Politici de Finantare ale Uniunii Europene

=== fa2e7e5e613173d057d06a9b73cb843e4209283c_153411_1 ===

POLITICI DE FINANȚARE ALE UNIUNII EUROPENE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. FINANȚAREA PRIN FONDUL SOCIAL EUROPEAN

CAPITOLUL 2. POLITICI DE FINANȚARE EUROPENE ÎN DOMENIUL AGRICULTURII

2.1. Momentele „cheie” ale implementării PAC

2.2 Instrumentele aferente P.A.C.

2.3 Etapele tranziției implementării P.A.C. în România

CAPITOLUL 3. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE IMPLEMENTĂRII POLITICII AGRICOLE COMUNE 2014-2020 ÎN ROMÂNIA

3.1 Obiectivele strategice ale P.A.C.

3.2 Avantajele și dezavantajele implementării P.A.C. în țara noastră

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

La nivelul Uniunii Europene se remarcă acordarea de finanțări pentru o serie întreagă de programe și proiecte, din cele mai variate domenii, cum ar fi:

Domeniul dezvoltării regionale și urbane

Domeniul ocupării forței de muncă

Domeniul incluziunii sociale

Domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale

Domeniul cercetării și al inovării

Politicile din domeniul maritim și cel al pescuitului

Ajutorul umanitar

Procesul de finanțare la nivelul Uniunii Europene se bazează pe o gestiune ce are la bază reguli deosebit de stricte, în acest fel reușindu-se garantarea faptului că este aplicat un riguros control asupra modului în care se folosesc diversele fonduri acordate, în paralel cu garantarea unor cheltuieli ale acestor fonduri nu doar deosebit de responsabile, ci mai ales extrem de transparente.

În acest sens, se remarcă faptul că tuturor celor 28 de comisari ai Uniunii Europene le revin diverse responsabilități în cadrul politicilor finale dedicate garantării cheltuirii în mod corespunzător a tuturor fondurilor Uniunii Europene. În contextul în care volumul cel mai mare al finanțărilor acordate de către Uniunea Europeană se află în gestionarea statelor membre beneficiare, se sesizează faptul obligațiile dedicate realizării controalelor și auditurilor anuale cad în sarcina guvernelor naționale.

Astfel, aproape două treimi din totalul bugetului Uniunii Europene este gestionat în cadrul unui parteneriat strâns cu diversele autorități naționale, ca și cu autoritățile regionale, parteneriat ce se derulează în interiorul unui așa numit sistem al gestiunii partajate.

Se remarcă astfel existența mai multor fonduri majore (denumite fonduri structurale și de investiții), acestea având un rol deosebit în complexul proces al implementării Strategiei Europa 2020, mai precis:

F.E.D.R. – Fondul european de dezvoltare regională – dedicat dezvoltării regionale și urbane

F.S.E. – Fondul social european – dedicat incluziunii sociale și bunei guvernanțe

Fondul de coeziune – dedicat convergenței economice a diverselor regiuni mai puțin dezvoltate

F.E.A.D.R. – Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală

F.E.P.A.M. – Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime

Pe lângă acestea, la nivelul Uniunii Europene se remarcă gestionarea directă a unor fonduri ce sunt acordate:

Sub forma granturilor, dedicate proiectelor ce implică diverse activități din domeniul ce vizează politicile europene, acestea fiind, de regulă, acordate ca urmare a publicării unei așa numite cereri de propuneri. În această situație finanțarea este din partea Uniunii Europene, dar și din diverse alte surse

Sub forma contractelor pe care le încheie instituțiile Uniunii Europene în cadrul proceselor dedicate achiziționării de servicii, a achiziționării de bunuri ori a achiziționării de lucrări, contracte ce sunt acordate numai prin intermediul licitațiilor. Demn de menționat este faptul că aceste servicii, lucrări ori bunuri sunt necesare respectivelor instituții ale Uniunii Europene în vederea asigurării unei funcționări proprii, la standarde europene, implicând studii, echipamente I.T., organizarea diverselor conferințe, ca și procesul de formare.

În cazul întreprinderilor mici și mijlocii (I.M.M.-uri) pot fi obținute finanțări de la Uniunea Europeană prin intermediul granturilor, al împrumuturilor, ca și al garanțiilor diverse. Se impune a se menționa faptul că prin intermediul granturilor se oferă I.M.M.-urilor sprijin direct, împrumuturile și garanțiile diverse fiind acordate prin intermediul diverselor programe ce au gestionare la nivel național.

De asemenea, atât O.N.G.-urile cât și organizațiile societăților civile pot să fie eligibile în vederea obținerii de finanțări din partea Uniunii Europene, condiționate de derularea activităților specifice în cadrul domeniilor de politici europene, ca și de absența scopurilor lucrative.

În cazul tinerilor, la nivelul Uniunii Europene se remarcă existența a două forme principale de finanțare, respectiv:

Finanțarea acordată educației și formării, ce include diversele oportunități dedicate studiului prin intermediul programului Erasmus +, ca și sprijinului acordat elevilor din anii terminali ai învățământului secundar

Finanțarea acordată tineretului, incluzând o cofinanțare a diverselor proiecte prin intermediul cărora se încurajează nu doar participarea civică și diversele activități de voluntariat, ci și realizarea unei abordări de tip multicultural

La nivelul Uniunii Europene, până în anul 2020, în domeniul dedicat finanțării cercetării se vor aloca aproximativ 80 de milioane de euro, mare parte dintre fonduri fiind alocate prin programul Orizont 2020.

Fondurile sunt alocate, de cele mai multe ori, sub forma granturilor, prin intermediul acestora reușindu-se finalizarea parțială a diverselor proiecte de cercetare.

În cazul agricultorilor și întreprinderilor rurale se remarcă eligibilitatea marii majorități a acestora, situații în care se practică plățile directe, dedicate sprijinului pentru venituri. Aproape 1/3 din totalul plăților directe sunt acordate pentru trecerea la practicile agricole de tip ecologice, cu diversificarea culturilor și menținerea pășunilor permanente.

În cazul agricultorilor, Uniunea Europeană oferă finanțări pentru suprafețele de teren deținute, cu condiția utilizării diverselor metode agricole de tip ecologic, prin intermediul cărora să se realizeze o conservare a biodiversității, ca și o conservare a calității apei și solurilor, în paralel cu mențiunea emisiilor la un nivel redus.

De asemenea, prin intermediul finanțării acordate, Uniunea Europeană urmărește o formare continuă a agricultorilor din statele membre, în domeniul dedicat celor mai noi tehnologii, în paralel cu facilitarea modernizării și restructurării exploatațiilor deja existente.

Urmare a finanțărilor diverse ce sunt acordate de Uniunea Europeană agricultorilor se remarcă o creștere vizibilă a nivelului de trai în diversele zone rurale din statele membre, ca și crearea de noi locuri de muncă.

CAPITOLUL 1. FINANȚAREA PRIN FONDUL SOCIAL EUROPEAN

F.S.E. – Fondul Social European se constituie în instrumentul principal prin intermediul căruia Uniunea Europeană reușește să susțină la nivelul statelor sale membre crearea de noi locuri de muncă, asigurarea unor locuri de muncă mai bune, ca și asigurarea diverselor oportunități profesionale pentru toți cetățenii europeni. F.S.E. presupune realizarea de investiții la nivelul capitalului uman al U.E., anual fiind acordare 10 miliarde de euro pentru îmbunătățirea perspectivelor de angajare a milioane de cetățeni europeni, o atenție specială fiind acordată celor care sunt în căutarea unui loc de muncă.

La nivelul Uniunii Europene se remarcă asumarea angajamentului privind crearea de noi locuri de muncă, respectiv a unor locuri de muncă mult mai bune, în paralel cu definirea unei societăți ce este favorabilă fenomenului incluziunii sociale, toate acestea fiind incluse în cadrul obiectivelor centrale regăsite în strategia Europa 2020, în vederea generării unei creșteri inteligente, durabile și care să fie favorabilă incluziunii la nivelul Uniunii Europene.

În domeniul dedicat ocupării forței de muncă, principalele obiective avute în vedere la nivel european (dar și la nivel național), se regăsesc incluse în cadrul strategiei Uniunii Europene, denumită Europa 2020. La baza lansării acestei strategii se află comunicarea Comisiei Europene, comunicare denumită EUROPA 2020 – strategia europeană în vederea creșterii inteligente, durabile și favorabilă incluziunii, ce a fost lansată în luna martie a anului 2010.

Principalul scop declarat al acestei strategii constă în ghidarea economiei europene pentru perioada următoare (respectiv până în anul 2020), în vederea unei abordări unitare a diverselor reforme realizate în plan economic și plan social.

Strategia Europa 2020 are în vedere trei priorități considerate reprezentative, ce sunt structurate în mai multe inițiative emblematice și respectiv cuantificabile prin intermediul a cinci obiective considerate ca fiind principale.

