POLITICE ȘI STUDII DE SECURITATE SPECIALIZAREA: SECURITATE ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE LUCRARE DE DISERTAȚIE Politica externă și de securitate a Coreei… [610009]

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL DE RELAȚII INTERNAȚIONALE, Ș TIINȚE
POLITICE ȘI STUDII DE SECURITATE
SPECIALIZAREA: SECURITATE ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Politica externă și de securitate a Coreei de Nord

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF.UNIV.DR. PAVEL MORARU

MASTERAND: [anonimizat] – 2020

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………….. .3
CAPITOLUL I: ISTORICUL CONSTITUIRII COREEI DE NORD ȘI
PARTICULARITĂȚILE VIEȚII POLITICE INTERNE …………………………………………………7
1.1.Divizarea politică a Peninsulei Coreene și î nființ area Coreei de Nord ………… ……. ..….7
1.2.Regimul politic ș i evoluțiile interne din Coreea de Nord ………… ……… ……… …… .…16

CAPITOLUL II: POLITICA EXTERNĂ A COREEI DE NORD …………… ……………. ………..25
2.1.Relațiile cu Coreea de Sud …………….. ………………………… …………………… …………………….. ….25
2.2.Relațiile cu U.R.S.S………………. ……………………. …………………………………………………….. ……30
2.3.Relațiile cu China …………………………………………….. ………………….. ………………………….. ……..34
2.4.Relațiile cu S .U.A………………………………………………… …….. ……………………………………… ……38
CAPITOLUL III: POLITICA DE SECURITATE A COREEI DE NORD. ARMATA ȘI
PROGRAMELE NUCLEARE …………. ……………………. ……………………………………………. ………43
3.1 Strategia de securitate ……….. ……………………….. …………………………………. ………………….. …..43
3.2 Armata Coreei de Nord …………………………….. ……………………….. ……… …………………….. ……46
3.3 Programele nucleare ale Coreei de Nord …………………………….. ………. ……………………….. …57
ÎNCHEIERE ……………………………………………….. …………………………. …………………………………. ..64
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………….. …66
ANEXE ……………………………………………………………………………………………………….. ……………….70

3
INTRODUCERE

Problema relațiilor dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud cât și politica externă și de
securitate a Coreei de Nord, constituie un interes major atât pentru comunitatea internațională, cât
și pentru analiștii politici, fiind necesară o abordare mai amănunțită atât a con fruntării dintre cele
două țări , cât și a politicii interne și a strategiei de securitate a țării pe care dorim să o analizăm,
Coreei de Nord deoarece reprezintă și în prezent o problemă la nivel internațional.
Actualitatea temei . Având în vedere importanța Coreei de Nord la ni vel internațional în
ceea ce privește programele nucleare și strategia de securitate, tema reprezintă în continuare un
real interes major în care atât actorii internaționali cât și comunitatea internațională au încercat
dezarmarea nucleară a țării.
Gradul de studiere al temei . În vederea acestei teme, am folosit literatura existentă în
limba română dar și în limba engleză care acoperă explicarea dar și înțelegerea fenomenului care
a condus la un război între sud -coreeni și nord -coreeni dar și a evoluțiilor lo r. Unul dintre
specialiștii care s -au ocupat de abordarea acestei teme a fost Peter Calvocoressi care a studiat
relațiile inter -coreene făcând o analiză asupra războiului din Peninsula Coreeană și asupra
urmărilor acestuia în cadrul cărtii cu numele: Polit ica mondială dupa 1945.1
Andrei Lankov, un savant rus care a trăit ca student de schimb în Coreea de Nord în anii
1980 , în cartea c u numele: The Real North Korea, Life and Politics in the Failed Stalinist Utopia
Hardcover , unde face o analiză asupra istoriei și a regimului Coreei de Nord începând cu anul
1948 și până în prezent. Povestește despre eliberarea Coreei de Nord de sub dominația Japoniei
de către armata sovietică, fondarea Coreei de Nord, inclusiv războiul din Coreea, dar și despre
ascensiun ea lui Kim Il -Sung în ceea ce privește cultul personalitatii și inaugurarea unei ideologii
politice naționale din Juche.2
Un rol important în analiza subiectului în cauză îl au atât ziarele și revistele periodice de
specialitate, cât și resursele online În vederea studierii politicii externe a Coreei de Nord, în
principal problemele în ceea e privește armamentul nuclear al țătii, au fost analizate în detaliu de

1 Peter Calvocoressi, Politica mondială după 1945 , Editura „Corint ”, București, 2001.
2 Andei Lankov, The Real North Korea, Life and Politics in the Failed Stalinist Utopia Hardcover , April 17, 2013.

4
către autorul Daniel Wertz în articolul al cărui nume este: North Korea's Nuclear Weapons
Progr am.3
O sursă importantă pentru studierea temei au fost memoriile foștilor demnitari de stat.
Aici amintim lucrarea lui Henry Kissinger, în care a afirmat că: ”Războiul Coreean a luat
amploare dintr -o dublă neînțelegere: comuniștii, analizând regiunea sub aspectul intereselor
americane, nu au găsit plauzibil ca America să opună rezistență la capătul unei peninsule, când le
recunoscuse comuniștilor cea mai mare parte a zonei continentale a Asiei; în vreme ce America,
percepând provocarea în termeni de princ ipiu, a fost mai puțin preocupată de semnificația
geopolitică a Coreei – pe care conducătorii americani o declaraseră public neimportantă – decât de
simbolismul gestului de a permite ca agresiunea comunistă să rămână fără rispostă”.4
Obiectivul tezei . Având în vedere faptul în lucrarea de licență am abordat tema cu numele :
Relațiile dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud în anii 1953 -2015, finalizată în anul 2017,
principalul obictiv al tezei îl constituie aprofundarea evoluției Coreei de Nord . Aceasta , prin
primsa programellr nucleare, prezintă o importanță cu un grad de coeficiență mult mai mare la
nivel internațional.
Principalul obictiv îl constituie analiza succintă a relațiilor dintre Coreea de Nord și
Core ea de Sud din 1953 până în 2015 iar în continuare analiza propriu -zisă a constituirii Coreei
de Nord împreună cu regimurile sale politice . Pentru îndeplinirea acestui obiectiv am stabilit o
serie de sarcini:
1. Analiza corectă a cauzelor dar și a consecințelor ră zboiului din Peninsula Coree ană,
împreună cu divizarea politică a peninsulei;
2. Regimurile politice și evoluțiile interne din Coreea de Nord;
3. Relațiile inter -coreene dar și proiecte le privind reîntregirea teritoriului;
4. Relațiile Coreei de Nord cu statele care au acționat în războiul in ter-coreean;
5. Strategia de securitate a Coreei de Nord și programele nucleare ale acesteia.
De asemenea, în analiza politicii externe a Coreei de Nord, am urmărit conturarea cu o
foarte mare precizie atât a importanței tării pe arena in ternațională, cât și a relațiilor cu statele
care au luat parte și la Războiul din Peninsula Coreeană.

3 Daniel Wertz, Matthew McGrath, Scott LaFoy, North Korea's Nuclear Weapons Program , Aprilie 2018,
https://www.ncnk.org/resources/publications/D PRK -Nuclear -Weapons -Issue -Brief.pdf, accesat la data de
05.06.2020.
4 Kissinger Henry, Diplomația , Editura All, București, 2002, p.417.

5
Cadrul geografic al analizei îl reprezintă Peninsula Coreeană, situată în partea de est a
Asiei, iar cadrul cronologic este împărțit î n analiza perioadei războiului inter -coreean 1950 care
a luat naștere în anul 1950 și s -a finalizat în anul 1953 și respectiv evoluțiile Coreei de Nord de la
încheierea războiului până în prezent.
Baza metodologică a cercetării științifice . Suportul știi nțifico -teoretic constă în c ercetările
în domeniu, concepțiile fundamentale ale autorilor români dar și străini, a fondării organizațiilor
internaționale care au încercat rezolvarea problemei prin cooperare și colaborare, materiale și
rapoarte ale diferitor conferințe naționale și in ternaționale bazate pe problema analizată, diverse
publicații, surse web, investigații dar și observații proprii.
Suportul științifico -teoretic îl reprezintă cercetările din domeniu, concepțiile
fundamentale ale savanților străini și autoh toni asupra războ iului inter -coreean , materiale și
rapoarte ale diferitor conferințe naționale și internaționale cu tema programului nuclear al Coreei
de Nord, ale relațiilor Coreei de Nord cu marile puteri ale lumii, rapoarte , diverse publicații
periodice, rețeaua Interne t, investigațiile și observațiile proprii.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute . Elementul de noutate al tezei constă în
reinterpretarea datelor având în vede re publicațile în acest domeniu. A stfel, prin abordarea acestei
teme am căutat să conturez cu cât mai multă acuratețe , succint relațiile Coreei de Nord și Coreei
de Sud atât în perioada războiului cât și după finalizarea lui , punând accentul pe analiza în detaliu
a evoluției Coreei de Nord de la finalizarea războiului atât pe plan național, cât si pe plan
internațional . Menționăm faptul că pentru realizarea unei abordări intense în această problemă, nu
au existat foarte multe informații în literatura română, motiv pentru care am cules informațiil e din
literatura engleză pentru a realiza o analiză în aprofunzime
Structura și volumul tezei. În vederea re alizării acestei lucrări am structurat informațiil e
în trei capitole urmate de o încheiere. Primul capitol este dedicat identificării și înțelegerii
principalelor motive pri n care divergențele dintre Coree a de Nord și Coreea de Sud au luat
amploare și nu în ultimul rând , prezentarea Războiului din Coreea (25 iunie 1950 – 27 iulie
1953).
Cel de -al doilea capitol se concentrează pe politica externă a C oreei de Nord, respectiv pe
analiza cât mai aprofundată a relațiilor Coreei de Nord după încheierea răzbioului inter -coreeean,
cu URSS, SUA și China , care au jucat un rol foarte important atât în perioada conflictului cât și
după terminarea acestuia.

6
În ultimul capitol, cel de -al treilea, am pus accentul pe analiza Coreei de Nord în ceea ce
privește strategia de securitate. Făcând o comparație cu primul capitol, care a fost dedicat
înțelegerii și prezentării războiului dintre Coreea de Nord și Coreea d e Sud, aici încercăm să
scoatem în evidență dezvoltarea Coreei de Nord după război în anumite domenii. Un alt
subcapitol este reprezentat de analiza asupra armatei Coreei de Nord care est e alcătuită din cinci
sucursale : Forța terestră , armata , forța aeriană , forțele strategice de rachetă și forța de operare
specială . Un ultim subcapitol este dedicat programelor nucleare, testelor nucleare rea lizate de
Coreea de Nord până în prezent.
În concluzie, tema aleasă în vederea analizei prezintă o situație ce a evoluat de la nivel
regional la nivel internațional. Principalele cauze identificate sunt ur mătoarele: natura relațiilor
inter-coreene fiind posibilă izbucnirea unui alt conflict între cele două țări și puterea pe care o
deține Coreea de Nord în ceea ce privește programele nucleare care sunt în curs de dezoltare și în
prezent. Concluziile enumerate în încheiere și subiectele abordate în această lucrare își vor găsi,
credem, temeiuri suficiente de dezvoltare.

7
CAPITOLUL I: ISTORICUL CONSTITUIRII COREEI DE NORD ȘI
PARTICULARITĂȚ ILE VIEȚII POLITICE INTERNE

1.1 Divizarea politică a Peninsulei Coreene și înființarea Coreei de Nord

Coreea de Nord , oficial denumită Republica Populară Democrată Coreeană este
o țară din Asia de Est , situată în partea de nord a peninsulei Coreea . Coreea de Nord acoperă
aproximativ 55 % din suprafața terestră a peninsulei. Țara este mărginită de China și Rusia la nord
și de Republica Coreea ( Coreea de Sud ) la sud. Capitala națională, Phenian , este un important
centru industrial și de transport în apropierea coastei de vest.
După finalizarea celui de -al Doilea Război Mondial, statele învingătoare, au dorit să
reglementeze ”problema Japoniei ”, pentru a nu reprezenta în continuare o amenințare asupra
securității atât regionale, cât și internaționale. Clarificarea acestei probleme era reprezentată de
factorul geo -strategic și se baza pe principiul ”desparte și st ăpânește ” fiind aceași situație ca și în
cazul Germaniei.5
Această divizare a Coreei în Republica Coreea (Coreea de Sud) și Republica Democrată
Populară Coreeană (Coreea de Nord) situate în Asia, prezintă o puternică asemanare cu divizarea
Germaniei în ce le două state : Republica Federală Germană și Republica Democrată Germană,
situată în Europa. În ambele cazuri marile puteri au fost implicate în mod direct . O diferență
remarcabilă o reprezintă însă faptul că reîntregirea Germaniei a fost posibilă la data de 9
noiembrie 1989, moment în care a avut loc căderea Zidului Berlinului, iar reunificar ea Germani ei
a avut loc în data de 10 sept embrie 1990, an cu o importanță desăvârșită deoarece a marcat
ruperea lagărului socialist. Dacă problema Zidului B erlinului, o caracteristică a t iraniei
socialismului a fost soluționată, linia aflată de -a lungul paralelei 38 care delimitează Coreea de
Nord și Coreea de Sud în urma acordului din anul 1953, are în continuare același scop și în zilele
noastre.6

5Pavel Moraru, Relațiile internaționale în anii 1945 -1991. Europa și America de Nord , Editura „Militară”, București,
2015, p.68.
6Relațiile inter -coreene la sfârșitul anilor 80 , Politica la Est, http://www.politicalaest.ro/publicatii/2015/01/relaii –
intercoreene -la-sfarsitul -anilor -80, accesat la data de 20.01.2020.

8
La Confer ința de la Cairo din perioada 22 -26 noiembrie 1943, se vorbea despre războiul
Coaliției Națiunilor Unite asupra Japoniei, semnata de S.U.A, Marea Britanie și China, se
sublinia faptul ca poporul coreean v a reuși să își obțină independența treptat. 7
La ace astă conferință președintele Roosvelt împreună cu prim -ministrul Churchill și
generalul chinez Cian Kai Si au adoptat o declarație prin care afirmau că S.U.A, Marea Britanie
și China ”sunt ferm hotărâte să acorde Coreei, la momentul oportun, libertatea și independența”.
În februarie 1945 o altă conferință a avut loc la Yalta unde s -a revenit asupra problemei
coreene. Atunci s -a luat decizia de a se institui o tutelă formată din patru părți, temporară până în
momentul în care se va forma un sat liber și ind ependent.8
Astfel, la Conferința de la Potsdam din iulie 1945, s -a fixat granița dintre cele două țări
care ocupau peninsula: partea de nord, până la paralela 38, era ocupată de U.R.S.S, iar partea de
sud de SUA (vezi Anexa 1). Ceea ce trebuie menționat es te faptul că prin sprijinul URSS -ului,
conducătorul comunist Kim Ir -Sen își impune autoritatea încă din anul 1945 asupra Coreei de
Nord, urmând modelul Uniunii Sovietice.9
Astfel, în anul 1947, problema a fost ridicată la nivelul Națiunilor Unite de către Statele
Unite printr -o comisie numită Comisia Provizorie a Națiunilor Unite pentru Coreea (Un
Temporary Commission on Korea – UNTCOK) având rolul de a se ocupa de reunificarea Coreei
prin intermediul alegerilor.10
China și Marea Britanie au acceptat , însă nu s -a întâmplat același lucru și din partea
U.R.S.S -ului. Comisia urma să fie alcătuită din: Canada, China, Australia, Franța, India, Filipine,
San Salvador, Ucraina și Siria , Ucraina refuzând însă să participe lucrărilor. În cele din urmă,
Comisia Provizorie a Națiunilor Unite nu și -a putut desfășura activitatea decât în Coreea de Sud.
În data de 10 mai 19 48, Comisia a realizat faptul că în Coreea de Sud se simțea o atmosferă
liberală , având loc alegeri. 11
Comisia avea ca obiectiv recunoașterea Core ei de Sud, în timp ce U.R.S. S susținea
Coreea de Nord, O.N.U refuzând să le primească pe una dintre cele două țăr i însă Coreea de Sud

7Ibidem.
8Relațiile internaționale în perioada Războiului Rece,
http://www.spiruharet.ro/facultati/istorie/biblioteca/013ce4008585d4d3604efced7e443ea1.pdf, accesat la data de
20.01.2020.
9 Maurice Vaisse, Traducere Marius Roman, Dicționar de relații internaționale. Secolul XX , Editura Polirom ,
București, 2008, p.93.
10 Peter Calvocoressi, Politica mondială dupa 1945 , Editura „Corint, București”, 2001, p.110.
11Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi, Istoria relațiilor internaționale 1948 -până în zilele noastre Vol.II , Editura
„Științelor Social Politice”, București, 2006, p.68.

9
era recuno scută de numeroase națiuni . Comisia Provizorie a Națiunilor Unite s -a transformat în
Comisia Permanentă a Națiun ilor Unite pentru Coreea.
Amintind de comparația făcută între Coreea și Germania, în Coreea lucrurile au evoluat la
fel. O frontieră imposibil de trecut a devenit o linie de demarcație militară iar de ambele părți s –
au format doua guverne diferite: unul condus de U.R.S.S, unul condus de S.U.A. Principala
diferență dintre cele două țări o reprezenta faptul că în Germania, S.U.A și aliații mențineau forțe
de ocupație, în timp ce din Coreea au evacuat toate trupele. Putem scoate în evidență însă, o
deosebire între ceea ce s -a întamplat între cele doua state reprezentată de faptul că sovieticii și
americanii au părăsit în anii 1948 -1949 peninsula lăsând republicile să elimine amenințările care
se aflau la paralela 38. 12
În anul 1948, în luna august, a fost proclamată Republica Coreea în partea de sud sub un
guvern cu un lider naționalist pe nume Syngman Rhee , fiind vorba despre Asociația Națională
pentru realizarea rapidă a independenței coreene, iar în nord, în luna sept embrie este proclamată
Republica Democrată Populară Coreeană sub conducerea unui guvern comunist de către Kim Ir –
Sen.
După proclamarea celor două republici, atât trupele sovietice, cât și cele americane s -au
retras din Coreea. La intervenția lui Stalin d in anul 1950, conducătorii partidelor comuniste din
Coreea, China și Vietnam (Kim Ir -Sen, Mao Zedong și Ho Și Min) s -au întâlnit la Moscova
pentru a discu ta înlăturarea prezenței americane în Asia dar și întocmirea unei revoluții comuniste
în regiune. Acea stă acțiune, defapt, avea ca scop principal pentru liderul comunist Kim Ir -Sen
cucerirea penin sulei coreene , extinderea suveranității comuniste pe întreg teritoriul și pentru Mao
Zedong obținerea unei victorii asupra Koumintang -ului, în războiul din China .13
Din cauza relațiilor delicate dintre americani și sovietici, Kremlinul nu dorea implicarea
directă în r ăzboi , astfel au î ncercat integrarea Ch inei. Un alt motiv îl reprezintă faptul că sovieticii
vedeau armata nord -coreenilor ca una slabă.
Decizia privind declanșarea atacului împotriva sud -coreenilor a fost influențată și de
declarația realizată de secretarul american Dean Acheson din data de 12 ianuarie 1950 care a
susținut că ”perimetrul defensiv al SUA cuprinde Insulele Aleutine, insula n iponă Ryukyu și
Filipinele, iar Coreea nu intră în acest permetru.” În consecință, sovieticii au avut convingerea că,

12Ibidem.
13Pavel Moraru , Op.cit ., p.69.

10
S.U.A nu se va implica prin sprijinul sud -coreenilor, iar Coreea va fi reunită sub autoriatea
comuniștilor.14
În primăvara anului 1950 lucr urile s -au schimbat deoarece Truman a dorit să pună
accentul pe întărirea politicii militare americane și astfel a avut loc trecerea de la doctrina
îndiguirii a confruntarea cu U.R.S.S. 15
”Războiul Coreean a luat amploare dintr -o dublă neînțelegere: comuni știi, analizând
regiunea sub aspectul intereselor americane, nu au găsit plauzibil ca America să opună rezistență
la capătul unei peninsule, când le recunoscuse comuniștilor cea mai mare parte a zonei
continentale a Asiei; în vreme ce America, percepând p rovocarea în termeni de principiu, a fost
mai puțin preocupată de semnificația geopolitică a Coreei – pe care conducătorii americani o
declaraseră public neimportantă – decât de simbolismul gestului de a permite ca agresiunea
comunistă să rămână fără rispost ă”.16
În ceea ce privește Războiul din Coreea, îl putem împărții în trei faze:
 Perioada până la intervenția Chinei;
 De la intervenția chineză până la revocarea generalului MacArthur(aprilie 1951);
 După revocarea generalului MacArthur.17
În timpul primei etape, americanii au fost susținuți de aproximativ toate țările Organizației
Națiunilor Unite.
Decizia lui Truman de a interveni în Coreea se afla în contradicție cu declarațiile făcute de
liderii americani din anul 1949: generalul Douglas MacArthur , într-un interviu publicat într -un
ziar, a declarat faptul că Peninsula Coreea este poziționată în afara ariei defensive americane.18
Guvernul american l -a autorizat pe generalul Douglas MacArthur, ca fiind comandant
pentru Pute rile Aliate în Japonia dar și furni zor de echipament militar sud -coreenilor.
În data de 25 iunie 1950, nord -coreeni în frunte cu sovieticii, pornesc o contra ofensivă
împotriva coreenilor din partea de sud, Consiliul de Securitate denunță agresiunea, sovieticii nu
își folosesc dreptul de ve to iar americanii intervin sub edgida O.N.U. Din acel moment, războiul a
căpătat o amploare foarte mare pe plan internațional fiind primul test între cele doua blocuri.

14Ibidem.
15Ibidem.
16 Kissinger Henry, Diplomația , Editura „All, București”, 2002, p.417.
17Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi, Op.cit , p.71.
18Kissinger Henry, Op.cit , p.417.

