Politici Agroalimentare Iea 508 Anul Iv 2019 [625336]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ
"ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAȘI
FACULTATEA: AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ
ANUL IV, GRUPA 508

PROIECT LA:
POLITICI AGROALIMENTARE

Coordonator, Studenți,
Lector Dr. EDUARD BOGHIȚĂ IACOB GEORGIANA -ALEXANDRA
LUNGU CĂTĂLINA -ELENA
PĂDURARU DANA -MANUELA
POSTOLACHE ALEXANDRU -BOGDAN
ROȘU ȘTEFAN
VLAD MĂDĂLINA

2019

2
TEMA PROIECTULUI:

Elaborarea unor strategii de dezvoltare și eficientizare
a agriculturi i în comuna Tichilești din județul Brăila
prin atragerea fondurilor europene gestionate de
instituțiile specializate (studiu de caz)

3 CUPRINS

CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE PRIVIND AGRICULTURA ROMÂNIEI ………………………….. …………………. 4
1.1 Evoluția agriculturii României ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
1.2 Perspective asupra situației agricole și dezvoltării rurale în România ………………………….. ………. 8
1.3 Fondurile structurale din perioada de pre -aderare a Români ei la Uniunea Europeană …………. 12
1.4 Fondurile structurale din perioada de post -aderare a României la Uniunea Europeană ……….. 14
1.5 Programarea financiară 2014 -2020 ………………………….. ………………………….. ……………………….. 17
CAPITOLUL II – ANALIZA CONDIȚIILOR NATURALE ȘI A REZULTATELOR DE PRODUCȚIE REALIZATE ÎN
AGRICULTURA JUDEȚULUI BRĂILA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 19
2.1 Analiza condiț iilor naturale și social -economice ale județului Brăila, Com. Tichilești ……………….. 19
2.1.1. CARACTERISTICILE RELIEFULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..19
2.1.2. REȚEAUA HIDROGRAFICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 20
2.1.3. CLIMA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 20
2.1.4. CARACTERISTICILE GE OTEHNICE ………………………….. ………………………….. …………………………. 23
2.1.5. RELAȚII ÎN TERITORIU ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 25
2.1.6. ACTIVITĂȚI ECONOMICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 25
2.2 Structura terenului agricol pe categorii de folosință și forme de proprietate; formele asociative de
exploatare a terenului agricol ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 26
2.3 Structura terenului arabil pe principalele grupe de culturi și culturi ………………………….. ……………. 27
2.4 Producția medie la hectar și producția totală realizată la principalele culturi ………………………….. .28
2.5 Destinația producției vegetale, efectivele de animale pe principalele specii, producția medie pe
animal furajat și producția totală, destinația producției animale ………………………….. ……………………… 31
CAPITOLUL III – POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE ȘI EFICIENTIZARE A PRODUCȚIEI AGRICOLE DIN COMUNA
TICHILEȘTI, JUDEȚUL BRĂILA, PRIN ATRAGEREA FO NDURILOR EUROPENE (STUDIU DE CAZ) ………………. 37
3.1 Implementarea unor proiecte de dezvoltare a agricuturii comunei Tichilești din județul Brăila …..37
3.2 Analiza principalilor indicatori tehnico -economici și financiari realizați în producția vegetală prin
atragerea fondurilor europ ene (studiu de caz) ………………………….. ………………………….. ………………….. 41
3.3 Analiza principalilor indicatori tehnico -economici și financiari realizați în producția animală prin
atrager ea fondurilor europene (studiu de caz) ………………………….. ………………………….. ………………….. 46
3.4 Recomandarea unor variante de dezvoltare și eficientizare a producției agricole din județu l Brăila
prin atragerea fondurilor europene ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 55
3.5 Identificarea unor strategii de produs, de preț, de promovare și valorificare în ved erea asigurării
calității produselor, a siguranței consumatorului și a eficienței economice a întreprinderilor din
domeniu. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 62
CONCUZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 69
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 71

4 CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE PRIVIND AGRICULTURA
ROMÂNIEI

1.1 Evoluț ia agriculturii României
Agricultura a constituit încă de la începuturile civilazațiilor principala activitate, asigurând
cea mai mare parte a alimentelor, dar și materialele necesare pentru îmbrăcăminte.
Anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, a marcat o epocă nouă în
economia agricolă și de dezvoltare rurală a țării noastre. În acest context, România a fost nevoită
să își adapteze rapid economia agricolă și de dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piața
internă a Uniunii Europene și a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC).
Aderarea la UE este, probabil, cel mai puternic factor de presiune pentru reforma rapidă a
agriculturii și economiei rurale românești, dată fiind necesitatea integrării cu succes în economia
rurală europeană.
Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat s pre piață,
îndeplinind, totodată, și alte funcții publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea
unor așezari rezidențiale mai convenabile pentru populația din spațiul rural, precum și integrarea
agriculturii cu mediul înconjurător și cu sil vicultura. Politica Agricolă Comună își deplasează
accentul de la subvențiile directe acordate agriculturii (pilonul I al PAC) spre dezvoltarea
integrată a economiei rurale și spre protejarea mediului înconjurător (pilonul II al PAC).
Economia rurală român ească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată
în economia de piață. În contextul actual al economiei de piață, de modul înțelegerii și aplicării
tehnicilor de marketing depinde bunăstarea cetățenilor din zona rurală și urbană, prec um și
bunăstarea producătorilor agricoli.
România prezintă anumite caracteristici structurale asemănătoare cu cele ale sectoarelor
agricole din celelalte state membre UE, dar este unică prin mărimea decalajului dintre categoria
fermelor mari și aceea a fer melor mici, precum și prin prevalența agriculturii de
subzistență/semisubzistență. În 2010, 93% din exploatațiile di n România se încadrau în
aceste categorii, iar din acestea, trei sferturi operau pe mai puțin de 2 hectare și mai mult de un
sfert erau ges tionate de fermieri cu vârsta mai mare de 65 de ani. Din punct de vedere al mărimii
economice, 73% din toate exploatațiile generau în parte mai puțin de 2.000 de euro de PS, ceea
ce plasează aproximativ 2,7 milioane de exploatații în categoria fermelor nev iabile economic.
Acestea operează 22% din SAU. Prin comparație, exploatațiile care generează mai puțin de
2.000 de euro de PS cultivă 5% din SAU a UE. În consecință, un procent semnificativ al SAU
din România este legat de activități agricole sub -optimale, ceea ce împiedică atingerea
adevăratului potențial al sectorului. Condițiile economice grele de după criza din 2009 au făcut

5 în așa fel încât 120.000 de ferme să revină în categoria de sub 2.000 de euro de PS (în
comparație cu 2007) și au cauzat un pas în apoi de la status -quo-ul care limita procentul acestora
la două treimi din total.
Un aspect pozitiv a fost acela că tranziția demografică din agricultură a adus transformări
pozitive: în perioada 2005 -2010, agricultura românească s -a diminuat cu 400.000 de ferme și a
fost martora unei creșteri a numărului de tineri manageri de fermă (23% din fermieri au mai
puțin de 45 de ani în comparație cu numai 17% în 2005). De asemenea, tinerii manageri
contribuie din ce în ce mai mult la producția agricolă standard: 2 9% în 2010, în comparație cu
doar 18% în 2005. Cu toate acestea, mărimea medie a fermei a crescut modest (de la 3,11 ha în
2002 ha la 3,45 ha în 2010 și la 3,6 ha în 2013), ceea ce se datorează fenomenului de diminuare a
suprafeței agricole utilizate (SAU) dar și unei comasări a terenurilor. Implementarea schemei de
rentă viageră, care a favorizat un transfer mai degrabă prin arendă (247 mii ha) decât prin
vânzare (82 mii ha) a avut de asemenea un rol pozitiv.

Evoluția postbelică a agriculturii în România în perioada comunistă

În martie 1944 în țara noastră este adoptată legea pentru înfăptuirea reformei a grare ( Legea
187 publicată în Monitorul Oficial din 24 martie 1945).
În acea perioadă a fost expropriată din suprafața de 1.468.000 h ectare teren a gricol
aparțin ând proprietarilor cu peste 50 de h ectare, suprafața de 1.109.000 h ectare. Din această
suprafață 825.000 hectare s -au împărțit țăranilor înd reptățiți să primească pământ, iar r estul de
243.000 h ectare au constituit embrionul a griculturii de stat, î nființându -se gospodăriile a gricole
de stat.
Scopul declarat al reformei a grare din 1945 a fost mărirea suprafețelor arabile ale
gospodăriilor țărăn ești care aveau mai puțin de 5 h ectare, respctiv crearea de noi gospodării
țărănești pentru muncitorii a gricoli fără pământ.
Consecințele acestei reforme au fost însă mai complexe asupr a spațiului rural românesc.
Comparativ cu anul 19 30, a crescut numărul exploatațiilor cu circa 2,2 milioane, dar suprafața
medie a une i exploatații a scăzut de la 6 hectare în 1930 la 2,65 hectare în anul 1945 .
Reforma din anul 1945 avea să ducă spre o nouă polarizare a structurii a grare în România
(tabelul 1.1).

6 Structura agrară în România în anii 1930 și 1945
Tabel nr. 1.1.
1930 1945
Număr
exploatații Suprafața Număr
exploatații Suprafața
Mii % mii ha % Mii % mii ha %
Sub 10 ha 3020,0 92,0 14.838,9 73,7 5374,0 97,8 12434,6 86,3
10-100 ha 248,0 7,6 3.195,0 15,9 118,2 2,2 1495,2 14,7
Peste 100 ha 12,2 0,4 2.100,7 10,4 – – – –
TOTAL 3280,2 100,0 20.134,6 100,0 5492,2 100,0 14580,5 100,0
Sursă : Ion Păun Otiman: Ag ricultura Românie i la cumpăna dintre mileniile II și III, 1994

Evoluția agriculturii în România după 1989
Revoluția română din decembrie 1989 a marcat profund spațiul rural românesc. Într -o
perioadă extrem de scurtă au avut loc modificări de esență în structura proprietății funciare, au
dispărut unitățile agricole socialiste, locul lor fiind luat de noile tip uri de exploatații (gospodării
individuale, asociații de familie, societăți agricole, societăți comerciale, regii autonome),
schimbându -se radical organizarea economico -socială a agriculturii, în vederea așezării ei pe
sistemul economiei de piață ( ca de al tfel întrea ga economie românească ).
Pentru trecerea economiei românești la economia de piață este în mod obiectiv necesară
privatizarea. Agricultura este prima ramură din economia națională care demarează acest proces,
prin aplicarea Legii fondului func iar (Legea 18/1991) . Dreptul de proprietate asupra pământului
s-a stabilit prin reconstituirea acesteia pentru toți membrii cooperatori care au adus pământ în
cooperativele agricole sau pentru moștenitorii acestora. Limita maximă de teren pentru care se
face reconstituirea a fost de 10 hectare echivalent arabil pe o familie.
În perioada postdecembristă au avut loc mutații spectaculoase în ceea ce privește
exploatațiile din a gricultură. A u dispărut cu desăvârșire unitățile a gricole socialiste (de stat ș i
cooperatiste ) locul lor fiind luat de noile tipuri de exploatații de tip asociativ sau societar.
Pe baza acestor schimbări în mediul rural au apărut diferite forme de organizare
economico -socială. Cele din agricultura privată sunt prezentate în tabelul nr. 1.2..

7 Situația organizării exploatațiilor agricole la data de 31.01.1994
Tabel nr. 1.2.
Nr.
crt. Tipul de exploatație Nr. total Suprafața
agricolă (ha) Nr. total de
familii (sau
asociații) Exploatații
în curs de
organizare
1. Asociații simple
(familiale) din care:
Agromec -urile
15.829
(4231)
1.977.092
(629.227)
797.847
(281.431)
333
(17)
2. Societăți agricole
(conform art. 5 din
Legea 36/1991)
4089
1.831.559
752.876
110
3. Societăți comerciale
(conform art. 3 din
Legea 36/1991)
382
107.913
39.252
4
Total forme organizate de
exploatații 20.300 3.916.564 1.589.975 447
Sursă: Ministerul Agriculturii și Alimentației
Evoluția economiei exploatației agricole
Tabel nr. 1.3.

Sursă: Rețeaua de Informații Contabile Agricole (RICA)
Conform tabelului nr. 1.3 ., putem remarca faptul că în ceea ce privește evoluția economiei
exploatației agricole din anii 2014, 2015 și 2016, rezultatele cele mai mari, se regăsesc în ultimul
an analizat.

8 Evoluția forței de muncă în agricultură
Figura 1.1.

Evoluția comerțului agricol cu țările U.E. și non -U.E.
Figura 1.2 .

Sursă: EUROSTAT Mai 2018
1.2 Perspective asupra situației agricole și dezvoltării rurale în România
Agricultura și dezvoltarea rurală din România la orizontul anului 2030 vizează ating erea
unui nivel de coerență între agricultură, mediu și dezvoltare rurală prin valorificarea inteligentă și
durabilă a terenurilor agricole, a forței de muncă și a capitalului.
Fermierul român din secolul XXI trebuie să fie competitiv, la nivelul altor act ivități
economice, ajungând la același nivel de bunăstare și la condiții similare de viață ca și locuitorii
din zonele urbane. România își va asigura securitatea alimentară și va deveni un jucător
important în comerțul agroalimentar european și internațion al.

9 Perspectivele asupra situației agricole și dezvoltării rurale în România presupun diferite
obiective strategice, cum ar fi:
Creșterea competitivității sectorului agroalimentar
România este una dintre țările europene cu cele mai favorabile condiții pedo -climatice pentru
obținerea de producții agricole de calitate și în cantități semnificative, care poate să acopere un
segment important al cererii interne de produse agro -alimentar e.
În ciuda potențialului considerabil, randamentele din agricultura românească sunt modeste,
indicând o utilizare a factorilor de producție cu mult sub valorile optime. Exploatat în mod
corespunzător, potențialul existent permite angajarea forței de munc ă agricole într -un mod mult
mai productiv, contribuind astfel la înregistrarea unor progrese reale pe calea reducerii sărăciei
rurale și a eliminării diferențelor de venit față de cele din zonele urbane. Ca urmare, se creează
premisele creșterii economice, gestionării eficiente a resurselor financiare precum și instituirii
unei balanțe comerciale pozitive. Competitivitatea produselor agroalimentare trebuie asociată cu
durabilitatea (sustenabilitatea) obținerii lor. Pierderile cauzate agriculturii, în specia l populației
din spațiul rural dar și economiei naționale în general, de către fenomenele meteorologice
periculoase, au fost argumentul principal pentru abordarea, cu precadere în ultimii ani, a
domeniului intervențiilor active în atmosferă.
România va fac ilita o mai bună integrare a producătorilor agroalimentari pe piață și la
nivelul lanțului valoric. Pentru producătorii mici, accentul va fi pus pe stimularea asocierii și pe
îmbunătățirea accesului la credite pentru investiții, în timp ce pentru marii act ori este nevoie de
investiții în modernizare pentru conformarea cu cerințele UE, precum și pentru creșterea
competitivității pe piața internațională. România se va axa pe îmbunătățirea cadrului fiscal din
agricultură, urmărind și reducerea economiei inform ale. Nu în ultimul rând, România va facilita
profesionalizarea agricultorilor printr -un acces mai bun la cunoaștere, educație și consultanță
pentru a asigura inserția pe piața muncii și va sprijini dezvoltarea cercetării/inovării vizând
transferarea rezult atelor (cercetare aplicativă) la nivelul fermei.
Tabel nr.1.4.

Sursă: MMAP

10 Asigurarea managementului durabil al resurselor naturale
Agricultura a devenit unul din sectoarele cele mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice,
iar estimările pentru viitor prevăd că aceste tendințe se vor accentua. Sistemul de irigații actual
continuă să se confrunte cu un număr de probleme, actuala amplasare și stare tehnică a
infrastructurii de irigații ducând la un cost ridicat al apei, pe care și -l permit în princ ipal fermierii
mari, comerciali, dar care este prohibitiv pentru micii fermieri. În plus față de schimbările
climatice, România se confruntă cu alte câteva probleme de mediu, evidențiate de deteriorarea
calității solului și a apei din ultimele decenii. Pro ducția de energie regenerabilă provenită din
agricultură și suprafețele de terenuri cultivate în sistem de agricultură ecologică sunt în creștere.
Acestea reprezintă domenii care trebuie dezvoltate în continuare pe viitor.
Tabel nr. 1.5.

Îmbunătățirea st andardelor de viață în zonele rurale
Zonele rurale joacă un important rol socio -economic în România, întrucât acoperă 87,1% din
teritoriu, 46% din populație în anul 2012, produc 32% din valoarea adăugată brută iar populația
ocupată în mediul rural reprezintă 45,2% din totalul populației ocupate. Activitățile independente
și cele din cadrul familiei joacă un rol important în România rurală, iar agricultura este sectorul
care acoperă o mare parte a acestei tendințe. Majoritatea locuitorilor din mediul rural au un nivel
scăzut de educație și, prin urmare, câștigă mai puțin decât angajații din alte sectoare.
Productivitatea orară a muncii în agricultură, silvicultură și pescuit a înregistrat valori de 5,9
lei/oră în 2010 și 6,8 lei/oră în 2012, față de m ajoritatea altor activității (industrie, construcții etc)
unde se depășește 40 lei/oră.
România este una dintre cele mai puțin urbanizate țări din UE (Figura 17): 45,5% din
populație este localizată în zone predominant rurale, 43,9% în zone intermediare, î n timp ce
numai 10,6% locuiește în zone predominant urbane. Acesta reprezintă unul dintre cele mai
crescute niveluri ale populației rurale în NSM. Marea Britanie (cu doar 3%) este cea mai
urbanizată. politicile dedicate nevoilor socio -economice specifice a le locuitorilor din mediul
rural vor fi astfel esențiale.

11 Tabel nr. 1.6.

Stimularea unei agriculturi bazate pe cunoaștere și flexibilizarea administrației
agricole
Îmbunătățirea și optimizarea funcționării administrației agricole reprezintă o prioritate
strategică pe termen mediu și lung. România are nevoie de o administrație agricolă suplă, MADR
trebuie să se bazeze pe cunoaștere și informație pentru: a îndeplini mai eficient funcția sa
strategică (prin mecanisme mai bune pentru formularea cadrului de po litici agroalimentare) și
pentru a furniza politici sectoriale și servicii mai eficiente către beneficiari (prin intermediul unui
cadru instituțional îmbunătățit/ modernizat).
Tabel nr. 1.7.

Figura 1.3.

