POLITICE ȘI ȘTIINȚELE COMUNICĂRII PROGRAMUL DE STUDIU: POLITICI PUBLICE EUROPENE FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE DISERTAȚIE COORDONATOR… [627403]

UNIVERSITATE DIN ORADEA
FACULTATEA DE ISTORIE, RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE
POLITICE ȘI ȘTIINȚELE COMUNICĂRII
PROGRAMUL DE STUDIU: POLITICI PUBLICE EUROPENE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF . UNIV. DR. GABRIELA GOUDENHOOFT

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

2
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ISTORIE, RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE
POLITICE ȘI ȘTIINȚELE COMUNICĂRII
PROGRAMUL DE STUDIU: POLITICI PUBLICE EUROPENE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : CU FRECVENȚĂ

POLITICA SOCIALĂ ȘI COMBATERE A
SĂRĂCIEI ÎN ROMÂNIA ȘI UNIUNEA
EUROPEANĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF . UNIV. DR. GABRIELA GOUDENHOOFT

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

3
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
Capitolul 1. Politica socială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 5
1.1 Noțiunea de politică socială ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
1.2 Scurt istoric al dezvoltării domeniului politicilor sociale în Uniunea Europeană …. 8
Capitolul 2. Programe de finanțare europeană în domeniul social ………………………….. … 16
1.2 Fonduri sociale europene ………………………….. ………………………….. ……………………….. 16
2.2 Strategia Europa 2020 ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 28
Capitolul 3. Incluziunea socială și reducerea sărăciei ………………………….. …………………… 33
3.1 Obiectivele pe plan națioanl și local pentru creșterea bunăstării cetățenilor ……… 33
3.2 Rata sărăciei în România și Uniunea Europeană ………………………….. …………………. 40
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 46
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 48

4
Introducere

Politica socială reprezintă domeniul din care am ales tema pentru această lucrare.
Domeniul de politică socială se ocupă în mare parte d e problemele legate de excluziunea socială
și combaterea sărăciei, dar și de problemele care vizează ocuparea forței de mu ncă, sănătate,
educație și locuire .
În ultimii ani abordările din câmpul politicilor sociale din țara noastră privind grupurile
dezavantajate sau vulnerabile din societate au crescut prin alipirea termenilor de incluziune și
excluziune socială
Din acest domeniu vast, am ales ca temă excluziunea socială și combaterea sărăciei.
Teme de actualitate , ținând cont de condițiile de trai precare prezente încă în jumătate dintre
țărilor membre ale Uniunii Europene.
În vreme ce sărăcia reprezintă lipsa resurselor materiale ori a veniturilor financiare,
excluziunea socială face referire la o categorie mai extinsă de grupuri dezavantajate.
Combaterea sărăciei și a exc luziunii sociale este u nul dintre obiectivele specifice ale
Uniunii Europene și ale statelor membre în domeniul politicii sociale.
Prin sprijinirea acestor state membre în combaterea sărăciei, a excluziunii sociale și a
discriminării, Uniunea Europeană ur mărește să întărească caracterul inclusiv și coeziunea
societății europene și să permit ă tuturor cetățenilor să beneficieze de acces egal la oportunitățile
și resursele disponibile. 1
Pentru ca cetățenii europeni să beneficieze de aceste oportunități , se dezvoltă atât la
nivel european, național cât și local, măsuri, programe și proiecte care să asigure bunăstarea
cetățenilor.
Obiectivele lucrării sunt prezentarea evoluției domeniului social (pentru a ne familiariza
cu acest concept), de a prezenta strategi ile adoptate de Uniunea Europeană pentru creșterea
bunăstării generale.Scopul principal urmărind prezentarea și dezvoltarea în timp a obiectivelor
pe plan national și local pentru combaterea sărăciei urmată de realizarea unei comparații actuale
în ceea ce privește rata sărăciei în România versus Uniunea Europeană.

1 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_2.3.9.html , consultat în
17.06.2018

5
Capitolul 1 . Politica social ă

1.1 Noțiunea de politică socială
Politica social ă reprezintă un set de programe, ac tivități, măsuri și politici pub lice, ce
au ca scop realizarea protecției socia le și a bunăstării prin intermed iul alocării unor resurse
relevante ca, bani, servicii ș i timp.
Domeniile de aplicare a politicilor sociale sunt următoarele:
o sistemul de protecție socială – securitate socială, suport de venit pentru persoanele cu
resurse material limitate fie prin asistență socială sau prin asigurări sociale ;
o serviciile sociale generalizate – sănătate, locuire, transport, educație;
o serviciile sociale personalizate, rezidențiale sau la domiciliu.2
Ca disciplină, politica socială, folosest e concepte și metode din economie, sociologie,
științe politice, drept, filozofie, psihologie, asistență socială și manageme nt. Politica socială
studiază o gamă largă de fenomene sociale și economice legate de bunăstarea la nivel
individual, familial și la nivelul colectivității.
Politicile sociale se defin esc prin acțiunile și măsurile î ntreprinse de stat (legislație,
strategii, programe, proiecte, etc.) care se adreseaz ă nevoilor de protecție socială , sănătate,
educație, locuire și care în general vizează promovarea bunăstării sociale. 3 Politicile sociale
sunt parte și a politicilor publice. Politicile publice cuprind politicile statului în domeniile care
ajută la func ționarea unei societăți (politici: economice, demografice, fiscale, salariale, în
domeniul protecției mediului înconjurător, de urbanizare).
Doar în secolul al XX lea, statul devine un actor social implicat în protecția socială a
cetățenilor săi, stabilindu -și obiective referitoare la creșterea bunăstării individuale și sociale.
Politicile sociale au anumite obiective și se constituie ca remedii la problemele sociale
(generale, ale unor grupuri vulnerabile) dar în același timp apar ca elemente de echilibru în
respectarea drepturilor sociale definite la nivel politic.4 Obiectivele politicii sociale vizează
elemente precum: protecția social și creșterea bunăstării sociale. Pentru realizarea acestor

2 Ana Maria Preotea sa, Cercetarea politicilor sociale. Aspecte metodologice , editura Lumen, Iași, 2009, p. 19
3 Pop Luana Miruna, Dicționar de politici sociale , editura Expert, București, 2002
4 Ana Maria Preoteasa, Cercetarea politicilor sociale. Aspecte metodologice , editura Lumen, Iași, 2009, p. 16

6
obiective sectorul non -guvernamental vine în ajutorul statului cu o altă modalitate de adresare
a protecției sociale.
Un concept folosit în paralel cu politica socială este cel de stat al bunăstării. Ambele
intervin în ajutorarea celor aflați în nevoie, reducerea inegalității sociale. Conceptul de politică
social se referă mai ales la strategiile pentru rezolvarea problemelor prin interven ție politică ,
iar cel de stat al bunăstări i presupune o „expresie instituț ională a sistemului politic angajat în
respectarea drepturilor omului și implicit a drepturilor sociale” .5
Principiile statului bunăstării sunt:
o solidaritatea socială – drepturi ega le pentru toți cetățenii, fără să țină seama de statutul
economic;
o egalitate și justiție socială – politica vine să compensez e și să repare efectele nedorite
ale pieții;
o securitate economică – individului trebuie să i se asigure un minim economic.
Sintagma de stat al bunăstării a fost folosită pentru prima data la sfârșitul anilor ’30,
în Marea Britanie (cel mai performant stat al bunăstării) și mai târziu după cel de al doilea
război mondial, pentru a ev sidenț ia diferența dintre statul puterii din Germania Nazistă și statul
reconstrucției sociale al puterilor aliate.
În Marea Britanie patru momente marchează începuturile unor preocupări legate de
protecția socială a populației:
o Legea Săracilor (Poor Low Act) – 1601;
o Amendamentul Legii Săracilor ( Poor Low Amendament Act) – 1834;
Aceste două acte au reprezentat bazele legislației esențiale pentru combaterea sărăciei
anterior secolului al XX lea.
o Reformele liberale din perioada 1906 -1914 – au reprezentat o departajare reală de
capitalismul secolului al XIX lea și o schimbare în cadrul orientării ideologiilor
liberale;
o Legislația adoptată după cel de -al Doilea Război Mondial în perioada 1944 -1948 –
punând bazele statului bunăstării modern.

5 Ibidem, p. 17

7
În Germania se pun bazele primului sistem de tip asiguratoriu , de protecție a
populației angajate împotriva riscului datorate vârstei, bolii și accidentelor. Acest sistem se
datorează cancelarului Otto von Bismarck, cancelar al celui de -al doilea Reich. Adoptarea unui
sistem de asigurări sociale reprezintă prima eta pă în istoria protecției sociale de a întemeia un
sistem de întrajutorarea pe alte principii decât cele ale ajutorului acordat celor mai săraci.
Sistemul de asigurări ar e la bază principiul solidarității sociale. Acest sistem menține diferențele
între clasele sociale fără a genera un conflict între acestea și întărirea loialității indivizilor față
de autoritatea centrală. Sistemele de asigurări se răspândesc aproape în to ate țările europene,
dar și în spațiul anglo -saxon, către sfârșitul secolului al XIX lea. Germania introduce un sistem
de asigurări sociale obligatoriu în 1880.
Cel de -al Doilea Război Mondial a reprezentat un moment decisiv în cadrul evoluției
politicilo r sociale și ideologiilor social -democrate. Efectele războiului au dus la apariția de noi
probleme sociale ce necesitau intervenție rapidă și imediată. În toată Europa războiul a
constituit un motiv pentru reconstrucția socială.
Raportul Lordului Beveridg e din 1942 (Marea Britanie), reprezintă începutul noilor
schimbări în domeniul politicilor sociale. Acesta pleacă de la ideea nevoii stopării: lipsurilor,
bolii, ignoranței, mizeriei și inactivității. Raportul recomanda următoarele măsuri:
o adoptarea unui p rogram de beneficii familiale;
o introducerea unui sistem de servicii medicale cuprinzător;
o intervenția statului în creșterea gradului de angajare, ca modalitate de prevenție a
crizelor economice;
o extinderea sistemului de asigurări, ce urma să devină obligat oriu și universal ,
asigurarea unor beneficii egale minime tuturor indivizilor, fără introducerea unui sistem
de testare a mijloacelor de trai (sistem de asigurare care îi poartă numele și are la baza
principii diferite decât cel bismarckian).
Raportul Beveridge devine bază actelor normative de instituire a unui Sistem
Național de Asigurări (în 1944 sunt publicate Carta Albă a Asigurărilor Sociale și Carta Albă a
sistemului Național de Sănătate, în 1946 intră în vigoare legea Asigurărilor ).
Lord Beveridge instituie al doilea tip de sistem de asigurări sociale ca o alternativă la
cel adoptat de Bismarck cu aproape 60 de ani în urmă. Noul sistem de asigurări este finanțat
din impozitele generale, în care beneficiarul este aproape universal iar ni velul acestuia este
același indiverent de nivelul contribuțiilor sau venitului anterior.

