Politica Vamala

CUPRINS

Politica vamala-notiuni introductive.

Cap 1. Abordarea Politicii Vamale:

1.1 Instrumente ale Politicii vamale;

1.2 Elementele politicii vamale;

Cap 2. Principalele regimuri vamale:

2.1 Regimuri definitive;

2.2 Regimuri suspensive;

Cap 3. Studiu de caz:

1. Depistarea bunurilor contrafacute.

Concluzii.

Bibliografie.

1. POLITICA VAMALA – NOTIUNI INTRODUCTIVE

In organizarea statului, vama este o institutie complexa care, pe langa rolul ei primordial, fiscal, indeplineste functia de instrument de protectie a economiei nationale si, indirect, un rol social si de aparare a natiunii.
Cea dintai lege care a organizat in mod unitar vamile romane este Legea generala a vamilor, elaborata la 1 iulie 1875.

Atat regimul vamal cat si organizarea serviciilor vamale au suferit de atunci o serie de modificari, datorate in primul rand schimbarilor sociale survenite in Romania la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Astfel, s-a ajuns ca, in perioada interbelica, vamile sa fie administrate de Directia Vamilor, integrata in Ministerul de Finante, conform unei legii organice. Tot in aceeasi perioada a fost emisa o lege privind regimul vamal si organizarea serviciilor vamale si a fost elaborat Tariful vamal.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Administratia vamala romana a intrat intr-un proces de reorganizare, aceasta cuprinzand infiintarea in 1973 a Directiei Generale a Vamilor si, ulterior, a Directiilor Regionale Vamale.
Romania a aderat la Conventia pentru infiintarea unui Consiliu de cooperare vamala, incheiata la Bruxelles la 15 decembrie 1950, prin Decretul Consiliului de Stat nr.980/1968, devenind efectiv membra a Organizatiei Mondiale a Vamilor in anul 1969.

Incepand cu data de 13 octombrie 2003 Directia Generala a Vamilor a devenit Autoritatea Nationala a Vamilor, functionand in subordinea Autoritatii Nationale de Control.

In prezent, Autoritatea Nationala a Vamilor este organizata si functioneaza in conformitate cu prevederile H.G. nr. 366/2004, avand sarcina de a infaptui politica vamala a Guvernului. Autoritatea Nationala a Vamilor are in subordine 10 Directii Regionale Vamale.

In prezent, Directia Generala a Vamilor este organizata si functioneaza in conformitate cu prevederile HG nr. 498/1994 si ale HG nr. 147/1996, modificata si completata cu HG nr. 939/1998, avand sarcina de a infaptui politica vamala a Guvernului, in numele Ministerului Finantelor Publice.

Directia Generala a Vamilor functioneaza ca institutie de specialitate a administratiei publice centrale, asigurand aplicarea strategiei Guvernului in domeniul vamal. Directia Generala a Vamilor reprezinta tara noastra in relatiile cu administratiile vamale ale altor state si organizatiile internationale, in problemele cu specific vamal.

Principalul obiectiv al autoritatii vamale din Romania dupa 1990 a fost reforma in plan legislativ. Astfel, in cursul anului 1997 a fost redactata forma finala a Codului vamal al Romaniei, care a fost adoptat de Parlamentul Romaniei, devenind Legea nr. 141/1997. Acest act a intrat in vigoare la data de 01.10.1997 si reprezinta, din punct de vedere juridic, o realizare care se inscrie in activitatea de armonizare a legislatiei din domeniu cu legislatia comunitara. De asemenea, a fost redactat si publicat Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin HG nr. 1114/2001. Prin aprobarea acestui act, aplicarea normelor de natura vamala a fost aliniata cerintelor comunitatii europene, pe teritoriul Romaniei. Exista la aceasta data toate conditiile necesare aplicarii unitare a legislatiei vamale europene, indiferent de subiectii carora se adreseaza si de raporturile juridice reglementate.

In ceea ce priveste sistemul informatic vamal, baza acestuia este aplicatia ASYCUDA, ce permite implementarea intregului pachet legislativ, care este in vigoare pentru procesarea declaratiilor vamale.

Programul de informatizare a vamilor, cofinantat de UE (RO 9304), a fost finalizat in 1998. Obiectivul implementarii programului a fost realizat o data cu crearea Sistemului Informatic Vamal Integrat ICIS. Scopul a fost informatizarea tuturor functiilor activitatii vamale, incluzand procesul de vamuire, contabilitate, supraveghere si control, operatiuni de tranzit si sisteme de raportare si de a instala tot echipamentul si aplicatiile necesare in birourile vamale. Astfel, munca de zi cu zi a vamesilor a fost adaptata la procedurile automatizate, in acest fel ridicandu-se semnificativ eficienta comunicarii informatiilor si a procedurilor de lucru.

Pornind de la principiile enuntate in “Declaratia de aprobare a strategiei de pregatire pentru aprobare a administratiilor vamale si fiscale din Romania”, elaborata de U.E., de la avizul Comisiei Europene exprimat in Agenda 2000 si tinand cont de stadiul actual al administratiei vamale, Directia Generala a Vamilor a elaborat strategia de pregatire pentru preaderare a Administratiei Vamale Romane. Obiectivele strategiei vamale din Romania si masurile de realizare a acestora au fost cuprinse in Programul National de Adoptare a Aqcuis-ului Comunitar (PNAAC).

Eforturi considerabile a depus autoritatea vamala romana in ultimii ani cu privire la incheierea de acorduri la nivel guvernamental, respectiv asistenta reciproca pentru combaterea fraudelor vamale. Astfel, incepand cu 1997 au fost incheiate acorduri vamale bilaterale intre Romania si Turcia, Iugoslavia, SUA, Bulgaria, Armenia, Grecia, Moldova, Ucraina si Georgia.
O alta realizare importanta a autoritatii vamale romane o reprezinta inaugurarea la data de 16 noiembrie 1999 a Centrului Regional SECI de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere, initiativa care se inscrie in cadrul programului de combatere a coruptiei si crimei organizare, lansat de domnul Emil Constantinescu, Presedinte al Romaniei intre anii 1996-2000, crearea centrului fiind materializata prin eforturile considerabile ale Directiei Generale a Vamilor si Ministerului de Interne din Romania.

Politica vamala este una dintre politicile fundamentale ale Uniunii Europene. Implementarea sa a inceput in 1958, iar unul dintre primii pasi a fost crearea unei uniuni vamale, toate taxele si restrictiile vamale in comertul dintre Statele Membre fiind eliminate treptat. In plus, a fost adoptat un pachet legislative comun in domeniul vamal pentru ca toate bunurile importate din afara Uniunii sa fie supuse acelorasi proceduri si reglementari vamale.

Politica vamala reprezinta o componenta a politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementarilor si normelor emise de stat prin institutiile abilitate, care vizeaza intararea si iesirea in si din tara a marfurilor si care implica:

controlul marfurilor si mijloacelor de transport, cu ocazia trecerii frontierei vamale;

indeplinirea formalitatilor vamale;

impunerea vamala prin plata creantelor vamale;

alte formalitati specifice, reglementate prin acte normative.

Politica vamala reprezinta, de asemenea, un element esential al Pietei unice cu cele patru libertati fundamentale pe care aceasta le include. Crearea, dezvoltarea si punerea in aplicare a unei Piete unice se pot face numai in cadrul unei Uniuni vamale in care reglementari comune sunt aplicate in mod uniform la frontierele exterioare.

Politica vamala comunitara se bazeaza pe aplicarea uniforma a legislatiei vamale de catre administratiile vamale ale statelor membre. Legislatia privind politica vamala cuprinde: Codul vamal comunitar si prevederile de aplicare a Codului Vamal, Nomenclatura combinata, Tariful vamal comun, precum si legislatia aferenta ce depaseste sfera codului vamal (legislatie privind bunurile contrafacute sau piratate, exportul de bunuri culturale, comertul preferential, controalele sanitare si de mediu, politicile comune in domeniul pescuitului si a agriculturii, protejarea intereselor economice prin aplicarea instrumentelor netarifare sau masurilor de securitate si politica externa).

Politica vamala este unul dintre fundamentele Uniunii si este esentiala pentru existenta pietei unice, care nu poate functiona corect fara reguli comune aplicate uniform la toate granitele externe ale Comunitatii. Acest set de reguli formeaza politica vamala si reprezinta motivul pentru care cele 15 autoritati vamale ale Statele Membre lucreaza ca o singura entitate.

CAP.1 ABORDAREA POLITICII VAMALE:

1.1 INSTRUMENTE ALE POLITICII VAMALE

Comunitatea Economica Europeana a fost infiintata prin Tratatul de la Roma, semnat de cele sase state fondatoare (Belgia, Franta, Germani, Italia, Luxemburg si Olanda) la 25 martie 1957. Unul din obiectivele majore stabilite de Tratatul de la Roma a fost realizarea unei piete unice intre statele membre, primul pas concret fiind crearea unei uniuni vamale.

Tratatele de constituire a Comunitatii nu definesc uniunea vamala ca atare, dar evidentiaza principalele sale elemente. Articolul 23 al Tratatului Comunitatii Europene (CE) stipuleaza ca uniunea vamala va cuprinde in totalitate comertul cu bunuri si va implica eliminarea taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor si a tuturor taxelor cu efect echivalent in comertul dintre Statele Membre. Conform Tratatului, uniunea vamala implica si adoptarea unui Tarif Vamal Comun (TVC) in relatiile cu tarile terte. Articolele 24 – 31 ale Tratatului CE fac referire la alte aspecte privind libera circulatie a bunurilor si uniunea vamala.

Daca principiul liberei circulatii a bunurilor este fata interioara a uniunii vamale, TVC constituie aspectul sau exterior, intrucat face posibila aplicarea uniforma a taxelor vamale asupra produselor importate din tari terte, indiferent de Statul Membru de destinatie.
Nomenclatura TVC este un instrument foarte important, nu numai pentru colectarea taxelor vamale ci si in elaborarea statisticilor privind comertul exterior si aplicarea masurilor aferente politicilor comerciala, agricola, fiscala sau monetara. Este cunoscuta sub denumirea de “Nomenclatura Combinata”, datorita utilizarii sale atat in scopuri tarifare cat si statistice, si are la baza Sistemul Armonizat, un instrument international de clasificare administrat de catre Organizatia Mondiala a Vamilor.
In paralel cu introducerea Nomenclaturii Combinate a fost creata baza de date computerizata Taric (tariful integrat al Comunitatilor Europene), cu scopul de a identifica prevederile comunitare aplicabile fiecarui bun. Incepind cu anul 2000, aceasta baza de date este disponibila gratuit pe serverul Europa sub denumirea “DDS database” (Sistemul de difuzare a datelor tarifare). O alta baza de date, disponibila la aceeasi adresa, este QUOTA (contingente si plafoane tarifare).
Un alt instrument al politicii vamale este Documentul Administrativ Unic (DAU), creat in 1988, care a simplificat substantial procedurile, inlocuind 150 de documente vamale.

Eliminarea formalitatilor vamale in 1993 a dus la introducerea sistemului Intrastat pentru colectarea direct de la comercianti a informatiilor statistice privind comertul cu bunuri dintre Statele Membre.
Crearea unor sisteme informatice ca SIV (Sistemul de Informare Vamala) a imbunatatit cooperarea dintre autoritatile administratiei din Statele Membre si intre aceste autoritati si Comisia Europeana in vederea sporirii eficientei luptei impotriva fraudei si a asigurarii aplicarii corecte a reglementarilor vamale.
Un alt instrument de cooperare si asistenta reciproca, Conventia de la Neapole II, a imbunatatit eficienta luptei impotriva incalcarii reglemelectarea direct de la comercianti a informatiilor statistice privind comertul cu bunuri dintre Statele Membre.
Crearea unor sisteme informatice ca SIV (Sistemul de Informare Vamala) a imbunatatit cooperarea dintre autoritatile administratiei din Statele Membre si intre aceste autoritati si Comisia Europeana in vederea sporirii eficientei luptei impotriva fraudei si a asigurarii aplicarii corecte a reglementarilor vamale.
Un alt instrument de cooperare si asistenta reciproca, Conventia de la Neapole II, a imbunatatit eficienta luptei impotriva incalcarii reglementarilor vamale nationale si comunitare.