11
Consiliul de Securitate, în ac eeași zi a adoptat o rezoluție prin care le cerea autor ităților
din Phenian să -și retragă trupele la nord de paralela 38 însă acest lucru nu s -a întâ mplat deoarece
la data de 28 iunie Seulul a fost acupat de către nord -coreeni. Cu toate acestea, scopul propriu -zis
nu s-a realizat deoarece se dore a un atac fulg er care astfel, să ducă la capturarea liderului sud –
coreean și obținerea victoriei.19
Pe 27 iunie, Consiliul de Securitate s -a reunit din nou deoarece a primit mai multe
rapoarte de la Comisia Națiunilor Unite pentru Coreea prin care se sco tea în evidență caracterul
agresiv al Coreei de Nord, SUA propunând sancționarea. URSS a protestat violent în ur ma
acestei propuneri pe care a declarat -o ilegală . Pe 29 iunie, o altă decizie importantă a avut loc:
președintele Truman i -a permis generalului Douglas MacArt hur debarcarea în Coreea a unită ților
terestre, proclamând blocada întregii coaste a Coreei.20
S.U.A , pentru a face față presiunilor și amenințărilor sovietice, a inițiat p rograme de
asigurare a apărării. A stfel a luat naștere politica îngrădirii , care timp de trei ani a funcționat așa
cum a trebuit: ”Alianța Atlantică servea drept bastion împotriva expansiunii sovietice, în vreme
ce Planul Marshall întărea Europa Occidentală din punct de vedere economic și socia l”.
Programul american de ajutorare a Turciei si Greciei respingea amenințarea sovietică din
estul Meridianei iar p odul aerian al Berlinului arăta că democrațiile erau pregătite să riște
războiul pentru a se opune amenințărilor la adresa drepturilor ce le fuseseră recunoscute. Așadar
S.U.A a fost nevoită să se confrunte cu ambiguitățile politicii de îngrădire în momentul în care a
fost pusă în fața agresiunii militare exercitate de sovietici asupra țări i pe care S.U.A a declarat -o
în afara perimetrului de apărare exercitat de americani. Agresorul era Coreea de Nord iar victima
Coreea de Sud, fiind situate departe de punctul nodal al strategiei americane, Europa. 21
Din nefericire, această teorie a îngrădirii ghida rezultatele în direcția opusă: îl făcea pe
Truman să lărgească câmpul de bătălie politic.22
Pe baza unei alte rezoluții realizată de Consiliul de Securitate în data de 7 iulie 1950, s -a
format un contingent militar multinațional condus de generalul Douglas MacArthur, alcătuit din
unități din Marea Britanie, Noua Zeelandă, Thailanda, Turcia, Etiopia, Filipine, Grecia, Canada,
Luxembrug, Columbia, Olanda și Uniunea Africa de Sud. Cu toate acestea , în toamna anului

19Pavel Moraru, Op.cit ., p. 70.
20Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi, Op.cit ,p.70.
21Kissinger Henry, Op.cit, p.415.
22Ibidem.

12
1950, au reușit să împingă trupele nord -coreene la nord de paralela 38, cucerirea Phenianului și
aproprierea de granițele cu URSS și China.23
La data de 19 iulie 1950, președintele Truman i s -a adresat Congresului printr -un mesaj în
care cerea noi credite pen tru a dezvolta puterea militară . În ceea ce privește o presupusă
reglementare a problemelor dintre cel e două părți, India , reprezentată de prim -ministrul
Jawaharlal Nehru , a încercat elaborarea unor tratative de pace în 13 respectiv 16 iulie 1950 , însă
Statele Unite nu au acordat prea multă atenție. În mesajele adre sate de către Nehru lui Stalin ș i lui
Truman, prim -ministrul a propus primirea Republicii Chineze în O.N.U în schimbul unei
reglementări a problemei de către Consiliul de Securitate , însă Statete Unite nu au fost de acord
cu această propunere.
După realizarea unui ultimatum de către generalul Mac Arthur către guvernul nord –
coreean, a ordonat trupelor sud -coreene și trupelor Națiunilor Unite să treacă paralela 38 chiar
dacă India nu era de acord cu acest lucru . Deplasarea militară a fost desul de rapidă , deoarece la
data de 16 octombrie forțele chineze au început să pătrundă în peninsulă , trecând fluviul Yalu
care marchează granița dintre Manciuria și Coreea. 24
Așadar, la insistențele Coreei de Nord și a U.R.S.S -ului, în război a intrat și Republica
Populară Chineză oprind forțele multinaționale ale O.N.U, deoarece având superioritate numerică
au pornit în contraof ensivă. La data de 4 ianuarie 1950 orașul Seul se afla din nou ocupat de
comuniști.
Cu toate acestea, războiul și -a schimbat total rivalii: nu mai era un războiul O.N.U contra
unui stat comunist, ci un război între două mari puteri S.U.A și respectiv Republica Populară
Chineză , mai exact un bloc occidental și unul comunist.
Din cauza intrării vertigioase a puterii comuniste, generalul Douglas MacArthur a propus
conducerii de la Washington implementarea unor măsuri drastice asupra Chinei: aducerea în
Coreea a trupelor naționaliste din China, realizarea unor acțiuni militare asupra terioriului chinez,
blocarea litoralu lui chinez și folosirea bombei atomice . Propunerile au fost însă respinse deoarece
nu trebuia exclus faptul că aceste măsuri puteau duce la implicarea U.R.S. S în război .25
La începutul lunii ianuarie 1951 s -a încercat realizarea unui plan de armistițiu de către
națiunile din Commonwealth: o încetare a operațiunilor militare și realizarea unei conferințe la

23Pavel Moraru, Op.cit, p.70.
24Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi, Op.cit ,p.72.
25Pavel Moraru, Op.cit, p.71.

13
care să fie invitate cele patru țăr i (Statele Unite, Marea Britanie, China și U.R.S.S) unde să se
discute rezolvarea tuturor problemelor din Extremul Orient , însă rez oluția nu a avut nici un
efect .26
În același an, războiul a ajuns într -un punct critic: nu s -a putut ajunge la o victorie fina lă,
astfel c ă s-a hotărât reglementarea con flictului pe calea tratativelor cu scopul încetării focurilor,
Coreea rămânând în continuare divizată în doua părți. În data de 8 iulie a avut loc prima rundă de
negocieri la Kaesong , însă în același timp au mai avut loc ciocniri locale.
Din 10 iulie 1951 negocierile au început să capete contur , comuniștii făcând trei
propuneri:
 O încetare imediată a focului, cu întreruperea bombardamentelor, a blocadei și a
acțiunilor de recunoaștere;
 Paralela 38 să fie considerată linie de demarcație militară, zonă demilitarizată pe o
porțiune de 10 km de o parte și de cealaltă;
 Toate trupele străine să fie retrase în cel mai scurt termen cu putință.27
Au aprărut însă o serie de dificultăți , deoarece americanii erau de pă rere că o dată cu
încetarea focului, comuniștii își marchează teritoriul și reiau asaltul, nu acceptau linia paralelei
doarece dețineau o poziție strategică bună și considerau că retragerea trupelor străine trebuie
făcută după încheierea armistițiului.
Pe 19 septembrie, chino -coreenii au cerut reluarea negocierilor care se doreau a avea loc
pe podul Panmunjon , însă generalul Ridgway nu a fost de acord , dorind să se țină tot la Kaesong .
În cele din urma s -a ales Panmunjon la data de 21 octombrie. Negocieril e au dus la realizarea
unor rezultate , comuniștii renunțând la dorința de a stabili linia de demarcație militară pe paralela
38.28
După moartea lui Stalin în anul 1953, noua conducere a U.R.S.S -ului s -a arătat dornică în
ceea ce privește reglementarea și în cheierea războiului din Coreea , astfel încetând ostilitățile . În
data de 20 aprilie 1953 s -au realizat schimburile de prizonieri bolnavi. India în cadrul O .N.U a
propus încetarea crizei din Coreea iar în urma negocierilor din iulie 1951, a fost semnat la
Panmunjom acordul de încetare a focului.29

26Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi, Op.cit , p.74.
27Ibidem.
28Ibidem.
29 Pavel Moraru, Op. Cit .,p.71.

14
S,U.A și Republica Coreea au semnat la data de 1 octombrie 1953 un Tratat de securitate
mutuală pe termen nelimitat. Acest tratat sublinia faptul că dacă în Pacific sau în altă regiune
aflată sub edgida uneia dintre părți va avea loc un atac armat, acestea vor acționa împreună.
Guvernul de la Seul a permis S.U.A să își instaleze baze militare. Prin acest tratat s -a stabi lit o
nouă linie de demarcație .30
Coreea de Nord și Coreea de Sud au fost despărțite printr -o zonă demilitarizată pentru a
servi ca tampon între cele două țări , fiind defapt o barieră de securitate la frontier, intersectând
paralela 38 , cunoscută ca și cea mai intens militarizată frontieră din lume. Zona demilitarizată
(vezi Anexa 2) are o lungime de 250 de km și aproximatic 4 km lățime. 31
În tratat se precizează numărul de trupe dar și ce fel de armament se poate transporta în
zona demi litarizată cu scopul de a se păzi zona din ambele părți pentru a evita un nou atac. Din
cauza atacurilor săvârșite de nord coreeni în această zonă și -au pierdut viața din anul 1953 până
în anul 1999 aproximativ 500 de soldați sud coreeni și 50 de soldați a mericani.
Aceasta, a fost inițial una dintre zonele pe care S.U.A și U.R.S.S o foloseau pentru
administrarea temporară din Coreea. După separarea peninsulei coreene din anul 1948, zona
demilitarizată a devenit granița internațională dar în același timp și una dintre cele mai tensionate
fronturi din perioada Războiului Rece. În zona d emilitarizată se află doua sate: Tae Sung Dong și
Kijong -Dong , ai căror locuitorii fiind protejați de O.N.U. Zona de securitate comună este situat ă
în zona demilitarizată unde s e află satul Panmunjom .32
Nici în timpul Conferinței de la Geneva , care a avut loc în anul 1954, după încetarea
conflictului , nu s-a ajuns la un acor d între cele două părți. Această conferință s-a desfășurat în
perioada 26 aprilie -20 iulie 1954 și a avut ca scop reglementarea problemelor din timpul
războiului coreean , la care au participat mai multe națiuni printre care Statele Unite, Uniunea
Sovietică, Marea Britanie și Republica Populară Chineză , însă nu s -a putut încheia nici un acord
în ceea c e privește această problemă.33

30Elena Iuliana Lache, Relațiile internaționale în perioada Războiului Rece , București, p. 88,
http://www.spiruharet.ro/facultati/istorie/biblio teca/013ce4008585d4d3604efced7e443ea1.pdf, accesat la data de
01.02.2020.
31Korean Demilitarized Zone , Earth Observatory ,28.07.2003 ,
https://earthobservatory.nasa.gov/IOTD/view.php?id=3660 accesat la data de 01.02.2020.
32DMZ -Zona Demilitarizată , https://hosusebi.wordpress.com/2014/05/25/dmz -zona -demilitarizata/, accesat la data de
01.02.2020.
33Peter Calvocoressi , Op.cit .,p.114.

15
Conducerea de la Seul a răspuns aces tei conferințe printr -un discurs ținut în fața
Congresului Statelor Unite ale Americii prin care președintele Coreei de Sud, Li Sân Man , dorea
încetarea armistițiului, atacarea Coreei de No rd și a Republicii Populare Chineze cu sprijinul
SUA însă aceste lucruri nu au avut loc.
La 15 august 1955 a avut loc o altă propunere , însă de această dată din partea conducerii
Coreei de Nord: președintele Kim Ir Sen propunea organizarea unei conferinț e între cele două
părți la care să se discute problema unificării celor două părți. Conducerea de la Seul a răspuns
acestei propuneri dorind retragerea trupelor chineze din Coreea de Nord dar și destrămarea
armatei nord -coreene. Astfel , la data de 26 octo mbire 1955 ultimii militari chinezi părăsesc
Coreea de Nord , Republica Populară Chineză sprijini nd însă în continuare nord -coreenii.34
Conflictul dintre cele două tabere s -a prelungit datorită transformării sale din război local
în război internațional din cauza intervenției marilor puteri dar și a Organizației Națiunilor Unite.
Războiul din Coreea a reprezentat un episod important al Răz boiului Rece , fiind primul conflict
armat postbelic, urmând să rămână exemplul conflictelor locale din perioada Războiului Rece în
care URSS și SUA erau poziționați în tabere.
Războiul inter -coreean a fost primul care a r fi putut duce la un război nuclear , însă atât
marile puteri cât și statele din Europa Occidentală, de teama izbucnirii unui război de acest fel, au
reușit să contribuie la împiedicarea realizării lui.35
Această confruntare a scos la iveală atât împărțirea puterii cât și limitele îngrădirii. Astfel ,
Coreea a fost motivul prin care au fost determinate liniile de demarcație dintre cele două sfere de
influență. Americanii , în ceea ce privește ac eastă confruntare, au perceput situația destul de
diferit , fiind de părere că a fost un conflict între bine și rău al cărui scop a fost apărarea și
menținerea unei lumii libere.
Bilanțul Crizei din Coreea a fost unul dezastruos: aproximativ 900.000 de chinezi, 1,5
milioane de nord -coreeni și 1,3 milioane de sud -coreeni și -au pierdut viaț a. Consecințele
războiului au fă cut celebră replica generalului Bredley prin care a susținut faptul că:” războiul

34 Elena Iuliana Lache, Relațiile internaționale în perioada Războiului Rece , București, p. 89,
http://www.spiruharet.ro/f acultati/istorie/biblioteca/013ce4008585d4d3604efced7e443ea1.pdf accesat la data de
02.02.2020.
35 Pavel Moraru , Op.cit., p.71.

16
general cu Coreea ne -ar implica în războiul nepotrivit, la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit
și împotriva duș manului nepotrivit”.36
Criza din Coreea reprezintă fără îndoială un factor în ceea ce privește accelerarea cursei
înarmărilo r, un exemplu concret fiind momentul în care SUA a ezitat să folosească arma atomică
împotriva Coreei de Nord și a Chinei.37
În conc luzie, Criza din Coreea a afectat atât pe plan intern cât și pe plan internațional
scena politică . Pe plan intern, perioa da anilior 1950 -1953 a marcat i storia pop orului coreean.
Politica și economia au avut de suferit deoarece cele două țări și în zilele noastre se află într -un
conflic diplomatic. Pe plan internațional, chiar dacă în principiu a fost un conflic civil, acesta s -a
transformat cu ușurință într -un conflict la scară internațională prin implicarea american ilor,
sovieicilor și a altor țăr i.

1.2 Regimul politic si evoluțiile interne din Coreea de Nord

Coreea de Nord , cu denumirea oficială de Republica Populară Democrată Coreeană
(RPDC), este o țară din Asia de Est, situată în jumătatea de nord a Peninsulei Coreene, cu
capitală în orașul Phenian . La granița de nord se află China pe râul Yalu și Rusia la nord -est pe
râul Tumen. La sud se află Coreea de Sud fiind divizată de această în urma războiului dintre anii
1950 -1953.
Coreea de Nord este împărțită în nouă provincii, trei regiuni speciale și două orașe direct
guvernate. E ste un stat socialist Juche (auto -dependent), descris de unii observatori ca fiind o
monarh ie de facto absolută, cu un cult de per sonalitate în jurul lui Kim Ir -Sen (Fondatorul Coreei
de Nord și singurul președinte al țării) și fiul, moștenitorul său Kim Jong -Il și continuând cu Kim
Jong -Un, fiul lui Kim Jong -Il.38
Aparatul de stat al Coreei de Nord este dominat de Partidul Muncii din Coreea . Există și
două partide minore: Partidul Chondoist și Partidul Social Democrat . Aceste trei partide sunt
unite în Frontul Democratic pentru R eunirea Patriei . Partidul Chondoist, Partidul Social
Democrat, ambele fiind sub controlul partidului conducător, Partidul Muncii din Coreea. În mai
2016, a avut loc cel de -al VII -lea congres al Partidului Muncii din Coreea, după o întrerupere de

36Kissinger Henry, Op.cit ., p.426.
37Maurice Vaisse, Op.cit , p.31.
38Ibidem.

17
36 ani. Organul suprem de stat este parlamentul, a cărui membrii se aleg pe o perioadă de 5
ani. Comitetul Național de Apărare (condus de Kim Jong -Un) este cel care răspunde de politica
externă și de forțele armate.
Occidentul vede Coreea de Nord ca fiind cea mai pură formă de totalitarism pe care
mintea umană a inventat -o vreodată . Există rapoarte credibile despre experimente chimice făcute
pe prizonieri politici. Astfel, accesul necontrolat al presei străine este interzis, iar interacțiunea
cetățenilor c u turiștii străini este strict controlată. De asemenea, internetul este inaccesibil în
aproape toată țara.39
Conform C onstitu ției, Coreea de Nord este o republică socialist, însă mulți o consideră
drept o dictatură absolută de tip stalinist, unde Kim Ir -Sen a înlocuit marxismul cu ideologia
juche . De la moartea lui Kim Ir -Sen, postul de pre ședinte de stat nu a mai fost ocup at, Kim Ir -Sen
fiind ș i acum p reședinte etern .
Puterea legislativă în Coreea de Nord este deținută de Adunarea Populară Supremă , care
este un parlament unicameral. Este format din 687 de deputați, aleși prin vot popular pentru un
mandat de 5 ani. Puterea executivă este formată din șeful statului și primul ministru. Prim –
ministrul și membrii Cabinetului (cu excepția ministrului forțelor arma te populare) sunt numiți de
Adunarea Populară Supremă. Puterea judecătorească supremă o reprezintă Curtea Centrală.40
Comisia de administrație a statului, creată în iunie 2016, este organul suprem de
coordonare a activității de stat. Președintele Comisiei este Kim Jong -Un, cu 3 vicepreședinți (
directorului Direcției politice a Armatei, premierul și un vicepreședinte al partidului) și 8
membri.41
Organul suprem de stat al Coreei de Nord este parlamentul , care este unicameral , membrii
parlamentului fiind aleși prin vot popular pentru un mandat de 5 ani. Ultimele alegeri au avut loc
la 10 martie 2019. Constituția datează din 1948 și a fost revizuită în 197 2, 1992, 1998, 2009,
2012, 2016 și 2019.
Unul din amendamente le care au fost aduse Constituției în anul 2012 , afirmă faptul că
„RPDC este o putere nucleară ” însă acest statut nu a fost recunoscut pe plan internațional. În

39Relațiile Coreei de Nord , Adevărul, http://adevarul.ro/international/in -lume/bezna -coreea -nord-istoria -tari-
autoizolate -secole%201_54422ad70d133766a8089b4e/index.html, accesat la data de 15.02.2020.
40Coreea de Nord , Centrul de la Sibiu pentru studii de pace, https://www.cssp.ro/state/coree a-de-nord/, accesat la
data de 15.02.2020.
41Republica Populară Democrată Coreeană , Ministerul Afacerilor Externe, septembrie 2016,
http://www.mae.ro/node/ accesat la data de 15.02.2020.

18
lunile iulie și august 2019, P arlamentul Coreei de Nord a inițiat noi modificări ale Constituției,
pentru a consoli da rolul liderului Kim Jong -Un, prin care a fost desemnat drept șef al statului și
comandant suprem al forțelor armate. Statutul legal al lui Kim ca "reprezentant al statului nostru
a fost consolidat și mai mult, pentru a asigura ferm conducerea de neclintit a Liderului Suprem
privind toate problemele de stat".42
În ceea ce privește noua Constituție , Kim – în calitate de președinte al Comisiei pentru
Afacerile Statului, organ care a fost înființat în anul 2016 – este reprezentantul suprem al
poporului coreean, adică șef al statul ui și comandant suprem, iar constituția anterioară îl desemna
drept "lider suprem" și comandant al tuturor forțelor militare". Cu toate acestea, președintelui îi
oferă dreptul de a promulga ordonanțe legislative, decrete ș i decizii importante, precum să
numească dar și să revoce reprezentanții diplomatici ai Coreei de Nord în străinătate .
Așa cum am precizat în rândurile precedente, p uterea ex ecutivă revine liderului Kim
Jong -Un, care își exercită prerogativele cu ajutorul Cabinetului de Miniștri, condus de prim –
ministru. Prim -ministrul și membrii Cabinetului (cu excepția ministrului forțelor armate
populare) sunt numiți de Adunarea Populară Supremă, noul guvern fiind format în iunie 2016.
Funcțiile publice sunt oc upate, după cum scrie în C onstituție, conform centralismului democratic.
La alegeri, candidații unici, toți susținuți de către partid, sunt de obicei ale și cu 100% din voturi,
cu o participare la vot practic tot de 10 0%.43
De la jumătatea anilor 1940, Republica De mocrată Populară Coreeană a fost condusă de
familia Kim astfel : Kim Il -Sung a deținut puterea din 1948 până la moartea sa în 1994; fiul său,
Kim Jong -Il, a condus țara din anul 1994 până în anul 2011 și nepotul său, Kim Jong -Un, a fost
liderul suprem din anul 2011. Kim Il -Sung, după ce a preluat controlul țării, a dezvoltat un cult al
personalităț ii atât de puternic încât el rămâne, chiar și în moarte, „ eternul președinte din
Republică ”.
După o perioadă de un an de la numirea premierului, Kim Il -Sung a declarat că este însuși
„Marele Lider”, moment în care a construit statui care aveau chipui lui ( țara are acum peste 500
de statui) . Ziua lui de naștere este o sărbătoare națională cunoscută sub numele de „Ziua

42 Republica Populară Democrată Coreeană , http://www.mae.ro/node/2024, accesat la data de 15.02.2020.
43 Ibidem.

19
Soarelui”, iar în anul 1997 Kim Il -Sung a creat chiar un nou calendar care a recalculat timpul din
anul 1912, când „a venit pe pământ din ceruri ”.44
Kim Il -sung a instituit ideologia cunoscută sub numele de Juche , o formă de auto –
încredere hiper -naționalistă. Ideea Juche se bazează pe principiul filosofic potrivit căruia omul
este stăpânul tuturor și decide totul.
Regimul Kim Il -Sung a instruit poporul nord -coreean în ideologia j uche folosind o
analogie din anatomia um ană. Marele Lider este cel care ia decizii și emite ordine, iar Partidul
este sistemul nervos care canalizează informațiile, iar oamenii sunt cei care respect ă ordinele pe
care acesta le emite . Acest sistem implementat în nord -coreenii încă din copilărie, i -a făcut docili
și fideli lui Kim Il -Sung chiar și în fața foametelor și a crizelor energetice care au devastat țara.
În conformitate cu ideea lui Juche , Jordan Weissmann afirmă faptul că „fermierii trebuiau
să depășească natura și să cultive suficiente culturi pentru a hrăni întreaga populație. ” Rezultatul
acestui sistem agricol a dus la o foamete care a ucis 3 milioane din 22 de milioane de oameni din
populația țării. Departamentul Apărării spune că Coreea de Nord folosește reîntregirea cu Coreea
de Sud ca o componentă cheie a narativității sal e naționale de identitate , pentru a valida strategia
și politicile sale și pentru a justifica sacrificiile solicitate populației.45
Familia președintelui fondator, Kim Il -Sung, a condus Republica Populară Democrată din
Coreea cu un pumn de fier din anul 1948. Până în anii '70, câștigurile inițiale ale reconstrucției și
modernizării postbelice au dispărut, iar guvernarea pe care a înființat -o Kim Il -Sung nu a reușit să
producă prosperitate.
Coreea de Nord a fost într -o mare parte dependentă de ajutoarele Uniunii Sovietice și ale
blocului estic, așa că atunci când economiile acestor țări au început să scadă, aceasta a afectat
foarte mult economia Coreei de Nord. Astfel din anii 1980 și până la prăbușirea U .R.S.S din anul
1991, calitatea vieți i oamenilor a stagnat, moment în care economia de comandă socialistă din
Coreea de Nord a încetat să funcționeze. Politicile agricole precare și gestionarea defectuoasă a
mediului au crescut vulnerabilitatea la condițiile meteorologice extreme și au adus r andamente tot

44Joe Carter, 5 Facts about North Korea and its dictatorial regime, 19 iulie 2019, https://erlc.com/resource –
library/articles/5 -facts -about -north -korea -and-its-dictatorial -regime, acce sat la data de 15.02.2020.
45 Ibidem.