8
Primele lucrări importante din domeniul statului bunăstării apar după anul 1970.
Dezvoltarea statului bunăstării a fost explicate prin teorii de la nivel macrosocial (modernizarea,
schimbări la nivel structural) sau prin abordarea resurselor de putere, care pornește de la
conceptul de structură social și subliniază resursele de putere ale clasei muncitoare, în
comparație cu celelalte clase sociale. Retragerea statului bunăstării, de după anii ’80, a făcut
publică o altfel de literatură care venea să explice fenomenele macroeconomice (cum ar fi în
special creșterea ratei șomajului) dar și factori care să explice creșterea statului bunăstării
(teoriile structurale).
După anii 1990, în Marea Britanie s -a introdus un concept nou în domeniul politicilor
sociale „Evidence based policy” – urmărindu -se o implicare mai mare a cercetării în decizia de
politici și de crearea a unei baze de „cunoaștere, evidență, probe” înainte de formularea
măsurilor sau strategiilor. În acest sens Cabinetul Tony Bla ire a lansat o strategie de
„Modernizare a Guvernării” având o linie de schimbare a abordării politicilor sociale.6
Începutul secolului al XX lea a reprezentat perioada reformelor sociale în întreaga
Europă. Preocupările în domeniul protecției sociale deși având motivații și argumentații diferite
(spre exemplu: în Anglia – eficiența națională, în Germania – menținerea u nei stratificări sociale
iar în Franța – solidaritatea socială și coeziunea națională) au dus la măsuri și sisteme de
protecție socială statale. Aceste sisteme sunt caracterizate de o co erență scăzută, acoperind
segmente restrânse ale populației și în spec ial categoria celor ce muncesc.
1.2 Scurt istoric al dezvoltării domeniului politicilor social e în Uniune a Europeană
Politica socială comunitară reprezintă un domeniu în cadrul căruia competențele sunt
partajate între statele membre. În procesul realiză rii politicii sociale, rolul Uniunii Europene
constă fie în asigurarea coordonării politicilor noționale, fie în inițierea unor măsuri ale căror
modalități de aplicare sunt lăsate la aprecierea statelor membre.
Spre exemplu în România, Ministerul cu cele mai multe atribuții în acest domeniu
este Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Un impact direct asupra politicii sociale,
mai ales în privința accesului echitabil la serviciile publice este reprezentat de Ministerul
Sănătății, Ministerul Educ ației, Cercetării și Inovării și Ministerul Dezvoltării Regionale și
Locuinței.
Baza juridică a politicii sociale comunitare o constituie dispozițiile special cuprinse
în Titlul VIII (XI) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană privind „Politica soc ială,

6 Ibidem, p. 22

9
educația, formarea profesională și tineretul”. Dispozițiile speciale au fost completate de
dispoziții cu caracter general cuprinse în acelaș Tratat.
Aceste dispoziții și reglementări sunt completate cu acte normative, fiind emise în
mai multe domenii ale politicii sociale precum: legislația muncii și condițiilor de lucru,
ocuparea forței de muncă, egalitatea de șanse între bărbați și femei, eliminarea oricăror forme
de discriminare, crearea unui sistem de dialog social la nivel european. Dorind u-se ca aceste
demersuri să ducă la ameliorarea condițiilor de viață și de lucru, promovarea egalității de șanse
și asigurarea unei protecții sociale minimale în interorul spațiului european. Pentru finanțarea
acestor demersuri Uniunea Europeană apelează l a Fondul Social European.
În scopul îndeplinirii obiectivelor în domeniul politicii sociale, în special privind:
ocuparea forței de muncă, dreptul la muncă și condiții de muncă, formarea și perfecționarea
profesională, securitatea socială, prevenirea acci dentelor de muncă și a bolilor profesionale,
igiena muncii, dreptul de asociere și convențiile colective dintre patron și angajați, Comisia
acționează în strânsă legatură cu statele membre, efectuând studii, emițând avize și organizând
consultări atât asup ra problemelor care se pun la nivel național cât și a celor care interesează
organizații internaționale.
Comisia întocmește anual un raport privint realizarea obiectivelor politicii sociale pe
care îl transmite Parlamentului European, Consiliului și Comit etului Economic și Social.
Parlamentul European poate convoca Comisia să pregătească rapoarte asupra problemelor
particulare privind situația socială.7
În present se poate spune că la nivel european s -a format un sistem de drept social
european, construit din ansamblul normelor juridice adoptate de organismele europene privind
incluziunea și securitatea socială.8
Punctul de început pentru dispozițiile legale privind domeniul social î n Uniunea
Europeană l -a instituit Tratatul de la Paris (1951) care a cons tituit Comunitatea Europeană a
Cărbunelui și Oțelului (CECO) și pe urmă Tratatul prin care s -a fundamentat Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice (CEEA) în 1957.

7 Nicoleta Diaconu, Viorel Marcu, Drept comunitare parte specială politici comunitare , editura Lumina Lex,
București, 2003
8 Ovidiu Tinca, Drept social comunitar , editura Lumina Lex, Bucureșt i, 2002

10
Com unitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a elaborat un fond din sursele căruia
să se acopere cheltuielile cu reconversia lucrătorilor disponibilizați și cu îmbunătățirea
condițiilor de viață ale minerilor și oțelarilor.
La rândul său Comunitatea Europeană a Energiei Atomice a creat standardele de bază
pentru sănătate și protecția muncito rilor și a populației, dar și procedurile de monitorizare și
implementare a acestor standard e.
Un alt pas important în această direcție îl reprezintă Tratatul de la Roma din 1957
(Tratatul Comunită ții Economice Europene). În acest tratat se stabilesc dome niile politicii
sociale , însă principalul scop al T ratatului era crearea unei uniuni economice și nu neapărat
socială. Articolele care se referă la dimensiunea socială vizează:
o libera circulație a forței de muncă;
o îmbunătățirea condițiilor de viață și munc ă;
o principiile generale de armonizare a sistemului de educație și formare;
o salarii egale pentru bărbați și femei;
o realizarea pieței comune.
Prevederile din articolul 2 din Tratat se referă la „promovarea unui nivel ridicat de
ocupare a forței de muncă și de protecție socială, creșterea nivelului de trai și calității vieții,
coeziunea economică și socială”, iar în articolul 3 (i) se stipulează îndatorirea Comunității de a
promova „o politică în domeniul social cu ajutorul unui Fond Social European”, acesta fiind
principalul instrument financiar prin care se conferea a jutor statelor memb re în problema
ocupării forței de muncă.9
În această primă etapă politica socială europeană s -a concentrate pe 2 axe, acestea
fiind :
o prevederi referitoare la problem e tehnice precum , măsurile de stimulare a liberei
circulații a forței de muncă, relațiile inter -industriale și aspectele tehnice ale securității
sociale;
o viziunea liberal ă conform căreia perfecționările în domeniul social în Comunitatea
Europeană vor rezult a, automat din răspunsul pozitiv a l mecanismelor pieței la demersu l

9 Daniela Vîrjan, Economie și politici sociale , Editura ASE, București, 2005

11
integraționalist; în această categorie se înscrie preocuparea de a identifica și co mbate
acțiunile unor state memb re de împiedicare a liberei circulații a lucrătorilor.10
Instituțiile euro pene aveau la început puteri limitate, statele member neparticipând la
susținerea în practică a unor măsuri în domeniul social, fiind un domeniu costisitor și sensibil.
În anul 1985 a fost adoptat Actul Unic European (AUE) , scopul acestuia fiind
aducerea la zi a prevederilor Tratatului de la Roma, punându -se accent pe problemele sociale
de pe piața muncii, legate de șomaj și mobilitatea lucrătorilor în interiorul Comunității.
Printre obiectivele principale se numără:
o implementarea celor patru libertăți fundamentale: libera circulație a mărfurilor,
persoanelor, serviciilor și capitalurilor;
o creșterea rolului Parlamentului European în scopul îmbunătățirii deficienței
democ ratice în procesul comunitar de luare a deciziilor;
o îmbunătățirea competențelor în do meniul politicii sociale, prin următoarele:
 protecția locului de muncă, importanța mediului de lucru, a sănătății și a
siguranței muncii (art. 118A);
 dezvoltarea dialogului social între partenerii sociali la nivel eoropean (art.
118B);
 adoptarea conceptului de coeziune economică și socială, prin care se urmărește
diminuarea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni (art.
130B).
Pe data de 8 -9 decembrie 1989 Consiliul European de la Strasbourg a adoptat Carta
comunitară p rivind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor, cunoscută și sub denumirea
de Carta Socială. În cadrul acestei reuniri Comisia a elaborate un nou program de acțiune s ocială
care a cuprins 47 de iniț iative îndreptate spre dez voltarea dimensiunii so ciale a pieței i nterne a
Uniunii Europene.
Dintre aceste iniț iative doar 21 au fost adoptatea, acestea se refereau la următoarele
domenii:
o protecția lucrătorilor care se deplasează în interiorul Comunității;
o remunerarea echitabilă a lucrătorilor;
o îmbunătă țirea și apropierea condițiilor de muncă ale angajaților;

10 Dumitru Miron, Economia Uniunii Europene , Editura Luceafărul, București, 2002, p. 393

12
o securitatea socială;
o libertatea de asociere și a negocierilor colective;
o aranjamente de informare, consultare și participare;
o sănătate și siguranță în muncă;
o angajarea persoanelor tinere;
o pensionari i;
o persoanele cu handicap.
Carta nu a îmbunătățit foarte mult domeniul social, cu excepția unor măsuri de
coordonare a sistemului national de securitate social ă, cee a ce a reprezentat un impuls pentru o
abordare mai coerentă a acestor probleme.
În cadrul Tratatului de la Maastricht ( 1992 ) a fost adoptat un Protocol Social urmat
de un acord asupra politicii sociale, care cuprinde probleme ce privesc:
o activități menit e să perfecționeze climatul de muncă, inclusiv măsuri care vizează
sănătatea și siguranța m uncii;
o activități ce țin de condițiile de muncă , inclusiv timpul de muncă și concediile;
o informarea și consultarea lucrătorilor;
o acțiuni de promovare a oportunităților egale și de integrare a persoanelor excluse de pe
piața muncii.
Prin extinderea compete nțelor Uniunii Europene în domeniul politicii sociale și a
locurilor de muncă, Tratatul de la Maastricht a contribuit nu doar la creșterea nivelului de trai,
ci și la asigurarea unui nivel de protecție socială ridicată.
Comisia în anul 1993 a publicat Car tea verde privind politica social ă în care s -a dorit
să se pună în evidență problemel e sociale legate de ocupare, egalitate de șanse și definirea unor
obiec tive comune. În completarea prev ederilor Cart ea verde, Comisia a elaborat Cart ea albă
privind politica socială, prezentând ansamblul obiectivelor și direcțiilor de acțiuni în domeniu.
În Cartea albă problema principal ă rămâne tot ocuparea forței de muncă, dar aceasta
aduce un element nou , adică preocuparea pentru integrarea social ă, mai concis lupta contra
sărăcie și a excluziunii sociale.
Tratatul de la Amsterdam semnat la 2 octombrie 1997 și intrat în vigoare la 1 mai
1999 a jucat un rol important în procesul dezvoltării domeniului social, punând bazele
constituționale ale politicilor uniunii Europene și ale procesului de democratizare.

13
În anul 2000 a fost semnat Tratatul de la Nisa în cadrul căruia s -a început dezbatrea
Agendei Sociale Europene. Ca prim obiectiv al Tratatului este modernizarea și îmbunătățirea
modelului social Europea n.
Consiliului European de la Nisa a pus un accent distinct pe combatrea sărăc iei și
excluziunii sociale. În cadrul căruia s -a convenit asupra patru obiective, acestea sunt
următoarele:
o facilitarea ocupării forței de muncă prin creșterea măsurilor active de combatere a
șomajului, accesul la sistemele de educație și formare profesională, îmbunătățirea
mobilității forței de muncă și accelerarea procesului de recunoaștere reciprocă a
diplomelor, certificatelor și calificărilor profesionale;
o prevenirea riscuri lor excluziunii sociale avându -se în vedere promovarea incluz iunii
informaționale, prevenirea supraîndatorării și a fenomenului „oameni fără adăpost” și
susținerea solidarității familiale;
o îmbunătățirea și modernizarea sistemului European de protecție socială, în vederea
cooperării între statele membre în acest domeniu, armonizarea sistemelor de pensii și a
sistemelor salariale; acest obiectiv se adresează categoriilor vulnerabile ale societății:
persoanelor care se confruntă cu sărăcia persistentă, pe rsoan elor cu handicap sau
perso ane care se confruntă cu problem e sociale de integrare (bolnavi mintal,
consumatori de droguri și alcoolici, ex -deținuți, prostituate), eliminarea excluderii
sociale în rândul copiilor, acțiuni în favoarea zonelor defavorizate;
o mobilizarea tuturor organismelor cu responsabilități în domeniul social și a celor
afectați de sărăcie și excludere socială.11
În data de 7 iulie 2010 Comisia a semnat Cartea Verde referitoare la sistemele
europene de pensii. Consiliul European de la Stockho lm din 2001 în contextual îmbătrânirii
demografice a hotărât asupra unei strategii orientate pe t rei direcții, acestea fiind:
o reducerea rapidă a datoriei;
o creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și a productivității;
o reforma sistemelor de pensii, de a sistență medical ă și de îngrijire pe t ermen lung.
Tot în jurul acestei teme, Cosiliul European de la Laeken din 2001 a adoptat o serie
de obiective comune pentru pensii. Asigurarea unei pensii adecvate și valabile pentru cetățenii