În domeniul inițiativelor majore, ce sunt incluse în cadrul sferei ocupării forței de muncă, ca și al incluziunii și respectiv afacerilor sociale, se remarcă:

Tineretul în mișcare – în vederea oferirii diverselor șanse tinerilor ce se află în căutarea unui loc de muncă, se impune acordarea unui sprijin atât studenților, cât și stagiarilor pentru acumularea experienței în alte state, în paralel cu ameliorarea calității sistemului european de formare și educație

O agendă dedicată noilor competențe și respectiv locurilor de muncă – se impune o reformare a pieței muncii, în vederea sprijinirii tuturor cetățenilor europeni în cadrul procesului de dobândirea unor noi competențe profesionale, ca și a generării de noi locuri de muncă, în paralel cu adaptarea legislației Uniunii Europene în domeniul muncii

O platformă europeană îndreptată împotriva sărăciei, ca și a excluziunii sociale – se are în vedere stimularea muncii la toate nivelurilor pentru atingerea principalului obiectiv al Uniunii Europene, respectiv cel vizând eliminarea, până în cursul anului 2020, pentru un număr de minim 20 de milioane de persoane, a fenomenului sărăciei și al excluziunii sociale

Strategia Europa 2020 are rolul de a transforma economia Uniunii Europene într-una durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii, economie care să se caracterizeze prin niveluri deosebite ale ocupării forței de muncă, ca și ale productivității și implicit coeziunii sociale.

În cadrul strategiei Europa 2020 sunt evidențiate trei priorități ce se susțin în mod reciproc, respectiv :

O creștere inteligentă – dezvoltare economică bazată pe inovare și cunoaștere

O creștere durabilă – se are în vedere promovarea unei economii care se dorește a fi mult mai eficientă prin prisma utilizării resurselor, economie ce trebuie să fie nu doar mai competitivă, ci și mai ecologică

O creștere favorabilă incluziunii – se are ân vedere promovarea economiei cu o rată a ocupării forței de muncă mult mai ridicată, economiei ce poate asigura atât coeziunea socială, cât și pe cea teritorială

În vederea atingerii, până în cursul anului 2020, a obiectivelor Uniunii Europene, strategia Europa 2020 include cinci obiective principale, ce sunt concretizate în cadrul a opt ținte numerice. În cadrul acestor obiective principale, se remarcă :

Până în cursul anului 2020 se impune ca un procent de 75 % din cadrul populației europene cu vârstele incluse în intervalul 20 – 64 de ani să dețină un loc de muncă stabil

Un procent de 3% din produsul intern brut al Uniunii Europene trebuie să fie investit în C-D (cercetare-dezvoltare)

Îndeplinirea obiectivelor „20/20/20” în domeniul dedicat climei/energiei, cu diminuarea cu 30% a emisiilor

Reducerea abandonului școlar sub nivelul 10%, cu antrenarea tinerilor în urmarea cursurilor universitare (în procent de 40%)

Reducerea cu 20 de milioane a numărului persoanelor ce sunt amenințate de sărăcie și excluziune socială

În vederea atingerii tuturor acestor obiective, obiective ce se află în relație de inter-conectivitate, se impune transpunerea acestora în obiective și traiectorii adoptate la nivelul fiecărui stat al Uniunii Europene.

Prin intermediul inițiativei dedicate Agendei pentru noi competențe și locuri de muncă, Comisia Europeană și-a propus susținerea Uniunii Europene în atingerea obiectivului în materia dedicată ocupării forței de muncă, respectiv antrenarea în câmpul muncii a unui procent minim de 75% din totalul populației europene cu vârsta inclusă în intervalul 20 ani – 64 ani.

Pe lângă susținerea acestui obiectiv, ce se vrea realizat până la finele anului 2020, inițiativa Agendei are în vedere și :

Diminuarea sub 10% a ratei abandonului școlar

Implicarea în învățământul universitar a minim 40% din totalul tinerilor din statele europene

Reducerea numărului persoanelor ce sunt amenințate de sărăcie și excluziune (minim 20 de milioane)

În vederea realizării tuturor acestor obiective, Agenda impune numeroase măsuri concrete ce au rolul de a:

Impulsiona diversele reforme ce sunt dedicate ameliorării flexibilității pe piața muncii, ca și a securității acesteia – așa numita „flexi/securitate”

Dota diversele persoane din perimetrul Uniunii Europene cu competențele necesare în vederea obținerii competitivității pe piața muncii

Ameliora considerabil calitatea locurilor de muncă de pe piața europeană, în paralel cu asigurarea condițiilor de muncă de calitate superioară

Ameliora diversele condiții impuse în procesul creării unor noi locuri de muncă

Demn de menționat este faptul că în momentul elaborării Agendei pentru noi competențe și locuri de muncă (respectiv în anul 2010) Comisia Europeană atrăgea atenția asupra faptului că aproape 10% din totalul populației active din Uniunea Europeană (23 milioane de persoane) se afla în șomaj, dar și asupra faptului că din anul 2012 se va remarca o diminuarea a populației de vârstă activă, condiție în care se impunea asigurarea unei durabilități a sistemelor europene de protecție socială, în vederea creșterii numărul persoanelor active pe piața muncii.

Orientările integrate vizând ocuparea forței de muncă fac parte din cadrul pachetului Orientărilor dedicate politicilor economice și respectiv de ocuparea forței de muncă, prin intermediul cărora sunt stabilite pentru statele membre ale Uniunii Europene, diversele priorități și obiective comune.

Aceste orientări dedicate ocupării forței de muncă au fost propuse de către Comisia Europeană, ele fiind ulterior dezbătute și respectiv agreate de diverse țări, membre ale Uniunii Europene, cu adoptarea anuală a Consiliului.

Se remarcă Orientarea 7, orientarea ce are în vedere:

O creștere a participării pe piața muncii, atât pentru femei, cât și pentru bărbați

O diminuare a șomajului de tip structural

O promovare a calității locurilor de muncă

În acest sens, toate statele membre ale Uniunii Europene au sarcina de a urmări combaterea angajărilor temporare, ca și gradul de sub-ocupare și implicit munca nedeclarată, ele adoptând diverse măsuri menite să asigure o creștere a mobilității profesionale, ca și o revizuire a sistemului fiscal.

De asemenea, statele europene trebuie să ia în calcul revizuirea sistemului de protecție și asistență socială, prin intermediul integrării și al implementării diverselor principii de flexi/securitate în cadrul politicilor naționale de ocupare, în paralel cu o combatere a segmentării pieții muncii.

În plus, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să implementeze diverse măsuri în vederea prevenirii fenomenelor ocupării temporare, a muncii temporare, ca și a ratelor diminuate de ocupare, în paralel cu o îmbunătățire a competitivității și implicit a ratei participării pe piața muncii pentru diversele persoane ce au un nivel de calificare redus.

Din categoria orientărilor în domeniul ocupării forței de muncă face parte și orientarea 8, orientare ce vizează dezvoltarea forței de muncă ce se impune a fi bine calificată și care să aibă capacitatea de a răspunde tuturor cerințelor existente pe piața muncii, în paralel cu promovarea pe întreg parcursul vieții a învățării.

Toate statele membre ale Uniunii Europene urmăresc eliminarea diverselor bariere aflate în calea mobilității lucrătorilor, în paralel cu creșterea gradului de ocupare a angajaților ce sunt slab calificați, ca și a vârstnicilor.

În același timp se impune implementarea diverselor sisteme privind sprijinirea tinerilor absolvenți în găsirea primului lor loc de muncă.

În vederea realizării acestor deziderate, statele europene au obligația de a asigura cetățenilor lor competențele necesare pentru satisfacerea cerințelor de pe piețele muncii, în paralel cu:

O îmbunătățire a accesului cetățenilor la formarea profesională

Consolidarea sistemului de educație național

Consiliere profesională, prin intermediul anticipării necesarului competențelor

Tot în cadrul orientărilor în domeniul ocupării forței de muncă se impune a fi menționată și orientarea 9, ce are în vedere o îmbunătățire a calități, respectiv a performanței aferente sistemelor de formare/educație, la orice nivel, în paralel cu o creștere a participării în cadrul învățământului terțiar ori a învățământului echivalent.

În vederea asigurării accesului la educația de calitate și formare a tuturor cetățenilor, ca și pentru îmbunătățirea rezultatelor din domeniul educațional, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să investească eficient în diversele sisteme de educație/formare, în acest fel asigurându-se și creșterea nivelului de competență aferent forței de muncă.

În acest fel se va ajunge și la determinarea unei satisfaceri mai bune a diverselor cerințe/nevoi ce sunt generate de modificările majore și rapide, sesizate la nivelul piețelor moderne ale muncii.

Ultima orientare ce se impune a fi menționată în cadrul subcapitolului dedicat orientărilor în domeniul ocupării forței de muncă este orientarea 10 ce are în vedere atât o promovare a incluziunii sociale, cât și combaterea sărăciei.

