editura Expert, Bucure ști; www.iccv.ro
6. Stănescu, S. M.; St ănescu, I.; Gheondea Eladi, A.; Tomescu, C.; Cace, S. (2010) Analiză de
politici publice cu impact asupra popula ției roma din România în Cace, S.; Preoteasa, A. M.; Tomescu,
C.; Stănescu, S. M.; (coordonatori), (2010) Legal și egal pe pia ța muncii pentru comunităț ile de romi.
Diagnoza factorilor care influen țează nivelul de ocupare la popula ția de romi din România. Bucure ști:
Editura Expert. www.iccv.ro
7. Tarnovschi, D. (coord.), 2012, Situa ția romilor în România, 2011.Între incluziune social ă și
migrație. Raport de țară. Fundația Soros România
Pagini web:
http://europa.eu/legislation_summaries/employment _and_social_policy /social_inclusion_fight_agai
nst_poverty/em0049_en.htm

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013

CONCLUZII ȘI RECOMAND ĂRI

Complexitatea cercului vicios al cumul ării dezavantajelor în comunit ățile rome s ărace și
marginalizate impune necesitatea unor proiecte complexe, integrate, care s ă adreseze simultan, coerent și
pe termene diferite (scurt, mediu și lung) cele patru domenii identificate drept prioritare pentru incluziunea
romilor: educa ție, ocupare, acces la servicii de s ănătate și locuire decentă . În acest sens, este necesar ă
creșterea capacităț ii instituț ionale la nivel central și local pentru a gestiona proiecte complexe, care
necesită combinarea abord ărilor din mai multe domenii (social, ec onomic, medical, urbanistic, juridic,
politici culturale etc.) și a finanțărilor naționale și europene (uneori și a celor private, non-guvernamentale)
în scopul realiz ării unor interven ții eficiente ș i cu un grad de acoperire ridicat.
Implicarea romilor în conceperea și implementarea acestor proiecte nu poate fi redus ă la participarea
reprezentan ților minorit ății rome la diferite consultă ri instituționale. Recomandă m inițierea unor consult ări
regulate mai ample cu comunitatea, atât cu beneficiarii direc ți ai interven ției sociale propuse, cât și cu
comunitatea mai larg ă, majoritari și minoritari deopotriv ă. Trebuie evitată desemnarea de că tre autorităț ile
locale a unor „lideri” pentru comunităț ile de romi, care pot institui regimuri de putere în interiorul
comunității fără să reprezinte cu adev ărat interesul întregii comunit ăți și a tuturor membrilor acesteia.
Exercitarea drepturilor cet ățenești, inclusiv a dreptului la reprezentare politic ă, trebuie asigurat ă și în
comunitățile cele mai deprivate și vulnerabile.
Succesul bunelor practici descrise în capitolele 3, 4, 5 și 6 s-a bazat în mare m ăsură pe implicarea
activă a beneficiarilor direc ți (etnici romi cu o situa ția socio-economic ă dificilă, frecvent din zone s ărace și
marginalizate) în planificarea ș i desfășurarea proiectelor de interven ție socială. Procesele de dezvoltare de
jos în sus ( bottom-up), medierea comunitară , combaterea prejudec ăților în rândul popula ției majoritare,
pregătirea din timp ac țiunilor de integrare prin munc ă comunitară și asistență socială vizând atât
persoanele/familiile beneficiare, cât și cu cei care urmeaz ă să îi primeasc ă în proximitatea lor (drept colegi
sau vecini) sunt esen țiale pentru realizarea integr ări i. În cazul persoanelor și familiilor care acumulează
dezavantaje multiple, este necesar un efort de incluzi une sporit, care trebuie sprijinit prin programe de
asistență socială, management de caz, planuri in dividualizate de integrare social ă care să prevină
transmiterea intergenera țională a dezavantajelor.
Recomand ări generale:
– monitorizarea mai atent ă a cazurilor de marginalizare social ă și asigurarea implementă rii măsurilor
de prevenire și combatere a marginaliz ării sociale la nivel local, conform legii (L.116/2002). Adoptarea
unor mecanisme de subven ționare a bugetelor locale din zone s ărace, cu venituri mici din taxe și impozite
locale, pentru asigurarea implement ării legii;
– crearea unor unit ăți de incluziune socială în interiorul structurilor administra ției publice locale
și/sau jude țene, cu atribu ții de coordonare ș i execuție, capabile s ă aplice pentru și să implementeze
programe complexe de dezvoltare local ă incluzivă, cu finan țare locală, națională, european ă sau din alte
surse, conform legii;
– dezvoltarea p arteneriatelor public-privat, în particular în programele de economie social ă, servicii
sociale, programe de locuire ș i dezvoltare comunitar ă;
– întărirea proceselor de dezvoltare de jos-în-sus ( bottom-up) prin asigurarea participă rii active a
cetățenilor de etnie rom ă cu o situa ție socio-economic ă precară (din grupul- țintă) la toate fazele de
proiectare și implementare a programelor de incluziune social ă.
124