11 Daniela Vîrjan, Economie și politici sociale , Editura ASE, București, 2005

14
Uniunii Europene reprezintă o prioritate pentru aceasta. Realizarea acestor obiective în care
populația îmbătrânește constituie o provocare majoră.12
În anul 2015 preocupările sociale și de ocupare a forței de muncă a fost una dintre
prioritățile Semestrului European. În a cest sens o primă stru ctură preliminară a fost publicată
la data de 8 martie 2016 de către Comisie.
Comisia a p rezentat noi documente care să -i ofere legitimitate în acțiunile sale
viitoare, iar la data de 26 aprilie 2017 Comisia Europeană a publicat un D ocument de ref lecție
privind dimensiunea social ă a Europei pâna în 2025 care este în concordanță cu Cartea albă
privind viitorul Uniunii Europene – care inventariază principalel e provocări și oportunități cu
care s -ar putea confrunta Europa în următorul deceniu.
În Declarația de la Roma din data de 25 martie 2017, statele membre și -au exprimat
interesul de a construi o Europă Socială puternică, bazată pe o creștere economică dura bilă.
Factorii care vor influența tot mai mult viitoru l economiilor și al societăților noastre
se numără educația și competențele, dar este îngrijorător faptul că în Europa aproximativ un
sfert din populația adultă are problem cu citirea, scrierea sau cal culul și un număr aproape dublu
nu are competențe digitale corespunzătoare nevoilor actuale. Iar în rândul tinerilor se
înregistrează rezultate tot mai slabe în ceea ce privește competențele de bază.
Preocupările actuale ale Europei diferă foarte mult în tre țări, regiuni și cetățeni, dar
există și provocări comune. Toate statele membre trec prin transformări rapide: de la
îmbătrânirea populației la noi modele familiale, de la ritmul alert al digitalizării la noile forme
de muncă și la efectele globalizări i și ale urbanizării.
Uniunea Europeană a avut tot timpul o dimensiune social ă care este în strânsă
legătură cu ambițiile sale economice. Îmbunătățirea condițiilor de muncă, sporirea nivelului de
trai și ameliorarea egalității de gen au constituit obiecti vele centrale ale Uniunii Europene încă
din 1957. Dezvoltarea unei dimensiunii sociale s -a desvășurat în paral el cu aprofundarea pieței
unice și conceptului de cetățenie a Uniunii Europene.
O parte a bugetului Uniunii Europene (0,3%) vine în ajutorul stat elor membre , acest
buget fiind utilizat pentru: a susține inovarea socială și proiectele sociale în statele membre; a
combate sărăcia – ținându -se cont de faptul că asistența socială este în primul rând

12 Fișă de informare, nr. 77, Carte Verde, Către sistemele europene de pensii adecvate, viabile și sigure

15
responsabilitatea statelor membre. Bugetul sprijină a cțiuni care le oferă cetățenilor integrare pe
piața muncii a grupurilor dezavantajate (exemplu – romii).13
Uniunea Europeană în prezent trebuie să -și clarifice contribuția la o „Europă socială”
(aceasta fiind una din prioritățile sale) și la reducerea divergențelor dintre statele membre și
regiun ile europene (în special în cee a ce privește ocuparea forței de muncă și sistemele de
protecție socială). 14
 Dimensiunea socială a Uniunii Europene în timp
(Comisia Europeană, Bruxelles, 26.04.2017, COM(2017), 2 06 final, annex 1)

13 Document de referință privind dimensiunea socială a Europei, Comisia Europeană, 2017
14 Direcția pentru Uniunea Europeană, Fișă de informare, Dimensiunea So cială a Europei

16
Capitolul 2. Programe de finanțare europeană în domeniul social

1.2 Fonduri sociale europene
Primul Program de Acțiune Socială a fost adoptat în anul 1974 cuprinzând
următoarele obiective:
o protecția drepturilor lucrătorilor într -o Europă marcată de recesiune;
o un tratement egal între bărbați și femei;
o întărirea și îmbunătățirea dialogului social între lucrători și patron;
o protejarea sănătății și securității lucrătorilor .
Acest program nu a avut rezultatele așteptate , datorită recesiunii care a afectat țările
membre. Fondul Social a fost adaptat de mai multe ori în perioada respectivă, pentru a face față
creșterii șomajului și a problemelor sociale a noilor țări care au aderat în Uniunea Europeană.
Din pricina acestor inconveniențe în anul 1983 a ap ărut nevoia reformării politicii sociale.
Pentru reformarea politicii sociale s -a elaborate un program de acțiune social pe
termen mediu, acesta fiind programul pentru perioad a 1995 -1997. Prioritățile programululi sunt
după cum urmează15:
o utilizarea mai eficientă a Fondului social în scopul promovării ocupării forței de muncă;
o încurajarea formării generale și profesionale;
o facilitarea libertății de mișcare în interiorul Uniunii Europene;
o stabilirea unui ansamblu de norme minimale în toate segmentele politicii sociale;
o adaptarea de reglementări care să permită consilierea vieții profesionale și a vieții de
familie;
o aplicarea principiului egalității șanselor în toate domeniile poli ticii sociale;
o acordarea de ajutoare celor lipsiți de mijloace de existență, persoanelor cu handicap și
persoanelor vârstnice;
o dezvoltarea dialogului social;
o intensitatea colaborării între organizațiile neguvernamentale.
În continuarea acestui program a fost elaborat programul de acțiune pentru perioada
1998 -2000 având la bază realizările primului program și noile prevederi referitoare la domeniul

15 Constantin Grigorescu (coord.), Maria Poenaru și Maria Molnar, Dimensiu nea socială a Uniunii Europene ,
Editura Societatea Română de Economie, Economica, IRLI, anul XI, 2002

17
social cuprinse în Tratatul de la Amsterdam. Acest program având ca principa le obiective
următoarele:
o combaterea șomajului, în special în rândul tinerilor și femeilor;
o reorganizarea timpului de muncă și de pregătire ca urmare a nevoilor de adaptare
provocate de noile tehnologii și de societatea informațională;
o combaterea și prevenirea sărăciei și a excluziunii sociale care însoțesc prosperitatea și
bogăția.16

Cele descrise in partea a nterioara reprezinta un rezumat succint al programelor
Uniunii Europene în domeniul social până în anul 2000, pentru ca cele ce urmeaza s ă trateze
pe larg fiecare program de finanțare europeană actualizat pentru o mai bună vizualizare a
schimbărilor petrecute în timp.
 Fondul social European (FSE)
 Ce este FSE?
Fondul social European a fost primul instrument de finanțare al Uniunii Europene
creat prin Tratatul de la Roma, fiind și principalul instrument al UE pentru invest iții în
oameni. În decursul ultimilor șase decenii, Uniunea Europeana a ajutat milioane de oameni
să obțină locuri de muncă, facilitând reintegrarea în societate a persoanelor d efavorizate.
Provocările majore pe care le abordează FSE:
1. ocuparea forței de muncă – Fondul social European finanțează în toată Europa proiecte
care vin în sprijinul persoanelor de toate vârstele și din toate mediile sociale , astfel încât
acestea să aibă o șansă mai bună de a -și găsi de lucru (prioritățile evoluează pentru a
oferi sprijinul potrivit atunci când este necesar; exemplu: în anul 2008 î n urma crizei
economice accentu l s-a pus pe tineri) ;
2. incluziunea social ă – îmbunătățirea vieții persoanelor să race și a celor excluse din punct
de vedere social este importantă pentru FSE; se finanțează proiecte care ajută persoanele
defavorizate să -și găsească locuri de muncă mai bine plătite și pentru îmbunătățirea
accesului la serviciile de bază (vitale);
3. educa ția – educația adecvată este elementu l-cheie pentru găsirea locului de muncă
potrivit; FSE susține programe de învățare pe tot parcursul vieții și de formare
profesională, care le oferă oamenilor oportunitatea de a -și îmbunătăți șansele de reușită
în viață ; pentru copii existând programe finanțate pentru prevenirea abandonului școlar;

16 Daniela Vîrjan, Economie și politici sociale , Editura ASE, Bucu rești, 2005

18
4. serviciile publice – investițiile FSE sunt utilizate pentru reformarea administrațiilor
publice și a sistemului judiciar făcându -le mai transparente și mai ușor accesibile pen tru
cetățeni și companii prin reducerea birocrației și economisirea de timp .
„Proiectele Fondului social European sprijină persoanele care altfel nu ar avea
oportunitatea de a urma o formare, de a obține calificări și locuri de muncă bune. Datorită
anvergurii și domeniului său de aplicare, fondul are o influ ență mare asupra pieței muncii și
asupra societății în general. În unele țări , circa 90% din cheltuielile ef ective pentru măsuri
privind piața muncii provin din FSE. Fondul este unul din instrumentele pe care Uniunea
Europeană se bazează pentru a -și îndeplini obiectivele privind creșterea ocupării forței de
muncă, reducerea sărăciei și îmbunătățirea reușitelor școlare la nivelul Uniunii.”17
 Cum funcționează FSE?
Fondul social European se bazează pe trei principii cheie care îl ghidează, acestea
sunt:
1. parteneriatul – proiectele susținute de FSE sunt puse în aplicare în teren de către
instituțiile Uniunii Europene, administrațiile naționale, partenerii sociali, societ atea
civilă și majoritatea organizațiilor locale care conlucrează pentru realizarea obiectivelor
Fond ului social European;
2. gestionarea repartiz ată – pentru o mai bună luare a deciziilor asupa programelor, UE,
guvernele naționale și administrațiile regionale au o răspundere comună pentru
planificarea și punerea în aplicare a activităților legate de finanța rea din FSE ,
responsabilitatea fiind asumată la nivelul cel mai potrivit;
3. cofinanțarea – contribuțiile UE sunt cuprine între 50% – 85% (95% în situații
excepționale/zonele mai sărace ale Europei primesc niveluri mai ridicate de asistență)
din costurile totale ale proiectelor, fiind finanțat și din fonduri publice și din surse
private.
 Realizări
În perioada 2007 -2013, peste 9 milioane de perso ane și-au găsit un loc de muncă după
ce au finalizat proiectul sprijinit de FSE.