20
mai reduse ale culturilor . Rezervele Coreei de Nord s -au epuizat rapid. Acestea au fost
circumstanțele în care s-a aflat țara când Kim Il -Sung a murit în 1994.46
După moartea lui Kim Il -Sung, Kim Jong -Il a preluat puterea în epoca de după Războiul
Rece, când Coreea de Nord a fost la un pas de dezastru. În timp ce poporul său a murit de foame,
Kim Jong -Il s-a concentrat pe o politică a cântecului (primul militar) pentru a menține a patra
armată din lume . Astfel, Kim Jong -Il a instituit o politică „primă militară” care a acordat
prioritate armatei și elitelor asupra populației generale într -o măsură și mai mare decât înainte.
În ceea ce privește populația, mulți nord -coreeni au dat vina pe conducere pentru
accentuar ea foametei, iar în realitate, aceste politici ale lui Kim Jong -Il au exacerbat o criză care
a fost mult timp în devenire.
Colapsul economic și foametea ulterioară din Coreea de Nord au avut apogeul la mijlocul
sfârșitului anilor '90. Se estimează că până la un milion de oameni au murit – aproximativ 5% din
populație , iar cei care au su praviețuit au suferit imens. Fometarea a evocat creșterea unei întregi
generații de nord -coreeni. Guvernul nord -coreean a trebuit să scadă înălțimea minimă necesară
soldaților, deoarece 145 cm (4 picioare 9 inci) era prea înalt pentru majoritatea tinerilor de 16 -17
ani.47
Al treilea Kim , Kim Il -Un a moștenit de la tatăl său o situație extrem de complicată.
Foametea de la mijlocul anilor ’90, combinată cu dispariția sistemului care menținea economia
nord-coreeană în stare de funcționare, a dus la dezind ustrializarea țării, provocând un adevărat
dezastru. Incapacitatea statului de a -și îndeplini obligațiile față de supuși, exprimată prin
încetarea funcționării sistemului de distribuție de hrană și bunuri, în schimbul muncii prestate și
al loialității politice, a dus la o anumită relaxare a presiunii r epresive.
După prăbușirea sistemului socialist din țările din Europa Centrală și de Est și
destrămarea Uniunii Sovietice, care acordau un ajutor subst anțial regimului de la Phenian , așa
cum am menționat și în rândurile precedente, Coreea de Nord se confruntă cu o profundă criză
economică, în special în domeniul securității alimentare a populației, acest lucru a dus la asistența
umanitară internațională. 48

46 History of North Korea , https://www.libertyinnorthkorea.org/learn -north -korea -history/, accesat la data de
15.02.2020.
47 Ibidem.
48 Cosmin Popa , Republica Populară Democrată Coreeană sau supertotalitarismul dinastic (II), 31.05.2016,
https://www.revistasinteza.ro/republica -populara -democratica -coreeana -sau-supertotalitarismul -dinastic -ii-2, accesat
la data de 16.02.2020.

21
În ultima perioadă, din par tea noului lider de la Phenian se constată o preocu pare mai
accentuată pentru îmbunătățirea sistemului economic, făcând vizite frecvent e la unități de
producție. Mai mult, au fost încurajate investițiile străine în diferite sect oare ale economiei, insă
investitorii străini manifestă reținere din cauza stăr ii de tensiune care sunt încă prezente în
relațiile inter -coreene, a sancțiunilor impuse de Consiliul de Securitate al O rganizației Națiunilor
Unite și a măsurilor restrictive aplicate de autoritățile de la Phenian în relațiile cu cetățenii străini.
Foametea, care a fost soldată cu zeci de mii de decese, a dus la acutizarea luptei pentru
supraviețuire în statul nord -coreean. Generalizarea corupției, furtul și distrugerea bunurilor de
stat, încetarea funcționării industriei, contrabanda, specula și tre cerea frauduloasă a fontierelor,
îndeosebi cu China, au dus la apariția unor numeroase „fenomene antisocialis te”, așa cum numea
Kim Jong -Il, haosul din țară.
La sfârșitul anilor 2000, situația economică a țării s -a ameliorat insă Kim Jong -Un se află
încă în fața unor mari dileme. Obiectivele politice și eco nomice ale conducătorului la prima
vedere sunt incompatibile deoarece p e de o parte, este nevoit să continue reformele economice
limitate, cu scopul de a face viața coreenilor suportabilă, iar pe de altă parte, acesta dorea să -și
continue și programul nuclear, pentru a avea „argumente” solide în ceea ce privește negocierile
cu Marile Puteri. Așadar, p rimul obieciv presupune un acces relativ liber al țării la economia
mondială, în special la operațiunile de comerț internațional și la anumite tipuri de tehnologie,
pentru a procura banii necesari, iar al doilea duce la creșterea izolării politice și economice a
țării.49
O problemă în ceea ce privește politica internă a țării este legată de drepturile omului , dar
și de regimurile pe care liderii le -au inițiat pentru a diminua libertatea de exprimare a cetățenilor.
Organizațiile internaționale cu privire la drepturile omului, au acuzat Coreea d e Nord ca fiind
„unii dintre cei mai brutali oameni din lume”, datorită restricțiilor severe pe care le au asupra
libertăților politice și economice. Sistemul a suferit schimbări la sfârșitul anilor 1990, când
creșterea populației a devenit foarte scăzută .
Coreea de Nord găzduiește peste 25 de milioane de oameni, care trăiesc sub o formă de
guvernare comunistă, care controlează strict toate domeniile vieții de zi cu zi. Regimul din
Coreea de Nord este unul foarte sever, populația este îngrădită, drepturile l or nu sunt respectate
iar cu toate acestea, monitorizarea acetora este una foarte strictă. Cu toate acestea, în rândurile de

49 Ibidem.

22
mai jos, o să enumăr câteva exemple în ceea ce privește regimul totalitar foarte strict din Coreea
de Nord.
Zilele de naștere ale lui Kim Il -Sung (15 aprilie), Kim Jong -Il (16 februarie) și Kim Jong –
Sun (24 decembrie) sunt sărbători naționale iar cetățenii și elevii au liber și primesc cadouri . Spre
deosebire de sărbătorile altor personalități din întreaga lume, sărbătorile din Coree a de Nord sunt
obligatorii. Au loc numeroase evenimente (cum ar fi dansuri, evenimente sportive și parade) iar
cetățenii vor oferi daruri la baza monumentelor. Sărbătorile din timpul zilelor de naștere ale
dinastiei Kim implică și transmisii televizate des pre viața și realizările liderilor în noaptea
dinaintea sărbătorilor propriu -zise. Persoanele nu au voie să vorbească sau să adoarmă până când
se termină transmisiunea.50
Inegalități mas ive au început să apară în societate nord -coreeană. În regimu l introdus
sistemul songbun, fiind în vi goare și astazi, care face referire la faptul că întreaga populație a fost
sortată în diferite clase sociale în funcție de loialitatea percepută cuiva către socialism și
regim. Această clasificare a determinat cursul v ieții oamenilor. Singbunul cântecului dictează
școlile la care poate participa, ocupațiile în care poate fi amplasat și chiar acolo unde se poate
trăi. La momentul respectiv, regimul a expulzat în jur de un sfert din populația din Phenian în
provinciile exterioare pentru a fi cu un cântec redus.51
Phenianul este nu doar vitrina bunelor intenții ale regimului, dar mai ales o c apitală cu
statut special. Dreptul de a locui în oraș este câștigat de către cetățeni prin servicii aduse pu terii,
prin muncă în f olosul patriei și doar prin voința liderului. Circulația internă în Coreea de Nord se
face printr -un regim al pașapoartelor, mult mai dur ca cel din Uniune a Sovietică. Călătoria dintr –
un oraș sau altul se face cu permisiune scrisă, reprezenta tă printr -un interes de serviciu de obicei,
iar vizitarea rudelor dintr -o altă localitate, presupune și ea un lung șir de aprobări.
Expunerea chipurilor primilor doi Kim, ca și eternizarea lor în monumente, est e strict
reglementată. Casele trebui e să aibă pe perete tablourile cu chipurile conducătorilor. F iecare
coreean primește cadou un set de tablouri, împreună cu o bucată de mătase. Regulile de expunere,

50 Adam Taylor, A 14 -Year -Old Girl Died Trying To Save A Portrait Of Kim Jong Il And No w She's Being Called A
Hero , 28 iunie 2012, https://www.businessinsider.com/a -14-year-old-girl-died-trying -to-save-a-portrait -of-kim-
jong-il-and-now-shes-being -called -a-hero-2012 -6, accesat la data de 16.02.2020.
51 History of North Korea , https://www.libertyinnorthkorea.org/learn -north -korea -history/, accesat la data de
16.02.2020.

23
care fac parte din complexul de legi și regulamente care se referă la „Demnitatea Liderului
Suprem”, prevăd ca în caz de dezastru, tablouril e să fie salvate cu prioritate.52
Copii și adolescenții au un rol esențial în îndoctrinarea și controlul populației. Aceștia, de
la cele mai fragede vârste sunt învățați că -i datorează viața lider ului supreme. „ Demnitate a
Liderului Suprem”, prevede că toți tinerii și copii i din Coreea de Nord trebuie să păstreze o
legătură continuă cu liderul. Copii i trebuie să „vorbească” permanent cu liderul suprem,
anunțându -l atunci când învață, fac sport sau orice alte ac tivități. Fiecare vârstă și stadiu școlar
beneficiază de literatura propagandistică potrivită. În cazul vârstelor mici spălarea creierelor
debutează cu însușirea unui set de legende din copilăria și tinerețea liderilor.
Exportul forței de muncă este una dintre su rsele importante de valută ale regimului de la
Phenian, China și Rusia fiind principalii „clienți”. Numite „contribuția la prosperitatea Patriei”,
mobilizările pentru munca în străinătate sun t o formă a sclavajului modern.
Aceștia sunt trimiș i să presteze diverse munci, de obicei construcții în China, lucrări
forestiere și agricole în Rusia, sunt plătiți cu sume insignifiante, valuta fiind virata direct în
conturile „palatului”. Condiția principală impusă de Coreea de Nord este ca interacțiune a dintre
muncitori și populația locală să fie minimă .53
Internetul, telefoanele inteligente, laptopurile, televizorul, filmul, radioul există, dar nu
așa cum majoritatea oamenilor le -ar fi familiarizate. Seturile de radio și TV sunt configurate
astfel încât nord-coreenii să nu poată face altceva decât transmisiile interne, iar internetul nu este
larg accesibil populației. Coreea de Nord a introdus propria sa rețea publică Mirae (coreeană
pentru „viitor”). Este nevoie de o aplicație pe care să o utilizeze și, potrivit mass -media, le oferă
acces oamenilor doar la intranetul Coreei de Nord și nu la internetul global.
Martyn Williams, jurnalistul și expertul tehnic din Coreea de Nord, pentru Comitetul
pentru drepturile omului din Coreea de Nord (HRNK) aruncă o nouă l umină asupra modului în
care conducătorul și regimul său folosesc tehnologia pentru a continua să păstreze populația în
întuneric – de la radiouri de blocare a semn alelor modificând Android pentru a spiona oameni.54

52 Cosmin Popa , Republica Populară Democrată Coreeană sau supertotalitarismul dinastic (II), 31.05.2016,
https://www.revistasinteza.ro/republica -populara -democrat ica-coreeana -sau-supertotalitarismul -dinastic -ii-2, accesat
la data de 22.02.2020.
53 Ibidem.
54 Shona Ghosh, 10 ways North Korea uses technology to keep its citizens in the dark about the outside world , 29
Dec 2019, https://www.businessinsider.com/10 -ways -north -korea -uses-tech-to-keep -its-population -ignorant -2019 –
12, accesat la data de 22.02.2020.

24
Coreea de Nord nu este exclusă din inovațiile de zi cu zi, cum ar fi datele mobile sau
smartphone -urile. Cetățenii pot cumpăra smartphone -uri care au fost fabricate în China, dar sunt
distribuite sub un nu me de marcă din Coreea de Nord însă acestea sunt preîncărcate cu
programele spion și software adaptate de stat.
Rețeaua mobilă este împărțită în două jumătăți, conform raportului lui Williams, ceea ce
înseamnă că atât turiștii nord -coreeni, cât și cetățenii străini pot efectua apeluri și trimite texte în
țară – dar niciuna nu poate comunica cu cealaltă .55
Libertatea de religie sau de c redință nu există în Coreea de Nord și este, de fapt, profund
suprimată, Comisia americană pentru libertatea religioasă inernațională (USCIRF). Guvernul
nord-coreean persecută și pedepsește credincioșii religioși prin arest, tortură, închisoare și,
uneori, executare. Credincioșii religioși sunt de obicei trimiși în lagărele politice, unde sunt tratați
cu o cruzime extraordinară. Organizația Națiunilor Unite afirmă că mai puțin de 2% din cele 25
de milioane de populații sunt creștine. Regimul nord -coreean co nsider creștinismul cea mai mare
amenințare deoarece asociază această credință cu Occidentul, în special cu S.U.A.
Comisia americană pentru libertatea relegioasă internațională remarcă faptul că regimul
încearcă în mod activ să identifice și să -i cercete ze pe creștinii care își exprimă credința în secret
și să îi trimită în închisoare pe cei pe care îi prinde, adesea împreună cu membrii familiei lor,
chiar dacă nu sunt la fel de religioși. Potrivit Departamentului de Stat al SUA, zeci de mii de
creștini se află în închisoare politică și se confruntă cu muncă silnică sau execuție din cauza
credinței lor.56

55 Ibidem.
56 Joe Carter , 5 Facts about North Korea and its dictatorial regime , 19 jul 2019, https://erlc.com/resource –
library/articles/5 -facts -about -north -korea-and-its-dictatorial -regime, accesat la data de 22.02.2020.

25
CAPITOLUL II: P OLITICA EXTERNĂ A COREEI DE NORD

2.1 Relațiile cu Coreea de Sud

Întâmplările din perioada Războiului din Coreea au intensificat din ce în ce mai mult
confruntarea dintre Nord și Sud, astfel cele două Corei s -au luptat pentru legitimitate și
recunoaștere pe plan internațional, o parte având o dictatură de dezvoltare eme rgentă în sud și
cealaltă un regim personalist extrem de centralizat în nord.
După finalizarea Războiului din Peninsula Coreeană, autoritățile din Republica Populară
Democrată Coreeană au afirmat că "cele mai bune interese ale națiunii lor au fost cel mai bine
servite prin menținerea afacerilor altor țări la distanță ”.
În următoarea perioadă, cooperarea dintre guvernele celor două ț ări a fost aproape
inexistentă . Un motiv temeinic în ceea ce privește cooperarea i nexistentă a celor două țări, au fost
întâm plările de la sfârșitul anilor 1960, moment în care s -a urmărit asasinarea președintelul
Republicii Coreea, Park Chung -hee dar și creșterea accentuată a confruntărilor din Zona
Demilitarizată.57
La începutul anilor 1970, guvernele celor două țări și -au arăt at interesul pentru realizarea
unui dialog. Ținute sub controlul Crucii Roșii, au condus la prima declarație comună privind
reunificarea, emisă la 4 iulie 1972 , însă a eșuat din cauza neînc rederii reciproce dintre țări.
În anul 1974, prima doamnă a Republicii Coreea, Yuk Young -soo, a fost ucisă în locul
unei încercări de asasinare a lui Park Chung -hee, efectuată de un cetățean din Coreea de Nord. De
asemenea în anul 1983, tot nord -coreeni au încercat să -l asasineze pe pr eședintele Chun Doo –
hwan, în timpul unei călătorii pr ezidențiale în Birmania în 1983 .58
La începutul anilor 1990, președintele Republicii Coreea, Roh Tae Woo , care s -a aflat în
funcție din anul 1988 până în 1993 , a adoptat o politică numită „nordpolitik” ca re avea ca scop
normalizarea relațiilor dintre cele două părți prin formarea unei confederații bazată pe două

57Daniel Wertz, Inter -Korean Relations , The National Committee on North Korea, ianuarie 2017,
http://www.ncnk.org/resources/briefing -papers/all -briefing -papers/inter -korean -relations, accesat la da ta de
09.04.2020.
58Ibidem.

26
sisteme politice care existau în Peninsula Coreeană. În primul an al co nducerii lui Roh, a fost
purtată prima rundă a discuțiilor de partid unde s -a vorbit despre o serie de negocieri pentru
dezmbembrarea programului nuclear din Coreea de Nord .59
La scurt timp, cele două Corei au transmis o declarație comună privind denuclearizarea
Peninsulei Coreene, prin care își luau angajamentul să nu producă sau să utilizeze arme nucleare.
Relațiile inter -coreeene au fost din nou tensionate în urma succesorului lui Ro, Kim Young Sam
(în funcție între anii 199 3-1998). Președintele Kim Young -Sam a planificat o întâlnire la nivel
înalt cu liderul nord -coreean Kim Il -Sung, reprezentând prima întalnire realizată între cele două
părți de la divizie. În anul 1994 Agenția Internațională de Energie Atomică a vizat desființarea
programului nuclear nord -coreean iar în cadrul aceluiași an, se anulează decizia care a interzis o
perioadă destul de lungă relațiile comerciale cu Coreea de Nord din partea Coreei de Sud.
După decedarea lui Kim Il -Sung, cu câteva săptămâni înainte ca summit -ul să aibă loc, a
luat hotărârea realizării unor noi tensiuni către Seul din cauza faptului că aceștia nu au trimis nici
un mesa j în urmă morții conducătorului. Singurele relații bilaterale prezente au fost legate de
ajutorul alimentar din partea Coreei de Sud în Coreea de Nord în urma crizei suferite.
Următorul preș edinte al Coreei de Sud, Kim Dae Jung (în funcție din 1998 până în 2003),
a instituit o altă politică numită „Politica soarelui” pentru promovarea reconcilierii cu Republica
Populară Democrată Coreea . Această politică, a fost una mai realistă în comparație cu politica
realizată de către Roh Tae Woo („nordpolitik”), dorind să separe economia de politică pentru a
asigura un sprijin mai mare din partea de nord.60
„Politica soarelui ” a urmărit separarea co operării umanitare și economice de problemele
politice. Administrația a continuat să se angajeze în adoptarea acestei politici chiar și în timpul în
care cele două Corei s -au confruntat în ciocniri navale în apropiere de linia de frontieră nordică –
graniț a maritimă disputată – în 1999 și 2002, și atunci când Cadrul de înțelegere între SUA și
Coreea de Nord privind programul nuclear s-a desființat la sfârșitul anului 2002. Această politică
a dus la creșterea ajutoarelor bilaterale și a asistenței umanitare de la sud la nord dar și la
permiterea ONG -urilor de către Coreea de Sud, să intre în contact cu DMZ -ul.

59 Veronica Kurbelova, South Korea engagement with United States and China under Park Geun -hye: creating and
environment conductive to Korean unification , p. 19,
http://projekter.aau.dk/projekter/files/216553755/South_Korean_engag ement_with_the_United_States_and_China_u
nder_Park_Geun_hye.pdf, accesat la data de 09.04.2020.
60Daniel Wertz ,Inter -Korean Relations , The National Committee on North Korea, ianuarie 2017,
http://www.ncnk.org/resources/briefing -papers/all -briefing -papers/inter -korean -relations accesat la data de
09.04.2020.

