Politici comerciale [623557]
1
Politici comerciale
Lect.univ.drd. CRISTEA Andrei -Mihai – suport de curs pentru ID –
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA “HYPERION” DIN BUCUREȘTI
Calea Calarasilor 169, sector 3, București,
Tel./Fax:+004021 32 16446
Universitatea Hyperion | 2015
2 Politici Comerciale
INTRODUCERE
Bine ai venit în marea familie a studenților din cadrul Facultății de
Stiinte Economice a Univerității Hyperion !
Cursul de “ Politici comerciale ” se adrese ză studenților înscriși la
programul de studiu ID, organizat de Facu ltatea de Stiinte Economice ,
Specializarea Afaceri Internationale și face parte din planul de învățământ
aferent anului III de studiu, semestrul II.
Stimate student î ți propunem, s ă începem prin a –ți transmite care sunt
obiectivele principale ale acestui curs, obiective concretizate în competențele
pe care le vei dobândi după parcurgerea și asimilarea sa :
Vei fi familiarizat – cu elementele de politică comercială, ca suport în
dezvoltarea relațiilor economice internaționale .
Vei ști – aspecte selective p rivind evoluția politicilor comerciale ale
statelor lumii în perioada postbelică, politica comercială. instrumente și
măsuri .
Vei cunoa ște – Politici comerciale promoționale și de stimulare a
exporturilor, .
Vei deține – abilități specifice problemática politicilor comerciale .
Cursul “Politici comerciale ”este structurat în patru unități de învățare
(capitole), fiecare dintrea acestea indicând urmatoarele elemente: timp
estimativ de studiu pentru asimilarea informației ; obiective specifice unității
de înv ățare ; cuprins al unității de învățare ; teme de control; bibliografie
specific ă unității de învățare .
Evaluarea cunostințelor – constă în evaluarea finală, concretizată prin
examenul susținut în perioada de sesiune .
Universitatea Hyperion | 2015
3 Politici Comerciale
Cuprinsul suportului de curs :
I. Unitatea de învățare nr. 1 POLITICA COMERCIALĂ. INSTRUMENTE ȘI
MĂSURI 4
1. Definirea politicii comerciale 4
2. Politica vamală 15
3. Politica comercială netarifară 22
4. Politici comerciale promoționale și de stimulare a exporturilor 27
II. Unitatea de înv ățare nr. 2 – ASPECTE SELECTIVE PRIVIND EVOLUȚIA
POLITICILOR COMERCIALE ALE STATELOR LUMII ÎN
PERIOADA POSTBELICĂ 32
1 Principalii factorii de influență 32
2. Principalele trăsături și tendințe în evoluția politicilor comerciale
promovate de stat ele lumii (perioada postbelică) 33
III. Unitatea de învățare nr. 3 – ELEMENTELE DE POLITICĂ COMERCIALĂ,
CA SUPORT ÎN DEZVOLTAREA RELAȚIILOR ECONOMICE
INTERNAȚIONALE 37
1 Clauza națiunii celei mai favorizate (CNF) 37
2. Clauza regimului național (CRN) 40
3. Sistemul generalizat de preferințe vamale nereciproce și nediscriminatorii
în favoarea țărilor în curs de dezvoltare (SGP) 41
4. Sistemul global de preferințe comerciale între țările în curs de dezvoltare
(SGPC) 43
IV. Unitatea de învățare nr. 4 – POLITICA COMERCIALĂ A ROMÂNIEI ÎN
DOMENIUL COMERȚULUI EXTERIOR 46
1. Perioada 1950 -1989 46
2. Perioada 1990 și până în prezent 50
V. Bibliogra fie specific ă pentru întreg suportul de curs 55
Universitatea Hyperion | 2015
4 Politici Comerciale
Unitatea de studiu nr. 1: POLITICA COMERCIALĂ.
INSTR UMENTE ȘI MĂSURI
Timp de studiu individual estimat: 3 h
Cuprins al unității de studiu :
1.1. Definirea politicii comerciale
1.1.1. Evoluția comerțului internațional în perioada postbelică
1.1.2. Definirea politicii comerciale și obiectivele acesteia
1.2. Politica vamală
1.2.1. Taxele vamale
1.2.2. Tariful vamal
1.2.3. Efectul protecționist al taxelor vamale
1.2.4. Teritoriul vamal
1.3. Politica comercială netarifară
1.3.1. Aspecte introductive
1.3.2. Bariere netarifare ce implică o limitare cantitativă di rectă a
importurilor
1.3.2. Bariere netarifare ce implică limitarea importurilor prin
mecanismul prețurilor
1.3.4. Bariere netarifare ce decurg din formalități vamale
și administrative privind importurile
1.3.5. Bariere netar ifare decurgând din participarea statului
la activitățile de CE
1.3.6. Bariere netarifare (sau obstacole tehnice) decurgând
din standardizare
1.4. Politici comerciale promoționale și de stimulare a exporturilor
1.4.1. Măsuri bugetare de stimulare a exporturilor
1.4.2. Măsuri fiscale de stimulare a exporturilor
1.4.3. Măsuri financiar -bancare de stimulare a exporturilor
1.4.4. Măsuri valutare de stimulare a exporturilor
1.1. Definirea politicii comerciale
1.1.1. Evoluția comerțului in ternațional în perioada postbelică
În epoca actuală, dezvoltarea unei țări – indiferent de sistemul social -politic
sau gradul de dezvoltare – este condiționată de participarea țării la
diviziunea mondială a muncii. Diviziunea mondială a muncii – exprimă
relațiile ce se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producției și
Universitatea Hyperion | 2015
5 Politici Comerciale
comerțului internațional, precum și rolul ce revine fiecărui stat în circuitul
mondial de valori. Diviziunea mondială a muncii exprimă totodată procesul
de specializare inter națională în producție a economiilor naționale, proces
ce s-a conturat în timp și stă la baza legăturilor dintre state. Diviziunea
mondială a muncii are ca scop adaptarea potențialului economic al statelor la
cerințele pieței mondiale și este determinată de factori ca:
– condițiile naturale din fiecare țară;
– mărimea teritoriului, populația etc.;
– tradiții economice;
– nivelul tehnic și gradul de diversificare al aparatului productiv;
– apropierea geografică și raporturi generate de aceasta;
– factori extraeconomi ci (sisteme socio -politice, dominație colonială
etc.).
Actuala revoluție tehnico -științifică a devenit cel mai important factor
de dinamizare a economiei mondiale și de influențare a diviziunii mondiale a
muncii; ea generează o accentuare a interdependențe lor economice dintre
state, respectiv fiecare stat trebuie să participe într -o măsură mai mare sau
mai mică și într -o formă sau alta la circuitul economic mondial. Aspectele
invocate obligă firmele care dețin puterea (ponderea) într -o economie să
privească la nivel de glob derularea afacerilor pe termen lung, deoarece
asistăm la un proces de globalizare a afacerilor.
În ansamblul fluxurilor mondiale, comerțul cu mărfuri corporale
deține ponderea principală de 80%,restul de 20% revenind fluxurilor
comerțului invizibil.
Evoluția comerțului internațional în perioada postbelică se caracterizează
prin:
a) o dinamică accentuată a fluxurilor comerciale internaționale:1
Astfel, conform rapoartelor publicate de OMC și UNCTAD în 1948
exporturile FOB la nivel mondial s e ridicau la 58 miliarde dolari, ajungând
la 6414,058 miliarde dolari în 2002 (au crescut de peste 100 ori):
Situația sintetică a exporturilor și importurilor la nivel mondial pentru
perioada 1948 – 2002 se prezintă astfel:
1 N. Sută, coord. – Curs de comerț internațional și politici comerciale , Ed. Cers, 1992; Comerț
internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, 1995.
Universitatea Hyperion | 2015
6 Politici Comerciale
Tabel nr. Evo luția exporturilor și importurilor mondiale
în perioada postbelică(mld. dolari)
194
8 195
3 196
3 197
3 198
3 1993 2000 200
1 2002
Exportur
i
(FOB) 58 84 157 579 183
5 3671 6426,8
93 615
5 6414,0
58
Importur
i
(CIF) 66 84 163 589 188
1 3770 6554,1
68 644
1 6568,8
34
Sursa: OMC, International trade statistics ,2002
UNCTAD, Handbook of Statistics
b) creșterea importanței țărilor dezvoltate în comerțul mondial
Istoria comerțului internațional arată că primul loc pe piața mondială a fost
deținut de o națiune industrializată , această tendință amplificându – se în
perioada postbelică. După 1950 țările dezvoltate au derulat cea mai mare
parte a fluxurilor comerciale internaționale ponderea lor înregistrând o
continuă creștere până în 1990. În anii următori deși această pondere a
înregistrat o oarecare scădere, țările dezvoltate au continuat să dețină primul
loc în comerțul mondial. Consolidarea poziției țărilor dezvoltate în comerțul
mondial este rezultatul unei specializări internaționale mai eficiente.
Tabel nr. –Evoluția p onderii diferitelor categorii de țări în comerțul
mondial(%)
1948 1953 1963 1973 1983 1993 2002
E I E I E I E I E I E I E I
* 62,
9 63,
8 63,
8 64,
4 66,6 67,
3 70,
8 72,
2 63,
7 65,
9 72 70,
8 63,
46 66,
29
*
* 31,
1 30,
4 28,
1 28 22,4 22,
4 20,
1 18,
9 26,
8 25,
7 25,
1 26,
3 31,
68 28,
89
*
*
* 6 5,8 8,1 7,6 11 10,
3 9,1 8,9 9,5 8,4 2,9 2,9 4,8
6 4,8
2
Sursa: OMC, International trade statistics ,2002
UNCTAD, Handbook of Statistics
E –export(FOB)
Universitatea Hyperion | 2015
7 Politici Comerciale
I – import(CIF)
Conform clasificării UNCTAD:
* Țări dezvoltate: America de Nord, Europa de Vest, Australia, Japonia,
Noua Zeelandă
** Țări în dezvoltare: America Latină, Africa, Orientul Mijlociu, Asia
(exclusiv cele de mai sus)
*** Economii în tranziție: Europa Centrală și de Est, Statele Baltice, CSI
NOTĂ : Între anii 1973și 1983 și între anii 1993 și 1999 aceste ponderi au
fost semnificativ influențate de creșterea prețului petrolului.
c) Ritmul mediu de creștere a comerțului internațional între 1950 –
2002 a devansat nu numai ritmul de creștere al PGB mondial, ci și al
producției in dustriale.
Conform datelor statistice publicate de OECD în perioada 1950 -2002:
– modificarea medie anuală a valorii exporturilor mondiale este 9,7%
– modificarea medie anuală a volumului exporturilor mondiale este
6,22%
– modificarea medie anuală a volumulu i producției este 3,85%
– modificarea medie anuală a PGB real mondial este 3,85%.
d) Diversificarea continuă a structurii comerțului internațional
Structura pe produse a comerțului internațional se modifică de la o
perioadă la alta, în strânsă legătură cu m odificările survenite în cadrul
diviziunii mondiale a muncii. Trecerea acesteia prin diverse
stadii(agricultură -industrie, extracție -prelucrare, industrie -industrie) a
însemnat noi tendințe de specializare în care accentul s -a pus din ce în ce
mai mult pe produsele cu puternică intensitate de capital și tehnologie de
vârf. În consecință, pe termen lung se observă o creștere a ponderii
exporturilor de produse manufacturate, mai ales în structura comerțului
internațional al statelor dezvoltate.
Pentru a urmăr i schimbările survenite în structura comerțului
internațional, trebuie să apelăm la datele statistice comunicate de ONU –
GATT și alte organisme internaționale care clasifică EXPORTUL ca
structură:
PRODUSE DE BAZĂ (neprelucrate și gradul redus de prelucrar e):
– ALIMENTARE;
– MATERII PRIME;
Universitatea Hyperion | 2015
8 Politici Comerciale
– COMBUSTIBILI.
MANUFACTURATE (finite și semifinite):
– PRODUSE CHIMICE;
– MAȘINI, UTILAJE, MIJLOACE DE TRANSPORT;
– ALTE PRODUSE MANUFACTURATE.
Datele statistice arată că, urmare a accentuării diviziunii mondiale a
muncii și -n pri mul rând a diviziunii industriale a muncii, s -a înregistrat un
ritm de creștere mult mai înalt al comerțului cu produse manufacturate
(fizic -valoric) față de comerțul cu produse de bază; rezultă, astfel, în ultimii
70 de ani, schimbări structurale:2
– anii ’35 – 64% produse de bază în structura EXPORTULUI MONDIAL;
– 36% produse manufacturate în structura EXPORTULUI MONDIAL;
– 2002 – 24,9% produse de bază în structura EXPORTULUI MONDIAL;
– 75,1% produse manufacturate în structura EXPORTULUI
MOND IAL.
Rezultă că structura comerțului mondial are azi un pronunțat caracter
industrial, deci predomină absolut produsele cu un grad tot mai înalt de
valorificare industrială, iar această tendință se va accentua în viitor ,
avantajul revenind țărilor dezvolta te economic.
În fapt, țările capitaliste dezvoltate dețin monopolul industriei
prelucrătoare și, prin aceasta, dețin și monopolul exportului de produse
manufacturate, exceptând unele perioade scurte caracterizate prin crize
energetice și de materii prime p e plan mondial. Țările capitaliste dezvoltate
pot controla prețul producției manufacturate în detrimentul țărilor în curs de
dezvoltare și a țărilor din “lumea a treia”.
În ceea ce privește evoluția structurii exportului mondial pe cele 6 grupe de
produse reținem (date aproximative):3
1935 2002
Produse alimentare 29% 7,5%
Materii prime 22% 4,6%
Combustibil 8% 9,8%
Produse chimice 4% 10,5%
2 *** UN. Monthly Bulletin of Statistics , 1980 -1992; UNCTAD Report 1996 -1997; GATT/OMC Report
1997, OMC Report 2003 etc.
3 *** UN. Monthly Bulletin of Statistics, 1980 -1992; UNCTAD Report 1996 -1997; GATT/OMC Report
1997 etc.