17 Fondul Social European Investește în Oameni, Comisia Europeană, Direcția Generală Ocuparea Forței de
Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, Manuscris finalizat în septembrie 2016

19
Un număr de 25,9 milioane de pe rsoane au participat la programe de educație și
formare între 2007 -2013, inclusiv 10,3 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 -24 de ani.
Între 2007 -2013, 7,3 milioane de tineri au participat la initiative susținute de FSE
pentru a îmbunătăți acces ul acestora la locuri de muncă. Aproape 1,6 milioane au obținut locuri
de muncă într -o perioadă de trei luni până la doi ani după participarea la astfel de intervenții ale
Fondului social European.
Tot în acest interval de timp proiectele FSE au ajutat 5, 1 milioane de migranți, 3,9
milioane de persoane din grupuri entice minoritare și 5,3 milioane de persoane cu handicap. Iar
peste 157 de mii de angajați ai serviciilor publice din Cipru, Grecia, Ungaria, Malta și România
au câștigat noi calificări prin pro grame de formare sprijinite de FSE.18
 Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEG)
 Ce este FEG?
Fondul European de Ajustare la Globalizare este un program care oferă sprijin
muncitorilor care își pierd locurile de muncă din pricina consecințelor defavorabile ale
globalizării, ajutându -i să își găsească un alt loc de muncă în cel mai scurt timp posibil.
Fondul European de Ajustare la Globalizare completează Fondul Social European
(FSE), dar este diferit de acesta, care la fel ca și fondurile struc turale și de investiții ale Uniunii
Europene în general, are o perspectivă strategică pe termen lung prin activități precum învățarea
pe tot parcursul vieții. Alăturarea dintre FEG și FSE depinzând de situația regional ă sau
națională.
De la lansarea s -a în 2007, FEG a fost ajustat de mai multe ori dar principiile de bază
nu au suferit modificări. FEG a sprijinit aproximativ 30 de mii de beneficiari din Uniunea
Europeană prin cofinanțare în valoare de aproape 135 de milioane de euro.
 Cum funcționează FEG?
FEG are un mecanism special care nu face pa rte din cadrul financiar multia nual al
Uniunii Europene , el dispune de un buget anul maxim de 150 de milioane de euro pentru
perioada 2014 -2020 acoperind 60% din costul proiectelor.
Fondul European de Ajustare l a Globalizare oferă un pachet de mă suri de asistență
personalizată care includ căutarea unui loc de muncă adecvat, plasarea personalului

18 Ibidem

20
disponibilizat sau (re)calificarea. Măsurile fiind gestionate și implemntate de autoritățile
naționale sau regionale și sunt derulate într -o combinație de proiecte cu o durata de până la doi
ani.
FEG poate fi utilizat doar în cazul concedierii a peste 500 de lucrători de către un
singur angajator dar și în cazul disponibilizării a peste 500 de lucrători dintr -un anumit se ctor
dintr -una sau mai multe regiuni învecinate. Fondul putând fi activat și în zonele care se
confruntă cu un număr mare de tineri aflați în căutarea unui loc de muncă.
Pentru elaborarea pachetelor de sprijin, statele membre trebuie să ia în considerare
pregătirea, experiența și nivelul educational al lucrătorilor, precum și mobilitatea acestora și
oportunitățile potențiale de locuri de muncă în regiunile în cauză.
FEG poate cofinanța proiecte care includ măsuri precum :
1. ajutor la căutarea unui loc de muncă;
2. orientare profesională;
3. educație;
4. formare și reconversie profesională;
5. mentorat și instrui re;
6. antreprenoriat și înființarea de întreprinderi;
7. furnizarea alocației de formare, mobilitate/detașare, de subzistență sau un alt sprijin
similar;
Rata de c ofinanțare a Uniunii Europene a fost crescută de la 50% la 65% până la
sfârșitul lui 2011 din cauza crizei economice, special pentru concedierile care au avut loc brusc.
Numărul de cereri FEG a crescut semnificativ de la numai 15, în perioada ianuarie 2007 -aprilie
2009, la 79 în perioada mai 2009 -decembrie 2011.
Aflat în continuă schimbare, pragul de eligibilitate pentru cererile FEG a fost redus
în 2009 de la 1000 la 500 de lucrători concediați într -un sector, într -o regiune sau întreprindere,
iar spriji nul FEG a fost extins de la 12 la 24 de luni.
 Realizări
În provinciile belgiene Limburg, West -Vlaanderen și Oost -Vlaanderen, Fondul
European de Ajustare la Globalizare a completat finanțarea federal ă, regional ă și din partea
Fondului Social European oferi nd formare pentru lucrătorii concediați din sectorul textilelor.

21
În Spania, în Galicia și Castilla la Mancha, FEG a stabilit echipe de orientare pentru
persoane, făcân d astfel posibil lucrătorilor concediați să li se ofere un sprijin mai flexibil și mai
bine personalizat decât s -ar fi putut în cadrul FSE.19
1. suma anuală maximă este de 150 de milioane de euro;
2. aproape 120 de cereri din 20 de state membre ale Uniunii Europene;
3. 492 de milioane de euro solicitate pentru a ajuta peste 106 de mii de lucrători din 2007
pâna la sfârșitul anului 2013;
4. cereri în funcție de criterii: criză (64), comerț (35);
5. asistență medie FEG per lucrător în 2012: 8 670 euro.20
 Fondul de ajutor e uropean pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD)
 Ce este FEAD?
Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane reprezint ă una dintre
modalitățile de realizare a obiectivului principal, acela de a reduce sărăcia . Fondul a fost lansat
în 2014 având ca obiectiv principal menționat mai sus , el furnizând asistență nefinan ciară
unora di ntre cele mai vulnerabile perso ane din Uniunea Europeană.
FEAD furnizează mai multe tipuri de asistență materială, cum ar fi:
1. pachete de alimente sau mese;
2. îmbrăcăminte și încălțăminte;
3. rechizite școlare;
4. alte produse de bază (săpun, șampon etc.).
Obiectivele Fondului de ajutor european pent ru cele mai defavorizate persoan e sunt
urătoarele:
1. contribuția la atenuarea celor mai grave forme de sărăcie;
2. promovarea și creș terea coeziunii sociale ;
3. sprijinirea realizării obiectivului Uniunii Europene de reducere a sărăciei până în 2020.
Principiile de bază ale Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate
persoane sunt:
1. nediscriminarea – ameliorarea și menținerea egalității dintre bărbați și femei, respect și
demnitate pentru toți;

19 Fondul European de Ajustare la Globalizare Solidarita te în Fața Schimbării, Europa Socială, Comisia
Europeană, 2014
20 Raport al Comisiei Europene decembrie 2013

22
2. mediul – luarea în considerare a posibilului impact asupra climei la achiziționarea de
alimente și depunerea de eforturi pentru reducerea risipei de alimente;
3. promovarea unei alimentații echilibrate – contribuirea la o alimenteție e chilibrată a celor
mai defavorizate persoane;
4. parteneriatul – formarea de parteneriate între statele memb re, autorităț ile regionale și locale
și organizațiile neguvernamentale (ONG -uri);
5. eficacitatea și eficiența – implementarea unei bune gestiuni financiare și reducerea
sarcinilor administrative.
 Cum funcționează FEAD?
Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane acționează prin
sprijinirea programelor naționale prin intermediul cărora se dist ribuie asistența materială către
cele mai devaforizate persoane, prin sprijinirea colectării și a distribuirii donațiilor de alimente
în vederea reducerii risipei de alimente și prin finanțarea activităților care contribuie la
incluziunea socială a celor m ai defavorizate persoane.
FEAD le permit e statelor membre să adopte soluții la situația națională proprie prin
identificarea grupurilor specific e de persoane pe care le va sprijini fondul. Astfel persoanele
beneficiare de sprjin din partea FEAD se stabil esc la nivel naț ional pentru că nevoile și
provocările sunt diferite de la o regiune la alta. Grupurile care sunt luate în vedere pentr u
asistență alimentară și/sau material ă de bază sau pentru măsuri de incluziune socială sunt:
1. persoanele care se confrunt ă cu sărăcia;
2. persoanele fără adăpost;
3. copiii;
4. vârstnicii;
5. persoanele cu handicap;
6. persoanele care trăiesc în zonele îndepărtate ;
7. familiile de imigranți.
FEAD intră în legătură cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii Europene mai ales
cu Fondul Sociale European. Fondul completează lipsurile politicii de coeziune ale Uniunii
Europene asistând cele mai vulnerabile persoane cu ajutor tangibil.
 Realizări

23
De acest program de succes s -au bucurat 18,9 milioane de persoane în 2011 î n cele
20 de state membre beneficiare. Însă în ciuda progresului economic al Europei, sărăcia și
precaritatea continuă să fie un aspect semnificativ.21

Fig. nr. 1, Cetățeni aflați în dificultate , sursă: Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane
Ruperea cercului vicios al sărăciei și precarității, Europa Socială, Comisi Europeană, 2016
 Programul UE pentru acuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI)
Din cauza crizei economice și financiare Uniunea Europeană continua să se confrunte
cu problem e în domeniul ocupării forței de muncă și al politici sociale, cum ar fi:
o nivelulu ridicat al șomajului;
o o piață a muncii tot mai fragmentată;
o diminuarea forței de muncă și creșt erea presiunii asupra sistemelor de protecție social ă;
o dificultăți în asocierea responsabilităților profesionale cu cele personale și în atingerea
unui echilibru durabil între v iața profesională și cea privată ;
o un număr inacceptabil de mare de persoane care trăiesc sub pragul de sărăcie și în
condiții de excl udere socială.
În încercarea de a rezolva problemele amintite mai sus, Comisia Europeană la data
de 6 octombrie 2011 a adoptat Propunerea Programul Uniunii Europene pentru Schimbări

21 Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane Ruperea cercului vicios al sărăciei și
precarității, Europa Socială, Comisi Europeană, 2016
Cetățenii UE care se află
într-o stare materială
precară (1 din 5 europeni)Cetățenii UE supusi riscului
de sărăcie și excluziune
socială în 2013 (1 din 4
europeni)Copiii din UE supusi riscului
de sărăcie sau excluziune
socială în 2013 (1 din 4
copiii)Cetățenii UE fără adăpost (1
din 100 europeni)Nivelul sărăciei în Europa
Cetățenii UE aflați în dificultate

24
Sociale și Inovare Socială. Dezvoltarea conceptului de inovare social ă pe o scară mai largă în
Uniunea Europeană se confruntă cu o serie de factori:
o cunoașterea insuficientă a nevoilor și capacităților organizațiilor societății civile, a
întreprinderilor sociale și a antreprenorilor sociali, precum și a organizațiilor din
sectorul public;
o fragmentarea eforturilor și resurselor, lipsa de transparență și de vizibilitate, un sprijin
financiar limitat și un deficit de competențe tehnice care pot ajuta organizațiile să
dezvolte și să ofere inovații sociale;
o o partici pare insuficie ntă a ce țățenilor ș i întreprinderilor;
o o difuzare și o dezvoltare nes atisfăcătoare a bunelor practici ;
o metode slabe de evaluare a impactului acțiunilor și politicilor22 (exemplu în România
politicile salariale).
 Ce este EaSI?
Programul pentru ocuparea forț ei de muncă și inovare social ă este menit sa sprijine
ocuparea forței de muncă, politica socială și mobilitatea forțe i de muncă în Uniunea Europeană,
fiind un instrument de finanțare la nivel European gestionat direct de Comisia Europeană.
Inovarea socială este un element central al EaSI care pune un accent special pe tineret.
Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare social ă împreună cu Fondul
social European și Fondul de ajustare la globalizare , alcătuiesc un set de programe ale Uniunii
Europe ne pentru ocuparea forței de muncă, protecției sociale și a unor condiții de muncă de
calitate pentru perioada 2014 -2020.
Obiectivele acestui program sunt următoarele:
1. Încurajarea asumării obiectivelor UE și coordonarea acțiunilor la nivelul UE și la nivelul
statelor membre în domeniul ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și incluziunii;
2. Sprijinirea dezvoltării unor sisteme adecvate de protecție socială și politici privind piețele
muncii, prin promovarea bunei guvernanțe, a învățării reciproce și a inovării sociale;
3. Modernizarea legislației U E și asigurarea unei aplicări e fective a acesteia;
4. Promovarea mobilității geograf ice și stimularea oportunităților de ocupare a forței de muncă
prin dezvoltarea unei piețe deschise a muncii;
5. Creșterea disponibilității și accesibilității microfinanțărilor pentru grupurile vulnerabile și
microîntreprinderi, alături de facilitate accesului la finanțare pentru întreprinderile sociale.