În acest sens, toate statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să își îmbunătățească considerabil sistemele dedicate protecției sociale, ca și sistemele securității sociale, sistemele de pensii și politicile incluziunii active, pe fondul unei asigurări a sustenabilității financiare, în vederea dezvoltării participării cetățenilor în economie și societate și respectiv pentru extinderea diverselor oportunități de angajare (prin intermediul Fondului Social European).

Atât orientările în domeniul ocupării forței de muncă, cât și strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, al cărui temei juridic se regăsește în conținutului art. 148 din cadrul Tratatului de Funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) instituie cadrul politicilor dedicate implementărilor diverselor măsuri în domeniul ocupării forței de muncă.

Atât strategia Europa 2020, cât și structura guvernanței fundamentată pe Semestrul European și coordonarea de tip consolidat a politicilor economice și economice, conferă statelor membre ale Uniunii Europene o sferă de acțiune și flexibilitate lărgită, în vederea implementării diverselor reforme structurale, ca și a acordurilor colective, în paralel cu promovarea dialogurilor sociale de calitate în domeniul politicilor și a măsurilor de tip macro-economic.

Remarcând tendința de creștere continuă a șomajului la nivelul Uniunii Europene, Comisia Europeană a intervenit încă din cursul anului 2012 când a elaborat Pachetul privind ocuparea forței de muncă, ce are în vedere:

O sprijinire constantă a creării unor noi locuri de muncă pe piața muncii, proces ce poare fi realizat prin :

Diminuarea impozitării aferente forței de muncă

Utilizarea cu eficiență a diverselor subvenții acordate pentru angajare

Exploatarea la maxim a potențialelor aferente așa numitelor sectoare „cheie” precum tehnologia informațiilor, economia ecologică, asistența medicală, tehnologia comunicațiilor

Restabilirea dinamicilor aferente piețelor muncii – proces ce poate fi realizabil :

Printr-o sprijinire a lucrătorilor ce intenționează să-și schimbe locul de muncă

Prin sprijinirea lucrătorilor ce vor să revină pe piața muncii, prin reintegrare

Printr-o mobilizare a tuturor instituțiilor/organismelor cu responsabilitate în procesul de implementarea diverselor reforme necesare în domeniul ocupării forței de muncă

Prin realizarea investițiilor diverse în domeniul dobândirii competențelor, avându-se în vedere buna anticipare, ca și monitorizarea constantă a nevoilor pieței muncii

Prin promovarea unei libere circulații a lucrătorilor

O consolidare a guvernanței în domeniul dedicat politicilor privind ocuparea forței de muncă – proces ce poate fi realizabil prin ameliorarea monitorizării politicilor respective

CAPITOLUL 2. POLITICI DE FINANȚARE EUROPENE ÎN DOMENIUL AGRICULTURII

Pentru România, integrarea în cadrul Uniunii Europene a reprezentat o prioritate deosebită în cadrul politicii externe derulate ulterior momentului Decembrie 1989, obiectivul strategic determinând un impuls deosebit în cadrul diverselor reforme structurale realizate anterior aderării.

Ca parte integrantă din cadrul acestei strategii, țara noastră a adoptat în mod gradual politica agricolă de la nivel european, ca și cadrul instituțional necesar implementării P.A.C.. În mod identic celorlalte state care au aderat la Uniunea Europeană, și România a îndeplinit criteriile aderării, ea aliniindu-se nu doar corpului legislativ european, ci și acquis-ului comunitar.

2.1. Momentele „cheie” ale implementării PAC

Cel mai sensibil capitol al negocierilor pe care țara noastră le-a purtat cu Uniunea Europeană a fost cel dedicat agriculturii (incluse în cadrul Capitolului VII), discuțiile fiind demarate în cursul lunii noiembrie a anului 2002, printre momentele cheie remarcându-se :

În ce măsură diversele alocări financiare ale Politicii Agricole Comune, alocări sunt forma plăților de susținere directă (Denumite și plăți directe, ele incluzând diversele plăți pe suprafețe, dedicate culturilor arabile, culturilor proteice, ca și plățile dedicate animalelor și produselor lactate), urmau să fie extinse, ulterior aderării, fermierilor români, precum și cotele corespunzătoare producției, inclusiv susținerii acesteia

Diversele măsuri de piață, special dedicate prelucrării produselor (Ce au în vedere furaje uscate, ajutorul dedicat prelucrării cartofului pentru amidon, ajutorul dedicat organizațiilor de producători diverse, etc agricole diverse

Măsurile dedicate dezvoltării durabile

Adoptarea de către țara noastră a diverselor politici agricole din domeniul Politicii Agricole Comune a reprezentat începutului unei schimbări esențiale a tipului susținerii agricole coerente (respectiv Pilonul 1 al Politicii Agricole Comune), ca și a politicilor dedicate dezvoltării durabile (respectiv Pilonul 2 al Politicii Agricole Comune) – vezi ANEXA 1.

Negocierile, anterior menționate, au fost finalizate după doi ani, ele incluzând, printre altele:

Perioada introducerii treptate a diverselor plăți directe ale Politicii Agricole Comune

Posibilitatea de majorare a plăților Uniunii Europene prin intermediul fondurilor suplimentare

Opțiunea dedicată SPUS – schema plăților unice pe suprafață

Prin intermediul implementării Politicii Agricole Comune în țara noastră s-a dat startul diverselor decizii strategice deosebite pentru reprezentanții României, ce au implicat, printre altele, și :

Selectarea schemei de plăți dedicate măsurilor de susținerea directă a veniturilor

Modalitățile de realizarea plăților

O potențială suplimentare dedicată plăților pe suprafață

Diverse transferuri între alocările de tip bugetar

Definirea criteriilor de eligibilitate

Toate acestea au avut implicații directe și deosebite la nivelul :

Balanței bugetului statului român

Veniturilor fermierilor

Veniturilor reale aferente consumatorilor

În domeniul obiectivelor ce sunt avute în vedere de către Politica Agricolă Comună, se remarcă :

O creștere a productivității agricole, prin intermediul :

Promovării progresului tehnic

Asigurării unei dezvoltări raționale în domeniul dedicat producției agricole

Utilizării în mod optim a diverșilor factori de producție – cu precădere a forței de muncă

Asigurarea nivelului de trai echitabil dedicat populației agricole – avându-se în vedere cu precădere dezvoltarea veniturilor individuale aferente lucrătorilor agricoli

O stabilizare a diverselor piețe

O asigurare eficientă în domeniul siguranței aprovizionărilor

Asigurarea diverselor prețuri considerate a fi rezonabile consumatorilor

În domeniul dedicat avantajelor aferente Politicii Agricole Comune se pot enumera :

Asigurarea nivelului de trai decent al producătorilor agricoli

Asigurarea prețurilor echitabile pentru produsele dedicate consumatorilor

O creștere deosebită a calității aferente produselor de tip agro-alimentar, ca urmare a respectării diverselor standarde comunitare

O protejare a mediului

Respectarea diverselor standarde dedicate bunăstării animalelor

Alocarea unor subvenții de tip consistent, din diversele fonduri comunitare, dedicate fermierilor

Posibilitatea unei creșteri economice în diversele zone considerate sărace, prin aplicarea diverselor programe dedicate dezvoltării rurale

O creștere a investițiilor străine atât în domeniul agriculturii, cât și în cel al industriei alimentare

2.2 Instrumentele aferente P.A.C.

În cadrul Politicii Agricole Comune se remarcă următoarele instrumente principale:

Prețurile – respectiv o fixare a prețurilor la un nivel diminuat, poziționat sub prețul considerat de echilibru, reduce interesul producției, situație în care se remarcă un deficit al produselor. În cazul fixării ori poziționării prețurilor la nivele ridicate (respectiv peste nivelul echilibrului, în condițiile unei piețe libere, concurențiale) se remarcă o extindere a ofertei deasupra nivelului aferent cererii solvabile, în paralel cu apariția diverselor surplusuri

Politica veniturilor – ce include :

O subvenționare a veniturilor, prin intermediul prețurilor– în situația în care prețul aferent pieței (atât la nivel global, cât și la nivel interior) este mai redus, comparativ cu prețul susținerii, se impune acoperirea diferenței sesizate prin intermediul subvenției, respectiv acoperirea pierderii, ca și menținerea unui interes crescut pentru producție

O subvenționare a consumatorilor – include prețurile de comercializare aferente consumatorului sub nivelul aferent prețului producătorului. În acest caz, diferența ce este neîncasată de producător urmează să fie acoperită din cadrul bugetului – cum ar fi controlul prețurilor în cazul produselor alimentare considerate ca fiind „de bază” – ulei, zahăr, ouă, lapte, etc. În acest caz prețul aferent consumatorului este de tip real, anumiții consumatori, ce au venituri sub un anumit plafon, primind diverse sume compensatorii

Subvenționarea diverselor costuri, respectiv:

Imput-uri – precum motorina, semințele, îngrășămintele, etc

Creditele subvenționate – ce vizează un nivel al dobânzii sub nivelul pieței

Politicile comerciale externe dedicate stimulării, ca și protecției, ce includ:

O subvenționare a exporturilor

Taxele vamale

O scutire de impozite

Licențe, contingențe, etc

În urma negocierilor purtate de țara noastră în domeniul introducerii Politicii Agricole Comune, România a reușit să obțină de la Uniunea Europeană o alocare bugetară pentru perioada 2007/2009 de peste patru miliarde de euro, fondurile fiind distribuite între dezvoltarea rurală, plăți directe și susținerea pieței, respectiv :

Un suport financiar dedicat plăților directe, pe o perioadă de trei ani, în valoare de 881 milioane de euro, în care este inclusă și susținerea financiară dedicată produselor ori sectoarelor pentru care au fost stabilite suprafețe de referință, cote ori plafoane naționale. Această susținere financiară nu a necesitat o co-finanțare din cadrul bugetului național, ea implicând costuri naționale de implementare

Măsuri de piață în valoare de peste 730 milioane de euro , ce au inclus:

Refinanțare la export – Privind alocarea pentru diversele produse exportate (precum carnea de vită, laptele, produsele lactate, fructele, cerealele, legumele, produsele din zahăr ori produsele prelucrate) a respectivei diferențe sesizate între prețul exportului, respectiv prețul internațional, luându-se în considerare faptul că prețurile diverselor produse agricole erau de cele mai multe ori mai ridicate în cadrul Uniunii Europene, prin comparație cu prețurile existente la nivelul pieței mondiale

Intervenție pe piață – instrumentul stabilizării prețurilor pieței, prin intermediul achiziționării producției aflată în surplus, ca și stocării acestei producții în diverse stocuri publice ori stocuri private

Această susține financiară a fost acordată României începând din anul 2007, fără a necesita o co-finanțare națională.

Susținerea dedicată dezvoltării rurale, susținere din bugetul Uniunii Europene, pentru perioada 2007/2009 angajamentului fiind de 2.425 milioane de euro. În acest caz, ponderea co-finanțării din cadrul bugetului național a fost de 25 %, volumul anual al sumelor angajate anual, conform metodologiei de acordarea fondurilor, fiind cheltuite în cursul anului n+ 2

În ceea ce privesc alocările aferente plăților directe, ca și măsurilor de piață, acestea s-au realizat avându-se în vedere un sistem al cantităților de referință, respectiv cote, producțiile medii la nivel regional, suprafețele de bază, etc.

2.3 Etapele tranziției implementării P.A.C. în România

Demn de menționat este faptul că în cadrul negocierilor purtate de țara noastră în domeniul introducerii Politicii Agricole Comune, România a solicitat și a reușit să obțină „perioadele de tranziție” în vederea adoptării și implementării diverselor părți din cadrul legislației Uniunii Europene, perioade limitate ca și perioadă, dar și ca acțiune – vezi ANEXA 2.

Avându-se în vedere abordarea Uniunii Europene, plățile directe au fost introduse în mod gradual, nivelul inițial fiind de 25 % din cadrul nivelului aplicabil plăților de acest gen la momentul realizării plăților, prin intermediul creșterilor anuale reușindu-se alinierea plăților directe până în cursul acestui an, la nivelul sprijinului ce a fost aplicabil în cadrul U.E. 15.

În ceea ce privește punctele cheie dedicate introducerii Politicii Agricole Comune în țara noastră, acestea au avut în vedere:

Diversele detalii legate de introducerea graduală a plăților aferente Politicii Agricole Comune

O aplicare a schemei dedicate plăților unice pe suprafață

Posibilitatea dezvoltării plăților Uniunii Europene, dedicate țării noastre, cu diverse fonduri suplimentare – fie din cadrul alocărilor europene dedicate măsurilor de dezvoltare rurală, incluse în cadrul Pilonului 2 al Politicii Agricole Comune, fie din cadrul bugetului național

Demn de menționat este faptul că prevederile de tip tranzițional dedicate introducerii în România a Politicii Agricole Comune au avut în prima fază în vedere reforma generală realizată și implementată de toate statele membre, respectiv reforma Politicii Agricole Comune din anul 2003 – vezi ANEXA 3.

În mod similar cu restul statelor, membre ale Uniunii Europene, și țara noastră a introdus în mod treptat plățile directe ale Politicii Agricole Comune pe perioada primului deceniu (plățile dedicate susținerii pieței, ca și dezvoltării rurale fiind realizate în proporție de 100 % din cadrul celor existente la nivelul Uniunii Europene, în momentul realizării aderării).

În cadrul acestei perioade, fermierii români au primit un procent din cadrul plăților directe ce au fost aplicabile în interiorul U.E. 15, plățile directe începând în 2007 la nivelul de 25 %, cu majorare anuală de 5 % până în cursul anului 2009, de unde a început creșterea cu 10 % pe an, urmând reprezentarea :

FIGURA 1 – Procentul plăților directe acordate fermierilor din România și Bulgaria în perioada 2007/2006+

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

Ca și o regulă de tip general, sistemul privind introducerea treptată a fost aplicat tuturor noilor plăți de tip direct ce au fost introduse anterior anului 2016, prevederile dedicate modulării (vezi ANEXA 3), ca și disciplina financiară nefiind aplicabilă țării noastre decât în momentul în care nivelul plăților a atins valoarea de 100 % din cadrul nivelului înregistrat în cadrul U.E. 15.

Prin introducerea Politicii Agricole Comune s-a remarcat în țara noastră o modificare substanțială atât a pieței dedicate produselor agricole, cât și a politicilor dedicate susținerii.

În primii ani ulterior aderării, au fost înregistrate evoluții de tip negativ la nivelul veniturilor, determinate în principal de:

Prețurile practicate de producători, în special în cadrul sectorului vegetal, care au fost cu mult peste nivelurile de tip mediu de la nivelul Politicii Agricole Comune. Prin comparație cu diversele piețe ale produselor din cadrul U.E. 25, și având în vedere calitatea produselor românești din domeniul agricol, prețurile predominante în cadrul unor produse agricole au avut în unele cazuri, la nivelul pieței unice, prețuri mai reduse decât cele înregistrare în prezent pe piață. S-a remarcat astfel situația cerealelor, ce nu a reprezentat în mod obligatoriu un element de dezavantaje în cazul marii majorități a producătorilor agricole, prin prisma faptului că acestea reprezintă imput-ul principal în cadrul producției animale, caz în care diminuarea prețurilor cerealelor a atras după sine o diminuare a costurilor de producție aferente sectorului zootehnic

În cazul marii majorități a fermierilor români, s-a remarcat o insuficientă stimulare a acestora, în vederea adaptării la diversele politici aferente Politicii Agricole Comune a :

Structurilor de producție

Eficienței în activitate

Productivității

Acest aspect putea să fie evitat destul de facil în situația alinierii precoce a politicilor agricole naționale la politicile PAC, situație în care s-ar fi reușit determinarea unor stimulente dedicate ajustărilor sectoriale diverse.

Concluzionând, ajustarea precoce a diverselor politici agricole din România ar fi reușit să determine o adaptare mult mai facilă a fermierilor la perioada de tranziție dedicată accederii la regimul Politicii Agricole Comune.

Prin introducerea Politicii Agricole Comune s-a reușit creșterea considerabilă a importanței dedicate schemelor de plăți directe ce au fost acordate marii majorități a fermierilor români, demn de semnalat fiind faptul că numeroasele scheme de plăți directe aplicate anterior nefiind în conformitate cu cerințele impuse de P.A.C.

Schemele plăților directe impuse de P.A.C. au reprezentat un procent de 4.5 % din cadrul venitului agricol, variații deosebite fiind înregistrate atât în funcție de tipul fermei, cât și în funcție de activitatea productivă derulată.

În ceea ce privesc variațiile sesizate în funcție de tipul fermei, acestea s-au datorat în principal diferențelor remarcate la nivelul structurii diverselor activități ale acestora, ca și eligibilității dedicate plăților directe.

Așa cum se poate remarca din figura de mai jos, ponderile ce reprezintă valorile medii sectoriale (cu includerea și a fermelor ce nu erau eligibile în vederea acordării sprijinului direct), ponderea aferentă plăților directe în cadrul veniturilor aferente fermelor eligibile se poziționează în jurul valorii de 20 % din cadrul producției vegetale, respectiv de 40 % din cadrul producției animale:

FIGURA 2. Ponderea aferentă plăților directe din veniturile fermelor eligibile

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

Prin prisma sectorială, ulterior aderării la Uniunea Europeană, în țara noastră s-a înregistrat o creștere a ponderii aferente schemelor plăților directe. La nivel mediu, în cadrul tuturor fermelor, ponderea aferentă plăților directe în cadrul veniturilor agricole a variat între valoarea de 13 % (în cazul S.P.U.S. fără includerea plăților suplimentare) și respectiv valoarea de 25 % ( în cazul S.P.U.S ce a inclus un maxim al plăților suplimentare).