Universitatea Hyperion | 2015
9 Politici Comerciale
Mașini, utilaje și mijloace de transport 10% 40,5%
Alte produse manufacturate 24% 24,1%
În ceea ce privește st ructura comerțului exterior al țărilor dezvoltate situația
se prezintă astfel:
Tabel nr. Structura comerțului exterior al țărilor dezvoltate
1963 1983 2002
E(%) I(%) E(%) I(%) E(%) I(%)
Ameri
ca de
Nord Produse
agricole 29 29,2 21,3 10,1 10,7 6,2
Produse
miniere 12,2 20,4 11,5 23,4 7,2 11,2
Produse
manufacturate 53,2 47,4 62,9 63,6 76,9 78,5
Europ
a de
Vest Produse
agricole 18,3 32,8 13,0 15,5 9,4 10,2
Produse
miniere 8,5 18,6 13,0 26,3 6,9 10,7
Produse
manufacturate 71,8 46,6 71,7 56,0 80,7 75,7
Japoni
a Produse
agricole 8,8 44,5 1,8 20,7 1,1 16,3
Produse
miniere 1,2 32,9 1,5 55,9 1,6 24,2
Produse
manufacturate 90,0 22,6 95,7 21,4 93,0 57,5
Sursa: OMC, International trade statistics ,2003
Datele publicate în raportul anual al OMC pentr u 2002 arată că mai
mult de jumătate din exporturile și importurile mondiale de produse
manufacturate sunt derulate de țările dezvoltate:
E(%) I(%)
America de Nord 15,5 23,1
Europa de Vest 45,5 41,4
Japonia 6,18 2,97
TOTAL 67,18 67,47
Universitatea Hyperion | 2015
10 Politici Comerciale
d)amplific area fluxurilor comerciale intra – regionale ca urmare a
liberalizării preferențiale a comerțului internațional în cadrul aranjamentelor
de integrare regională.
Tabel nr. Ponderea exporturilor și importurilor intra –regionale în
totalul exporturilor și importurilor regionale(%)
1990 1995 2002
E I E I E I
APEC
(21 țări) *
67,5 65,4 73,1 71,7 72,8 70,0
** 32,5 34,6 26,9 28,3 27,2 30,0
UE
(15 țări) * 64,9 63,0 64,0 65,2 61,6 61,9
** 35,1 37,0 36,0 34,8 38,4 38,1
NAFTA
(3 țări) * 42,6 34,4 46,1 37,7 56,5 38,1
** 57,4 65,6 53,9 62,3 43,5 61,9
ASEAN
(10 țări) * 20,1 16,2 25,5 18,9 24,0 23,6
** 79,9 83,8 74,5 81,1 76,0 76,4
CEFTA
(7 țări) * – – 14,5 11,3 12,2 10,2
** – – 85,5 88,7 87,8 89,8
MERCOS
UR
(4 țări) * 8,9 14,5 20,5 18,1 11,5 17,0
** 91,1 85,5 79,5 81,9 88,5 83,0
ANDEAN
(5 țări) * 4,2 7,7 12,2 12,9 10,2 13,9
** 95,8 92,3 87,8 87,1 89,8 86,1
Sursa: OMC, International trade statistics ,2003
* intra – regional
** extra – regional
NOTĂ : Țările CEFTA au încheiat acorduri de as ociere cu UE, derulând cea
mai mare parte a comerțului lor exterior cu “cei 15”.
Din datele statistice publicate de UNCTAD rezultă că în anul 2002
aproximativ 70% din exporturile mondiale s -au derulat la nivel regional.
Universitatea Hyperion | 2015
11 Politici Comerciale
Tabel nr. Ponderea exporturil or intra – regionale în exporturile mondiale în
anul 2002:
Exporturile
totale ale
regiunii
(mld dolari) Exporturile
intra –
regionale
(mld dolari) Ponderea
exporturilor intra –
regionale în
exporturile
mondiale(%)
APEC 2941,637 2162,10 33,70
UE 2449,025 1494,15 23,29
NAFTA 1106,936 619,884 9,66
ASEAN 385,675 87,93 1,37
MERCOS
UR 88,479 15,66 0,24
ANDEAN 52,951 5,61 0,08
TOTAL 68,34
Sursa:UNCTAD, Handbook of Statistics
e)Dacă se compară dinamica și volumul comerțului internațional cu
evoluția rezervelor de aur și devize (pentru țările nesocialiste, deoarece țări
precum China, în prezent, nu au publicat astfel de date) rezultă o devansare
de către comerțul internațional, atât ca ritm de creștere cât și ca volum
valoric absolut, a rezervelor de aur și devize.4
f) internalizarea piețelor ca urmare a expansiunii societăților
multinaționale care controlează în prezent aproximativ 80% din investițiile
externe directe și peste 50% din comerțul mondial.5
1.1.2. Definirea politicii comerciale și obiectivele acesteia
Politica comercială este o parte componentă a politicii economice generale a
unui stat, parte care vizează sfera comerțului, a relațiilor economice externe.6
4 N. Sută – Op. cit.
5 I. Ignat, I. Pohoață ș.a, – Economie politică , Editura Economică, Bucureșt i, 2002
6 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafică, 1953. Trebuie făcută o distincție clară între:
– politică economică;
– politică comercială;
– politică comercială de firmă.
Autorii invocați delimitează coerent cele trei categorii menționate. Pr in politică comercială de firmă autorii
înțeleg – sens la care subscriem și noi – politica de piață a firmei, uzual asociată politicii de marketing. Pe
parcursul lucrării de față discutăm de politica comercială promovată la nivel macroeconomic de către
guvern, ca un set coerent de măsuri de dezvoltare economică internă la adăpost de concurența străină.
Universitatea Hyperion | 2015
12 Politici Comerciale
Politic a economică reprezintă ansamblul mijloacelor prin care un
guvern urmărește să reglementeze și să influențeze situația economică și
dezvoltarea pe termen lung a unei țări.7
În principiu, în țările dezvoltate, politica economică (și prin aceasta și
politica comercială) este orientată spre atingerea următoarelor obiective:8
a) Menținerea unui grad cât mai ridicat și stabil de ocupare a forței
de muncă , deci un șomaj cât mai scăzut (se folosesc politici monetare și
fiscale menite să mențină un nivel cât mai rid icat al CERERII și de evitare a
RECESIUNII).
b) De a sigura o creștere economică cât mai susținută și, pe această
bază, o creștere a standardului de viață la nivel național (investițiile,
dezvoltarea și modernizarea producției etc.).
c) Evitarea inflației sau, cel puțin, menținerea ei sub un anumit control
cu influență în plan economic și social (măsuri: creșterea producției,
echilibru cerere/ofertă, politica monetară, valutară etc.).
d) Stabilitatea balanței de plăți externe prin promovarea exporturilor,
controlul importurilor, atragerea de investiții străine, politica financiară,
valutară etc. Se află în corelație cu controlul inflației și echilibru BPE (se
menține dacă creșterea prețurilor interne nu devansează creșterea prețurilor
din țările partenere î n relațiile comerciale).
e) Alte obiective urmărite:
– mai bună distribuție a venitului național prin sistemul de impozite,
subvenții etc.;
– reducerea situației de monopol a unor mari companii.
Problema esențială a politicii economice promovate de orice stat este
aceea de CORELARE și ECHILIBRU între diferitele componente și
obiective vizate, întrucât nu este posibilă promovarea simultană a tuturora și
în același grad.9
Ca parte a politicii economice, politica comercială include totalitatea
reglementărilor adop tate de către stat (caracter: juridic, administrativ, fiscal,
bugetar, financiar, bancar, valutar etc.) în scopul derulării comerțului
exterior, al promovării schimburilor comerciale cu alte state și protejării
economiei naționale de concurență străină .
7 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafică, 1953.Remarcăm o conexiune profundă între
politica economică și cea comercială. Conform cu C. Fota ș.a., în abordarea modernă utilizarea noțiunii de
politică comercială înglobează politica economică generală a guvernului.
8 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafică, 1953.
9 Gh. Ciobanu – Schimburile economice internaționale , Ed. “Vasile Go ldiș”, Arad, 1996
Universitatea Hyperion | 2015
13 Politici Comerciale
Pe termen lung , principalul obiectiv al politicii comerciale a oricărui stat
este de a stimula creșterea economică națională la adăpost de concurență
străină. Rezultă că politicii comerciale îi revin două funcții:
– de promovare a relațiilor comerciale externe ;
– de protejare a economiei naționale.
Pe termen scurt și mediu , politica comercială poate urmări obiective care
derivă din cele pe termen lung, precum:10
– perfecționarea structurii schimburilor comerciale externe;
– stimularea exporturilor cu anumite produse s au grupe de produse;
– restrângerea importurilor cu anumite produse sau grupe de
produse;
– modificări în orientarea geografică a comerțului exterior;
– protecție accentuată pentru unele sectoare economice față de
concurența străină;
– menținerea echilibrului gene ral al balanței comerciale, ca parte a
BPE;
– îmbunătățirea raportului de schimb;
– încasări la bugetul statului.
Țările dezvoltate economic urmăresc, prin intermediul politicilor
comerciale promovate, cucerirea de noi surse de aprovizionare cu materii
prime, menținerea și cucerirea unor piețe externe de desfacere, stimularea
dezvoltării ramurilor strategice din economia lor națională etc. Țările în curs
de dezvoltare urmăresc și situează în centrul politicilor comerciale:
valorificarea superioară a resurselor naționale, dezvoltarea industriei
prelucrătoare, reducerea dependenței de unele importuri, specializarea unor
industrii pentru export etc. În fapt, dacă ținem seama de teoria ricardiană
asupra costurilor comparative, prin politica comercială promovată, fie care
țară vizează să obțină din REI avantajul comparativ, respectiv o economie de
muncă prin export de mărfuri competitive și import de produse pentru care
sunt condiții mai puțin favorabile de fabricație în țară.
În plan teoretic, există trei tipuri de po litică comercială:
Politica comercială AUTARHICĂ (o stare de izolare economică și
orientarea spre interior, ignorându -se avantajele REI);
Politica comercială LIBERSCHIMBISTĂ (un comerț internațional fără
obstacole, curent aplicat de țările ce au benef iciat primele de procesul
industrializării);
10 Gh. Ciobanu – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
14 Politici Comerciale
Politica comercială PROTECȚIONISTĂ (când se vizează
restricționarea accesului produselor străine pe piața națională).
Pe plan internațional, se admit ca măsuri protecționiste aplicabile în relațiile
dintre sta te:
– din motive de securitate națională, sănătate publică, protecția
mediului ambiant, etc.;
– în cazul unui deficit accentuat în BPE, cu rezerva ca aceste măsuri
protecționiste să fie temporare și nediscriminante față de toate țările
partenere;
– față de acele țări (colectiv) care fac exporturi la prețuri de dumping
sau când aceste exporturi sunt masive și prejudiciază grav o industrie
națională în ansamblu;
– se admit măsuri protecționiste pentru acele industrii (sectoare) care
sunt în faza de început a dezvolt ării lor, în noile state independente, sau
pentru industriile noi din țările dezvoltate, până când aceste industrii ajung la
maturitate.
Cel puțin principial, la nivelul unor organisme internaționale (GATT,
UNCTAD etc.) și -n general pe plan internațional, nu se admit ca fiind
corecte alte măsuri de protecție, iar în caz de aplicare de astfel de măsuri
diferite de protecție, acestea se consideră ca fiind în afara regulilor de
derulare a comerțului internațional.
Politica comercială prezintă o serie de partic ularități, dacă se
analizează comparativ cu celelalte componente ale politicii economice.
Astfel, în afară de o sferă de cuprindere diferită a celor două, sesizăm două
aspecte:
# politica economică generală se aplică pe teritoriu țării respective, pe
când politica comercială vizează în mare măsură relația cu alte state, deci
consecințele măsurilor de politică comercială sunt mai greu de anticipat, iar
alte state pot lua măsuri de contracarare, atunci când le sunt afectate
interesele lor; rezultă că trebuie să se urmeze anumite reguli convenite între
state (mai ales cele statuate în cadrul Acordului General pentru Tarife și
Comerț/GATT, 1948, devenit în prezent ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A
COMERȚULUI);
domeniul de aplicare al politicii comerciale este mai fluent și
influențat de un număr de factori mai mare (decât cel al politicii economice),
factori specifici pieței mondiale, efectul politicii comerciale fiind mai puțin
cert și mai greu de evaluat decât cel al măsurilor de politică economică
generală; acest efect este dependent de potențialul economic, gradul de
dezvoltare economică și gradul de dependență a acelei țări față de piața
externă.
Universitatea Hyperion | 2015
15 Politici Comerciale
În perioada postbelică, în contextul adâncirii interdependențelor
economice dintre țări, reglementarea REI se impune obiect iv necesară. În
afară de reglementările adoptate în cadrul GATT (OMC) s -au coordonat
într-o anumită măsură politicile comercială ale statelor lumii:
– bilateral;
– subregional;
– regional.
Cu toate acestea, practica REI arată că adesea aceste PRINCIPII ȘI
REGUL I statuate între țări au fost încălcate. Oficial, în limita acordurilor
cuvenite, țările lumii pot recurge, în practica curentă a schimburilor
comerciale, la o serie de instrumente concrete de materializare a politicilor
lor comerciale. Aplicarea unor astf el de instrumente/măsuri asigură acea
protecție a dezvoltării economiilor naționale fără a fi supuse confruntării
directe cu practicile concurențiale externe. Recursul la instrumentele de
materializare a politicilor comerciale ale statelor trebuie însă să nu exceadă
PRINCIPIILE/REGULILE negociate și convenite sub egida OMC,
UNCTAD, ONU și alte organisme internaționale. În esență, instrumentele de
politică comercială sunt:
– INSTRUMENTE TARIFARE
– INSTRUMENTE NETARIFARE
– INSTRUMENTE PROMOȚIONALE ȘI
– DE SIMULA RE
1.2. Politica vamală
1.2.1. Taxele vamale
Petru a se prezenta modalitatea de utilizare concretă a instrumentelor
tarifare, trebuie definită politica vamală , care reprezintă o componentă a
politicii comerciale a unui stat. Politica vamală include totali tatea
dispozițiilor legale privind intrarea și ieșirea în/din țară a mărfurilor,
respectiv acele norme legale cu privire la:11
– controlul mărfurilor cu ocazia trecerii frontierei de stat;
– controlul mijloacelor de transport cu ocazia trecerii frontierei de
stat;
– îndeplinirea formalităților vamale;
– plata taxelor vamale (impunerea vamală).
11 I. Popa, coord. – Tranzacții comerciale internaționale , Ed. Economică. București, 1997 se vizează restrângerea importurilor
se vi zează impulsionarea
exporturilor
Universitatea Hyperion | 2015
16 Politici Comerciale
Instrumentul principal de realizare a politicii vamale este tariful vamal în
care se prevăd mărfurile supuse impunerii vamale și cuantumul de taxe
percepute .12 Plata taxelor va male, percepute prin intermediul tarifului vamal,
sau impunerea vamală îndeplinește trei funcții:
fiscală (este o sursă de venit la bugetul statului);
protecționistă (se protejează economia națională sau sectoare ale acesteia,
deoarece taxa vamală la i mport va ridica prețul produsului importat care
devine mai puțin competitiv față de cele indigene);
de negociere (pentru a stimula schimburile comerciale, statele pot negocia
concesii vamale reciproce sau nereciproce).