22 Fișă de informare, nr. 136, Programul Uniunii Europene pentru Schimbări Sociale și Inovare Socială

25
 Cum funcționrază EaSI?
EaSI colaborează cu încă trei programe ale UE gestionate separat între 2007 și 2013,
acestea sunt:
1. PROGRESS – Programul pentru ocuparea forței d e muncă și solidaritate social; scopul său
fiind acela de a sprijini dezvoltarea și coordonarea politicilor Uniunii Europene pentru
ocuparea forței de muncă, incluziune socială, protecție social, condiții de muncă,
combaterea discriminării și egalitatea de gen;
2. EURES – Servicii europene pentru ocuparea forței de muncă ; reprezintă o rețea de
cooperare între Comisia Europeană și serviciile publice de ocup are a forței de muncă din
statele membre în scopul de a încuraja mobilitatea lucrătorilor;
3. Instrumentul de microfinanțare PROGRESS – care își propune să ușureze accesul
persoanelor fizice la microcredite pentru înființarea sau dezvoltarea unei mici întrepr inderi .
În dome niile ca dialogul social, justiț ia și drepturile fundamentale, educația, formarea
profesională și politica pentru tineret, cercetarea și inovarea, antreprenoriatul, sănătatea și
relațiile externe ori politica economică socială, EaSI conlucrează cu alte instrumente financiare
ale UE.
Programul PROGRESS va fi ajustat pentru a acoperi doar trei axe de acțiune față de
cele cinci inițiale. Activitățile vizând promovarea egalității între bărbați și femei și combaterea
discriminării vor fi finanțate prin Programul pentru drepturi fundamentale, egalitate și cetățenie
pentru perioada 2014 -2020 . Dar și în cadrul obiectivelor EaSI se vor regăsi promovarea
egalității de gen și combaterea discriminării.
PROGRESS va oferi asistență în trei domenii ale politicilor Uniunii Europene adică
promovarea unor locuri de muncă de înaltă calita te, durabile și garantarea unei protecții sociale
adecvate și decente și combaterea excluziunii sociale și a sărăciei, îmbunătățirea condițiilor de
muncă. Noul program va oferi asistență financiară organizațiilor neguvernamentale, mai ales
pentru promovarea incluziunii sociale și reducerea sărăciei.
Programul EURES are ca obiectiv principal asisgurarea tr ansparenței cererii și ofertei
la locul de muncă pentru po tențialii solicitanți și angajatori la nivelul Uniunii Europene . EURES
se axează pe domenii precum : asistența oferită so licitanților de locuri de muncă și serviciile
pentru angajatori.

26
Instrumentul de microfinanțar e PROGRESS va funcționa în para lel cu programul de
Microfinanțare și antreprenoriat social (MF/AS) care va continua să ofere sprijin pentru
microfinanțare în cadrul programului actual aducând și câteva elemente noi.
 Realizări
Programul PROGRESS în anul 2012 a finanțat 17 experime nte pilot în 11 state
membre. Proiectul „HOPE în Stations” este unul dintre aces tea, rezultatul acestuia fiind a cela
că autoritățile au adoptat o abordare mai maleabilă față de persoanele fără adăpost din gările a
șapte orașe europene.
PROGRESS a sprijinit peste 30 de rețele și ONG -uri din Uniunea Europeană care își
desfășoară activitatea în domeniile nediscriminării, egalității de gen , a incluziunii sociale și a
protecției sociale.
Programul EURES a facilitat aproximativ 150 de mi i de plasamente intracomunitare
în fiecare an. În perioada 2012 -2013 programul „Primul tău loc de muncă EURES” denumit
mai târziu ”Program specific de mobilitate profesională” creat să stimuleze accesul tinerilor la
locuri de muncă a reușit să ofere aproximativ 5 mii de plasamente pentr u tinerii din întreaga
Europă.
Instrumentul de microfinanțare PROGRESS din 2010 de la lansare a ajutat
aproximativ 9 mii de antreprenori să obțină microcredite în valoarea totală de peste 80 milioane
de Euro. Programul a vizat mai ales me mbri ai grupurilo r defavorizate , în special femei , tineri,
minorități și lucrători cu o slabă calificare.23
 Pilonul European al drepturilor sociale
„Pilonul stabilește 20 de principii și drepturi esențiale în sprijinul unor piețe ale
muncii și al unor sisteme de protecție socială echitabile și funcționale. Pilonul este conceput în
principal pentru zona euro, fiind însă aplicabil tuturor statelor membre ale UE care doresc să
participe. Respectarea principiilor și a drepturilor definite în Pilonul European al drepturilor
sociale este o responsabilitatea comună a statelor membre, a instituțiilor UE, a partenerilor
sociali și a altor părți interesate. Lideri UE au proclamat Pilonul European al drepturilor sociale
la Sammitul social de la Goteborg, în noiembrie 2017.”24

23 EaSI Noul program global al UE pentru ocuparea forței de muncă și politică social, Europa Socială, Comisia
Europeană, 2013
24 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=1226 , consultat în 28.03.2018

27
 Inițiative actuale sau viitoare ale Comisiei
(Comisia Europeană, Bruxelles, 26.04.201 7, COM(2017), 206 final, annex 2 )

28
2.2 Strategia Europa 2020
Strategia Europa 2020 a fost dezvoltată și adoptată în cadrul Consiliului European
din 17 iunie 2010, care este un program pe zece ani (2010 – 2020) prin care Uniunea Europeană
își propune să dezvolte condiții pentru o creștere economică inteligent ă, durabilă și favorabilă
inclu ziunii.
Strategia are la bază trei priorități tematice, care se îmbină și complete ază
reciproc. Acestea sunt:
o creșterea economică inteligentă (dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și
inovare);
o creșterea economică durabilă (promovarea unei economii mai eficiente din punctul de
vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive);
o creșterea economică favorabilă incluziunii (promovarea unei economii cu o rată ridică
a ocupării forței de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică, social ă și
teritorială).
Obiectivele propuse de Comisia Europeană cu privire la po ziția Uniunii Europene în
2020 :
o ocuparea forței de muncă (să asigure o rată a ocupării forței de muncă de 75% pentru
persoanele cu vâ rstă cuprinsă între 20 și 64 de ani );
o cercetare și dezvoltare (să investească 3% din PIB -ul UE în cercetare și dezvoltare);
o schimbări climatice și utilizarea energiei (să limiteze emisiile de gaz cu ef ect de seră cu
20% – 30% față de 1990; să acopere 20% din necesarul de energie folosind resurse
regenerabile; să îmbunătățească eficiența energetică cu 20%);
o educație (să reducă rata abandonului școlar timpuriu sub 10%; să crească ponderea
populației cu studii superioare, având vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani );
o lupta împotriva sărăciei și a excluziunii social e (să reducă numărul cetățenilor europeni
care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și excluziunii sociale cu 20 de
milioane);
În elaborarea acestor obiective, Uniunea Europeană a ținut seama de diversitatea nevoi lor,
resurselor statelor membre pentru a fi relevante tuturor.
Pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 se vor utiliza politicile și instrumentele
aflate la dispoziția Uniunii Europene. Cele mai importante dintre acestea sunt următoarele:
o Piața unică;

29
o Bugetul Uniunii Europene;
o Instrumentele de politică externă.
Inițiantivele (flagship initiatives) menite să fundamenteze progresele fiecărei priorități
tematice sunt:
o „o agenda digital pentru Europa” – concepută să permit cetățenilor și mediului de afaceri
să beneficieze de avantaj ele tehnologiei digitale prin acces sporit la internet de mare
viteză, securitate informatică etc. ;
o „tineret în mișcare” – acest program dorește să îmbunătățească performanța sistemului
de educație European, să îi pregătească mai bine pe tinerii din Uniunea Europeană
pentru piața muncii prin programe de studii, de învățare și de formare finanțate de
Uniunea Europeană, precum și prin platforme menite să îi ajute să își găsească un loc
de muncă;
o „o Uniune a ino vării” – obiectivul acestei iniț iative este consolidarea legăturii dintre
cercetare și inovare și crearea de locuri de muncă; pentru reușită Uniunea Europeană
propune orientarea proiectelor de cercetare, dezvoltare și inovare către domenii cu
impact major asupra societății și îmbunătățirea legături i dintre etapele procesului de
dezvoltare;
o „o politică industrială integrate pentru era globalizării” – programul este adresat
mediului antreprenorial (întreprinderilor mici și mijlocii) sprijinindu -l în procesul de
adapt are la fenomenul de globalizare, simplificând procedurile administrative sau
facilidandu -le accesul la credite;
o „o agendă pentru competențe și locuri de muncă” – securitatea și f lexibilitatea mediului
de lucru, facilitate dobândirii de noi competențe care să permită cetățenilor să se
reorie nteze profesional și moderni zarea piețelor de muncă sunt cât eva dintre obiectivele
acestei initiative;
o „platforma europeană împotriva sărăciei și a excluziunii sociale” – la baza acestei
inițiative stau trei scopuri principale: realizarea coeziunii economi ce, sociale și
teritoriale la nivelul Uniunii Europene; garantarea respectării drepturilor fundamentale
ale persoanelor care suferă de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale, asigurându -le un
trai decent și un rol activ în societate; sprijinirea integră rii acestora în comunitate,
formare și inserția profesională, precum și accesul la protecție social ă, prin acestea
asigurându -se accesul pe piața muncii, societatea, educația și serviciile de bază precum
asistența medicală și condițiile de locuit;

30
o „o Europ ă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” – originea acestei
initiative emblematice se găsește în necesitatea de a deconecta creșterea economică de
utilizare a resur selor, printr -o trecere substanț ială către o utilizare mai eficientă a
resurselor natural e de către consumatoii și producătorii din toate domeniile.
Fiecare institu ție europeană are rolul său p entru înteplinirea tuturor obiectivelor Strategiei
Europa 2020 .
Consiliul European dispune de o viziune de an samblu asupra politicilor UE, aș adar
răspunde de orientarea strategiei prin evaluarea anuală a progreselor înreg istrate la nivel
european și naț ional, furnizarea de orientări politice pe teme de buget/macroeconomie și prin
dezbateri ale evoluției situației economice și a priorităților Strategiei Europa 2020. Iar Consiliul
UE are rolul de a monitoriza și de a pune în aplicare programul .
Comisia Europeană va prezenta la începutul fiecărui an o analiză a creșterii, va emite
recomandări și avertismente dacă este necesar.
Un ro l important în cadrul Strategiei Europa 2020 îl are Parlamentul European având un rol
colegislator și de mobilizare a cetățenilor și a parlamentelor naționale.
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor constit uie un cadru propice
pentru schimbul de bune practici , evaluare comparativă și crearea de rețele.
Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții joacă un rol central în
dezvoltarea de noi instrumente financiare susținând împreună o finanțare profitabilă a inovării
și antreprenoriatului.
Statele membre ale Uniunii Europene au un rol de a implementa la nivel naț ional reformele
necesare pentru a se dezvolta economic cât și social. Autoritățile naționale, regionale și locale
trebuie să aibe un dialog strâns pentru a putea promova prioritățile Uniunii Europene.
Guvernele nu sunt singurele contribuitoare la realizarea obiectivelor Strategiei Europa
2020 ci și întreprinderile, sindicatele, organizațiile neguvernamentale, autoritățile locale și nu
în ultimul rând, cetățenii.25
La nivelul Român iei succe sul pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 depin de
de implementarea la nivel naț ional a reformelor structurale. Programele Naționale de Reformă

25 http://www.anpcdefp.ro/u serfiles/Anexa_3_TiM_Strategia_Europa_2020.pdf , consultat la data de
17.04.2018

31
(PNR) reprezintă obligația fiecărui stat membru de a transpun e la nive l național obiectivele
Strategiei Europa 2020.
În perioada 2010 – 2013 criza financiară a afectat, atât la niv el European, cât și la nivel
național, evoluția în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Domenii precum ocuparea
forței de muncă și comba terea sărăciei au avut de suferit de pe urma crizei economice, în schimb
obiectivul privind reducerea emisiilor de gaze cu efect d e seră a avut de câștigat datorită
reducerii activităților de producție și de transport (România este pe locul 3 la nivelui UE la acest
capitol, cu o reducere a emisiilor de peste 49% față de 1990). De asemena România este foarte
aproape de obiectivul naț ional care presupune creșterea energiei din surse regenerabile.
România se confruntă și cu dificultăți mai ales cu ponderea tot mai ridicată a abandonului
școlar, eficiența energetică și rata sărăciei.
Mai jos am să prezint o sta tistică a progreselor și măsurilor noi care urmează să se
implementeze în următoarea perioadă.
În domeniul ocupării forței de muncă în anul 2013 rata ocupării tinerilor a atins nivelul de
23,5% față de anul anterior, iar rata o cupării pentru grupa de vârstă cuprinsă între 20 și 64 de
ani a fost de 63,9% față de anul anterior apropiindu -se de ți nta națională pentru anul 2020.
Pentru perioada următoare se i-au în calcul evaluare și recunoașterea în sistemul informal sau
non-formal de educație, a competențelor dobândite de persoanele care au părăsit timpuriu
școala; sprijinirea investițiilor la nivel regional sau local pentru ființarea de noi întreprinderi și
crearea de locuri de muncă.
S-a alocat 0,49% din PIB pentru investițiile în cercetare și dezvoltare în anul 2012 iar în
2013 s -a alocat 0,25% din PIB. Se dorește o îmbunătățire a capacității administrative a
sistemului national de CDI pentru creșterea e ficienței investițiilor în domeniu pentru
următoarea perioadă.
În perioada 1990 -2012 s -au înregistrat scăderi substanțiale ale emisiilor de gaze cu efect de
seră iar pentru perioada următoare pentru un mediu m -ai curat România dorește să
îmbunătățească sis temele de protecție a mediului în special împotriva riscului de inundații
pentru a putea atinge obiectivele Strategiei Europa 2020.
Sursele regenerabile de energie au fost de 22,9% în 2012. Pentru o creștere a coeficientului,
România implementează proiecte de investiți i pentru producerea energiei din resurse
regenerabile.