Ulterior, în anii următori, s-a înregistrat o creștere a ponderii anterior menționate, în paralel cu creșterea nivelurilor aferente S.P.U.S. :

FIGURA 3 Evoluția veniturilor aferente producătorilor, avându-se în vedere mărimea fermelor – raportare comparativă, anterior nivelurilor existente înaintea aderării, cu S.P.U.S. 25 % din cadrul U.E. 15 și în absența P.D.N.C.

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

FIGURA 4 Evoluția veniturilor aferente producătorilor, avându-se în vedere mărimea fermelor – raportare comparativă, anterior nivelurilor existente înaintea aderării, cu S.P.U.S. 25 % din cadrul U.E. 15 și cu P.D.N.C. reprezentând valoarea de 20% din cadrul U.E. 15 Sursă captură – http://www.mdrap.ro

FIGURA 5.Evoluția veniturilor aferente producătorilor, avându-se în vedere mărimea fermelor – raportare comparativă, anterior nivelurilor existente înaintea aderării, cu S.P.U.S. 25 % din cadrul U.E. 15 și cu P.D.N.C. reprezentând valoarea de 30 % din cadrul U.E. 15

Sursă captură – http://www.mdrap.ro

În domeniul dedicat trăsăturilor primordiale, aferente politicii dezvoltării rurale de la nivelul Uniunii Europene, se remarcă :

Instrumentul finanțării și programării – F.E.A.D.R. – Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Strategia Uniunii Europene dedicate dezvoltării rurale, cu accentuarea priorităților sesizate în ultimii ani la nivelul statelor membre

O extindere a sistemului de audit la nivelul întregii politici de dezvoltare rurală, ce implică:

O întărire a controlului

O întărire a evaluării

Întărirea semnificativă a raportării

Abordarea de tip consolidat, orientată în sensul jos-sus. În acest fel, toate statele membre ale Uniunii Europene, ca și diverse regiuni, respectiv grupurile de acțiune pe plan local au capacitatea de a deține o influență deosebită la nivelul ajustării diverselor programe, în raport cu nevoile locale ce au fost identificate

În ceea ce privesc obiectivele principale ale politicii dezvoltării rurale de la nivelul Uniunii Europene, se remarcă :

O îmbunătățire a competitivității la nivelul agriculturii – Axa 1 – poate include:

O îmbunătățirea, ca și o dezvoltare a infrastructurii ce privește dezvoltarea și ulterioara dezvoltare a agriculturii

Un sprijin consistent acordat fermierilor care iau parte la diverselor programe dedicate creșterii calității alimentelor

Programul privind instalarea fermierilor tineri

Un suport acordat fermierilor în regim de semi-subzistență din cadrul statelor membre mai noi, în vederea atingerii competitivității – vezi ANEXA 4

Atenția deosebită acordată mediului înconjurător, ca și organizării teritoriului – Axa 2, ce include :

Diversele plăți de handicap natural ce sunt acordate fermierilor din zonele montane

Plățile de tipul Natura 2000

Diverse măsuri de tip agro-mediu

Diverse plăți în vederea realizării unei bunăstări a animalelor

Obligativitatea măsurilor dedicate agro-mediului

Obligativitatea respectării cerințelor impuse în domeniul agriculturii atât de Uniunea Europeană, cât și la nivel național

O îmbunătățire a calității vieții, în paralel cu diversificarea – Axa 3 – ce poate include de asemenea :

O diversificare a diverselor activități de tip non-agricol

Acordarea sprijinului necesar în vederea creării unor micro-întreprinderi

Încurajarea dezvoltării turismului rural și promovarea acestuia

Reamenajarea diverselor localități existente în mediul rural

În domeniul efectelor determinate de implementarea diverselor politici aferente Politicii Agricole Comune, în raport cu prețurile diverselor alimente, se remarcă o diminuare nesemnificativă la nivelul veniturilor reale, aferente consumatorilor români.

În paralel, s-a sesizat creșterea competiției la nivelul pieței dedicate comerțului cu amănuntul a produselor alimentare, cu o dezvoltare ușoară a puterii de cumpărare totale la nivelul marii majorități a populației din țara noastră.

În ceea ce privesc creșterile de prețuri la produsele agricole, determinate de diversele politici aferente Politicii Agricole Comune, s-a sesizat în faza inițială o diminuare minoră a veniturilor reale, pe termen mediu (respectiv de sub 1%).

Pe termen scurt, impactul a fost unul mai mare, respectiv înaintea ajustării structurilor de consum ale consumatorilor la prețurile noi, impuse de această implementare. În ciuda nivelului relativ diminuat, pierderea venitului real imediat a fost resimțită cu precădere în cazul gospodăriilor mai sărace, ca și în cadrul celor în care nu s-au produs diverse produse alimentare – gospodăriile in mediul urban, cu precădere.

În ciuda faptului că, prin introducerea diverselor politici agricole aferente Politicii Agricole Comune au fost remarcate efecte moderate la nivelul veniturilor reale ale marii majorități a gospodăriilor, s-a sesizat o împovărare deosebită a gospodăriilor agricole ce deja cheltuiau sume importante din cadrul veniturilor pe diversele produse alimentare.

Cele mai afectate de introducerea acestor politici au fost gospodăriile cu un nivel de trai redus, ca și cele în cadrul cărora nu se realizează diversele produse alimentare, produse ce sunt achiziționate de pe piață, la prețuri uneori competitive.

Ca urmare a ponderii ridicate deținute de produsele alimentare în cadrul totalului dedicat cheltuielilor bănești, ca și structurii complexe a coșului consumului alimentar, în cadrul acestor gospodării s-au remarcat diminuări de tip semnificativ la nivelul veniturilor reale.

CAPITOLUL 3.POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ 2014-2020 – AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE PENTRU ROMÂNIA

Modelul agriculturii europene este considerat a fi un principal catalizator al integrării europene, un exemplu reprezentativ al evoluției realizate în tandem de către statele Uniunii Europene, în domeniul dezvoltării durabile, pe fondul actualelor așteptări ale societății contemporane.

Realizarea sincronizării la nivelul U.E. reprezintă de altfel și principalul scop al diverselor reforme succesive remarcate la nivelul Politicii Agricole Comune, context în care provocarea cea mai majoră a Uniunii Europene (exceptând procesul extinderii ori pe cel dedicat negocierilor comerciale de tip multilateral) o reprezintă adaptarea constantă a diverselor instrumente ce sunt existente la nivelul politicii agrare, în raport cu obiectivele modelului agriculturii europene.

3.1 Obiectivele strategice ale P.A.C.

Actuala Politica Agricolă Comună 2014-2020 are în vedere o continuare a promovării modelului agriculturii europene, cu accentuarea deosebită a dezvoltării durabile la nivelul agriculturii.

În acest context, se remarcă în mod deosebit Comunicarea Comisiei Europene comunicare ce are în vedere numeroasele provocări ale Politicii Agricole Comune, din perspectiva anului 2020, privind alimentația, resursele naturale, ca și teritoriile.

În cadrul Comunicării Comisiei Europene „The C.A.P. towards 2020: Meeting the food, natural resources and territorial challenges of the future” au fost avute în vedere mai multe obiective strategice, respectiv :

O menținere a potențialului producției de alimente sustenabile la nivelul întregii Uniunii Europene, în vederea :

Garantării tuturor cetățenilor din Uniunea Europeană a securității alimentare pe termen mediu și lung

Unei contribuiri substanțiale la satisfacerea cererii crescânde, sesizată la nivel mondial, în domeniul alimentelor esențiale

Acordarea sprijinului necesar diverselor comunități agricole ce le oferă tuturor cetățenilor din Uniunea Europeană:

Numeroase alimente de o calitate superioară, ce sunt produse la nivel sustenabil și cu respectarea strictă a numeroaselor cerințe privind mediul, sănătatea animalelor, apa și bunăstarea animalelor

Numeroase alimente de o calitate superioară, ce sunt produse la nivel sustenabil și cu respectarea strictă a numeroaselor cerințe privind sănătatea publică

Numeroase alimente de o calitate superioară, ce sunt produse la nivel sustenabil și cu respectarea strictă a numeroaselor cerințe privind sănătatea plantelor

Menținerea la un nivel viabil a diverselor comunități rurale în cadrul cărora agricultura reprezintă o activitate deosebit de importantă prin prisma economică, ea determinând :

Numeroase locuri de muncă pentru cetățenii din comunitățile locale

Multiple beneficii sociale și economice

Diverse beneficii la nivel mediului

Multiple beneficii la nivel teritorial

De asemenea, Politica Agricolă Comună 2014-2020 are un rol esențial și în cadrul Strategiei 2020 prin intermediul :

Creșterii inteligente – se are în vedere o creștere a eficienței diverselor resurse, în paralel cu îmbunătățirea constantă a competitivității, prin intermediul :