Taxele vamale sunt impozite indirec te percepute de către stat asupra
mărfurilor atunci când acestea trec granița vamală a țării.13 Se pot clasifica
după patru criterii:14
a) După tipul operației sau obiectivul impunerii vamale:
– taxe vamale de import care se aplică mărfurilor importate, se
plătesc de firma importatoare dar în final se includ în preț și se suportă de
consumatorul final; sunt un puternic mijloc de protecție a economiei
naționale și au cea mai largă răspândire;
– taxe vamale de export : au aplicabilitate limitată; se aplică pentru
unele produse de bază în vederea stimulării prelucrării la intern (venituri
suplimentare la buget);
– taxe vamale de tranzit : asupra mărfurilor străine aflate în tranzit pe
teritoriu vamal al țării respective (în prezent au o importanță mai modestă,
deoarece s e încurajează tranzitul pentru a folosi infrastructura, depozitele,
porturile etc.).
b) După scopul pentru care se instituie taxa vamală:
– taxe cu o orientare protecționistă (de regulă au nivel mai ridicat);
– taxe cu orientare fiscală, pentru venit supliment ar la buget.
c) După modul de percepere al taxelor vamale , acestea sunt:
– specifice , percepute pe unitatea fizică de marfă importată (x
lei/tona cărbune);
– “ad valorem” , percepute ca o cotă procentuală din valoarea
vamală a mărfurilor (din punct de vedere te hnic sunt simplu de aplicat dar în
condițiile fluctuării prețurilor mondiale se poate pierde efectul protecționist;
în plus, uneori importatorul declară în vamă prețuri mai mici decât cele
reale; unele țări au instituit dreptul de preemțiune : dreptul statu lui de a
12 Gh. Ciobanu – Schimburile economice internaționale , Ed. Vasile Goldiș, Arad, 1996
13 N. Sută, coord. – Op. cit.
14 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
17 Politici Comerciale
cumpăra marfă importată, dacă organele vamale constată că prețul facturat
este mai mic decât cele efectiv plătit de importator);
– mixte , ca o combinație a primelor două categorii, când pe lângă
taxa “ad valorem” se percepe, temporar, și o taxă spec ifică.
d) După modul de fixare de către stat , taxele vamale pot fi:15
taxe vamale autonome , stabilite de stat în mod independent și nu pe
baza unor înțelegeri cu alte state, atunci când față de statele respective nu se
aplică clauza națiunii celei mai favo rizate și nu sunt convenții reciproce. În
cazul unor astfel de taxe, sunt prevăzute trei nivele:
– maxime
– intermediare
– minime
Taxele autonome permit discriminarea în politica comercială promovată față
de un stat sau altul, sunt răspândite în țările dezvoltat e și au nivele foarte
ridicate.
taxe vamale convenționale (contractuale) care se adoptă de stat prin
înțelegere cu alte state pe baza acordurilor comerciale încheiate; sunt mai
reduse ca cele autonome și fac obiectul negocierilor tarifare în cadrul GATT
(OMC);
taxe vamale preferențiale : au un nivel mai redus, uneori zero
(comparativ cu alte taxe vamale) și constituie o derogare de la aplicarea
CNF, deoarece se aplică doar față de anumite state pentru toate mărfurile sau
anumite mărfuri importate.
Exemple d e taxe vamale preferențiale:
– taxele ce se aplică de către fostele țări metropole față de fostele
colonii;
– taxele ce se aplică de țările CEE și alte țări dezvoltate față de
Europa Centrală și de Est în cadrul SGP (sistemul generalizat de preferințe
vamale n ereciproce și nediscriminatorii în favoarea țărilor în curs de
dezvoltare);
taxe vamale de retorsiune (răspuns) , care se aplică ca răspuns la
politica comercială neloială a altui stat; acest din urmă tip de taxe se
regăsesc ca:
– taxe vamale antidumping (taxe vamale suplimentare percepute de
stat, peste cele obișnuite, pentru a anihila efectele exportului la preț de
dumping sau al dumpingului valutar practicate de o anumită țară la un
moment dat);
15 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
Universitatea Hyperion | 2015
18 Politici Comerciale
– taxe vamale compensatorii : se percep de stat asupra unor impor turi
ce provin din țări care subvenționează exportul unor produse sau acordă
prime de export (vor compensa diferența).
Taxele vamale de retorsiune se pot aplica numai după ce a avut loc o
anchetă prin care se dovedește politica comercială neloială promovat ă de un
anume stat. Acest fapt conferă taxelor de retorsiune o dublă natură:
– tarifară;
– netarifară.
1.2.2. Tariful vamal
S-a menționat că în tariful vamal se prevăd mărfurile supuse impunerii
vamale și cuantumul taxelor percepute pe fiecare marfă. În conți nut, tariful
vamal este un catalog în care sunt nominalizate toate produsele supuse
impunerii vamale și mărimea taxelor vamale percepute pe fiecare produs sau
grupă de produse. Alături de legislația în materie, regulamente, dispoziții
administrative privi nd comerțul exterior etc. tariful vamal este componenta
principală a regimului vamal al unei țări .16 Suplimentar, ca excepție, se pot
nominaliza și mărfuri scutite la import pe anumite relații comerciale.
Clasificarea mărfurilor în cadrul tarifului vamal se poate face:
– după originea mărfii (produse vegetale, animale, minerale);
– funcție de gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate,
finite);
– alfabetic;
– combinat.
În 1950, printr -o convenție de la Bruxelles s -a elaborat un nomenclator unic
de bază n umit nomenclatorul vamal de la Bruxelles și care în prezent poartă
denumirea de Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamală, NCCV
acceptat de 150 țări aproximativ (excepții sunt SUA și Canada) cu 1097
poziții tarifare. Clasificarea mărfurilor în NCCV se face după un criteriu
combinat, respectiv gradul de prelucrare și origina lor.17 La nivel de ONU se
folosește clasificarea tip pentru CI elaborată de Comisia de Statistică ONU
în 1950 care este mai detaliată. Se dorește armonizarea codificării mărfurilor
în tarifele vamale, motiv pentru care în 1983 la Bruxelles s -a adoptat o nouă
Convenție privind sistemul armonizat de descriere și c odificare a
mărfurilor (tariful vamal al României se bazează pe Sistemul armonizat
16 I, Popa, coord. – Tranzacții comerciale internaționale , Ed. Economică, București, 1997
17 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. A rta Grafică , București, 1993
Universitatea Hyperion | 2015
19 Politici Comerciale
având 5018 poziții). În afară de diferențe le privind modul de întocmire a
nomenclatorului din tariful vamal, în practica internațională întâlnim:18
– tarife vamale simple , care au o singură coloană de taxe vamale
pentru toate mărfurile (specific țărilor în curs de dezvoltare);
– tarife vamale compuse , care cuprind două sau mai multe coloane
de taxe vamale, diferențiat pe produse și țări de proveniență (CNF etc.).
La nivel GATT (OMC) se admite, ca unic instrument de realizare a politicii
de protecție a pieței interne, doar tariful vamal.
1.2.3. Efectul protecționist al taxelor vamale
Simpla comparare cantitativă a taxelor vamale nu este suficientă pentru a
aprecia intensitatea acțiunii acestor taxe ca instrument de protecție.
Comparația tarifară este dificilă, deoarece aceiași modificare a taxei vamale
poate antrena reacții diferite ale cererii de import de la o țară la alta. Există
un număr mai mare de factori care conferă o anume intensitate protecției
reale antrenate de o anumită taxă nominală prevăzută în tarif. Dintre acești
factori, se detașează ca importanță ponderea pe care o deține valoarea
adăugată (manopera) în prețul final al produsului exportat (importat).
Așadar, trebuie să distingem între :
– rata nominală de protecție (X % din tarif);
– rata efectivă de protecție.
Rata efectivă de protecție (sau rata protecției efective) se referă la protecția
obținută pentru valoarea nou creată în țară (manopera). RPE – măsoară
sporul de valoare nou creată pe unitate de produs în condițiile aplicării
tarifului vamal, față de aceiași valoare nou creată pe unita tea de produs în
condițiile lipsei tarifului vamal. De regulă, RPE sau protecția efectivă se
calculează după relația:19
Te=
TV T V
V Vnf f nm m
f m
100 , unde:
Te = taxa efectivă;
Tnf = taxa nominală asupra produsului finit importat;
Tnm = taxa nominală asupra materiei prime importate;
Vf = valoarea produsului finit;
Vm = valoarea materiei prime.
Exemplu:
18 I. Popa, coord. – Tranzacții comerciale internaționale , Ed. Economică, București, 1997
19 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
20 Politici Comerciale
Pentru un import de mobilă în valoare de 100 $/buc: T nf = 10%; T nm = 0%;
structura costului 50% manoperă ( valoarea nou creată) și 50% materii
prime:
Te
10
100100 050
100 50100 20%
Rezultă că protecția nominală de 10% impusă asupra produsului finit se va
repartiza doar asupra valorii nou create de 50 $ și -i asigură o protecție
efectivă de 20% (deci dublă). Prin mărirea prețului de import de la 100$ la
110 $ se permite țării importatoare, prin aplicarea T nf, să plătească 60 $
pentru forța de muncă față de 50 $ în absența tarifului vamal.
Concluzionând, se încurajează importul de lemn neprelucrat și se
descurajează importul de mobilă.
RPE sau protecția efectivă se mai poa te calcula și după relația:20
Te =
V V
Vcp ap
ap
, unde:
Vcp = valoarea nou creată pe unitate de produs în condiții de protecție;
Vap = valoarea nou creată pe unitate de produs în absența protecției.
Concluzionând, protecția efectivă variază direct proporțional cu nivelul taxei
vamale asupra produsului finit și invers proporțional cu nivelul taxei vamale
asupra materiilor prime ce intră în componența produsului finit respectiv.
Nivelul ridicat al protecției efective dezavantajează mai ales țările în curs de
dezvoltare, deoarece elementul principal în formarea costului este prețul
materiilor prime.
1.2.4. Teritoriul vamal
Teritoriul vamal este teritoriul pe care se aplică un anumit regim vamal, o
anumită legislație vamală. De regulă, teritoriul vamal coincide cu teritoriul
național, dar sunt și situații (numeroase azi) când teritoriul vamal este mai
mare sau mai mic ca cel național. Astfel, discutăm despre:21
Extinderea teritoriului vamal , când două sau mai multe state convin
să formeze împreună o uniu ne vamală, care va îngloba teritoriul statelor
participante;
Restrângerea teritoriului vamal , când statele hotărăsc ca anumite
porturi, zone sau localități să fie exceptate de la aplicarea regimului vamal
obișnuit.
20 C. Fota, coord. – Op. cit.
21 Gh. Ciobanu – Schimburile economice internaționale , Ed. “Vasile Goldiș”, Arad, 1996
Universitatea Hyperion | 2015
21 Politici Comerciale
a) Extinderea:
Un efect parțial (incomple t) al extinderii teritoriului vamal este zona de liber
schimb , când se liberalizează comerțul între țările membre, dar fiecare stat
va aplica o politică comercială și tarif vamal propriu față de terți (ex.AELS).
Efectul de bază (complet) al extinderii este Uniunea Vamală : statele membre
liberalizează comerțul între ele dar instituie și o politică comercială comună
față de terți (exemplu fundamental este CEE). Ideea de bază care stă la
motivarea creării uniunii vamale este aceea că liberalizarea comerțului p oate
contribui la creșterea bunăstării mondiale, lucru confirmat de rezultatele
obținute la nivel de CEE, din anii ’60 și până azi. În legătură cu uniunea
vamală s -au introdus noțiunile de:22
# crearea de comerț , ce presupune apariția de noi fluxuri comerci ale în
interiorul uniunii vamale, fluxuri care înlocuiesc sursele de aprovizionare
mai puțin eficiente din interiorul sau exteriorul uniunii cu altele mai
avantajoase din punct de vedere al costului de producție;
# deturnarea de comerț (numită și creare ex ternă de comerț sau deturnare
negativă), ce presupune înlocuirea surselor mai eficiente de furnizare dar
aflate în afara uniunii, cu alte surse interne uniunii, mai puțin avantajoase
sub aspectul costului, însă care devin artificial mai competitive în urma
eliminării taxelor vamale în schimburile reciproce dintre statele ce formează
uniunea.
Cele două fenomene menționate (crearea de comerț – deturnarea de comerț)
au apărut ca efecte ce au însoțit și caracterizat procesul de formare și
consolidare a CEE. Efe ctele invocate au avut și au influențe directe atât
asupra țărilor membre Pieței Comune, cât și asupra țărilor terțe (din afara
uniunii). Astfel, asupra țărilor membre ale uniunii, noi fluxuri comerciale
rezultate prin crearea de comerț au condus la îmbună tățirea raportului de
schimb, la care se adaugă alte efecte pozitive. Asupra țărilor terțe, opiniile și
studiile teoretice sunt împărțite în a argumenta dacă efectele constituirii și
dezvoltării CEE sunt pozitive sau negative (se inclină a sublinia caracte rul
protecționist al CEE și o anumită perturbare a fluxurilor CI).23
b) Restrângerea :
Această restrângere a teritoriului vamal se realizează prin înființarea pe
teritoriul național de:
# Porturi franco . în care se permite intrarea și ieșirea de mărfuri, ind iferent
de origine, fără a fi supuse impunerii vamale și regimului vamal obișnuit (se
22 C. Fota, coord. – Op. cit.
23 P. Kennen – The International Economy , Prentice -Hall, Inc., New Jersey, 1985
Universitatea Hyperion | 2015
22 Politici Comerciale
pot înființa în port și ICE -uri, firme de producție etc.; de exemplu, Sulina, în
România);
# Zone libere : când o suprafață limitată, situată pe trasee comerciale, se
exceptează de la regimul vamal și se va bucura de aceleași privilegii ca
portul franco;
# Antrepozite vamale și depozite : în care se pot păstra mărfuri importate, pe
anumite perioade, fără a plăti taxe vamale, dar se plătesc taxe de
antrepozitare.