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
125În domeniul educației, consider ăm utile urm ătoarele m ăsuri:
1. Necesitatea de a transforma școala într-un mediu prietenos, atât pentru copii, cât și pentru p ărinți.
Acest lucru se poate realiza printr-o combina ție de măsuri precum:
– asigurarea unui grad ridicat de incluziune prin reflectarea în școală, în curricul ă și în materiale
a unor elemente specifice culturii romilor;
– desfășurarea de evenimente culturale care s ă pună în eviden ță diversitatea și
multiculturalismul;
– îmbunătățirea relației directe dintre cadrele didactice și copii, pe de o parte, și cadrele
didactice și părinți, pe de alt ă parte;
– stabilirea unei rela ții pozitive, bazate pe respect reciproc și încredere, între cadrele didactice și
copii;
– implicarea unui asistent educa țional rom la clas ă;
– implicarea p ărinților în activit ăți școlare și extrașcolar e, precum și în structurile de decizie de
la nivelul școlii, în mod propor țional cu num ărul de elevi romi din școală;
– adoptarea unor metode interactive de predare ș i a unor elemente din pedagogii centrate pe
nevoile fiec ărui elev (de tipul Step by Step);
– organizarea de activit ăți creative ș i extrașcolare sub form ă de cluburi;
– asigurarea unui cadru pentru ca opinia copiilor să fie auzit ă, prin grupuri informale de tip
„parlamentul copiilor” sau mai clasicele „comitete de elevi” și asigurarea func ționalității acestora.
2. Necesitatea de a îmbun ătăți calitatea actului educa țional și relația dintre cadrele didactice și elevi,
pe de o parte, și părinți, pe de alt ă parte. Acest lucru se poate realiza prin:
– asigurarea unui sistem de monitorizare asidu ă a indicatorilor de calitate a înv ățământului, cu
focus pe școlile cu procent semnificativ de romi, în care diverse studii recente au identificat probleme
legate de calitatea sc ăzută a educației;
– monitorizarea aloc ării financiare per capita, pentru a preveni abuzurile și neregulile, în special
în cazul școlilor cu procent ridicat de copii romi, școli care nu au personalitate juridic ă și sunt
dependente d
e o altă școală;
– asigurarea unor stimulente pentru ș colile care lucreaz ă cu propor ții semnificative de copii
romi și dovedesc rezultate bune și reale;
– asigurarea unui cadru prin care s ă fie prevenite, descurajate și sancționate actele de
discriminare a copiilor de c ătre personalul din școală146;
– îmbunătățirea infrastructurii ș colilor cu procent ridicat de elevi romi;
– necesitatea aplic ării periodice a unor teste standardizate, evaluate de c ătre persoane din
exteriorul școlii, pentru verificarea nivelului educa țional al copiilor, în vederea depistă rii și eradicării
timpurii a analfabetismului func țional;
– instaurarea unui sistem prin care profesorii cei mai buni s ă fie motiva ți în a activa într-o
școală cu procent ridicat de copii romi.147
3. Necesitatea de a aborda educa ția într-o manier ă integrată. Cercetările eviden țiază că majoritatea
familiilor rome în care există cel puțin un caz de abandon școlar suferă de probleme cumulate în mai multe
domenii, printre care un loc important îl ocup ă, în lanțul cauzalităț ilor, lipsa unui loc stabil de munc ă
pentru părinți, care determin ă un grad ridicat de s ărăcie, un stil de via ță în consecin ță, angrenarea copiilor
în activități de îngrijire a fra ților sau de generare de venituri, urmat ă de condi ții inadecvate de locuire ș i
lipsa accesului la utilităț i de infrastructur ă (inclusiv transport public pentru copii), distan ța față de ș coală
sau insuccesul ș colar multiplu al copiilor. În statisticile colectate pe aceast ă temă , „dezinteresul” p ărinților
romi față de școală este un fenomen suprareprezentat în opinia public ă, însă fără susținere științifică. În loc

146 În urma consult ărilor cu societatea civil ă pe marginea Legii 1/2011, Minsterul Educa ției comunicase c ă unul din elementele
legii prevedea înfiin țarea unor Comisii de Antidiscriminare în toate școlile, cu atribu ții specifice în acest sens. Acest lucru nu a
fost însă integrat în textul final și aprobat al legii.
147 Acest model exist ă în Statele Unite ale Americii, prin programul „ Teach for America ”: http://www.teachforamerica.org/
(consultat: 12.11.2013). Programul a fost „importat” ș i în România, îns ă este blocat din motive administrative.