12

1.3 Fondurile structurale din perioada de pre-aderare a României la Uniunea
Europeană
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană sprijină statele candidate din Europa Centrală și
de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare,
respectiv: Phare, Ispa și Sap ard.
1. Programul PHARE a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia și Ungaria,
primeledouă țări din regiune care au renunțat la comunism și economia centralizată.Scopul
său era de a ajuta aceste două țări în procesul de tranziție de la regimulcomuni st la cel
democratic (de aici și numele său: Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy
– Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucția Economiei).
Odată cu lansarea celorlalte două instrumente de pre -aderare (Sapard și Ispa), Comisia
Europeană a trecut la redefinirea rolului programului Phare pentru evitarea suprapunerii cu

13 acestea. Astfel, din 2000, Phare sprijină țările candidate în eforturile lor de adoptare a acquis -ului
comunitar (legislația UniuniiEuropene) și de consolidare a instituțiilor însărcinate cu aplicarea și
urmărirea respectării acestuia. Obiectivul final este de a întări instituțiile democratice,
administrația publică și organizațiile responsabile cu implementarea efectivă șieficientă a
legislației comunitare.Așa cum menționam ant erior, Phare se concentrează pe trei domenii cheie:
 dezvoltare instituțională;
 investiții pentru sprijinirea aplicării legislați ei comunitare;
 investiții în coeziune economică și socială.
2. Programul ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre -Accession – Instrument pentru
Politici Structurale de Pre -Aderare) finanțează în perioada 2000 -2006 proiecte în domeniul
infrastructurii de transport și de mediu. Programul urmărea alinierea țărilor candidate la
standardele de mediu ale Uniunii Europene, extinderea și conectarea rețelelor de transport ale
României cu cele trans -europene și familiarizarea țărilor beneficiare cu politicile și
procedurile aplicatede Fondurile Structurale și de Coeziune ce se vor derula o dată cu intrarea
în Uniunea Europeană.
Ispa oferă sprijin financiar în vederea alinierii standardelor de mediu ale României la cele ale
Uniunii Europene, urmărește extinderea și conectarea rețelelor de transport ale României cu cele
trans -europene și are în vedere familiarizarea țărilor beneficiare cu po liticile și procedurile
aplicate în cadrul Fondurilor Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene.
Programul Ispa a demarat la 1 ianuarie 2000. Inițial a fost derulat în 10 statecandidate și noi
state membre ale Uniunii situate în Centrul și Estul Euro pei: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia,România, Slovacia, Slovenia. Din 2004, beneficiază de
asistență Ispa numaiRomânia și Bulgaria.
România a primit aproximativ 240 milioane Euro anual prin intermediul programului Isp a în
perioada 2000 -2003, iar în 2004 -2006 alocația Ispa pentru România a fost de aproximativ 340
milioane Euro anual.
3. Programul SAPARD (Special Pre -Accesion Programme for Agriculture and Rural
Development – Programul Special de Pre -aderare pentru Agricult ură și Dezvoltare Rurală) a
sprijinit România pentru participarea la Politica AgricolăComună (PAC) și Piața Internă a
Uniunii Europene. Mai conc ret, obiectivele programului erau : îmbunătățirea vieții
comunităților rurale, crearea unui sector competitiv de producere și prelucrare a produselor
agricole, crearea de locuri demuncă în mediul rural, asigurarea de venituri adecvate
locuitorilor din zonelerurale și asigurarea unei dezvoltări durabile a acestor regiuni.
Pentru atingerea obiectivelor mai sus menționa te, fiecare stat inclus în programul Sapard a
adoptat un Plan Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR) în conformitate cu

14 principiile utilizate de către statele member. Conținutul fiecărui program reflectă prioritățile
fiecărei autorități n aționale înfuncție de circumstanțe și probleme specifice, dar în limitele
stabilite prin Regulamentul Sapard.
Sapard reprezentă un program de pre -aderare care co -finanța activități de investiții, lucrări și
servicii în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale și funcționa pe principiul rambursării unor
cheltuieli executate de către beneficiar în baza contractului
Fondurile aloc ate anual pentru România prin intermediul acestui program au fost de 162
milioane Euro.
1.4 Fondurile structurale din perioada de post -aderare a României la Uniunea
Europeană

1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)
2. Fondul Social European (FSE)
3. Fondul de Coeziune (FC)
4. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
5. Fondul European pentru Pescuit (FEP)

1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), susține dezvoltarea economică
durabilă la nive l regional și local prin mobilizarea capacităților locale și diversificarea
structurilor economice în domenii precum cercetare și dezvoltare tehnologică, inovare și
antreprenoriat, societatea informațională, IMM -uri, protecția mediului, turism și energie.

2. Fondul Social European (FSE)
Fondul Social European (FSE), fond care contribuie la sporirea adaptabilității forței de
muncă și a întreprinderilor, creșterea accesului pe piața forței de muncă, prevenirea șomajului,
prelungirea vieții active și creștere a gradului de participare pe piața muncii a femeilor și
imigranților, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate și combaterea
discriminării.
3. Fondul de Coeziune (FC)
Prin Fondul de Coeziune se finanțează proiecte în domeniul protecției mediului și
rețelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum și proiecte
care vizează îmbunătățirea managementului traficului aerian și rutier, modernizarea transportului
urban, dezvoltarea și modernizarea transportulu i multimodal.

15 4. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European
pentru Pescuit (FEP)
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru
Pescuit (FEP), deși funcționează într -un sistem similar fondurilor structurale, nu fac parte din
această categorie. Aceste fonduri vor fi gestionate în România de Ministerul Agriculturii.
Separat, pentru sectorul agricol, UE va acorda sprijin și prin intermediul plăților directe și al
măsu rilor de piață, aceste a având însă scopuri și mecanisme de derulare diferite de FEADR și
FEP.
Toate cele 5 instrumente sus -menționate finanțează proiecte de dezvoltare, similare celor
finanțate în perioada de pre -aderare de Phare, ISPA si SAPARD, dar având evident o anvergură
financiară mult mai mare.
Fondurile structurale sunt diferite față de cele pre -aderare. În primul rând,
responsabilitatea pentru managementul lor revine 100% autorităților române, în timp ce la Phare,
ISPA, SAPARD Comisia Europeană avea un rol preponderent .
Printre principalele diferențe față de fonduri le de pre -aderare se numără:
Alocare pe programe multianuale (7 ani)
Spre deosebire de fondurile de pre -aderare, Fondurile Structurale și de Coeziune (FSC)
nu finanțează proiecte individuale ci programe de dezvoltare multianuale trasate împreună de
regiuni, State Membre și Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune
Europeană. Alocarea lor se face pe baza principiului programării ce implică diagnosticarea
situației existente, formul area unei strategii multianuale integrate și coerente și definirea de
obiective concrete care să fie atinse. Viitoarea perioadă de programare este 2007 -2013.
Management descentralizat (național) al fondurilor
Fondurile Structurale și de Coeziune sunt prin cipalele instrumente ale Uniunii Europene
destinate promovării coeziunii economice și sociale și a solidarității. Statele Membre poartă
principala responsabilitate pentru dezvoltarea zonelor lor aflate în dificultate, Uniunea ajutândule
să atingă rezultate mai bune decât dacă ar acționa pe cont propriu. Responsabilitatea
managementului Fondurilor Structurale și de Coeziune aparține statelor membre, Comisia
asigurând doar controlul ex -post. Mai mult, în timp ce prioritățile principale ale unui program de
dezvoltare sunt definite în cooperare cu Comisia, selecția și managementul proiectelor sunt în
responsabilitatea autorităților naționale și regionale.
Responsabilitatea elaborării și gestionării Programelor Operaționale aparține instituțiilor
desemnate ca Au torități de Management, chiar dacă o parte din atribuțiile lor pot fi delegate
Organismelor Intermediare.

16
Principiul adiționalității
Adiționalitatea reprezintă nivelul cheltuielilor publice pe care statul membru al Uniunii
Europene îl realizează din su rse proprii, pe parcursul perioadei de programare, pentru aceleași
tipuri de măsuri finanțate din fondurile structurale, inclusiv cofinanțarea publică aferentă acestor
măsuri. Fondurile Structurale și de Coeziune de care beneficiază statele membre ale Uniu nii
Europene sunt menite să completeze și nu să înlocuiască efortul național.

Operează pe principiul rambursării
Spre deosebire de PHARE și ISPA, Fondurile Structurale și de Coeziune operează pe
principiul rambursării, ca și SAPARD. Aceasta implică faptu l că Beneficiarii Finali efectuează
plata furnizorilor de lucrări sau servicii din fonduri proprii, iar ulterior, pe baza facturilor plătite
și a ordinelor de plată în baza cărora s -a făcut plata, se solicită rambursarea cheltuielilor
efectuate.

Regula n+ 3/ n+2
N este anul angajamentului, n+3 este anul până la sfârșitul căruia fondurile angajate în
anul “n” trebuie cheltuite. Sumele necheltuite în intervalul menționat se pierd. In perioada 2007 –
2010 se aplică regula n+3 iar în perioada 2011 -2013 regula n +2.

Principiul parteneriatului
Principiul parteneriatului joacă un rol fundamental în implementarea Fondurilor
Structurale. Conform Regulamentului General privind FEDR, FSE și FC, Statele Membre și
Comisia trebuie să traseze acțiunile comunitare în strân să consultare, iar în timpul tuturor fazelor
(programare, monitorizare, evaluare) trebuie să implice cele mai reprezentative organisme la
nivel național, regional, local. Acestea trebuie să includă parteneri economici, sociali, sectoriali,
teritoriali, inc lusiv ONG -uri, și trebuie să ia în considerare principiul promovării șanselor egale
între bărbați și femei și dezvoltarea durabilă prin integrarea protecției mediului.

17 Tabel nr. 1.8

1.5 Programarea financiară 2014 -2020
Uniunea Europeana a demarat pregătirile pentru noua perioadă de programare 2014 -2020,
începând încă din 2010 cu adoptarea Strategiei Europa 2020 și publicarea Raportului al cincilea
privind coeziunea economică, socială și teritorială, continuând în 2011 cu trasarea bugetului
pentru p erioada 2014 -2020 și ulterior cu publicarea propunerilor de regulamente, și apoi în
martie 2012 cu publicarea primei propuneri a Cadrului Strategic Comun.
Prin toate aceste documente, Comisia Europeană a propus mai multe schimbări importante
ale modului în care politica de coeziune este concepută și pusă în aplicare, și anume:
 concentrarea tematică asupra priorităților Strategiei Europa 2020, privind creșterea
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;
 orientarea pe rezultate și performanță – întărire a rolului monitorizării și evaluării sistemului
de indicatori;
 posibilitatea elaborarii de programe multi -fond în cazul implementării fondurilor structurale;
 consolidarea coeziunii teritoriale;
 simplificarea implementării.
Programarea financiară 2014 -2020 a UE prevede o nouă abordare în materie de programare
strategică pentru politica de coeziune, conform obiectivelor Strategiei Europa 2020.
Programarea implică:
 Cadrul Strategic Comun (CSC) adoptat de Comisia Europeană;
 Acordul de Parteneriat pentru dezvoltare și investiții aplicat politicii de coeziune (document
strategic național, elaborat de fiecare Stat Membru și negociat cu Comisia, ce fundamentează

18 și stabilește obiectivele tematice de dezvoltare și alocarea indicat ivă a fondurilor europene în
perioada 2014 –2020);
 Programe subsecvente, care vor transpune elementele prevăzute de Acordul de Parteneriat și
care vor conține angajamente ferme ale Statelor Membre privind îndeplinirea obiectivelor
UE prin programarea fondu rilor comunitare.
Obiectivele tematice pentru cadrul financiar 2014 -2020 sunt urmatoarele:
1. Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării
2. Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC
3. Îmbunătățirea competitivității IMM -urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR) și a
sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM)
4. Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon în toate sectoarele
5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gest ionarea riscurilor
6. Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor
7. Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul
infrastructurilor rețelelor majore
8. Promovarea sustenabilității și calității locurilor de m uncă și sprijinirea mobilității forței de
muncă
9. Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare
10. Investițiile în educație, formare și formare profesională pentru competențe și învățare pe tot
parcursul vieții
11. Consolid area capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o
administrație publică eficientă
În perioada 2014 -2020, România va investi în toate cele 11 obiective tematice ale strategiei
Europa 2020, folosind resursele fondurilor europene structurale și de investiții (fondurilor ESI),
prin intermediul programelor operaționa le 2014 -2020, în continuitate cu programele aferent e
perioadei 2007 -2013.

19 CAPITOLUL II – ANALIZA CONDIȚIILOR NATURALE ȘI A
REZULTATELOR DE PRODUCȚIE REALIZATE ÎN AGRICULTURA
JUDEȚULUI BRĂILA

2.1 Analiza condițiilor naturale și social -economice ale județului Brăila, Com.
Tichilești

2.1.1. CARACTERISTICILE RELIEFULUI

Județul Brăila este amplasat în sud -estul României, ocupând o parte din Lunca Siretului
inferior, o parte din Câmpia Bărăganului, mici porțiuni din Câmpia Salcioara și Câmpia
Buzăului, iar în est, cuprinde Insula Mare a Brăilei. Fiind situat în câmpie, relieful este în general
uniform cu aspectul unui șes, cu altitudini ce nu depășesc 50m, peisajul fii nd monoton și făra
bariere naturale, singurele accidente de teren fiind apele curgătoare, crovurile și depresiunile
lacustre.
Teritoriul administrativ al comunei Tichilești este situat în Terasa Brăilei și Lunca Dunării.
Terasa Brăilei se extinde la est de Valea Ianca și este caracterizată de un relief neted,
accidentat de dune numai în partea nordică. Lunca Dunării este caracterizată de altitudini absolut
reduse ( 5 -10 m) și prezența a numeroase brațe părăsite, privaluri, bălți și zone mlăștinoase.

Figura 2. 1

20 2.1.2. REȚEAUA HIDROGRAFICĂ

Conform „ Studiului privind factorii de mediu (riscuri naturale, protecția si conservarea
mediului)” apele de suprafață din zona sunt reprezentate de fluviul Dunărea, care prin
caracteristicile sale de culoar morfologic, biogeografic și ecologic constituie o adevarată ”axă
verde”.
Apele freatice sunt cantonate în depozite loessoide și nisipurile eoliene din zona terasei,
adâncimile de interceptare fiind cuprinse între:
– 0 m si 2 m; se găsesc în Balta Brailei (zona centrala) in lunca externa a Dunarii (între
Stâncuta și Tichilești ), în lunca Buzăului (între Făurei și Racovita) și în cea a Calmatuiului;
– 5 si 10 m se intâlnesc în mod frecvent pe interfluvii, unde depozitele loesso ide nu sunt afectate
de procese de tasare sau sunt acoperite cu nisipuri eoliene.
Apele de adâncime sunt cantonate în pietrisurile de Fratești și în depozite cuaternare
nisipoase. În general, cele din depozitele cuaternare sunt nepotabile, din cauza mineralizării
ridicate, iar cele din pietrișurile de Frătești întâlnite la adâncimi de 50 – 100m, prezintă calități
mai bune de potabilitate.
Din analiza datelor geologice și hidrogeologice de care s -a dispus de -a lungul
timpului,rezultă că în teritoriul j udetului Brăila sunt prezente în formațiunile cuaternare, în raport
cu adâncimea, trei tipuri de acvifere și anume: acviferul situat în depozitele loessoide; acviferul
freatic propriu -zis din văile fluviatile și din zona de câmpie (primul strat cu permeabi litate
ridicată sub depozitele loessoide); acviferul de adâncime.

Figura 2. 2
2.1.3. CLIMA
Comuna Tichilești află în zona climatică continentală, în ținutul climei de câmpie, la contact
cu clima specifică Luncii Dunării. Verile sunt secetoase, calduroase și uscate, iar iernile sunt reci
și au zăpadă puțină. Regimul precipitațiilor are o foarte mare variabilitate în timp și spațiu,
reflectând tipul de climat continental.

21
Figura 2. 3

Figura 2. 4

În cursul anului 2009, temperaturile medii lunare înregistrează o creștere continuă din luna
ianuarie pâna în luna iulie, apoi o descreștere din august pâna în decembrie, evidențiind
contrastele termice dintre iarnă și vară. Valorile temperaturii aerului, înregistrate în anul 2009, și
cantitățile de precipitatii se regasesc în tabelul de mai jos, cf. „Studiului privind factorii de mediu
(riscuri naturale, protectia si conservarea mediului)”:

22 Tabel 2. 1

Temperatura minimă înregistrată în anul 2009 a fost -16,90C, mai scazută față de minima din
anul 2008 ( -15.10C), însă mai ridicată față de minima absolută înregistrată în ianuarie 1943 ( –
26,50C).
Temperatura maximă s -a înregistrat în luna iulie având o valoare de 38,00C, mai scazută față
de maxima anului 2008 (38,50C), față de maxima din anul 2007 (41,50C) și față de maxima
absolută înregistrată pâna în anul 2007, (40,50 in iulie 1943).Temperatura medie a fost mai
ridicată, iar cantitatea d e precipitații mai scazută față de normala climatologică.

Cantitatea anuală de precipitaț ii
Regimul precipitațiilor are o foarte mare variabilitate în timp și spațiu, reflectând tipul de
climat continental. În medie cad anual 450 l/mp. Cele mai multe precipitații cad în perioada mai
–august, iar cele mai puține toamna și iarna. Totuși, în ultima parte a verii, datorită zilelor
îndelung senine și a temperaturilor ridicate crește mult deficitul de saturație, fapt ce intensifică
procesul de evaporație și ca urmare, iarba se usucă, iar culturile neirigate suferă. Din totalul
precipitațiilor, cca 60 % cad între 1 aprilie și 30 septembrie, perioada când plantele au mai multă
nevoie de umiditate.
În anotimpul rece ninge în medie 15 – 16 zile, totalizând 20 – 23% din can titatea totală de
precipitații.

Figura 2. 5
Cele mai mari cantități de precipitații s -au înregistrat în luna septembrie a anului 2006 și cele
mai mici în luna aprilie a anului 2009. Apele din precipitații au înregistrat valori ale pH -ului care
s-au situat în intervalul 5,6 – 7,46 unități de pH în anul 2006, 5,7 -7,54 unități de pH în anul 2007
și 5,6 -6,73 unități de pH în anul 2008, 6,3 – 7,88 unități de pH în anul 2009, valori ce indică
faptul că în decursul celor trei ani nu s -au înregistrat precipitații acide.
Vântul dominant suflă cu intensitate moderată din directia NE.
Adâncimea de îngheț este 0,90m, conform STAS 6054 -77.

23
2.1.4. CARACTERISTICILE GEOTEHNICE
CONDIȚII GEOLOGICE
Terasa Brăilei prezintă în suprafață depozite loessoide cuaternare(Holocen superior), care
includ depozitele loessoide ale terasei joase, acumularile aluvionare ale luncilor și nisipurile
eoliene din regiune.
Roca de bază o constituie Levantinul, întâlnit în facies argilos, marnos sau nisipos, de
regulă sub adâncimea de 20m.
Condiții hidrogeologice: din punct de vedere hidrogeologic, zona prezintă două strate
purtatoare de apă:
-stratul acvifer freatic, cantonat în nisipurile de la bază loessului umezind în același timp și
partea in ferioară a pachetului loessoid, sau în aluviuni permeabile. Aceste ape au o mineralizație
ridicată și nu prezintă condiții de potabilitate;
-stratul acvifer de adâncime medie, ascensional, identificat în nisipurile și pietrișurile inferioare,
numite”strate le Fratești”, separate de orizontul freatic superior, prin intermediul unui complex
argilos. Apele de adâncime, interceptate între 50….100m, prezintă calități bune
de potabilitate.

CONDIȚ II TECTONICE
Caracteristicile macroseismice ale terenului, conform prevederilor normativului P100 –
1/2006, sunt acceleratia terenului pentru proiectare ag=0,24g și perioada de control(colt)
Tc=1,0 secunde.

Figura 2. 6

24
Figura 2. 7

STRATIFICAȚIA TERENULUI
Terenul din zona comunei propuse pentru studiu, se prezintă relativ plan și lipsit de
eroziuni ori instabilități vizibile. O zona care poate fi considerată potential instabilă, deși nu au
fost semnalate până în prezent fenomene de instabilitate, este frunt ea terasei inferioare a Dunării,
la limita cu zona de luncă inundabilă. În aceste zone, cu taluze înalte și inclinare foarte mare,
uneori verticale, stabilitatea este la limita echilibrului, care poate deveni labil, în cazul apariției și
dezvoltării unor a ctivități antropogene, generatoare de pierderi de apă, care se pot infiltra în
teren.
Lucrările geotehnice executate în teritoriul administrativ al comunei Tichilești, au evidențiat
litologii diferite ale terenului de fundare, în zona de terasă și respecti v în zona de luncă
inundabilă a fluviului Dunărea. Aceasta zonă este protejată împotriva pericolului de inundare
prin digul de pământ care a fost realizat de -a lungul fluviului.
În bază, sub stratul de loess, se dezvoltă un orizont nisipos, alcătuit din pr af nisipos, nisip
prăfos ori argilos galben, în general curgător și imersat.
Nivelul hidrostatic al apelor freatice a fost interceptat la adâncimi de 3,6, până la peste 8 m
de la cota terenului. Sunt de așteptat oscilații sezoniere ale acestui nivel de cca . 1,5 m, influențat
direct de regimul precipitațiilor și de nivelul apelor fluviului Dunărea.
În continuare, se întâlnește un orizont aluvionar, alcătuit din nisip argilos galben, curgător,
până la 2,5 m adâncime, urmat de praf argilos galben, curgător, pâ nă la 3,7 m adâncime, nisip
prăfos galben -cenușiu, până la 4,4 m adâncime și din nou praf argilos galben -cenusiu, până la
adâncimea de 7 m. În linii generale se întâlnește un orizont preponderent argilos, alcătuit din
argilă grasă galbenă, consistentă, ori argilă prafoasă galbenă, moale, sau praf argilos galben,
moale, cu intercalații subțiri, preponderent nisipoase.
Stratificația interceptată este de tip încrucitat, de vârstă recentă, cu variabilitate litologică
mare, atât pe orizontală cât și pe verticală, caracteristică zonelor de luncă inundabilă ce se
dezvoltă de o parte și de alta a cursurilor de apă.