1.3. Polit ica comercială netarifară
1.3.1. Aspecte introductive
În afara tarifului vamal, statele aplică un complex de măsuri și reglementări
pentru a proteja piața internă de concurența străină. Sunt identificate circa
2000 de astfel de obstacole netarifare care po t urmări marfa importată de la
exportator și până la consumatorul final (deci astfel de măsuri nu se
limitează doar în vamă); uneori acestea devin obstacole mai mari în calea
importului decât taxele vamale prevăzute în tarif vamal (chiar de nivel
ridicat).24 Astfel de bariere (obstacole) netarifare sunt greu de identificat și
negociat de către state. În general, GATT -ul le clasifică în cinci grupe, deși
delimitarea este preponderent metodologică:
1. bariere ce implică o limitare cantitativă directă a importuri lor;
2. bariere ce implică limitarea indirectă a importurilor prin
mecanismul prețurilor;
3. bariere ce decurg din formalitățile vamale și administrative la
import;
4. bariere ce decurg din participarea statului în activitățile comerciale;
5. obstacole tehnice decurgâ nd din standardele aplicate produselor
importate și celor indigene.
1.3.2. Bariere netarifare ce implică o limitare cantitativă directă a
importurilor
Acest tip de bariere, ce implică limitarea cantitativă directă a importurilor,
sunt negociate prin acord uri (convenții) internaționale între statele
participante. Se include în această categorie:
24 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
Universitatea Hyperion | 2015
23 Politici Comerciale
a) Interdicțiile (prohibițiile) la import : sunt mijlocul cel mai radical de
protecție, când se interzice total sau parțial, pe timp limitat sau nelimitat,
importul unor produse sau grupe de produse. Motivele sunt politice sau
economice și se materializează prin refuzul organismelor de stat de a elibera
licența de import la acele produse. În cadrul CEE se aplică interdicții
selective și temporare la import, mai ales l a unele produse agricole realizate
de comunitate.
b) Contingentele de import : sunt plafoane maxime, stabilite cantitativ sau
valoric, la importul unor produse sau grupe de produse, pe perioade limitate
de timp. Contingentele la import pot fi de două feluri :25
– globale, fără a repartiza importul respectiv pe țări de proveniență;
– bilaterale, când se precizează țara de proveniență (se pot conveni
ca anexă la acordul comercial bilateral).
c) Licențele de import , sunt autorizații acordate de stat firmelor importat oare
pentru o grupă de produse și pentru o anumită perioadă de timp. După modul
de eliberare și formalitățile cerute, licențele de import pot fi:
licențe automate de import , când cererea de import se acceptă în
mod automat într -un termen stabilit, pentru o rice produs liberalizat la
import;
licențe de administrare a restricțiilor cantitative la import , care se
acordă selectiv pe produse, țări și numai în limita plafoanelor maxime
prevăzute la importul acelor produse neliberalizate la import
(contingenitate). Această categorie de licențe de import, în mod similar
contingentelor, pot fi:
– acordate global;
– acordate bilateral.
d) Limitările voluntare la export (sau AUTOLIMITĂRI LA EXPORT): sunt
înțelegeri oficiale sau semioficiale dintre țări, în baza cărora țara
exportatoare se obligă, la cererea țării importatoare, să reducă la un volum
convenit exportul unui produs sau grupă de produse, sub amenințarea că, în
caz contrar, țara importatoare va introduce ea însăși contingente de import
mai restrictive și pe timp mai lung. Acest tip de restricție duce la o
reorientare temporară de fluxuri comerciale și la înțelegeri (carteluri) intre
producătorii -exportatori privind repartizarea volumului de export. Exemple
clasice de acorduri de “autolimitare” la export:
– SUA – Japonia;
– CEE – Japonia.
25 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
24 Politici Comerciale
e) Acordurile privind comercializarea ordonată a produselor : sunt o
restricție cantitativă apropiată de limitările voluntare, dar bazată pe negocieri
bilaterale/multilaterale între state, obligatoriu la nivel de guvern, și care
include alături de limitarea “voluntară” la export și prevederi suplimentare
vizând prețurile, clauzele de salvgardare și alte aspecte similare. Exemplu
clasic în acest sens este acordul privind CI cu produse textile, domeniu în
care din 1961 s -au introdus restri cții pe bază de acorduri oficiale; azi se
numește “Aranjamentul multifibre” (AMF din 1973 s -a prelungit prin
protocolul semnat în cadrul GATT și revizuit ulterior).
1.3.2. Bariere netarifare ce implică limitarea importurilor prin
mecanismul prețurilor
În această categorie de obstacole netarifare se include, în principal,
următoarele bariere:
a) Prelevările variabile la import : se aplică ca măsură de protecție la
frontieră la nivelul UE; se dorește aducerea prețului de import franco –
frontiera țării importat oare CEE la nivelul prețurilor de pe piața
intercomunitară, pentru a proteja agricultura țărilor membre. Astfel de taxe
de prelevare se aplică doar acelor produse agricole care intră sub incidența
politicii agricole comunitare.
Prelevarea la import este di ferența dintre prețul programat de import și prețul
mondial la acel produs agricol ce se dorește a fi importat din afara CEE:26
– dacă prețul mondial este mai mic, taxa de prelevare o suportă
importatorul și se varsă la FEOGA;
– dacă prețul mondial este mai mar e și importul este necesar, atunci
taxa de prelevare devine subvenție la import.
b) Prețurile minime și maxime la import : în conținut constituie un obstacol
netarifar comparabil cu prelevările variabile la import, dar sunt practicate de
majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai cele din CEE. Astfel, se pot stabili:
– prețuri minime : dacă pe piața mondială prețul la un produs scade
mult (și devine astfel competitiv la export) țările importatoare stabilesc
prețuri minime de import foarte apropiate sau egale cu prețul cu ridicata la
intern pentru acel produs (se protejează direct acel sector al industriei
naționale);
– prețuri maxime de import : când țările exportatoare încearcă o
ridicare artificială a prețului la un produs, ca răspuns principalele țări
26 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
Universitatea Hyperion | 2015
25 Politici Comerciale
importatoa re pot stabili nivele maxime de preț de import foarte apropiat de
prețul cu ridicata intern.
c) Ajustările fiscale la frontieră : constituie un regim fiscal potrivit căruia
mărfurile exportate se scutesc de impozite indirecte (mai întâi TVA) iar
mărfurile i mportate se supun acelorași impozite ca și cele indigene; pentru a
respecta acest principiu, țările negociază convenții privind evitarea dublei
impuneri . Principalele categorii de taxe ce intră sub incidența ajustărilor
fiscale la frontieră:27
– TVA aplicat î n CEE, România etc.;
– taxa în cascadă (impozit de consum aplicat la fiecare stadiu al
circulației mărfurilor dar la întreaga ei valoare);
– accizele pentru produse de lux, tutun, băuturi alcoolice etc.
(monopol de stat);
– alte categorii de taxe:
– taxe portuar e;
– taxe statistice;
– taxe sanitare;
– taxe consulare.
Discriminarea pe calea politicii fiscale (chiar atunci când sunt convenții
încheiate pentru a se pune de acord toate categoriile de taxe) poate fi aplicată
prin:
– evaluarea diferențiată a bazei de impunere;
– ordinea de percepere a taxelor;
– legarea impunerii de calitate, caracteristici tehnice etc.
d) Taxele antidumping și compensatorii : teoretic se pot folosi împotriva
practicilor neloiale ale unor sate (export la preț de dumping + subvenții și
prime la expor t), iar țara importatoare trebuie să dovedească prejudiciul
cauzat ca fiind real. În astfel de cazuri, țara importatoare are dreptul la o
perioadă de anchetă; în acea perioadă se blochează importul (măsură
netarifară).
e) Depunerile (depozitele) prealabile la import : în unele țări dezvoltate,
importatorul este obligat să depună la organele vamale o cotă parte din
valuta necesară viitorului import (cu 6 luni de zile înainte, fără dobândă), pe
o anumită relație, fapt de natură a descuraja importul pe acel flu x comercial.
27 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
26 Politici Comerciale
1.3.4. Bariere netarifare ce decurg din formalități vamale și
administrative privind importurile
Formalitățile vamale și administrative sunt cerințe de ordin tehnic ce se cer a
fi îndeplinite cu ocazia derulării importului și care, prin număr ul mare de
documente necesare și caracterul greoi și complicat în unele cazuri, se
transformă în obstacole ce frânează sau limitează importul unor produse. În
această categorie de bariere netarifare se includ:28
a) Modalitățile concrete de evaluare a mărfur ilor în vamă, care au ca
principiu de bază reglementările internaționale în acest sens:
– convenția internațională cu privire la evaluarea vamală;
– codul de evaluare vamală negociat la runda Tokyo.
Ambele reglementări sunt negociate în cadrul GATT (OMC) și st ipulează că
evaluarea trebuie să se facă pe baza prețurilor CIF, urmărindu -se să se
stabilească o valoare reală a mărfurilor, respectându -se două condiții:29
– se iau ca bază de calcul prețurile reale de import și nu prețuri
interne sau altele stabilite arbit rar;
– prețul mărfurilor importate se exprimă în moneda națională la un
curs real recunoscut de FMI.
b) Documentele numeroase și complicate, ca și alte formalități ce se cer a fi
îndeplinite la importul unor mărfuri (sau din unele țări), și care devin
obstac ole netarifare, atunci când îngreunează desfășurarea normală a
schimburilor comerciale.
1.3.5. Bariere netarifare decurgând din participarea statului la
activitățile de CE
În această categorie de bariere netarifare se include, cel mai frecvent:
a) Achiziț iile guvernamentale : prin care se poate da prioritate absolută
firmelor naționale față de cele străine, pentru aprovizionarea unor ministere,
departamente, alte instituții de stat.
b) Comerțul de stat (avem în vedere tranzacții de vânzare -cumpărare
efectua te de companii cu capital de stat) când, de regulă, firmele naționale
beneficiază de reduceri și scutiri în plan fiscal, față de firmele străine.
c) Monopolul de stat asupra importului unor produse strategice ca
importanță (cereale, petrol, medicamente etc .) poate duce la orientarea
cantitativă a importului pe anumite fluxuri/țări.
28 Gh. Ciobanu – Schimburile economice internaționale , Ed. “Vasile Goldiș”, Arad, 1996
29 N. Sută, coord. – Op. cit
Universitatea Hyperion | 2015
27 Politici Comerciale
1.3.6. Bariere netarifare (sau obstacole tehnice) decurgând din
standardizare
Astfel de bariere netarifare, localizate frecvent în practica țărilor dezvoltate,
sunt relativ difi cil de contracarat și pot constitui obstacole serioase în calea
importurilor, mai ales dacă se aplică selectiv. Se includ în această categorie:
a) Normele sanitare și fitosanitare ce se cer a fi îndeplinite în țările
dezvoltate la importul unor produse ca alimente, medicamente, produse
chimice, etc. (condițiile de calitate, de omologare etc.).
b) Normele de securitate și alte condiții impuse la importuri destinate
consumului productiv (mașini -utilaje sau mijloace de transport).
c) Normele de ambalare, marc are și etichetare : pot deveni obstacole ce
îngreunează derularea unor schimburi comerciale normale între țări,
îndeosebi prin caracterul excesiv și/sau selectiv.
1.4. Politici comerciale promoționale și de stimulare a exporturilor
Impulsionarea exporturi lor prin măsuri complexe este astăzi o componentă
de bază a politicilor comerciale promovate de majoritatea țărilor lumii.
Această impulsionare include:
măsuri promoționale sau de promovare a exporturilor: se vizează
influențarea pe diverse căi a cliențilo r potențiali externi pentru a cumpăra
mărfurile disponibile la export. În acest sens se recurge la:
– convenții și acorduri comerciale, inclusiv facilități acordate expres;
– participarea la târguri și expoziții internaționale și organizarea unor
astfel de man ifestări pe plan intern (TIB, cazul României);
– organizarea de reprezentanțe comerciale în țările importatoare;
– organizarea unor servicii de informare -orientare a clienților
externi;
– publicitate externă etc.
măsuri de stimulare a exporturilor; măsuri/instru mente care se
grupează în patru grupe:30
– măsuri bugetare;
– măsuri fiscale;
– măsuri financiar -bancare;
– măsuri valutare.
30 N. Sută, coord. – Op. cit
Universitatea Hyperion | 2015
28 Politici Comerciale
1.4.1. Măsuri bugetare de stimulare a exporturilor
În această categorie de măsuri de stimulare a exportului se includ:
a) subvențiile la ex port: sunt sume de bani acordate firmelor direct sau
indirect, pentru a le rentabiliza activitatea de export, atunci când prețurile
externe nu sunt atractive. Subvenționarea se face de regulă selectiv pentru
anumite sectoare economice:31
– agricultura, care e ste sectorul cel mai puternic subvenționat;
– industrii strategice (aeronautică, electronică);
– industrii în dezvoltare (informatică);
– industrii care dețin o pondere mare în ocuparea forței de muncă
(automobile);
– industrii în declin;
b) primele de export : se acordă de stat acelor exportatori care realizează mari
volume de export sau exportă produse ale unor industrii de importanță
națională (sunt comparabile cu subvențiile, ca efecte);
c) alte instrumente bugetare , din categoria subvențiilor indirecte la expor t,
precum facilitățile acordate exportatorilor pe seama cheltuielilor publice
(informații, studii, cercetări, participarea la târguri internaționale,
transporturi etc.).
1.4.2. Măsuri fiscale de stimulare a exporturilor
Prin astfel de măsuri de stimulare a exportului se vizează creșterea
competitivității pe seama diminuării unor componente ale costului de
producție. Se apelează la scutiri, reduceri sau restituiri de taxe și impozite
directe sau indirecte și se include în această grupă de măsuri:
a) facilit ăți fiscale pentru mărfuri exportate : constau în reducerea sau
restituirea impozitului pe circulația mărfurilor – cazul României, a TVA – și
se pot acorda pentru toate mărfurile exportate sau după anumite criterii
(importanță, grad de prelucrare, noi locur i de muncă etc.);
b) facilități fiscale acordate exportatorilor : reduceri ale impozitului pe venit
(profit) realizat de ICE în urma exportului (inclusiv se admite constituirea de
ICE de fonduri de rezervă, fonduri de stimulare);32
c) facilități vamale la im portul unor mărfuri ce se vor prelucra și încorpora
în produse destinate exportului (reduceri, scutiri sau restituiri de taxe vamale
31 N. Sută, coord. – Op. cit.
32 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
29 Politici Comerciale
la import de materii prime, combustibili, materiale, utilaje destinate
producției de export).