Legile, codurile si reglementarile vamale, constituie factorul ce diferentiaza modul de aplicare a politicii vamale in diferite state ale lumii. Tarifele vamale, principalul instrument prin care se realizeaza impunerea vamala, folosit de toate statele lumii, cuprinzand pocentual nivelul taxei vamale ce se percepe asupra marfurilor importate sau exportate, in functie de procedurile aplicate.

Sistemul vamal este acea structura complexa care cuprinde parghiile utilizate de stat pentru influentarea activitatii vamale, metodele administrative si de conducere, cadrul institutional alcatuit de institutii si organe cu arbitrii in domeniul vamal, cadrul juridic, format din legi, decrete, hotarari si alte reglementari cu caracter normative in domeniul activitatii vamale.

Obiectivele principale, la nivel de economie nationala, pe care acest sistem le are in vedere sunt:

apararea intereselor economice ale statului;

intocmirea de statistici in activitatea de comert exterior;

infaptuirea politicii fiscale a statului;

incurajarea activitatii de export prin diverse forme si mijloace.

1.2 ELEMENTELE POLITICII VAMALE

Tariful vamal:

Este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale precum si taxele vamale percepute la fiecare produs sau grupe de produse .

O mare parte a tarilor lumii, in special vest-europene, utilizeaza la clasificara marfurilor in tarifele vamale Nomenclatorul Armonizat. Alte tari, cum sunt SUA si Canada, folosesc nomenclatoare proprii. Japonia si Austria utilizeaza clasificarea standard pentru comertul international.

Sunt practicate tarife cu o singura coloana de taxe sau tarife cu mai multe coloane. Tarifele cu mai multe coloane cuprind taxe vamale pentru tarile care beneficiaza de clauza natiunii celei mai favorizate (taxe conventionale), taxe pentru tarile care nu beneficiaza de clauza (taxe autonome) si, in ultimii ani, taxe vamale preferentiale acordate tarilor in curs de dezvoltare (taxe preferentiale).

Tariful vamal de import al Romaniei este publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 68 din 31 martie 1993, modificat ulterior prin ordonantele Guvernului Romaniei.

Taxa vamala:

Unul dintre cele mai importante instrumente ale politicii monetare este taxa vamala. Prin introducerea taxelor vamale, o tara isi poate influenta volumul si structura comertului exterior. Prin incarcarea diferentiata a marfurilor cu taxe vamale pot fi modificate preturile lor relative, respectiv structura fluxurilor comerciale.

O tara isi poate influenta chiar si volumul absolut al schimbarilor sale comerciale externe. Prin perceperea (cresterea) taxelor vamale, de regula schimbul international de marfuri scade. Invers, daca taxele vamale se reduc, comertul exterior creste. Taxele vamale negative, subventiile, pot ridica volumul comertului exterior peste cel corespunzator liberului schimb.

In conditiile economiei Romaniei, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exporturilor, de largire a cooperarii economice si tehnico-stiintifice internationale.

Totodata, prin taxele vamale, se asigura folosirea avantajelor participarii Romaniei la diviziunea internationala a muncii, intensificarea, pe baze reciproc avantajoase, a schimburilor economice si tehnico-stiintifice cu alte state.

Taxele vamale se instituie asupra bunurilor si produselor care intra si ies / din tara sau / si asupra celor ce tranziteaza teritoriul national.

Taxa vamala reprezinta un impozit care se aplica marfurilor trecute peste granita vamala a unei tari. Taxa vamala poate avea ca scop cunoasterea veniturilor bugetare de stat sau (si) protectia producatorilor interni de concurentii straini. Reprezentand un impozit indirect, taxa vamala determina pe consumatori sa prefere bunurile economice autohtone, care sunt, in principiu, mai ieftine. Pentru consumatori, taxa vamala poate reprezenta si un mijloc de aparare fata de preturile inalte sau uneori, exagerate practicate de producatorii interni ori fata de reducerea calitatii produselor indigene. Taxa vamala constituie un instrument important al politicii vamale care actioneaza asupra pretului marfurilor importate in vederea reducerii importurilor si eliminarii sau, cel putin reducerii, deficitului balantei comerciale.

Obligatia de a plati taxele vamale este o obligatie juridica, deoarece este prevazuta de normele juridice in vigoare si, potrivit acestora, neindeplinirea obligatiei respective atrage raspunderea juridica si silita de a plati taxele neachitate integral sau la scadenta.

Beneficiarul acestei obligatii este statul, reprezentat prin organele financiar-bancare carora li s-a atribuit competenta de a incasa taxele vamale.

Forma de concretizare a acestei obligatii este forma baneasca si se individualizeaza printr-un titlu de creanta fiscala, act juridic prin care se constata si individualizeaza obligatia baneasca a fiecarui subiect taxabil.

Cea dintai lege care a organizat in mod unitar vamile romane este Legea generala a vamilor, elaborata la 1 iulie 1875.

In prezent, Autoritatea Nationala a Vamilor este organizata si functioneaza in conformitate cu prevederile H.G. nr. 366/2004, avand sarcina de a infaptui politica vamala a Guvernului.

In conditiile in care Romania a devenit parte integranta a structurilor euro-atlantice, iar problema integrarii economice este de prim ordin, vama joaca un rol important in transferul spre structurile europene si, nu in ultimul rand, are rolul de a contribui la protejarea granitei rasaritene a Europei unite.

Principalul obiectiv al autoritatii vamale din Romania dupa 1990 a fost reforma in plan legislativ. Astfel, in cursul anului 1997 a fost redactata forma finala a Codului vamal al Romaniei, care a fost adoptat de Parlamentul Romaniei, devenind Legea nr. 141/1997. Acest act a intrat in vigoare la data de 01.10.1997 si reprezinta, din punct de vedere juridic, o realizare care se inscrie in activitatea de armonizare a legislatiei din domeniu cu legislatia comunitara. De asemenea, a fost redactat si publicat Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin HG nr. 1114/2001. Prin aprobarea acestui act, aplicarea normelor de natura vamala a fost aliniata cerintelor comunitatii europene, pe teritoriul Romaniei. Exista la aceasta data toate conditiile necesare aplicarii unitare a legislatiei vamale europene, indiferent de subiectii carora se adreseaza si de raporturile juridice reglementate.

Eforturi considerabile a depus autoritatea vamala romana in ultimii ani cu privire la incheierea de acorduri la nivel guvernamental, respectiv asistenta reciproca pentru combaterea fraudelor vamale. Astfel, incepand cu 1997 au fost incheiate acorduri vamale bilaterale intre Romania si Turcia, Iugoslavia, SUA, Bulgaria, Armenia, Grecia, Moldova, Ucraina si Georgia.

O alta realizare importanta a autoritatii vamale romane o reprezinta inaugurarea la data de 16 noiembrie 1999 a Centrului Regional SECI de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere.

Taxa vamala este un impozit aplicat marfurilor importate pe teritoriul national (taxa de intrare) sau exportate in strainatate (taxa de iesire). In prezent, marea majoritate a tarilor lumii aplica numai taxe vamale de import, cele privind exportul fiind desfiintate. De asemenea, tranzitul de marfuri este scutit de plata taxelor vamale.

In conditiile economiei Romaniei, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exporturilor, de largire a cooperarii economice si tehnico-stiintifice internationale. Totodata, prin taxele vamale, se asigura folosirea avantajelor participarii Romaniei la diviziunea internationala a muncii, intensificarea, pe baze reciproc avantajoase, a schimburilor economice si tehnico-stiintifice cu alte state.

Taxele vamale se instituie asupra bunurilor si produselor care intra si ies din tara sau /si asupra celor ce tranziteaza teritoriul national. Taxa vamala reprezinta un impozit care se aplica marfurilor trecute peste granita vamala a unei tari. Taxa vamala poate avea ca scop cunoasterea veniturilor bugetare de stat sau/si protectia producatorilor interni de concurentaii straini. Reprezentand un impozit indirect, taxa vamala determina pe consumatori sa prefere bunurile economice autohtone, care sunt, in principiu, mai ieftine. Pentru consumatori, taxa vamala poate reprezenta si un mijloc de aparare fata de preturile inalte sau uneori, exagerate practicate de producatorii interni ori fata de reducerea calitatii produselor indigene. Taxa vamala constituie un instrument important al politicii vamale care actioneaza asupra pretului marfurilor importante in vederea reducerii importurilor si eliminarii sau, cel putin reducerii, deficitului balantei comerciale.

Obligatia de a plati taxele vamale este o obligatie juridica, deoarece este prevazuta de norme juridice si silita de a plati taxele neachitate integral sau la scadenta.

Beneficiarul acestei obligatii este statul, reprezentat prin organele financiar-bancare carora li s-a atribuit competenta de a incasa taxele vamale. Forma de concretizare a acestei obligatiuni este forma baneasca a i se individualizeaza printr-un titlu de creanta fiscala, act juridic prin care se constata si individualizeaza obligatia baneasca a fiecarui subiect taxabil.

Taxele vamale se instituie asupra bunurilor si produselor care intra si ies in/din tara sau/si asupra celor care tranziteaza teritoriul national.Taxele vamale de import sunt cele mai raspandite si au cel mai ridicat randament fiscal deoarece, in conditiile relatiilor de complementaritate tot mai accentuate dintre economiile tarilor lumii si ale concurentei dintre acestea, au sporit considerabil importurile de materii prime, materiale,produse manufacturate, marfuri de consum;

Natura economica a taxei vamale de import este similara cu aceea a taxelor de consumatie percepute asupra marfurilor din productia autohtona. Perceperea taxelor vamale de import conduce la majorarea pretului produsului importat, care astfel ajunge la un nivel ce depaseste frecvent pretul acestuia din tara exportatoare. In general, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-oferta din tara importatoare si de coordonatele politicii economice si ale celei fiscale pe care aceasta o promoveaza- taxele vamale de export au o raspandire mai restransa, fiind utilizate mai ales de statele care detin monopolul natural al unor resurse minerale sau materii prime, ori monopolul de fabricatie( tehnologic) la unele produse manufacturate, de altfel, statele sunt interesate in incurajarea exportului de marfuri, deoarece aceste constituie, in majoritatea cazurilor, mijlocul cel mai important de realizare a resurselor valutare. Ca atare atunci cand, totusi, se percep astfel de taxe, ele au fie un caracter pur fiscal, fie unul economic.

Taxele vamale de transit au o aplicabilitate foarte restransa deoarece statele sunt interesate a incurajat tranzitul de marfuri spre a obtine venituri in valuta, sub forma taxelor pentru transportul acestor marfuri pe caile ferate, rutiere sau pe apa.

Tinand seama de pozitia sa geografica si de interesul pentru dezvoltarea exportului, Romania utilizeaza numai taxele vamale de import (Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al Romaniei,art.64, publicat in Monitorul Oficial nr.180 din 1 august 1997), care sunt stabilite si percepute in conformitate cu Tratatul vamal de import.

Taxele vamale se pot clasifica in functie de mai multe criterii, si anume :

Dupa scopul impunerii sau nivelul impunerii ;

Dupa obiectul impunerii sau dupa felul operatiilor de comert exterior sau directia circulatiei marfurilor in comertul exterior ;

Dupa modul de percepere ;

Dupa modul de stabilire sau de fixare de catre stat .

Dupa scopul impunerii, avem :

1.a. taxe vamale cu caracter fiscal ;

1.b. taxe vamale cu caracter protectionist.

Diferentierea dintre acestea este data de nivelul impunerii (cele fiscale au un nivel mai redus, avand cas cop aducerea de venituri la Bugetul statului, iar cele protectioniste au un nivel mai ridicat, avand ca scop protejarea produselor interne de concurenta externa).