27
În perioada care a urmat războiului din Coreea și până la sfârșitul Războiului Rece, au
existat dezechilibre pe măsură ce criza economică și foametea au lovit Coreea de Nord în anii
1990, mulți nord -coreeni au părăst țara ajungând în cele din urmă în Coreea de Sud. Numărul
refugiaților nord -coreeni care au sosit în sud a atins o cifră numeroasă la mijlocul anilor 2000.
În anul 1998 , Coreea de Sud a arestat în apele sale un mini -submarin nord -coreean, iar în
1999 șaptezeci de cetățeni nord -coreeni au murit în timpul împușcăturilor reciproce pe mare. În
plus, bătălii navale similare, cu pierderi de vieți omenești au avut l oc în 2002 ș i 2009. Tensiunea
în penin sulă s-a intensificat în 2010, când ancheta internațională a găsit Coreea de Nord
responsabilă de torpilarea navei sud -coreene Cheonan, cu 46 d e membri ai echipajului la bord:
nava scufundată în Marea Galbenă în martie 2014.61
În iunie 2000, Kim Dae Jung și liderul nord -coreean, Kim Jong Il, s -au întâlnit în Phenian
fiind primul summit prezidențial de la diviziunea Coreei, ceea ce a dus la o schimbare dramatică
a părerii sud -coreene față de nord și de politică. Cele două părți au fo st de acord să înceapă
reuniunile familiilor și să înființeze complexul industrial inter -coreean Kaesong în apropierea
DMZ.
Începând cu anul 2000 au existat câteva perioade scurte de contat și de reconciliere a
problemelor însă nu s -a atins niciodată nive lul relațiilor dintre cele două Germanii din anii `70
sau cea a Taiwanului și China. În timp ce reuniunea la nivel înalt a ridicat speranțe mari de
unificare între cele două Corei, acesta a părut a fi doar primul pas într -un lung proces de
recunoaștere rec iprocă și coexistență.62
În urma primului test nuclear din Republica Populară Democrată Coreeană în octombrie
2006, Coreea de Sud și -a redus ajutorul și a suspendat temporar transporturile alimentare, deși
investițiile în ceea ce privește înființarea comple xului industrial inter -coreean Kaesong a
continuat.
Anul 2007 a reprezentat o perioadă de importanță majoră în ceea ce privește ameliorarea
relațiilor din Peninsula Co reeană. La data de 13 februarie , delegații din partea celor două Corei,
Chinei, Japoniei , Rusiei si S.U.A au semna t un acord care urmărea închiderea instalațiilor

61Veronica Kurbelova, South Korea engagement with United States and China under Park Geun -hye: creating and
environment conductive to Kor ean unification , pp.19 -20,
http://projekter.aau.dk/projekter/files/216553755/South_Korean_engagement_with_the_United_States_and_China_u
nder_Park_Geun_hye.pdf accesat la data de 09.04.2020.
62Korea 1945 -2000 , Central Thems and Key Points, http://afe.easia.co lumbia.edu/main_pop/kpct/kp_korea1945.htm,
accesat la data de 09.04.2020.

28
nucleare nord -coreene, cerând în schimb ajutor energetic internațional. Câteva luni mai târziu,
liderii celor două țări semnează Declarația privind denuclearizarea Peninsulei Coreea și se
vorbește despre construirea unei linii feroviare comerciale și a unei zone maritime de pace.63
Venirea la putere președintelui Lee Myung Bak (în funcție 2008 -2012) la 25 februarie
2008 în Coreea de Sud a marcat o schimbare majoră în relațiile inter -coreene. Înainte de
preluarea mandatului, Lee a indicat că va adopta o abordare "pragmatică" față de Coreea de Nord
prezentând "inițiativa sa pentru denuclearizare și deschiderea spre Coreea de Nord".64
În anul 2009, Republica Populară Democrată Coreeană rea lizează un nou test nuclear
lansând cinci rachete cu raza scurtă de acțiune, pe coasta estica a țării, și anunță că va relua
activitatea de folosire a combustibilului nuclear in scopuri militare, pentru „sporirea capacitatii
sale de descurajare” iar din da ta de 21 august permite accesul cetatenilor sud -coreeni pe teritoriul
nord-coreean .
Anul 2010 a început prin schimburi de focuri în zona graniței maritime din Marea
Galb enă fiind 18 răniți și 2 morți. Ancheta internatională a vizat stabilirea cauzelor naufragiului
din zonă.65
Cele două părți au purtat discuții secrete inițiate de Sud în aprilie 2011 la Beijing, dar din
nou, această încercare de apropiere a fost nereuși tă. Un a lt lider ales în decembrie 2012 , Park
Geun Hye, a facut promisiuni în ceea ce p rivește îmbunătățirea relațiilor cu Coreea de Nord. Park
a promovat o abordare mai pragmatică față de Coreea de Nord, bazată pe cons truirea încrederii
prin dialog , s-a angajat să formeze o instituție pentru cooperarea regională, care să in cludă și
Coreea d e Nord. În ace a perioadă, Coreea de Nord a efectuat al treilea test nuclear în februarie
2013 , fiind nemulțumită de exerciț iile militare com une realizate de Statele Unite ale Americii și
Republica Coreeană.
În august 2015, doi soldați din Coreea de Sud, a flați la patrulare în DMZ au fost răniți
grav în afara posturilor lor de pază. Organizația Națiunilor Unite a concluzionat că atacul a fost
realizat de către sold ații nord -coreeni, idee pe care Coreea de Nord a negat -o.

63Istoria conflictului dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, Opinia Timișoarei, 23.11.2010,
http://www.opiniatimisoarei.ro/istoria -conflictului -dintre -coreea -de-nord-si-coreea -de-sud/23/11/2010, accesat la
data de 09.04.2020.
64Inter -Korean Relations, The National Committee on North Korea, http://www.ncnk.org/resources/briefing –
papers/all -briefing -papers/inter -korean -relations, accesat la data de 09.04.2020.
65Istoria conflictului din Coreea de Nord și Coreea de Sud , Opinia Timișoarei, 23.11.2010,
http://www.opiniatimisoarei.ro/istoria -conflictului -dintre -coreea -de-nord-si-coreea -de-sud/23/11/2010 accesat la data
de 12.04.2020

29
După adoptarea unei rezoluții a Orga nizației Națiunilor Unite privind sancțiunile realizate
ca răspuns la cel de -al patrulea test nuclear din Coreea de Nord , în martie 2016, Adunarea
Națională a Republicii Coreene a adoptat o lege care viza drepturile omului din Coreea de Nord,
lege care a s tagnat timp de 11 ani din cauza temerii ca relațiile dintre cele două să nu capet e din
nou amploare (vezi Anexa 3 ). 66
În discursul său de Anul Nou pentru 2018, liderul nord -coreean Kim Jong -Un a propus
trimiterea unei delegații la viitoarele Jocuri Olimpice de iarnă din Coreea de Sud.
Linia telefonică Seul – Phenian a fost redeschisă după aproape doi ani. La Jocurile Olimpice de
Iarnă, Coreea de Nord și Coreea de Sud au marșat împreună la ceremonia de deschidere și au
câștigat o echi pă unită de hochei pe gheață pentru femei. În urma Jocurilor Olimpice, autoritățile
celor două țări au ridicat posibilitatea ca acestea să poată găzdui împreună Jocurile asiatice de
iarnă din 2021 .67
Coreea de Sud a anunțat la 23 iunie 2018 că nu va desfășura exerciții milit are anuale cu
SUA și va opri, de asemenea, propriile exerciții în Marea Galbenă, pentru a nu provoca Coreea de
Nord ș i pentru a continua un dialog pașnic. La 1 iulie 2018, Coreea de Sud și Coreea de Nord au
reluat comunicarea radio , care ar putea preveni confruntările accidentale între navele militare
sud-coreene din jurul liniei de limită de nord în Marea de Vest. La 17 iulie 2018, Coreea de Sud
și Coreea de Nord și -au restabilit complet linia de comunicare militară în partea de vest a
peninsulei. Pe 30 noiembrie 2018, un tren sud -coreean a trecut granița DMZ fiind prima dată
când un tren din Coreea de Sud a intrat pe teritoriul Coreei de Nord din 2008.
Coreea de Sud și Coreea de Nord au concurat ca și „Coreea” în unele evenimente
la Jocurile asiatice din 2018 . Cooperarea s -a extins la industria cinematografică , Coreea de Sud
dându -și aprobarea pentru a filma filmele din Coreea de Nord la festivalul local al țării, în timp ce
invita mai m ulți produc ători de film.68
Pe 30 iunie 2019, Kim și Moon s-au întâlnit din nou în DMZ, de data aceasta cu
președ intele american Trump. Cei trei au ținut o întâlnire la Casa Inter -Coreeană a
Libertății . Între timp, Coreea de Nord a efectuat o serie de teste cu rachete cu rază scurtă de

66 Ibidem.
67 Alanne Orjoux, Kim Jong Un offers rare olive branch to South Korea ,January 02 2018,
https://edition.cnn.com/2017/12/31/asia/kim -jong-un-new-year-address -nuclear/index.html, accesat la data de
12.04.2020.
68 North, South Korea agree to joint sports events and create combined teams for Asian Games, 18 iun 2018,
https://www.channelnewsasia.com/news/asia/north -south -korea -agree -to-joint-sports -events -and-create -10443750,
accesat la data de 12.04.2020.

30
acțiune, iar SUA și Coreea de Sud au luat parte la exerciții militare comune în august. La 16
august 2019, partidul de guvernământ din Coreea de Nord a făcut o declarație prin care a criticat
Sudul pentru participarea la exerciții și pentru cumpărarea de echipamente militare americane,
numind -o „provocare gravă” și spunând că nu va mai fi negociere. Pe 15 octombrie, Coreea de
Nord și Coreea de Sud au jucat un calificativ l a Cupa Mondială FIFA la Phenian , primul lor meci
de fotbal din Nord în 30 de ani. 69

2.2 Relațiile cu U .R.S.S.

Relațiile diplomatice dintre Coreea de Nord și Uniunea Sovietică au fost stabilite pentru
prima dată pe data 12 octombrie 1948, la scurt timp după ce Republica Populară Democra tă a
Coreei a fost proclamată . De-a lungul războiului, Coreea de Nord a fost susținută de forțele
militare sovietice . Coreea de Nord a fost fondată ca parte a blocului comunist și a primit sprijin
major rus. China și Uniunea Sovietică au concurat pentru influența în Coreea de Nord în
timpul despărțirii sino -sovietice în anii 1960, în timp ce Coreea de Nord a încercat să menț ină
relații bune cu ambele țări.70
După războiul din Coreea , Uniunea Sovietică a apărut ca principal ul partener comercial și
sponsor al Coreei de Nord, n ouăzeci și trei de fabrici nord -coreene au fost const ruite cu asistență
tehnică rusă. Ajutorul sovietic pentru Coreea de Nord a început să cap ete contur din anul 1965
până în anul 1968, mai ales după ce relațiile chino -nord-coreene au survenit în timpul Revoluției
culturale chineze. În urma foamet ei pe care Coreea de Nor d a suferit -o începând cu anul 1990,
Uniunea Sovietică a acordat ajuto r umanitar prin care i -a oferit produse alimentare și
medicamente .
În ciuda declinului pe care l -au suferit relațiile dintre cele două state, ajutorul militar ,
energetic și alimentar sovietic au fost cruciale pentru menținerea la plutire a economiei d in
Coreea de Nord . Toate acestea s -au schimbat în 1991, o data cu prăbușirea Uniunii Sovietice,

69 North Korea fires missiles off coast and says talks with impudent South are over,
https://www.telegraph. co.uk/news/2019/08/16/north -korea -fires-missiles -coast -says-talks -impudent -south/, accesat
la data de 12.04.2020.
70 Sanskar Shrivastava, North Korea loses popularity in Russia, Where is the conflict heading? , 26.04.2013,
https://www.theworldreporter.com/2013/04/north -korea -loses -popularity -in-russia.html, accesat la data de
14.04.2020.

31
moment în care aceasta a privat Coreea de Nord de principalul său b enefic iar economic și de
securitate.
Așadar, g uvernul post -comunist de la Moscova, cond us de președintele Boris Elțin, nu a
avut niciun entuziasm să continue să sprijine Coreea de Nord. Prin urmare, Moscova a stabilit
legături diplomatice formale cu Seul în speranța de a atrage investiții masive din Cor eea de Sud și
a permis anularea alianței sale militare din perioada sovietică cu Coreea de Nord. În fața unei
crize existențiale, Coreea de Nord a reacționat acceptând mai mult ajutor din partea Chinei, care
în ciuda unui nivel de neîncredere reciprocă rămâne singurul aliat major al Phenianului.71
Prima reuniune a Comisiei interguvernamentale pentru cooperare comercială, economică
și științi fico-tehnică între Federația Rusă și Coreea de Nord, a avut loc în primăvara anului
1996. Aceasta a fost întâlnirea la cel mai înalt n ivel dintre Moscova și Phenian de la prăbușirea
Uniunii Sovietice. În timpul vizitei, cele două țări au convenit să restabilească comerțul bilateral
și cooperarea economică , să restabilească comisiile interguvernamentale bilaterale și să înființeze
organe la nivel de lucru pentru cooperare bilaterală în domeniul științei tehnologiei, silviculturii,
industriei ușoare și transporturilor.
Relația a căpătat di n nou o anumită import anță după ce Vladimir Putin a fost
ales președinte al Rusiei în anul 2000. Astfel , după primele sale alegeri , Putin a căutat în mod
activ să restabilească legăt urile Rusiei cu Coreea de Nord. În acel an, Vladimir Putin a avut o
întâlnire cu Kim Jong -Il, liderul din Cor eea de Nord, unde au emis critici pentru planurile de
apărare împotri va rachetelor americane. Călătoria a fost văzută ca mesajul lui Putin în Occident,
potrivit căreia Rusia va încerca să -și refacă dome niile tradiționale de influență .
Rusia a fost un participant la așa -numitele discuții cu șase partide care au implicat și
Statele Unite, China, Coreea de Sud și Japonia cu Coreea de Nord, care aveau drept scop
convingerea Nordului să renunțe la programul său nuclear în schimbul unor avantaje economice
și de securitate. În conformitate cu Kim Jong -Un, Coreea de Nord și -a accele rat testele privind
armele pentru a transforma un program nuclear brut într -un arsenal viabil care include arme
termonucleare presupuse și rachete de lungă durată potențial capabile să ajungă pe continentul
american .

71 Kim Tong -Hyung, Russian -North Korean relations since the Korean War , 25.04.2019,
https://apnews.com/24932ed50a424a12a243cc1434c71b49, acc esat la data de 14.04.2020.

32
Demersul lui Kim către Putin ar putea face parte din planurile sale de a -și extinde
opțiunile și de a -și asigura aliații care ar aplica presiunea asupra Washingtonului pentru a -și ușura
poziția asupra sancțiunilor. În prezent, Rusia pare mai bine poziționată pentru a susține poziția lui
Kim de cât China, care este blocată în ne gocierile comerciale cu mize mari ca SUA.72 În 2006,
Rusia a susținut Rezoluția 1695 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în
iulie, care conda mna testul rachete lor din Coreea de Nord din anul 2006 .
În aprilie 2009, ministrul rus de externe, Sergey Lavrov, a vizitat Coreea de Nord și a
semnat un plan cu Mun Jae -chol , președintele interimar al Comitetului coreean pentru relațiile
culturale cu țările străine în perioada 2009 -2010 , de schimb cultural și științific.
După testul nuclear din Coreea de Nord din data de 25 mai 2009 , relațiile Coreei de Nord
cu China și Rusia s -au schimbat. Rusia, temându -se că succesul Coreei de Nord ar putea duce la
un război nuclear, s -a alăturat Chinei , Franței , Japoniei , Coreei de Sud , Regatului
Unit și Statelor Unite pentru a începe o rezoluție care ar putea include noi s ancțiuni . O altă
îngrijorare a fost aceea că testul nuclear poate fi o amenințare pentru securitatea regiunilor
îndepărtate ale Rusiei, care mărginesc Coreea de Nord.73
La data de 15 iunie 2009, China și Rusia au sprijinit sancțiunile O rganizației Națiunilor
Unite pentru Coreea de Nord . Cu toate acestea, cele două țări au subliniat că nu susțin utilizarea
forței. Reprezentantul permanent al Rusiei în fața Organizației Națiunilor Unite, Vitaly Churkin,
a insistat ca orice sancțiuni să fie ridicate odată cu cooperarea Coreei de Nord . De asemenea, la
30 martie 2010, președintele Dmitry Medvedev a semnat un decret prin care au fost intensificat e
sancțiunile Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite împotriva programelor nucleare de la
Phenian . Pe 18 octombrie 2011, oficiali i ruși și nord -coreeni au sărbătorit 63 de ani de la
stabilirea legăturilor diplomatice bilaterale într -un eveniment la ambasada Coreei de Nord de la
Moscova .74
În 2011, s -a raportat că Rusia va scăpa 90% din datoria nord -coreeană și, în schimb,
Rusiei i s -ar permite să investească în proiecte din Coreea de Nord în sectoarele energiei,
sănătății și educației, așa cum a fost raportat în anul 2012 .

72 Ibidem.
73 Andreas Illmer, Kim-Putin: North Korean and Russian leaders to meet for first time , 24 april 2019,
https://www.bbc.com/news/world -asia-47972954, accesat la data de 15.04.2020.
74 Ibidem.

33
La data de 18 septembrie 2012, Rusia a acceptat să elimine 90% din datoria istorică a 11
miliarde de dolari față de Rusia, în semn de implicare mai strânsă cu noul lider al Coreei de
Nord. Suma de 1 miliard de dolari din Coreea de Nord care trebuie rambursată va fi folosită
pentru a finanța investițiile rusești în proiecte umanitare și energetice în Coreea de No rd. Acest
acord a eliminat blocurile legale care împiedică finanțarea comerțului între cele două țări.75
În decembrie 2013, Rusia a aderat la sancțiunile împotriva Coreei de Nord , introduse în
martie de Consiliul de Securitate al ONU ( Rezoluția 2087 ). Decretul corespunzător semnat de
președintele Vladimir Putin le-a specificat companiilor rusești faptul că li se interzicea să ofere
Coreei de Nord orice asistență tehnică și consiliere în dezvoltarea și producerea de rachete
balistice. Pe lângă acest lucru, navele din Coreea de Nord pentru a face apel în porturile rusești ar
trebui să fie supuse inspecției.
În martie 2016, în ur ma testului nuclear din Coreea de Nord din ianuarie 2016 , Rusia a
sprijinit o rezoluție a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind
introducerea de sancțiuni împotriva Coreei de Nord. Secretarul presei prezidențiale ruse, Dmitry
Peskov, a declarat că "Kremlinul este îngrijorat de decl arațiile Coreei de Nord cu privire la
disponibilitatea de a folosi forțele nucleare și îndeamnă toate statele să afișeze reținere", ca
răspuns la ordinele lui Kim Jong -Un către militari să desfășoare focoase nucleare.76
În octombrie 2018, Rusia, China și Co reea de Nord, reprezentate de adjuncți miniștri de
externe, au organizat prima întâlnire oficială trilaterală la Moscova și au produs un comunicat
comun. Aceștia au cerut să reducă sancțiunile asupra Phenianulu i, în timp ce au lămurit că S .U.A
este cea mai mare parte de vină pentru impasul actual în cadrul discuțiilor de
denuclearizare. Câteva zile mai târziu, China și Rusia au introdus o propunere comună la
Consiliul de Se curitate al ONU pentru ridicarea unor sancțiuni sectoriale asupra Coreei de Nord,
o mișcare aproape sigur coordonată cu P henian.
În 2019, politica Rusiei față de Coreea de Nord a urmat modelul bine stabilit de la
începutul anilor 2000: menținerea legă turilor prietenoase cu Phenian , în timp ce coordonarea
strânsă cu China și, în general, a urmat conducerea Beijingului în problemele peninsulei coreene.

75 Georgy Toloraya, Russia -North Korea economic ties gain traction ,06 november 2014, https://www.38north.org/,
accesat la data de 15.04.2020.
76 Kremlin concerned over North Korea's readiness to use nuclear forces , 04 mar 2016,
https://tass.com/politics/860637, accesat la data de 15.04. 2020.

34
Punctul înalt al relațiilor Rusia -Coreea de Nord a venit în aprilie 2019, când Vladimir Putin și
Kim Jong -Un au organizat un summit în orașul Vladi vostok din Extremul Orient rus.77
Summitul Kim -Putin, precum și o seri e de schimburi ministeriale și întâlniri la nivel înalt,
au avut loc între Moscova și P henian pe parcursul anului, nu au dus la o creștere apreciabilă a
legăturilor economice dintre Coreea de Nord și Rusia. În ciuda tuturor discuțiilor de prietenie,
Moscova a precizat că orice comerț și investiții cu Phenianul nu sunt semnificative , atâta timp cât
Coreea de Nord rămâne sub sancțiuni grele ale Consiliului de Securitate al Organizației
Națiunilor Unite.
De aproape două decenii, Rusia a fost destul de consecventă în urmărirea a trei obiective
principale în ceea ce privește Coreea de Nord:
1) denuclea rizarea;
2) păstrarea păcii sau cel puțin prevenirea războ iului pe peninsula coreeană;
3) păstrarea Republicii Populare Coreea de Nord ca stat.
Acestea coincid în mare măsură cu prioritățile Chinei, ceea ce face din Moscova și
Beijing parteneri naturali în Coreea de Nord. În ultimii ani, alinierea sino -rusă cu privire la
afacerile coreene a devenit și mai strânsă, facilitată de aprofundarea generală a intrării strategice
Moscova -Beijing pe fondul tensiunilor exacerbante ale Rusiei și ale Chinei cu Statele Unite . În
ceea ce privește problema nucleară din Coreea de Nord, Moscova și Beijingul au acționat în pas –
și deseori în s trânsă coordonare cu Phenianul .78

2.3 Relațiile cu China

Relația istorică dintre Republica Populară Democrată Coreeană și Republica Populară
Chineză o putem caracteriza ca fiind una de prietenie ostenabilă și afinitate ideologică, dar cu
tensiuni car e din când în când, se ridică la suprafață. Descrierea unei relații „la fel de aproape de
buze și dinți” a mascat adesea o realit ate de dependență reciprocă precum și neîncredere
reciprocă .

77 Artyom Lukin, Russia Policy Toward North Korea: Following China Lead , 23 decembrie 2019,
https://www.38north.org/, accesat la data de 15.04.2020.