Implementării tehnologiei și al inovării

Dezvoltării diverselor produse de o calitate superioară și cu o valoare ridicată

Dezvoltării diverselor tehnologii ecologice

Utilizării tehnologiei comunicațiilor și a informației

Investițiilor de informare

Stimulentelor oferite în vederea inovării sociale în special în zonele rurale

Îmbunătățirii deosebite a utilizări diverselor rezultate obținute în domeniul cercetării

Creșterii durabile – are în vedere:

O menținere a bazei de producție dedicată alimentelor

O menținere a bazei de producție dedicată hranei animalelor

O menținere a bazei de producție dedicată energiei generată de sursele regenerabile

O limitare deosebită a pierderii la nivelul bio-diversității

O promovare a energiilor obținute din diversele surse de tip regenerabil

O promovare deosebită a sănătății animalelor, ca și a plantelor

O sporire a eficienței dedicate resurselor, prin intermediul dezvoltării tehnologice

O utilizare maximizată a diverselor rezultate ce sunt obținute în domeniul cercetării

Diminuarea constantă a nivelului emisiilor

O îmbunătățire a gradului de stocarea C

O dezvoltare a potențialului dedicat diverselor zone rurale din statele membre ale Uniunii Europene

Creșterii favorabile incluziunii – are în vedere o deblocare a potențialului economic aferent diverselor zone rurale, prin intermediul :

Dezvoltării corespunzătoare a piețelor locale

Dezvoltării locurilor de muncă la nivel locale

Furnizării asistenței necesare în vederea realizării unei structurări a agriculturii

Sprijinirii veniturilor ce sunt obținute de către agriculturii din diversele state ale Uniunii Europene

Politica Agricolă Comună 2014-2020, din punct de vedere structural, și-a menținut elementele esențiale anterioare, cu extinderea puternică a axei conceptuale dedicată noii politici. În plus, s-a remarcat apariția termenilor noi, de implementarea acestora depinzând:

Profitabilitatea diverselor agriculturi naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene

Durabilitatea agriculturii la nivelul Uniunii Europene

Se impune a se remarca și diversele noțiuni de tip inovator regăsite în cadrul Politicii Agricole Comune 2014-2020, respectiv :

Noțiunea fermierului activ – se are în vedere o reorientare mai eficientă a subvențiilor, în paralel cu excluderea diverselor noțiuni ce nu au legătură în mod direct cu domeniul agriculturii – cum ar fi fondurile de vânătoare, terenurilor de sport, locurile de campare, terenurile de recreere, etc

Noțiunea ecologizării – plățile adiționale dedicate respectării diverselor practici agricole ce sunt benefice mediului

Noțiunea zonelor de interes ecologic

Noțiunea schemei dedicate fermelor mici

Noțiunea schemei dedicate tinerilor fermieri

De asemenea, Politica Agricolă Comună 2014-2020 are în vedere și ajustarea sprijinului ce este acordat direct fermierilor, în așa fel încât diversele diferențe sesizate la nivelul plăților directe existente între statele cu vechime în Uniunea Europeană și statele nou intrate în comunitate să se reducă în mod considerabil, la un nivel echitabile.

În acest sens se are în atenție convergența externă (convergență realizate între diversele state membre ale Uniunii Europene, prin diminuarea plății de la statele membre, ce se află peste media europeană, cu completarea plăților directe pentru nivelele aflate sub cel al mediei europene), ca și convergența internă (remarcată la nivelul fiecărui stat membru al Uniunii Europene) în așa fel încât, la nivelul anului 2020, să se remarcă o distribuire cât mai corectă la nivelul U.E. a nivelului dedicat plăților directe.

Asemeni marii majorități a statelor membre ale Uniunii Europene, și țara noastră a agreat încă de la început ideile de tip inovator incluse în cadrul Politicii Agricole Comune 2014-2020 cu sublinierea importanței dedicate unei implementări facile la nivel național, în paralel cu menținerea SAPS (plăți directe pe suprafață) și alocarea unui procent substanțial pentru sprijinirea producție în diverselor sectoare în care au fost identificate diverse dificultăți.

3.2 Avantajele și dezavantajele implementării P.A.C. în țara noastră

Participarea țării noastre, atât pe plan tehnic (la nivelul Grupurilor de lucru din cadrul Consiliului), dar mai ales la nivelul politic (prin intermediul Comitetului special pentru agricultură, ca și a cunoscutului Consiliu de Miniștri – Grupul de la Vișegrad) a permis delimitarea programului național dedicat dezvoltării durabile, ce are în vedere :

O sprijinire a fermei durabile, de tip competitiv

O încurajare a diverselor activități de tip non-agricol, în vederea determinării premiselor ce sunt necesare în vederea nu doar a realizării unei creșteri economice, ci și a determinării, la nivelul mediului rural, de noi locuri de muncă

În acest context, în perioada următoare, se impune a se avea în vedere:

O creștere a competitivității agriculturii românești

O creștere a competitivității industriei alimentare

Recâștigarea pieței interne dedicate produselor alimentare românești

O sprijinire a fermei familiale – cu evitarea :

Fenomenului depopulării la nivel rural

Fenomenului abandonului diverselor terenuri agricole

Acordarea sprijinului necesar în vederea instalării tinerilor fermieri – respectiv acordarea sumei de 70 mii euro fiecărui tânăr fermier care ia decizia de a se stabili în mediul rural, unde va porni o afacere

O sprijinire a diverselor investiții dedicate activelor fizice pentru dezvoltarea performanței exploatației la nivel general, în strânsă legătură cu infrastructura dedicată dezvoltării agriculturii

O dezvoltare de tip echilibrat a teritoriului rural – se are în vedere programul LEADER, ce se bazează pe inițiativa locală, având abordarea jos-sus, respectiv pornind de la propunerile locale venite din partea comunităților rurale, spre sursele de finanțare dedicate proiectelor dezvoltării locale

Ca urmare a negocierilor purtate de România se remarcă în mod deosebit avantajul acordării până în cursul anului 2020 a plăților naționale direct complementare, în mod degresiv, cu pornire de la nivelul ce a fost stabilit pentru cursul anului 2013 și ajungându-se în anul 2020 la valoarea de 20% din respectivul nivel.

Astfel, prin intermediul Politicii Agricole Comune 2014-2020 se evidențiază diversele instrumente dedicate creșterii competivității la nivelul agriculturii românești, incluzând:

Dezvoltarea sistemului național dedicat irigațiilor

Un sprijin substanțial acordat fermierilor români, prin încurajarea consumului produselor românești (obiectiv adus recent în centrul atenției publice)

Realizarea diverselor parteneriate, cu efecte benefice reflectate la nivelul agriculturii românești

În domeniul dezavantajelor generate de Politica Agricolă Comună nu doar la nivelul țării noastre, ci și la nivelul Uniunii Europene, se impune a se menționa faptul că W.W.F. (World Wildlife Fund) a atras în nenumărate rânduri atenția asupra pericolului ce poate fi determinat de o alterare a procesului de reformă aferent Politicii Agricole Comune, forma finală a acesteia neavând capacitatea de genera diverse beneficii de care, pe termen mediu, dar mai ales termen scurt, agricultura, atât la nivel european, cât și la nivel statal, are nevoie.

De altfel, W.W.F. și-a exprimat și dezacordul privind viitoarea Politică Agricolă Comună, ce are capacitatea de a determina diverse avantaje numai pentru fermele mari, prin intermediul alocării a sute de miliarde de euro diverselor practici agricole de tip intensiv.

În paralel, numeroase organizații ecologiste de la nivelul Uniunii Europene, ce se bucură de susținerea diverselor grupuri de experți în domeniu, au apreciat constant că Politica Agricolă Comună 2014-2020 poate pune în mare pericol diversele resurse naturale existente la nivel continental, ca și statal, incluzând nu doar solurile, ci și biodiversitatea și apa, în lipsa cărora practicarea agriculturii devine practic imposibilă.

În ciuda aspectelor invocate de Comisia Europeană în domeniul îmbunătățirii Pilonului I al PAC, privind :

Acordarea unei atenții deosebite mediului înconjurător

Dezvoltarea inovației la nivel rural

Încurajarea constantă a micilor exploatații – schimbările pozitive remarcate sunt destul de reduse, fapt determinat și de bugetul alocat domeniului.

Politica Agricolă Comună 2014-2020 nu are capacitatea de a încuraja menținerea și dezvoltarea diverselor inițiative existente la nivelul exploatațiilor agricole din statele Uniunii Europene, unele măsuri ale acesteia putând determina anumite riscuri, cel mai reprezentativ dintre acestea fiind cel generat de posibilitatea determinată de reforma P.A.C. pentru unele țări ale U.E. de a transfera sume înapoi, înspre Pilonul I al politicii.

De asemenea, se remarcă o insuficiență a obiectivelor dedicate mediului înconjurător, în raport cu obiectivele ce privesc dezvoltarea, ca și competitivitatea, ceea ce demonstrează o insuficientă strategie, avându-se în vedere faptul că dezvoltarea durabilă și mai ales sănătoasă este posibilă numai prin intermediul multiplelor resurse naturale, în contextul unui mediu sănătos.