32
Vorbind despre eficiența energetică în România în anul 2012 s -a înregistrat o scădere a
consumului de energie primară de peste 16% față de prognoza din anul 2007.
După 2010 rata de abandon școlar timpuriu a scăzut ajungându -se la un procent de 17,4% .
Pentru a îmbunătății domeniul educației se vor conecta 2400 de școli la internet, se vor
introduce microbuze școlare destinate elevilor din mediul ru ral, modernizarea reformei
curri culare și el aboararea de propuneri pentru modificarea Legii Educației Naționale.
În ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții s -a înregistrat o creștere continua,
aproximativ 23% în anul 2013. România dezvoltă sistemul de calificări profesionale pentru un
acces cât m ai ușor pentru toate clasele sociale.
Incluziunea social ă este un factor important , drept urmare fonduri le alocate acestui domeniu
au crescut , de exemplu fondurile alocate asistenței medicale primare au crescut cu 11,91% față
de anul anterior . Principalele aspe cte ce necesită îmb unătățiri sunt serviciile comunitare pentru
persoanele cu diza bilități și integrarea romilor.
Pentru o viață sănătoasă și de înaltă calitate , generațiile actuale și viitoare trebuie să inițieze
o acțiune colectivă și rap idă bazată pe o strategie care să transforme Uniunea Europeană într -o
economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, caracterizată de niveluri ridicate de
ocupare a forței de muncă, productivitate și coeziune social ă. Strategia Europa 2020 cores punde
și răspunde acestor cerințe . Fiind o agendă a tuturor statelor membre, răspunde la diverse nevoi,
diferite puncte de plecare și particularități naționale pentru a promova creșterea economică,
social ă și politică a întregii Uniuni Europene.26
M-ai sus am descris domeniile de activitate (investirea în copii pentru a li se asigura acestora
cel mai bun start în viață; investirea în tineret, competențe și învățare pe tot parcursul vieții;
promovarea unei vieți mai lungi ș i mai sănătoase prin prevenție: cond iții mai bune de lucru și
sevicii de îngrijire mai bune pentru persoanele în vârstă; promovarea egalității de gen;
asigurarea incluziunii active și combaterea discriminării; promovarea participării civice, a
culturii și a dialogului; informarea asupra medi ului înconjurător – resursele regenerabile; etc.)
a Strategiei Europa 2020 pentru a face o analiza în capitolul ce urmează asupra combaterii
sărăciei și a inculuziunii sociale în România cât și în Europa.

26 Stradegia Europa 2020 și stadiul implementării în România, Institutul European din România, 2014

33
Capitolul 3. Incluziunea socială și reducerea sărăciei

3.1 Obiectivele pe plan națioanl și local pentru creșterea bunăstării cetățenilor
Pentru a atinge ținta asumată de România în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei
Europa 2020 adică, incluziunea socială a grupurilor vulnerabile și reducerea numărului de
persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu 580.000, până în anul 2020, față
de anul 2008, Guvernul României are principalul obiectiv de a oferi cetățenilor op ortunități
egale de a participa în societate, să fie apreciați și valorizați, să trăiască în demnitate, iar nevoile
lor elementare să fie satisfăcute și diferențele respectate.
Acțiunile semnificative întreprinse de România în ultimii 20 de ani cu privir e la
reducerea sărăciei și promovarea incluziunii sociale sunt:
o construirea în 1998 a Comisiei de Pre venire și Combatere a Sărăciei – Comisia a
elaborat și aprobat „Strategia de prevenire și combatere a sărăciei”, document care, deși
nu a ajuns la un nive l executive, a reprezentat primul document strategic în care s -au
formulat principiile politicilor sociale în domeniu;
o înființarea Comisiei Anti -sărăcie și Promovarea Incluziunii sociale (CASPIS) – a
funcționat în perioada 2001 -2006; această Comisie împreu nă cu Consiliile Județene au
anticipat participarea României la Metoda Deschisă de Coordonare a Uniun ii Europene;
CASPIS a elaborat o serie de cercetări cheie pentru combaterea sărăciei (stabilirea
metotdologiei de calcul a sărăciei absolute, construirea u nui set de indicatori naționali
și județeni care să fie monitoriza ți, elaborarea primei hărți a sărăciei la nivel local);
o elaborarea Memorandului Comun de Incluziune Socială de către Guvern alături de
Comisia Europeană în 2005 – reprezentând prima fază de parcurs comun cu politica de
incluziune socială la nivel European; acest program și -a propus să identifice provocările
cheie cu care se co nfruntă România în promovarea inclu ziunii sociale la acel moment,
precum și acțiunile ce trebuiau întreprinse pentru a răspunde la acele provocări;
o crearea mecanismului național pentru promovarea incluziunii sociale prin adoptarea
Hotărârii Guvernului nr. 1217/2006 – acastă Hotărâre reprezi ntă o oportunitate pentru
activarea acestui mecanism național;
o aprobarea Strategiei privind reforma în domeniul asistenței sociale în anul 2011 – o serie
de obiective importante, care au ghidat o parte a acțiunilor Guvernului în ultimii ani sunt
relevante și pentru această strategie: focalizarea beneficiilor sociale către persoanele cu
venituri mici, reducerea costurilor de acces la beneficii sociale ale beneficiarilor,

34
reducerea erorii și fraudei, reducerea numărului de persoane în vârstă de muncă
dependen te de beneficii de asistență socială, consolidarea beneficiilor de asistență
socială, precum și creșterea capacității de prognoză, planificarea strategică,
monitorizare și evaluare;
o adoptarea Legii asistenței sociale nr. 292/2011 – care definește persoanel e fără adăpost
și stabilește măsuri concrete petru aceștia, care se află în sarcina autoritățiolor publice
locale, stabilește complementaritatea dintre beneficii de asistență socială și sevicii
sociale , întărește principiul solidarității sociale, principiu l colaborării în domeniul
asistenței soc iale între autoritățile publice locale;
o adoptarea prin Hotărârea nr. 18/2015 a Guvernului a unei noi Strategii pentru
incluziunea cetățenilor români de etnie romă – această strategie se va desfășura pe
perioada 2015 -2020.27
Strategia privind incluziunea socială și reducerea sărăciei conține un plan de acțiune
care va ajuta România să înreg istreze progrese în reducerea sărăciei și promovarea incluziunii
sociale pentr u persoanele, familiile și grupurile vulnerabile în următorii șase ani. Strategia
include și un set de măsuri cu scopul de a asigura atingerea scopurilor asumate de România în
cadrul Strategiei Europa 2020 (reducerea numărului de persoane în risc de sărăci e și excluziune
socială pe periaoda 2008 – 2020 cu 20 de milioane de persoane).
Pentru a asigura colaborarea și coordonarea cu alte demersuri din acest tip , strategia
include elemente din strategiile sectoriale și din alte domenii , specific precum combater ea
sărăciei în rândul copiilor, reducerea discriminării împotriva romilor și integrarea comunităților
marginalizate.
Pentru a preveni și combate excluziunea socială strategia își propune ca egalitatea de
șanse să fie „o realitate” pentru toți cetățenii rom âni pe tot parcursul vieții, deoarece lipsa
egalității de șanse duce la pierderea potențialului productive și la al ocarea ineficientă a
resurselor. Prin urmare dreptul la șanse egale pentru toți cetățenii este esențială, atât din punct
de vedere moral, cât și economic.
Pentru a fi eficientă, combaterea sărăciei și excluziunii sociale necesită o abordare în
funcție de vărstă:
o pentru copii cu vârste între 0 și 17 ani , obiectivul strategiei este de a se asigura
oportunitatea de a se dezvolta indiferent de clas a social;

27 SN privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2015 -2020, Anexa Nr. 1

35
o pentru adulții apți care pot activa pe piața muncii, obiectivul este acela de a asigura
oportunitatea participării la viața economică și culturală a României;
o pentru cei care au depășit vârsta activă, obiectivul este acela ca să fie apreciați și
respectați, să rămână independenți, să poată participa în calitate de cetățeni active și
să ducă o viață într -o comunitate sigură.
Elaborarea și implementarea politicilor, programelor și intervențiilor orientate către
persoanele sărace și vulnerabile și către zonele sărace și marginalizate necesită o abordare
comună, coordonată.
Identificarea nevoilor specific ale grupurilor sărace ș i vulnerabile este un element cheie
în implementarea de politici de incluziune socială eficiente. Grupurile vulnerabile se confruntă
cu probleme specifice pentru care este posibil ca politicile generale să nu furnizeze soluții reale,
astfel încât Guvernul implementează servicii integrate și particularizate.
În România există numeroase politici, programe și intervenții sectoriale care se referă la
reducerea sărăciei și excluziunii sociale, iar instrumentele și experiența necesare identificării
persoanelor și zonelor sărace s -au îmbunătățit în ultimii ani.
În România aproape o jumătate din populație trăiește în zone rurale, iar o mare parte a
acesteia este dezavantajată din punct de vedere atât al veniturilor, cât și al infrastructurii și
serviciilor de bază. Guvernul dorește să reducă diferențele dintre zonele rurale și cele urbane și
dintre zonele urbane sărace/nedezvoltate și zonele urbane dezvoltate.
De-a lungul timpului în România au fost testate diverse metodologii de estimare a
sărăciei, dintre care în c adrul aestei strategii, două sunt considerate mai importante:
o metoda națională de calcul a sărăciei absolute (Hotărârea Guvernului nr. 488/2005)
– această metotă își propune să identifice gospodăriile care nu își pot satisfice
nevoile de bază alimentare, d e servicii și de bunuri nealimentare pe baza identificării
unui minim necesar de consum pe adult echivalent;
o metoda de calcul a sărăciei relative stabilită și calculată la nivel european – este
utilizată pentru monitorizarea atingerii țintei naționale asum ate de România , de
reducere a sărăciei și de aceea va fi metoda principală de identificare a persoanelor
sărace folosită în acestă strategie.
Date fiind domeniul economic și social din care indivizii pot fi excluși, tiparele
teritoriale de excluziune și gr avitatea problemelor sociale prin care trec numeroase persoane,
Strategia împarte în mod generic diversele tipuri de intervenții în politici orientate către