25
2.1.5. RELAȚII ÎN TERITORIU
Comuna Tichilești este o comună situată în partea de est a județului Brăila. Acesta se află
în partea de sud est a R omâniei, pe cursul inferior al Dunării având o suprafață de 4.766 km
Se învecinează cu: județul Galați – în partea de nord; județul Tulcea – în partea de est;
județul Constanța – în partea de sud -est; județul Ialomița – în partea de sud; județul Buzău – în
partea de vest, iar în partea de nord -vest cu județul Vrancea. Ca unitate administrativ -teritorială
județul Brăila cuprinde municipiul Brăila reședința de județ și alte 3 orașe (Făurei, Ianca,
Însurăței), 40 de comune cu 140 de sate.

Figura 2. 8

2.1.6. ACTIVITĂȚ I ECONOMICE
Unul dintre principalii factori ai modului de previzionare și de gestionare a evoluției
comunitare este tipul de activitate economică, definitorie/principală, posibilitățile de
modernizare, de conv ertire în termenii dezvoltării.
Activitațile principale sunt generate de cultivarea terenurilor și creșterea animalelor
(profil A) , o pondere redusă o reprezintă comunitățile rurale diversificate economic și social.
De obicei în categoria comunelor în care sunt dominante ca activități agricultura și
zootehnia sunt reprezentative și activitățile piscicole și apicole ( profil B ); în categoria comunelor
diversificate sunt prezente activități de prelucrare agrciolă, industriale, mestesugărești (profil C).
Confor m PATJ Braila, 2008 , profilul ocupațional al comunelor se prezintă astfel:
Tabel 2. 2

26 Un alt factor important este capacitatea comunității, la nivelul autorității locale de a
imagina viitorul, de a gândi modalitatea de abordare a problemelor și de a contura liniile
economice și sociale ale istoriei comunitare. Mai mult, gradul de modernizare și dezvoltare
economică și socială se poate evalua și în funcție de proiectele pe care autoritatile locale și le
propun.
Din punct de vedere economic localitatea Tichilești are un profil mixt, activitățile de tip
comercial fiind într -un echilibru stabil cu activitățile agrozootehnice și piscicole.
Localitatea se încadrează în rândul localităților cu potențial economic mediu de
dezvolt are la nivelul așezărilor rurale . Dumitru Sandu, Vergil Voineagu, Filofteia Panduru în
raportul "Dezvoltarea comunelor din România", INS, SAS, iulie 2009, (Raportul este disponibil
la adresa http: \\dumitru.sandu.googlepages.com \), propun un indice de dezvo lltare a comunelor
(IDC), astfel:
IDC- IDC cu valori transformate pentru ca media seriei s ă fie 50 ș i abaterea standard 14. Cu cat
indicele este mai aproape de 0, cu atat comuna este mai saraca; valorile peste 50 indica
localitatile cu nivel de dezvoltare peste medie.
IDC 10 – decile IDC
1 – maxima saracie (cele mai sarace 10% comune din tara)
10 – maxima dezvoltare (cele mai dezvoltate 10% comune din tara)
IDC 5 – QUINTILE IDC
1 – comune foarte sarace
2 – comune sarace
3 – comune mediu dezvoltate (Tichil esti, Frecatei, Marasu, Silistea, Vadeni, Gropeni, Traian –
judetul Braila)
4 – comune dezvoltate(Chiscani – judetul Braila)
5 – comune foarte dezvoltate(Romanu, Cazasu -judet Braila) maxima dezvoltare (cele mai
dezvoltate 10% comune din tara).
Comuna Tichil esti se încadrează, în funcție de IDC, astfel: IDC – 49, IDC10 – 6, IDC 5.
Dată fiind apropierea de municipiul Brăila , este posibil ca în viitor gradul de dezvoltare
să crească.

2.2 Structura terenului agricol pe categorii de folosință și forme de propr ietate;
formele asociative de exploatare a terenului agricol

Comunitățile rurale din județul Brăila sunt caracterizate, în majoritate, de sistemul
specific economiei rurale tradiționale, bazat pe gospodării de subzistență și semisubzistență, cu
activități agricole tradiționale, cu o infrastructură productiva relativ modernizată. De asemenea
profilul demoeconomic al comunitățiilor rurale din județul Brăila este unul dintre factorii
determinanți ai evoluțiilor, al tipului de modernizare și de dezvoltare dori t.

BILANȚUL TERITORIAL AL SUPRAFEȚ ELOR CUPRINSE ÎN LI MITA
TERITORIULUI ADMINISTRATIV
Bilanțul teritorial reprezentând proporția dintre suprafețele ocupate de zonele funcționale
pe întreg teritoriul administrativ al unității de baza, s -a întocmit atât pent ru teritoriul extravilan,
cat si pentru cel intravilan.
Bilantul teritorial al suprafetelor cuprinse in limita teritoriului administrativ ilustreaza
categoriile de folosinta ale terenurilor, grupate pe teritoriul extravilan, teritoriul intravilan si
total.
Categoriile de folosinta, conform evidentelor cadastrale, pot reprezenta suprafetele
agricole (arabil, pasuni -fanate, vii, livezi) si suprafetele neagricole (paduri, ape, drumuri, curti –
constructii, neproductiv)

27 Bilanț ul teritorial al categoriilor de folo sinta pe intreaga suprafata a teritoriului
administrativ permite deducerea suprafetei intravilanului existent, prin aditionarea suprafetelor
declarate curti constructii in extravilan la suprafata intravilanului localitatii.
Suprafata teritoriului administr ativ al comunei Tichilesti este 6347,94 ha cf.
masuratorilor efectuate pe ridicarea topografica PUG 2011.
Modul de folosinta a teritoriului administrativ al comunei Tichilesti este reflectat în
tabelul urmator :
Tabel 2. 3

Agricultura
Activităț ile de tip agricol și zootehnic contribuie semnificativ la realizarea de venituri și
în același timp la contribuția populației ocupate sau a numărului de salariați.
Agricultura , fiind activitatea preponderentă și implicând cel mai mare număr al
populației active, necesită măsuri de sprijinire și dezvoltare.
Structura utilizării terenurilor este adaptată formei de relief – câmpia, precum și existenței
lucrărilor de amenajare și ameliorare funciară.
În condițiile trecerii la economia de p iață, componentele fondului funciar au fost
privatizate într -o proporție considerabilă.
Comuna Tichilești deține o pondere însemnata de teren agricol (90%), pășunile și fânețele
(4%), fapt ce oferă posibilitatea semnificativă de dezvoltare a economiei, pri n practicarea unei
agriculturi diversificate.

2.3 Structura terenului arabil pe principalele grupe de culturi și culturi

Principalele culturi întâlnite la nivelul comunei sunt : porumbul, grâul, floarea soarelui,
legumele și cartofii. Din suprafața totală cultivată cu aceste culturi, ponderea cea mai mare o
deține porumbul, urmată de grâu ( din punct de vedere al producției medii la hectar pentru grâu,
comuna realizeaza cele mai mari valori ale acestui indicator la nivel de judet: 3.037,3 kg/ha) ,
legume (la nivelul județului, suprafața legumicolă a comunei este una dintre cele mai întinse –
190ha), floarea soarelui(446 ha) și cartofi.
În județul Brăila, localitatea cu cea mai întinsă suprafață legumicolă este Tudor
Vladimirescu cu o suprafață de 887 ha, urmată fiind de comunele Tichilești cu 190 ha, Traian
182 ha, Rimnicelu 166 ha, Vișani 164 ha, Unirea 160 ha, Surdila Greci 145 ha, Movila Miresei
139 ha.
Însemnat este potențialul viti-pomicol, care în condițiile exploatării eficiente poate
induce o m ultiplicare a surselor de venit.
În prezent, societațile cu profil agricol care activează în comună sunt:
CANEURO IMPORT EXPORT – producator în secția horticulturaă, flori legume sere;

28 DAVEX AGRO SRL – cultivarea cerealelor, panificație, patiserie;
IMAGINI SPORT SRL – cultivarea cerealelor, nutrețurilor ți tehnice producție;
GORTRANS SRL – activități auxiliare pentru producția vegetală;
EMIRAI SRL – comerț cu fructe legume;
IMAGINI SPORT SRL – cultivarea cerealelor;
STOCA SRL – comerț cu ridicata al ceralelo r;
Comuna Tichilești are un potential ridicat de dezvoltare a sectorului zootehnic prin
creșterea porcinelor, având cea mai mare producție de carne (9.387 tone) ce reprezintă 31,7% din
producția județului, provenită în principal de la efectivele de porcin e.( date conform din PATJ
2008).
Profilul zootehnic cunoaște o ascendentă prin activitatea S.C. COMPLEXUL DE
PORCI BRAILA S.A care deține în proprietate doua complexe de creștere a porcinelor, situate
în Tichilești (în o suprafata de 40 ha si cu o capacita te de 35.000 capete de porci), și Vadeni (Sos.
Baldovinesti) județul Brăila.
Cele doua locații sunt specializate în ceea ce privește activitatea de producție, în sensul că
pe platforma Tichilești se face selecția și obținerea scrofițelor de reproducție, ia r pe platforma
Baldovinești se face creșterea și îngrășarea porcilor pentru livrare la greutatea de 90 – 110 kg
/cap.
Firma are 12.000 de scroafe și livrează anual peste 250.000 de capete de porci grași
pentru abatorizare, de rasă superioară, obținută din vieri și scrofițe PIC. Carcasa astfel obținută
după abatorizare este de calitate superioară
.
Tipuri de cultu ri pe solul din Comuna Tichileșt i
In cea mai mare parte a teritoriului judetului Braila s -au format soluri cerniziomice in
diferite faze de evolutie, ca urmare a prezentei pe suprafete intinse, foarte slab inclinate sau
orizontale, a depozitelor loessoide, lipsite in cea mai mare parte de drenaj superficial, a
conditiilor climatice semiaride, cu umiditate superficiala, cat si a existentei asoc iatiilor vegetale
ierboase de stepa.
Pe fondul general al molisolurilor (cernoziomuri), in conditiile unei stagnari de ape ca
urmare a ridicarii nivelului hidrostatic, s -au format lacovisti, iar in acele lunci unde evaporatia
apei este puternica au aparut solurile halomorfe (solonceacuri si soloneturi). Cernoziomurile
ocupa 75% din suprafata judetului Braila si au un potential de fertilitate ridicat, fapt ce a
determinat folosirea lor la numeroase culturi, dintre care grâul si porumbul reprezinta procentul
cel mai mare. De asemenea se cultiva floarea soarelui, lucerna, orz, legume. Localitatile comunei
sunt preponderent agrare. Totusi, in cea mai mare parte, se practica o agricultura de subzistenta.
Existenta solurilor saraturoase, putin fertile, cat si lips a unor sisteme de irigatii conduce la
productii agricole mici sau chiar la lasarea terenurilor agricole necultivate.

Resursele subsolului
Resursele subsolului sunt relativ sarace, ca urmare a constitutiei litologice a
fundamentului Câmpiei Brailei si Calm atuiului. In subsolul zonei Tichilesti nu s -au semnalat
resurse naturale importante.

2.4 Producția medie la hectar și producția totală re alizată la principalele culturi

Producția agricolă vegetală a crescut în anul 2009 față de anul 2008, la toate culturile 
Suprafața cultivată a crescut la leguminoase pentru boabe, plante uleioase, sfeclă de zahăr
și a scăzut la cereale pentru boabe, cartofi și legume.  Producția agri colă vegetală a crescut în
anul 2009, comparativ cu anul precedent, la principalele culturi (cereale pentru boabe,
leguminoase pentru boabe, plante uleioase, sfeclă de zahăr, cartofi și legume).
Tabel 2. 4: Suprafața cultivată și producția principalelor culturi

29
Anul 2009 comparativ cu anul 2008
Cereale pentru boabe

Suprafața cultivată cu cereale pentru boabe a scăzut cu 6,9%, în timp ce producția a
crescut cu 12,4% față de anul precedent, datorită în principal creșterii randamentelor la hectar
(producția medie la hectar).
Suprafața cultivată cu porumb boabe în anul 2009 reprezintă 47,0% din suprafața
cultivată cu cereale pentru boabe, iar cea cultivată cu grâu 39,7%. Producția totală a crescut cu
33,3% la porumb boabe, 17,2% la grâu, 7,1% la ovăz și cu 2,2% la orz și orzoaică.
Leguminoase pentru boabe
Producția a c rescut de aproape 3 ori, ca urmare atât a creșterii suprafeței cultivate, cât și a
randamentului la hectar, față de anul precedent.
Plante uleioase Producția a crescut cu 29,5%, datorită atât creșterii suprafeței cultivate
(+6,9%), cât și a randamentelor la hectar. Creșteri ale producției s -au înregistrat la floarea
soarelui (+43,4%), soia boabe (+38,8%) și rapiță (+29,3%).
Sfecla de zahăr
Producția a crescut cu 10,2%, ca urmare în principal a creșterii suprafeței cultivate cu
(8,0%), față de anul prece dent.
Cartofi
Producția a crescut cu 16,3%, datorită creșterii randamentului la hectar, deși suprafața
cultivată a scăzut ( -7,7%), față de anul precedent.
Legume
Producția a crescut cu 8,1%, datorită creșterii randamentului la hectar, deși suprafața
cultivată a scăzut ( -1,8%), față de anul precedent.
Tabelul 2: Suprafața viilor pe rod și a plantațiilor de pomi fructiferi pe rod, producția de struguri
și producția de fructe

30 Tabel 2. 5

Anul 2009 comparativ cu anul 2008
Strug uri – În anul 2017, producția de struguri a crescut cu 45,7%, ca urmare a creșterii
randamentului la hectar (+45,7%).
Plantații de pomi fr uctiferi pe rod (livezi pe rod) – Producția de fructe din livezi a scăzut cu ( –
25,6%), iar suprafața s -a menținut la nivelul anului anterior.
Grafic: Suprafețele cultivate și producțiile realizate la grâu, porumb, floarea soarelui și cartofi, în
România și în unele State Membre ale Uniunii Europene, în anul 2009 – date provizorii
a) Suprafața cultivată

Figura 2. 9
b) Producția realizată

31
Figura 2. 10
România comparativ cu unele State Membre ale Uniunii Europene

 La floarea soarelui locul unu atât la suprafața cultivată cât și la producția realizată
 La poru mb boabe locul unu la suprafața cultivată și locul doi la producția realizată, după
Franța
 La grâu locul cinci la suprafața cultivată, după Franța, Germania, Polonia, Spania și la
producția realizată, după Franța, Germania, Regatul Unit și Polonia
 La cartofi locul patru la suprafața cultivată după Polonia, Germania, Franța și locul șase la
producția realizată, după Germania, Polonia, Franța, Olanda, Regatul Unit.
2.5 Destinația producției vegetale, efectivele de animale pe principalele specii,
producția medie pe animal furajat și producția totală , destinația producției animale

Valorificarea producției de grâu
Deși producția de grâu are o valorificare prin vânzare -cumpărare mult peste cea a
producției de porumb (si datorita utilizării porumbulu i ca furaje), totuși comercializarea grâului
pe piața este mult sub nivelul înregistrat în
celelalte tari europene.
În România, în anul 2009, se comercializa 69,3% din producția utilizabila. În Spania
procentul era de 93,7%, iar în Italia de aproape 90%.
Din punct de vedere cantitativ, o a doua caracteristica o reprezintă evoluția concordanta a
producției si a vânzărilor în afara agriculturii , astfel încât proporția între acestea nu se modifica
în mod substanțial. Deși au fost ani agricoli cu producție r edusa la jumătate (precum în anul
2007), autoconsumul (utilizarea interna la producător) s -a diminuat mai puțin.

32
Tabel 2. 6
Modul de valorificare a producției de grâu, mii tone

Sursa: prelucrare în baza datelor INS

În ultimi ani autoconsumul de grâu, pentru furaje și semințe, precum și pentru
prelucrarea în vederea consumului uman în gospodăriile populației s -a stabilizat la circa 1,6
mil. tone.
Extinderea pieței grâului s -a manifestat, mai ales, după aderarea României la UE. Din
acest punct de vedere, evoluția din anii 2009 și 2010 este sugestivă, cu atât mai mult cu cât
producția de grâu utilizabilă a fost în anul 2010 cu circa 2 mil. tone mai mică decât în anul
2009. Ca urmare a producției mai reduse, în anul 2010 cererea internă a fost asigurată prin
reducerea stocurilor. În aceste condiții, vânzările în afara agriculturii au continuat să -și majoreze
ponderea în produc ție, apropiindu -se astfel de pragul de 70%. Față de anul 2008, când
ponderea vânz ărilor în producție a fost chiar sub valoarea din 2005, s -a înregistrat o majorare a
acestei ponde ri cu 9,5 puncte procentuale.
Valorificarea producției de porumb boab e
Așa cum se menționa în primele pagini, bilanțul de aprovizionare pentru porumb boabe
se deosebește semnificativ de bilanțul de aprovizionare al grâului prin faptul că principala
destinație pentru porumb o reprezintă utilizarea ca furaj.
Dacă la grâu, pentru această destinație se utilizează circa 8% din resurse, la porumb 73%
din resurse sunt utilizate ca furaje.
Cu toate acestea, decalajele de comercializare pe piață a porumbului între România
și alte țări din UE rămân la fel de ridicate. În România ponderea producției
comercializată pe piață în total producție este de 39%. În Ungaria procentul se apropie de
87%, în Spania de 80%, iar în Italia de 78%.
Tabel 2. 7
Modul de valorificare a producției de porumb boabe, mii tone

Sursa: prelucrare în baza datelor INS

33 Având în vedere principala destinație a porumbului, variațiile anuale de producție s -au
reflectat în variații, aproximativ de aceeași amploare, ale autoconsumului pentru furaje și
mult mai puțin în vânzările în afara agriculturii. În anul 2005, când producția de porumb
boabe a fost de 14541,6 mii tone, vânzările în afara agriculturii au însumat 4879 mii tone. În
anul 2010 la o producție de 7973,3 mi i tone, au intrat pe piață 3100,3 mii tone. În
schimb autoconsumul s -a redus de la 8517,6 mii tone în 2005 la 4957,1 mii tone în anul 2010.
Comerțul internațional al României
Din tabelul prezentat mai jos se atestă o balanță comercială pozitivă, în special pe
segmentul de cereale, unde exportul prevalează cu mult importul (cu excepția anului 2007, până
la aderarea României la UE)
Tabel 2. 8.
Comerțul internațional, milioane euro
SPECIFICARE EXPORT IMPORT
2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010
Animale vii și
produse animale 252 278 326 434 870 1191 1116 984
Produse vegetale 440 1198 1125 1639 1037 1259 1003 1141
Fructe co mestibile 39 33 39 62 246 245 176 179
Cereale 151 638 631 893 271 308 250 248
Grăsimi și uleiuri
animale sau
vegetale 68 106 88 164 144 227 160 217
Produse alimentare,
băuturi și tutun 362 583 704 890 1288 1669 1544 1584
Total prod use
NC I -IV 1122 2165 2243 3127 3339 4346 3823 3926
Sursa: Anuarul Statistic al României 2012

Balanța come rcială cu produse agroali mentare este deficita ră pe ansamblu, însă de ficitul
s-a redus de la 1581 mil. euro în 2009 la 799 mil euro în 2010. În 2009 exporturile au depășit
importurile la produsele vegetale cu 122 mil. euro (la cereale cu 381 mil. euro) iar în 2010,
exporturile au depăș it importurile la produsele veget ale cu 498 mil. euro (la cereale cu 645 mil.
euro).
Uniunea Europeană este princip alul partener în comerțul agricol al României, astfel
în anul 2010, livrările de produse agroali mentare către aceas tă destinație au avut o pondere
valorică de 73,7%, iar ach izițiile din statele membre UE au d eținut o pondere de 81,6%.
În conformitate cu Nomenclatorul Combinat al Sistemului Armonizat de Clasificare și
Codificarea Mărfurilor, categoria de produse cereale, cuprinde grupele de produse: Grâu,
Porumb, Orz.
Pentru anul 2011, exporturile totale ale României cu cereale, a avut o creștere valorică de
25,3% în termeni cantitativi, însă volumul acestor exporturi a scăzut cu aproximativ 25,5%.
i) Grâu. Exportur ile României în cazul grâului au scăzut cu 13,9% din punct de vedere al
valorii și 36,7% din punct de vedere al cantității. Importurile au înregistrat o creștere de
15,7% valoric și o scădere a cantității cu 22,3%

34 ii) Porumb. Exporturile au înregistrat o creșt ere valorică de 53% și 12,5% din perspectiva
cantității. Importurile la rândul lor au înregistrat o creștere de 33,2% din punct de vedere
valoric și o scădere de 13,2%.
iii) Orz. Exporturile au înregistrat o creștere de 68,2% a valorii, și o scădere de 1,1% din
punct de vedere a cantității. Importurile au înregistrat o creștere de 153,5% a valorii și de
105,5% din punct de vedere a cantității.