Se aplică și admisia temporar ă a unor mărfuri importate, pe perioade
limitate , cu scutire de orice taxe sub rezerva prelucrării și exportării lor în
același interval de timp. Astfel de facilități vamale la import echivalează, în
fapt, cu facilitățile fiscale pentru mărfurile ce vor u rma a fi exportate. Acest
mecanism de stimulare condiționată a exporturilor se mai numește sistemul
drawback . Sistemul DRAWBACK este un sistem de stimulare a exporturilor
aplicat de țările dezvoltate, prin care se restituie ICE -ul exportator, cu ocazia
și la data efectuării exporturilor , diferite sume sa u cheltuieli făcute cum ar
fi:
– taxe vamale;
– accize;
– diferite impozite;
– alte taxe.
toate făcute la importul unor materii prime sau semifabricate destinate
realizării producției export. Condiții de a beneficia de mecanismul
drawback:
– se declară intenția de export încă de la efectuarea importului
materiilor prime + semifabricate;
– se incorporează într -o anumită proporție;
– reexportul mărfurilor realizate are loc într -un anume interval de
timp.
1.4.3. Măsuri financ iar-bancare de stimulare a exporturilor
În numeroase domenii ale CI, finanțarea are rol hotărâtor în realizarea
exportului. Finanțarea exporturilor se realizează prin sistemul național
bancar și alte instituții publice sau private, specializate în acest se ns. În
categoria unor măsuri de stimulare a exporturilor prin instrumente financiare
și bancare, includem:
a) Creditele la export pentru exporturi cu valoare ridicată (instalații,
utilaje),
b) precum acordarea de credite cumpărătorului străin (client extern),
într-o formă sau alta:
– prin convenții bilaterale la nivel guvernamental, când se
garantează/creditează un anumit plafon pentru creditul angajat de ICE -ul
importator;
– prin sprijinul unor consorții bancare, când mai multe bănci se pun
de acord pentru a finanț a exporturi complexe și de mare valoare, și se
Universitatea Hyperion | 2015
30 Politici Comerciale
procedează la o creditare directă sau indirectă a ICE -ului importator; această
creditare ia forma:33
creditului furnizor : când băncile acordă creditul necesar (sau o cotă
parte) exportatorului, pentru ca acesta să poată efectua exportul, să -l
crediteze el pe importatorul (clientul) străin; deci în mod indirect băncile vor
credita același importator străin (vezi paragraful 7.4.);
creditului cumpărător : când băncile importatorului străin obțin
creditul necesar (sa u o cotă parte) din partea unor bănci din țara exportatoare
pentru a putea efectua importul și a -l achita integral în timp scurt (la livrare
chiar); este cel mai răspândit în practica internațională (vezi paragraful 7.4.).
Astfel de credite (ambele) se aco rdă pe termene medii (1 -5 ani) și lungi (6 –
20 ani). De regulă, dobânda la ele este mai scăzută decât cea uzuală, iar
băncile se refinanțează în condiții speciale de la băncile CENTRALE
(inclusiv prin scontarea cambiilor de export în condiții preferențiale și cu
taxe mai reduse față de cele interne).
b) Asigurarea și garantarea creditelor de export este o modalitate de a
cointeresa exportatorii să efectueze vânzări pe credit în străinătate.
Asigurarea se face atât față de riscurile comerciale cât și necomerc iale (risc
politic, de convertibilitate, de transfer, de blocare a plăților, de embargou, de
insolvabilitate etc.). Asigurarea se face pentru creditele furnizor și presupune
acoperirea riscului exportatorului de a nu încasa contravaloarea mărfurilor
export ate. Garantarea se face pentru creditele cumpărător și constă în
obligația asumată de o instituție specializată din țara importatorului de a
rambursa o cotă parte din credit, dacă debitorul devine insolvabil.
Asigurarea și garantarea exporturilor se practi că azi în toate țările lumii,
dezvoltate și în curs de dezvoltare. Pentru a elimina riscul pieței externe, în
unele țări există recomandarea (SUA, Anglia) iar în altele obligativitatea
(Japonia) asigurării exportului.
1.4.4. Măsuri valutare de stimulare a exporturilor
În această categorie de măsuri de stimulare a exporturilor se includ:
a) primele valutare : se apropie în conținut de subvențiile la export și constau
în convertirea valutei deținute de exportatori la cursuri mai avantajoase decât
cel oficial la data respectivă; se acordă diferențiat pe produse, pe țări, zone
etc.;
b) deprecierea monedei naționale stimulează, de regulă, exporturile, atunci
când această depreciere este mai accentuată decât scăderea puterii interne de
33 A. Burciu – La pratique bancaire dans le commerce international , IUT “Paul Sabatier”, France, 1996
Universitatea Hyperion | 2015
31 Politici Comerciale
cumpărare (inflația). Practi ca arată că deprecierea monedei naționale (voit)
stimulează exporturile dar pe termen scurt și numai dacă cererea externă
este elastică față de preț pentru anumite mărfuri.34 La nivel macro,
deprecierea monedei naționale conduce la o deteriorare a poziției țării
respective în economia mondială, motiv pentru care se practică pe scară
redusă.
34 C. Fota, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
32 Politici Comerciale
Unitatea de studiu nr. 2: ASPECTE SELECTIVE PRIVIND
EVOLUȚIA POLITICILOR COMERCIALE ALE STATELOR LUMII
ÎN PERIOADA POSTBELICĂ
Timp de studiu individual estimat: 3 h
Cuprins al unității de studiu :
2.1. Principalii factorii de influență
2.2. Principalele trăsături și tendințe în evoluția politicilor comerciale
promovate de statele lumii (perioada postbelică)
2.1. Principalii factorii de influență
În perioada po stbelică, politicile comerciale promovate de statele
lumii au fost marcate de urmările războiului și evoluția ulterioară, în plan
economic și politic, la scară mondială. Principalele țări învingătoare la finele
conflagrației mondiale – în primul rând SUA – au manifestat tendința de
exploatare a poziției deținute pe seama schimburilor comerciale promovate
cu alte state.35
Se pot sintetiza ca factori principali de influență:
a) Factorii caracteristici primului deceniu postbelic , când s -a resimțit
schimbarea ra portului de forțe între țările dezvoltate și SUA, perioadă în
care se înregistrează:36
# concesii față de SUA, mai ales în domeniul vamal;
# blocadă economică și discriminări comerciale promovate de SUA (la care
s-au raliat celelalte țări dezvoltate) față de țările socialiste;
# accentul politicilor comerciale ale țărilor lumii s -a pus pe tariful vamal și
restricții cantitative.
b) Factorii caracteristici perioadei următoare , când survin schimbări în
relațiile economice internaționale, factori între care am intim:
# se manifestă o concurență dură, pe piața mondială, între SUA și alte
grupuri de țări dezvoltate, pentru a menține și cuceri anumite piețe (rolul
SUA în CI se diminuează ușor pe măsură ce se impun pe piața mondială:
– Japonia + alte țări nou industri alizate;
35 Gh. Ciobanu – Schimburi economice internaționale , Ed. “Vas ile Goldiș”, Arad, 1996
36 A. Barelier, coord. – Exporter, Pratique du commerce international , 11e Edition, Foucher, Paris, 1995
Universitatea Hyperion | 2015
33 Politici Comerciale
– CEE, ca piață unică, în cadrul căreia instituțiile comunitare
promovează o politică comercială comună față de țările terțe).
# procesele de integrare economică din Europa Occidentală (CEE și AELS)
antrenează implicații în relațiile reciproce dar ș i cu celelalte state;37
# presiunea exercitată de grupul țărilor în curs de dezvoltare de a obține
facilități la exportul lor pe piețele țărilor dezvoltate (prin GATT, UNCTAD,
ONUDI, FMI etc.) se materializează prin rezolvări parțiale;
# fenomenele negative (recesiune, criză de materii prime etc.) survenite în
economia mondială, începând cu decembrie 1970, au afectat pronunțat
ansamblul REI;
# actualele procese de tranziție din fostele țări socialiste, procese aflate în
derulare vor avea implicații asupra p oliticilor comerciale ale statelor și REI.
2.2. Principalele trăsături și tendințe în evoluția politicilor comerciale
promovate de statele lumii (perioada postbelică)
Factorii amintiți, cât și alții, au conturat contextul de ansamblu ale derulării
CI, de rulare ce a imprimat, la rândul ei, anumite trăsături și tendințe
politicilor comerciale promovate de țările lumii în perioada postbelică. În
sinteză, ca trăsături principale ale politicilor comerciale invocate, amintim:
a) Atenuarea protecționismului indu strial și menținerea protecționismului
agricol la nivel ridicat . Astfel, corespunzător celor două grupe de produse
amintim:
PRODUSE INDUSTRIALE:
– prin intermediul GATT, nivelul mediu al taxelor vamale de import
pentru majoritatea produselor industriale se r educe aproximativ cu 60%; se
favorizează creșterea CI cu astfel de produse;38
– pentru anumite produse industriale taxele vamale rămân încă
protecționiste;
– în domeniul barierelor netarifare (la R. Tokyo) s -au adaptat
acorduri sau coduri de conduită pentru CI cu produse industriale, pentru a
reglementa diferendele dintre țări și a acorda un tratament preferențial țărilor
în curs de dezvoltare.39
PRODUSE AGRICOLE:
37 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
38 I. Popa, coord. – Tranz acții comerciale internaționale , Ed. Economică, București, 1997
39 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafică, București, 1993
Universitatea Hyperion | 2015
34 Politici Comerciale
– liberalizarea comerțului cu produse agricole nu înregistrează
succese semnificative;
– sporește preocu parea unor țări de a -și proteja agricultura printr -un
complex de măsuri:
– bariere tarifare;
– bariere netarifare;
– instrumente de stimulare și promovare;
– în țările industrializate, protecția agricolă este de circa 3 ori mai
mare ca protecția asupra produselor manufacturate.
b) Liberalizarea CI în deceniile șase -șapte, creșterea
protecționismului netarifar în perioada următoare și protecție pentru
industriile tinere din țările în curs de dezvoltare .40 În domeniul liberalizării
CI, rezultate majore s -au obținut su b GATT, dar începând cu deceniul opt
tendința inițială se modifică, în principal, prin promovarea protecționismului
netarifar în sectoare ca: textile, confecții, încălțăminte, automobile,
electronică etc. Apar noi forme ale barierelor netarifare (depuneri prealabile
la import, limitări voluntare la export etc.) iar aplicarea unor măsuri se face
discriminatoriu.
Pentru țările în curs de dezvoltare s -au aplicat unele strategii de
protecție și dezvoltare a industriei, dar rezultatele obținute sunt parțiale
(anumite succese sub GATT).
c) Începând cu deceniul șase, cresc în importanța măsurile de
promovare și stimulare a exportului , în ansamblu politicilor comerciale
promovate de statele lumii. Ascuțirea concurenței pe piața mondială între
țările dezvoltate a con dus la o creștere a rolului și intervenției statului în
economia națională și susținerea exportului.41 A crescut ponderea
subvențiilor la export în structura PNB, iar creditele de export cu dobânda
preferențială ajung, în valoarea exportului național, de la 10% (SUA,
Canada, Germania etc.) la 45% (Japonia, Anglia etc.). Conform unor
estimări, pe ansamblu CEE valoarea subvenției comunitare la export atinge
10 miliarde $ anual.42
d) Ca o derogare de la CNF, sporește numărul aranjamentelor
preferențiale aplicate în REI , aspect ce constituie o trăsătură distinctă a
politicilor comerciale promovate de țările lumii în prezent. Astfel de
aranjamente s -au dezvoltat în paralel cu procesele integraționiste din diferite
zone ale lumii, cât și între țările dezvoltate și î n curs de dezvoltare. La nivel
GATT, s -a admis ca o derogare de la principiul fundamental al CNF
40 N. Sută, coord. – Op. cit.
41 P. A. Samuelson, coord. – Economics , Ed. McGraw -Hill Book, ediția a 14 -a, New York, 19 92
42 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
35 Politici Comerciale
aplicarea unor astfel de aranjamente preferențiale. Un statut aparte ocupă
două aranjamente de acest tip, astfel:
SGP – sistemul general de preferințe vamale n ereciproce și
nediscrimintorii în favoarea țărilor în curs de dezvoltare;
SGPC – sistemul global de preferințe comerciale între țările în curs
de dezvoltare (ambele se prezintă în capitolul 3).
e) În ultimii ani, în condițiile manifestării unor fenomene ne gative în
economia mondială, are loc o accentuare a protecționismului în general . În
dorința de susține și a face competitive pe piața mondială unele produse,
mai ales țările dezvoltate recurg, în anii ‘80 -’90, la măsuri de protecție – prin
diferite instr umente și modalități – ceea ce contravine unor reguli și
angajamente convenite în relațiile comerciale internaționale. Astfel de
măsuri includ protecția netarifară:43
– nerespectarea principiilor GATT;
– noi forme de restricționare directă a importurilor sau d e stimulare
la export;
– apelarea la principii de reciprocitate în relațiile cu țările în curs de
dezvoltare;
– aplicarea graduală a SGP;
– taxe diferențiate expres pe fluxuri comerciale funcție de gradul de
prelucrare a produselor;
– categorii noi de taxe produse lor industriale din țările în curs de
dezvoltare.
În cadrul unor astfel de măsuri, în paralel dar și sub auspiciile GATT, s -a
introdus de către țările dezvoltate conceptul de “DEZORGANIZARE A
PIEȚEI”, ca element de referință pentru a invoca clauza de salvg ardare .
Atunci când anumite importuri înregistrează creșteri importante, iar prețurile
sunt sensibil inferioare celor mondiale, se pot aplica măsuri descriminatorii,
de retorsiune față de țara exportatoare (s -au făcut eforturi pentru a da o
valoare juridic ă în cadrul GaTT și s -a reușit, parțial, prin semnarea
Acordului pentru produse textile, devenit apoi Acordul Multifibre ce include
mai multe produse).44
O altă formă de manifestare a protecționismului actual o constiutie
apelarea excesivă și abuzivă la PRO CEDURI ANTIDUMPING: nu se mai
folosesc ca mijloc de luptă împotriva practicelor comerciale neloiale ci ca
mijloc de protecție, cel puțin pe o perioadă limitată de timp (de la data
declanșării procedurii și până la data formulării concluziilor de o comisie
43 N. Sută, coord. – Op. cit.
44 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
36 Politici Comerciale
special mandatată sunt necesare luni de zile, perioadă în care relațiile
comerciale reciproce pentru produsul în cauză se suspendă COMPLET).
Unele țări, au fixat prețuri minime de referință la importul anumitor mărfuri,
iar importul sub aceste nivele intră sub incidența unor SUPRATAXE
aplicate imediat.