Dupa obiectul impunerii, avem :

2.a. taxe vamale de import ;

2.b. taxe vamale de export ;

2.c. taxe vamale de tranzit.

2.a. Taxele vamale de import au cea mai mare pondere si se percep asupra marfurilor importate, atunci cand acestea trec granitele vamale ale tarii importatoare. Ele sunt un mijloc important de protejare a produselor nationale fata de concurenta straina si contribuie direct la ridicarea pretului marfurilor importate, facandu-le mai putin competitive in raport cu produsele indigene.

In principiu, taxele vamale sunt platite de firma importatoare, dar sunt suportate de consumatorul final, pentru ca se include in pretul de desfacere pe piata interna a acestor marfuri importate. Sunt si situatii in care sunt suportate de firma exportatoare (total sau partial) care, pentru a contracara efectele nefavorabile ale taxelor vamale asupra cometitivitatii marfurilor sale, recurg la reducerea preturilor de oferta – preturile promotionale.

2.b. Taxele vamale de export se percep de catre stat asupra marfurilor indigene, atunci cand sunt importate. Prin intermediul lor se pot urmari, alaturi de obiectivul fiscal, si alte doua obiective :

Fie cresterea preturilor produselor respective pe piata internationala, cu coditia ca statul respectiv sa fie un important furnizor si exportator al produselor vizate ;

Fie limitarea unor exporturi, de regula, la produsele de baza (materii prime industriale si agricole), in scopul de a determina prelucrarea acestor produse in tara respectiva in cantitati mai mari, pentru ca apoi sa fie exportate ca produse manufacturate, in vederea sprijinirii unor ramuri care prelucreaza materia indigena respectiva.

In general, sunt multe tari in curs de dezvoltare care recurg frecvent la impunerea de taxe vamale de export la materii prime (bumbac, lana , piei, minereuri si chiar produse semifabricate).

2.c. Taxele vamale de tranzit se percep asupra marfurilor straine care traverseaza (tranziteaza) teritoriul vamal al unei tari. Aceste taxe nu au o raspandire prea mare pe plan international, iar cand se percep sunt reduse, pentru ca statele sunt interesate sa incurajeze acest tranzit pe teritoriul lor, fiind o importanta sursa de venit, prin utilizarea infrastructurii tarii respective. Potrivit legislatiei in vigoare, pe teritoriul vamal al României nu se aplica taxe de tranzit.

La introducerea sau la scoaterea din tara a marfurilor prezentate in vama, autoritatea vamala stabileste un regim vamal. Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplica in cadrul procedurii de vamuire, in functie de scopul operatiunii comerciale si de destinatia marfii. Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.

Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte: importul; exportul; introducerea si scoaterea din tara de bunuri apartinând calatorilor sau altor persoane fizice, necomercianti.

Regimurile vamale suspensive sunt: tranzitul, antrepozitul, perfectionarea activa, transformarea sub control vamal, admiterea temporara si perfectionarea pasiva a marfurilor. Aceste regimuri se acorda numai de autoritatea vamala prin eliberarea unei autorizatii care precizeaza conditiile de derulare a regimului.

Marfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii vamale corespunzatoare acelui regim, care se depune la biroul sau punctul vamal impreuna cu documentele prevazute de reglementarile vamale1, in vederea acceptarii regimului vamal solicitat.

Având in vedere interesul pentru dezvoltarea exportului, tara noastra aplica numai taxe vamale de import, care sunt stabilite si percepute in conformitate cu Tariful vamal de import al României. Tariful vamal reprezinta un tabel care cuprinde nomenclatura combinata a marfurilor, taxele vamale exprimate in procente, precum si cele rezultate din aplicarea masurilor tarifare preferentiale prevazute in reglementarile legale. Tariful vamal este componenta principala a regimului vamal al unei tari.

Dupa modul de percepere, taxele vamale pot fi :

3.a. taxe vamale ad valorem ;

3.b. taxe vamale specifice ;

3.c. taxe vamale mixte.

3.a. Taxele vamale ad valorem se percep asupra valorii in vama a marfurilor importate sau exportate. Se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raporteaza la valoarea vamala a produselor.

Acest tip de taxe este utilizat din cele mai vechi timpuri ale comertului international. In prezent, taxele vamale ad valorem sunt cele mai raspandite pe plan international, fiind usor de stabilit si neimplicand elaborarea unui tarif vamal detaliat.

Insa, taxele vamale ad valorem prezinta anumite inconveniente, ce decurg din situatii de conjunctura cu privire la oscilatiile preturilor. Astfel, daca scad preturile la marfurile importate, atunci scad si veniturile la Bugetul statului si, deci, nu au un caracter protectionist.

Pentru a contracara efectele acestor situatii de conjunctura, se aplica unele taxe vamale suplimentare la produsele ale caror preturi au scazut sau se aplica taxe vamale specifice, dar temporar.

Un alt inconvenient este acela ca lasa deschidere pentru practicarea unor abuzuri in relatiile de comert international. De multe ori marfurile importate se factureaza la un pret mai mic fata de pretul de cumparare, ca urmare a unei intelegeri intre firmele exportatoare si cele importatoare, pentru a beneficia de taxe mai reduse.

3.b. Taxele vamale specifice sunt percepute de catre stat pe unitati de masura fizica ale marfurilor importate sau exportate (m, m², m³, l) si se stabilesc sub forma unei sume absolute, in moneda tarii respective (exemplu : 1000 u.m. pentru 1 tona grau).

Practicarea acestor taxe vamale este dificila pentru ca presupune un tarif vamal foarte detaliat, care trebuie sa fie permanent completat si revizuit, pentru ca, in timp, apar noi produse, care intra pe piata internationala. Din aceasta cauza, aceste taxe sunt mai putin utilizate pe plan international.

Avantajele taxelor vamale specifice sunt :

Inlatura posibilitatea de a insela statul cu sau de drepturile vamale legale, pentru ca taxa vamala se raporteaza la unitatea fizica de masura, astfel incat volumul incasarilor la Bugetul statului nu mai este influentat de diverse oscilatii de conjuncture ale preturilor, ci doar de cantitatea fizica importata. La aceste marfuri este usor de stabilit valoarea in vama a lor ;

Datorita caracterului lor fix, aceste taxe determina o incarcare diferita a marfurilor importate, in conditiile in care pe piata produselor respective se produc oscilatii dese ale preturilor.

In consecinta, folosirea acestor taxe are avantajul, fata de cele ad valorem, ca au un efect mai protectionist, efect care este mai mare atunci cand preturile la produsele importate scad, si invers.

Avand in vedere atat avantajele, cat si dezavantajele acestor taxe vamale (specifice si ad valorem), in general, pe piata internationala si, in special, tarile dezvoltate au inceput sa utilizeze taxele vamale mixte.

3.c. Taxele vamale mixte se percep atunci cand se considera ca taxele vamale ad valorem nu sunt destul de eficiente ca mijloace de protectie si, drept urmare, pe langa taxele ad valorem, se mai percepe, temporar, si o taxa vamala specifica, in situatia in care preturile la produsele respective inregistreaza scaderi importante.

Dupa modul de stabilire de catre stat, taxele vamale sunt :

4.a. taxe vamale autonome (generale) ;

4.b. taxe vamale conventionale (contractuale) ;

4.c. taxe vamale preferentiale (de favoare) ;

4.d. taxe vamale de retorsiune (de raspuns la unele politici comerciale neloiale – antidumping) .

4.a. Taxele vamale autonome sunt stabilite de fiecare stat, in mod independent, in functie de politica comerciala a acestuia, si nu pe baza unor conventii bilaterale sau multilaterale incheiate cu alte state. Aceste taxe se percep asupra marfurilor care provin din tari cu care un stat nu are incheiate conventii sau acorduri comerciale si nu se aplica in relatiile cu aceste state – "Clauza natiunii celei mai favorizate" (CNMF – principiu fundamental al GATT (Acordul General asupra Tarifelor Vamale si Comert)). De aici decurg doua trasaturi importante :

Au un caracter foarte ridicat, fiind, de cele mai multe ori, prohibitive ;

Nu fac obiectul negocierilor, fiind o importanta frana in calea schimburilor comerciale dintre state.

4.b. Taxele vamale conventionale se stabilesc prin intelegerea cu alte state, conform clauzelor convenite prin acordurile bilaterale sau multilaterale. In general, se percep asupra marfurilor care provin din tari care-si acorda reciproc "Clauza natiunii celei mai favorizate". Drept urmare, au doua trasaturi definitorii:

Sunt, in general, mai reduse fata de cele autonome ;

Fac obiectul negocierilor in cadrul GATT si, mai apoi, in cadrul OMC (Organizatia Mondiala a Comertului) – din 1995.

4.c. Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse, uneori egale cu 0, si se aplica numai anumitor tari si unor marfuri importate din anumite tari si nu se extind asupra marfurilor care provin din toate tarile. Aceste taxe sunt, de fapt, o derogare de la "Clauza natiunii celei mai favorizate" si reflecta un regim de favoare. Se mai numesc si "aranjamente preferentiale" si au proliferat, in mod deosebit, in perioada postbelica.

Aceste taxe sunt nereciproce si nediscriminatorii, urmare a unor grupari economice regionale.

4.d. Taxele vamale de retorsiune se aplica de catre un stat ca raspuns la politicile neloiale ale altor state, cum sunt :

Politica de dumping ;

Politica de subventionare a exporturilor.

Aceste taxe pot fi :

Taxe vamale antidumping ;

Taxe vamale compensatorii.

Acestea se aplica suplimentar, peste taxele vamale in vigoare si nu pot depasi un anumit nivel :

Taxele vamale antidumping nu pot depasi marja de dumping (care este egala cu diferenta dintre pretul international al produselor si pretul de dumping care, in general, sunt mai mici, pentru a se intra pe o anumita piata) ;

Taxele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiilor de export sau a primei directe de export.

Scopul acestor taxe este anihilarea efectelor negative produse de cele doua politici comerciale neloiale.

Aceste taxe nu se pot percepe decat in urma unei proceduri speciale, prin care sa se faca dovada practicarii unei politici comerciale neloiale si care a produs un prejudiciu. Doar existenta acestor dovezi poate determina aplicarea taxelor de raspuns.

La nivelul GATT exista doua Coduri care prevad intreaga procedura ce se aplica in acest caz:

Codul antidumping ;

Codul privind subventionarile de export si taxele compensatorii.

De la aflarea faptului ca se poate ca o tara sa practice o politica neloiala, relatiile comerciale ale acestei tari cu GATT sunt inghetate, si chiar si relatiile comerciale ale tarii respective cu alte tari.

Taxele de retorsiune au o natura dubla :

Una tarifara – pentru ca este vorba de o taxa ;

Una netarifara – fiind o bariera directa prin crearea acelei perioade mari de ancheta.

Reducerile de taxe vamale:

Consacrand taxa vamala ca principal instrument de protejare a economiei nationale, GATT a prevazut, totodata, necesitatea organizarii de negocieri (runde) comerciale internationale pentru reducerea pe o baza multilaterala a taxelor vamale. Pana in prezent au fost organizate sapte astfel de runde, ultima fiind Runda Tokyo (1973-1979), in cursul careia s-a realizat o importanta dezarmare vamala. Trebuie tinut cont ca in prezent se desfasoara o noua runda de negocieri multilaterale (Runda Uruguay) care are in discutie o noua reducere a taxelor vamale.