Zootehnia este un sector import ant în structura agriculturii românești, reprezintă un factor
de stabilitate socială și echilibru ecologic dar și sursă de alimente pentru populație și materii
pentru industriile alimentare și nealimentare. România, este una dintre țările cu condiții ideal e
pentru creșterea tuturor animalelor. Țara noastră dispune de peste 4,8 milioane hectare de pajiști,
ce pot asigura hrana pentru cel puțin 8 milioane de bovine și peste 20 milioane de ovine, în
zonele de șes se pot produce furaje concentrate pentru alte 1 6-18 milioane de porcine iar pentru
păsări nu există limită în ceea ce privește dimensionarea resurselor de hrană.
În România, la fel ca întregul sector agricol, creșterea animalelor, prezintă probleme
structurale grave datorate fragmentării excesive a pr oprietății, productivității scăzute dar și
autoconsumului ridicat în ferme.
Sectorul zootehnic românesc, constituie una din cele mai dificile probleme ale
agriculturii actuale, înregistrând, în perioada 1990 -2013, un declin în ceea ce privește efectivele,
la principalele specii de animale. Singura specie la care efectivele totale de animale au crescut, a
fost caprinele (graficul nr. 1 și graficul nr. 2).
Efectivele au scăzut atât în sectorul public și mixt, cât și în cel privat. Evoluția efectivelor
de an imale deținute în ferme a fost diferită în funcție de specie, dar pe total zootehnie a scăzut
ponderea efectivelor deținute de fermele mici.

Figura 2. 11

35
Figura 2. 12
Dacă analizăm datele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, referitoare la
dinamica producțiilor obținute în zootehnie, în perioada 2003 -2013, observăm că scăderea
efectivelor de animale a condus și la diminuarea producțiilor totale obținute (vezi tabelul 1). La
bovine, s -au înregistrat scăderi atât la producția totală de lapte obținută ( -23%) cât și la cea de
carne ( -38,5%). Dacă analizăm producțiile medii obținute, observăm că nu stăm foarte bine, atât
producția medie de lapte pe cap de vacă furajată cât și greutate a medie la sacrificare au
înregistrat o ușoară creștere (+3,74% respectiv +1,87%), dar valorile sunt mult sub cele obținute
în țări membre ale Uniunii Europene (producția medie pe cap de vacă pe an este de aproximativ
8000 litri, în Danemarca, Portugalia, Finlanda și Suedia, și mai puțin de 4.000 în Bulgaria și
România). La porcine, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, pe fondul lipsei de sprijin
financiar și a restricției pentru exportul de carne de porc (datorită tratamentului contra pestei
porcine), p roducția totală de carne obținută a scăzut cu aproximativ 18%.

36 Tabel 2. 9

Tabel 2. 10

37 CAPITOLUL III – POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE ȘI
EFICIENTIZARE A PRODUCȚIEI AGRICOLE DIN COMUNA
TICHILEȘTI, JUDEȚUL BRĂILA, PRIN ATRAGEREA
FONDURILOR EUROPENE (STUDIU DE CAZ)

3.1 Implementarea unor proiecte de dezvoltare a agricuturii comunei Tichilești din
județul Brăila

Obiectivul general al strategiei de dezvoltare a com. Tichilești este acela de a promova
dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea calității vieții populației, astfel încât aceasta să devină
competitivă și atractivă pentru investiții, cu valorificarea patrimoniului construit și a resurselor
umane superior calificate, pentru crearea de noi oportuni tăți de ocupare a forței de muncă și
creșterea semnificativă a PIB -ului, la nivelul mediei județene.
În cadrul acestui studiu de caz au fost luate în consider are următoarele:
– Actualizarea perimetrelor lo calităților rurale ale comunei Tichileș ti;
– Proces ele verbale de granituire ale teritoriului administrativ al comunei;
– Planul Urbanistic General elaborat de S.C. I.P.PRODOMUS S.A. Brăila, în anul 2004 .
În vederea realizării unei documentații de calitate se impune cooperarea principalilor
factori implicați: beneficiar – elaborator – organisme locale de administrație publică interesate, în
scopul creșterii calitative a vieții locuitorilor comunei.
Sursele de documentare pentru acest studiu de caz au fost:
 ”Strategia de dezvoltare locală pentru perioada 2007 -2013, comuna Tichilești, județul
Brăila”, realizată în colaborare cu PDE -STRATEGII ȘI INVESTIȚII EXTERNE;
 Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Tichilesti, însușit de
Consiliul Local Tichilești prin Hotărârea 6 din data de 26 februarie 2010;
 Studiu de fundamentare privind dezvoltarea economică – Studiu de fundamentare
premergător elaborării PUG comuna Tichilești, județul Brăila, realizat în octombrie 2010;
 Studiu de fundamentare privind dezvoltarea infrastructurii – Studiu de fundamentare
premergător elaborarii PUG comuna Tichilești, județul Brăila, realizat în octombrie 2010;
 Studiu privind factorii de mediu – Studiu de fundament are premergător elaborării PUG
comuna Tichilești, județul Brăila, realizat în octombrie 2010;
 Studiu de fundamentare privind dezvoltarea istorică – Studiu de fundamentare premergător
elaborării PUG comuna Tichilești, județul Brăila, realizat în octombrie 2 010.
 „Fișa localității ” – satele componente Tichilești și Albina, care cuprinde date privind
echiparea teritoriului, populația, forța de muncă, învățământ, culte, cultura și artă, ocrotirea
sănătății, agricultura, telecomunicații, diverse;
 date cu caracte r general furnizate de DUAT și Prefectura Brăila;
 date cu caracter statistic furnizate de DIRECȚIA DE STATISTICĂ a județului Brăila;
 „Dezvoltarea comunelor din România – fundamentarea IDC și ghidul de utilizare” – în
raportul INS, SAS, iulie 2009, autori: Dumitru Sandu, Vergil Voineagu, Filofteia Panduru;
Proiectele de investiții ce au fost elaborate în domenii care privesc dezvoltarea localităților:
 “Reabilitare cămin cultural localitatea Tichilești” – S.C. CONSTRUCT ACTIVE MEDIA
S.R.L. Braila, 2007;

38  “Lucr ări de întreținere a străzilor pietruite în localitățile Albina și Tichilești” – S.C.
DRUMURI ȘI PODURI S.A. Brăila, 2007;
 "Lucrări electrice: montare 65 corpuri iluminat public 70W NA, revizii și reparații inclusiv
demontarea corpurilor vechi, în localita tea Tichilești" -S.C. AMIRAS C&L
IMPEX S.R.L., 2007;
 "Extindere alimentare cu apă, comuna Tichilești, județul Brăila" -S.C. PRO ACVA
INSTAL S.R.L., 2008;
 "Modernizare casa specialistului, comuna Tichilești, județul Brăila" -S.C. EGERIA
S.R.L., 2008;
 "Lucrări de întreținere străzi pietruite în comuna Tichilești" – S.C. ANVISOR TRANS
S.R.L., 2008;
 "Lucrări electrice -iluminat stradal" -S.C. AMIRAS C&L IMPEX S.R.L., 2008;
 "Nivelat și amenajat străzi cu autogrederul în localitățile Albina și Tichilești" – S.C.
ANVIS OR TRANS SRL, 2008;
 "Centrală de gaze naturale" – S.C. PRICONS S.R.L., 2009;
 "Fosa septică sala de sport în comuna Tichilești, județul Brăila" – S.C. GRAFITTI
CONSTRUCT S.R.L., 2009;
 "Lucrări electrice -iluminat stradal" -S.C. AMIRAS C&L IMPEX S.R.L., 2009;
 ”Lucrări de întreținere străzi pietruite în comuna Tichilești, satele Albina și Tichileș ti" – S.C.
ANVISOR TRANS SRL, 2009;
 "Închiderea ș i ecologizarea pla tformelor de deșeuri rurale în comuna Tichileș ti" -S.C.
AUTO BIM IMPEX S.R.L., 2009;
 "Racord instalații încalzire și instalați i sanitare – postul de poliț ie, sat Albina, comuna
Tichilești, județul Bră ila" -S.C. ANTREPRIZA DE CONSTRUCTII SI INSTALATII S.R.L .,
2009;
 "Reabilitarea dispensarului uman, comuna Tichilesti, judetul Braila" – S.C. ARCOSIM
S.R.L., 2009;
 "Înființare reț ea alimentare cu gaze naturale" – S.C. CONSTRUCT P&G S.R.L., 2009;
 "Delegarea de gestiune a serviciului public de salubrizare, co muna Tichilești, județ ul
Brăila, prin concesionare " -S.C. BRAI -CATA S.R.L., 2009;
 "Reabilitare d rum comunal DC9, comuna Tichilești, județul Bră ila" – S.C.
ECODRUMPO CONSULT S.R.. 2009
 "Înființare rețea alimentare cu apă în satul Albina, comuna Tichileș ti" – S.C.
UNINSTAL S.R.L., 2010;
 "Rețea canalizare menajeră și stație de epurare, comuna Tichilești, j udețul Bră ila" –
S.C. P ROVILL S.R.L., 2010;
 "Plăcuțe numere gospodării și plăcuțe denumire stră zi" -S.C. ANVISOR TRANS SRL, 2010;
Localitatea Tichilești este o comuna cu un caracter agrar, amplasată în zona de influență a
municipiului Brăila. Comuna Tichil ești beneficiază de o accesibilitate sporită datorită
poziționării sale – pe drumul național DN21 (E584) – localitatea Albina și drumul județean DJ
212 – localitatea Tichilești.
Agricultura, pentru a deveni competitivă dar și complementară cu agricultura din alte țări
din Uniunea Europeană, trebuie să se dezvolte și să fie organizată pe baze durabile, astfel încât să
devină o agricultură plurifuncțională.
Agricultura plurifuncț ională, deși din punctul de vedere strict al producțiilor și profitului,
este mai puțin performantă, din alte puncte de vedere (turistic, peisagistic, ecologic, social etc.)

39 este preferată. Agricultura plurifuncțională, în principiu, îndeplinește aceleași funcții economice
ca și în cazul agriculturii superintensive și specializate, preluând, însă, funcții noi precum:
– conservarea elementelor vitale și ale biodiversității (sol, aer, apă, floră, faună), prin
exploatarea lor durabilă într -o agricultură priete noasă cu mediul care să asigure stabilitatea
agroecosistemelor;
– armonizarea funcțiilor sociale și culturale ale spațiului rural în strânsă legătură cu o
agricultură sănătoasă și diversă.
Extinderea agriculturii plurifuncționale presupune folosirea unui n umăr sporit de
persoane ocupate în agricultura, în perioade mai lungi de timp pe parcursul anului agricol,
comparativ cu ramurile agriculturii convenț ionale intensive, specializate. În același timp,
agricultura ecologică presupune sporirea compon entelor te hnologiilor de producț ie cu consum
sporit de muncă ș i, prin consecință, atragerea de forță de muncă suplimentară în agricultură .
Se recomandă măsuri care să vizeze modernizarea (sectoarelor) și creșterea
productivității vegetale ș i animale, prin intreprind erea la nivel local, a u rmătoarelor acț iuni:
– sprijinirea asocierii micilor producători agricoli și transformarea gospodăriilor de
subzistență în exploatați i agricole comerciale, orientate către piață ;
– creșterea numărului de unități din sectorul agricol prin atragerea investitorilor;
– creșterea cantitativă și calitativă a producțiilor agricole prin susținerea dotării
exploatațiilor cu utilaje ș i respectarea tehnologiilor agricole moderne;
– dezvoltarea zootehniei prin susținerea creă rii de microferme;
– informarea si consilierea continua a agriculturilor cu privire la oportunitatile de
dezvoltare și investiții, subvenții, existența programelor de finanț are active;
– diversificarea producției agricole în funcție de condiț iile oferite de mediul natural;
– dezvoltarea și îmbunătățirea infra structurii de acces la exploataț iile agricole;
– întretinerea și îmbunătățirea calității suprafețelor pentru păș unat;
– susținerea și promovarea producă torilor ecologici locali;
– organizarea de târguri pentru valorificar ea produselor locale;
– parteneriate pentru desfacerea produselor agricole specifice zonei pe piețele unor
comunități județene, regionale și naț ionale;
În ceea ce privește activitatea economică, principala problema este legată de caracterul
monofuncțional al comunei și anume dependența de agricultura de subzistență, practicată
individual de fiecare proprietar pe parcela lui, fără mijloace moderne și neutilizând sistemul de
irigații și desecări existent. Această dependență față de agricultura de subzistență este justificată
prin lipsa oportunităților de pe piața muncii, de restructurarea sectorului industrial atât din
comuna, cât și din zonele învecinate, de slaba dezvoltare a sectorului de servicii, lipsa unor
atracții turistice. Cumulul acestor probleme a d us la extinderea acestui tip de agricultură, la
creșterea numarului de șomeri.
Pe lânga veniturile reduse obț inute din practicarea agricultur ii de subzistență, se constată
și o subutilizare a terenurilor agri cole și a sistemelor de îmbunătăț iri funciare ex istente. Totuș i se
constată că există un anumit interes pentru dezvoltarea unei agriculturi moderne, fapt remarcat
prin dezvoltarea unor societăți cu profil agricol. Totodată, aceste societăți au început să -și
diversifice activitatea – depozite și servicii pentru agricultură.
Un rol important în economia comunei Tichilești îl are zootehnia reprezentată atât prin
unități organizate de creștere a animalelor, cât și individual la nivel de gospodărie. Se constată
însă, lipsa unei industrii prelucatoare atât a p roduselor animaliere, cât și agricole.

40 Un factor încuraja tor pentru dezvoltarea localității îl poate constitui apariția unor
investitori interesaț i de utilizarea surselor de energie regenerabilă. În acest sens este necesară
disponibilitatea autorităților l ocale de a încuraja acest tip de dezvoltări. Se p oate observa
interesul autorităților locale pentru îmbunătățirea calității locuirii prin finalizarea sistemului de
alimentare cu apă, modernizarea unor străzi, reabilitarea școlilor. Însă pentru a realiza o
dezvoltare viabilă și de durată, aceste acțiuni vor trebui corelate cu proiecte ș i strategii menite a
atrage noi investitori care să diver sifice activitățile economice, să creeze noi locuri de muncă, să
ofere alternative viabile forței de muncă tinere. De asemenea, este importantă ș i participarea în
mod activ la formularea unor strateg ii comune și a unor parteneriate cu localităț ile învecinate din
cadrul grupului local de acț iune, având ca obiective atrager ea fondurilor comunitare.
Aceste mă suri de dezvolta re socio -economice vor trebui susținute ș i de
rezolvarea/ameliorarea unor p robleme ale cadrului construit și ale tramei stradale respectiv
aglomerația, poluarea și traficul greu din zona centrală a satului Tichilești și zona adiacentă
DN21 în sat Albina, l ipsa sistemului de canalizare, existența unor incompatibilități funcționale,
insuficiența spațiilor verzi și de agrement.
După cum se poate observa, localitatea beneficiază de câteva atuuri importante
(accesibilitate sporită, mari suprafețe agricole, poten țial pentru energiile regenerabile) însă
neutilizate la capacitate maximă. Dacă va reuși să utilizeze aceste elemente într -un mod eficient
și în cooperare cu localitățile vecine, va reuși să își rezolve/amelioreze și problemele sale legate
de traficul îngr eunat și aglomerație, de incompatibilitățile funcționale, de migrația tinerilor, de
lipsa locurilor de muncă, de calitatea locuirii.
Dezvoltarea comunei Tichilești va respecta în general statutul actual de localitate rurală
cu sate rang IV și V. Totuși, se preconizează a se depăși coordonatele actuale, urmărind să se
atingă următorii parametrii și anume:
• Centru cu capacități de producție agricole care necesită sprijin pentru dezvoltare;
• Diversificarea economiei rurale prin dezvoltarea activităților de s ervicii și construcții,
servicii pentru agricultură;
• Valorificarea în condișii de protejare a mediului a resurselor regenerabile de energie
(solară, biomasă, eoliană).
POTENȚIALUL DE DEZVOLTARE al comunei Tichilești constă în:
• Apropierea de mun. Brăila (18 km);
• Procent importan t de terenuri agricole, relief și condiț ii pedologi ce favoriabile
practicării unei agriculturi mecanizate;
• Terenul este atractiv ca preț , pentru investitori;
• Suprafețe agricole amenajate cu lucrări de irigații și desecă ri;
• Existența unui număr mic de investitori privați care exploateză suprafața agricolă a
comunei;
• Condiții climatice favorabile ;
• Potențial de energie solară foarte ridicat;
• Forța de muncă flexibilă, ieftină și disponibilă ;
• Realizarea sistemului de alimentare cu apă , cu gaze naturale;
• Existența unor proiec te pentru reabilitarea edilitară în zonă (canalizare, managementul
deșeurilor) .

41 3.2 Analiza principalilor indicatori tehnico -economici și financiari realizați în
producția veget ală prin atragerea fondurilor europene (studiu de caz)

Agricultura plurifuncțională, deș i din pun ctul de vedere strict al producțiilor și
profitului, este mai puțin performantă , in schimb, din alte puncte de vedere (turistic, peisagistic,
ecolo gic, social etc.) este preferată .
Agricultura plurifuncțională, în principiu, îndeplinește aceleași funcții economice ca și
în caz ul agriculturii superintensive și specializate, preluând, însă, funcț ii noi precum:
– conservarea elementel or vitale ș i ale biodiversitatii (sol, aer, apa, flora, fauna), prin
exploatarea lor durabila intr -o agricultura prietenoasa cu mediul care sa asigure stabilitatea
agroecosistemelor;
– armonizarea functiilor sociale si culturale ale spatiului rural in strânsa legatu ra cu o
agricultura sanatoasa si diversa. Extinderea agriculturii plurifunctionale presupune folosirea unui
numar sporit de persoane ocupate in agricultura, in perioade mai lungi de timp pe parcursul
anului agricol, comparativ cu ramurile agriculturii conv entionale intensive, specializate. In
acelasi timp, agricultura ecologica presupune sporirea componentelor tehnologiilor de productie
cu consum sporit de munca si, prin consecinta, atragerea de forta de munca suplimentara in
agricultura. Se recomanda masur i care sa vizeze modernizarea (sectoarelor) si cresterea
productivitatii vegetale si animale, prin intreprinderea la nivel local, a urmatoarelor actiuni:
– sprijinirea asocierii micilor producatori agricoli si transformarea gospodariilor de
subzistenta in exploatatii agricole comerciale, orientate catre piata;
– creșterea numărului de unități din sectorul agricol prin atragerea investitorilor;
– creșterea cantitativa si calitativa a productiilor agricole prin sustinerea dotarii
exploatatiilor cu utilaje si respectarea tehnologiilor agricole moderne;
– dezvoltarea zootehniei prin sustinerea crearii de microferme;
– informarea și consilierea continuă a agricult urilor cu privire la oportunităț ile de
dezvoltare și investiții, subvenții, existența programelor de finanț are active;
– diversificarea producției agricole în funcție de condiț iile oferite de mediul natural;
– dezvoltarea si imbunatatirii infrastructurii de acces la exploatatiile agricole;
– intretinerea si imbunatatirea calitatii suprafetelor pentru pasunat;
– sustinerea si promovarea producatorilor ecologici locali;
– organizarea de târguri pentru valorificarea produselor locale;
– parteneriate pentru desfacerea produselor agricole specif ice zonei pe pietele unor
comunități județene, regionale și naț ionale;
Vom analiza o plantă de cultură anuală de tip cereală sau plantă tehnică, de toamnă sau
primăvar semănată în câmp într -o anumită zonă pedoclimatică .
DATE DE INTRARE
1) Suprafa ța cultiv ată (ha) = SC
2) Densitatea la recoltare (plante/ha) = DR – [DR 1;DR 2]
3) Cost arat – pregă tire teren (lei/ha) = CP – [CP 1;CP 2]
4) Cost sămânță – semă nat (lei/ha) = CS – [CS 1;CS 2]
5) Cost lucrări combatere buruieni -boli – dăunatori (lei/ha) = CB – [CB 1;CB 2]
6) Consum îngrășă minte chimice (kg/ha) = QI – [QI 1;QI 2]
7) Cost îngrășă minte chimice (lei/kg) = CI – [CI 1;CI 2]
8) Consum apă de irigaț ie (m3/ha) = QA – [QA 1;QA 2]
9) Cost apă de irigaț ie (lei/m3 ) = CA – [CA 1;CA 2]