Studii de Strategie ș i Politici – SPOS 2013
126de campanii pentru conș tientizarea p ări nților asupra importan ței educației, trebuie identificate corect și
remediate adev ăratele cauze ale insuccesului și abandonului școlar în rândul romilor, printre care s ărăcia
ocupă un loc nedisputat de alte cauze. Astfel, o abordare integrat ă a problemelor din domeniul educa ției ar
trebui să faciliteze și accesul romilor la locuri de munc ă, pentru a cre ște nivelul de investi ții pe termen lung
pe care familiile le pot aloca educa ției copiilor: precaritatea veniturilor este un obstacol sigur în calea
investițiilor în educa ția copiilor ș i întreține stilul de via ță în care satisfacerea nevoilor de bază este
prioritară față de investi ția, îndepă rtată în timp, în educa ție.
4. Necesitatea de a extinde, treptat, obligativitatea înv ățământului și la nivelul pre școlar, pentru
asigurarea unui start bun în educa ție pentru toț i copiii. Acest model a fost adoptat și în alte țări din
Uniunea European ă, demonstrând rezultate pozitive și o investi ție eficient ă.
În domeniul sănătății sunt necesare urm ătoarele m ăsuri:

– suportul Ministerului S ănătății pentru extinderea reț elei de mediatori sanitari în comunit ățile de
romi;
– inițierea unor programe de educa ție civică și de educa ție pentru s ănătate, în inten ția amelior ării
nivelului de informare al romilor despre sistemul asigur ărilor de s ănătate, a con știentizării importan ței
(auto)protej ării sănătății;
– încurajarea cooper ării între p ărinți, profesori ș i cadrele medicale pentru promovarea educa ției
pentru sănătate în rândul tinerelor romi;
– înființarea unor cabinete medicale în școlile coordonatoare din zone le locuite preponderent de
romi, în vederea depist ării timpurii a bolilor infec țioase și a prevenirii extinderii acestora. În astfel de
cabinete ar putea avea loc și controale periodice ale st ării de sănătat e a copiilor romi;
– programe prin care s ă se amplifice gradul de toleranță și de acceptare din partea medicilor, a
furnizorilor de servicii de s ănătate în general, a stilului atitudinal, cultural și comportamental specific unei
parți a pacien ților romi;
– campanii de con știentizare a riscurilor asupra s ănătății dato-rate lipsei de igien ă, consumului de
droguri, alcool și tutun, între ținerii de rela ții sexuale neprotejate;
– realizarea campaniilor de vaccinare a copiilo r cu sprijinul cadrelor didactice care s ă faciliteze
familiilor rome înț elegerea scopului vaccin ării;
– organizarea de campanii de informare asupra metodelor de planning familial și utilizării
contraceptivelor la nivelul comunit ăților de romi, cu sprijinul ONG-urilor roma;
– creșterea nivelului de con știentizare și implicare a femeilor rome în prevenirea îmboln ăvirilor;
– creșterea transparen ței în gestionarea fondului de asigur ări pentru s ănătate;
– înființarea unor unit ăți medicale mobile care s ă se de plaseze în comunităț ile de romi izolate, în
special pentru asisten ța mamei și copilului ș i a persoanelor vulnerabile (gravi de, vârstnici, bolnavi cronici
etc.);
– dezvoltarea sistemului de asisten ță socială astfel încât s ă îndeplineasc ă și rolul de interfa ță între
sistemul sanitar și comunit ățile de romi și să-i sprijine pe ace știa din urm ă în găsirea celor mai adecvate
soluții de accesare a sistemului de s ănătate.
În domeniul ocupării, consider ăm necesare urm ătoarele m ăsuri:
– asigurarea unei bune leg ături între calificarea profesional ă oferită în cadrul mai multor axe
prioritare ale Fondului Social European și piața actuală a forței de munc ă, în scopul unei mai bune
acordări între cererea și oferta de for ță de lucru. Este esen țial ca beneficiarii de calific ări profesionale s ă
fie sprijini ți și mai departe, în c ăutarea unui loc de munc ă stabil;
– eficientizarea serviciilor p
ublice de ocupare , în scopul includerii în sistem al unui num ăr mai
mare de romi, adeseori șomeri de lung ă durată, invizibili, ie șiți din statisticile na ționale și care nu
beneficiaz ă de alocație de șomaj;
– promovarea antreprenoriatului bazat pe ni șe ale pieței sau pe poten țialul real al localit ății /
zonei (în special în ceea ce prive ște turismul și activitățile conexe acestuia);