Dupa 1995, reducerea taxelor vamale a fost un fenomen general motivat in principal de acordurile la care Romania a trebuit sa devina parte in virtutea optiunilor de integrare euro-atlantica. Aceasta evolutie justifica, intr-o masura deosebit de importanta, puternica inviorare a comertului exterior supus treptat procesului de liberalizare (Ex: incepand cu 01.01.2002, taxele vamale remanente la importul in Romania de produse industriale originare din UE au fost eliminate, realizandu-se astfel o zona de comert liber pentru astfel de produse. De asemenea Romania a raspuns pozitiv si initiativei lansate de UE cu privire la continuarea procesului de liberalizare a comertului cu produse agricole in relatia cu tarile candidate la aderare). Impactul liberalizarii comertului exterior a fost sensibil mai ridicat in cazul relatiilor comerciale cu tarile UE si cu tarile CEFTA, in principal ca rezultat direct al consfintirii unor acorduri comerciale bianuale si multianuale.

De asemenea, in conditiile aceleiasi reduceri tarifare pentru toate tarile UE, relatiile comerciale au inregistrat diferente sensibile intre economiiile comunitare. Evolutiile relativ diferite ale comertului exterior al Romaniei in cadrul UE reprezinta rezultatul structurilor industriale diferite si performantelor de crestere diferite din fiecare economie europeana, precum si cel al diferitelor structuri pre-existente de comert bilateral. De exemplu in anul 2000, cel mai important partener comercial comunitar al Romaniei din UE a fost Italia, cu 34% din comertul bilateral dintre Romania si UE, urmata de Germania (25,3%), Franta (10,8%) si Marea Britanie (7,7%).

Se cuvine a mentiona si faptul ca, pentru Romania, avantajele intrarii in CEFTA au fost semnificative. Dupa aderarea la grupul CEFTA, exporturile romanesti in tarile CEFTA au crescut mai mult decat dublu intr-o perioada de 4 ani. Aceasta evolutie e cu atat mai avantajoasa cu cat importurile din tarile CEFTA, in ciuda ritmului crescator inregistrat au pastrat rate similare celor din perioada de pre-aderare.

Teritoriul vamal:

Tarifele vamale se aplica pe teritoriu vamal, prin care se intelege intregul teritoriu asupra caruia se extinde tariful vamal si celelalte masuri de politica comerciala si in care se realizeaza ponderea covarsitoare din comertul exterior al tarii.

O zona de comert liber presupune desfiintarea taxelor vamale intre tarile membre, fiecare tara continuand sa aplice la importul din tarile terte tarifele nationale. O uniune vamala presupune desfiintarea taxelor vamale intre tarile participante, concomitent cu aplicarea unui tarif vamal la importul din tarile terte, de regula ca media aritmetica a fostelor tarife vamale nationale.

Din punct de vedere vamal, pentru constituirea de zone de comert liber sau de uniuni vamale este necesara respectarea urmatoarelor trei conditii: sa existe un plan sau un program cat mai detaliat de stabilire a zonei de comert liber sau a uniunii vamale; in cazul uniunii vamale, tariful vamal comun aplicat la importul din tarile terte sa nu fie mai ridicat decat media tarifelor vamale nationale aplicate anterior; in cazul zonei de comert liber tarifele vamale nationale care continua sa se aplice la importul din tarile terte sa nu fie mai mari decat cele aplicate anterior.

Organele vamale:

Activitatea autoritatii vamale se exercita prin: Directia Generala a Vamilor (DGV) – ca institutie publica organizata in temeiul Hotararea Guvernului nr. 147/12 martie 1996, modificata prin Hotararea Guvernului 939/23 decembrie 1998 si prin Hotararea Guvernului 152/2000, publicata in Monitorul Oficial nr. 97 din 3 martie 2000, care infaptuieste in numele Ministerului Finantelor Publice, politica vamala a Guvernului, Directorul general al DGV decide infiintarea directiilor regionale vamale, a birourilor si punctelor vamale, iar birourile vamale de frontiera sunt infiintate prin Hotararea de Guvern.

Directiile Regionale Vamale, au fost infiintate prin HG nr.630/1992(in numar de 9), iar prin HG 32/1993 au luat fiinta Directiile de supraveghere si control vamal din orasele: Arad, Brasov, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Timisoara. Ulterior s-au creat regionalele vamale Bucuresti-zona Aeroportuara si Giurgiu. Directiile regionale vamale coordoneaza activitatea birourilor vamale din raza lor de activitate.

Birourile vamale si punctele vamale sunt unitati operative, fara personalitate juridical, subordonate DGV si avand urmatoarele atributii:

– vamuirea marfurilor la import si export in termenele legale si aplicarea tarifului vamal de import:

– controlul mijloacelor de transport care trec frontiera de stat:

– vamuirea marfurilor tranzitate, precum si a celor primate sau trimise temporar;

– supravegherea vamala a bunurilor aflate sub regim vamal, care in timp cuprinde intervalul necesar indeplinirii formalitatilor de vamuire, pana la acordarea liberului de vama, iar in spatiu, in cazul birourilor de frontiera, o fasie cuprinsa intre limita exterioara a marii teritoriale si a frontierei terestre de 20 km, in interiorul frontierei;

– efectuarea controlului vamal si aplicarea taxelor vamale pentru bunurile apartinand persoanelor fizice;

– sanctionarea abaterilor de la regimul vamal;

– alte atributii prevazute de lege.

CAP.2 REGIMURI VAMALE.

Principalele regimuri vamale:

Titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia trebuie sa solicite autoritatii vamale plasarea marfurilor sub regim vamal.

Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplica in cadrul procedurii de vamuire, in functie de scopul operatiunii comerciale si destinatia marfii ( conform art.42 alin. 2 din Codul vamal al Romaniei.)

Regimurile vamale pot fi definitive sau suspensive.

2.1 REGIMURI VAMALE DEFINITIVE:

Din categoria regimurilor definitive fac parte:

1. importul, care consta in introducerea marfurilor in circuitul economic national;

2. exportul, care consta in scoaterea marfurilor din tara;

3. introducerea si scoaterea din tare de bunuri apartinand calatorilor sau altor personae fizice, necomercianti.

Potrivit Hotararii Guvernului nr. 1114/2001 in categoria operatiunii vamale mai pot fi adaugate:

1.transbordarea vamala, cand marfurile se pot transborda dintr-un mijloc de transport in altul sau se pot depozita temporar in Romania;

2.introducerea sau scoaterea de bunuri din tara in afara activitatii de comert exterior de catre persoanele juridice romane cu conditia ca acestea sa fie destinate folosintei proprii (in cazul introducerii in tara) si a transmiterii fara plata (in cazul scoaterii din tara);

3. aprovizionarea (navelor, aeronavelor) mijloacelor aflate in traffic international cu combustibil, lubrifianti, produse alimentare si alte materiale da catre persoanele juridice romane ce au ca obiect de activitate astfel de operatiuni, cu respectarea normelor privind exportul de marfuri.

a) Importul marfurilor:

Consta in intrarea in tara a marfurilor straine si introducerea lor in circuitul economic, (conform art. 64 din Codul vamal al Romaniei) motin pentru care , facand parte din categoria regimurilor vamale definitive se deosebesc de introducerea marfurilor cu character temporar (de exemplu: admiterea temporara a marfurilor sau operatiunilor de leasing) ce apartin domeniului regimului vamal suspendiv.

Caracterul definitive al regimului vamal de import este conferit de faptul ca autoritatea vamala realizeaza procedura de vamuire si incaseaza taxele vamale prevazute in tariful vamal de import al Romaniei (Aprobat prin Ordonanta Guvernului nr.26/1993 din 28 august 1993, publicata in Monitorul Oficial 213 din 31 august 1993, aprobat prin Legea nr. 102/1994, publicat in Monitorul Oficial nr.321 din18 noiembrie 1994, cu modificarile ulterioare), inainte de introducerea bunurilor in circuitul economic sau oferirea lor spre consum. (Gh. Caraiani. op.cit. pag 222)

Tariful vamal de import al Romanei se elaboreaza pe baza nomenclature combinate a marfurilor, taxa vamala este exprimata in procente si se aplica la valoarea in vama a marfurlor exprimata in lei.

Adoptarea Nomenclaturii combinate, ca varianta a Nomenclatur Sistemului Armonizat, la elaborarea Tarifului vamal de import al Romanii constituie o adoptare a legislatiei romanesti la cea comunitara, confrm art.8 alin.2 din Acordul European instituind o asociere a Romaniei, pe de o parte la Comunitatea Europeana si statele membre, pe de alta parte. Nomenclatura Sistemului Armonizat, care formeaza baza de codificare a marfurilor la nivel de 6 cifre, face obiectivul Conventiei Internationale privind Sistemul Armonizat (System harmonize-SH) de denumire si codificare a marfurilor, incheiata la Bruxelles la 14 iunie 1983 si la care Romania a aderat in 1995, conventie care cuprinde si Regulile generale pentru interpretarea Sistemului Armonizat.

La baza stabilirii taxelor vamale in Tariful vamal al Romaniei, stau urmatoarele principii:

1)taxele vamale aplicabile sunt cele in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale de import la biroul vamal, in care declaratia vamala este actul juridic intocmit de operatorul economic care, prin integistrare la biroul vamal este acceptat de autoritatea vamala, declarand operatiunea de vamuire;

2)principiul tratamentului tarifar favorabil, in functie de felul marfii sau de destinatia ei specifica, potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte, in sensul unor reduceri;

b) Exportul marfurilor:

Regimul vamal de export se aplica marfurilor care parasesc Romania si care sunt destinate sa ramana definitive in afara acesteia:

-cu exceptia marfurilor trimise temporar in strainatate (cum e cazul bunurilor mobile cere fac parte din patrimonial national):

-sau, care fac obiectul unei activitati de perfectionare pasiva, ce apartin regimului vamal suspensiv.

Marfurle care pot fi exportate definitive trebuie sa dispuna de libera circulatie, sa nu faca obiectul unor restrictii sau interdictii determinate de politica comerciala la un moment dat.

Normele de detaliu privind exportul marfurilor sunt prevazute in art.115-120 din Regulamentul vamal si contin urmatoarele principii:

-titularul operatiunii de scoatere definitive sau temporara a unor marfuri din tara, este obligat sa declare marfurile destinate acestui regim, in scris, prin depunerea unei declaratii vamale, pe un model acceptat de autoritatea vamala la biroul vamal de interior cel mai apropiat sediului exportatorului sau de locul unde sunt depozitate marfurile;

-mijloacele de transport acoperite si coletate continand marfuri pentru export, care se vamuiesc in interiorul tarii, se sigileaza de autoritatea vamala imediat dupa efectuarea controlului, conform art.115(1) din Hotararea Guvernului nr.1114/2001;

-operatiunea de vamuire se finalizeaza prin acordarea “liberului de vama”, dar la exportul de marfuri nu se percepe taxe de vama, conform art.115(2) dn Hotararea Guvernului nr.1114/2001;

-marfurile destinate exportului, controlate si vamuite in interorul tari, nu se supun controlului vamal la frontiera, unde se verifica numai numarul, seria si integritatea sigiliilor aplicate, pe baza documentului vamal de export;

-prin diferite acte normative se pot impune restrictii la export sau la acordarea unui regim vamal suspensiv de taxe vamale.

c) Regimul vamal aplicabil calatorilor si altor persoane:

Introducerea si scoaterea din tara a bunurilor apartinand calatorilor si altor persoane fizice, face obiectul unui regim vamal diferit fata de cel aplicabil marfurlor din cadrul schimburilor comerciale, intrucat n acest caz trebuie tinut cont de frecventa cu care persoanele fizice pot trece frontiera, de caltetea pe care o au aceste persoane (turisti, persoane repatriate, oameni de afaceri), de modalitatea de transport prin care bunurile sunt introduse sau scoase din tara.

Calatorii si persoanele fizice stabilite in România sau cu domiciliul in strainatate pot introduce si scoate din tara bunurile aflate in bagajele personale (bagaje insotite sau neinsotite) fara a fi supusi taxelor vamale, in conditiile si in limitele stabilite prin hotarâre a Guvernului. Aceasta hotarâre tine seama de acordurile si conventiile internationate la care România este parte.