42 10) Cost recoltare – transport producț ie principala (lei/Kg) = CRP – [CRP 1;CRP 2]
11) Cost recoltare – transport producție secundară (lei/Kg) = CRS – [CRS 1;CRS 2]
12a) Consum combustibil (litri/ha) = QC – [QC 1;QC 2]
12b) Consum curent electric (Kwh/tona) = QE – [QE 1;QE 2]
13a) Cost combustibil (lei/litru) = CC – [CC 1;CC 2]
13b) Cost curent electric (lei/Kwh) = CE – [CE 1;CE 2]
14) Consum forta de munca (zile -om/ha) = QZ – [QZ 1;QZ 2]
15) Cost forta de munca (lei/zi -om) = CZ – [CZ 1;CZ 2]
16) Cota parte – cheltuieli neproductive (taxe, impozite, TVA, rambursă ri de credite,
amortismente, etc.) și neprevă zute (prime pentru asigurări de calamități) din cheltuieli de
producț ie = PN – [PN 1;PN 2]
17) Productie principala medie (Kg/planta) = YPM – [YPM 1;YPM 2]
18) Producție secundară medie (Kg/ha) = YSM – [YSM 1;YSM 2]
19) Preț vânzare producție principală (lei/Kg) = PVP – [PVP 1;PVP 2]
20) Preț vânzare producție secundară (lei/Kg) = PVS – [PVS 1;PVS 2]

REZULTATE

I. PRODUCȚI I TOTALE
21) Producț ie principala totala(Kg) : YPT = YPM.DR.SC
22) Producț ie secundară totală (Kg) : YST = YSM.SC
23) Venit total (lei): VT = YPT.PVP + YST.PVS
Avem VT = (YPM.DR.PVP + YSM.PVS).SC
24) Cheltuieli materiale : CM = CP.SC + CS.SC + CB.SC + QI.SC.CI + QA.SC.CA +
QC.SC.CC + YPT.QE.CE/1000 +YPT.CRP + YST.CRS
25) Cheltuieli forță de muncă (lei) : CO = QZ.SC.CZ
26) Cheltuieli de producț ie (lei) : CH = CM + CO
27) Cheltuieli totale (lei) : CT = CH.(1 + PN)
Avem CT = (CP + CS + CB + QI.CI + QA.CA + QC.CC + YPM.DR.QE.CE/1000+
+YPM.DR.CRP + YSM.CRS + QZ.CZ).(1 + PN).SC
28) Profit total (lei) : PT = VT – CT

II. INDICATORI MEDII AI PRODUCȚ IEI
29) Producț ia principala unitara (Kg / ha ) : YPU = YPM.DR
30) Producț ia principala minima (Kg / ha ) care aduce profit : YPR = (CT –
YST.PVS)/(SC.PVP)
31) Costul producț iei (lei/Kg productie fizica principala) : CPP = CT/YPT

III. INDICATORI AI PROFITULUI
32) Rata medie a profitului (lei profit / 1 leu cheltuit) : RMP = PT / CT
33) Rata marginala a profitului (lei crestere profit / 1 leu crestere cheltuieli):
RDP = (V 1 – 1 +2.V 2.CT)
34) Elasticitatea ratei profitului (procente crestere profit / 1 % crestere cheltuieli ) :
ERP = RDP/RMP
Toate datele de intrare sunt cuprinse in intervale de valori ,date de tehnologie,
cu exceptia suprafetei cultivate de la punctul 1) care este constanta .
Pentru a calcula productiile de la punctele 21) – 29) precum si indicatorii
economici de la punctele 30) – 32) , trebuie sa alegem valori concrete in intervalele specificate
pentru datele de intrare de la punctele 2) – 20)
Calculu l ratei marginale a profitului de la punctul 33).

43 Fie CTA valoarea minima a cheltuielilor totale CT , obtinuta pentru datele 3) –16) la
limita stanga a intervalelor lor de valori si fie CTB valoarea minima a cheltuielilor totale CT ,
obtinuta pentr u datele 3) –16) la limita dreapta a intervalelor lor de valori.
Fie VTA valoarea minima a venitului total VT , obtinuta pentru datele de la punctele
2),17) –20) la limita stanga a intervalelor lor de valori si fie VTB valoarea minima a venitului
total VT , obtinuta pentru datele de la punctele 2),17) –20) la limita dreapta a intervalelor lor de
valori .
Graficul functiei VT = V 1.(CT) + V 2.(CT)2 este o parabola unde V 1 , V2 sunt solutiile
sistemului liniar :

VTA = V 1.(CTA) + V 2.(CTA)2
VTB = V 1.(CTB) + V 2.(CTB)2
care exprima faptul ca parabola de ecuatie VT = V 1.(CT) + V 2.(CT)2 trece prin punctele
A ( CTA;VTA) si B(CTB, VTB) :

Profitul total este : PT = VT – CT deci PT = (V 1 – 1).(CT) + V 2 .(CT)2
Rata marginală a profitului este derivata profitului total PT deci :
RDP = (V 1 – 1 ) + 2.V 2.(CT) adica chiar formula de la punctul 31).
Concluzii :
I. Rata marginală a profitului este egala cu zero în cazul optimului economic ș i este
egală cu – 1, în cazul optimului tehnic .
II.Elasticitatea ratei profitului ERP este mai mare ca 1 in zona de expansiune a productiei
agricole , este egala cu 1 in cazul optimului de echilibru si este mai mica decât 1 în zona de
saturație a producț iei agricole .
Exemple

1. CUL TURA PORUMBULUI
Nr. Marimea Minima Aleasa Maxima
1 SC 20 20 20
2 DR 60000 65000 70000
3 CP 100 110 120
4 CS 60 65 70
5 CB 40 50 60
6 QI 120 140 150
7 CI 0.8 0.9 1

44 8 QA 2000 2200 2400
9 CA 0.05 0.055 0.06
10 CRP 0.04 0.05 0.06
11 CRS 0.01 0.011 0.012
12 a) QC 120 140 150
12 b) QE 5 6 7
13 a) CC 2.8 3 3.2
13 b) CE 0.2 0.22 0.24
14 QZ 5 6 7
15 CZ 12 13 14
16 PN 0.10 0.12 0.14
17 YPM 0.04 0.07 0.08
18 PVP 0.4 0.7 1.2
19 YSM 800 900 1000
20 PVS 0.08 0.08 0.1

REZULTATE :
21). YPT = 91000 Kg boabe porumb
22). YST = 18000 Kg coceni
23). VT = 65140 lei
24). CM = 22708.12 lei
25). CO = 1560 lei
26). CH = 24268.2 lei
27). CT = 27180.3 lei
28). PT = 37959.71 lei
29).YPU = 4550 Kg porumb boabe / ha
30). YPR = 1838 Kg porumb boabe / ha aduc profit
31). CP= 0.2986 lei cheltuieli / un Kg porumb boabe
32). RMP = 0.1397 lei profit / 1 leu cheltuit
33). RDP = 0.7487 lei crestere profit / 1 leu crestere de cheltuieli
( V1 = – 3.220333 ; V 2 = 2.158535 x 10 – 4 )
34). ERP = 5.36 % crestere profit / 1 % crestere cheltuieli
Concluzie : aceasta varianta tehnico -economica este in zona de expansiune a productiei .
Programul de calculator face aceste calcule

2.CULTURA GRÂ ULUI
Nr. Mărimea Minima Aleasa Maxima
1 SC 10 10 10
2 DR 4500000 4800000 5000000
3 CP 90 100 120
4 CS 50 60 70
5 CB 40 50 60
6 QI 150 180 200
7 CI 0.7 0.8 0.9
8 QA 900 1000 1100
9 CA 0.05 0.06 0.07
10 CRP 0.04 0.05 0.06
11 CRS 0.01 0.011 0.012
12 a) QC 120 140 150
12 b) QE 5 6 7

45 13 a) CC 2.8 3 3.2
13 b) CE 0.2 0.22 0.24
14 QZ 4 5 6
15 CZ 12 13 14
16 PN 0.10 0.12 0.14
17 YPM 0.0005 0.0006 0.0007
18 PVP 0.4 0.7 1.2
19 YSM 1200 1300 1400
20 PVS 0.07 0.08 0.09

REZULTATE :
21). YPT = 28800 Kg boabe porumb
22). YST = 13000 Kg coceni
23). VT = 21200 lei
24). CM = 9961.016 lei
25). CO = 650 lei
26). CH = 10602 lei
27). CT = 11884.34 lei
28). PT = 9315.662 lei
29). YPU = 2880 Kg grau boabe / ha
30). YPR = 1549 Kg grau boabe / ha aduc profit
31). CPP = 0.4126 lei cheltuieli / 1 Kg boabe grau
32). RMP = 0.7839 lei profit / 1 leu cheltuit
33). RDP = 4.6727 lei crestere profit / 1 leu crestere de cheltuieli
( V 1 = – 1.697871; V 2 = 3.100979 x 10 – 4 )
34). ERP = 5.96 % crestere profit / 1 % crestere cheltuieli

Societatea are ca obiectiv central extinderea obiectului de activitate, și anume producția
vegetală, iar în acest sens au fost arendate suprafața de 200 Ha teren arabil pe raza județului
Braila.
Activitatea a început cu comerț cu produse de prima necessitate și prestări servicii.
În 2017 a început să desfășoare activitate de cultivare si mecanizare a terenului agricol,in
momentul de față are concesionate și arendate suprafața de 500 ha de teren agricol și detine o
ferma de crestere a animalelor pentru obtinerea laptelui.
Obiectul principal de activit ate:
0111 – cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante n.c.a;
0121 – Creșterea animalelor, activitatea fermelor pentru obținerea laptelui;
0130 – Activități de ferme mixte ( cultură vegetală combinată cu creșterea animalelor);
1561 – Fabricarea produselor de morărit;
1571 – Fabricarea produselor pe ntru hrana animalelor de fermă;
Concluzie : această variantă tehnico -economică este în zona de creștere accelerată a
productiei . Aceasta analiză s -a efectuat în general pentru un ha de cereale și întrep rinderea
noastră realizează profit si încasează satisfacție pentru 500 ha de culturi agricole.

46 3.3 Analiza principalilor indicatori tehnico -economici și financiari realizați în
producția animală prin atragerea fondurilor europene (studiu de caz)

Exploataț iile agricole cu profil zootehnic si mixte care vizează investiții necesare
obținerii nutreț urilor/ furajelor utilizate in hranirea propriilor animale de ferma se incadreaza in
anvelopa financiara destinata sectorul animal (zootehnic).
Se va avea i n vedere ca din documentele justificative anexate Cererii de finantare sa
reiasa ca obiectivul principal al proiectului, indiferent de tipul investitiei vizate, il reprezinta
cresterea animalelor.
În cazul fermelor mixte care vizeaza investitii necesare ob tinerii nutreturilor/ furajelor
utilizate in hranirea propriilor animale de ferma, se va avea in vedere ca suprafata agricola vizata
de proiect (peste 50% din suprafata) sa fie destinata asigurarii hranei animalelor din cadrul
exploatatiei agricole.
Solici tantul trebuie să respecte următoarele: să desfășoare activităț i economice ca
persoana fizica autorizata/ intreprindere individuala/intreprindere familiala/ persoana juridica
romana; sa actioneze in nume propriu; sa asigure surse financiare stabile si sufi ciente pe tot
parcursul implementarii proiectului.
Pentru a putea accesa fonduri europene un solicitant trebuie sa fie inregistrat cel putin ca
Persoana fizica autorizata (infiintata in baza OUG nr. 44/2008, cu modificarile si completarile
ulterioare); Int reprindere individuala (infiintata in baza OUG nr. 44/2008, cu modificarile si
completarile ulterioare); Intreprindere familiala (infiintata in baza OUG nr. 44/2008, cu
modificarile si completarile ulterioare) sau ca societate comerciala.
Investitia trebui e sa se realizeze in cadrul unei ferme cu o dimensiune economica de
minim 8.000 SO (valoarea productiei standard). Dimensiunea economica a exploatatiei agricole
se calculeaza conform Cererii de finantare, punctului din cadrul Cererii de finantare – Stabili rea
categoriei de ferma (exploatatie agricola) – dupa cum urmeaza:
In cazul exploatatiilor agricole care prevad in cadrul proiectului modernizarea acesteia,
respectiv, investitii in unitatea/ unitatile de productie existente care impreuna alcatuiesc
exploa tatia, extinderea/ diversificarea activitatii agricole desfasurate anterior depunerii
proiectului cu un alt cod CAEN de agricultura (adica extinderea profilului agricol), extinderea
diversificarea exploatatiei agricole prin infiintarea unei noi unitati de productie, dimensiunea se
va calcula pe baza inregistrarilor din perioada (campania) de depunere a cererii unice de plata pe
suprafata in Registrul unic de identificare de la APIA din perioada de depunere stabilita conform
legislatiei nationale din anul de punerii Cererii de finantare sau din anul anterior (in cazul in care
solicitantul nu a reusit sa depuna la APIA cererea unica de plata pentru campania anului in curs)
si/ sau a ultimei inregistrari/ actualizari in Registrul Exploatatiei de la ANSVSA/ DSVSA
efectuata inainte cu cel mult 30 de zile fata de data depunerii Cererii de finantare/Pasapoartelor
emise de ANZ tinand cont dupa caz, de Nota explicativa a RICA din subsolul tabelului SO din
CF.
În cazul in care expertul nu regaseste in IACS suprafata de teren mentionata de solicitant
in tabelul cu SO sau exista diferente intre suprafata de teren declarata in proiect si cea din IACS,
expertul va solicita APIA sa certifice ca solicitantul s -a inscris in sistem/ evidentele APIA cu
suprafata declarata in Cere rea de finantare.
În cazul proiectelor care prevad desfasurarea pentru prima data a unei activitati agricole
(solicitantul este inscris cu exploatatia agricola la APIA/ ANSVSA de mai putin de 12 luni sau

47 nu a depus nici o cerere de plata la APIA pana la da ta depunerii Cererii de finantare)
dimensiunea economica va fi calculata in baza suprafetei identificate in APIA si a previziunilor,
din punct de vedere al culturii si/ numarului de animale, din documentatia tehnico -economica a
proiectului, la sfarsitul pr imului an de monitorizare, ca urmare a realizarii investitiilor propuse
prin proiect (indiferent daca solicitantul figureaza cu terenuri cultivate sau necultivate si/ animale
in posesie la momentul depunerii CF).
Investitii eligibile sunt in infiintarea, extinderea si/ sau modernizarea fermelor
zootehnice, inclusiv tehnologii eficiente de reducere a poluarii si respectarea standardelor
Uniunii care vor deveni obligatorii pentru exploatatii in viitorul apropiat, si cele pentru
depozitarea/ gestionarea adecv ata a gunoiului de grajd in zonele unde aceasta cerinta este in curs
de aplicare;
In vederea respectarii conditiilor de bune practici agricole pentru gestionarea gunoiului
de grajd/ dejectiilor de origine animala este necesar ca fiecare beneficiar care isi va propune
investitii pe sectorul zootehnic sa tina cont de prevederile Codului de bune practici agricole –
Anexa 8 la Ghidul solicitantului, sa -si calculeze si sa -si prevada, prin proiect, capacitatea de
stocare aferenta a gunoiului de grajd/ dejectiilor de origine animala (in conformitate cu Anexa 7
„Calculator – Cod Bune Practici Agricole”) precum si cantitatea maxima de ingrasaminte cu azot
care pot fi aplicate pe terenul agricol.
Acest calcul se va intocmi prin introducerea datelor specifice in calcul atorul de capacitate
a platformei de gunoi fila „productie de gunoi” din documentul numit „Calculator – Cod Bune
Practici Agricole”.
In ceea ce priveste standardele privind cantitatile maxime de ingrasaminte de azot care
pot fi aplicate pe terenul agricol, acestea se vor calcula prin introducerea datelor specifice in
calculatorul privind cantitatea maxima de ingrasaminte care pot fi aplicate pe teren agricol din
fila „PMN”.
Principiul dimensiunii exploatatiei care vizeaza exploatatiile de dimensiuni medii:
Exploatatia agricola avand dimensiunea economica intre 12.000 – 250.000 SO (valoarea
productiei standard).

1.1. ≥12.000 – ≤50.000 15 p
1.2. >50.000 – ≤100.000 13 p
1.3. >100.000 – ≤ 250.000 11 p
Punctarea se va realiza pe baza dimensiunii economice pe car e o va atinge întreaga
exploataț ie ca urmare a investitiilor propuse prin proiect, inclusiv in cazurile in care investitia
propusa prin proiect nu afecteaza toata exploatatia, asa cum reiese din documentatia tehnico –
economica,
corelata cu informatiile furn izate in cadrul punctului Stabilirea categoriei de ferma, din cadrul
Cererii de finantare.
Principiul sectorului prioritar conform analizei socio -economice precum sectorul
zootehnic (suine, bovine si pasari) si vegetal (cereale, plante oleaginoase si prote ice, cartofi si
legumicultura in spatii protejate, inclusiv producere de material saditor)
Bovine (inclusiv bubaline)
a) Carne 20 p
b) Lapte, inclusiv rase mixte 19
SC. MAREX SRL Brăila , este o societate cu răspundere limitata, înscrisa la Oficiul
Regist rului Comerțului cu Sediul este in comuna Tichilesti județul Braila, iar obiectul principal

48 de activitate îl reprezintă cultivarea cerealelor , porumbului și a altor plante n.c.a si cresterea
animalelor COD CAEN 0111 și 0121,Vlaicu George , în calitate de asociat unic, născut la data
de 19.10.1969, domiciliat in comuna Tichilesti jud.Braila, identificat cu CI seria BR nr.201651,
eliberat de Poliția Braila la data de 04.03.2004, CNP 1691019072632 este administratorul
societății având puteri depline.
Capitalul social al societății este in suma de 15000 lei RON, total subscris și vărsat,
format din 1500 părți sociale, fiecare parte socială fiind în valoare de 10 lei.
Societatea are ca obiectiv central extinderea obiectului de activitate, și anume produ cția
vegetală, iar în acest sens au fost arendate suprafața de 200 Ha teren arabil pe raza județu lui
Braila.
Activitatea a început cu comerț cu produse de prima necessitate și prestări servicii.
În 2017 a început să desfășoare activitate de cultivare si me canizare a terenului agricol,in
momentul de față are concesionate și arendate suprafața de 500 ha de teren agricol și detine o
ferma de crestere a animalelor pentru obtinerea laptelui.
Obiectul principal de activitate:
0111 – cultivarea cerealelor, porum bului și a altor plante n.c.a;
0121 – Creșterea animalelor, activitatea fermelor pentru obținerea laptelui;
0130 – Activități de ferme mixte ( cultură vegetală combinată cu creșterea
animalelor);
1561 – Fabricarea produselor de morărit;
1571 – Fabricarea produselor pentru hrana animalelor de fermă; numărul de ordine
J07/705/2017, având codul unic de înregistrare fiscală 350315
Sediul este in comuna Tichilești județul Bră ila, iar obiectul principal de activitate îl
reprezintă cultivarea cerealelor , porumb ului și a altor plante n.c.a si cresterea animalelor COD
CAEN 0111 și 0121,Vlaicu George , în calitate de asociat unic, născut la data de 19.10.1969,
domiciliat in comuna Tichilesti jud.Braila, identificat cu CI seria BR nr.201651, eliberat de
Poliția Bra ila la data de 04.03.2004, CNP 1691019072632 este administratorul societății având
puteri depline.
Capitalul social al societății este in suma de 15000 lei RON, total subscris și vărsat,
format din 1500 părți sociale, fiecare parte socială fiind în valoare de 10 lei.
Societatea are ca obiectiv central extinderea obiectului de activitate, și anume producția
vegetală, ia r în acest sens au fost arendate suprafața de 200 Ha teren arabil pe raza județului
Braila.
Activitatea a început cu comerț cu produse de prima necessitate și prestări servicii.
În 2017 a început să desfășoare activitate de cultivare si mecanizare a terenu lui agricol,in
momentul de față are concesionate și arendate suprafața de 500 ha de teren agricol și detine o
ferma de crestere a animalelor pentru obtinerea laptelui.
Obiectul principal de activitate:
0111 – cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante n.c.a;
0121 – Creșterea animalelor, activitatea fermelor pentru obținerea laptelui;
0130 – Activități de ferme mixte ( cultură vegetală combinată cu creșterea animalelor);
1561 – Fabricarea produselor de morărit;
1571 – Fabricarea produselor pentr u hrana animalelor de fermă;

49 SC MAREX SRL Fermă cu 50 de vaci

Dimensiunea efectivului %
Vaci 50 50
Juninci 10 10
Vițele 18 luni și peste 5 5
Vițele de 12 -18 luni 10 10
Vițele de 6 -12 luni 10 10
Vițele de 3 – 6 luni 5 5
Vițele de 0 – 3 luni 5 5
Tăurași 5 5
Total 100 100,00

O proiectare tehnico -economică a unei microferme cu 50 de vaci are în vedere unele
aspecte legate de resurse și indicatorii necesari, astfel:
Investiția unui grajd de 50 vaci de lapte și a unui adăpost pentru tineretul aferent.