Politici de incluziune a romilor în statele membre ale UE
127- conștientizarea problematicii discrimin ării pe piața muncii, atât de partea angajatorului, cât ș i a
angajatului și eficientizarea mecanismului de sanc țiune în caz de discriminare la angajare;
– promovarea unei abord ări integrate prin care, spre exemplu, pe lâng ă locuri de munc ă să fie
asigurate și condiții adecvate de locuire, oportunit ăți de a beneficia de serviciile unei cre șe pentru
mamele doritoare de a intra pe pia ța muncii etc.;
– promovarea femeilor rome pe pia ța muncii și intensificarea eforturilor pentru acest grup țintă.
Studiile arată că includerea femeilor pe pia ța muncii aduce cu sine schimb ări pozitive în lan ț la nivelul
familiei, al comunităț ii și al societăț ii: femeile beneficiaz ă de o putere sporit ă de decizie asupra
veniturilor gospodă riei, privilegiind investi țiile în educa ția fetelor și băieților deopotriv ă și reducând
astfel disparit ățile educaționale între fete și băieți.
În domeniul locuirii, consider ăm necesare urm ătoarele m ăsuri:
– necesitatea proiect ării unei abord ări integrate, în care locuirea este una din dimensiunile cheie
ale incluziunii sociale, îns ă nu singura. F ără a integra în design-ul interven țiilor, acțiuni legate de
creșterea global ă a nivelului de trai al locuitorilor, solu țiile de locuire nu pot fi sustenabile pe termen
lung. Binomul cel mai potrivit este cel alc ătuit de locuire ș i ocupare, ca axe complementare de interven ție
cu sustenabilitate sporit ă.
– necesitatea implic ării beneficiarilor în deciziile legate de proiect, pentru a g ăsi soluțiile cele mai
potrivite în care se poate implica activ și comunitatea, precum și pentru a cre ște sentimentul de
proprietate asupra solu țiilor implementate, ceea ce este de natur ă a crește sustenabilitatea interven țiilor.
– necesitatea adopt ării unui cadru de colaborare între autorit ățile publice, societatea civilă și
beneficiari, ale că rui soluții să fie de tipul câș tig-câștig. Astfel, acolo unde este vorba de ocuparea unor
locuințe sau terenuri în mod ilegal, este de preferat solu ția punerii în legalitate și îmbunătățirii
locuințelor, ș i
nu evacuarea familiilor, mai ales f ără a li se oferi alternative viabile148.
– adresarea problemei locuirii în cadrul unor proiecte integrate care capaciteaz ă beneficiarii
programelor de locuire să se poată susține financiar sau, în situa țiile în care acest lucru nu este posibil, s ă
beneficieze de sprijin financiar conform legisla ției în vigoare:
– în cazul reloc ărilor cu scopul îmbun ătățirii situației locative, asigurarea m ăsurilor de asisten ță
socială și facilitare comunitar ă (sensibilizare, mediere etc.) care preg ătește relocarea atât în rândul
beneficiarilor direc ți, cât și al vecinilor din zonele în care are loc relocarea;
– prevenirea evacu ărilor forțate;
– combaterea și prevenirea segreg ării reziden țiale pe criterii socio-economice;
– parteneriate public-privat cu scopul flexibiliz ării programelor ce vizeaz ă locuirea și
implementarea unor modele de locuir e adaptate nevoilor beneficiarilor și mijloacelor lor financiare de
susținere pe termen mediu și lung a costurilor locuirii;
– extinderea fondului imobiliar public destinat locuirii sociale, inclusiv prin achizi ționarea de
locuințe deteriorate sau nefinisate din sectorul privat ș i reamenajarea lor prin apel la fonduri structurale
europene;
– unde este cazul, modificarea criteriilor de prioritizare a accesului la locuin țe s ociale (stabilite
prin hotărâri ale consiliilor locale) pentru asigurarea accesului real la acestea și pentru persoanele de
etnie rom ă, care frecvent au un nivel de educa ție foarte sc ăzut;
– atunci când este posibil ă concesionarea terenurilor și nu exist ă pericolul marginaliz ării spațiale
sau risc de mediu poluat în zona respectiv ă, legalizarea construc țiilor ridicate f ără permis;
– renunț area la plata asigur ării obligatorii a locuin ței din suma acordat ă ca ajutor social în baza
legii venitului minim garantat (L.416/2001);
– introducerea unor subven ții pentru repararea sau extinderea locuin ței în cazul beneficiarilor de
venit minim garantat (L.416/2001) sau de aloca ție de sus ținere pentru familiile nevoia șe cu copii (L.
277/2010).

148 Așa cum a fost recent cazul la Eforie Sud: http://www.romanialibera.ro/actualitat e/ev eniment/ce-spune -avocatul-poporului-
despre-evacuarea-romilor-din-eforie-sud-314993.html (consultat: 15.10.2013).