Pentru bunurile care nu se incadreaza in limitele cantitative si valorice prevazute in hotarârea Guvernului se aplica, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxa vamala unica de 20% aplicata la valoarea in vama.

Valoarea in vama se stabileste de Ministerul Finantelor prin aprobarea Listei de valori unice in vama ale unor produse sau grupe de produse, deoarece bunurile introduse sau scoase din tara de calatori si alte persoane fizice stabilite in România sau in strainatate nu fac obiectul unor operatiuni comerciale.

Biroul vamal este autorizat sa determine prin asimilare valoarea in vama, luând in considerare valoarea stabilita pentru bunuri cu caracteristici asemanatoare (potrivit listei de valori unice). Atunci când nu este posibila asimilarea, valoarea in vama este stabilita de Directia Generala a Vamilor, care poate lua in considerare valorile din facturile externe sau cele comunicate de o societate comerciala producatoare, de profil, sau de o institutie specializata.

Pot fi introduse sau scoase din tara, fara plata taxelor vamale, in conditiile stabilite prin conventiile internationale la care România este parte si pe baza de reciprocitate, bunurile destinate: uzului oficial al misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, folosintei personale a membrilor cu statut diplomatic ai misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, cât si a membrilor familiilor lor, precum si cele destinate folosintei personale a membrilor personalului administrativ, tenhic si de serviciu al misiunilor diplomatice si oficiilor consulare dar si a membrilor familiilor lor, cu ocazia instalarii.

De asemenea, pot fi introduse temporar in tara, cu scutire de plata taxelor vamale, autovehicule pentru uzul oficial al misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, precum si pentru folosinta membrilor personalului acestora si a familiilor lor. Aceasta este permisa in limitele avizate de Ministerul Afacerilor Externe, pe baza de reciprocitate sau in conditiile stabilite prin intelegeri internationale.

Bunurile care sunt prohibite la scoaterea din România, precum si bunurile cu caracter artistic, istoric, stiintific, instrumentele muzicale, obiectele din metale sau pietre pretioase care depasesc uzul personal se pot scoate din tara fara alte formalitati, daca au fost declarate in scris autoritatilor vamale la intrare.

Pentru autovehiculele si vehiculele introduse sau scoase din tara de calatori si de alte persoane fizice stabilite in România sau domiciliate in strainatate valoarea in vama se stabileste diferit, dupa cum acestea sunt noi sau folosite.

Libera circulatie a marfurilor.

Pe durata perioadei de tranzitie Romania si Comunitatea Europeana vor stabili gradual o zona de liber schimb bazata pe obligatii reciproce si echilibrate, in concordanta cu prevederile Acordului European din 1993 si in conformitate cu cele ale Acordului General pentru Tarife Vamale si Comert (G.A.T.T.).

Nomenclatura combinata a marfurilor va fi aplicata la clasificarea marfurilor in comertul dintre cele doua parti.

Pentru fiecare produs, taxa vamala de baza la care se vor aplica reducerile succesive prevazute in Acordul European va fi cea aplicata efectiv "erga omnes" in ziua care precede intrarea in vigoare a Acordului.

Daca dupa intrarea in vigoare a Acordului European se vor aplica reduceri tarifare pe o baza "erga omnes", taxele vamale astfel reduse vor inlocui taxele vamale de baza, incepand cu data de la care asemenea reduceri se aplica. Romania si Comunitatea vor comunica reciproc taxele vamale de baza respective.

2.2 REGIMURI SUSPENSIVE:

Regimurile vamale suspensive sunt urmatoarele:

a) tranzitul marfurilor;

b) antrepozitul marfurilor;

c) perfectionarea active a marfurilor;

d) transformarea sub control vamal a marfurilor;

e) admiterea temporara a marfurilor;

f) perfectionarea pasiva a marfurilor.

a) Tranzitul vamal:

Tranzitul vamal consta in transportul de marfuri nevamuite de la biroul vamal de frontiera la unul din interior, ori transportul marfurilor vamuite la export de la biroul vamal de interior, catre unul din froniera, sub supravegherea vamala si cu garantarea drepturilor de import, fara ca acestea sa fie supuse masurilor de politica comerciala.

Pentru marfurile transportate pa mijloacele de transport rutiere sip e cale ferata se aplica sistemul de transit comun al Comunitatilor Europene si statelor membre ale acestora, conform normelor metodologice emise prin decizie a directorului general al Directiei Generale a Vamilor.

In vederea admiterii tranzitului vamal biroul vamal de frontiera efectueaza controlul vamal exterior al mijloacelor de transport si verifica concordanta documentelor de transit vamal cu documentele de transport insotitoare.

In caz de indicii temeinice de frauda biroul vamal procedeaza la controlul vamal al marfurilor in transit.

Titularul de transit vamal este transportatorul marfurilor, iar in cazul marfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun, titularul de transit este principalul obligat. Acesta este obligat sa depuna la biroul vamal de plecare, direct sau prin reprezentant, o declaratie vamala de transit.

Principalele notiuni utilizate in regimul tranzitului vamal sunt: biroul de plecare, biroul de destinatie unde se incheie operatiunea si termenul de transit. Astfel:

-Biroul vamal de plecare acorda regimul de transit vamal daca datele inscris in declaratia vamala de transit corespund cu cele din documentele de transport si din celelalte documente.

-Termenul de incheiere pentru regimul vamal se stabileste de biroul vamal de plecare in functie de felul mijlocului de transport, de distanta de parcurs si de conditiile atmosferice, fara ca durata tranzitului sa depaseasca 45 de zile. In cazul marfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun termenul de tranzit acordat pentru marfurile transportate pe cale rutiera nu poate sa depaseasca 8 zile, iar pentru marfurile transportate pe cale ferata acesta este unic, de 20 de zile. In cadrul termenului stabilit titularul de transit vamal este obligat sa prezinte marfurile, impreuna cu delegatia vamala de transit si documentele insotitoare, la biroul vamal de destinatie.

-Biroul vamal de destinatie inregistreaza mijlocul de transport si marfurile prezentate si confirma biroului vamal de plecare primirea marfurilor in termen de 3 zile.

Cand transportatorul nu prezinta marfurile la biroul vamal de destinatie in termenul stabilit, biroul vamal de plecare percepe taxele vamale si drepturile la import, dup ace a primit in scris raspunsul despre situatia marfurilor de la biroul de destinatie, declaratia vamala de transit constituind titlu executoriu.

b) Antrepozitul vamal:

Antrepozitul vamal este regimul suspensiv care permite stocarea marfurilor, cu aprobarea autoritatii vamale, fara ca aceste marfuri sa fie supuse taxelor vamale sau unor masuri de politica comerciala.

Marfurile aflate in antrepozit pot avea urmatoarele destinatii:

-Importul definitivsi, in acest caz, importatorul este interesat sa amane plata taxelor vamale de import pana la introducerea marfii in circuitul economic, alegand astfel varianta antrepozitului;

-Reexportul, caz in care din nou importatorul este interesat sa amane plata taxelor vamale de import;

-Exportul, cand formalitatile vamale au fost indeplinite, dar din conditii contractuale sau de transport, expedierea din tara nu poate fi facuta imediat;

-Plasarea marfurilor sub alt regim vamal suspensiv;

-Abandonarea marfurilor in favoarea statului;

-Distrugerea marfurilor sub control vamal.

Titularul antrepozitului este administrator sau gestionar al acestuia, iar antrepozitarul este titularul operatiunii de plasare a marfurilor sub regimul vamal de antrepozitare. Bunurile, inclusiv proviziile, descarcate de pe vase naufragiate sau avariate in apele nationale ori teritoriale ale Romaniei, sunt considerate in regim de antrepozit vamal.

Antrepozitele vamale in care marfurile pot fi depozitate sub regimul de antrepozit vamal sunt urmatoarele:

1) antrepozit public de tip A, in care depozitul si marfurile sunt sub raspunderea detinatorului depozitului;

2) antrepozit public de tip B, in care depozitul si marfurile sunt sub responsabilitatea fiecarui antrepozitar;

3) antrepozit privat de tip C, in care detinatorul marfurilor este si antrepozitar al marfurilor;

4) antrepozit public de tip D, care este cel gestionat de autoritatea vamala.

Intr-un amplasament pot fi admise mai multe tipuri de antrepozite vamale, cu conditia ca fiecare tip sa fie amplasat in incaperi sau in incinte separate. Antrepozitele de tip A-C se infiinteaza in amplasamente sau in perimeter précis determinate, acceptate de biroul vamal in a carui raza teritoriala se afla acestea.

In cazul antrepozitului de tip D autoritatea vamala desemneaza amplasareaw acestuia. Autorizatia de antrepozit vamal poate fi acordata daca antrepozitarea vamala este destinata in principal stocajului de marfuri, fara a se exclude posibilitatea efectuarii de operatiuni de manipulare uzuala de pesfectionare active sau de transformare sub control vamal.

Autorizatia de antrepozit vamal intra in vigoare de la data eliberarii sale sau de la data mentionata in autorizatie. Autorizatia de antrepozit vamal poate fi folosita pentru una sau mai multe operatiuni de plasare sub regim de antrepozit vamal.

In autorizatia de antrepozit vamal se precizeaza autoritatea vamala competenta sa efectueze controlul antrepozitului vamal. In cazul marfurilor care reprezinta un pericol, al celor susceptibile de a altera alte marfuri sau al celor care necesita instalatii speciale, in autorizatie se precizeaza obligatia de plasare in locuri special echipate in vederea stocarii.

Autorizatia de antrepozit vamal poate fi revocata cand nu mai sunt indeplinite conditiile avute in vedere la acordarea autorizatiei sau daca autoritatea vamala constata ca antrepozitul vamal nu mai este suficient utilizat pentru a se justifica mentinerea acestuia.

Revocarea se comunica titularului de antrepozit vamal. Masura putand fi contestata la instanta in contencios administrativ competenta. Daca pana la expirarea termenului de antrepozit vamal marfurile nu au primit o alta destinatie vamala, autoritatea vamala, din oficiu, incheie regimul vamal de antrepozit si incaseaza taxele vamale si drepturile de import, pe baza unui act constatator.

Pentru marfurile depuse in aceste antrepozite se elibereaza deponentului o recipisa-warant, compusa din doua parti: recipisa de depozit si warantul (buletinul de gaj), iar in registru ramane talonul . Recipisa de deposit este documentul prin care antrepozitarul recunoaste ca a primit marfurile celui al carui nume se afla indicat in titlu, in recipisa este identificata, de asemenea, marfa data in deposit. Aceleasi indicatii sunt cuprinse atat pe warrant cat si pe talon.

c) Perfectionarea activa a marfurilor:

Conform art. 187-236 din Regulamentul vamal roman, regimul de perfectionare activa reprezinta importul temporar al marfurilor care urmeaza sa fie exportate intr-un termen determinat, dupa ce au fost supuse unor operatiuni de prelucrare sau perfectionare.

Regimul de perfectionare activa se poate realize prin doua sisteme:

-perfectionarea activa cu suspendarea drepturilor de import, aceasta se acorda in situatia in care marfurile de import raman in proprietatea partenerului extern, regimul de perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import, permite utilizarea, prin compensatie, a unor marfuri romanesti eghivalente cu cele care urmeaza sa fie primate din import si care in mod normal ar trebui utilizate;

-perfectionarea activa cu restituirea drepturilor de import numita si compensare prin echivalent, acesta se aplica atunci cand are loc un transfer de proprietate, marfurile de import facand obiectul unei tranzactii de vanzare-cumparare, sau de alta natura.

d) Transformarea sub contol vamal a marfurilor:

Transformarea sub control vamal permite introducerea de marfuri pe teritoriul statului, pentru a le supune unor operatiuni care le modifica starea lor initiala, fara ca ele sa fie supuse taxelor vamale de import si fara aplicarea de masuri de politica comerciala. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduce in circuitul economic, cu plata drepturilor de impozit. Operatiunile de transformare permise sunt:

-transformarea in mostre prezentate in aceeasi stare sau sub forme de colectii;

-reducerea la starea de deseuri ori resturi sau distrugerea;

-denaturarea;

-recuperarea de parti sau elemente;

-repararea si/sau distrugerea in vederea remedierii efectelor avariilor suferite;

-manipulari uzuale care pot fi efectuate in antrepozite vamale sau zonele libere.