Grajd pentru 50 vaci Adăpost tineret taurin
Lungimea = 52,5m Lungimea= 20m
Lățimea= 11,5 m Lățimea= 11,5 m
Suprafața = 03,75 m2 Suprafața= 230 m2
Volum adăpost vaci:
11,5(î) = 1.509,37 m3 Volum grajd tineret: 52,5 (L) x
20 x 11,5 x2,5 = 575 m3

Indicatori folosiți în tehnologia vacilor de lapte
Suprafața de adăpostire
cazare a unei vaci 603,75 m2 (12,07 m2/animal)
Suprafața de 2,22 m2
Indicele volum de aer adăpost 25,58 m3/animal
Coeficient de luminozitate ½ din suprafața grajdului
Front de furajare 1,15 -1,20 m/animal
Consum zilnic de masă verde 75 kg/cap/zi

Evaluarea construcției

Suprafața construită: categoria vaci 603,75 m2
Suprafața construită: categoria tineret bovin 230,00 m2
Total suprafața construită 833,75 m2
Valoarea adăpost vaci: 603,75 x 474,14 RON/ m2 = 286.260 RON
Total valoare adăpost vaci + tineret 395.312 RON
Instalații adăpare: 25 buc. X 20 RON 500 RON
Aparat de muls: 2 buc. X 1.500 RON 3000 RON

Total investiție: (adăpost vaci + dotări ) 286.260 + 500 +3000=289.760 RON
Investiție biologică
50 vaci x 3.500 RON/vacă = 175.000 RON

50 Total investiție (adăpost + dotări + valoarea vacilor) = 464.760 RON
Cheltuieli de exploatare

( sezon de vară, categoria vaci de lapte)
Consum furaje: Masă verde ( leguminoase + ierburi perene)= 675.000 kg Nutreț combinat=
45.000 kg
Grosiere (paie)= 27.000 kg
(sezon de iarnă, categoria vaci de lapte)
Fân ( leguminoase + ierburi perene)= 72.000 kg
Suculente ( sfeclă furajeră, gulii, siloz de porumb)= 180.000 kg
Amestec concentrate + P.V.M.= 46.250 kg
Așternut (paie) = 18.500 kg

Consum de furaje l a categoria tineret bovin ( kg)
Categoria de animale Masă verde Nutreț
combinat Făn Suculente Paie
Juninci 54.000 14.600 29.200 27.000 54.000
Vițele de 18 luni 22.500 7.300 12.775 31.500 27.000
Vițele de 12 -18
luni 45.000 7.200 10.800 45.500 36.000
Vițele de 6 -12 luni 36.000 5.400 9.000 27.000 36.000
Vițele de 3 – 6
luni 13.500 2.250 4.500 9.000 18.000
Vițele de 0 – 3 luni – 900 900 – 18.000
Tăurași 22.500 2.700 8.100 13.500 27.000
Total 193.500 40.350 75.275 153.500 21.6000

Costul furajelor (total animale)
Masă verde 868.500 x 0,15RON/kg = 130.275 RON
Suculente 333.500 x 0,2 RON/kg =66.700 RON
Fân 147.275 x 0,25 RON/kg = 36.818,75 RON
Furaj combinat 131.600 x 0,4RON/kg= 52.640 RON
Paie 67.100 x0,08 RON/kg =5.368 RON
Total 291.801,75 RON

Costul furajelor la categoria vaci de lapte
Masă verde 675.000 x 0,15 RON/kg = 101.250 RON
Fân 72.000 x 0,25 RON/kg = 18.000 RON
Suculente 180.000 x 0,2 RON/kg=36.000 RON
Amestec concentrat 91.250 x 0,4 RON/kg=36.500 RON
Paie 45.500 x0,08 RON/kg = 3.640 RON
Total 195.390 RON

51
Costul furajelor la categoria tineret taurin
Masă verde 193.500 x 0,15 RON/kg = 29.025 RON
Fân 75.275 x 0,25 RON/kg =18.818,75 RON
Suculente 153.500 x 0,2 RON/kg= 30.700 RON
Amestec concentrat 40.350x 0,4 RONkg= 16.140 RON
Paie 21.600x 0,08RON/kg = 1.728 RON
Total 96.411,75 RON

52
Suprafețe le necesare de culturi furajere ( modul de 50 vaci)
Categoria de furaje Cantitatea necesară Producția medie
to/ha Revin ha UN/ha
Masă verde 868.500 45 19,30 8.100
Porumb siloz 166.750 30 5,56 6.600
Sfeclă furajeră 166.750 80 2,08 9.600
Fân 147.275 1 18,40 4.000
Paie 67.100 4 – –
Cereale 131.600 32,90 4.400
Total 78,24 4.798

Costul apei pentru animale
Vaci 50 cap x 55 l/cap/zi x 365 zile x 0,005 RON/litru = 5.018,75 RON
Tineret 50 x 30 l/cap/zi x 365 zilex 0,005 RON/litru = 2.737,50RON Total = 7.756,25 RON
Costul iluminatului
Vaci 10 becuri/100 W x 5 h x 365 x 0,1529 lei/kwh= 2.790,42 RON
Tineret 3 x 5 x 365 x 0,1529 RON = 837,12 RON
Total = 3.627,54 RON
Cheltuieli de îngrijire a animalelor
Vaci 2 îngrijitori x 350 RON x 12 luni = 8.400 RON
Tineret 1 x 350 x 12 = 4.200 RON
Total = 12.600 RON
Cheltuieli sanitar – veterinare
Vaci 50 cap x 80 RON/cap =4.000 RON
Tineret 50 x 30 = 1.500 RON
Total = 5.500 RON
Asigurări: (0,5% din valoarea animalelor și adăposturilor)
Valoarea grajd 286.260,0920 RON x 0,5% = 1.431,30 RON
Valoare vaci 50 cap x 3.500 RON x 0,5% = 875,00 RON
Valoare tineret taurin 50 cap x 1000 RON x 0,5% = 250,00 RON
Total = 2.556,30 RON

Total cheltuieli de exploatare pe an
Specificare Categoria de animale Total
Vaci Juninci + tineret
Cheltuieli furaje 195.390 96.411,75 291.801,75RON
Cheltuieli apă 5.018,75 2.737,5 7.756,25
Cheltuieli energie
electrică 2.790,42 837,13 3.627,55
Cheltuieli salarii 8.400 4.200 12.600

53
Cheltuieli
amortizare 5.925,20 1.467,92 7.393,12
Cheltuieli asigurare 2.306,30 476,98 2.783,28
Cheltuieli
medicamente 4.000 1.500 5.500
Total 223.830,67 107.631,28 331.461,96 RON

Evaluarea producției de lapte
50 vaci x 6000 kg/cap x 1 RON/litru = 300.000 RON
Evaluarea producției de carne
8 vaci x 550 kg x 4,5 RON/kg=19.800 RON
2 tăurași x 400 x 5 RON/kg= 4.000 RON
Total=23.800 RON
Rezultate economice ( beneficii și indicii de rentabilitate)
Beneficiu = 300.000,0 – 223.830,67= 76.169,32 RON
Rata rentabilității = 76.169,32 /223.830,67 = 34%
Producția minmă de lapte comercializabilă pe vacă pentru rentabilitatea zer o (0).
Pragul de rentabilitate este de: 223.830,67 : 1 RON/litru : 50 cap = 4.476 l/vacă
Prețul minim de vânzare a laptelui pentru rentabilitatea zero(0)
Pragul de rentabilitate este de:223.830,67 : 6000 litri/vacă :
50 cap = 0,746 RON/ litru de lapte
Termen de recuperare a investiției :464.760,09/76.169,32 = 6 ani

54
REZULTATE TEHNICO -ECONOMICE ȘI FINANCIARE
1. vaci de lapte 50 capete
2. viței nou născuți 50 capete
Efectiv mediu de vaci în anul de plan 50
Număr zile furajate în anul de plan 18.250

Cheltuieli directe

Total 228.030,67 RON
Retribuirea muncii 12.600 RON
Furaje + așternut 195.390 RON
Medicamente și material biologic 4.000 RON
Reparații curente și capitale (investiție) 289.700 RON
Amortizare specifică 5.925,20 RON
Combustibil, carburanți, lubrefianți, energie, apă 7.809,17 RON
Alte cheltuieli materiale directe (Asigurare) 2.306,30 RON
Alte elemente de muncă vie direct –

Cheltuieli indirecte
Total col.( 12 +13) 600 RON
-d.c. comune 400 RON
-d.c. generale 200 RON
Din total indirecte ( col.) cheltuieli materiale –
Cheltuieli aferente produselor și produșilor din anul de plan (3-11) 228.630,67 RON
Valoarea producției secundare (valoare de întrebuințare) 2.250 RON
Rest cheltuieli aferente producției principale (15-16) 226.380,67 RON
Producția principală
Felul produsului (lapte) -U/M hl
Total hl 3.000
Costuri de producție= 0.7546 RON/litru lapte

Preț mediu de vânzare
Producția vândută ( hl) 1 RON/litru lapte
2.800
Producția medie/vacă ( l) 6000
Cheltuieli pe ziua furajată (RON) (15/2) 125.277
Cheltuieli pe cap de animal (15/1) 4.572.61 RON
Beneficiu (22 -21) RON/litru lapte 2.454
Rentabilitate (27/21) 32,5%

55
3.4 Recomandarea unor variante de dezvoltare și eficientizare a producției agricole
din județul Brăila prin atragerea fondurilor europene

Economia rural ă româneasc ă are ca tr ăsătură predominant ă procentul foarte mare al fermelor
de subzisten ță, care produc în principal pentru autoconsum, comercializând pe pia ță doar
întâmpl ător produsele ob ținute. F ărâmițarea parcelelor, dot ările tehnologice insuficiente sau
depășite și dezorganizarea segmentelor de pe filiera de produs, m ăresc decalajele în raport cu
celelalte state membre. Totodat ă, fermele de subzisten ță au acces dificil la alte surse de venituri.
În acest context ac țiunile trebuie îndreptate c ătre optimizarea func ționării pie ței agricole prin
măsuri de reglementare ale interven ției și stocajului public, depozitarea privat ă, comercializarea
și produc ția, comer țul intracomunitar și cu state ter țe.
În domeniul funcționarii piețelor agricole
– a fost continuat procesul organiz ării structurilor asociative ale fermierilor, cu scopul
eficientiz ării valorific ării în pia ță a produselor proprii ale me mbrilor;
– au fost ini țiate procedurile de recunoa ștere pentru un num ăr de 6 grupuri de produc ători, din
care 2 grupuri de produc ători în sectorul legume -fructe și 4 grupuri de produc ători în
sectoarele cereale și oleaginoase ;
– au fost recunoscute 3 organiza ții de produc ători în sectorul legume -fructe și a fost retras ă
recunoa șterea pentru 6 grupuri de produc ători din sectorul legume -fructe;
– în sectorul tutunului, au fost autoriza ți un num ăr de 3 unit ăți de prim procesare a tutunului
brut.
– a fost î naintat ă notificare la CE a noului Program Na țional de Sprijin al Romaniei în sectorul
vitivinicol 2014 – 2018 cu urm ătoarele m ăsuri: restructurarea și reconversia podgoriilor;
asigurarea recoltei planta țiilor viticole, promovarea vinurilor cu D.O.C., I.G. și a vinurilor
pentru care se indic ă soiul; investi ții. Cuantumul alocat României, conform anexei VI din
R(UE) nr. 1308/2013, reprezentând sprijinul acordat din partea Uniunii este de 47,7 milioane
de euro anual, pentru perioada de programare 2014 – 2018.
– pentru reglementarea organiz ării pie ței în sectorul zah ăr, a fost elaborat OM nr.318/2013
privind recunoa șterea acordului interprofesional pentru sfecla de zah ăr;
– a continuat implementarea sistemului informa țional de pre țuri de pia ță pentru cereale,
oleaginoase, zah ăr, legume -fructe, transmiterea acestora la Comisia European ă, transmiterea
de informa ții operative conform angajamentelor asumate privind furnizarea de date c ătre
Comisie;
– în sectorul vie – vin au fost aprobate 5 programe de promovare vinur i pe pie țe terțe aprobate
pentru 4 beneficiari (China, Japonia, Canada, Federa ția Rus ă, Coreea de Sud, Vietnam),
dintre care 4 programe noi cu durata de trei ani fiecare și 1 prelungire de program, cu durata
de doi ani.
– colectarea și procesarea datelor c u privire la evolu ția pre țurilor medii prin Sistemul
Informa țional de Pia ță a Produselor Agricole (SIPPA) și raportarea s ăptămânal ă de
informa țiile c ătre DG AGRI conform legisla ției comunitare;
– transmiterea pre țurilor și a notific ărilor obligatorii, cf. Regulamentelor Europene, pe sec țiuni
de interes c ătre exper ții Comisiei;

Organizare de piață
Activitatea a fost asigurat ă de compartimentul organizare de pia ță din cadrul Direc ției
Generale Industrie Alimentar ă a MADR și a urm ărit elaborarea strategiil or de dezvoltare a
politicilor organiz ării comune de pia ță, care vizeaz ă orientarea produc ției agricole și stabilizarea
piețelor, în vederea reglement ării produc ției și a comer țului, în conformitate cu Regulamentul
CE nr. 1234/ 2007 al Consiliului European. Activit ățile specifice desf ășurate au vizat
propunerea de solu ții, resurse, instrumente, m ăsuri și programe pentru func ționarea organiz ării

56
pieței produselor agroalimentare, bazate pe obiectivele MADR, conform Cadrului european de
funcționare a Organiz ării Comune de Pia ță (OCP), a normelor și strategiilor comunitare și
interna ționale pe filiere de produs.

În vederea promov ării unor ini țiative adecvate a fost asigurat contactul cu federa țiile,
asocia țiile, institutele și stațiunile de cercet ări agricole, institute de înv ățământ superior agricol
precum și cu institu ții interna ționale din domeniu.
Dintre variantele pentru dezvo ltarea si eficientizarea producț iei agricole din județul Brăila
prin atragerea fondurilor europene enumeram si :
 Cunoștințe adecvate în rândul fermierilor
 Servicii de consiliere și consultanță agricolă adecvate și de calitate
 Adaptarea activităților de cercetare și a rezultatelor cercetării la nevoile fermierilor și
procesatorilor
 Nivel adecvat de capital și tehnolog ie pentru realizarea de activități agricole moderne
 Modernizarea sectorului de procesare a produselor agricole și adaptarea acestuia la
standardele UE
 Reîntinerirea generațiilor de fermieri
 Restructurarea și modernizarea fermelor mici, în ferme orientate c ătre piață
 Înființarea de grupuri și cooperative de producători
 Lanțuri alimentare integrate
 Acces facil la instrumente financiare adecvate pentru fermieri, procesato ri, a micilor
antreprenori din zonele rurale

Cunoștinț e adecvate in randul fermierilor
Majoritatea fermierilor din România, în special cei ce dețin exploatații de dimensiuni mici și
mijlocii, nu dispun de cunoștințe adecvate în domeniul metodelor de management, al
tehnologiilor și standardelor moderne de producție, în special în sectorul zoote hnic și horticol,
axându -se preponderent pe experiența practică tradițională. De asemenea, nivelul de
conștientizare, cunoștințe și abilități a acestora cu privire la metode moderne și inovative de
procesare și marketing al produselor agricole, inclusiv în contextul lanțurilor scurte de
aprovizionare, este insuficient pentru a putea răspunde cererii pieței și a îndeplini standardele la
nivel european. În plus, aceștia nu dețin suficiente cunoștințe cu privire la practicile de mediu
care conduc la conservare a biodiversității și protecția resurselor de sol, un management eficient
al apei și nu dețin informații privind practicile agricole care contribuie la o mai bună adaptare la
efectele schimbărilor climatice în zonele cu risc și la reducerea emisiilor de GES și amoniac.
Evoluția în sectorul agro -alimentar din România necesită un nivel ridicat de instruire tehnică,
economică și de management al afacerii la nivel de fermă, pentru a îndeplini cu succes
standardele UE (siguranță alimentară, sănătatea animalelor, norme de mediu, etc.) și de a face
față unui mediu concurențial.
Îmbunătățirea nivelului de cunoștințe și aptitudini a fermierilor va contribui la
restructurarea/modernizarea fermelor (de dimensiuni mici și mijlocii), diversificarea gamei de
produse, orie ntarea către piață a fermelor mici, adoptarea de tehnologii inovative și bune practici,
în special de către fermierii tineri și crearea de lanțuri scurte de aprovizionare. De asemenea, va
fi încurajat managementul sustenabil al resurselor naturale și adapt area la schimbările climatice.

Servicii de consiliere și consultanță agricolă adecvate și de calitate
Serviciile de consultanță agricolă din RO sunt insuficiente și nu răspund cerințelor pieței.
Situația afectează în special tinerii fermieri care vor să se instaleze ca șefi de exploatație, care au

57
un potențial mai mare de dezvoltare și micii fermieri. Ei a u nevoie de acces la servicii de
consultanță de calitate și adaptate cerințelor lor cu privire la dezvoltarea planurilor de afaceri,
fermei, inovare, adaptarea la standarde și la cerințele pieței, orientarea spre piață, crearea de
forme asociative, promova rea antreprenoriatului. Exploatațiile agricole necesită servicii de
consultanță care să le sprijine în îmbunătățirea activităților agricole din punct de vedere al
performanțelor economice și din punct de vedere al practicilor de mediu care aduc beneficii
biodiversității, solului și apei și care contribuie la o mai bună adaptare la efectele schimbărilor
climatice în zonele cu risc și la reducerea emisiilor de GES și amoniac. Nevoile specifice,
generate în principal de fragmentarea excesivă a exploatațiilor a gricole și de lipsa formelor
asociative, au perpetuat fenomenul de dualitate a fermelor mici și a fermelor comerciale, cu
nevoi diferite de servicii de consultanță. În plus, populația din mediul rural are nevoie de
consultanță specifică cu privire la iniți erea de activități economice în mediul rural, în domenii
non-agricole.
Furnizarea de consiliere specifică pentru fermierii tineri și mici urmărește creșterea
gradului de penetrare pe piață a micilor fermieri, creșterea viabilității economice a exploatațiilor
conduse de fermierii tineri dar și la diversificarea activităților la nivel de fermă, cu efecte
ulterioare asupra competitivității exploatațiilor. Consilierea pe aspecte particulare ale procesului
de constituire și dezvoltare a formelor asoc iative va stimula formarea grupurilor de producători și
îi va ajuta în fazele de dezvoltare efectivă și de implementare a proiectelor de investiții.
Consultanța acordată inițierii de noi afaceri la scară mică în mediul rural va contribui la
stimularea spir itului antreprenorial și la dezvoltarea economică a zonelor rurale. În plus,
consultanța acordată va urmări promovarea unui management sustenabil al resurselor naturale,
adaptarea la efectele schimbărilor climatice și reducerea emisiilor GES și amoniac și
conformarea la obligațiile specifice măsurilor PNDR.

Adaptarea activităților de cercetare și a rezultatelor cercetării la nevoile fermierilor
și procesatorilor.
În România, sectorul de cercetare -inovare nu este suficient de adaptat nevoilor specifice
ale fermierilor, și procesatorilor. Problemele structurale ale agriculturii din România, provocările
referitoare la protecția mediului, efectele schimbărilor climatice și gradul scăzut de adaptare la
cerințele pieței sunt aspecte ce mențin un decalaj ridicat între cerințele pieței, în contextul
schimbărilor climatice și al impactului asupra protecției mediului și posibilitățile reale de
producție și procesare și comercializare. Colaborarea modestă între fermieri și actorii ce
promovează cercetarea -inovarea a c ondus la limitarea transferului de cercetareinovare dinspre
furnizorii de CDI către fermieri pe problematici punctuale. Este astfel necesar ca fermierii,
consultanții, unitățile de cercetare și alte părți interesate, să conlucreze la identificarea soluțiil or
inovative la problemele specifice cu care se confruntă sectorul, cum ar fi folosirea practicilor
prietenoase cu mediul, optimizarea utilizării resurselor și factorilor de producție. Implementarea
de tehnologii și procese inovatoare, dezvoltate și spriji nite prin activități de cercetare -inovare,
identificate de fermieri și care găsesc în furnizorul de cercetare, dezvoltare inovare un partener în
abordarea problematicilor sale, va genera efecte socio -economice și de mediu pozitive, precum:
creșterea produc ției, dezvoltarea și promovarea de produse alimentare de calitate, stimularea
creării de lanțuri scurte de aprovizionare, scăderea consumului de combustibil și îmbunătățirea
condițiilor de lucru ale fermierilor.
Colaborarea dintre fermieri, mediul de afac eri și cercetători pentru inițiative de cercetare
prin intermediul grupurilor operaționale este importantă în special pentru sectorul pomicol,
întrucât restructurarea și modernizarea acestui sector necesită atât noi soiuri, cât și noi tehnici de
management .