Aplicarea în practică a unor măsuri protecționiste, în general de către
țările dezvoltate, în actuala etapă a înregistrat modalități diferite de
materializare la nivelul celor trei POLI DE PUTERE ECONOMICĂ p e plan
mondial:45
# în Europa Occidentală (țările CEE), măsurile protecționiste se
aplică din inițiativa și sub supravegherea GUVERNELOR din aceste țări,
bazându -se mai puțin pe un cadru juridic adoptat de parlamentele țărilor
respective. Unele reglementări de ansamblu sunt cunoscute doar la nivelul
CEE; astfel de practici dependente direct de guvern sunt foarte greu de
cunoscut și contracarat de țările în curs de dezvoltare.
# Japonia aplică în practică măsuri similare dependente direct de
guvern, fiind țar a cu piața cea mai ÎNCHISĂ pentru tot ceea ce înseamnă
produse industriale cu grad superior de prelucrare; politica comercială
promovată de Japonia și măsurile de protecție excesivă a economiei
naționale au generat veritabile crize chiar în relațiile cu SU A și CEE, și nu
numai cu țările în curs de dezvoltare.
# în SUA aplicarea măsurilor protecționiste este circumscrisă
legislației adoptate în acest sens de Congres, aspect ce face ca procedura să
fie mai transparentă, iar măsurile luate mai bine cunoscute de statele
interesate. Numărul unor astfel de reglementări adoptate de SUA este mare
(Legea de comerț exterior a SUA, 1974; Legea pentru tarife și comerț, 1987;
o serie de amendamente etc.), iar de fiecare dată s -au vizat problemele
concrete survenite pe u nele fluxuri comerciale ale SUA:
– cu Brazilia și alte țări din America de Nord (oțel, încălțăminte, soft
etc.);
– cu Japonia, Coreea de Sud, Hong Kong;
– cu unele țări din CEE (Germania, Italia, Anglia, Franța etc.).
45 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
37 Politici Comerciale
Unitatea de studiu nr. 3: ELEMENTELE DE POL ITICĂ
COMERCIALĂ, CA SUPORT ÎN DEZVOLTAREA RELAȚIILOR
ECONOMICE INTERNAȚIONALE
Timp de studiu individual estimat: 3 h
Cuprins al unității de studiu :
3.1. Clauza națiunii celei mai favorizate (CNF)
3.2. Clauza regimului național (CRN)
3.3. Sistemul gener alizat de preferințe vamale nereciproce și nediscriminatorii
în favoarea țărilor în curs de dezvoltare (SGP)
3.3.1. Scurt istoric
3.3.2. România, țară în curs de dezvoltare, beneficiară de preferințe
3.4. Sistemul global de preferințe comerciale î ntre țările în curs de dezvoltare
(SGPC)
3.1. Clauza națiunii celei mai favorizate (CNF)
Un rol important în dezvoltarea REI revine negocierii și semnării de către
țări de:
– tratate comerciale și de plăți;
– acorduri comerciale și de plăți.
Atât tratatele , cât și acordurile semnate pot fi bilaterale și multilaterale.
Tratatele comerciale , denumite uneori și tratate de comerț și navigație
(deoarece se reglementează prin același document și transportul fluvial și
maritim), sunt convenții internaționale dintre două sau mai multe state, prin
care se reglementează schimburile de mărfuri și întreaga problematică ce
derivă din aceste schimburi.46 Prin astfel de tratate comerciale se statuează
principiile generale ce vor guverna raporturile economice dintre ță rile
semnatare; se formează, astfel, un cadru juridic general care tinde a deveni
stabil în timp.47
Nu există o regulă generală, însă principial, în baza tratatelor comerciale,
țările semnează acorduri comerciale și de plăți (ca și alte tipuri de acorduri
economice), acestea fiind documente prin care se detaliază și concretizează
prevederile generale din tratate.48
46 Gh. Ciobanu – Schimburi economice internaționale , Ed. “Vasile Goldiș”, Arad, 1996
47 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
48 P. H. Lindert – Economie internationale , Ed. Economica, Paris, 1986
Universitatea Hyperion | 2015
38 Politici Comerciale
Ca regulă generală, tratatele sau, după caz, acordurile cuprind cel puțin două
clauze (principii) esențiale ce vor sta la baza cadrului juridic ce
reglementează REI dintre țările semnatare:49
– clauza națiunii celei mai favorizate;
– clauza regimului național.
Cele două clauze sunt obligatoriu incluse între clauzele acordurilor
negociate, întrucât derivă din negocierile sub egida OMC.50 Altfel spus,
avem în vedere două principii fundamentale ce guvernează practica REI.51
ș Clauza națiunii celei mai favorizate (CNF) este prevederea înscrisă în
tratat (acord) prin care părțile semnatare se obligă să -și acorde reciproc toate
avantajele pe care le -au acordat deja sau le vor acorda în viitor țările terțe, în
domeniul relațiilor comerciale. De regulă domeniile la care se referă CNF
sunt:
– perceperea de taxe vamale la import, export și tranzit;
– eliberarea licențelor de export -import;
– tranzitul de mărfuri;
– navigați a maritimă și fluvială;
– situația juridică a firmelor, reprezentanțelor comerciale și alte
persoane juridice dintr -o țară ce exercită acte de comerț pe teritoriul altei țări
semnatare;
– alte aspecte.
În practica relațiilor comerciale internaționale, înscrier ea CNF în tratat se
poate face sub forma a două modalități:
a) CNF necondiționată (sau forma necondiționată a clauzei), este denumită
și principiul egalității de tratament, când părțile își asumă obligația de a
acorda automat și fără alte compensații toate avantajele sau privilegiile
acordate deja sau care se vor acorda în viitor țărilor terțe în relațiile
comerciale.52 Forma necondiționată a CNF se poate materializa în tratat
printr -o:
formulare negativă : avantajele pe care părțile se obligă să și le
acorde nu vor fi mai mici decât cele acordate în viitor unor țări
terțe;
formulare pozitivă : avantajele care au fost acordate sau vor fi
acordate în viitor de o țară semnatară unor terți trebuie să fie extinse
imediat și necondiționat asupra celorlalte părți.
49 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafică, București, 1993
50 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafică, Bu curești, 1993
51 C. Fota, coord. – Op. cit.
52 Gh. Ciobanu – Schimburi economice internaționale , Ed. “Vasile Goldiș”, Arad, 1996
Universitatea Hyperion | 2015
39 Politici Comerciale
b) CNF condiționată (sau forma condiționată a CNF), este denumită și
principiul compensației, când părțile se obligă să extindă automat și gratuit
asupra celorlalte țări semnatare ale tratatului doar acele avantaje ce le -au
acordat sau le vor acorda în viito r unor terți fără nici un fel de compensație
din partea acestora.53 În caz contrar, o țară parteneră la tratat poate obține
avantajele respective doar în schimbul unor compensații corespunzătoare
(similare) din partea ei. În general, materializarea CNF cond iționată în tratat
se formulează printr -o exprimare clară a condiționării modului de acordare a
avantajelor între părțile semnatare.54
În practică, țările dezvoltate corelează coloanele de taxe vamale prezentate
în tarifele vamale proprii de acordarea CNF, pe relații și grupe de țări, astfel:
– o coloană de taxe vamale pentru țările care beneficiază de CNF
(nivel scăzut de taxe);
– o altă coloană de taxe prohibitive (mult mai mari) pentru țările
nebeneficiare.
Exemplu cel mai cunoscut în acest sens este tariful vamal aplicat de SUA.
România a semnat și ratificat acordul general privind relațiile comerciale cu
SUA, este în prezent beneficiară a CNF. Primul articol al acordului
stipulează aplicarea în relațiile reciproce a prevederilor GATT, inclusiv
acordarea reci procă a CNF. Acordul a fost reatificat și de SUA pentru o
perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire din 3 în 3 ani. Ca implicație
practică, CNF influențează volumul schimburilor comerciale dintre SUA și
România, cât și condițiile de eficiență a exp ortului românesc. Astfel, tariful
vamal al SUA include:
– coloana de taxe pentru țările beneficiare de CNF, cu taxe reduse
sau zero;
– coloana a doua taxe, care sunt de 2 -3 ori mai mari decât taxele din
prima coloană.
Evident deci că, pentru același produs (in clusiv calitate), importatorul
american va alege țara beneficiară de CNF astfel ca prețul final cu care va
penetra piața internă a SUA să fie cât mai mic. În caz contrar, el este obligat
să solicite exportatorului o reducere echivalentă cu nivelul taxelor. Prin
urmare, lipsa CNF echivalează cu pierderea unor exporturi pe piața
americană sau prețuri mai mici la export.
Alte prevederi ale acordului comercial dintre SUA – România:
– asigurarea unui comerț nediscriminatoriu cu produse sau servicii;
– reglementarea unor schimburi barter și contrapartidă;
53 A. Barelier, coord. – Expoerter , 11e Edition, Foucher, Paris, 1995
54 A. Barelier, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
40 Politici Comerciale
– deschiderea de reprezentanțe comerciale și angajare personal,
salarizare etc.;
– consultări privind unele cazuri de importuri masive la anumite
mărfuri;
– reglementarea diferendelor la legea aplicabilă, în caz de litigii între
firme sau persoane fizice din cele două țări (se recurge la CCI Paris, o altă
țară parte la Convenția de la New York, 1958);
– promovarea turismului, protecția mărcilor, brevetelor etc.
3.2. Clauza regimului național (CRN)
Al doilea principiu funda mental pe care se sprijină dezvoltarea REI –
negociat tot sub egida OMC – principiu pe care -l regăsim drept clauză de
bază în acordurile/tratatele semnate de țări, este dat de clauza regimului
național.
ș Clauza regimului național (CRN) este prevederea îns crisă în tratate
(acorduri) prin care părțile semnatare se obligă să acorde persoanelor
fizice/juridice ale unui stat ce exercită acte de comerț sau alte activități pe
teritoriul celuilalt stat aceleași drepturi și obligații în materie economică ca și
naționalilor. În general, domeniile vizate de CRN sunt:55
– condițiile de utilizare și acces la mijloace de transport, depozite,
instalații etc.;
– impunerea mărfurilor și servicii la export -import;
– impunerea pe profitul realizat de firme, societăți mixte, filiale etc.;
– implicarea în materie economică a persoanelor fizice;
– recunoașterea reciprocă a statutului investitorilor străini;
– drepturi egale în fața legii, a organismelor de judecată etc.;
– alte aspecte în materie.
Un domeniu separat și, în general, neinclus în tratatele economice este
regimul proprietății asupra terenului , chestiune pe care legislația națională o
soluționează diferit de la o țară la alta, dar ca regulă se avansează principiul
de închiriere și nu vindere (inclusiv legea română).
În mod temporar, atunci când o țară în curs de dezvoltare este interesată în a
atrage investițiile străine din țările dezvoltate poate acorda prin legea
națională (dar nu prin acord) drepturi și avantaje mai mari persoanelor
juridice/fizice străine comparativ cu naționali i (este și cazul României în
prezent). Astfel, legea nr. 35/1991 modificată și completată succesiv ulterior
55 N. Sută – Comerț internaț ional și politici comerciale , Ed. Ceres, București, 1992
Universitatea Hyperion | 2015
41 Politici Comerciale
(prin legea 75/1994 privind investițiile străine) acordă un astfel de regim de
favoare:
– scutiri de impozit pe profit de la 2 -5 ani, după sectorul î n care se
face investiția;
– unele scutiri pentru profitul reinvestit, pregătire personal,
tehnologii noi etc.;
– reduceri de taxe vamale la importul de utilaje, instalații etc.
Principiul fundamental rămâne însă forma de bază a CRN care se prevede
uzual în t ratate (acorduri) economice; alte facilități statuate prin legea
națională sunt la latitudinea oricărui stat, dar nu se admite a se reglementa un
statut mai defavorabil decât al naționalilor. CRN mai este denumită frecvent
și principiul posibilităților ega le, deoarece se beneficiază reciproc de
aceleași drepturi și avantaje ca și naționalii.
3.3. Sistemul generalizat de preferințe vamale nereciproce și
nediscriminatorii în favoarea țărilor în curs de dezvoltare (SGP)
3.3.1. Scurt istoric
Bazele primului Acord cu privire la instituirea unui sistem generalizat de
preferințe vamale nereciproce și nediscriminatorii în favoarea țărilor în curs
de dezvoltare (SGP) au fost puse în 1970, sub auspiciile UNCTAD, aprobate
apoi de Adunarea Generală ONU, ratificat de parlamentele țărilor donatoare
și înaintat la GATT pentru a obține derogarea de aplicare (1979). În esență,
alături de alte aspecte, forma negociată a SGP prevede că:56
SGP: se acordă în principiu de către toate țările dezvoltate;
SGP: comportă scutirea int egrală sau parțială de taxe vamale din
partea țărilor donatoare la importul de produse manufacturate din țările
beneficiare (țările în curs de dezvoltare).
Preferințele acordate în cadrul SGP sunt unilaterale. Totodată, subliniem
că:57
– sistemul este general (generalizat), deoarece ar trebui să fie aplicat
de toate țările industrializate la importul din țările în curs de dezvoltare;
– sistemul este nedescriminatoriu , deoarece ar trebui să se aplice față
de toate țările în curs de dezvoltare și -n același grad;
56 I. Popa, coord. – Tranzacții comerciale internaționale , Ed. Economică, București, 1997
57 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
Universitatea Hyperion | 2015
42 Politici Comerciale
– este nereciproc , respectiv țările beneficiare nefiind obligate la
concesii similare.
În practică se aplică scheme individuale de preferințe, pe grupe de țări în
curs de dezvoltare (deși din 1979 în cadrul GATT s -a legalizat aplicarea
SGP).58
Dintre țările do natoare de preferințe cele mai importante sunt (ca pondere la
importul din țările în curs de dezvoltare): SUA, Japonia, țările CEE (formula
celor 15), la care se adaugă Canada, Australia, Noua Zeelandă, fostul URSS,
Elveția, Norvegia etc.
Dintre țările ben eficiare de preferințe fac parte, în principiu, toate țările ce
au statutul de “țări în curs de dezvoltare”:
– “grupul celor 77” care în 1990 includea 127 de țări, printre care și
România;
– alte țări care s -au autodeclarat în curs de dezvoltare (exemplu:
Alba nia, China, Israel etc.);
– teritorii dependente care sunt reprezentate de unele țări dezvoltate
(teritorii foste colonii).
În practică, lista țărilor beneficiare este stabilită de fiecare țară donatoare,
mai discriminatorii fiind lista stabilită de SUA (un statut special este acordul
unor țări subdezvoltate sau teritorii dependente). Gama mărfurilor care intră
sub incidența SGP este stabilită de fiecare țară donatoare prin liste pozitive
(se includ mai ales textile, produse din piele, hidrocarburi, produse a gricole
etc.). Amplitudinea reducerii taxelor vamale diferă între țările donatoare:59
– țări care au prevăzut o scutire totală a taxelor la toate mărfurile
importate (SUA, Norvegia etc.);
– țări care aplică reduceri totale la importul unor produse (materii
prim e) și reduceri parțiale la altele (CEE);
– alte țări cu reduceri diferențiate de taxe (de la total, la 50%, 10%).