In Romania, lista marfurilor ce pot fi plasate in regim de transformare sub control vamal este stabilita prin hotarare de Guvern.

e)Admiterea temporara a marfurilor:

Regimul de admitere temporara permite utilizarea pe teritoriul Romaniei, cu exonerare totala sau partiala de drepturi de import si fara alpicarea masurilor de politica comerciala, a marfurilor straine destinate a fi reexportate in aceeasi stare cu exceptia uzurii lor normale.

Autoritatea vamala fixeaza un termen in cadrul caruia marfurile trebuie sa fie reexportate sau sa primeasca o noua destinatie vamala.

Termenul aprobat trebuie sa permita ca scopul utilizarii sa poata fi realizat. Sunt admise in regim de admitere temporara cu exonerare totala a platii taxelor vamale si a drepturilor de import urmatoarele bunuri:

materialul professional;

bunurile destinate sa fie prezentate sau utilizate la expozitii;

materialul pedagogic si stiintific, piese de schimb si accesorii;

materialul medico-chirurgical si de laborator destinat spitalelor;

materialul destinat sa fie utilizat pentru inlaturarea unor catastrofe;

ambalajele;

unele categorii de marfuri;

mijloacele de productie pentru inlocuire;

marfuri de ocazie;

efectele personale si bunurile introduse in tara in scopuri sportive;

pentru animalele vii de orice specie pentru transhumanta sau pasunat;

material de propaganda turistica;

penrtu bunuri care sunt introduse temporar in Romania in situatii deosebite.

f) Operatiunile de leasing:

STUDIU DE CAZ.

DEPISTAREA BUNURILOR CONTRAFACUTE

In urma evaluarii realizata de experti ai Comitetului European pe Probleme de Criminalitate pe linia masurilor luate de autoritatile din majoritatea statelor membre UE in domeniu combaterii spalarii banilor si produselor contrafacute, Romania a fost apreciata ca fiind un „factor important in lupta internationala impotriva contrafacerilor”.

Printre motivatiile incluse in aceasta evaluare – prezentata intr-un document de lucru, editat sub egida Consiliului Europei si publicat la Strasbourg – se regaseste si aceea ca tara noastra a adoptat cadrul legislativ necesar luptei impotriva contrafacerilor (acesta perfectionandu-se continuu, conform cu cerintele internationale din acest domeniu), iar actiunile intreprinse de autoritarile romane au condus la scaderea acestui tip de criminalitate si la cresterea nivelului educatiei consumatorilor.

Falsificarea este operatia de imitare, substituire, reconditionare, reconstituire, transformare, denaturare, alterare a caracteristicilor de calitate ale unui produs, în scopul obtinerii unor produse asemanatoare cu cele originale si în vederea realizarii unor venituri ilicite (foloase necuvenite).

Datorita sumelor considerabile obtinute de pe urma acestor activitati fenomenul s-a extins aproape în toate tarile lumii.

In zilele noastre se poate spune ca <totul se falsifica> de la marfuri textile , bijuterii , pana la acte si opera de arta.

In marile centre comerciale din Romania se vand copii contrafacute ale produselor de lux, precum articole sport, parfumuri, genti sau obiecte vestimentare, iar clientii platesc pentru ele aproape aceiasi bani ca si pentru obiectele originale

Acestea sunt concluziile desprinse in urma unui seminar pe tema industriei luxului, organizat de CPP Management Consultants. “Aflat in vizita la Bucuresti, vicepresedintele Dolce & Gabbana a descoperit produse copiate ale firmei, care se vindeau in cele mai mari centre comerciale din Capitala, in magazine amplasate in vazul lumii“, a afirmat Oliver Petcu, reprezentantul CPP.

Producatorii si comerciantii autohtoni, dornici de profit, pun in vanzare produse vestimentare sau chiar parfumuri pe care aplica numele unei marci importante, insa acel produs nici macar nu exista in linia originala.

Marcile, stantele, chiar si hologramele sunt copiate astfel incat produsele se aseamana foarte mult cu cele originale. Aceste falsuri se vand la preturi apropiate cu cele ale marcilor pe care le imita. “Clientii nu stiu ce cumpara, li se spune ca produsul este unul original. In strainatate, produsele contrafacute sunt mult mai iefine decat cele pe care le copiaza“, a declarat Despina Andrei, director de marketing al Alsa Boutique. “Falsuri se vand peste tot, chiar si la Milano, insa magazinele care comercializeaza astfel de produse sunt amplasate in zone mai periferice“, a explicat Oliver Petcu.

Falsificarea marcilor de lux este foarte profitabila, fiind folosita aproape peste tot in lume. “Potrivit unor estimari, din aceasta industrie se castiga 200-300 miliarde de dolari anual, iar in zona occidentala pierderile estimate in locuri de munca se ridica la circa 200.000 de locuri“, a declarat Stelica Nicula, director in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului.

El a apreciat ca fenomenul va lua amploare datorita globalizarii comertului. Toate tarile duc o lupta permanenta pentru eradicarea fenomenului contrafacerilor.

Franta este unul dintre statele afectate serios de acest flagel, iar aici s-a instaurat o legislatie specifica in acest sens, formandu-se in acelasi timp un Comitet National Anti-contrafaceri. “Amenzile pentru contrafacere se ridica in Franta la 500.000 de euro, iar fapta se poate pedepsi cu inchisoare pana la cinci ani“, a afirmat Stelica Necula.

Legislatia romaneasca prevede amenzi intre 10 milioane si 1.000 de milioane de lei pentru comercializarea produselor contrafacute, iar daca produsul pune in pericol sanatatea consumatorilor, amenda se poate ridica chiar la un miliard de lei.

In zilele noastre retelele care se ocupa cu falsificarea au invadat lumea intreaga.

Cele mai multe produse falsificate vin din Extremul Orient ca de exemplu Taiwan , Singapore , China si din Europa – Turcia , ele ducand la afectarea sanatatii si securitatii consumatorului.

Piata falsificarilor se intinde din Asia pana in Europa , Africa si cuprinde Canada si SUA.

Chiar daca produsele trec prin vama ele nu sunt bine controlate si de aceea patrund in orice tara . Consumatorul isi poate da seama ca produsul este falsificat daca acesta are un pret mult mai mic decat produsul original.

Pe plan mondial falsificarea a luat un avant semnificativ odata cu folosirea tehniciilor de ultima ora, astfel incat falsificatorii se bucura de reusita si de un profit cat mai mare de pe urma vanzarilor facute mai ales daca consumatorii sunt neinformati corespunzator.

Profitul ce mai mare se obtine la produsele valoroase din punct de vedere artistic si de lux contrafacute cum sunt de exemplu mobila , obiectele de arta , articole sportive.

Falsificarea reprezinta in ziua de astazi circa 80% din totalul marfurilor aflate pe piata plecand de la lucruri minore pana la cele recunoscute ca valoare.

Cele mai raspindite cazuri de falsificare sunt incercarile de a crea confuzie in mintea consumatorilor.

De exemplu, aparand pe piata cu un produs necompetitiv, o firma oarecare incearca sa aplice o marca ce se aseamana foarte mult ("pina la confunzie") cu marca binecunoscuta a concurentului, produsele caruia se bucura de un succes constant pe piata. Au devenit deja banale confuziile de genul REEBOK – REABOK, PANASUNIC – PANASONIC, MULINEX – MOULINEX, ABIBAS – ADIDAS etc.

In asemenea cazuri infractorul mizeaza pe faptul ca in mintea consumatorului se produce involuntar o asociatie a marfii din vitrina cu buna calitate a produsului inscriptionat cu o marca renumita. "Piratii" din domeniul proprietatii industriale mai recurg si la o astfel de "manevra": inregistreaza pe numele lor marcile sau denumirile altor intreprinderi in scopul extorcarii ulterioare ("legitime"!)a unor sume considerabile. Si deseori acest lucru le reuseste.

Piata este inundata de produse falsificate (mai ieftine, desigur), marcate cu astfel de nume faimoase ca NESCAFE, DOVE, CHRISTIAN DIOR, PUMA, SONY, MONTE CARLO etc.

Fenomenul falsificarii a inceput sa capete o amploare tot mai mare, devenind aproape o obisnuinta pentru cei mai multi dintre noi, de la buticul de cartier care vinde Adidas made in China si pana la marile lanturi de magazine care calca pe de laturi in ceea ce priveste produsele falsificate

Fara indoiala, falsurile se numara printre cele mai vechi indeletniciri ale omului.

Incaltamintea isi are origine in cele mai vechi timpuri cand omul a realizat-o pentru a nu mai simtii temperiile vremii.

Cu timpul aceasta s-a dezvoltat si pe diferite ramuri ,de la cele pentru ocazii speciale pana la incaltamintea sport folosita atat de sportivi dar si de omul obisnuit, ea oferindu-i o mai mare posibilitate de miscare .

Romanii cheltuiesc anual sute de milioane de dolari pe bunuri falsificate. Unii se pacalesc, unii vor sa se dea mari pe bani putini, pe altii pur si simplu nu-i intereseaza. Cert e ca alimenteaza astfel o afacere cu radacini la mii de kilometri distanta.

In Romania, in anul 2004 peste 60% dintre produsele sport erau false si numarul lor era in crestere datorita dezvoltarii tehnologiilor de varf.

Firma ADIDAS ,de exemplu, este cea mai cunoscuta in productie de incaltaminte sportiva. Aceasta a inceput sa evolueze in anul 1925 intr-un mic orasel din Germania la 12 mile nord de orasul Nuremberg , iar creatorul Adolf "Adi" Dassler “Das”a realizat nevoia aparitiei incaltamintei sport, pentru performante atletice dand numele de “Adidas” chiar de la numele lui.

Produsele sale au ajuns sa fie foarte cunoscute si apreciate, fiind vandute in peste 200 de tari din intreaga lume.

In anul 1949 in data de 18 august firma este inregistrata ca o companie numita dupa fondatorul sau 'Adi' de la Adolf si 'Das' de la Dassler.

Firma ADIDAS a cumparat marca CONVERS cu 335 milioane $ pentru a-si mari veniturile si compania .

Produsele originale fiind foarte bine vandute le-a dat o idee “geniala” falsificatorilor. Astfel a inceput o noua industrie aceea de a falsifica adidasii. La inceput nu au fost chiar asa de bine reprodusi , dar odata cu dezvoltarea tehnologiei ei sunt raspanditi in aproape toate tarile.

Pentru a creste puterea de munca si productia multe firme isi muta locatiile in tari unde forta de munca este mai ieftina , de aceea majoritatea produselor au inscriptionat <made in China>. .

Majoritatea falsurilor de adidasi provine din Asia.

In zilele noastre produsele acestea – falsurile – sunt bine lucrate si trebuie cunoscute in detaliu pentru a nu ne pacali cand vrem ceva original.

Pe plan mondial ordinea incaltamintei sport este : NIKE (33.3%) , ADIDAS(15.7%) , PUMA (1.9%) conform Institutului <Sporting Goods Intelligence>.

Incaltamintea NIKE produsa in alte tari cu precadere in Europa este colectata ajungand in Belgia la un mare depozit unde este verificata calitativ si livrata apoi in Europa si in Romania

Piata romaneasca este invadata de incaltamine sport, dar 80-90% nu este originala , provenita din partea Asiei.

Ea este facuta cu tehnologie de ultima ora si imita foarte bine produsele originale. Chiar in marile magazine din Bucuresti cum ar fii Unirea , Cocor se gasesc si produse falsificate alaturi de altele care se vor originale in acelasi magazine.