În ceea ce privesc dezavantajele generate de Politica Agricolă Comună 2014-2020) la nivelul agriculturii din România sunt diverse, dintre cele mai importante enumerând:

Inexistența prevederii unui sprijin adițional dedicat fermierilor care reușesc să mențină habitatele naturale ce sunt protejate în cadrul rețelei Natura 2000

Inexistența prevederii unui sprijin adițional dedicat fermierilor care reușesc să gestioneze pajiștile într-un mod de tip extensiv, având o contribuție esențială la conservarea naturii, știut fiind procentul considerabil pe care țara noastră îl deține la nivel european atât în domeniul habitatelor prioritare, cât și în cel al speciilor amenințate – respectiv România deține un procent de 33 % din totala suprafață ce este acoperită cu pajiști la nivelul Uniunii Europene și un procent important din suprafața totală a siturilor din U.E.

Fermierii din România primesc sprijin comunitar în continuare, fără a se avea în vedere fermierii ce practică diverse metode considerate dăunătoare, ca și cei care determină o eroziune solului, care poluează mediul ori cei care exploatează într-un mod exclusiv diversele resurse. În acest fel se reușește încurajarea diverselor practici agricole de tip intensiv, practici care, pe termen lung, au capacitatea de a afecta în mod ireversibil în principal calitatea diverselor resurse naturale ale țării

În domeniul dedicat agriculturii durabile, se remarcă faptul că finanțarea ce este acordată proiectelor dedicate creșterii performanței de mediu a diverselor exploatații agricole va fi diminuată . În acest context se impune a se menționa faptul că în țara noastră un procent aproximativ de 16 % din numărul total al fermelor existente este reprezentat de așa-numitele ferme de „semi-subzistență”, în cadrul cărora agricultura este practicată la o valoare naturală deosebit de crescută, ca și faptul că aproape 5.5 % dintre ferme au dimensiunea medie, ele reprezentând un potențial deosebit pentru dezvoltarea durabilă. Pe fondul diminuării finanțării acordate proiectelor de acest tip se vor remarca în scurt timp diversele efecte nefaste nu doar la nivelul agriculturii românești, ci și la nivelul economiei naționale

CONCLUZII

Integrarea României în Uniunea Europeană a reprezentat momentul decisiv în demararea numeroaselor reforme de tip structural, printre acestea incluzându-se și adoptarea graduală a politicii agricole existente la nivel european, împreună cu determinarea cadrului instituțional aferent implementării acesteia.

Ca urmare a implementării Politicii Agricole Comune în România s-au remarcat numeroase decizii de tip strategic privind selectarea schemei de plăți dedicate măsurilor de susținerea directă a veniturilor, modalitățile de realizarea plăților, transferurile între alocările de tip bugetar, suplimentarea dedicată plăților pe suprafață, ca și definirea diverselor criterii de eligibilitate, acestea având în mod direct implicații asupra veniturilor fermierilor români, a veniturilor reale ale consumatorilor, ca și asupra balanței specifice bugetului statului român.

Implementarea în România a Politicii Agricole Comune a atras numeroase avantaje, cele mai semnificative dintre acestea incluzând creșterea deosebită a calității aferente produselor de tip agro-alimentar, ca urmare a respectării diverselor standarde comunitare, asigurarea unui nivel de trai decent pentru marea majoritate a producătorilor agricoli, asigurarea unor prețuri echitabile pentru produsele dedicate consumatorilor, o protejare corespunzătoare a mediului înconjurător, ca și respectarea standardelor diverse în domeniul dedicat bunăstării animalelor.

De asemenea, în categoria avantajelor poate fi inclusă și alocarea unor subvenții de tip consistent, din diversele fonduri comunitare, dedicate fermierilor, creșterea investițiilor străine atât în domeniul agriculturii, cât și în cel al industriei alimentare, ca și posibilitatea înregistrării creșterilor economice în diversele zone considerate sărace, prin aplicarea diverselor programe special dedicate dezvoltării rurale.

Implementarea P.A.C. în România a determinat creșterea competitivității agriculturii românești, în paralel cu dezvoltarea competitivității în domeniul dedicat industriei alimentare, ca și o recâștigare a pieței interne dedicate produselor alimentare românești.

În plus, s-a evidențiat și sprijinirea deosebită a fermelor de tip familial, în acest fel reușindu-se evitarea fenomenului depopulării la nivel rural, în paralel cu prevenirea apariției fenomenului privind abandonul unor suprafețe/terenuri agricole.

Pe lângă acordarea sprijinului necesar în vederea instalării tinerilor fermieri – respectiv acordarea sumei de 70 mii euro fiecărui tânăr fermier care ia decizia de a se stabili în mediul rural, unde va porni o afacere s-a remarcat în țara noastră și sprijinirea diverselor investiții dedicate activelor fizice pentru dezvoltarea performanței exploatației la nivel general, în strânsă legătură cu infrastructura dedicată dezvoltării agriculturii.

Nu în ultimul rând se impune a se menționa și dezvoltarea echilibrată a teritoriului rural (programul LEADER) ce are la bază inițiativa locală, prin abordarea de jos în sus, respectiv pornind de la propunerile locale venite din partea comunităților rurale, spre sursele de finanțare dedicate proiectelor dezvoltării locale.

Rezultatul principal al negocierilor purtate de România în domeniul dedicat implementării PAC se reflectă în avantajul acordării până la finalul anului 2020 a plăților naționale direct complementare, în mod degresiv, cu pornire de la nivelul ce a fost stabilit pentru cursul anului 2013 și ajungându-se în anul 2020 la valoarea de 20% din respectivul nivel.

Prin intermediul PAC 2014/2020 se reușește evidențierea diverselor instrumente special dedicate creșterii competitivității la nivelul agriculturii românești, ce includ printre altele o dezvoltare a sistemului național dedicat irigațiilor, sprijinul substanțial acordat fermierilor români, prin încurajarea consumului produselor românești (obiectiv adus recent în centrul atenției publice), ca și realizarea diverselor parteneriate, cu efecte benefice reflectate la nivelul agriculturii românești.

Pe lângă aceste avantaje, se remarcă și reversul implementării în România a politicilor P.A.C, PAC 2014/2020 neavând capacitatea încurajării menținerii și a dezvoltării diverselor inițiative existente la nivelul exploatațiilor agricole, un risc important constând în posibilitatea transferării unor sume înapoi, înspre Pilonul I reprezentativ.

În plus, se impune a se menționa și insuficiența obiectivelor dedicate mediului înconjurător, în raport cu dezideratele ce privesc dezvoltarea, ca și competitivitatea, ceea ce demonstrează o insuficientă strategie, avându-se în vedere faptul că dezvoltarea durabilă și mai ales sănătoasă este posibilă numai prin intermediul multiplelor resurse naturale, în contextul unui mediu sănătos.

De asemenea, în categoria dezavantajelor generate de PAC, se remarcă și inexistența prevederii unui sprijin adițional dedicat fermierilor care reușesc să mențină habitatele naturale ce sunt protejate în cadrul rețelei Natura 2000, ca și a prevederii sprijinului adițional dedicat fermierilor care reușesc să gestioneze pajiștile într-un mod de tip extensiv, având o contribuție esențială la conservarea naturii, știut fiind procentul considerabil pe care țara noastră îl deține la nivel european atât în domeniul habitatelor prioritare, cât și în cel al speciilor amenințate.

În plus, fermierii români primesc în continuare sprijin comunitar, fără a-i avea în vedere ce cei care practică diverse metode considerate dăunătoare, ca și pe fermierii care determină o eroziune solului, cei care poluează mediul ori persoanele care exploatează într-un mod exclusiv diversele resurse. Datorită acestui aspect se reușește o încurajare a diverselor practici agricole de tip intensiv, practici care, pe termen lung, au capacitatea să afecteze în mod ireversibil în principal calitatea diverselor resurse naturale ale statului.

În ceea ce privește finanțarea acordată proiectelor dedicate creșterii performanței de mediu a diverselor exploatații agricole, aceasta va fi redusă, ceea ce va atrage într-un timp relativ scurt numeroase efecte nedorite atât asupra agriculturii, cât și a economiei românești.