36
persoane (politici vizând direct reducerea sărăciei și creșterea incluziunii sociale, în mai multe
domenii cum ar fi: venituri – beneficii de asistență socială și drepturi de asigurări sociale;
sărăcia energetică; ocuparea forței de muncă; educație; sănătate; locuire; participare socială și
servicii sociale) și politici zonale.
Pentru reducerea sărăcie i și excluziunii pe piața muncii, Guvernul își propune să creeze
noi oportunități de angajare și să promoveze egalitatea de șanse (principal a prioritate în acest
domeniu va fi prevenirea șomajului) prin:
o creșterea nivelului abilităților, educației și exper ienței pe piața muncii a
persoanelor sărace și a celor provenind din alte grupuri vulnerabile;
o creșterea ratei de ocupare a forței de muncă a acestor persoane/grupuri;
o implementarea de măsuri care ar putea determina creșterea nivelului de
salarizare a grupului țintă.28
România folosește trei programe bazate pe evaluarea mijloacelor de trai în scopul de a
susține veniturile persoanelor celor mai sărace, acestea sunt: venitul minim garantat (VMG –
vizează cei mai săraci 5% din populație), alocația pentru susținerea familiei (ASF – vizează
familiile cu copii din cele mai sărace regiuni) și ajutorul pentru încălzire (vizeaz ă familiile cu
venituri mici ).
Pentru a mări impactul asupra reducerii sărăciei a programelor bazate pe evaluarea
mijloacelor de trai, Guvernul consolidează cele trei programe existente (VMG, ASF și ajutorul
pentru încălzire) într -un singur program, numindu -l Venitul Minim de Inserție (VMI) –
devenind programul cheie de combatere a sărăciei din România. Această inițiativă de politici,
va mări atât numărul de beneficiari ai pprogramelor bazate pe evaluarea mijloacelor de trai,
aflați în risc de sărăcie, câ t și valoarea beneficiilor primi te de aceșt ia.
În multe localități rurale și unele orașe mi ci nu dispun de servicii publice de asistență
socială cum ar fi: servicii de protecție socială, ocupare, educație, săanătate și alte servicii
publice. Obiectivul Guvernului în acest sens este dezvoltarea unei rețele naționale de servicii
sociale de bună ca litate, cu acoperire adecvată în teritoriu și accesibile tuturor beneficiarilor la
nivel national.
Din anul 2006 și până în 2020 dezvoltarea serviciilor sociale este obiectivul strategic al
Guvernului. Din anul 1990, autori tățile centrale, cele locale, ONG-urile și societățile comerciale

28 Ibidem, p. 26

37
au dezvoltat o gamă variată de servicii sociale pentru toate grupurile vuln erabile din România
însă aceste entități trebuie sc sprijinite, dezvoltate, consolidate și îmbunătățite constant pentru o
mai bună funcționalitate .
„Consolidarea capacității la nivel local de a furniza servicii de asistență socială este
esențială pentru întreg sistem de asistență socială și ar urma să acopere o gamă largă de nevoi.
Ținând cont de importantele limitări bugetare și legate de resursele umane de la nivelul
autorităților publice locale din comunele și orașele cu un număr mic de locuitori, este
recomandată realizarea unui program la nivel national, cel puțin pentru perioada 2015 -2020.”29
Investiția în serviciile de asistență socială la nive lul comunității va ajuta România prin
faptul că va reușii să facă economii pe termen mai lung în alte domenii de politici publice, cum
ar fi în educație (obiectivul Guvernului este asigurarea accesului la educație de calitate pentru
toți copiii și tinerii) și sănătate (obiectivul Guvernului este asigurarea accesului grupurilor
sărace sau vulnerabile la servicii de sănătate de bună calitate) și prin îndeplinirea obiectivelor
Strategiei Europa 2020 în domeniul incluziunii sociale, educației și ocupării forței de muncă.
În România sărăcia este mai pronunțată în regiunea de Nord -Est, în zonele rurale și în
localitățile urbane de mici dimensiuni declarate recent ca orașe. „Guvernul își propune să își
concentreze eforturile în vederea adresării disparitățiilor re gionale din România și a
îmbunătățirii calității vieții în zonele rurale și urbane mici.”30
Pentru a atinge aceste obiective este nevoie de dezvoltarea unui instrument pentru a
identifica sa tele sărace și comunitățile marg inalizate și asigurarea investiți ilor publice (și din
fonduri europene) necesare dezvoltării comunităților marginalizate și sărace.
Aproximativ jumătate din populația României locuiește în mediul rural (iar din populația
urbană, 3,2% locuiește în zone urbane marginalizate) . Lipsurile fin anciare din aceste zone sunt
accentuate de îmbătrânir ea populației și migrația tot mai mare a locuitori lor tineri de la sate
înspre țările Uniunii Europene având ca scop principal gasirea unei sigunranțe financiare
stabile .
Proiectele de investiții care țintesc zona rural ă sunt finanțate în primul rând prin Programul
Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), Programul Operațional Regional (POR), Programul
Operațional Competitivitate (POC) și nu în ultimul rând, prin Programul Operațional
Infrastructură Mare ( POIM). PNDR împreună cu POC pot contribui la creșterea veniturilor în

29Ibidem, p. 48
30 Ibidem, p. 67

38
zonele rurale prin crearea de locuri de muncă. Guvernul dorește modernizarea calității
drumurilor din mediul rural și a serviciilor precum : educația, asistența socială, sănatatea.
Pentru o utilizare mai eficientă a fondurilor publice prin OUG nr. 28/10 aprilie 2013 s –
a aprobat Programul national de Dezvoltare Locală compus din următoarele subprograme:
o modernizarea satului românesc;
o regenerarea urbană a municipiilor și orașelor;
o infra structură la nivel județean.
„În prezent, este prea scump pentru cele mai multe localități să investească în dezvoltarea
oricărei infrastructure sau oricăror servicii de bază. De aceea, se urmărește conceperea unei
legislații adecvate pentru a permite comunelor să își unească eforturile și resursele și să creeze
comunități mai puține la nivel national, dar mai mari, care sunt mai bine conectate cu zonele
urbane. Aceasta va ajuta la reducerea inegalităților existente între zonele urbane și rurale, ca și
în cadrul comunităților rurale.”31
Pentru integrarea comunităților marginalizate vor fi finațate prin AP 5 (Apelul 5) din
Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014 -2020 următoarele acțiuni:
o sprijin pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare locală pri n: campanii de conștientizare
pentru creșterea responsabilității sociale și promovarea incluziunii active; informare,
consiliere, formare/dezvoltare profesională, etc.;
o proiecte soft integrate finanțate prin POCU pentru reducerea sărăciei și combaterea
excluziunii sociale în comunitățile dezavantajate: creșterea accesului și participării la
educație, reducerea părăsirii timpurii a școlii prin acordarea unor pachete integ rate,
crearea de locuri de muncă, etc.
„În prezent, potrivit metodologiei folosite de Uniunea Europeană, unul din 5 români se
confruntă cu sărăcia relativă (sărăcia monetară). Sărăcia monetară este în mare parte
persisitentă, adică peste trei sferturi din populația să racă se află în acestă situație. Aproximativ
5% din populație nu își permite să achiziționeze un nivel minim de consum de bunuri și servicii.
O treime din populație se confruntă cu lipsuri material grave și nu își permite lucruri considerate
necesare sau chiar necesare pentru o viață decentă . În România, sunt încă copii care nu au mers
niciodată la școală, iar procentul tinerilor fără o educație cu relevanță pentru piața muncii este
extrem de ridicat. Încă există inegalități majore din punctul de vedere al acoperirii asistenței

31 Ibidem, p. 70

39

medicale primare. Toate aceste probleme afectează numeroase comunități defavorizate,
membrilor acestor comunității fiindu -le aproape imposibil să rupă cercul vicios al excluziunii
fără un sprijin extern susținut și integr at.32
SN privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2015 -2020, Anexa Nr. 1

32 Studiu e fundamentare pentru Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei,
Coordonatori Emil Teșliuc, Vlad Grigoraș, Manuela Stănculescu, Editura World Bank Group, București 2015

40
3.2 Rata sărăciei în România și Uniunea Europeană
Sărăcia este „caracterizată prin lipsa (insuficiența) mijloacelor material e necesare vieții.
Sărăcia are forme și grade diferite de severitate în funcție de natura lipsurilor privind
mijloacelor de subzistență ce afectează persoane, familii, colectivități, grupuri sociale sau chiar
societăți în ansamblul lor. Între factorii răspu nzători de amploarea sărăciei se rețin în primul
rând: nivelul de dezvoltare economică, situația pieței forței de muncă, gradul de ocupare și
șomajul.”33
Când o persoană nu dispune de veniturile necesare asigurării minimului de subzistență acea
persoană suferă de sărăcie absolută , iar când nivelul de trai se situează deasupra minimului de
subzistență dar nu sunt satisfăcute nevoile sociale și culturale care să permit participarea
individului la viața comunitară acea persoană suferă de sărăcie relativă.
Pragul riscului de sărăciei este definit prin suma de bani necesară cumpărării bunurilor și
serviciilor considerate a asigura nivelul de viață convenit la un moment dat.34
Pentru a măsura prin statistici rata sărăciei și a excluziunii sociale au fost elabor ați atât
indicatori monetari, cât și non -monetari, cum ar fi rata riscului sărăciei, rata de deprivare
material ă, ponderea persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii.
Conform datelor publicate de Eurostat 16% din populați a Uniunii Europene (75 de milioane
de persoane) suferea în 2016 din cauza depravării material e și sociale, iar cea mai ridicată rată
a sărăciei s -a înre gistrat în România și Bulgaria.
Circa jumătate din populația României (50%) și Bulgariei (48%) suferea d in cauza sărăciei,
în timp ce circa unu din trei cetățeni era afectat de sărăcie în Grecia (36%), Ungaria (32%) și
Lituania (29%) în 2016, iar cel mai redus procent se înregistra în Luxemburg și Nordul Europei
după cum urmează: 3% în Suedia, 4% în Finlanda , 5% în Luxemburg și 6% în Danemarca.35

33 Coordonatori Cătălin Zamfir, Lazăr Viăsceanu, Dicționar de socilogie , Editura Babei, București, 1998, p. 517
34 Ibidem, p. 518
35 https://stirileprotv.ro/s tiri/financiar/eurostat -romania -si-bulgaria -cea-mai-ridicata -rata-de-deprivare –
materiala -si-sociala -in-ue.html , consultat în 31.05.2018

41

Fig. nr. 2 , Rata populației expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială – 2010 -2015 , sursă : Key figures
on Europe, Statistical Books, Eurostat, 2017 Edition
În Bulgaria, doar 20% din populație a suferit de sărăcie sau de excluziune socială în
2015, comparativ cu România unde rata de sărăcie a atins pragul de 37,4% și Grecia cu 35,7%.
Următoarele state membre ale Uniunii Europene se încadrează în acest prag al sărăciei sau a
excluziunii sociale: Letonia, Lituania, Croația, Cipru, Italia, Spania, Portugalia și I rlanda. În
schimb (în anul de referință 2015) , în țări precum Republica Cehă, Suedia, Țările de Jos și
Finlanda au avut cea mai mica rată a sărăciei și a ex cluziunii sociale (respective 14 %, 16%,
16,4% și 16,8%).36

Fig. nr. 3 , Populația expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială 2015 , sursă : Key figures on Europe,
Statistical Books, Eurostat, 2017 Edition

36 Key figures on Europe, Statistical Books, Eurostat, 2017 Edition

42

În Uniunea Europeană 8, 1% din populație suferă din pricina lipsei resurselor materiale .
Ponderea persoanelor defavorizate variază de la un stat membru la altul. Pe de o parte, 2,6% în
Țările de Jos, 2,2% în Finlanda, 2,0% în Luxemburg, pe de altă parte în Grecia rata a fost de
22,2% în România 22,7% iar nivelul maxim a fost atins în Bulgaria respective, 34,2%.37

Fig. nr. 4, Rata de deprivare material, sursă : Key figures on Europe, Statistical Books, Eurostat, 2017 Edition
Diferențele dintre ratele sărăciei au devenit mai mari când populația a fost clasificată
în funcție de activitatea exercitată. O categorie vulnerabilă o re prezintă șomerii – aproximativ
jumătate (47,5%) dintre toți șomerii din Uniunea Europeană erau expuși riscului de sărăcie în
2015, cu rata cea mai ridicată înregistrată în Germania (69,1%).
O altă categorie vulnerabilă o reprezintă pensionarii; 1 din 8 pensionari din Uniunea
Europeană (13,2%) era expus riscului de sărăcie în 2015 , rate de cel puțin două ori mai mari
decât media UE au fost înregistrate în Lituania (27,6%), Bulgaria (30%), Letonia (36,7%) și
Estonia (40,1%).38

37http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php?title=People_at_risk_of_poverty_or_social_exclu
sion, consultat în 05.06.2018
38 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php?title=Income_distribution_statistics/ro ,
consultat în 10.06.2018

43
Repartiția pe sexe arată că b ărbații ocupați au un risc mai mare de sărăcie decât femeile
ocupate, 10% respective 9,1% în Uniunea Europeană, iar în România riscul este mult mai mare,
21,5% în cazul bărbaților respectiv 15,2% femeilor.39
Datele publicate de Eurostat arată că î n România riscul de sărăcie al persoanelor ocupate
în 2016 era dublu (18,9%) față de media din Uniunea Europeană (9,6%). România fiind urmată
de țări precum: Grecia (14,1%), Spania (13,1%), Luxemburg (12%), Italia (11,7%) și Bulgaria
(11,4%). Iar țările cu cel maim ic risc de sărăcie în rândul persoanelor ocupate sunt: Finlanda
(3,1%), Cehia (3,8%), Belgia (4,7%) și Irlanda (4,8%).
Ratele riscului de sărăcie nu sunt distribuite uniform între gospodăriile cu un număr
diferit de adulți și de copii aflați în întreținer e. Gospodăriile fără copii aflați în întreținere,
persoanele care locuiesc singure au fost cele mai expuse riscului de sărăcie – 25,4% dintre
gospodăriil e cu o singură persoană în 2015, iar în cee ace privește gospodăriile cu doi sau mai
mulți adulți, rata riscului de sărăcie a fost mai mica decât jumătate din această rată – 11,5%.