Intr-un studiu pe plan mondial la sfarsitul anului 2004 “Non lo sa” are un procent de 33% in vanzarea de marca ceea ce este foarte bun, urmat de NIKE care are doar un procent de 25% iar ADIDAS numai 5%.

Multe dintre firmele mari isi fac reclama aducand mari personalitati ale vremurilor noastre ,astfel NIKE este reprezentata prin Manchester United , International Milano, Barcelona (Romaldinho); ADIDAS prin intermediul lui David Beckham iar echipe ca Bayer Munchen,Real Madrid , din Romania de Ilie Nastase, LOTTO prin Juventus Torino, Dinamo , din Romania de Razvan Lucescu.

In 2006, PUMA devene marca sportiva cea mai "admirata" si mai "solicitata" din lume.Din toamna anului 2002, Zeitz a anuntat inceperea celui de al treilea "cincinal" (faza a 3-a a programului de dezvoltare) care pana in 2006 trebuie sa faca din Puma "marca sportiva cea admirata si mai solicitata din lume".

Este vorba de o crestere anuala a ratei cifrei de afaceri cu doua cifre si vanzari de 2 miliarde EURO. Tanarul lider al articolelor de sport il citeaza, in diferite ocazii, pe Muhammad Ali, fostul campion mondial de box profesionist, care spunea ca "Puma zboara ca un fluture si inteapa ca o viespe".

Marile firme au adus in reclama lor pe diferite personalitati al vremurilor noastre pentru a pune in valoare calitatea si originalitatea produselor scoase la vanzare.

In Romania portul Constanta este locul unde se descarca produsele aduse pe cale maritime din diferite tari si chiar continente (Asia). Se pare ca legislatia cu care intra marfurile in port si punctele vamale este favorizata de personalitati cu functi de decizie care au legaturi si cunostinte foarte bune in domeniul contrafacerilor/ falsificarilor.

Peste 127.000 de perechi de incaltaminte sport contrafacute si confiscate au fost distruse pe 5 octombrie 2004, la sediul Lafarge din Medgidia. "Arderea pe rug" a celor 77 tone de pantofi reprezinta o premiera nationala atat prin alegerea variantei distrugerii, cat si prin cantitatea impresionanta.

Reprezentantii titularilor drepturilor de proprietate intelectuala au precizat ca donatia produselor in cauza nu a fost posibila. "Era foarte dificil sa facem donatia acestora, intrucat era greu sa facem o selectie", a declarat Toma Ehmer, director Puma Germania. Nu mai trebuie amintite cazurile deja de notorietate, in care produsele donate si-au schimbat "pe traseu" destinatia.

Altfel spus, exista riscul ca produsele contrafacute si confiscate care urmau sa ia drumul caselor de copii si batrani sa apara in magazine, la comercializare.

Pe de alta parte, distrugerea acestei cantitati impresionante de marfa confiscata s-a dorit a fi un semnal.

Distrugerea in sine reprezinta un semnal puternic, tocmai pentru ca nu vom mai permite intrarea in tara a acestor marfuri", a declarat, la acea data ,la "Conferinta Internationala pentru Combaterea Contrafacerilor", organizata de Imprimeria Nationala, Gabriel Turcu, presedintele R.E.A.C.T. Romania. Zecile de tone de pantofi sport Puma si Reebok distruse provin din Turcia, aflata pe primul loc in topul tarilor din care este "aprovizionata" piata produselor contrafacute din Romania, si nu numai.

Containerele cu incaltaminte au devenit proprietatea privata a statului roman, imediat ce a expirat termenul de 120 de zile de pastrare sub supraveghere vamala. Imediat dupa aceasta, titularii drepturilor de proprietate intelectuala, in acest caz reprezentantii firmelor Puma si Reebok, au luat decizia in ceea ce priveste "viitorul" produselor. "Distrugerea de la Medgidia a fost una dintre cele mai mari realizate vreodata.

Din pacate, abia acum incepem sa realizam amploarea acestui fenomen", a mai precizat Turcu, facand astfel, indirect, referire la autoritatile care in trecut nu s-au implicat suficient. Marfurile distruse au fost depistate de politisti la inceputul anului 2004 in Portul Constanta. "Daca pantofii sport contrafacuti ar fi ajuns pe piata, s-ar fi creat o concurenta neloiala firmelor adevarate", a declarat, ieri, ministrul controlului, Ionel Blanculescu.

O pereche de pantofi Puma distrusa pe 5 octombrie 2004 valora doar cativa eurocenti, in timp ce cei adevarati costa milioane bune.

Frontiera maritima a Romaniei este fortata cu marfa contrafacuta, care poarta ilegal marcile unor firme celebre, transmite Infostar. Produse contrafacute provin din China, fiind marfuri de calitate inferioara, inscriptionate cu etichetele unor firme de renume pe piata mondiala, respectiv adidasi Puma, si alte produse.

Scopul este comercializarea acestora la preturi mult mai mari decit valoarea reala. Depistarea acestui fenomen a fost posibila si ca urmare a modificarilor legislative realizate la nivelul tarii noastre, care permit autoritatilor cu competenta la frontiera, efectuarea unor controale amanuntite si asupra marfurilor care tranziteaza Romania.

Analizind acest nou fenomen din perspectiva destinatiei produselor in cauza, s-a constatat existenta a trei rute principale, respectiv China – Romania – SUA, China – Romania si China – Romania – Republica Moldova. In domeniul drepturilor de proprietate intelectuala, in anul 2003, au fost depuse la Autoritatea Nationala a Vamilor un numar de 86 de cereri de interventie, efectuandu-se 58 de retineri de marfuri susceptibile a fi contrafacute si anume: -42.382 de bucati de obiecte de imbracaminte,

– 26.950 de perechi de sosete,

-37.088 de perechi de incaltaminte (Adidas, Nike, Puma, Reebok etc.),

– 466 de sepci (Adidas, Nike), 2.521 de cosmetice (parfumuri si rujuri),

-16.006 de telefoane mobile si accesorii (Nokia, Siemens),

-38.400 de kg de detergenti etc.

Avind in vedere amploarea acestui fenomen si efectele sale asupra economiei nationale, Politia de Frontiera Romana si Autoritatea Nationala a Vamilor isi propun, in colaborare cu celelalte institutii abilitate, sa continue si sa intensifice controalele pe aceasta linie, in vederea depistarii si luarii masurilor legale ce se impun impotriva celor ce se ocupa cu acest gen de activitati.

Peste 78% din incaltamintea sport care ajunge in picioarele romanilor este contrafacuta, desi etichetele aplicate de catre vanzatorii autohtoni arata ca romanii cumpara numai produse din categoria celor de lux.

Controalele efectuate de catre inspectorii A.N.P.C. au scos la iveala ca, la nivelul intregii tari, comerciantii ofereau spre vanzare incaltaminte sport de proasta calitate, de provenienta necunoscuta, in valoare de peste 15 miliarde de lei.

De asemenea, s-a descoperit ca piata romaneasca este invadata de incaltaminte sport, care este contrafacuta, dar poarta insemnele unor marci celebre: Adidas, Kiltec, Reebok si Nike. Inspectorii ANPC au dat amenzi de peste sapte miliarde de lei si au oprit de la comercializare produse in valoare de 14 miliarde de lei.

Asociatia R.E.A.C.T. reprezinta in Romania, interesele a aproape 200 de companii straine cunoscute, din mai multe domenii: Nike, Puma, Tommy Hilfiger, Adidas, Ericsson, Nokia, Lacoste, Bic, Diesel, Giorgio Armani, Bosch, Canon etc. Presedintele Gabriel Turcu spune ca, in aceasta perioada, au fost aduse pe rol peste 200 de cauze in care sunt implicate 70 de firme mari, victime predilecte ale contrafacerilor.

Una dintre companiile afectate este Reebok. Dan Tudose, director de vanzari Kraus & Co., unic importator autorizat al marcii in Romania, spune ca in ultimul timp se vede o usoara scadere a volumului de produse contrafacute. “Autoritatile au inceput sa fie mai atente la ce trece prin vami si sa opreasca mai multe transporturi. Am incredere ca daca vor continua sa fie vigilente, numarul falsurilor se va diminua". si distribuitorii Nike, Elmec Romania, sunt in prima linie. Ei spun ca in 2003, vamesii, politistii si cei de la Protectia Consumatorului au facut ca 70.000 de perechi de pantofi sport, 30.000 de haine si 20.000 de accesorii, toate contrafacute, au fost oprite in vami. Specialistii din cadrul Directiei de Investigare a Fraudelor din IGP confirma ca au intrat si ei pe fir cu mai multa eficienta, dupa ce, in decembrie 2003, a fost adoptata o lege care stabileste o strategie la nivel national privind proprietatea intelectuala”.

Falsul este realizat din materiale de proasta caliate iar pretul este pe masura, si mai exista si falsul bine facut cu materiale de buna calitate aproape original , iar comercializarea se face la un pret mediu de 50$ = 1.500.000-1.700.000 lei .

Falsul se recunoaste peste tot dupa calitatea talpii(este din material plastic, cauciuc = se rupe dupa un timp cand este supusa folosirii, material prima –inlocuitori de piele ieftini, asamblarea, emblema marcii si insemnele distinctive). Astfel in lume sunt ca exemplu : Nike- Mike sau Jike , Adidas – Adibas, Lotto- Scotto, Reebok – Reabok, etc.

In cazul contrafacerilor grosolane, cumparatorii trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte: pretul acestor produse este mult mai mic, cu 10-50%, comparativ cu cel al produselor originale, deoarece falsificatorii urmaresc ca marfa falsificata sa se vanda mult mai repede decat cea originala.

De regula, acestea se comercializeaza in majoritatea cazurilor la tarabe, boutique-uri, bazaruri, locuri accesibile pentru oamenii ocupati.

Falsurile nu sunt insotite de documente, cum ar fi declaratia de conformitate, instructiuni de folosire sau certificatul de garantie.

Ambalajele, precum si etichetele sunt realizate din materiale de proasta calitate. Informatiile de pe ambalaj sunt incomplete, lipseste adresa producatorului sau, in cele mai multe cazuri, se ofera un numar de mobil sau o casuta postala.

Asemanarea denumirii unor marci de produse (servicii) prin suprimarea sau adaugarea unei litere, a unei cifre, a unui sufix (de exemplu "Reabok" în loc de "Reebok", care este produsul original de încaltaminte sport);

Absenta unor elemente de siguranta (care atesta ca acel produs este original):

cutia originala a produsului;

impachetarea in hartie de calitate ;

modelul sa corespunda cu ceea ce este in reclame si dat de catre producator ;

sa aiba fetele din piele sau materialele corespunzatoare descrierii ;

sa aiba holograma –unele au – si codul de bare, un numar unic care sa-I ateste originalitatea;

mostre din ce e facut produsul;

denumirea producatorului , importatorului ;

adresa producatorului si a importatorului.

certificat degarantie.

Odata ce constatam ca produsul nu corespunde trebuie sa ne adresam atat celui de unde l-am luat dar si in ultimul caz O.P.C.-ului care va solutiona problema.

Echipamentul sportiv al mileniului III are la baza stiinta biomecanica – perna de aer – care poate avea efecte negative asupra oaselor si muschiilor datorita miscarii mari a individului ceea ce va duce la o imbogatire a materialelor prin introducerea de materiale noi cu o densitate mai mare pentru partea mediana a talpii, deci o generatie de piei semisintetice – resturi de piele – care imbunatatesc confortul in purtare. Marfurile falsificate nu au la baza concepte noi chiar daca designul seamana foarte mult.

Falsificarea este de doua feluri :

=> falsificarea notorie – materialele sunt de proasta calitate, executia este slaba , se poate vedea cu ochilu liber , iar pretul este scazut ;

=> falsificarea exexutata bine – materialele sunt de buna calitate chiar foarte bune uneori provenite de la chinezi , pretul este mediu in jur de 50$.