78 Ibidem.

35
China a prezentat un interes strategic de lungă durată în menținerea statului nord -coreean
intact, în timp ce P henianul prezintă o dependență pentru Beijing fiind un sprijin economic și
diplomatic. Intervenția Chinei în Războiul din Cor eea a salvat regimul lui Kim Il -Sung de la o
înfrângere iminentă, iar Beijingul a acordat asistență economică P henianului în cea mai mare
parte a Războiului Rece. China de astăzi servește ca linie de v iață economică a Coreei de Nord ,
reprezentând marea majoritate a comerțului și a investițiilor sale externe. Relația Chinei cu
Coreea de Nord a fost, de asemenea, crucială pentru atenuarea impac tului unor sancțiuni
internaționale de amploare impuse ca răspuns la dezvoltarea Coreei de Nord a arsenalului
nuclear. Ambițiile nucleare ale Phenianului au fost, în diferite momente, atât un atu, cât și o
povară pentru Beijing, amenințând stabilitatea reg ională, dar furnizând Chinei o sursă i mportantă
în ceea ce privește relațiile c u Statele Unite . 79
În urma semnării armistițiului de război din Peninsula Coreeană , China împreună cu
membrii Blocului de Est condus de Uniunea Sovietică , au oferit asist ență e conomică extinsă
către Phenian pentru a sprijini reconstrucția și dezvoltarea economică a Coreei de Nord. În anul
1956, la cea de -a doua sesiune plenară a celui de -al treilea Comitet central, conducând figuri
coreene pro -China, cunoscute sub numele d e facțiunea Yan'an, au încercat să -l scoată pe Kim I l-
Sung de la putere cu sprijinul Chinei și al Uniunii Sovietice . Acest incident a devenit cunoscut
sub numele de incidentul facțiunii august și constituie baza istorică a temerilor din Coreea de
Nord de interferența chineză.
În 1961, cele două țări au semnat Tratatul de prietenie pentru ajutor reciproc și cooperare
sino-nord-coreeană , prin care China s -a angajat să acorde imediat ajutor militar și de altă natură,
prin toate mijloacele, pentru aliatul său împotriva oricărui atac din exterior. Acest tratat a fost
prelungit de două ori, în 1981 și 2001, cu o valabilitate până în 2021.
Războiul din Coreea a avut o mare influență asupra punctului de vedere al Chinei
în Peninsula Coreeană. Sub Tratatul de prietenie pentru ajutor reciproc și cooperare sino -nord-
coreean încheiat, fiecare parte trebuie să acorde ajutor militar și de altă natură celeilalte părți dacă
este invadată. Pentru China și Coreea de Nord, aceasta este singurul tratat de alianță militară încă
în vigoare astăzi.

79 Daniel Wertz, China -North Korea Relations , November 2019, https://www.ncnk.org/resources/briefing -papers/all –
briefing -papers/china -north -korea -relations, accesat la data de 21.04.2020.

36
Relațiile dintre China și Coreea de Nord au atins un prag mai scăzut odată cu d ebutul
Revoluției C ulturale din 1966, întrucât Gărzile Roșii di n China l -au denunțat pe Kim Il -Sung ca
revisionist pro -sovietic pentru că nu a recunoscut conducerea lui Mao Zedong a mișcării
comuniste globale. Se presupune că forțele chineze și nord -coreen e s-au angajat în mai multe
confruntări minore de -a lungul frontierei; într-un singur caz, trupele chineze au trecut granița
pentru a ocup a pe scurt un sat nord -coreean . În China, Gărzile roșii au vizat membrii comunității
etnice coreene pentru denunțări ș i atacuri publice.
Relațiile dintre cele do uă țări s -au îmbunătățit rapid după ce Revoluția Cultural ă s-
a stins în 1969, dar deschiderea bruscă a Chinei către S .U.A la început ul anilor ’70 a dus la o altă
problemă majoră între cele două state . Phenianul a sprijinit public angajamentul Chinei cu Statele
Unite, portretizând -o ca o preda re ignoble de către Washington.80
În 1993, Beijingul a schimbat termenii comerțului în ceea ce privește Coreea de Nord, de
la acorduri concesionale și schimbare la o abordare a pieței bazate pe numerar – o politică care
reflectă reformele economice ale Chinei, precum și speranța exprimată de liderii săi că Phenianul
va călca pe urmele lor .
Pentru a preveni o prăbușire tot ală, la mijlocul anilor '90, China a acceptat condiții mai
generoase pentru exporturile sale de alimente și combustibil în Coreea de Nord, chiar dacă
comerțul bilateral s -a declanșat și relațiile politice au rămas tensionate. Debutul foametei i -a
determina t, de asemenea, pe mulți nord -coreeni să f ugă în China pentru a c ăuta sprijin, să câștige
prin comerțul informal sau să scape de pedeapsă pentru crimele percepute.
În culmea foametei, aproximativ 50.000 până la 150.000 de nord -coreeni trăiau fără
document e în China. Majoritatea au trăit sau au desfășurat activități de afaceri la scară mică în
rândul comunității etnice coreene din nord -estul Chinei, unde familiaritatea lingvistică și
culturală, precum și conexiunile familiale au facilitat legăturile transfr ontaliere. Până la sfârșitul
anilor 90, un număr mic, dar tot mai mare de nord -coreeni, au reușit, de asemenea, să tranziteze
China pentru a ajunge în cele din urmă în Coreea de Sud. Pentru a descuraja fluxul nord –
coreenilor în țară și pentru a menține re lațiile cu Phenianul , China a clasificat în mod constant
nord-coreenii nedocumentați drept „migranți economici” supuși deportării, mai degrabă decât

80 Ibidem.

37
refugiați, în ciuda riscului de arestare și de închisoare la repatrierea în țara lor de origine. Teama
de arestare, la rândul său, a alimentat traficul de nord -coreeni în China .81
Relaț iile dintre Beijing și Phenian au fost stâncoase după ce Kim Jong -Un a preluat
puterea dup ă moartea tatălui său, Kim Jong -Il, în 2011. În ciuda opoziției de la Beijing, Kim a
efectuat teste de arme în timp ce a urmărit un arsenal nuclear capabil să vizeze continentul
american. De asemenea, Kim a executat o serie de înalți oficiali, inclusiv unchiul său, Jang Song
Thaek, care avea legături strânse cu China, sub acuzații de trăd are.
La rândul său, China a susținut sancțiuni dure, fără precedent, asupra Coreei de Nord pe
care Consiliul de Securitate al ONU le -a adoptat în 2016 și 2017, inclusiv interdicții privind
exporturile din Coreea de Nord de cărbune, textile și fructe de mar e, capace de import pe
combustibil și interziceri comerciale pe vehicule, mașini și „ tehnologii cu dublă utilizare ”care
pot fi utilizate atât în scopuri civile cât și militare. Analiștii spun că sancțiunile au afectat în mod
semnificativ economia Coreei de Nord, care depinde de China pentru mai mult de 90% din
comerțul său și a influențat probabil transformarea bruscă a lui Kim către diplomație în 2018.82
Kim Jong -Un a călătorit în China pentru prima sa întâlnire cu Xi Jining în martie 2018,
care a fost pr imul său summit cu orice lider mondial de la preluarea puterii. El a cunoscut -o pe Xi
Jinping de trei ori mai mult în China, înainte și după întâlnirile sale cu președintele american,
Donald Trump și președintele sud -coreean Moon Jae -in, cimentând China ca un jucător major
într-un proces diplomatic pe care încearcă să -l folosească pentru a -și utiliza armele nucleare
pentru securitate și b eneficii economice. Negocierile nucleare dintre Washington și P henian s-au
oprit din februarie, când cea de -a doua întâlnire dintre Kim și Trump s -a prăbușit din cauza
dezacordurilor privind scutirea de sancțiuni în schimbul demersurilor de dezarmare.
Există semne semnalate că China își desfășoară repre siunea asupra comerțului ilegal de -a
lungul frontierei sale cu Coreea de Nord, deoarece se angajează într -un război comercial intensiv
cu Statele Unite, ceea ce ar putea face Beijingul , mai puțin entuziast , să sprijine campania de
presiune condusă de SUA î mpotriva Nordului. În timp ce China este puțin probabil să conteste
sancțiunile ONU direct, vizita lui Xi în Coreea de Nord ar putea fi urmată de cantități mari de
alimente, îngrășăminte și ajutor medical.83

81 Ibidem.
82 Kim Tong -Hyung, Hyung -Jin Kim, Key moments in relations between Borth Korea , China, June 21 2019,
https://apnews.com/98cd609254bf4ccca10d8a725174ca5a, accesat la data de 21.04.2020.
83 Ibidem.

38
2.4 Relațiile cu SUA

Dinastia Joseon a Statelor Unite și Coreea au stabilit relații diplomatice în temeiul Tratatului
de pace, amabilitate, comerț și navigație din 1882, iar primul trimis diplomatic american a ajuns în
Coreea în 1883. Relațiile SUA -Coreea au continuat până î n 1905, când Japonia și -a înd reptat atenția
asupra Peninsulei Coreene .
Fiecare administrație americană din ultimii treizeci de ani și -a menținut obiectivul declarat
de a realiza denuclearizarea Coreei de No rd prin mijloace diplomatice încercând să se angajeze în
discuții cu Phenianul cu privire la programul său nuclear. Costul uman al unui conflict militar pe
scară largă cu Coreea de Nord a aruncat o umbră grea asupra opțiunii de a folosi forța militară
pentru a distruge i nfrastructura nucleară a țării.84
În 1985, pe măsură ce Coreea de Nord se apropiase de finaliz area reactorului de 5 MWe, a
semnat Tratatul de neproliferare sub presiune sovietică (și indirect, americană). Cu toate acestea,
după ce a aderat la NPT, Phenianul nu a urmat prin semnarea unui acord de garanții nucle are
necesare cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
În 1991, SUA a anunțat retragerea armelor nucleare din Coreea de Sud, reflectând atât o
retragere a posturii sale nucleare globale, cât și un efort pentru a convinge Coreea de Nord să
accepte inspecțiile internaționale ale siturilor sale nucleare. Cu negocierile oficiale aflate în
impas, fostul președinte Jimmy Carter a că lătorit la Phenian în iunie 1994, într -o capacitate
neoficială, facilitând revenirea la dialog și prezentând termenii unui a cord nuclear în timpul unei
întâlniri cu Kim Il Sung. Discuțiile bilaterale americane cu Coreea de Nord au continuat în ciuda
morții lui Kim Il Sung în iulie, cele două părți semnând cadrul convenit în octombrie 1994. În
cadrul acestui acord, Coreea de Nor d a acceptat să înghețe operațiunile la instalațiile sale nucleare
din Yongbyon. Cu toate acestea, relațiile SUA cu Coreea de No rd au rămas extrem de
incomode.85
Ultimele luni ale administrației Clinton au cunoscut o explozie de diplomație la nivel
înalt, p recum și o încălzire a relațiilor inter -coreene în urma primului summit i nter-coreean din
iunie 2000. Astfel, în octombrie 2000, oficial ul Jo Myong Rok din Coreea de Nord , a vizitat

84 Daniel Wertz, The U.S., North Krea and nuclear diplomacy , October 2018,
https://www.ncnk.org/resources/briefing -papers/all -briefing -papers/history -u.s.-dprk-relations, accesat la data de
24.04.2020.
85 Ibidem.

39
Washingtonul, conducând la un comunicat comun privind eforturile de îm bună tățire a relațiilor .
Cu toate acestea, o vizită de urmărire a pr eședintelui Clinton la Phenian nu s-a concretizat, din
cauza dezacordurilor în legătură cu termenii finali ai unei tranzacții cu rachete. În octombrie
2002, în mijlocul dovezilor crescânde a le eforturilor ascunse ale Coreei de Nord de a achiziționa
un program de îmbogățire a uraniului, administrația Bush a trimis o delegație condusă de
secretarul de stat adjunct, James Kelly, pe ntru a se confrunta cu Phenian pe această problemă .86
În septembrie 2005, imediat după acordul din 19 septembrie, relațiile dintre țăr i au fost în
continuare tensionate din cauza acuzațiilor americane privind falsificarea din Coreea de Nord a
dolarilor americani . Phenianul a efectuat primul său test nuclear in a nul 2006, aducând o nouă
stare de urgență. Consiliul de Securitate al ONU a răspuns prin condamnarea testului și prin
adoptarea p rimei rezoluții de sancțiuni din capitolul VII vizând programele de rachete nucleare și
balistice din Coreea de Nord. În mijlocul acestei situații care se înrăutățește, administrația Bush a
decis să -și intensifice eforturile diplomatice, concentrându -se pe termen scurt p e stoparea
amenințării reprezentate de producția continuă de plutoniu din Coreea de Nord.
Primii pași în această direcți e au căpătat un anumit sens în momentul în care SUA, Coreea
de Sud, Japonia, China și Rusia s -au aliniat mai mult în abordările lor față de Coreea de Nord față
de perioada anterioară . În februarie 2007, cele șase discuții ale partidelor au reluat un acord cu
privire la acțiunile iniți ale de denuclearizare. Ca primi pași, Coreea de Nord ar opri operațiunile
la instalația sa din Yongbyon, în timp ce alți membri ai celor șase discuții ale partidului ar oferi
Coreei de Nord petrolul greoi și ar forma grupuri de lucru noi pentru a discuta punerea în aplicare
a diferitelor aspecte din Declarația comună din 19 septembrie.
La începutul lunii iunie 2008, Statele Unite au acceptat să înceapă ridicarea restricțiilor
după ce Coreea de Nord a început procesul de dezarmare. Președintele Bush a anu nțat că va
elimina Coreea de Nord de pe lista sponsorilor de stat ai terorismului, după ce Coreea de Nord a
lansat o declarație de 60 de pagini a activităților sale nucleare. Relațiile american -coreene au fost
îngreunate în continuare de arestarea a doi ju rnaliș ti americani la 17 martie 2009 în timp ce se
presupune a că filmau un documentar despre traficul de femei trecând granița în Coreea de Nord
în acest proces.87

86 Joel Wit , The United States and North Korea , March 15,2001, https://www.brookings.edu/research/the -united –
states -and-north -korea/, accesat la data de 24.04.2020.
87 Ibidem.

40
În fața prăbușirii celor șase discuții ale partidului la începutul mandatului și a crizelor
repetate care au implicat apoi Coreea de Nord, administrația Obama s -a angajat episodic doar în
discuții cu P henianul și s-a ținut în mare parte de o politică a ceea c e a declarat secretarul de stat
Hillary Clinton în decembrie 2009 ca fiind numită „răbdare strategică” . În august 2009, Coreea
de Nord a asigurat o vizită a lui Bill Clint on la Phenian în schimbul unei promisiuni de eliberare a
doi jurnaliști americani reținuți, în ti mpul căreia Clinton și Kim Jong -Il au organizat o lungă
întâlnire privind abordarea barierelor pentru îmbunătățirea relațiilor . Cu toate acestea, tensiunile
s-au accentuat din nou după câte va luni, când un submarine din Coreea de Nord a atacat o navă
sud-coreeană, ucigând 46 de marinari din Coreea de Sud.
Administrația Obama s -a angajat în trei runde de d iscuții bilaterale cu Coreea de Nord, din
iulie până în decembrie 2011. Negocierile au fost oprite temporar din cauza morții lui Kim Jong
Il, dar au fost reluate în februarie 20 12. Pe 29 februarie, SUA și Coreea de Nord au emis separat
declarații care au descris un acord la care au ajuns. În cadrul așa -numitului acord „Leap D ay”,
SUA ar oferi Coreei de Nord 240.000 de tone de asistență nutrițională, în timp ce Nordul a
acceptat să implementeze un moratoriu pentru lansările de rachete pe distanțe lungi, teste
nucleare și activități nucleare la Yongbyon, inclusive îmbogățirea uraniului, precum și pentru a
permite inspecțiile AIEA al e siturilor nucleare cunoscute.
La scurt timp după încheierea acordului, Coreea de Nord și -a anunțat intenția de a lansa
un satelit pe orbită, susținând că „lansarea satelitului de lucru este o problem ă fundamental
diferită de cea a unei rachete pe distanțe lungi” și, prin urmare, nu a fost o încălcare a î nțelegerii ,
însă Washingtonul și Consiliul de Securitate al ONU nu au fost de accord. Coreea de Nord a
efectuat o lansare prin satelit de succes mai mare în decembrie 2012, urmată încă o dată de
condamnarea Consiliului de Securitate al ONU . 88
În anul 2017, tensiunile au rămas la fel de mari, moment în care Donald Trump a cântărit
opțiunile militare împotriva programului de rachete balistice din Coreea de Nord. La 8 august
2017, președintele Trump a sugerat ca Statele Unite să fie pregătite să provoace „foc și furie”
împotriva Core ei de Nord dacă nu reușesc să înceteze testarea nucleară și amenințările. Ca
răspuns, Coreea de Nord a emis o serie de amenințări împotriva ter itoriului american Guam. Într-
un discurs adresat Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din septembrie 2017, Trump

88 Daniel Wertz, The U.S., North Krea and nuclear diplomacy , October 2018,
https://www.ncnk.org/resources/briefing -papers/all -briefing -papers/history -u.s.-dprk-relations, accesat la data de
24.04.2020.

41
a amenințat cu „distrugerea totală” a Coreei de Nord dacă Statele Unite ar fi „forțate să se apere
pe sine sau pe aliații s ăi”.
Ultimul element al campaniei de „presiune maximă” a administrației Trump a fost
realizarea de spectacole de mare anvergură a forței militare în Peninsula Coreeană sau în
apropierea ei, precum și semnalarea faptului că Washingtonul este pregătit să ia măsuri militare
pentru a împiedica Coreea de Nord să poată amenința SUA cu rachete cu armă nucleară. Pe
măsură ce tensiunile cu Coreea de Nord au atins un maxim, discuțiile de la Washington despre
acțiunile militare preventive împotriva Coreei de Nord au d evenit tot mai frecvente.89
Astfel între conducătorii celor două țări a avut loc o întâlnire. Summitul Trump -Kim a
fost organizat la un hotel retras din insula Sentosa din Singapore, care a marcat prima întâlnire
între liderii SUA și Coreea de Nord. Declarația comună publicată la summit a fost similară în
multe pr ivințe cu declarațiile din anii trecuți, promițând relații îmbunătățite și un regim de pace.
Într-o conferință de presă susținută după summit, Trump a declarat că a fost de acord să
suspende ex ercițiile militare americane și a indicat că Ki m a promis că va demonta un set de
testare a motoarelor cu rachete . La câteva zile după summit, Trump a declarat că problema
programului nuclear din Coreea de Nord este „în mare măsură rezolvată” .90
Criza nu a fost rezolvată. Fără o foaie rutieră convenită pentru denuclearizare, dincolo de
modestele măsuri inițiale convenite la Singapore, discuțiile de continuare dintre Washington și
Phenian au ajuns rapid la un impas. Coreea de Nord nu a părut să oprea scă producția de materiale
fesibile după summitul de la Singapore, în timp ce oficialii americani au continuat să reitereze că
regimul de sancțiuni va rămâne intact până la denuclearizarea Coreei de Nord.
La 30 iunie 2019, președintele Trump s -a întâlnit c u Kim împreună cu Moon Jae -in la
DMZ și a trecut pe scurt linia de frontieră în partea nord -coreeană a DMZ, făcându -l să fie primul
președinte american care a intrat în Coreea de Nord . Foș tii președinți americani Jimmy Carter și
Bill Clinton au vizitat anterior Coreea de Nord după ce au părăsit funcția. După ce au trecut în
Coreea de Nord, Trump și Kim, care au declarat în engleză „este bine să ne vedem din nou”, „Nu
m-am așteptat niciodată să vă întâlnesc în acest loc” și „sunteți primul preșe dinte al SUA care a
trecut granite le„.

89 Ibidem.
90 U.S. relations with North Korea , July 17,2018, https://www.state.gov/u -s-relations -with-north -korea/ , accesat la
data de 24.04.2020.

42
Chiar daca mizele sunt acum mai mari și dinamica de conducere mult diferită, factorii de
decizie din SUA care încearcă să abordeze programul nuclear din Coreea de Nord se confruntă
acum cu unele din aceleași probleme complexe de strategie și tactici diplomatice care au făcut
dificile runde de negocieri în trecut. Acestea includ identificarea combinației corecte de presiune
și stimulente pentru a induce o a cțiune pozitivă de la Phenian și secvențierea unui proces de
negociere complex în mijlocul unei neîncrederi reciproce intense.91

91 Daniel Wertz, The U.S., North Krea and nuclear diplomacy , October 2018,
https://www.ncnk.org/resources/briefing -papers/all -briefing -papers/history -u.s.-dprk-relations , accesat la data de
24.04.2020.

43
CAPITOLUL III: POLITICA DE SECURITATE A COREEI DE NORD. ARMATA ȘI
PROGRAMELE NUCLEARE

3.1. Strategia de securitate a Coreei de Nord

Bazat pe armata sa, Kim Il -Sung le -a asigurat oamenilor că: “țara construită pe stâlpii unei
ideologii politice puternice, a unei armate militare putern ice și a unei puternice economii , ar
deveni în cele din urmă o națiune puternică ”. Acu m mai bine de cincizeci de ani, țara a
supraviețuit unui războ i major , dar și peste un deceniu de greutăți continue aduse de alimente și
putere . Din cauza lipsei fiscale prin care să se construiască un militar puternic bazat tehnologic,
țara a asimilat lecții învățat e din războaiele anterioare și au fost dezvoltat e strategii și tactici
militare .
Teoria ideologică militară din Coreea de Nord, își are rădăcinile din experiențele militare
personale ale lui Kim -Il Sung. În anii 1930 , Kim, ca luptător de rezistență, a efectuat operațiuni
de război de gherilă împotriva forțelor de ocupație japoneze d in Coreea. La începutul anilor 19 40,
Kim a servit în forțele armate ale URSS și din 1948 până în anul 1994, în calitate de conducător
al R epublicii Populare Democrate Coreene , Kim a comandat Armata Poporulu i Coreean de
Nord .92
Începând cu anii 1960, a acordat o atenție deosebită conflictelor militare, în special a celor
care au o forță inferioară împotriva unei forțe superioare. Aceste conflicte analizate au servit ca
lecții învățate și au fost factori import anți în conturarea ideologiei militare a națiunii. Mai jos sunt
câteva lecții învățate care au avut un impact semnificativ as upra ideologiei militare a Coreei de
Nord.93
Doctrina militară nord -coreeană s -a mutat în decembrie 1962, departe de doctrina
război ului regulat, către o doctrină care a cuprins războiul oamenilor. La cel de -al cincilea Plen al
Comitetului central al Armatei Populare Coreene din decembrie 1962, Kim Il Sung a susținut cele
patru linii directoare militare: armarea întregii populații ; fortificarea întregii țări; antrenarea

92 Ibidem.
93 James M. Minnich, North Korean Tactics , p.p. 4 -5,
http://www.faoa.org/resources/Documents/NorthKoreanMilitaryTactics.pdf , accesat la data de 06.05.2020.