Fig. nr. 5, Rata riscului de sărăcie după tipul de gospodărie, gospodării fără copii aflați în întreținere 2015 ,
sursă : http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php?title=Income_distribution_statistics/ro ,
consultat în 10.06.2018

39 https://www.agerpres.ro/social/2018/03/16/romania -are-cel-mai-mare -risc-de-saracie -din-ue-in-cazul –
persoanele -ocupate –74050 , cons ultat în 08.06.2018

44

În gospodăriile cu copii aflați în întreținere, cea mai ridicată rată a riscului de sărăcie
din Uniunea Europeană a fost înregistrată pentru persoanele singure cu copii aflați în întreținere
– 33,7%. Comparând ratele pentru gospodăriile cu doi adulți, cele cu doar un cop il aflat în
întreținere – 12,9% reprezintă o rată care a fost aproximativ jumătate din cea înregistrată pentru
gospodăriile cu trei sau mai mulți copii aflați în întreținere – 27,1%.
Toate statele membre UE au raportat că gospodăriile alcătuite din doi adu lți și un copil
au fost cele mai puțin expuse riscului de sărăcie iar cea mai mare rată a riscului de sărăcie s -a
înregistrat la persoanele singure cu copii aflați în întreținere, existând totuși excepții în care rata
a fost mai ridicată pentru gospodăriil e alcătuite din doi adulți și trei sau mai mulți copii, în
special în Bulgaria și România și într -o măsură mai scăzută în Spania, Portugalia, Slovacia,
Italia, Polonia și Croația.40

Fig. nr. 6, Rata riscului de sărăcie după tipul de gospodărie, gospodării cu copii aflați în întreținere 2015,
sursă: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php?title=Income_distribution_ statistics/ro , consultat
în 10.06.2018

40 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php?title=Income_distribution_statistics/ro ,
consultat în 10.0 6.2018

45
„Guvernele , factorii de decizie politică ș i sociatatea în general nu pot combate sărăcia
și excluziunea socială fără a analiza ine galitățile din societate, indif erent dacă sunt de natură
economică sau socială.”41
Dintre statele membre ale Uniunii Europene, decalajul mediu relativ al riscului de
sărăcie a fost cel mai mare în România (38,2%) și în Spania (33,8%), un decalaj peste 25%
fiind raportat în Grecia, Bulgaria, Italia, Portugalia, Slovacia, Croația, Lituania și Letonia iar
cel mai scăzut decalaj al sărăciei din statele membre a fost în Finlanda (13,2%) urmată de Franșa
(15,7%).42

Fig. nr. 6 , Situația comparativă a sărăciei în statele membre UE , surse: Key figures on Europe, Statistical
Books, Eurostat, 2017 Edition ;
http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=teilm020&tableSelection=1&plugin=
1, consultat în 13.06.2018

41 Ibidem
42 Ibidem
05101520253035404550
Rata riscului de sărăcie
(2016)Lipsa resurselor
materiale (2015)Rata șomerilor în risc de
sărăcie (septembrie –
octombrie 2017)Riscul la sărăcie al
persoanelor ocupate
(2016)Situația comparativă a sărăciei în statele membre UE
România Bulgaria Luxemburg Finlanda

46
Concluzii

Elaborarea unui studiu referitor la politicile sociale și la strategiile care vin în lupta
împotriva sărăciei și a excluziunii sociale este necesară deoarece situația actuală a României
coparativ cu țările dezvoltate ale Uniunii Europene are nevoie de o ușoară îmbunătățire pentru
a satisfice standardele Uniunii Europene în cee a ce privește combaterea sărăciei și creșterea
incluziunii sociale.
Incluziunea socială punctează o abordare argumentată de instituțiile europene prin
evidențierea riscurilor majore înțelese ca fiind baza creșterii inegalității și a excluziunii sociale,
acestea sunt: schimbările majore ale pieței muncii, modificări ale structurii demografice și
creșterea diversității entice, creșterea rolului sectorului tehnololgiilor informatice și de
comunicare, modificări ale funcțiilor și structurii familiei precum și ale rolurilor femeii și
bărbatului în familie.
Factorii individuali care măresc riscul excluziun ii sociale și afectarea ec hilibrului
susținerii pe termen lung sub pragul sărăciei sunt după cum urmează: șomajul pe termen lung,
veniturile reduse, locuri d e muncă prost plătite, starea de sănătate precară, lipsa locuinței sau
locuință inadegvată, statut ul de i migrant, nivelul de calificare re dus, handicapul, dependența de
drog sau de alcool, apartenența la comunități marginalizate/sărace, nivelul scăzut de e ducație și
analfabetismul, îngrijirea copiilor în familii vulnerabile.43
Pentru a reuși în lupta împotriva sărăciei Uniunea Europeană a dezvoltat și finanțat
programe și strategii în funcție de n ecesitățile fiecărui stat membru în parte pentru o mai bună
gestionare a acestora.
În ceea ce privește combaterea sărăciei și excluziunii sociale acestă lucrare a pornit prin
descrierea pe larg a evoluției precum și dezvoltarea continuă a statelor membre europene , având
ca pilon în prezent programul Eruopa 2020 prin care s -a înrecistrat o creștere favorabilă pentru
majoritatea statelor membre apripiindu -se de media indusă de acestă strategie.
În ajutorul Strategiei Europa 2020 vin și programele dezvoltate de organizațiile non –
guvernamentale precum și instituțiile nați onale, locale și nu în ultimul rând a cetățenilor .
Sugestiile propuse pentru o implicare mai activă a instituțiilor în problemele amintite în
fragmentul de mai sus sunt următoarele: dezvoltarea unor cursuri de formare a formatorilor

43 Daniel Arpinte, Adriana Baboi, Sorin Cace, Cristina Tomescu (Doboș), Iulian Stănescu , Politici de incluziune
socială

47
pentru specialiștii din cadrul Ministerelor – efectele sunt vizibile și pot fi rapid valorivicate
influențând atât procesul de elaborare legislativ cât și procesul de instruire a cetățenilor;
recunoașterea de către autorități a interdependenței evidente dintre mediul social și c el
economic deoarece cât timp partea economică a unui stat va avea de suferit va influența
negative și partea socială.
În ceea ce privește implicarea cetățenilor în viața socială o recomadare ar fi crearea și
organizarea unor ONG -uri de sensibilizare a pop ulației pe diverse teme precum sănătatea,
educația, violența în familie, împotriva femeilor, protecția copilului și familiei și așa mai
departe cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă, internetul, televiziunea, mass -media .
Politica socială și combate rea sărăciei are ca scop principal ameliorarea condițiilor de
viață, promovarea egalității de șanse și asigurarea unei protecții sociale în interiorul Uniunea
Europene.
Pentru a încheia într -o notă optimistă consider că Uniunea Europenă prin diverse
programe și strategii oferă statelor membre oportunitatea de a combate sărăcia și excluziunea
socială, dar rezultatele vor varia în funcție de implicarea activă a fiecărui stat membru în parte.

48
Bibliografie

Cărți :
1. Preoteasa , Ana Maria, Cercetarea politicilor sociale. Aspecte metodologice , editura
Lumen, Iași, 2009, p. 19;
2. Pop, Luana Miruna, Dicționar de politici sociale , editura Expert, București, 2002;
3. Diaconu , Nicoleta, Marcu , Viorel, Drept comunitare parte specială politici comunitare ,
editura Lumina Lex, București, 2003;

4. Tinca , Ovidiu, Drept social comunitar , editura Lumina Lex, București, 2002;

5. Vîrjan , Daniela, Economie și politici sociale , editura ASE, București, 2005;

6. Coordonatori Zamfir , Cătălin, Viăsceanu , Lazăr, Dicționar de socilogie , editura Babei,
București, 1998 ;
7. Grigorescu , Constantin (coord.), Poenaru , Maria și Molnar , Maria, Dimensiunea socială
a Uniunii Europene , editura Societatea Română de Economie, Economica, IRLI, anul
XI, 2002;

8. Arpinte , Daniel, Baboi , Adriana, Cace , Sorin, Tomescu (Doboș) , Cristina, Stănescu ,
Iulian , Politici de incluziune socială .
Documente și legislație :
1. Fișă de informare, nr. 77, Carte Verde, Către sistemele europene de pensii adecvate,
viabile și sigure;
2. Document de referință privind dimensiunea socială a Europei, Comisia Europeană,
2017;
3. Direcția pentru Uniunea Europeană, Fișă de informare, Dimensiunea Socială a Europei;
4. Fondul Social European Investește în Oameni, Comisia Europeană, Direcția Generală
Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, Manuscris finalizat în
septembrie 2016;
5. Fondul European de Ajustare la Globalizare Solidaritate în Fața Schimbării, Europa
Socială, Comisia Europeană, 2014;
6. Raport al Comisiei Europene decembrie 2013;
7. Fondul de ajutor european pentr u cele mai defavorizate persoane Ruperea cercului
vicios al sărăciei și precarității, Europa Socială, Comisi Europeană, 2016;

49
8. Fișă de informare, nr. 136, Programul Uniunii Europene pentru Schimbări Sociale și
Inovare Socială;
9. EaSI Noul program global al UE pentru ocuparea forței de muncă și politică social,
Europa Socială, Comisia Europeană, 2013 ;
10. Stradegia Europa 2020 și stadiul implementării în România, Institutul European din
România, 2014;

11. SN privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2015 -2020, Anexa Nr. 1;
12. Key figures on Europe, Statistical Books, Eurostat, 2017 Edition .
Surse web:
1. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=1226 , consultat în 28.03.2018;
2. http://www.anpcdefp.ro/userfiles/Anexa_3_TiM_Strategia_Europa_2020.pdf ,
consultat la data de 17.04.2018 ;
3. https://stirileprotv.ro/stiri/financiar/eurostat -romania -si-bulgaria -cea-mai-ridicata -rata-
de-deprivare -materiala -si-sociala -in-ue.html , consultat în 31.05.2018;
4. http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php?title=People_at_risk_of_pov
erty_or_social_exclusion , consultat în 05.06.2018;
5. https://www.agerpres.ro/social/2018/03/16/romania -are-cel-mai-mare -risc-de-saracie –
din-ue-in-cazul -persoanele -ocupa te–74050 , consultat în 08.06.2018 ;
6. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php?title=Income_distribution_statistics/ro ,
consultat în 10.06.2018;
7. http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=teilm020&tableSelection=1
&plugin=1 , cons ultat în 13.06.2018