Țările donatoare de preferințe au stabilit și mecanisme de salvgardare :
dreptul de a limita sau retrage temporar unele sau toate preferințele va male
acordate unor țări beneficiare, din cauze interne sau externe, pentru a proteja
piața lor națională.
Aplicarea SGP se face doar pentru bunuri produse în țările în curs de
dezvoltare , respectiv este nevoie a respecta anumite reguli de origine pe
fiecar e marfă:60
– produsele supuse SGP trebuie să fie realizate în țara beneficiară, în
întregime sau într -o proporție substanțială;
58 P. H. Lendert – Economie internationale , Ed. Economica, Paris, 1986
59 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
60 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
43 Politici Comerciale
– unele țări donatoare solicită o anumită pondere de valoare adăugată
în țara beneficiară;
– în principiu, produsele sub incidența SGP se expediază direct de la
țara beneficiară la țara donatoare;
– este nevoie de un document scris care atestă originea mărfurilor
(sub SGP);
– țările donatoare pot cere alte dovezi suplimentare care să ateste
originea mărfurilor.
3.3.2. România, țară în curs d e dezvoltare, beneficiară de preferințe
Participând la sesiunile UNCTAD, la activitățile GATT (1971) și fiind
membră a “Grupului celor 77”, România a solicitat și a obținut
recunoașterea statutului de țară în curs de dezvoltare și a fost înscrisă pe lista
de preferințe vamale a mai multor țări donatoare: Australia, Noua Zeelandă,
Norvegia, SUA, UE etc.61
Acordarea SGP a avut un impact favorabil asupra unor exporturi românești
către țările donatoare: produse petroliere, tractoare, rulmenți, aluminiu,
indust rie chimică, mobilă, textile, confecții etc. (ponderea lor în total export
a crescut de la 5% la 25% între 1970 -1980). Totuși, tratamentul preferențial
de care se bucură România prin SGP este afectat negativ de unele aspecte:62
– regimul preferențial aplicat României este mai restrictiv decât cel
aplicat multor alte țări în curs de dezvoltare; se exclud zeci de produse care
ar prezenta mare interes pentru exportul românesc (CEE, Norvegia etc.);
– unele țări donatoare au aplicat clauza de salvgardare pentru
produ se exportate de România, produse ce au fost astfel excluse de la
tratament preferențial;
– au survenit anumite limitări cantitative aplicate de țările donatoare
la importul unor bunuri industriale din România.
Așadar, putem concluziona că pe măsură ce o țară beneficiară devine
competitivă pe plan internațional la un produs apar imediat restricții și
limitări în aplicarea SGP.
3.4. Sistemul global de preferințe comerciale între țările în curs de
dezvoltare (SGPC)
61 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafică, Bu curești, 1993
62 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
Universitatea Hyperion | 2015
44 Politici Comerciale
Ideea încheierii unui acord de facilități și preferințe pentru schimburile
comerciale între țările în curs de dezvoltare a apărut în cadrul “Grupului
celor 77”, încă din 1979, având loc mai multe negocieri succesive între
principalele țări ale grupului, între care și România:63
1979 – “Programul de la ARUSHA”;
1981 – “Programul de acțiune de la CARACAS (Venezuela)”;
1982 – “Declarația de la New York privind instituirea SGPC”;
1984 – “Acordul de la CARTAGENA (Columbia)”;
1986 – “Declarația de la Brasilia”, semnată de 51 de țări, printre
care și Români a, ce exprimă intenția de a participa la negocierea
SGPC și adoptă trei documente:
– declarația de la Brasilia privind lansarea primei runde de negocieri
a SGPC;
– liniile directoare privind tehnicile de negociere la prima rundă;
– acordul privind SGPC drept cad ru juridic provizoriu până la
negocierea finală și ratificarea SPGC.
În acest context, negocierile între țările în curs de dezvoltare interesate de
acord au avut în vedere aspecte precum:
– reducerea treptată a taxelor vamale la comerțul între țări în curs d e
dezvoltare;
– reducerea sau eliminarea unor bariere netarifare;
– consultări privind anumite produse de interes reciproc pe grupe de
țări.
România a participat activ la negocierea SGPC la toate rundele de negociere
și întâlnirile ce au avut loc și a convenit facilități vamale reciproce cu 25
dintre statele semnatare ale acordului. România a ratificat “Acordul privind
SGPC” și a început să -l pună în aplicare din aprilie 1989. Dintre obiectivele
SGPC:64
– impulsionarea comerțului și cooperării între țările în curs de
dezvoltare;
– punerea în valoare a potențialului fiecărei țări în curs de dezvoltare
și sporirea rolului comerțului exterior ca factor al dezvoltării pentru fiecare
țară;
– de a contribui la promovarea schimburilor și cooperării mondiale.
Dintre principiil e ce trebuie să guverneze SGPC:65
63 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale , Ed. Ceres, București, 1992
64 N. Sută, coord. – Op. cit.
65 N. Sută, coord. – Op. cit.
Universitatea Hyperion | 2015
45 Politici Comerciale
– participă exclusiv țările în curs de dezvoltare membre ale
“Grupului celor 77”;
– se bazează pe principiul reciprocității avantajelor între toți
participanții;
– se negociază și lărgește treptat prin revizuiri periodice;
– comple tează doar grupările economice regionale sau subregionale
dintre țările în curs de dezvoltare;
– vizează în perspectivă toate produsele ce se schimbă între țările
membre;
– vizează în perspectivă toate obstacolele tarifare și netarifare la
importul din țări me mbre.
Acest “Acord privind SGPC” este primul instrument juridic cu caracter
multilateral și obligatoriu ce vizează extinderea legăturilor economice dintre
țările în curs de dezvoltare. “Acordul” nu vizează o izolare a țărilor în curs
de dezvoltare față de alte state, ci doar o facilitare a schimburilor comerciale
reciproce. Acordul este în conformitate cu clauzele negociate sub GATT,
runda Tokyo, fiind deci o derogare de la principiile GATT (admise de
această organizație), respectiv de la aplicarea CNF. Pri mul “Acord privind
SGPC” vizează doar barierele vamale (tarifare), dar pe viitor se vor derula
negocieri pentru a se conveni facilități și în domeniul netarifar.66 Rezultatele
concrete ale aplicării acestui ACORD vor putea fi analizate după minimum
10 ani de la data aplicării (în mod normal ar trebui să influențeze pozitiv
extinderea relațiilor comerciale reciproce dintre țările în curs de dezvoltare).
66 I. Popa, coord. – Tranzacții comerciale internaționale , Ed. Economică, București, 1997
Universitatea Hyperion | 2015
46 Politici Comerciale
Unitatea de studiu nr. 4: POLITICA COMERCIALĂ A
ROMÂNIEI ÎN DOMENIUL COMERȚULUI EXTERIOR
Timp de studiu individual estimat: 3 h
Cuprins al unității de studiu :
4.1. Perioada 1950 -1989
4.1.1. Reglementări privind importul
4.1.2. Reglementări privind exportul
4.2. Perioada 1990 și până în prezent
4.2.1. Restructurarea organizării comerțului exterior al Român iei
și reorientarea pe fluxuri comerciale
4.2.2. Reglementări de politică comercială adoptate în perioada actuală
4.1. Perioada 1950 -1989
4.1.1. Reglementări privind importul
În perioada imediat postbelică a avut loc instituirea monopolului d e stat
asupra comerțului exterior al României, fapt care a antrenat reglementări
specifice, ce s -au modificat succesiv, mai ales pe măsura aderării României
la o serie de organisme internaționale (GATT, FMI, BIRD, UNCTAD
etc.).67 După o perioadă de circa un deceniu (1950 -1960), în care s -a
manifestat un anumit gol de reglementări de politică comercială, prin Legea
nr. 1/1971 se reglementează activitatea din comerțul exterior, în primul rând
politica vamală. Ulterior, prin Legea nr.12/1973 s -a adoptat TARIFUL
VAMAL DE IMPORT, care va intra în vigoare definitiv de la 1 ianuarie
1977. Acest tarif vamal de import nu se aplica în relațiile cu țările care, pe
bază de reciprocitate, nu percepeau taxe vamale la importul din România. (se
puteau conveni și alte reducer i, eliminări) Tariful vamal de import s -a
elaborat în baza Nomenclatorului de Cooperare Vamală de la Bruxelles
având o singură coloană de taxe vamale, tip CONVENȚIONALE (aplicate
în regimul CNF) și percepute ca taxe AD -VALOREM. Ulterior s -au adoptat:
– Codul Vamal al României (1979);
– Regulamentul Vamal.
Codul Vamal includea 10 capitole, reglementând următoarele
aspecte:
67 S. N. Stănescu – Decalaje economice ale lumii contemporane , Ed. Științifică, București, 1980
Universitatea Hyperion | 2015
47 Politici Comerciale
# întreprinderile autorizate să desfășoare comerț exterior; ele puteau
exporta -importa doar mărfuri ce făceau obiectul lor de activitate;
# vămuirea la import implica controlul vamal al mărfurilor și mijloacelor de
transport, verificarea documente, evidența mărfurilor;
# taxele prevăzute în TVI se puteau majora la importul din țările care nu
aplicau CNF în relațiile cu România sau introduceau m ajorări de taxe
vamale la importul din România;
# valoarea în vamă a mărfurilor se determina conform Regulamentului
Vamal (se respecta CODUL DE CONDUITĂ PRIVIND EVALUAREA
VAMALĂ adoptat sub auspicii GATT la Runda TOKYO, 1979);
# pentru anumite bunuri impor tate (mostre, modele, materii prime destinate
producției de export etc.) se prevedeau scutiri de taxe vamale;
# o reglementare distinctă privea introducerea (scoaterea) în/din țară a unor
bunuri de către MISIUNI DIPLOMATICE și OFICII CONSULARE
acreditate î n România, inclusiv pentru membrii acestor instituții.
Regulamentul vamal reglementa distinct sau în completarea
CODULUI VAMAL alte aspecte ale politicii comerciale (înainte de 1989)
astfel:
# tranzitul mărfurilor pe teritoriul României, pe cale ferată, ru tier, fluvial
maritim și aerian (principiu: fără plata taxelor vamale);
# organizarea, funcționarea și regimul zonelor libere și porturilor FRANCO
(exceptarea de la taxe vamale dar plata unor taxe de depozitare);
# organizarea activității vamale în Români a, care includea activitatea unor
instituții:
– Ministerul Comerțului Exterior;
– Direcția generală a vămilor;
– Unități vamale (vămi + puncte);
– Comisia vamală.
În politica sa vamală dintre 1950 -1989 România a ținut seama de convențiile
semnate succesiv, de obli gațiile ca parte contractantă GATT, de protocoale
preferențiale semnate sub egida GATT și, fiind țară în curs de dezvoltare,
beneficiază de preferințe vamale nereciproce și nediscriminatorii din partea
majorității țărilor dezvoltate.68 Reglementarea cantita tivă a activității de
comerț exterior, în contextul aplicării monopolului de stat în acest domeniu,
a inclus instrumente de politică comercială pentru a realiza obiectivul de
echilibrarea balanței comerciale (mai ales din anii ’80 până în 1989):69
68 N. Sută, coord. – Comerțul internațional și politici comerc iale, Ed. Ceres, București, 1992
69 N. Sută, coord. – Comerțul internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
Universitatea Hyperion | 2015
48 Politici Comerciale
# planifi carea centralizată a exportului și importului, însă cu efecte
nesemnificative pentru echilibrarea BPE;
# corelarea volumului importului aprobat cu volumul de export efectiv
realizat pe ministere, centrale, întreprinderi etc. (se sista mai ales importul);
# autorizațiile de export -import eliberate de MCE pe fiecare produs sau
marfă – în cadrul unor cantități și plafoane globale, prestabilitate – se
eliberau doar către ICE -uri, care alegeau apoi parteneri externi pe criterii
strict economice;
# restricțiile s -au interdicțiile la importul unor produse, nominalizate expres.
4.1.2. Reglementări privind exportul
În paralel cu măsurile de reglementare și control al importurilor, România a
aplicat, mai ales între 1960 -1989, și o politică comercială susținută de
promovare și stimulare a EXPORTULUI.70 În principiu, a folosit toate
instrumentele cunoscute pe plan mondial, însă și unele instrumente mai puțin
acceptate în comerțul internațional (1980 -1989) . Dintre mijloacele
promoționale , România a recurs îndeosebi la:71
# negocierea și semnarea de acorduri, tratate, convenții și alte înțelegeri
comerciale și de cooperare externă cu un mare număr de state (MCE și
Ministerul Afacerilor Externe au coordonat această activitate);
# s-au înființat reprezentanțe economice perman ente în străinătate (agenții
comerciale, plus secții economice ale misiunilor diplomatice, birouri
comerciale, reprezentanțe a unor ICE -uri sau producători români) care aveau
ca sarcini:
– promovare intereselor economice românești;
– analize de piață, studii e conomice, studii pe zone geografice etc.;
– organizarea participări la unele târguri, cooperări etc.
# participarea la târguri și expoziții internaționale (100 – 130 de astfel de
manifestări anual, după 1970) și organizarea în România a unor astfel de
târgur i și expoziții (TIB);
# participarea României la unele organisme economico -financiare
internaționale și obținerea unor facilități ca țară în curs de dezvoltare
(România beneficiază de tot ceea ce s -a negociat sub GATT și UNCTAD,
unele facilități, până în 1 980, prin FMI și BIRD);
70 B. Balassa – Industrial Protection in the Developed Countries , World Economy, nr. 2/1984
71 N. Sută, coord. – Op. cit .
Universitatea Hyperion | 2015
49 Politici Comerciale
# activități promoționale derulate de Camera de Comerț și Industrie a
României, așa cum era organizată conform Legii nr. 1/1971 (restructurată în
actuala formă în 1990), activități care vizau:
– reclamă comercială, acțiuni publicitar e în străinătate etc.,
– informarea și documentarea firmelor străine interesate;
– informarea întreprinderilor românești.