58
Nivel adecvat de capital și tehnologie pentru realizarea de activități agricole moderne
Agricultura RO are un nivel insuficient de dotare cu utilaje/echipamente, uzate
fizic/moral cu impact negativ în productivitate. Mulți fermieri, inclusiv cei din zon a montană, au
sistemele de producție bazate pe o mecanizare învechită, de calitate slabă și clădiri/facilități de
depozitare inadecvate. Activele corporale nu sunt adaptate condițiilor de producție, mai ales în
perioadele de vârf. Multe ferme au dificultăț i în adoptarea de noi tehnologii din cauza
mijloacelor financiare proprii insuficiente și accesului redus la finanțare. Fermele mici și
mijlocii, au nevoie de sprijin pentru a valorifica potențialul și a deveni competitive. Au nevoie
de investiții în mode rnizare și construcții de facilități, echipamente, mașini, spații post -recoltare
și condiționare, sisteme de sortare, calibrare, mijloace de producție, etc. Există nevoia
prioritizării sub -sectoarelor agricole cu tendințe de diminuare a efectivelor, în spe cial bovine și
suine, pentru că RO este tradițional consumatoare de carne, iar potențialul de creștere economică
poate fi exploatat în aceste sectoare, dar și în sectorul păsări, unde producția se confruntă cu
competitivitate în creștere. Sectorul culturil or de câmp are randament sub potențialul agricol.
Fermele mari au deficit semnificativ legat de aplicarea ultimelor tehnici și tehnologii ce permit o
dezvoltare competitivă cu impact redus asupra mediului. Abordând aceste nevoi, fermele vor
îmbunătăți efi ciența costurilor și productivitatea muncii, diversifica veniturile și standardele –
inclusiv cele de protecția mediului, igiena, bunăstarea animalelor.
Abordarea nevoilor fermelor zootehnice pentru îmbunătățirea accesului la instalații și
echipamente ad ecvate privind managementul gunoiului de grajd, le va permite îmbunătățirea
standardelor și reducerea emisiilor GES. Fermele vor fi încurajate să utilizeze tehnologii pentru
un bun management al solului/apei, vor fi adaptate la efectele schimbărilor climat ice în contextul
tendințelor de scădere a suprafețelor cultivate cu legume și fluctuațiilor majore pentru anumite
specii. Va exista o orientare mai bună către sisteme de irigații performante ce contribuie la
eficiența utilizării apei, dotări/echipamente ca re duc la scăderea consumului de energie și
echipamente de producție/utilizare a energiei regenerabile în ferme.

Modernizarea sectorului de procesare a produselor agricole și adaptarea acestuia la
standardele UE
În România, sectorul de procesare a produse lor agricole are nevoie de investiții pentru
crearea de capacități noi de procesare, de echipamente și tehnologii modernizate, de fluxuri
tehnologice care să permită respectarea noilor standarde comunitare și îmbunătățirea
productivității. De asemenea, pen tru a absorbi o parte din forța de muncă excedentară din
agricultura de (semi)subzistență și pentru a valorifica potențialul de creștere al sectorului agro –
alimentar, este nevoie de creare de locuri de muncă în acest sector. Aceste nevoi evidențiază
fapul că industria alimentară din România încă are decalaje semnificative în ceea ce privește
valoarea adăugată a produselor agricole în raport cu capacitatea de producție a produselor
agricole autohtone.
Astfel este necesară concentrarea sprijinului pe acele p roduse agro -alimentare pentru care
oferta internă este relativ redusă comparativ cu potențialul existent. În mod specific nevoia de
investiții în spații de producție și tehnologii moderne, dezvoltarea de noi produse, aplicarea
practicilor și tehnologiilor inovative este mare în industria laptelui și a produselor lactate
(îndeosebi în zona montană), în procesarea produselor horticole, în industria cărnii, dar și a
produselor cu înaltă valoare adăugată. Progresele ce vor fi realizate în aceste domenii vor cre ște
numărul unităților noi de procesare care respectă standardele UE (siguranță alimentară și
trasabilitate) și ponderea pe piață a produselor autohtone cu valoare adăugată, vor echilibra
nevoia de procesare în raport cu producția internă cu efecte pozitiv e asupra balanței comerciale.
Crearea de noi unități de procesare va avea ca efect direct crearea de locuri de muncă contribuind
la promovarea ocupării forței de muncă și la reducerea decalajului între cerere și ofertă. De

59
asemenea, unitățile de procesare își vor putea eficientiza activitatea prin reducerea consumului
de energie și prin producerea și utilizarea energiei reg enerabile în propriile unități.

Reîntinerirea generațiilor de fermieri
Sectorul agricol se confruntă cu un grad ridicat de îmbătrânire în rândul proprietarilor și
managerilor de ferme. Această stare generează un efect negativ asupra nivelului de dezvoltare,
modernizare și implicit competitivitate și asupra bunelor practici de mediu în cadrul fermelor.
Fermele gestionate de fermierii în vârstă, prezintă de cele mai multe ori o slabă orientare spre
piață, o slabă adoptare a tehnicilor și tehnologiilor moderne și implementare a standardelor
comunitare, dar și o deschidere limita tă spre restructurare, divesificare, menținând astfel un
decalaj crescut în raport cu posibilitatea de creștere a competitivității. Există nevoia de
prioritizare a instalării tânărului fermier în următoarele sub -sectoare: apicol, ovine și caprine,
care au în continuare potential de creștere dar pentru care sunt mai potrivite investițiile la scară
mică, inclusiv creșterea valorii producției proprii comercializate. Sectorul bovine necesită
susținere, dat fiind declinul cu care se confruntă, conform analizei s ocio-economice din care
rezultă și nevoia de sprijin pentru sectorul vegetal în special legume, inclusiv material semincer
și săditor – conform analizei sectorului pomicol. Nevoia de atenuare și adaptare la schimbările
climatice prin utilizarea de resurse regenerabile, scăderea emisiilor de dioxid de carbon și
conștientizarea efectelor negative ale abandonării terenurilor agricole asupra dezvoltării
economice a zonelor rurale sunt aspecte ce au perspectivă limitată în rândul fermierilor mai în
vârstă.
RO a re nevoie de un număr mai mare de tineri fermieri, în special în zona montană, care
să preia managementul fermelor, inclusiv deja existente, să îmbunătățească productivitatea
fermelor și să crească accesul pe piață al acestora.
Creșterea semnificativă a p onderii proprietarilor/managerilor tineri de exploatații agricole
cu un nivel adecvat de cunoștințe, va conduce la îmbunătățirea capacității tehnice și a
potențialului de inovare, va genera un management sustenabil prin îmbunătățirea performanței
globale a exploatațiilor și o mai bună integrare a acestora pe piață. Tinerii fermieri vor putea să
investească și în alte active corporale precum teren agricol, construcții, echipamente, utilaje,
facilități de post -recoltare, mijloace de producție, etc.
Restructur area și modernizarea fermelor mici, în ferme orientate către piață
În România există un număr mare de ferme mici, de subzistență și semi -subzistență, care
utilizează o parte semnificativă a suprafeței agricole. La momentul de față, unele exploatații
datori tă dimenisunii economice sunt vulnerabile, multe dintre acestea au perspective limitate de
a-și îmbunătăți performanța economică și de a se îndrepta către piață. Aceste ferme au o
productivitate scăzută, o dotare tehnică deficitară, sunt de cele mai multe ori afectate de un grad
ridicat de fragmentate, aplică practici agricole tradiționale cu eficiență economică slabă și, astfel,
întâmpină dificultăți în procesul de adaptare la noile tehnologii. Prin urmare, fermele mici, cu
precădere cele din zona montană, au nevoie de un sprijin conjugat atât pentru realizarea de mici
investiții, dar și de sprijin în elaborarea și dezvoltarea unui plan de afaceri pentru a se orienta pe
piață și, a -și îmbunătăți managementul fermei. De asemenea micile exploatații zoothenice au
nevoie de sprijin pentru a investi în facilități indviduale de depozitare a gunoiului de grajd pentru
a se alinia cerințelor minime obligatorii de mediu. De asemenea, este nevoie de modernizarea
fermelor de subzistență și semisubzistență prin încurajar ea acestora de a se asocia sub formă de
cooperative sau grupuri de producători.
Fermierii cu parcele agricole fragmentate au nevoie de sprijin pentru a -și comasa
parcelele pentru a ajuta la îmbunătățirea eficienței și randamentului exploatațiilor agricole, atât
din punct de vedere al productivității cât și al protecției mediului. Coma sarea va permite un
acces mai bun și o mai bună eficiență a utilajelor, îmbunătățirea opțiunilor de producție ale

60
exploatației și managementului, va contribui la o piață funciară operațională și va îmbunătăți
viabilitatea generală a exploatațiilor.
Aborda rea acestei nevoi specifice României va asigura noi oportunități pentru facilitatea
restructurării fermelor, integrarea femelor mici pe piață, creșterea producției.
Acest sprijin va crea premisele ulterioare îmbunătățirii performanțelor economice prin
modernizarea fermelor mici prin investiții în active fizice.

Înființarea de grupuri și cooperative de producători
Fermierii români, în special micii fermieri, sunt încă reticenți în fața conceptului de
cooperare, în ciuda avantajului reciproc al unei astfel de cooperări.
De aceea, este necesară o abordare a acestui concept de cooperare mai intensă atât
sectorial cât și local între fermieri, în cadrul grupurilor de producători, pentru a -și îmbunătăți și
adapta producția la cerințele pieței (inclusiv pentru as pecte legate de aprovizionare, cantitate și
calitate) și pentru a -și comercializa produsele împreună (inclusiv prin lanțuri scurte de
aprovizionare). Este necesar sprijin specializat pentru a informa și stimula fermierii să se implice
în aceste structuri/g rupuri și pentru a le face să funcționeze eficient, în beneficiul membrilor.
Această nevoie ar trebui să fie abordată inclusiv printr -o politică fiscală care să stimuleze
înființarea și funcționarea de forme asociative în agricultură. Nevoile menționate ma i sus există
în toate sectoarele agricole,inclusiv si in sectorul pomicol caracterizat de lipsa asociațiilor, ceea
ce contribuie, de asemenea, la nivelul slab de competitivitate al producătorilor primari.
Prin asociere în activitățile de afaceri, fermieri i își vor consolida puterea de negociere,
pot cumpăra echipamente agricole, tehnologii și alte inputuri agricole la prețuri convenabile, pot
avea acces mai ușor la credite și pot introduce inovații și idei noi de management. Grupurile de
producători pot ju ca un rol important în rezolvarea problemelor de management cu care se
confruntă fermele și în construirea de mijloace de creștere a venitului acestora. Sprijinul pentru
înființarea de grupuri de producători în sectorul pomicol va contribui la reducerea de zavantajelor
structurale și la consolidarea poziției pe piață a fermierilor din acest subsector.

Lanțuri alimentare integrate
Existența și promovarea de lanțuri alimentare integrate, la nivelul fermei, cunoaște în
prezent un decalaj major în termeni de me tode de organizare și promovare care să permită
fermierului creșterea valorii adăugate a producției sale prin integrarea producției de materie
primă cu procesarea și comercializarea și o relație cât mai directă cu consumatorul. Nevoile de
creare și promo vare a lanțurilor alimentare sunt complexe, iar complexitatea acestora este dată
chiar de necesitatea unui sprijin concentrat pe intreg lanțul valoric dar și nevoia de acompaniere
a acestora cu informare și promovare dar și de cooperarea fermierilor în cad rul formelor
asociative. În prezent, toate aceste elemente privite individual au potențial, dar nevoia majoră
survine în integarea acestora în cadru organizat cu sprijin concentrat.
S-a identificat necesitatea facilitării legăturilor între producători, pr ocesatori și
comercianți în vederea unei mai bune valorificări și promovări a produselor, în special prin
acțiuni de marketing și cercetare de piață.
Competitivitatea producătorilor primari va fi îmbunătățită printr -o mai bună integrare a
acestora în cadr ul lanțului agroalimentar prin scheme de calitate. Folosirea sistemelor de calitate
asigură valoare adăugată produselor agroalimentare, creștere economică și crearea de locuri de
muncă. Comercializarea unui produs certificat pe piața garantează atât calita tea cât și
autenticitatea sa.
Astfel, pentru realizarea unor produse de înaltă calitate, fermierii acordă o atenție sporită
materiei prime utilizate, tehnicile de producție și prelucrare sunt îmbunătățite și respectă
standardele de calitate.

61
Acest spriji n, pentru dezvoltarea lanțului alimentar integrat, inclusiv pe filiera de produs,
va permite fermierilor din RO să își diversifice și își crească sursele de venit, pentru a dezvolta
legături durabile cu consumatorii, promovând rolul important deținut de a gricultură. În contextul
unor experiențe pilot în dezvoltarea de produse locale de calitate și a existenței de materii prime
de calitate, crearea de lanțuri alimentare integrate va deschide oportunități de piață pentru
fermieri și alți actori din mediul ru ral, pentru diversificarea gamei de produse, promovarea și
vânzarea produselor pe piețele locale sau aproape de sursa de producție, fie individual, fie în
comun.

Acces facil la instrumente financiare adecvate pentru fermieri, procesatori, a
micilor antreprenori din zonele rurale
Fermierii și întreprinderile non -agricole din spațiul rural au nevoie de acces facil la surse
de finanțare (inclusiv din punctul de vedere al costurilor, al perioadei de rambursare și al
garanțiilor) pentru a investi în afac erile lor. Situația este cu totul diferită în momentul de față,
deoarece în România instrumentele financiare sunt mai puțin accesibile întreprinderilor din
zonele rurale (în special celor nou înființate) și sectorului agricol în general. În ciuda
mecanisme lor financiare stabilite în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 –
2013, problema accesului la împrumuturile bancare este în continuare una dificilă in principal,
din cauza lipsei garanțiilor, dar si a politicii de creditare extrem de pruden te a bancilor
comerciale față de sectorul agricol și IMM -urile din rural.
Îmbunătățirea accesului la sursele de finanțare ar sprijini fermele în procesul de
modernizare și de orientare mai intensă înspre piață, inclusiv de participare la lanțuri scurte de
aprovizionare, în procesul de achiziționare mai competitivă a input -urilor, de diversificare a
producției și de îmbunătățire a operațiunilor și a viabilității generale. Instrumentele financiare
sunt importante în mod specific atunci când fermele încep pro iecte de dezvoltare rurală precum
și ȋn cazul inițiativelor antreprenoriale ȋn spațiul rural care necesită co -finanțare, avȃnd ȋn vedere
dificultatea acestor categorii de beneficiari de a -și asigura cofinanțarea privată datorită nivelului
scăzut de lichid ități la care se adaugă lipsa garanțiilor necesare pe ntru accesarea ȋmprumuturilor.

62
3.5 Identificarea unor strategii de produs, de preț, de promovare și valorificare în
vederea asigurării calității produselor, a siguranței consumatorului și a eficienței
economice a întreprinderilor din domeniu.

Marca reprezintă elementul esențial al strateg iei de produs, având rolul de a identifica un
produs oferit cumpărătorilor de către un producător sau un distribuitor. O afacere de succes este
strâns legată de un nume de succes. De aceea, în țările dezvoltate se pune un accent deosebit pe
alegerea numelu i afacerii, firmei, mărcii sau produsului.
Prin marcă se înțelege un nume, un termen, un semn, un simbol, un desen sau toate
combinațiile de astfel de elemente, care servesc atât la identificarea produselor, cât și la
diferențierea și garantarea acestora în cadrul concurenței de pe piață.
Marca îndeplinește următoarele funcții:
• funcția de diferențiere, care îi conferă produsului individualitate în comparație cu
alte mărci. Această funcție constituie un punct de plecare în elaborarea strategiilor de mar keting
de produs;
• funcția de specificitate, care îi conferă cumpărătorului calitate de purtător al
configurației unice atribute -produs;
• funcția de garantare, care îl asigură pe cumpărător că marca este un simbol al
calității; • funcția de informare, care face cunoscut produsul;
• funcția de rutinizare, care permite memorarea ușoară a produsului, cumpărarea
devenind un act reflex;
• funcția de personalizare, care evidențiază că alegerea unei mărci este un act care
poate defini personalizarea cumpără ¬torilor;
• funcția de apărare față de imitațiile posibile ale concurenților;
• funcția de luciditate, decurgând din plăcerea pe care cumpără -torul o poate trăi
atunci când este pus în situația de a alege dintr -o mare varietate de bunuri.
Pentru realiza rea acestor funcții este absolut necesară respectarea unor reguli în definirea
numelui unei mărci, cum ar fi:
– să fie distinctiv și unic, capabil de protecție legală;
– să fie ușor de pronunțat, memorat și reamintit;
– să fie scurt, simplu și să sugere ze acțiune sau ambianță plăcută;
– să fie sugestiv pentru produsele, serviciile și avantajele oferite;
– să fie familiar, cald, politicos, prietenos și să placă clientelei vizată de afaceri;
– să nu fie obscen sau ofensator;
– să se pronunțe într -un si ngur mod; – să poată fi tradus și pronunțat și în alte limbi.
O marcă bine definită îmbunătățește imaginea unui produs, formând la cumpărători
sentimentul că acel produs aparține unei grupe de produse cu caracteristici distincte.
În conceptul de marcă po t fi incluse și produse de calitate obișnuită, al căror preț este mai
scăzut, cu condiția ca acestea să fie bine individuali -zate și să fie oferite de un producător
(distribuitor) distinct.
Marca poate fi transmisibilă, putând fi concesionată altui produ -cător sau distribuitor,
prin plata unei sume de bani sau în schimbul altor avantaje prevăzute în contractul de concesiune
sau fanchising (28, 31,38).
Influența factorilor climatici și biologici face ca asigurarea unei calități constante a
produselor agri cole neprelucrate să fie mai greu de realizat, însă acest lucru nu exclude
elaborarea și practicarea unei strategii de marketing legate de marcă. Dificultățile de acest gen se
micșorează simțitor odată cu creșterea gradului de procesare a produselor.

63
Prod ucătorii își pun în vânzare produsele sub nume diferite. Astfel, se folosește numele
producătorului, numele unei grupe (familii) de produse sau numele individual de produs. Numele
producătorului are funcția unei mărci de acoperire pentru toate produsele of erite de o firmă.
Numele unei familii de produse se utilizează atunci când un grup de produse ale firmei se
diferențiază semnificativ de alte produse sau grupe de produse. Numele individual de produs se
recomandă pentru o strategie de valorificare pe mai m ulte piețe sau atunci când se dorește ca
imaginea unei firme să nu fie dependentă de succesul (și mai ales de insuccesul) unei mărci
unice de produs.
Utilizarea mărcilor constituie o importantă componentă a strategiei de produs a firmei
agricole sau agroa limentare, în următoarele situații:
• produsele nu sunt vândute firmelor procesatoare care valorifică produse prelucrate
sub marcă proprie;
• produsele sunt vândute direct consumatorului final;
• produsele sunt vândute către comerțul en detail sau către mici firme de procesare
(brutării, măcelării, lăp – tării, etc.);
• produsele sunt specialități de excepție;
• este necesară refacerea imaginii pierdute a unui pro¬dus;
• este necesară apărarea p rodusului față de imitații ale concurenței.
Firmele agricole sau agroalimentare au posibilitatea de a se profila pe mărci individuale
cu diverse produse anonime. Pentru firme, proiectarea, înregistrarea și pătrunderea pe piață a
unei mărci necesită cheltu ieli importante. Pătrunderea și susținerea pe piață a noii mărci trebuie
însoțită de o strategie de comunicare amplă și convingătoare. Produsul de marcă, fiind în esență
un produs original, tinde să -l cucerească pe consumator, făcând apel la preferințele s ale, astfel
încât, în mod mai mult sau mai puțin conștient, acesta să -și creeze imaginea unui produs de
înaltă calitate.
În faza de lansare a ciclului de viață a unui produs, se poate opta pentru una din strategiile
următoare :
• strategia de fructificar e rapidă a avantajului de piață, care presupune lansarea
noului produs la un preț ridicat și cu un efort financiar ridicat de promovare;
• strategia de fructificare lentă a avantajului de piață, care presupune lansarea unui
nou produs la un preț înalt, da r cu un efort financiar redus de promovare;
• strategia de pătrundere rapidă pe piață, presupune lansa¬rea noului produs la un
preț scăzut și cu cheltuieli mari de promovare;
• strategia de pătrundere lentă pe piață, care constă în lansarea noului produs la un
preț scăzut și cu cheltuieli reduse de promovare.
In faza de creștere, firmele pot folosi mai multe strategii:
• îmbunătățirea calității produsului prin adăugarea de noi caracteristici;
• adoptarea unor modele noi și a unor produse strategice;
• pătrunderea pe noi segmente de piață;
• realizarea unui grad ridicat de asigurare a pieței cu produse, folosind noi canale de
distribuție;
• schimbarea publicității de informare, cu publicitatea com -parativă și de marcă;
• reducerea promoțională a preț urilor.
Prin strategiile aplicate, consumatorul trebuie convins că numai produsul care poartă
marca respectivă răspunde pe deplin preferințelor sale.
Se poate face o comparație între produsele de marcă și cele anonime. Sub aspectul
denumirii, produsele s unt asemănătoare (ciocolata rămâne tot ciocolată, etc.), dar, sub aspectul
preferințelor consumatorului și al diferenței de preț, comparația devine mai delicată.