44
întregii armate ca „armată de cadre” și modernizarea armamentul, doctrina și tactica sub
principiul încrederii în sine în apărarea națională . Strategia de război convențională a fost
încorporată și subordonată conce ptului de ansamblu al războiului oamenilor și mobilizarea
întregului popor prin consolidarea pregătirii ideologice. Până la sfârșitul anilor ’60 și la începutul
anilor ’70, Kim Il Sung a continuat să favorizeze dimensiunea politico -ideologică a războiului
asupra tehnologiei sau științei militare. O transformare a început în anii ’70, când s -a pus accentul
pe un război convențional și pe modernizarea Armatei Populare Coreene .94
Doctrina subliniază că rezultatele decisive se pot obține doar prin operații ofens ive.
Infrastructura are trei obiective: distrugerea forțelor inamice, confiscarea și controlul teritoriului
și distrugerea voinței de luptă a inamicului. Strategia și tactica sunt bazate pe conceptele cheie ale
operațiunilor ofensive ale armelor combinate, mobilitatea câmpului de luptă, flexibilitatea și
integrarea războiului convențional și neconvențional. Masa, mobilitatea și puterea de foc sunt
cele trei elemente de consolidare ale unei strategii care, atunci când sunt combinate cu viteza și
securitatea într-un punct critic, vor produce o gravă fensivă decisivă.
După mijlocul anilor '70, accentul a trecut la puterea de foc. Forța de artilerie, atât activă
cât și de rezervă, a crescut constant, iar artileria autopropulsată a fost dislocată. Pozițiile întă rite
de artilerie și un sistem logistic bazat în față de instalații subterane pentru depozite de muniții,
petrol, ulei și alte furnituri de război păreau a fi proiectate pentru a susține o ofensivă inițială, în
ciuda lip sei de superioritate a aerului.
În anii 1980, accentul s -a transformat în forță de foc și mobilitate ca soluție. Unii experți
consideră că manevra a primit un nou accent atunci când unitățile mobile la scară mai mare au
fost create începând cu începutul anilor '80. Desfășurarea forțelor suge rează că Phenian
intenționează să angajeze atât forțe de eșalon s ecund, cât și forțe strategice de exploatare.
Obiectivul de bază al unei ofensive al sudului este distrugerea apărărilor aliate fie înainte
ca Coreea de Sud să -și mobilizeze complet puterea națională, fie înainte ca întărirea semnificativă
din partea Statelor Unite să poată ajunge și să fie dislocate.95
Obiectivul general al declanșării ar fi dereglare a în profunzime a coerenței apărărilor din
Coreea de Sud – inclusiv a infrastructurii sale de comandă, control, comunicații și informații
(C3I) – pentru a perturba orice contraatac semnificativ. În sprijinul a ceea ce ar fi în primul rând

94 Doctrine, March 03 20 20, https://fas.org/nuke/guide/dprk/doctrine/ , accesat la data de 06.05.2020.
95 Ibidem.

45
un război la sol, marina ar putea încerca să insereze forțe de operațiuni speciale antrenate în
amfibiu pe fiecare coastă sau să asigure insulele nordice sau să susțină operațiuni împotriva
peninsulei Kimp'o, de -a lungul estuarului râului Han, în apropiere de Seul. În plus , rachetele Scud
și FROG vor fi utilizate în timpul atacului pentru a perturba zonele din spate și C3I. Totuși, după
sprijinul și aprovizionarea navală inițială, capacitatea limitată a marinei de a controla marea ar
lăsa forțele î mbarcate pe cont propriu.
Pentru ca strategia militară a Armatei Populare Coreene să aibă succes pe câmpul de
luptă, aceasta ar trebui să obțină o surpriză strategică inițială și să -și execute rapid
operațiunile. Cea mai critică perio adă ar fi probabil alegerea timpului și locului în care să se
angajeze forțele de exploatare mobilă.
Obiectivul principal al strategiei militare a Coreei de Nord este reunificarea Peninsulei
Coreene sub controlul Coreei de Nord în termen de 30 de zile de la începutul ostilităților. Un
obiectiv secundar este apărarea Coreei de Nord. Pentru îndeplinirea acestor obiective, Coreea de
Nord are în vedere lupta cu un război pe două fronturi.
Primul front, format din forțe convenționale, are sarcina de a sparge forțele de apărare de –
a lungul DMZ, de a distruge forțele de apărare și de a avansa rapid în întreaga peninsulă. Această
operațiune va fi coordonată îndeaproape cu deschiderea unui al doilea front format din unități
SOF care efectuează raiduri și atacuri p erturbatoare .96
Regimul nord -coreean este înfățișat în mod regulat în Occident drept lunaticii responsabili
de azil. Postura tradițională de descurajare a Statelor Unite s -a bazat pe capacitatea de a lansa o
contra -grevă devastatoare împotriva oricărei țări care a folosit arme de distrug ere în masă
împotriva Americii, aliaților sau forțelor desfășurate. Astfel de măsuri au funcționat împotriva
Uniunii Sovietice, ai căror lideri erau raționali și defavorizați pentru riscuri, dar unii susțin că nu
pot fi descuraja te state necinstite precum Coreea de Nord, ai căror lideri sunt indiferenți pentru
bunăstarea poporului lor.
Deși strategiile și tactica din Coreea de Nord pot fi (uneori intenționat) neplăcute, țara este
condusă de oameni extrem de inteligenți și foarte ra ționali, cu un puternic sentiment de auto –
conservare. Achiziția nord -coreeană a armelor de distrugere în masă nu provine dintr -o
indiferență de descurajare,

96 Ibidem.

46
În esență, nu se cunoaște în mod direct nimic despre strategia, doctrina sau planurile de
război di n Coreea de Nord, cu excepția faptului că colaborările Coreei de Nord cu programele
militare și nucleare sovietice și chineze au influen țat probabil abordarea Phenianului în ceea ce
privește dezvoltarea și politica armelor nucleare. Este, de asemenea, dest ul de sigur că Coreea de
Nord a studiat îndeaproape doctrina nucleară a SUA. Reflectând do ctrina militară sovietică ,
Coreea de Nord a privit în mod tradițional armele chimice ca parte integrantă a oricărei ofensive
militare. Nu există indicii că această vi ziune s -a modificat de la sfârșitul Războiului Rece.97

3.2. Armata Coreei de Nord

Armata Populară Coreeană reprezintă forțele militare de facto ale Coreei de Nord și aripa
Partidului Muncitorilor din Coreea . În cadrul politicii Songun , se află instituția centrală a
societății nord -coreene. Kim Jong -un este comandantul său și președintele Comisiei Centrale
Militare .
Armata Populară Coreeană este format ă din cinci sucursale: Forța terestră , armata , forța
aeriană , forțele strategice de rach etă și forța de operare specială . Armata Populară Coreeană este
„aripa armată revoluționară” a Partidului Muncitor, așa cum este menționat la articolul 46 din
constituția partidului. Armata revoluționară populară a lui Kim Il -sung , Armata Revoluționară
Populară din Coreea, a fost înființată la 25 aprilie 1932. Această armată revoluționară a fost
transformată în armat ă regulată la data de 8 februarie 1948. Ambele sunt sărbătorite ca zile ale
armatei, tratate ca sărbători majore .98
În anul 1939, Armata Voluntară Coreeană (KVA), s -a format în Yan’an , China. Cei doi
indivizi responsabili de armată au fost Kim Tu -bong și Mu Chong. În același timp, a fost
înființată o școală în apropiere de Yan’an, pentru a antrena lideri militari și politici pentru o
viitoare Coreea independentă. În această perioadă, Armata Voluntară Coreeană a luptat alături de
forțele comuniste chineze din care și -a scos armele și munițiile. După înfrângerea japonezilor,
Armata Voluntară Coreeană a însoțit forțele comuniste chineze în estul Jilinului , intenționând să
obțină recruți de etnici coreeni în China , în special din Yanbian și apoi intrați în Coreea.

97 Ibidem.
98 Korean People`s Army – introduction , https://www.globalsecurity.org/military/world/dprk/a rmy.htm, accesat la
data de 10.05.2020.

47
După cel de -al Doilea Război Mondial și în timpul ocupării de către Uniunea Sovietică a
Coreei de Nord a paralelei 38, sediul armatei sovietice a 25-a din P henian a emis o declarație prin
care a ordonat ca toate grupurile de rezistență armată din partea de nord a peninsulei să se
desființeze la 12 octombrie 1945. Două mii de coreeni cu experiență anterioară în armata
sovietică au fost trimiși în diferite locații din întreaga țară pentru a organiza forțe de vocabular ,
cu permisiunea sediului militar sovietic, iar forța a f ost creată la 21 octombrie 1945.99
Instituții militare precum Academia Phenianului (a devenit Școala de ofițeri a
Armatei Populare Coreene în ianuarie 1949) și Academia Centrală de Dicționar (a devenit
Academia Militară a Armatei Populare Coreene în decembrie 1948) au urmat curând educarea
ofițerilor politici și mil itari pentru noile forțe armate .
Departamentul Securității de Stat, precursor al Ministerului Apărării Populare, a fost creat
ca parte a Comitetului Poporului In terimar la data de 4 februarie 1948. Crearea oficială a Armatei
Populare Coreene a fost anunțată patru zile mai târziu, l a 8 februarie, a doua zi după a patra
sesiune pl enară a Adunării Populare a fost aprobat planul de a separa roluril e armatei și cele ale
poliției, cu șapte luni înainte de proclamarea guvernului Republicii Populare Democrate Coreea
la 9 septembrie 1948. Ministerul a înființat statul de fo rțe armate ale poporului, care controla un
batalion de pază central, două divizii și o brigadă de arme mixte și combinate independente.
Aproximativ 30% din nord -coreenii cu vârste cuprinse între cincisprezece și șaizeci de
ani, sunt mobilizați pentru unită țile de rezervă:
 Unitatea de pregătire militară de rezervă este formată din apro ximativ 1,7 milioane de
persoane , care nu sunt în activitate sau personal important din zona din spate. Aceștia sunt
mobilizați sub supravegherea unităților militare provincial e, pentru o pregătire totală de patruzeci
de zile în afara anului.
 Miliția Muncitor -Țărănesc este o combinație de bărbați mai în vârstă cu vârste
cuprinse între 45 -60 de ani, alături de bărbați cu vârste între 17 -45 de ani și femei necăsătorite cu
vârste î ntre 17 și 30 de ani, care nu sunt incluși în Unitatea de Instruire Militară a Rezervei. Se
antrenează în total treizeci de zile din an. Numărul lor actual se ridică la 4,1 milioane.
 Tinerii Gărzi Roșii sunt constituiți din 1,2 milioane de elevi de liceu de sex masculin și
feminin cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani. Aceștia sunt supuși unei ședințe obligatorii de patru

99 Ibidem.

48
ore în fiecare sâmbătă și în total 160 de ore de exerciții în campus anual. Un număr de 450 de ore
de pregătire în afara campusului este , de asemenea, obligatoriu.100
Așa cum am menționat și în rândurile precedente, armata este formată din cinci sucursale:
Forța te restră ,forța marinei , forța aeriană , forțele strategice de rachetă și forța de operare
specială .
Armata nord-coreeană se mând rește cu o forță terestră foarte mare care ar forma coloana
vertebrală a oricărei invazii. Forța de teren este de 1,1 milioane, care este de peste două ori mai
mare decât dimensiunea armatei Coreei de Sud (aproximativ 464.000 de militari ). Forțele terestre
din Coreea de Nord se află sub autoritatea liderului suprem și a departamentului de operațiuni ale
personalului general, care direcționează planificarea operațională și manageme ntul general al
forței terestre, forțelor aeriene și rezervelor. Supraveghează o serie de corpuri, divizii și brigăzi
independente ale Armatei Populare Coreene , inclusiv patru corpuri de teren dislocate în față,
patru corpuri de infanterie, două corpuri blindate și patru corpuri mecanizate, printre care
comanda de apărare de la Phenian .
Armata a fost inițial organizată după concepte chineze și sovietice. De-a lungul timpului,
această organizație s -a adaptat la circumstanțele unice ale problemei mi litare cu care se confruntă
Armata Populară Coreeană și la evoluția doctrinei și gândirii militare din Coreea de Nord.101
În anii 1980, infanteria mecanizată și forțele blindate și de artilerie au fost reorganizate în
noi corpuri blindate și de artilerie mecanizate pentru a implementa schimbarea gândirii
strategice. Această restructurare sugerează că unele divizii de infanterie au fost folosite pentru a
forma noile fo rțe mecanizate.
La mijlocul anilor 1980, artileria autopropulsată de calibru greu a fost consolidată în
primul corp de artilerie multibrigade. În același timp, forțele de exploatare mobilă restructurate au
fost redistribuite înainte, mai aproape de DMZ. Începând cu 1992, armata a fost compusă din
șaisprezece comenzi ale corpului, două comenzi separate ale forțelor operaționale speciale și
nouă comen zi ale di strictului militar sub controlul Ministerulu i Forțelor Armate ale Poporului .
Începând cu 1996, forțele terestre din Coreea de Nord erau compuse din douăzeci de comenzi ale
corpului, inclusiv patru corpuri mecanizate și două de artilerie, pre cum și un Birou de îndrumare

100 Ibidem.
101 Kim Min -Seok, The State of the North Korean Military, March 18 2020,
https://carnegieendowment.org/2020/03/18/state -of-north -korean -military -pub-81232 , accesat la data de 10.05.2020.

49
pentru instrucțiuni de tanc și o comandă de artilerie și un Birou de instrucție pentru infanterie
ușoară, care controlează forțele de operare speciale.
Pe frontul de est sunt dislocate Corpul I, Corpul V pe frontul estic central, Corpul II pe
frontul central -vestic și Corpul IV pe fro ntul vestic. În zonele central, Corpurile III, VII și IX și
Comand amentul Apărării de la Phenian sunt dislocate. Corpurile VI, VIII, X și XI sunt în spate.
Armata nord -coreeană nu a avut un succes uniform în eforturile sale din anii '80 de a -și
moderniza forțele în sprijinul unei strategii ofensive de mar e viteză, și-a mărit flota de tancuri,
dar informațiile incomplete sugerează că rămâne bazată în mare parte pe tehnologia sovie tică.102
Forțele Terestre ale Armatei Populare din Coreea au șase c ategorii: mareșali, ofițeri
generali , ofițeri superiori, ofițeri de juniori, subofițeri și soldați . Ofițerii și soldații Armatei
Populare Coreene sunt cel mai adesea văzuți purtând un amestec de uni forme de culoare
măslinie. Uniforma de bază constă dintr -o tunică și pantaloni (tunici albe pentru ofițerii generali
în ocazii speciale); soldați i de sex feminin poartă fuste de lungimea genunchiului, dar pot purta
uneori pantaloni.
Șepci sau șepci cu vârf , în special pentru ofițeri sunt purtate primăvara și vara și o păl ărie
din blană în stil rusesc ( pălăriile Ushanka ) în timpul iernii. Cizmele militare standard sunt purtate
pentru luptă, femei le poartă pantofi s au cizme cu toc pentru paradele formale.103
Uniform ele de camuflare devin frecve nte. În cadrul paradei din 15 aprilie 2012, căștile
Kevlar au fos t afișate în anumite unități , iar căștile similare sunt utilizate în prezent de către
forțel e de operațiuni speciale ale Armatei Populare Coreene . Forțele terestre au în inventar un
amestec d e echipamente interne și importate. Înainte de destrămarea Uniunii Sovietice,
majoritatea acestor articole au fost fabricate sovietic și mai târziu, din China .
Raportul anual privind capacită țile militare ale Coreei de Nord de către Departamentul
Apărării al SUA , lansat la începutul anului 2014, a identificat puterea Armatei Coreei de Nord la
950.000 de persoane, 4.200 de tancuri, 2.200 de vehicule blindate, 8.600 de arme de artilerie și
peste 4.800 de lansatoare de rachete multiple.
În mod c rucial, armata nord -coreeană deține un număr mare de artilerie grea în poziți i
apropiate DMZ și în apropiere de Seul , capitala Coreei de Sud, oraș cu o populație de

102 Korean People s Army , June 15 2020,
https://web.archive.org/web/20080415050648/http://www.fas.org/nuke/guide/dprk/agency/army.htm , accesat la data
de 10.05.2020.
103 Korean People`s Army – introduction , https://www.globalsecurity.org/military/world/dprk/army.htm , accesat la
data de 10.05.2020.

50
aproximativ 25 de milioane de oameni, aproxima tiv 50% din populația totală a Coreei de
Sud. Aceste piese de artilerie pot ajunge în partea de nord a Seulului și sunt adesea considerate a
fi o amenințare mai semnificativă decât armele nucleare din Coreea de Nord. Amenințarea
Coreei de Nord asupra unei „mări de foc” asupra Seulului este luată de obicei pentru a face
referire l a utilizarea acestei artilerii.104
Marina Coreei de Nord este formată din aproximativ 60.000 care formează personalul
activ și o flotă activă de circa 780 de nave . Nava Popoarelor Coreene este împărțită într -o flotă de
la Marea de Vest și o flotă de la Marea de Est cu aproximativ 20 de baze răspândite în toată țara,
inclusiv cele importante din Nampo , Wonsan și Haeju .
Marina națională a Popoarelor Coreene a fost re sponsabilă pentru capturarea navei
americane USS Pueblo , care încă se află atracată în P henian și astăzi . Nava nord -coreeană este
considerată o marină de apă brună și operează în principal în zona de excludere de 50 de
kilometri. Flota este formată din escadrile de coastă de est și vest, care nu se pot susține reciproc
în caz de război cu Coreea de Sud . Gama limitată a majorității navelor antichizate și abandonate
înseamnă că, chiar și pe timp de pace, este practic imposibil pentru o navă de pe o coastă să
viziteze ceala ltă coastă.105
Marina este împărțită în flote ale Mării d e Est (10 escadrile) și flote din Marea
Occidentală (6 escadrile) cu o forță de muncă totală de 148.000. Flota din Coreea de Nord este
formată din aproximativ 630 de nave de luptă (ambarcațiuni de patrulare, bărci cu rachete
ghidate, bărci cu torpede, ambarcațiuni de susținere a incendiilor, distrugătoare, fregate, corvete
și trei croaziere), 100 de submarine și 340 de ambarcațiuni de sprijin (nave de aterizare, nave
aeriene). Ca și în cazul forțelo r de la sol, 60% din nave sunt staționate în apropierea liniei de
demarcație.
Istoria unei forțe navale în Coreea de Nord a început o dată cu crearea unei forțe de
securitate maritimă în data de 5 iunie 1946. Supravegherea forței a venit de la sediul său r ecent
organizat din Wonsan (iulie 1946). Sediul central a fost a poi extins și mutat la Phenian pentru o
gestionare mai eficientă a traficului pe fundul mării, iar forțele au fost redenumite Patrulele
Marine în decembrie același an. Academia de patrulare ma rină a fost înf iințată la Wonsan în iunie
1947, pentru a instrui și comisiona un corp profesional de ofițeri navali.

104 Ibidem.
105 The People's Army in the Making , https://fas.org/irp/world/rok/nis -docs/defense02. htm, accesat la data de
12.05.2020.

51
Prima escadrilă aeriană din Coreea de Nord a fost civilă și a fost formată pe 25 octombrie
1945 și a funcționat sub numele de Sinuiju Aviat ors. Aripa aeriană a Academiei Phenian și
cadeții de aviație ai școlii au fost contopiți într -o escadrilă de luptă formală și plasaț i sub sediul
Corpului Armatei. Data de 7 iunie a fost sărbătorită ca Ziua Forțelor Aeriene de când a fost
recunoscută pentru prima d ată în 1972.
Sediul forței avea sediul în orașul nord -coreean Wonsan și a fost operațional până în iulie
1946. Sediul a fost ap oi extins și mutat în capitală pentru o gestionare mai eficientă a traficului pe
fundul mării, iar forțele au fost redenumite Patrulele Marine în decembrie același an. Academia
de patrulare marină a fost înființată la Wonsan în iunie 1947, pentru a instrui și comisiona un
corp profesio nal de ofițeri navali.106
Funcționând inițial în cadrul Ministerului de Intern e din Coreea de Nord , autoritatea de
comandă a fost transferată către Departamentul d e Securitate Națională la 20 august 1949.
Introducerea unei escadrile de torpilă în unitate la 29 august, a făcut ca aceasta să fie recunoscută
formal ca forță navală și data a fost comemorată ca Ziua Marinei până când a fost schimbată
pentru a onora data de 5 iunie în 1993.
Cei 146.000 de bărbați puternici NKN, conform Agenției de Informații pentru Apărare,
sunt împărțiți în două comandamente ale flotei, pentru fiecare coastă: Flota Coastei de Est (HQ
Toejo Dong, Najin și Wonsan Bases Naval) cu opt comenzi operaționale și 10 escadrile, și Coasta
de Vest Flotă (HQ Nampo, baze navale Pipagot și Sagon Ni), cu cinci comen zi operaționale și 6
escadrile .107
Cea mai mare parte a componentei de suprafață mobilă de coastă este realizată de 43
FAC -uri cu rachete, îna rmate cu vechea rachetă SS-N-2A, STYX sau CSS -N-1 SCRUBBRUSH
chineză pe bărcile din clasa OSA și Soju. Intervalul lor de lovire este de aproximativ 25 NM, iar
bărcile pot fi observate de radar înainte de a trage vectorii lor.
Cu toate acestea, cea mai mare parte a flotei de atac este făcută de FAC -uri torpile mai
vechi (sau chiar învechite). Acestea din urmă pot fi detectate de la distanță și, prin urmare, nu
sunt cu adevărat utile .
Cealaltă parte a acestei flote de coastă este formată din aproximativ 180 d e bărci de
patrulare și meșteșuguri de patrulare, înarmate cu o varietate de armament provenit din epoca

106 Ibidem.
107 Nomenclature of North Korean ships , https://www.naval -encyclopedia.com/cold -war/north -korean -navy, accesat
la data de 12.05.2020.