BIBLIOGRAFIE

Autori:

M. Bîrsan, M., Integrarea economică europeană, Vol. II, Uniunea Europeana – relații economice cu alte zone, 2003, Editura 3 Fundației CDIMM, Maramureș

F. Fischler, Reform of the common agricultural policy, The C.A.P. must continue to adapt to society’s evolving expectations, Intereconomics, Vol. 36, Iss. 3, 2009

Site-uri consultate:

http://ec.europa.eu/regional_policy/en/funding/erdf/

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=325&langId=en

http://ec.europa.eu/regional_policy/index.cfm/en/funding/cohesion-fund/

http://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/what/glossary/e/european-agricultural-fund-for-rural-development

https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/emff_en

https://ec.europa.eu/education/calls/index_en

https://ec.europa.eu/youth/calls_en

http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/

http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/h2020-sections

http://ec.europa.eu/eu2020/pdf/COMPLET%20EN%20BARROSO%20%20%20007%20-%20Europe%202020%20-%20EN%20version.pdf

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/index_en.htm

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=956

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX%3A52010DC2020

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:EN:PDF

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX%3A52010DC2020

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=958&langId=en

http://www.eudemocrats.org/fileadmin/user_upload/Documents/D-Reader_friendly_latest%20version.pdf

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1039

http://www.mdrap.ro

http://ec.europa.eu/agriculture/rural-development-2014-2020/index_en.htm

http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257

http://www.worldwildlife.org/

http://www.wwf.eu/

http://ec.europa.eu/agriculture/policy-perspectives/policy-briefs/05_en.pdf

http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/communication/index_en.htm

Documente consultate:

Comunicarea Comisiei Europene The C.A.P. towards 2020: Meeting the food, natural resources and territorial challenges of the future

ANEXA 1

Pilonii specifici Politicii Agricole Comune în cadrul Uniunii Europene

În cadrul Uniunii Europene, toate cheltuielile dedicate agriculturii se realizează prin intermediul F.E.O.G.A. (respectiv Fondului European de Orientare și Garantarea Agricolă).

În domeniul cheltuielilor agricole se remarcă :

Pilonul 1 – susținerea pieței, respectiv susținerea veniturilor – toate măsurile ce sunt dedicate susținerii pieței, respectiv a veniturilor au în vedere acoperirea plăților directe dedicate fermierilor, ca și a subvențiilor ce sunt legate de piață, subvenții ce continuă inclusiv în condițiile dedicate organizațiilor comune precum :

Achiziționarea diverselor produse din cadrul rezervelor publice

Diverse subvenții dedicate exportului

Scheme ce au in vedere reducerea surplusului

Dacă în faza inițială susținerea veniturilor, ca și susținerea pieței au reprezentat domenii de cheltuieli principale ale Politicii Agricole Comune, pe măsura evoluției acesteia s-a remarcat faptul că finanțarea acestor măsuri incluse în cadrul acestui Pilon P.A.C. a provenit și din cadrul secțiunii de garantarea Fondului European de Orientare și Garantarea Agricolă

Pilonul 2 – dezvoltare durabilă – măsurile dedicate dezvoltării durabile au cunoscut în ultimii ani o importanță deosebită, principalele scopuri avute în vedere incluzând:

O încurajare a diverselor servicii ce privesc mediul înconjurător

Asigurarea asistenței dedicate zonelor agricole considerate a fi defavorizate

O promovare a calității aferente diverselor alimente

Asigurarea promovării unor standarde superioare în domeniul alimentar

Asigurarea bunăstării dedicate animalelor

Demn de remarcat este faptul că toate aceste măsuri au finanțare atât din partea Uniunii Europene cât și a statelor membre ale acesteia. În plus, sistemul modulării obligatorii, respectiv transferul fondurilor din cadrul activității de producție spre domeniul dezvoltării durabile, a permis finanțarea în domeniul introducerii unor noi măsuri dedicate dezvoltării durabile, incluse în cadrul unei reforme a Politicii Agricole Comune (reforma din cursul lunii iunie a anului 2003), ca și întărirea diverselor măsuri deja existente.

ANEXA 2

Perioade de tranziție pe care România le-a obținut în urma negocierilor purtate în domeniul introducerii Politicii Agricole Comune

Perioada tranziției de trei ani, respectiv până la finalului anului 2009, în vederea :

Modernizării, ca și retehnologizării unor abatoare, respectiv unități de procesarea cărnii, respectând cerințele Uniunii Europene

Modernizării, ca și retehnologizării unor unități de procesarea laptelui

Organizării diverselor centre dedicate colectării laptelui, respectiv standardizării acestuia, avându-se în vedere standardele impuse de Uniunea Europeană

Respectării diverselor cerințe de tip structural ale Uniunii Europene în domeniul fermelor dedicate vacilor de lapte

Respectării diverselor cerințe de tip structural ale Uniunii Europene în domeniul calității superioare a laptelui

Utilizării listei de produse dedicate protecției plantelor cu substanțe diverse active, ce nu satisfac diversele cerințe ale Uniunii Europene

Perioada tranziției de opt ani, respectiv până la finele anului 2014, în vederea :

Eliminării diverselor soiuri de viță de vie hibride, ce erau interzise prin acquis-ul dedicat viței de vie, ce erau cultivate pe o suprafață totală de 30 de mii de hectare, în vederea replantării

ANEXA 3

Reforma Politicii Agricole Comune din cursul anului 2003

Ulterior celebrei Agenda 2000, Uniunea Europeană a adoptat în cursul anului 2003 o reformă a Politicii Agricole Comune fundamentală, ce a modificat radical modalitatea privind susținerea agriculturii în cadrul statelor ce îi erau membre, respectiv :

Introducerea S.U.P. – schema unică a plăților pe suprafață – dedicată fermierilor din Uniunea Europeană. Această schemă a fost introdusă în mod independent de producția realizată

Plățile directe, legate de:

O respectare a standardelor de mediu

Sănătatea plantelor

Siguranța animalelor

Sănătatea animalelor și bunăstarea acestora

Cerința menținerii terenurilor agricole în stare bună atât prin prisma agricolului, cât și prin cea dedicată mediului înconjurător

Politica dezvoltării rurale puternice (respectiv Pilonul al doilea al Politicii Agricole Comune), ce includea :

Diverse alocări bugetare mai substanțiale

Măsuri noi în domeniul promovării mediului înconjurător

Măsuri noi în domeniul promovării calității, ca și a bunăstării animalelor

Măsuri noi dedicate sprijinirii fermierilor în cadrul procesului de satisfacere a standardelor de producție impuse de Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ianuarie a anului 2005

Diminuarea plăților medulare – a plăților directe, în special în cazul fermelor mari, în vederea finanțării noilor politici dedicate dezvoltării rurale

Revizuirea politicii de piață din cadrul Politicii Agricole Comune, incluzând :

Diverse diminuări de tip simetric ale prețurilor sesizate în cadrul sectorului lapte

Diminuarea la jumătate în cazul creșterilor periodice (lunare) remarcate în cadrul sectorului dedicat cerealelor

Menținerea prețului curent de intervenție

Diverse reforme de tip suplimentar în sectoare precum cel al orezului, al alunelor, al grâului dur, al furajelor uscate, al cartofului pentru amidon, etc

ANEXA 4

Măsurile potențiale incluse în cadrul Axei I din cadrul Pilonului 2 al Politicii Agricole Comune

În ceea ce privește orientarea sprijinului acordat în vederea atingerii competitivității în sectorul agricol se impun :

Măsurile dedicate îmbunătățirii considerabile a potențialului uman, ce au în vedere :

O instruire profesională constantă a diverselor persoane ce sunt angajate în cadrul sectorului agricol

Diverse acțiuni de informare dedicate persoanelor angajate în cadrul sectorului agricol

Instalarea fermierilor tineri

O pensionare anticipată a fermierilor

O pensionare anticipată a lucrătorilor agricoli

Apelarea constantă a fermierilor la diversele servicii de consultanță aflate la dispoziție

Înființarea serviciilor farm-management, a ajutoarelor pentru fermieri

Inființarea serviciilor dedicate consultanței agricole

Diverse măsuri dedicate unei restructurări a potențialului fizic, ce implică :

O modernizare a fermelor deja existente

O îmbunătățire a potențialului economic din mediul rural

O creștere a valorii adăugate producției agricole de tip primar

O îmbunătățire, ca și o dezvoltare a infrastructurii dedicate dezvoltării, ca și adaptării agriculturii

O refacere a potențialului de producție ce a fost afectat potențial de diverse calamități naturale,

Introducerea măsurilor de tip adecvat în vederea prevenirii diverselor calamități naturale

Măsurile dedicate îmbunătățirii calității producției, ca și a îmbunătățirii calității produselor agricole, prin intermediul :

Ajutoarelor acordate fermierilor în vederea adaptării la diversele standarde impuse de către legislația comunitară

Ajutoarelor ce sunt acordate fermierilor ce iau parte la programele ce vizează calitatea produselor alimentare

Acordării sprijinului necesar diverselor grupuri de producători în cadrul diverselor activități ce vizează promovarea, ca și informarea diverselor produse ce sunt incluse în cadrul programelor diverse ce au în vedere calitatea produselor alimentare

Diversele măsuri dedicate tranziției, în cazul statelor ce au adoptat recent Politica Agricolă Comună, respectiv :

Sprijinul acordat în vederea înființării diverselor grupuri de producători agricoli

Sprijinul acordat fermelor incluse în categoria semi-subzistenței, aflate în cursul restructurării