64
În principiu, un producător se interesează mai puțin de produsele sale anonime, care sunt
vândute primului eșalon de intermediari, respectiv angrosiștilor. In schimb, producătorul
produselor de marcă este interesat de modul în care produsul ajunge la consumatorul final.
Astfel, el alege modul de distribuție susceptibil de a -i garanta difuzarea ma ximă, preluând în
sarcina sa unele obligații ale comercianților. Alegerea canalelor de distribuție este dictată de
necesitatea îndeplinirii a două condiții esențiale :
— garanția unei calități indiscutabile;
— disponibilitatea largă a produsului.
Un p roducător de marcă poate scurtcircuita unele etape interme¬diare de distribuție,
livrând produsul direct detailistului. în asemenea condiții, una din consecințele logice este aceea
că producătorul trebuie să rezolve el însuși problema ambalajului în care s e vinde produsul la
consumatorul final.
Această pătrundere oarecum forțată în sfera de activitate a comerciantului este justificată
de mai multe elemente și anume :
• în primul rând, prin intermediul ambalajului, producătorul unui produs de marcă
informează cumpărătorul cu privire la existența mărcii și la caracteristicile acesteia;
• în al doilea rând, informarea constantă a consumatorului cu privire la produs, prin
mijlocirea publicității, trebuie să prezinte acest produs intr -un mod care să devină obișnuit pentru
consumator; în acest fel, ambalajul poate deveni un suport psihic al mărcii și chiar o formă
importantă de promo¬vare a vânzărilor;
• în al treilea rând, c ondiționarea ambalajului de către produ¬cător îi va permite
acestuia să -și modifice cantitativ produsele, răspunzând într -o manieră mai suplă diversității de
nevoi ale consumatorilor.
Produsul de marcă se distinge de cel anonim prin aceea că ocupă un loc particular pe
piață. Pentru a -și mări vânzările, firmele agricole și/sau agroalimentare trebuie să vină pe piață
cu produse noi. Studii prospective efectuate în țările cu o economie de piață dezvoltată arată că
aproximativ 60 % din produsele alimentare car e se vor consuma peste 15 ani vor fi produse încă
necunoscute astăzi.
Un produs nou poate să reprezinte :
• copie mai mult sau mai puțin ameliorată a unui produs concurent;
• un produs tradițional,, întinerit”;
• un produs în întregime original, rezult at al unor tehnologii sau procedee noi (de
obicei, se întâlnește mai rar);
• un produs care corespunde unor necesități noi.
Promovarea produselor agricole presupune utilizarea unui ansamblu de acțiuni și
mijloace de informare a consumatorilor, atât în ved erea satisfacerii cât mai complete a nevoilor
de consum, prin cumpărarea produselor, cât și prin creșterea vânzărilor și a profitului firmelor.
Referirile conceptuale tradiționale evidențiază faptul că promovarea vânzărilor este o
activitate cure grupează un ansamblu de tehnici și metode ce permit dezvoltarea rapidă și
rentabilă a vânzărilor unui produs, a unei întreprinderi sau a unui serviciu, fără a -i altera
imaginea.
Conceptele moderne arată că promovarea vânzărilor este un demers care asociază un
ansamblu de tehnici și mijloace de comunicare puse în mișcare în cadrul unui plan de acțiune
comercială a firmei, pentru a determina la țintele vizate crearea sau schimbarea unui
comportament de consum pe termen scurt, mediu sau lung“.
Specialiștii în domeniu sunt de acord că activitatea promoțională reprezintă o combinare
structurală a diferitelor acțiuni, utilizând tehnici promoționale și mijloace de comunicare
specifice, cu scopul modificării comportamentului diferitelor ținte care intervin în procesul de
comercializare a unui produs, pe termen scurt, mediu sau lung.

65
O operațiune promoțională este alcătuită din cel puțin trei acțiuni:
• o acțiune la consumator;
• o acțiune la distribuitor;
• o acțiune comercială organizată de distribuitor, utilizând condi țiile promoționale oferite
de producător.
Promovarea în comunicare poate genera trei tipuri de efecte:
• de animare;
• de imagine;
• comportamentale.
Promovarea include totalitatea activităților de marketing menite să creeze și să stimuleze
cererea de consum, prin comunicațiile informative și convingătoare ale firmei cu piața.
Promovarea cuprinde mai multe tipuri de activități:
publicitatea;
vânzarea prin eforturi personale;
relațiile publice;
utilizarea mărcilor;
activitățile specializate de promovare;
merchandesignul.
Scopurile promovării sunt următoarele:
• diseminarea ideilor;
• influențarea și convingerea consumatorilor;
• creșterea eficienței acțiunilor de marketing pentru cucerirea unui segment al piețe i.
Principalele obiective ale promovării se referă la următoarele:
 sporirea vânzărilor;
 menținerea sau creșterea poziției pe piață a firmei;
 crearea sau ameliorarea imaginii unei mărci și a cunoașterii și recunoașterii
 acesteia în vederea creșterii indicelui de acceptabilitate pe piață;
 crearea unui climat favorabil pentru viitoarele vânzări;
 educarea și informarea consumatorilor prin transmiterea ideilor și instrucțiunilor privind
consumul și utilizarea mai eficientă a produselor, precum și locul și modul în care pot fi
cumpărate unele produse;
 crearea unei diferențieri a produsului prin ambalajul utilizat.
Obiectivele promovării la consumatori vizează dezvoltarea sau menținerea mărcii sau
creșterea cantităților med ii cumpărate și îmbracă mai multe forme:
• încercarea produsului; prima achiziție;
• repetarea cumpărării;
• fidelitatea;
• reținerea clienților;
• dorința de a cumpăra cu prețuri reduse;
• creșterea cantităților cumpărate;
• creșterea cantităților consumate;
• creșterea frecvenței cumpărării produsului de marcă;
• încercarea unor noi produse de marcă.
Efectele promovării sunt de două categorii:
• efecte asupra vânzărilor;
• efecte de comunicare.
Efectele asupra comportam entului de cumpărare sunt destul de complexe și depind de
mai mulți factori, putându -se întâlni diferite tipuri:
• efecte de transfer intern;

66
• efecte de anticipare;
• efecte de depresiune;
• efecte de transferul cumpărării între diferite sortimente al e aceleiași game de produs
• efecte de substituire a mărcii unui produs;
• efecte structurale ale comportamentelor de consum;
• efecte de remanență.
Sensibilitatea de promovare este legată de atitudine și nu de comportament, fapt ce
impune analiza atit udinilor individuale și nu a comportamentelor agregate.
Fidelitatea față de o marcă reprezintă un element major care explică sensibilitatea la
promovare.
Se deosebesc mai multe niveluri de fidelitate și anume:
• fidelitate din convingere;
• fidelitate din obișnuință;
• infidelitatea;
• profitorii;
• ocazionalii;
• refractarii.
Persuasiunea acționează la nivel rațional și emoțional asupra conștientului și subconștientului
consumatorului. Senzațiile primite prin intermediul promovării trec prin sentiment, gândire și
voință, diferențiindu – se astfel :
• primul nivel – a face plăcu t produsul;
• al doilea nivel – produsul să convingă;
• al treilea nivel. – să determine consumatorul să opteze pentru produsul respectiv.
Aspectul pozitiv al persuasiunii este determinat de faptul că, în continuare, consumatorul
român caută noi produse, fiind receptiv la campania promoțională și asociază, în general,
produsele din import cu calitatea bună a acestora. Campania promoțională vizează o serie de
activități cu caracter promoțional pentru realizarea unui anumit obiectiv țintă într -un orizont de
timp imediat sau mai îndepărtat și în condițiile unui control complet al acesteia. Principalele
obiective ale campaniei promoționale sunt: creșterea volumului vânzărilor și a cifrei de afaceri a
firmei agricole; creșterea valorii medii a unei cumpărătur i (comenzi); dezvoltarea relațiilor cu
clienții și partenerii de afaceri ai firmei agricole și/sau agroalimentare atragerea de noi clienți
pentru firmă; d reducerea costurilor asociate vânzării produselor firmei; asigurarea unui flux
informațional permanen t între firma agricolă și/sau agroalimentară și clienții săi, cât și realizarea
unor activități suplimentare pentru servirea cât mai deplină a acestora.
 Stabilirea activităților ce urmează a fi desfășurate în cadrul campaniei promoționale
presupune încadr area acestora într -o succesiune logică, alocându -se un interval de timp
pentru realizarea lor :
 analiza preliminară a pieței și a poziției firmei agricole sau agroalimentare în cadrul pieței
globale;
 identificarea segmentelor -țintă ale campaniei promoți onale; d stabilirea obiectivelor
principale și secundare ale campaniei promoționale;
 definitivarea modalității de abordare a segmentelor -țintă și de realizare a campaniei
promoționale;
 investigarea surselor de date proprii sau din afara firmei agricole, în vederea stabilirii
criteriilor de selecție și constituire a bazei de date;
 culegerea informațiilor și constituirea bazei de date; d pregătirea suporturilor de comunicare
(mesajulpublicitar, broșura, pliantul, catalogul, cuponul etc.);

67
 testarea manier ei de realizare și a eficienței suporturilor de comunicare și operarea tuturor
modificărilor care se impun; d elaborarea procedurilor de realizare, de monitorizare și control
a desfășurării campaniei promoționale și de evaluare a rezultatelor acestora;
 testarea de ansamblu a funcționalității campaniei promo – ționale și operarea tuturor
 corectivelor ce se impun;
 organizarea propriu -zisă a campaniei promoționale;
 evaluarea rezultatelor campaniei promoționale și întocmirea raportului final; analiza
raport ului final și formularea concluziilor generale.
Pentru realizarea efectivă a campaniei promoționale, firma agricolă și/sau agroalimentară
poate opta pentru una din cele două variante de acțiune:
a) recurgerea la serviciile unei agenții specializate;
b) realizarea campaniei promoționale cu forțe proprii.
Prima variantă poate fi mai avantajoasă, mai ales atunci când firma agricolă și/sau
agroalimentară urmărește atingerea unor obiective pe termen scurt, fapt ce impune pentru
selecția agenției specializate analiza unor criterii globale care se referă la urmă toarele:
• capacitatea logistică a agenției de a oferi s ervicii specifice de calitate; capacitatea și
experiența profesională a personalului agenției;
• costurile asociate cooperării dintre firma agricolă și/sau agroalimentară și agenția
specializată;
• vechi mea în domeniu a agenției specializate și aprecierile cliențil or despre activitatea
acesteia.
În prezent, majoritatea clienților unei agenții publicitare doresc să cunoască, înainte de toate,
care este punctul de vedere al agenției publicitare cu privire l a difuzarea campaniei publicitare,
respectiv “unde, când și în ce manieră să investească banii ”. În acest scop, este esențial să se
cunoască bine caractreisticile diferitelor medii de comunicare în masă (presă scrisă, radio,
televiziune, publicitate în in teriorul sau în exteriorul magazinului, publicitate la cinematograf
etc.), care pot constitui canale de difuzare a mesajelor promoționale. Campaniile promoționale
pot fi locale, regionale, naționale, internaționale și pot viza consumatorii, firmele (produc ătoare,
distribuitoare, comerciale) și se pot referi la anumite etape din ciclul de viață al produselor.
Durata unei campanii promoționale obișnuite poate fi de 3 -6 luni, însă ea poate fi stabilită de la
caz la caz. Elementul esențial al campaniei promoțio nale este reprezentat de mesajul publicitar.
Specialiștii apreciază că publicitatea și relațiile publice sunt mai eficiente decât forțele de
vânzare pentru a mări notorietatea unei mărci.
Condițiile favorabile promovării se bazează pe următoarele surse :
a) tendințele de creștere a nevoilor de consum de bază pe care le satisface un anumit produs;
b) calitățile vizibile și mai ales cele invizibile ale produsului (gust, puritate, culoare,
mărime, structură în elemente nutritive esențiale etc.) care necesit ă informarea consumatorilor
despre caracteristicile unor mărci sau sortimente de produs;
c) existența unor serii de motive emoționale în actul de cumpărare, pe baza cărora efectul
promoțional informativ și instructiv poate influența decizia consumatorului ;
d) existența unor resurse financiare suficiente pentru susținerea programului de promovare.
Stabilirea structurii promovării este influențată de mărimea pieței, natura produsului și
ciclul de viață al produsului. Cine efectuează promovarea? Promovarea poate fi efectuată atât de
producători, cât și de distribuitori și comercianți. Țintele promovării pot fi reprezentate de
anumite segmente specifice ale pieței către care sunt transmise mesaje promoționale.
Promovarea trebuie să vizeze nu numai consumatori i propriu -ziși, ci și pe cei care influențează
aceste procese de vânzare -cumpărare. Selecționarea mesajului publicitar care trebuie transmis

68
cumpărătorilor, cât și celor care influențează cumpărarea, contribuie decisiv la succesul
promovării.
Esența mesaju lui publicitar constă în transmiterea ideilor și informațiilor care pot stimula
vânzările produselor sau serviciilor. în acest sens, mesajul publicitar trebuie să aibă o atracție
promoțională. Un vânzător capabil este conștient că nu este suficient ca el s ă cunoască produsul
și să vorbească despre acesta, deoarece scopul eforturilor lui promoționale este de a -1 influența și
convinge pe client să cumpere, prezentându -i argumente esențiale pentru a achiziționa produsul
respectiv.

69
CONCUZII ȘI RECOMANDĂRI

Strategia de dezvoltare a comunei Tichilești va putea fi realizată pe deplin doar printr -o
abordare integrată care va permite adoptarea de politici cât mai apropiate de nevoile comunei. În
acest sens, proiectele integrate reprezintă principalul instrument de realizare.
Nevoia de a urma metoda integrării teritoriale reiese din consultările și dezbaterile la
nivel județean, conștientizând importanța instrumentelor operaționale care permit realizarea unor
inițiative comune capabile să valorifice cât mai bine r esursele și potențialul comunităților.
În același timp, proiectele integrate reprezintă modalitatea adecvată pentru promovarea
conceptului dezvoltării “de jos în sus”, concept pe care com. Tichilești, prin jud. Brăila, ca parte
integrantă a Regiunea de Dez voltare 2 Sud -Est, dorește să îl promoveze cu prioritate. Proiectul
integrat unește la nivel local mai multe filiere de producție, circuite, itinerarii, rețele tematice.
Într-un context de trecere de la societatea agricolă și industrială la societatea
postindustrială, obiectivele de dezvoltare ale com. Tichilești urmăresc echilibrul între
preocuparile de egalitate și cele de competitivitate economică. Acest lucru va fi realizat printr -o
serie de activități care se adresează infrastructurilor și servicii lor necesare pentru dezvoltarea
durabilă economică și socială.
Dezvoltarea durabilă, echilibrată a localității în contextul acutual presupune realizarea
unor parteneriate în vederea identificării unor resurse financiare care să rezolve cele mai
stringente probleme legate de dezvoltarea comunei.
Cadrul natural, condițiile geografice și pedo -climatice ca și situarea în teritoriu sunt
premize ale dezvoltării în perspectiva a comunei, în baza economiei cu caracter predominant
agricol.
Încadrarea în rețeaua de l ocalități a județului Brăila, asigurarea legăturilor cu localitățile
acestuia prin intermediul căilor de comunicație rutieră existente, constituie premize ale
dezvoltării comunei în perspectiva relațiilor intercomunale și implicit interjudețene.
Comuna Tic hilești se află în apropierea municipiului Brăila, la cca 18 km in zona de
influență a ascestuia. Ambele localități ale comunei beneficiază de o accesibilitate sporită
datorită poziționării lor pe doua axe de dezvoltare, și anume o axă de dezvoltare de imp ortanță
națională/regională Brăila – Slobozia – Călărași (traseul DN21), precum și o axă de dezvoltare
județeană propusă prin PATJ -ul în vigoare, Brăila – Chiscani – Tichilești – Gropeni – Tufesti –
Bertestii de Jos (traseul DJ212). Totodată, aceasta carca teristică va fi amplificată prin
transformarea DN21 în drum expres ce va asigura legătura între Brăila și Călărași.
În ceea ce privește poziția localității în cadrul rețelei de localități a județului Brăila,
această comună se află în cadrul arealului zonei periurbane al municipiul Brăila și în prima arie
de influență de grad I, exercitata de municipiile Galati si Braila, unde sunt dezvoltate activități
specifice zonelor periurbane, activități de depozitare, producție și servicii și peste 50% din
funcțiunile cu rol teritorial exercitate de cele două municipii.
Pentru optimizarea relațiilor în teritoriu și pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate și
durabile, pe baza studiilor efectuate privind teritoriul administrativ și a relațiilor de
interdependență d intre localități și vecinătăți, se propun:
• realizarea unor parteneriate (forme de asociere intercomunale) pentru realizarea unor
strategii comune de dezvoltare și accesare a fondurilor europene;

70
• cooperarea intercomunală pentru realizarea unor obiective legate de valorificarea
resurselor naturale și protecția mediului cum ar fi folosirea resurselor de apă, gospodărirea
deșeurilor.
• colaborarea cu localitățile învecinate cu potențial ridicat în vederea dezvoltării unei
agriculturi moderne. Această agricu ltură modernă ar presupune realizarea unor asociații ale
producătorilor, utilizarea sistemelor de irigații, mecanizarea și realizarea unor rețele de
distribuție, prelucrare și comercializare. Astfel, localitatea Tichilești, beneficiind de o
accesibilitate sporită poate deveni un important centru de colectare și prelucrare a produselor
agricole din estul județului. Totodată, localitatea își poate valorifica și potențialul agricol existent
axat pe producția legumelor și a cerealelor.
Dezvoltarea economică dur abilă, în armonie cu mediul înconjurător, este o necesitate a
societății contemporane. În cadrul economiei locale trebuie echilibrată ponderea sectoarelor în
economia localităților prin dezvoltarea serviciilor și prin diversificarea micilor unități
economi ce. Aceste măsuri pot duce la dorita relansare economică a localităților, prin propunerile
făcute, valorificandu -se resursele solului și subsolului, ale capacităților existente și forței de
muncă din teritoriu.

71
BIBLIOGRAFIE

1. Dona, Ion, Economie rurală, E d. Economică, București, 2000.
2. Popescu, Gabriel, Politici agricole. Acorduri europene., Ed. Economică,
București, 1999.
3. Lăcătuș, V.D., Finanțele întreprinderii – Note de curs, Editura Risoprint, Cluj –
Napoca, 2013.
4. Nistor Ioan, Teorie și practică în finanța rea întreprinderilor, Ed. Casa Cărții de
știință, Cluj -Napoca, 2004
5. Merce E. ș.a., Management general și agricol, Ed. Academica, Cluj – Napoca,
2000
6. Nistor, E., I.,Teorie și practica în finanțarea întreprinderilor, Editura Casa Cărții
de Știință, Cluj – Napoca, 2004.
7. Stancu I., Finanțe, Ediția a IV -a, Ed. Economică, București, 2009.