Dintre măsurile de stimulare a exporturilor România a apelat mai ales la:72
a) Instrumente de stimulare de natură bugetară : conform Legii nr. 12/1980,
anual MCE, Ministerul de Finanțe și alte ministere și departamente
propuneau cursuri diferențiate, pe grupe de mărfuri, plus un fond de
regularizare a influențelor conjucturale (format: taxe vamale la import,
prelevări din unele influențe pozi tive de preț și alte surse din BUGETUL DE
STAT). Din acest FOND se subvenționau exporturile a căror cursuri de
revenire erau insuficiente; în fapt, erau SUBVENȚII DIRECTE DE LA
BUGET menite a rentabiliza un produs sau grupă la export. În același
context, s -a avut în vedere ca, la nivel de MCE, să se constituie un fond de
promovare a exportului (surse diferite) din care să se acorde un gen de prime
de export acelor producători ce depășeau producția de export și exportul
realizat (plan).
b) Instrumente de sti mulare de natură fiscală , categorie incluzând:
– scutiri și facilități vamale la importul unor bunuri destinate a fi
încorporate în producția pentru export (o formă a sistemului DRAWBACK);
– acordarea unor beneficii suplimentare pentru salariați (și firmele)
care lucrau în cadrul producției pentru export.
c) Instrumente de stimulare de natură financiar -bancară , în primul rând prin
asigurarea unor surse de creditare stabile și ieftine pentru producători și
pentru ICE -uri. S -a aplicat în cadrul acestei grupe:73
– creditarea activităților de comerț exterior la producătorii ce
realizau producție destinată exportului (avansuri asupra producției de export;
credite pentru mărfuri expediate și neîncasate etc.);
– creditarea activităților de comerț exterior la ICE -uri care lu crau pe
bază de comision cu întreprinderile producătoare (credite în LEI de la
expediere și până la încasarea mărfurilor de la clienții externi);
– susținerea unor operațiuni de export efectuate pe credit comercial,
prin contract (conform uzanțelor internați onale, se puteau acorda astfel de
credite de la 180 zile la 1 an, 5 ani sau mai mult).
72 N. Sută, coord. – Comerțul internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
73 N. Sută, coord. – Comerțul internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1995
Universitatea Hyperion | 2015
50 Politici Comerciale
d) Instrumente de stimulare de natură valutară : includeau, în principal,
facilități în ceea ce privește accesul la valută și utilizarea ei de producători și
ICE-uri. Pr oducători foloseau o parte din valuta încasată pentru efectuarea
unor importuri, introducerea de noi tehnologii etc.
4.2. Perioada 1990 și până în prezent
4.2.1. Restructurarea organizării comerțului exterior al României și
reorientarea pe fluxuri comerci ale
În contextul perioadei actuale, prima și cea mai importantă măsură adoptată
în domeniul comerțului exterior – încă din 1990 – a fost eliminarea
monopolului de stat asupra domeniului invocat. Conform Decret Lege
54/1990 și Legea 31/1990, orice firmă, la data înființării poate prevedea,
prin statut, alături de alte activități pe care le va derula și activitate de comerț
exterior; toți agenții economici legal constituiți pot desfășura operațiuni de
comerț exterior.74 Dacă până în 1989 doar circa 20 de ICE -uri erau
autorizate să desfășoare operațiuni de comerț exterior, azi numărul
societăților comerciale care au declarat prin documentele de constituire
operațiuni de comerț exterior este de câteva zeci de mii (din totalul de circa
600.000 societăți comerciale înființate).75 În același sens, a fost desființat
monopolul valutar al statului asupra încasărilor din comerțul exterior și alte
operațiuni. Până în 1989 doar BNR și BRCE erau băncile autorizate să
administreze valuta; azi oricare din băncile comerciale și firme au dreptul să
dețină valuta în cont și să participe la licitații bancare pentru
vânzarea -cumpărarea de valută.
Alte măsuri în cadrul procesului de restructurare a activității de comerț
exterior:76
– există un singur MINISTER AL COMERȚULUI având un
depa rtament de Comerț Exterior (sarcina de elaborare și implementare a
politicii comerciale a statului; încheierea de tratate, acorduri etc.; eliberarea
de licențe de export -import etc.);
– s-au adoptat măsuri de aplicare a unor instrumente noi de politică
come rcială, care să aibă la baza pârghii economice și mai puțin pârghii
administrative;
74 A. Puiu – Managementul în afacerile econom ice internaționale , Ed. Independența Economică, Craiova,
1992
75 *** – Buletin Statistic , nr. 26 -27/1998 al CCI, Oficiul Național al Registrului Comerțului
76 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafică, București, 1993
Universitatea Hyperion | 2015
51 Politici Comerciale
– revizuirea cadrului juridic extern și promovarea intereselor
României, în noul context politico -economic;
– respectarea strictă a tuturor obligațiilor asumate de România în
cadrul unor organisme și instituții internaționale (GATT, ONU, FMI etc.).
În actuala perioadă, 1990 -1998, s -au înregistrat și modificări semnificative
în ceea ce privește derularea comerțului exterior al României, respectiv o
reorientare pe fluxuri comercia le față de situația de până în 1989 (cauza
principală: dezintegrarea CAER -ului și reorientarea politicii externe a
României spre Occident).77 Structura exportului și importului României:78
– din 1991 până în prezent, exportul/importul pe CLIRING, exprimat
în R UBLE ca unitate de cont, se reduce considerabil (circa 100 miliarde
ruble, adică 2 -3% din total față de circa 50% în 1989);
– în 1989 România dispunea de circa 2 miliarde $ sold activ al
balanței comerciale (8,4 miliarde $ import – 10,4 miliarde $ export), i ar în
1998 circa 8,2 miliarde $ sold pasiv;
– 1991 -1998: anual, sold pasiv al balanței comerciale de circa 1,2 –
1,3 miliarde $ (5,6 miliarde $ import, 4,3 miliarde $ export);
– datoria externă actuală: circa 8,6 miliarde $;
– în structura exportului predomină pro dusele industriale în proporție
de 94 -95% (metalurgie, chimie, mașimi, utilaje, textile, confecții etc.);
– în structura importurilor circa 50% revine pentru materii prime,
combustibil, energie; 20% mașini, utilaje, instalații, iar diferența bunuri
industria le de consum.
Reorientarea geografică pe fluxuri comerciale și țări a comerțului exterior al
României a vizat:
peste jumătate din valoarea comerțului exterior al României se
derulează în prezent cu țările CEE (și la export și la import);
circa 20% din come rțul exterior se derulează cu țările în curs de
tranziție, iar diferența cu țări în curs de dezvoltare și țări dezvoltate ca SUA,
Jponia, țările AELS etc.;
România a semnat Acordul de asociere cu CEE (intrat în vigoare la
1 Mai 1993), ca prim pas pentru vi itoarea aderare la CEE (denumirea
“Acord de Comerț și Cooperare Comercială și Economică”);
România a semnat un acord comercial cu AELS, intrat în vigoare
la 1 mai 1993;
77 C. Fota, coord. – Op. ci t.
78 I. Popa, coord. – Tranzacții comerciale internaționale , Ed. Economică, București, 1997; N. Sută, coord.
– Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1996 etc.
Universitatea Hyperion | 2015
52 Politici Comerciale
România a negociat și semnat un Acord Comercial cu SUA și
beneficiază de CNF din partea SUA;
România -SUA: Acord privind garantarea reciprocă a investițiilor;
reorganizare a cadrului juridic între România și fiecare dintre țările
CSI;
reînnoirea cadrului juridic cu țările vecine (Polonia, Ungaria,
Bulgaria, Cehia, Slovacia etc.; un LOC SPECIA L ocupă MOLDOVA;
preocupări largi pentru dezvoltarea relațiilor comerciale cu alte țări
dezvoltate (Canada, Japonia, Australia etc.).
4.2.2. Reglementări de politică comercială adoptate în perioada
actuală
Astfel de măsuri adoptate de România după 1990 a u vizat în egală măsură
toate cele trei domenii ale politicii comerciale:79
– tarifar;
– netarifar;
– de stimulare și promovare.
În domeniul tarifar , măsurile de politică vamală adoptate în
actualul context au vizat, în primul rând, adoptarea unui nou tarif vamal de
import. După perioada 1990 -1991 (s -a aplicat vechiul tarif), cu începere de
la 1 ianuarie 1992 a intrat în vigoare noul tarif vamal al României elaborat
după Convenția vamală din 1983 privind sistemul armonizat de descriere și
codificare a mărfurilor; se aplică la toate mărfurile importate. Taxele vamale
sunt AD -VALOREM și se varsă la bugetul central al statului. Sunt
prevăzute:
– unele scutiri de taxe vamale;
– se pot aplica reduceri sau exceptări temporare de la plata taxelor
vamale;
– se pot aplica suprata xe (DCE și MF).
Evaluarea în vamă se face conform principiilor GATT la care România este
membră (Codul vamal adoptat la Runda Tokyo) și include: prețul extern
transformat în LEI la cursul BNR + cheltuielile pe parcurs extern + cheltuieli
de încărcare, mani pulare etc. + costul asigurării pe parcurs extern.
Tariful vamal includea trei coloane de taxe:80
prima coloană: taxe vamale convenționale, aplicate la importul din
țări în regimul CNF;
79 C. Fota, coord. – Politici comerciale , Ed. Arta Grafic ă, București, 1993
80 N. Sută, coord. – Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Ed. All, București, 1996
Universitatea Hyperion | 2015
53 Politici Comerciale
a doua coloană: taxe vamale preferențiale, aplicate în relațiile cu
țările semnatare ale Acordului privind Sistemul Global de Preferințe
Comerciale (țările în curs de dezvoltare);
a treia coloană: taxe vamale preferențiale, aplicate la importul din
țările semnatare ale “PROTOCOLULUI CELOR 16”.
Ulterior, s -au adăugat încă două coloane de taxe:
la importul din țările CEE (acestea se reduc reciproc, treptat);
la importul din țările AELS.
Inițial, codificarea mărfurilor înscrise în TARIF s -a făcut cu 6 cifre, iar în
prezent are la bază 8 cifre; se uniformizează treptat sistemul de codificare (și
politică vamală în ansamblu) în vederea pregătirii aderării României la CEE.
În domeniul politicii comerciale netarifare , măsurile adoptate de
România între 1990 -1998 au vizat adoptarea nor reglementări privind
regimul de export și import a l României, reglementări prin care se
stabilește:
exportul este liberalizat , supus licenței de export automate (în
scopuri statistice), cu unele excepții: mărfuri contingentate sau supuse unor
restricții cantitative; exporturi complexe de contrapartidă; e xport pe credit
guvernamental; etc. (Ministerul Comerțului, DCE stabilește lista mărfurilor
exceptate);
importul este liberalizat , supus licențelor automate de import
(statistic), cu unele excepții: importul din fonduri valutare ale statului;
importuri în contrapartidă și operații conexe pe bază de înțelegeri
guvernamentale (Ministerul Comerțului, DCE, la cererea BNR, poate institui
restricții cantitative la import în cazul dezechilibrării accentuale a BPE,
conform procedurii GATT);
la eliberarea de LICENȚ E (export -import) DCE poate solicita
firmei o atestare a capacității de derulare a operațiunii.
În vederea protejării producției interne, România mai poate folosi, conform
drepturile și obligațiile asumate în cadrul GATT, și alte instrumente:81
– taxe anti-dumping pentru importuri la preț de dumping ;
– taxe compensatorii pentru unele subvenții la exportul din țări de
proveniență a unor astfel de importuri;
– taxe de salvgardare pentru importuri în cantități foarte mari ce
amenință un sector industrial.
81 I. Popa – Tranzacții comerciale internaționale , Ed. Economică, București, 1997
Universitatea Hyperion | 2015
54 Politici Comerciale
În domeniul politicii comerciale promoționale și de stimulare
aplicată de România între 1990 -1998, sintetizăm ca măsuri principale:
măsuri promoționale , dintre care:
– reînnoirea cadrului juridic internațional de derulare a schimburilor
comerciale externe (sau încheiat peste 100 de acorduri);
– participarea la târguri și expoziții internaționale și organizarea în
România a unor astfel de manifestări;
– reorganizarea Camerei de Comerț și Industrie și sprijinul acordat
de aceasta pentru dezvoltarea schimburilor comerciale ext erne;
– reprezentarea comercială în străinătate, pe o scară mai largă;
– constituirea în țară a unui sistem informațional adecvat activității
de comerț exterior (EUROINFO în cadrul CCI; Centrul Național de Comerț
Internațional; Centrul de Comerț Exterior din M inisterul Comerțului etc.);
– participarea României în cadrul unor acorduri și organizații
internaționale (GATT, UNCTAD, FMI, BIRD etc.).
măsuri de stimulare a exporturilor , dintre care amintim:
– restituirea TVA pentru mărfurile exportate;
– un regim vamal de D RAWBACK la importul unor materii prime
sau materiale destinate producției de export;
– măsuri de ordin financiar -bancar și înființarea EXIMBANK (Banca
de Import Export) pentru operațiuni de garantare de credite pentru export,
asigurări și reasigurări etc.;
– înființarea Comitetului interministerial de Garanții și Credite de
comerț exterior, cu reprezentanți din MF, Ministerul Comerțului, BNR,
EXIMBANK ș.a.; sprijin direct: subvenționarea parțială a unor participări la
târguri, expoziții, reclamă pe piața extern ă etc.
Universitatea Hyperion | 2015
55 Politici Comerciale
BIBLIOGRAFIE:
1. Dicționar de relații economice internaționale , Editura Enciclopedică,
București 1993.
2. Dragoș Negrescu, Protecționismul netarifar , Ed. Economica, București, 1998.
3. Gheorghe Ciobanu (coord.), Tranzacții economice internațional e, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca, 2009.
4. Ghibuțiu Aurel, Politici comerciale în relațiile economice internaționale ,
Editura științifică și enciclopedică, București, 1984.
5. Husted Steven, Melvin Michael, International Economics , Harper Collins Publishers,
New York, 1990.
6. Krugman, Paul, Obstfeld Maurice, International Economics, Theory and Policy,
Third Edition, Harper Collins College Publishers, 1994.
7. Lutas, Mihaela, Uniunea Europeană . Mecanismul integrării . Ed. Dacia Cluj Napoca,
2004.
8. Luțaș, Mihaela, Integrare Economică Europeană. Ed. Economică 1999
9. Manoilescu Mihail, Forțele naționale productive și comerțul exterior , Ed.
Sițințifică șI Enciclopedică, București, 1986.
10. Salvatore, Dominick, Managerial Economics in a Global Economy , second edition, Mc
Graw H ill- international Edition, 1993.
11. Sută Nicolae, Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Editura All,
București, 1995.
12. Wallace, Hellen, Wallace, William, Elaborarea politicilor in Uniunea Europeana ,
Ed. a cincea, Institutul European din Romania, Bucuresti, 2005.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Politici comerciale [623557] (ID: 623557)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.