52
sovietică . Cu toate acestea, unitățile de patrulare CHAHO care pot fi utilizate pentru operațiuni
amfibie sunt înarmate cu ra chete. Submarinele sunt pr incipala componentă de disuas iune a DPRK
în zilele noastre, o flotă considerabilă pe hârtie, dar care nu a fost remarcată decât ca o problemă,
mai degrabă de cât o amenințare reală: cele 60 de submarine sunt diesel -electrice, în majoritate cu
o tehnologie î nvechită.
Marina Coreei de Nord are cinci categorii de ranguri; ofițeri de pavilion, ofițeri superiori,
juniori, ofițeri mici și marinari. Ocazional ofițerii Marinei KPA sunt promovați deasupra
amiralului flotei. Ofițerii navali poartă jachete și pantalon i negri cu cămașă albastră și cravată
întunecată dedesubt. Clasamentele de juniori și marinarii poartă cămăși albe (vara) sau tricouri
albastre bleumarin (iarna) , jachete negre / albe și căciuli pentru marinar i.108
Cea de -a treia filială a Armatei Populare Coreene este forța aeriană formată din
aproximativ 110.000 de membri și o flotă d e avioane de aproape 1000. Armata Poporului
Coreean Aerian și Anti -Aerian (KPAF) a început ca „Socie tatea Aviației Coreene” în 1945 . În
anul 1946, societatea a devenit organizație militară și a devenit divizia de aviație a Armatei
Populare Coreene , fiind o ramură a armatei la propriu din noiembrie 1948. Majoritatea
avioanelor deținute de forța aeriană sunt de origine sovietică sau chineză .
De la preluarea puterii, Kim a fost mult mai interesat și implicat cu forța aeriană decât
predecesorii săi. A fost prezent la exerciții de antrenament al e forțelor aeriene și concursuri de
zbor. Rapoartele presei de stat din Coreea de Nord sugerează, de asemenea, că a făcut mai multe
vizite la unităț ile forțelor aeriene pe an .
Liderul nord-coreean a lansat „ Ziua avioanelor ” la data de 29 noiembrie 2012 pentru a
sărbători contribuția forțelor aerie ne la securitatea țării și a organizat , în 15 aprilie 2014 , „ prima
întâlnire a persoanelor aeriene ” la care au fost invitați toț i piloții KPAF. De asemenea, Kim a
înființat în 2014 „ concursul de zboruri de luptă ” pen tru ofițerii de comandă aeriană.
Mărimea estimată a forțelor aeriene din Coreea de Nord este de peste 110.000 de ang ajați,
cu un inventar noțional de mai mult de 400 de avioane de vânătoare, 80 de bombardiere ușoare și
mai mult de 200 de aeronave de transport . În ultimii ani, au existat încercări de către KPAF de a
achiziționa capabilități de vehicule aeriene nelocuite (UAV), cu succes limitat până acum. Cel

108 Ibidem.

53
puțin patru UAV -uri din Coreea de Nord au fost găsite în Coreea de Sud din 2014, ultimele
raportate urmând să fie văzute în iunie 2017.109
Armata Poporului Coreean Aerian și Anti -Aerian (KPAF ) operează o gamă largă de
aeronave de luptă și atac. Coreea de Nord este una dintre puținele națiuni care încă mai
operează luptătorii MiG -17 , MiG -19 , MiG -21 și MiG -23. Cel mai numeros luptător este MiG –
21. O evaluare făcută de analiștii americani GlobalSecurity.org a raportat că forța aeriană "are o
capacitate marginală pentru apărarea spațiului aerian din C oreea de Nord și o capacitate limitată
de a efectua operațiuni aeriene împotriva Coreei de Sud."
Coreea de Nord operează o mare varietate de echipamente de apărare aeriană, de la
MANPADS cu rază scurtă de acțiune, precum 9K34 Strela -3 , 9K38 Igla și ZPU -4 mitraliere
grele, până la sistemele de gam ă largă SA-5 Gammon și Pon'gae -5 și arme de artilerie de calibru
mare AA . Coreea de Nord are una dintre cele mai dens e rețele de apărare aeriană din lume. S-a
remarcat faptul că forța aeriană din Coreea de Nord operează câteva elicoptere MD-500 care au
fost exportate în DPRK de către comercianții germani prin nave sovietice .110
Forța Aeriană Populară din Coreea are cinci categorii de ranguri: ofițe ri generali, ofițeri
superiori și subofițeri . Așa cum am menționat ți în cazul ofițerilor din marina, ofițerii forței
aeriene KPA sunt promovați deasupra generalului forțelor aeriene.
În acest caz, ei poartă o uniformă în stilul armatei, deoa rece rangurile de la vice -mariș al și
deasupra nu sunt împărțite în armată, armată și forță aeriană. În general, ca un serviciu separat în
KPA, servi ciul poartă aceleași uniforme KPA, dar cu șepci cu vârf albastru (în special pentru
ofițeri) sau șepci în stil kepi pentru bărbați și berete pentru femei, purtate cu uniformele de rochie
completă.
Piloții poartă căști și costume de zbor atunci când sunt î n paradă și când sunt în timpul
zborului, în timp ce personalul de apărare aeriană poartă aceleași uniforme de rochie de serviciu
ca omologii forțelor de la sol, dar cu margini albastre. Din 1978 până în 1995, generalul Jo
Myong -rok a fost comandantul forței aeriene. În octombrie 1995, a fost promovat în funcția de

109 Haena Jo, Flying against the odds: North Korea’s air force , 10 February 2020,
https://www.iiss.org/blogs/military -balance/2020/02/north -korea -air-force, accesat la data de 12.05.2020.
110 Fyodor Tertitskiy, North Korea’s baffling personalized rank insignia, explained, March 14, 2017,
https://www.nknews.org/2017/03/north -koreas -baffling -personalized -rankings -explained/?t=1489885329050,
accesat la data de 15.05.2020.

54
vice-mareșal și numit șef al Biroului Politic General al KPA și membru al Comitetului Militar
Central al Partidului Muncitorilor din Coreea .111
În 1999, același an în care Coreea de Nord a declarat un moratoriu pentru testarea
rachetelor ulterioare, a fost înființată o nouă filială a Armatei Populare Coreene pentru a
supraveghea programul de rachete . Creația Forței de rachetă strategică a Armatei Populare din
Coreea a prevăzut aproape dou ă decenii de dezvoltare constantă a rachetelor sub îndrumarea
acestei filiale. Înainte de 1999, Coreea de Nord a testat doar câteva rachete Scud din URSS și
două rachete construite în țară care păreau a fi versiuni îm bunătățite ale rachetelor Scud .
Cea mai semnificativă rachetă înainte de anul 1999 a fost racheta Taepodong -1 care a
încercat să lanseze satelitul Kwangmyongsong -1. În timp ce sonda nu a reușit să ajungă pe orbită,
comunitatea internațională a concluzionat că lansarea a fost o platformă de tes tare pentru
viitoarele rachete de suprafață care au dus la P henian să-și declare moratoriul la testare un an mai
târziu în 1999.
Testarea rachetelor a fost relativ constantă până în noiembrie 2017, perioadă de final a
programului de rachete (la momentul scrierii) pentru noile demersuri diplomatice făcute de
guvern. De la rachetele mici, cu rază scurtă de acțiune, până la cele mai mari ICBM -uri
dezvolt ate sub conducerea lui Kim Jong -Un, fiecare rachetă diferită a servit un scop important
progr amului. În sensul acestei liste, numele oficial al Coreei de Nord va fi utilizat pentru fiecare
vehicul, iar toate celelalte nume vor fi me nționate ca denumiri secundare.112
Listările detaliate ale echipamentelor armatei populare coreene sunt destul de rare în
literatura neclasificată. Coreea de Nord operează FROG -7 , Hwasong -5 (construit local Scud –
B), Hwasong -6 (construit local Scud -C), Hwasong -9 (aka Scud -ER) ș i Hwasong -7.
Centrul Național de Informații Aeriene și Spațiale din SUA a raportat în 2009 că Forțele Rachete
aveau mai puțin de 100 de lansatoare pentru Toch ka și Hwasong -5/6 SRBM și mai puțin de 50 de
lansatoare pentru Hwasong -7. Cercetările academice din 2015 sugerează că Coreea de Nord avea
aproximativ 1.000 de rachete balistice: Seria 600 Hwasong; 100 KN -02 și 300 Hwasong -7s.
Începând cu 2016, militarii din Coreea de Sud au identificat trei centuri de rachete nord –
coreene, prima fiind situată l a aproximativ 50 –90 km nord de Zona Demilitarizată
Coreeană (DMZ). Se presupune că această centură are 500 -600 de rachete Scud care au valori

111 Ibidem.
112 Benjamin Weston , Korean People’s Army Strategic Rocket Force , November 15, 2018, https://mansudae –
korea.com/2018/11/korean -peoples -army -strategic -rocket -force/, accesat la data de 15.05.2020.

55
cuprinse între 300 și 700 km. Nordul are aproximativ 40 de lansatoare pentru monitoare (TELs)
în această centură, ceea ce face ca rachete le să fie mai greu de detectat.
În cea de -a doua centură situată la 90 –120 km nord de DMZ, P henianul este cunoscut că a
plasat 200 -300 de rachete cu o autonomie de aproximativ 1.300 km. În cea de -a treia centură
aflată în inte riorul țării, Nordul deține 30-50 de rachete bali stice Musudan (Hwasong -10) cu rază
intermediară (IRBM ). Începând cu 2017, se crede că Coreea de Nord deține aproximativ 900 de
rachete balistice de scurtă durat ă.113
În 2017 , Coreea de Nord a introdus noi seturi pentru testarea rachetelor, probabil pentru a
demonstra flexibilitatea forței sale de rachete strategice. A efectuat chiar și lansări de rachete
balistice dintr -o zonă restrânsă pe Aeroportul Sunan din Phenian , care servește, de asemenea, ca
principală instalație de a viație civilă a țării și punct de intrare pentru majoritatea vizitatorilor
străini non -chinezi din Coreea de Nord.
Coreea de Nord a lansat o serie de rachete cu rază scurtă de acțiune în martie, marcând
primele teste pe rachete în 2020 și semnalând intenția Pheninului de a urma cu promisiunea
liderului Kim Jong Un de a deține o „nouă armă strategică” în viitorul apropi at. Kim a anunțat că
Coreea de Nord va continua să dezvolte „arme strategice necesare și obligatorii” pe tot parcursul
anului, în discursul său în cadrul unei ședințe plenare a Comitetului Central al 7 -lea al Partidului
Muncitorilor din Coreea, care a avut loc în perioada 28 -31 decembrie.
Acesta a declarat că rachetele testate v or fi „livrate către unitățile Armatei Poporului
Coreean ”, ceea ce analiștii au speculat că ar putea indica faptul că racheta ar putea fi curând
operațională. Într -o declarație anter ioară, KCNA a raportat că lansările făceau parte dintr -o
„competiție de foc de artilerie între unitățile mari combinate ale armatei populare coreene.”114
Forțele de operațiuni speciale din Coreea de Nord (SOF) sunt unități militare special
instruite și echip ate special pentru a efectua operațiuni militare, politice și psihologice. Data
oficială de formare a SOF este greu de obținut, dar rapoartele de activitate ale acestor forțe sunt
obișnuite începând cu 30 octombrie 1968 .
Coreea de Nord are una dintre cele mai mari forțe speciale de operare (SOF) din lume, cu
soldați de elită special instruiți. Printre aceste forte unice de operații speciale, mai există două

113Korea Herald, Around 70% of N.K. missiles target S. Korea , Mar 04, 2013,
http://www.koreaherald.com/view.php?ud=20130304000893, accesat la data de 15.05.2020.
114 Julia Masterson, North Korea Tests First Missiles of 2020 , April 202, https://www.armscontrol.org/act/2020 –
04/news/north -korea -tests-first-missiles -2020, accesat la data de 15.05.2020.

56
brigăzi subordonate Marinei Coreei de Nord, o brigadă desfășurându -și activitatea pe flota de Est,
iar cealalta pe flota de Vest.115
Așa cum am menționat și în rândurile precedente, Coreea de Nord este unul dintre liderii
mondiali în domeniul forțelor de op erațiuni speciale (SOF). Se estimează că această forță
totalizează sau depășește 121.500 de soldați. Acestea s unt organizate în 22 de brigăzi de tip
infanterie ușoară și 7 batalioane de infanterie ușoară independente.
Forțele de operare spe ciale reprezint ă aproximativ 17% din putere a Armatei Populare
Coreene și sunt structurate, instruite și echipate în mod special pentru a efectu a misiuni unice
cum ar fi: efectuarea recunoașterii, efectuarea operațiunilor de luptă în legătură cu operațiunile
convenționale , crearea unui al doilea front în zonele din spate ale Coreei de Sud, combaterea
forțelor de operații speciale ROK / SUA în zona din spate a Coreei de Nord și menținerea
securității interne .116
Misiunile la nivel strategic includ asasinarea sau răpirea conducătorilor politici din ROK /
SUA, ai co mandanților militari înalți și acte de terorism. De asemenea, pot efectua raiduri
împotriva câmpurilor aeriene ale Forțelor Aeriene ale SUA din Japonia și împotriva instalațiilor
militare din Hawaii. Misiunile la nivel strategic sunt controlate de președintele Coreei de Nord,
Comitetul Central al Poporului și alte agenții la nivel național.
Misiunile la nivel operațional constau în confiscarea și distrugerea țintelor militare majore
(câmpuri aeriene, baze nav ale, instalații portuare, site-uri de rachete etc.). Acestea pot fi, de
asemenea, utilizate pentru interdicția sosirii ROK și a armăturilor din SUA și a proviziilor pentru
forțele desfășurate la sud de DMZ. Misiunile operaționale susțin avansarea forțelor teres tre
regulate din Coreea de Nord și sunt controlate de Coprul VII, Corpul de scop special (cunoscut și
sub numele de Biroul de instruire pentru infanterie ușoară) și secția de recunoaștere a Corpului
Forward.
Armata nord -coreeană a început câmpul de brigadă de infanterie ușoară în 1969, când a
fost înființat Corpul VII cu scop special (SPC). Până la finalizarea câmpului, au fost 22 de brigăzi

115 Joseph Bermudez, Beyond Parallel, North Korean Special Operations Forces: Hovercraft Bases (Part I) , January
25, 2018, https://beyondparallel.csis.org/north -korean -special -operations -forces -hovercraft -bases -part-1/, accesat la
datat de 19.05.2020.
116 SPECIAL OPERATIONS FORCES , https://fas.org/nuke/guide/dprk/agency/kpa -guide/part03.htm, accesat la data
de 19.05.202 0.

57
de infanterie ușoară (14 repartizate la VII SPC și 8 repartizate la corpul înainte). La fel ca în
majoritatea armatei nord-coreene, majoritatea brigăzilor funcționează aproape de DMZ .117

3.3. Programele nucleare ale Coreei de Nord

Timp de aproape șase decenii, Republica Populară Democrată Core ea a urmărit un
program nuclear care s -a dezvoltat treptat ca mărime, complexitate și capacități dintr -un mic efort
de cercetare științifică într -un efort cuprinzător pentru producerea armelor nucleare.
Pe măsură ce acest program nuclear a evoluat, conducere a Coreei de Nord și Armata
Poporului Coreean (KPA) au dezvoltat treptat și o strategi e nucleară, atât pentru descurajarea
unui atac din partea Statelor Unite cât și pentru utilizarea într -o serie de s trategii și situații
operaționale în timpul războiului .
Coreea de Nord a fost descurajată de un ansamblu complex de factori politici și militari.
Printre acestea se numără angajam entele de securitate ale SUA, prezența forțelor militare
americane în Coreea de Sud și Japonia, puterea și capacitățile acestora , guvernul și forțele armate
din Coreea de Sud și dorințele Chinei și Rusiei de a menține status quo -ul în regiune. Cu toate
acestea, combinația unei ar me nucleare , o forță de rachete balistice în curs de dezvoltare și o
strategie nucleară care poate evolua în includerea opțiunilor de ut ilizare limitată a acestor arme,
ar putea spori temerile că descurajarea extinsă a SUA va eroda și crește probabilitatea unei
instabilități mai mari în regiune.118
Coreea de Nord și -a început programul nuclear la începutul anilor ’ 50. În decembrie 1952,
guvernul a înființat Institutul de Cercetare a Energiei Atom ice și Academia de Științe, dar
activitatea nucleară a început să progres eze doar în momentul în care Coreea de Nord a stabilit

117 Ibidem.
118 Joseph S. Bermudez Jr., North Korea’s Development of a Nuclear Weapons Strategy , pp.9 -10,
https://www.38north.org/wp -content/uploads/2015/08/NKNF_Nuclear -Weapons –
Strategy_Bermudez.pdf?__cf_chl_captcha_tk__=6d6aec92c821f70d489db084eb3287319d512d5a -1589306592 -0-
AeHoA884x8qdcA -4bSKcuQNfDNvnsu3NzUcuxAdIitmBWvmIHBM6rqWpjKukP -C8sADQxv_XT9WGqjyWeh –
0SpyJzAlYcF6S9gBW1_0jL11gPwXKgu_sBJsmmZ98DpdNdPFAmAFuPpnmvv9VYeYLvSUuiwPC -IR-T5GNP –
5vshhrthNH4WZK3yylLsoNJ2SQHVVo2Z56mPxO0AcsrdhhGx59VNH3taWZ8gu2ENCoSTbq -djKqSoq581g –
03_z1nP9YR0YB9nu0obrfUqZbZhr8afqx4otJesXYTyS -VKcIz7 -ZyY3Iy –
OTesQow9rEAB5pNPfGvTVfwWg6Sy6K_uVJ –iPT4lP_AH2gC8fgyFh1EwxpkBI –
q9Wz58vJnMDcWBmEXvsZUDQvQsim7S8bPbKtsQKtbWmY5APkX5JBMRFI_hV10EtQmGbaYXdIVjF12AW7
hrxd5 -NhL4ql3CccsmUGSMrfMPYm9ID1w0C4GX99UC8m6S6wPW6XM00wy_YTlOpxaEeS38n –
qbD5U6b1p66bS68z2pgYSumh_99 -MjoVnAN48oXqYgQj6X1ah9qE_da4rQveupCBWXgstJ –
GxR 0U0pxRPTQmCupBRYE1cfeot9Hk6PF37CfID5eFAFS58BL7miTOkkZ4_QzAFMQuGIw, accesat la data de
19.05.2020.

58
acorduri de coop erare cu Uniunea Sovietică. Phenianul a semnat statutul de constituire al
Institutului Comun de Cercetare N ucleară al Uniunii Sovietice în februarie 1956 și a început să
trimită oameni de știință și tehnicieni în URSS pentru instruire. În 1959, Coreea de Nord și
Uniunea Sovie tică au semnat un acord având ca bază utilizarea pașnică a energiei nucleare , care
includea o prevedere pentru ajutorul sovietic în ceea ce privește înființarea unui complex de
cercetare nucleară în Yongbyon, provincia P henianului de Nord.
La începutul anilor '60 , Uniunea Sovietică a acordat asistență tehnică extinsă Coreei de
Nord în construirea Centrului de cercetare nucleară Yongbyon , care a inclus instalarea unui
reactor sovietic de cercetare nucleară IRT -2000 și a instalațiilor asociate. Cor eea de Nord a
folosit acest reactor de cercetare pentru a produce radioizotopi. Kim Il Sung, a păstrat controlul
suprem al programului nuclear și toate deciziile a sociate cu dezvoltarea armelor.119
Deși susținut de asistența timpurie din partea Moscovei și într -o oarecare măs ură de la
Beijing, programul nuclear al Coreei de Nord s -a dezvoltat în mare parte fără asistență străi nă
semnificativă. Kim Il -Sung a cerut Beijingului să -și împartă tehnologia armelor nucleare după
primul test nuclear al Chinei în octombrie 1964, dar lid erul chinez Mao Zedong a refuzat. Din
această cauză, la scurt timp relațiile din Coreea de Nord cu China au început să se deterioreze.
La sfârșitul anilor 1960, Coreea de Nord și -a extins instituțiile de învățământ și de
cercetare pentru a sprijini un program nuclear atât pentru aplicații civile cât și petru cele militare.
Începând cu anii 1970, inginerii din Coreea de Nord au început să folosească tehnologia indigenă
pentru a extinde rea ctorul de cercetare IRT -2000. În același timp, Phenian ul a începu t să
achiziționeze plutoniu din Uniunea Sovietică. În iulie 1977, Coreea de Nord a semnat un acord
de garanții trilaterale cu IAEA și URSS , principalul scop find reactorul de cercetare IRT –
200. Sovieticii au fost incluși în acord pentru că au furniza t combustibilul reactorului.
Începutul anilor 1 980 a fost o perioadă de extin dere semnificativă , moment în care Coreea
de Nord a construit instalații de frezare a uraniului , un complex de fabricare a tijelor de
combustibil și un reactor nuclear de 5MW (e) , precum și instituții de cercetare și dezvoltare. În
același timp, Coreea de Nord a început să experimenteze testele cu exploziv ridicat , necesare
pentru construirea mecanismului de declanșare a unei bombe nucleare. La jumătatea anilor '80,

119 Nuclear , October, 2018, https://www.nti.org/learn/countries/north -korea/nuclear/, accesat la data de 19.05.2020.

59
țara începuse să construiască un reactor nuclear de 50MW (e) în Yongbyon, extinzând și
instalațiile de prelucrare a uraniului.120
Reactorul nuclear de 5 MWe din grafitul de gaze din Coreea de Nord din complexul
nuclear Yongbyon a început să funcționeze în 1986 și a servit ca element principal a l eforturilor
sale de producție de plutoniu. Până în anul 1990, Coreea de Nord a început să opereze o instalație
de reprocesare pentru a separa plutoniu de combustibilul uzat la uzina de 5 MWe, producând
până în 1994 p ână la 10 kilograme de plutoniu. La în ceputul anilor 1990, Coreea de Nord a
început, de asemenea, construcția a două reactoare mai mari cu grafit pe gaz: un reactor de 50
MWe la Yongbyon și un reactor de 200 MWe în apropiere de Taechon.
Producția de plutoniu s -a oprit atunci când operațiunile la instalația de 5 MWe și instalația
de reprocesare, precum și construcția reactoarelor mai mari, au fost înghețate în cadrul acordului
convenit cu Statele Unite din anul 1994 . Cu toate acestea, în u rma prăbușirii acestui acord în
2002, Coreea de Nord a reluat funcționarea reactorului de 5 MWe și a început reprocesarea tijelor
de combustibil uzat pentru a produce plutoniu.121
În 1985, Coreea de Nord a ratificat Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP ), dar nu a
inclus acordul de garanții necesare cu AIEA până în 1992. La începutul anului 1993, AIEA a
concluzionat existenț a unor dovezi puternice conform cărora aceas tă declarație era incompletă.
Când Coreea de Nord a refuzat inspecția specială solicitată, AIEA a raportat nerespectarea
acesteia către Consiliul de Securitate al ONU . În 1993, Coreea de Nord și -a anunțat retragerea
din TNP , dar a suspendat această retragere înaint e de a intra în vigoare.
Cea mai zbuciumată perioadă d in Coreea de Nord de la războiul din C oreea, a fost
marcată de prăbușirea aliatul să u sovietic, apropierea Chinei și a Coreei de Sud, victoria r apidă a
SUA asupra Irakului , moarte a lui Kim Il -Sung și o economie în deteriorare precum și foametea
răspândită . În aceste condiții, în 1994, Coreea de Nord a căutat să se valorifice prin utilizare a
armelor nucleare dar și prin acceptarea unor limit e semnificative asupra acestora.
În cadrul cadrului convenit din 1994 , guvernul SUA a convenit să faciliteze furnizarea a
două reactoare de apă ușoară Coreei de Nord în schimbul dezarmării. Astfel de reactoare sunt
considerate „mai rezistente la proliferare decât reactoarele cu grafit moderat din Coreea de

120 Ibidem.
121 Daniel Wertz, Matthew McGrath, Scott LaFoy, North Korea's Nuclear Weapons Program , April 2018 ,
https://www.ncnk.org/resources/publications/DPRK -Nuclear -Weapons -Issue -Brief.pdf, accesat la data de
20.05.2020.

60
Nord” dar nu „dovadă de proliferare”. Cadrul convenit a fost subminat de un congres republican
în timpul președinției lui Clinton, întruc ât Congresul a denunțat acordul cu Coreea de Nord, a
impus noi sancțiuni Coreei de Nord și a împiedicat administrația Clinton să ofere Coreei de Nord
aprovizionarea car e făcea parte din acord.
Punerea în aplicare a cadrului convenit a fost fondată, iar în 2002, cadrul convenit s -a
destr ămat, fiecare parte învinuindu -o pe cealaltă pentru eșecul său. Până în 2002, Pakistanul a
recunoscut că Coreea de Nord a avut acces la teh nologia lor nucleară. În anul 2003, Coreea de
Nord a anunțat din nou retragerea din T ratatul de neproliferare nucleară. În 2005, a recunoscut că
are arme nucleare, dar a promis să închidă programul nuclear.
Pe data de 9 octombrie 2006, Coreea de Nord a anunțat că a efectuat cu
succes primul său test nuclear . A fost detectată o explozie nucleară subterană iar la data de 6
ianuarie 2007, guvernul nord -coreean a confirma t în plus că are arme nucleare.122
La 17 martie 2007, Coreea de Nord , în cadrul undei discuții international, a declarant că
se pregătește să închidă instalația sa nucleară principală. Acordul a fost încheiat în urma unei serii
de discuții cu șase părți , care au implicat Coreea de Nord, Coreea de Sud, China, Rusia, Japonia
și SUA.
Pe 25 mai 2009, Coreea de Nord a efectuat un al doilea test nuclear , rezultând o explozie
estimată a fi cuprinsă între 2 și 7 kilotone. Testul din 2009, la fel ca testul din 2006, se crede că a
avut loc la Mantapsan în partea de nord -est a Coreei de Nord. Aceasta a fost constatată de
un cutremur care a avut loc pe locul testului.
În urma celui de -al doilea test nuclear din 2009, Coreea de Nord a anunțat că va începe
îmbogățirea uraniului și că „s -a obținut suficient succes în dezvoltarea tehnologiei de îmbogățire
a uraniului” pentru a produce combustibil pentru reactorul său exper imental de apă ușoară. În

122 Joseph S. Bermudez Jr., North Korea’s Development of a Nuclear Weapons Strate gy, pp.10 -11,
https://www.38north.org/wp -content/uploads/2015/08/NKNF_Nuclear -Weapons –
Strategy_Bermudez.pdf?__cf_chl_captcha_tk__=6d6aec92c821f70d489db084eb3287319d512d5a -1589306592 -0-
AeHoA884x8qdcA -4bSKcuQNfDNvnsu3NzUcuxAdIitmBWvmIHBM6rqWpjKukP -C8sADQxv_X T9WGqjyWeh –
0SpyJzAlYcF6S9gBW1_0jL11gPwXKgu_sBJsmmZ98DpdNdPFAmAFuPpnmvv9VYeYLvSUuiwPC -IR-T5GNP –
5vshhrthNH4WZK3yylLsoNJ2SQHVVo2Z56mPxO0AcsrdhhGx59VNH3taWZ8gu2ENCoSTbq -djKqSoq581g –
03_z1nP9YR0YB9nu0obrfUqZbZhr8afqx4otJesXYTyS -VKcIz7 -ZyY3Iy –
OTesQow9rEAB5pNPfGvT VfwWg6Sy6K_uVJ –iPT4lP_AH2gC8fgyFh1EwxpkBI –
q9Wz58vJnMDcWBmEXvsZUDQvQsim7S8bPbKtsQKtbWmY5APkX5JBMRFI_hV10EtQmGbaYXdIVjF12AW7
hrxd5 -NhL4ql3CccsmUGSMrfMPYm9ID1w0C4GX99UC8m6S6wPW6XM00wy_YTlOpxaEeS38n –
qbD5U6b1p66bS68z2pgYSumh_99 -MjoVnAN48oXqYgQj6X1ah9qE_da4rQve upCBWXgstJ –
GxR0U0pxRPTQmCupBRYE1cfeot9Hk6PF37CfID5eFAFS58BL7miTOkkZ4_QzAFMQuGIw, accesat la data de
12.05.2020

61
2010, o delegație a SUA a vizitat o instalație de îmbogățire construită recent la Yongbyon, pe
care a descris -o ca o „instalație modernă, pe scară industrială mică”, care, spre deosebire de alte
instalații nucleare din Coreea de Nord, era „ultra -modernă și curată”.123
În februarie 2012, Coreea de Nord a anunțat că va suspenda îmbogățirea uraniului
la Centrul de Cercetări Științifice Nucleare din Yongbyon și nu va efectua alt e teste asupra
armelor nucleare. Acest acord a inclus un moratoriu pentru testele cu rachete pe distanțe lungi. În
plus, Coreea de Nord a acceptat să permită inspectorilor AIEA să monitorizeze operațiunile la
Yongbyon.
La 11 februarie 2013, Sondajul Geologic al SUA a detectat o perturbare seismică
de magni tudine 5.1, raportat a fi un al treilea test nuclear subteran . Așadar, Coreea de Nord a
raportat oficial testul nuclear dar nu a dezvălu it randamentul exact. Pe 6 ianuarie 2016, în
Coreea, Studiul Geologic al Statelor Unite a detectat o perturbare seismică de magnitudine 5,1
raportat a fi un al patrulea test nuclear subteran . Coreea de Nord a susținut că acest test a
implicat o bombă cu hidrogen .
La 7 februarie 2016 după aproximativ o lună distanță de la testul cu bomba cu hidrogen,
Coreea de Nord a susținut că a pus un satelit pe orbită în jurul Pământului. Primul ministru
japonez , Shinzō Abe a avertizat nordul să nu la nseze racheta și, dacă ar face acest lucru, iar
racheta ar încălca teritoriul japonez, aceasta ar fi doborâtă. Cu toate acestea, Coreea de Nord a
lansat racheta susțin ând că satelitul era destinat scopurilor științifice pașnice. Mai multe națiuni,
inclusiv Statele Unite, Japonia și Coreea de Sud, au criticat puternic lansarea , fiind văzută ca o
încercare de a efectua un ICBM test sub pretextul unei lansări pașnice prin satelit.
Un al cince lea test nuclear a avut loc pe 9 septembrie 2016. Acest randament de testare
este considerat cel mai ridicat dintre cele cinci teste de până acum, depăș ind recordul anterior din
2013.124

123 Daniel Wertz, Matthew McGrath, Scott LaFoy, North Korea's Nuclear Weapons Program , April 2018 ,
https://www.ncnk.org/resources/publications/DPRK -Nuclear -Weapons -Issue -Brief.pdf, accesat la data de
20.05.2020.
124 Joseph S. Bermudez Jr., North Korea’s Development of a Nuclear Weapons Strategy , pp.10 -11,
https://www.38north.org/wp -content/uploads/2015/08/NKNF_Nuclear -Weapons –
Strategy_Bermudez.pdf?__cf_chl_captcha_tk__=6d6aec92c821f70d489db084eb3287319d512d5a -1589306592 -0-
AeHoA884x8qdcA -4bSKcuQNfDNvnsu3NzUcuxAdIitmBWvmIHBM6rqWpjKukP -C8sADQxv_XT9WGqjyWeh –
0SpyJzAlYcF6S9gBW1_0jL11gPwXKgu_sBJsmmZ98DpdNdPFAmAFuPpnmvv9VYeYLvSUuiwPC -IR-T5GNP –
5vshhrthNH4WZK3yylLsoNJ2SQHVVo2Z56mPxO0AcsrdhhGx59VNH3taWZ8gu2ENCoSTbq -djKqSoq581g –
03_z1nP9YR0YB9nu0obrfUqZbZhr8afqx4otJesXYTyS -VKcIz7 -ZyY3Iy –
OTesQow9rEAB5pNPfGvTVfwWg6Sy6K_uVJ –iPT4lP_AH2gC8fgyFh1EwxpkBI –
q9Wz58vJnMDcWBmEXvsZUDQvQsim7S8bPbKtsQKtbWmY5APkX5JBMRFI_hV10EtQmGbaYXdIVjF12AW7

62
La 3 septembrie 2017, Coreea de Nord a efectuat al șaselea t est nuclear la Punggye -ri.
Conform evaluărilor inițiale ale informațiilor din SUA, testul a eliberat 140 de kilograme de TNT
echivalent, ceea ce îl face mai mare în ceea ce privește randamentul ex ploziv decât cele cinci
teste anterioare combinate. Coreea de Nord a susținut că testul a fost dintr -un foc termonuclear și
imediat înaintea testului a lansat fotografii ale lui Kim Jong -Un inspectând un dispozitiv nuclear
„în formă de arahide” asemănător cu o bombă cu hidrogen proiectată de Teller -Ulam.125
După ani întregi de tensiuni regionale crescute și teste frecvente de rachete nucleare și
balistice din Coreea de Nord, la începutul anului 2018 s -a observat o dezghețare în relațiile
diplomatice. În april ie, lideru l din Coreea de Nord, Kim Jong -Un, a anunțat oprirea tuturor
testelor nucleare și ICBM și a participat la o întâlnire la nivel înalt cu liderul Coreei de Sud.
Pe 12 iunie 2018, Kim s -a întâlnit cu președintele SUA, Donald Trump, la Singapore ,
prima întâlnire față în față între liderii Coreei de Nord și Statele Unite din istorie. La summit,
DPRK s -a angajat „să lucreze la denuclearizarea com pletă a Peninsulei Coreene”.
Cel de -al doilea summit între cei doi lideri, organizat în perioada 27 -28 februa rie 2019 la
Hanoi, Vietnam, nu a dat un acord între cele două țări și nici un progres substanțial în direcția
denuclearizării. O staționare post -summit în discuțiile diplomatice a fost punctată de reluarea a
testelor de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune în mai 2019 de către Coreea de Nord,
primele astfel de teste în peste 18 luni. Acestea au fost urmate de o serie de teste SRBM în iulie și
august 2019 .126
La data de 1 ianuarie 2020, Agenția Centrală de Știri din Coreea , a publicat un raport
cu privire la cea de -a cincea ședință plenară a Comitetului Central al 7 -lea al Partidului
Muncitorilor din Coreea, prezida t de liderul nord -coreean K im Jong -Un. În cadrul ședinței , Kim a
anunțat că Phenianul nu va mai fi „unilateral” legat de concesiile făcute, inclusiv de rachetele de
lungă durată și de moratoriu de testare nucleară, și că Coreea de Nord va accentua demersur ile
sale pentru dezarmarea nucleară la niv el mondial și neproliferarea armelor nucleare.
De asemenea, Kim a anunțat că Coreea de Nord va u rmări o „nouă armă strategică” iar la
data de 1 martie 2020 Coreea de Nord a lansat două proiectile cu rază scurtă de acțiune, KN-25.

hrxd5 -NhL4ql3CccsmUGSMrfMPYm9ID1w0C4GX99UC8m6S6wPW6XM00wy_YTlOpxaEeS38n –
qbD5U6b1p66bS68z2pgYSumh_99 -MjoVnAN48oXqYgQj6X1ah9qE_da4rQveupCBWXgstJ –
GxR 0U0pxRPTQmCupBRYE1cfeot9Hk6PF37CfID5eFAFS58BL7miTOkkZ4_QzAFMQuGIw, accesat la data de
20.05.2020.
125 Kelsey Davenport, Chronology of U.S. -North Korean Nuclear and Missile Diplomacy , May 2020,
https://www.armscontrol.org/factsheets/dprkchron, accesat la data de 20.05.2020.
126 Overview , August 2019, https://www.nti.org/learn/countries/north -korea/, accesat la data de 21.05.2020.

63
Potrivit unui oficial sud-coreean , lansările repetate ale Coreei de Nord ar putea face parte din
„exerciții de atacuri comune care includ mai multe tipuri de lansatoare de rachete multiple”.
Se presupune că testul este KN-25, marcând al șaselea test înregistrat al rachetei.
La data de 14 aprilie 2020, Coreea de Nord testează o serie de rachete cu rază scurtă de
acțiune. Conform evaluărilor preliminare ale șefilor de stat comuni ai Coreei de Sud, testul
marchează prima lansare a Coreei de Nord a unei rachete de croazieră în aproape trei ani.127

127Kelsey Davenport, Chronology of U.S. -North Korean Nuclear and Missile Diplomacy , May 2020,
https://www.armscontrol.org/factsheets/dp rkchron, accesat la data de 22.05.2020.

64
ÎNCHEIERE

Problema conflictualității dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud marchează zona estică a
Asiei încă de la izbucnirea războiului din Peninsula Coreeană , în anul 1950. Confruntarea dintre
nord și sud a reprezentat primul conflict postbelic , având consecințe grave pe plan intern dar și la
nivel internațional , care s -a finalizat printr -un armistițiu încheiat între cele două părți la data de
27 iulie 1953. Astfel, am analizat divizarea politică a Peninsulei Coreene împreună cu înființarea
propriu -zisă a Coreei de Nord , regimurile politice dar și evoluțiile inter ne ale țării.
Situată în fruntea decalajului capitalist, Coreea de Nord a devenit supusă unor
constrângeri de putere peste tipul de regim și modelul de dezvoltare economică. În ciuda acestor
constrângeri, din anul 1953 Coreea de Nord a dat dovadă de succes remarcabil la maximizarea
dezvoltării naționale și a influenței internaționale. În consecință, multă atenție savantă s -a
concentrat asupra dezvoltării lor politice și economice.
Pentru a înțelege statutul Coreei de Nord la nivel internațional, am analizat relațiile
acesteia cu Coreea de Sud în timpul războiului dar și la finele acestuia , cu U.R.S.S, China și
S.U.A, state cu o influență foarte mare la nivel internațional și în același timp state care au
participat la conflictele inter -coreene. Coreea de Nord își datorează supraviețuirea ca entitate
politică separată Chinei și Uniunii Sovietice. Ambele țări au oferit asistență militară în timpul
războiului din Coreea.
Din acel moment și până la începutul anilor ’90, China și Uniunea Sovietică au asigurat
Coreei de Nord cele m ai importante piețe și au fost furnizorii principali ai acesteia. În ceea ce
privește relațiile Coreei de Nord cu Coreea de Sud, f ăcând o comparație cu perioada războiului,
am încercat să scoatem în evidență faptul că modalitatea de rezolvare a diferenț elor s-a schimbat
de la metode militare, la metode pașnice , prin proiecte sau cooperări pe diferite ramuri , chiar dacă
au fost destul de slabe sau au avut loc pe o durată scurtă.
Politica militară și cea nucleară sunt al ți doi factori principali în cadrul analizei evoluției
Coreei de Nord , după cum știm, reprezintă una dintre principalele puteri la nivel global în ceea ce

65
privește armamentul militar și nuclear. Datorită potențialului de răspândire a armelor nucleare,
testele din Coreea de Nord reprezintă o amenințare serioasă de securitate pentru Asia de Est,
precum și un risc global.
Multe surse, inclusiv Agenția Central ă de Informații din SUA, susțin faptul că programul
de arme nucleare din Coreea de Nord reprezintă o amenințare la adresa s ecurității globale.
Renunțarea la programul nuclear al Coreei de Nord a fost mult timp o prioritate americană, iar
președintele Trump a încercat să facă acest lucru prin mijloace neobișnuite: diplomația directă cu
liderul nordului, Kim Jong -Un.
În urma studierii politicii externe și de securitate a Coreei de Nord , am ajuns la
următoarele concluzii:
1. Războiul din Peninsula Coreeană a fost unul dintre cele mai grave războaie din
perioada postbelică, urmările acestu ia fiind simțite și în prezent;
2. Rezolvarea problemei relațiilor inter -coreene rămâne în continuare un subiect sensibil
care momentan nu poate fi remediată;
3. U.R.S.S și China au fost implicate în conflictul inter -coreean încă din anii războiului ,
prezentând un ajutor pentru Coreea de Nord și sunt în continuare văzute ca doi aliați puternici
pentru statul coreean;
4. Armamanetul nuclear dar ș i potențialul militar pe care le deține Coreea de Nord vor
rămâne în continuare o problemă atât la nivel regional cât și gl obal;
5. Coreea de Nord fiind adversarul cel mai longeviv al Statelor Unite ale Americii,
conflictul dintr e cele două țări nu se va solution în curând mai ales prin mijloace pașnice.
Așadar, în prezent considerăm că Coreea de Nord reprezintă un risc la nivel internațional,
având o influență foarte mare datorită potențialului militar, strategiilor de securitate și al
progr amelor nucleare. Coreea de Nord este considerată pe larg ca una dintre cele mai represive și
periculoase națiuni din lume – ultimul regim stalinist de pe Pământ. Cu toate acestea, în ciuda
importanței sale manifeste – în special potențialul său de destabilizare a Asiei de Est – Coreea de
Nord este în mod notoriu unul dintre cele mai dificile regimuri de studiat din lume.

66

BIBLIOGRAFIE

I. DOCUMENTE PUBLICATE

I.I. Într -o limbă străină
1. ASEAN – Republic of Korea Dialogue Relations
http://asean.org/?static_post=asean -republic -of-korea -dialogue -relations
2. Asia and Oceania
http://www.mofa.go.jp/policy/other/bluebook/2016/html/chapter2/c020100.html
3. Semnarea Declarației comune privind parteneriatul de cooperare ASEAN – Republica
Coreeană
http://asean.org/?static_post=asean -republic -of-korea -dialogue -relations
4. U.S Department of State
https://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/2792.htm

II. LUCRĂRI ȘI STUDII

II.1. În limba română
5. Pavel Moraru, Relațiile internaționale în anii 1945 -1991. Europa și America de
Nord , Editura Militară, București, 2015.
6. Peter Calvocoressi , Politica mondială dupa 1945 , Editura „Corint”, București, 2001 .
7. Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi, Istoria relațiilor internaționale 1948 -până în
zilele noastre Vol.II , Editura „Științelor Social Politice”, Buccurești, 2006
8. Sergio Romano, Traducere Mircea Vasilescu, Cincizeci de ani de istorie mondială.
Pacea și războialele de la Yalta până în zilele noastre , Editura „Fundației Culturale
Române”,București, 1999.
II.1.2. Într -o limbă străină
9. Kissinger Henry, Diplomația , Editura „All, București”, 2002.

67
10. Veronica Kurbelova, South Korea engagement with United States and China under
Park Geun -hye: creating an environment conductive to Korean unification

III. ARTICOLE

11. Ministerul Afacerilor Externe
http://www.mae.ro/bilateral -relations/2042#7

IV. SURSE WEB

12. The National Committee on North Korea
http://www.ncnk.org
13. Asia for educators
http://afe.easia.columbia.edu
14. CNN
https://edition.cnn.com/
15. CAN International Edition
https://www.channelnewsasia.com/
16. The Telegraph
https://www.telegraph.co.uk/
17. The World Reporter

The World Reporter

18. U.S Departament of State
https://www.state.gov
19. Federation of America Scientists

Home

20. Global Security
https://www.globalsecurity.org
21. AP News
https://apnews.com/
22. BBC News

68
https:/ /www.bbc.com/
23. Russian News Agency
https://tass.com/
24. Carnegie Endowment for International Peace
https://carnegieendowment.org/
25. Naval Encyclopedia
https://www.naval -encyclopedia.com/
26. Facts. Analysis. Influence
https://www.iiss.org/
27. NK News
https://www.nknews.org/
28. The Korea Herald
http://www.koreaherald.com/
29. Arms Control Association
https://www.armscontrol.org/
30. Beyod Parallel
https://beyond parallel.csis.org/
31. Ambasada României în Republica Coreea
https://seoul.mae.ro
32. Politica la Est
http://www.politicalaest.ro/
33. Universitatea Spiru Haret
http://www.spiruharet.ro
34. Brookings

Home

35. Earth Observatory
https://earthobservatory.nasa.gov
36. Hosusebi
https://hosusebi.wordpress.com
37. Ziarul Adevărul
http://adevarul.ro

69
38. Opinia Timisoarei
http://www.opiniatimisoarei.ro/
39. Sinteza
https://www.revistasinteza.ro/
40. The ethic and religious liberty commission
https://erlc.com/
41. Liberty in North Korea
https://www.libertyinnorthkorea.org/
42. 38 North. Informed of events in and around North Korea
http://www.38north.org
43. NTI Building a safer world
https://www.nti.org/
44. Bussines Sinder
https://www.businessinsider.com/

70
ANEXE

ANEXA 1

https://www.google.ro/search?q=impartirea+coreei&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahU
KEwjTsvLyy4bUAhVCtxQKHWF9CuwQ_AUIBigB&biw=1440& bih=794#imgdii=UnOa9O8b
mjO8rM:&imgrc=xxOdxJPt_XU1TM:
ANEXA 2

https://www.google.ro/search?q=impartirea+coreei&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahU
KEwjTsvLyy4bUAhVCtxQKHWF9CuwQ_AUIBigB&biw=1440&bih=794#imgrc=xxOdxJPt_
XU1TM:

71
ANEXA 3

https://www.google.ro/search?q=inter+korean+trade&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ah
UKEwiTp9mNvcnUAhWFORQKHcqiBSEQ_AUIBygC&biw=1440&bih=794#imgrc=KnKR5
WtBgY9QWM