Calitatea talpii – produsele falsificate au un cauciuc comun , mase plastice care nu prezinta flexibilitate si confort , se murdaresc foarte repede , se tocesc si se rup repede. La portiunea de imbinare se vad urme de lipire si cedeaza repede cusaturile la purtarea de lunga durata.

Materiile prime – piesele ansamblului superior sunt din materiale ieftine , inlocuitori de piele de buna calitate .

La executarea asamblarii se observa urme de la lipire si asamblare de proasta calitate, nu prezinta o perfectiune la imbinare.

Emblemele sunt uneori mai mari sau cu defecte ceea ce la produsele originale nu se intalneste asa ceva .

Logoul de pe podusul falsificat nu seamana cu cel original si semnele distinctive nu apar .

Din noiembrie 2000 in Romania s-a impus o lege privind falsurile de echipamente sportive care stabileste raspunderile persoanelor si institutiilor implicate in activitatea de falsificare .

Nici produsele nealimentare nu sunt "in regula". In urma unor controale, A.N.P.C. a descoperit ca aproape 80% din incaltamintea scoasa la vanzare este contrafacuta, adusa, in cele mai fericite cazuri, din Thailanda si din China, de o calitate indoielnica.

In unele cazuri, micii "intreprinzatori" nu se sfiesc sa "scrie" pe incaltamintea sport, produsa cine stie pe unde, marcile unor firme de renume, "ca sa scoata un pret mai bun".

Autoritatile locale recunosc ca pe piata constanteana, spre exemplu, e greu sa gasesti un produs original, asta in conditiile in care 80% dintre cazurile grave de contrafacere au fost depistate in Portul Constanta.

Toate produsele contrafacute comercializate nu numai ca provoaca importante pagube economiei romanesti, ci reprezinta si un real pericol pentru sanatatea cumparatorului. Daca acum cativa ani contrafacerile vizau doar marcile considerate de lux, in prezent, falsurile afecteaza toate categoriile de produse. Din pacate, in Romania se contraface aproape orice, de la alimente la lucruri de valoare ridicata.

Contrafacerile au pagubit companiile europene cu sume cuprinse intre 400 si 800 milioane de euro pe piata interna si cu doua miliarde de euro in afara granitelor UE.

Un proiect de modificare a Legii nr. 202/2000 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire, in care este vorba despre cateva amendamente care sa scurteze procedura necesara de la reclamarea pana la distrugerea produselor contrafacute. In ceea ce priveste implicarea Ministerului Public in acest proces de combatere a contrafacerilor, rolul ce ii revine este esential, parchetele fiind cele care, in orice cauza penala, fac legatura dintre cercetarea organelor de Politie si instantele de judecata.

In Franta, fiecare persoana care cumpara si este depistata de stat ca are produse falsificate si nu anunta institutille care se ocupa cu aceasta probema sunt amendate/sanctionate cu sume destul de mari .

In Romania exista cateva legi si hotarari de guvern astfel :

Legea nr. 37/16.01.2002 privind aprobarea O.G. nr. 58/2000 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor;

O.G. nr. 88/2000 privind finantarea centrelor de consultanta si informare a consumatorilor (abrogata prin Legea nr. 37/16.01.2002 privind aprobarea O.G. nr. 58/2000 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 21/1992);

H.G. nr. 261/11.05.1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea incaltamintei destinate populatiei;

H.G. 26/17.01.2002 privind stabilirea conditiilor de etichetare a materialelor utilizate la producerea principalelor componente ale articolelor de incaltaminte destinate vanzarii catre consumatori.

"Cel mai frecvent se falsifica produsele cu valoare adaugata mare si o cu rata ridicata a vanzarilor, cum ar fi: cosmetice, imbracaminte, incaltaminte sport, pietre pretioase, produse din sticla, ceasuri.

Factorii care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen sunt puterea scazuta de cumparare a romanilor, dorinta acestora de a achizitiona produse de marca la preturi mici, precum si gradul scazut de informare in legatura cu modul de apreciere a calitatii produselor", a declarat Costel Stanciu, presedintele A.P.C. Romania.

Oricum, chiar daca pedepsele ar fi mult mai dure, falsurile se vor gasi pe piata atata vreme cat va exista cerere pentru ele. Marcile originale si autoritatile subliniaza dezavantajele pe care cumparatorul si le asuma atunci cand achizitioneaza un astfel de produs: calitatea proasta si lipsa garantiei si a service-lui.

Intervievati cu privire la diverse aspecte legate de fenomenul contrafacerilor, romanii, in general, s-au declarat in cea mai mare parte impotriva acestuia. Principalul motiv care ii indeamna pe oameni sa cumpere produse contrafacute este saracia, declara 55% dintre cei intervievati de catre INSOMAR, in timp ce 27% aleg produsele false pentru ca au un pret convenabil.

Pusi in situatia de a alege intre doua produse de acelasi fel cu preturi comparabile, dintre care unul romanesc si celalalt strain, 69% din persoane l-ar prefera pe cel romanesc, in defavoarea celui strain.

Motivul acestei alegeri este simplu: 47% considera ca pretul este mult mai accesibil, in timp ce alti 39% apreciaza calitatea marfii romanesti. Interesant este si faptul ca 8% din cei intervievati declara ca ar cumpara produsul romanesc din patriotism.

Sondajul reflecta faptul ca romanii cunosc institutiile in drept carora trebuie sa li se adreseze; astfel, 68% s-ar duce sa reclame la Oficiul pentru Protectia Consumatorului, in timp ce numai 5% ar prefera sa nu mearga nicaieri.

In opinia lor, marfurile cel mai des contrafacute sunt Adidas 9,2%, urmat de Nike 5,8% si diverse sortimente de parfumuri. 63% din romani s-au aflat macar o data in postura de a cumpara un produs contrafacut, considerand ca este veritabil. 28% din romani s-au inselat si au apreciat drept originale produsele alimentare, 26% – cand au cumparat incaltaminte si 19% – in privinta imbracamintei.

Desi se declara impotriva falsificarii produselor, 54% din romani ar cumpara un produs chiar daca ar sti ca este contrafacut; cel mai adesea, ei ar prefera sa achizitioneze cu buna-stiinta imbracaminte contrafacuta – 46% , incaltaminte – 20% si produse alimentare – 17%.

Acest sondaj este in masura sa releve inca o data ca saracia este cu adevarat motorul sustinerii contrafacerilor. Astfel, 31% din cei chestionati au declarat ca nici macar nu au bani pentru strictul necesar, in timp ce la alti 46% banii abia le ajung de pe o zi pe alta.

Falsificarea este si va ramane un fenomen greu de indepartat atat de pe piata romaneasca dar si de pe pietele internationale atata timp cat controlul la vama si in porturi este superficial.

In fiecare zi se falsifica alte si alte marfuri, iar daca acest fenomen nu o sa inceteze vom ajunge sa nu mai avem produse de calitate si originale

Pentru a cumpara un lucru si pentru a fi convinsi ca este original trebuie sa-i cunoastem calitatiile care le obtinem numai de la magazinele specializate, reclame si chiar de la producatori astfel vom putea afirma ca am cumparat un produs original si de calitate.
Proprietarii de marci inregistrate sunt autorizati sa urmareasca cu insistenta orice forma de infractiune potentiala asupra marcilor lor, altfel isi asuma riscul de a se considera ca au renuntat la respectiva marca. Aceasta inseamna ca daca proprietarul afla de o potentiala folosire neautorizata a unei marci, el trebuie sa incerce sa previna repetarea acestui fapt.

Politia de Frontiera Romana este nominalizata in mod distrinct in documentul european, cu aprecieri pozitive pentru modul cum a acționat în domeniul protecției drepturilor de proprietate intelectuală, fiind prezentate si trei dintre cele mai importante cazuri ale institutiei noastre, inregistrate in anul 2007.

In anul 2007, au fost depistate bunuri contrafacute in valoare de aproximativ 130 milioane lei; in luna ianuarie 2008, valoarea contrafacerilor se ridica la aproximativ 6 milioane.

Polițiștii de frontieră, în colaborare cu lucrătorii vamali, au depistat anul trecut bunuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală a caror valoare totala, daca ar fi fost comercializate la pretul produselor originale, este de aproximativ 129.920.000 lei.

Descoperirile – efectuate in baza informațiilor obținute in procesul muncii și a analizei de risc pe principalele rute internaționale de transport – au constat in :

20.508 unități optice de stocare (CD-uri și DVD-uri) piratate, fiind ridicată în vederea confiscării și aparatură performantă folosită la producerea acestora;

704.465 buc. articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și lenjerie contrafăcute;

23.336 bucăți produse de parfumerie contrafăcute;

527.720 pachete țigarete contrafăcute;

6.672 componente auto contrafăcute;

12.506 litri alcool contrafăcut;

58.905 accesorii GSM contrafăcute;

6.516 articole sport contrafăcute;

1.545.700 articole sanitare;

72.500 brichete;

32.082 buc.alte produse (ceasuri, jocuri, tocuri ochelari).

De la inceputul anului 2008 si pana in prezent, valoarea totala a marfurilor contrafacute depistate se ridica la 5.885.840 lei, acestea constand in : CD-uri si DVD-uri (2.360 buc.), LSD (19.248 buc.), articole electronice si electrice (11 buc.), incaltaminte (9.428 perechi), articole de vestimentatie (58.428 buc.) etc.

Din analiza fenomenului infractional, rezulta ca rutele folosite pentru introducerea marfurilor contrafacute in Romania sunt :

pentru textile :

China – România – pe mare

China – R. Moldova – România

Turcia – România

Turcia – România – R. Moldova

pentru CD –uri și DVD – uri :

R. Moldova – România

pentru tigari :

Transnistria, Belarus, Federatia Rusă și R.Moldova – România – țări UE

China, Hong Kong – România – țări UE

România – țări UE

De asemenea, produsele cel mai frecvent falsificate sunt cele cu valoare adaugata mare si o rata ridicata a vinzarilor (produse cosmetice, piese de schimb auto, produse petroliere, pietre pretioase, produse din sticla, produse ceramice, textile, încaltaminte sport, ceasuri, software, telefoane mobile, moneda).

Din punct de vedere al cetateniei faptuitorilor, acestia provin din Romania, China, Turcia, Bulgaria, R. Moldova etc.

Printre cazurile semnificative, prezentate inclusiv in documentul european, mentionam:

1. La 10 zile de la lansarea oficială în România de către președintele companiei Microsoft, Bill Gates, a sistemului de operare Windows Vista, polițiștii de frontieră au descoperit și anihilat o rețea care pirata și distribuia CD-uri și DVD-uri cu acest sistem de operare și filme artistice, pe „piața neagră” de desfacere din sud-vestul României. Au fost descoperite 6.500 DVD inscripționate, 2 calculatoare performante, scanere și imprimante, profitul celor implicați ridicându-se la peste 70.000 lei (20.500 EURO).

2. Politistii de frontiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera au confiscat, de la sediul unei firme din Arad, aproximativ 2.500 de piese si subansamble contrafacute, administratorul societatii fiind cercetat penal. Majoritatea pieselor erau componente din sistemele de directie si franare ale autoturismelor, iar comercializarea lor pe piata de profil din Romania punea grav in pericol siguranta circulatiei rutiere.

Daca ar fi fost comercializate la pretul produselor originale, bunurile s-ar fi ridicat la valoarea de aproximativ 207.000 euro.

Politistii de frontiera – care au lucrat in acest caz – au fost felicitati pentru profesionalismului de care au dat dovada de conducerea companiei General Motors. Aceasta si-a exprimat intenția ca, pe viitor, să continue, actiunile de identificare, confiscare și distrugere a tuturor produselor contrafăcute de acest gen de pe piața românească.

3. Politia de Frontiera, impreuna cu autoritatile vamale, a depistat un lot de 18 containere, incarcate cu incaltaminte sport, purtand sigla unor marci protejate, precum NIKE, PUMA, ADIDAS si REEBOK. Daca ar fi fost comercializate pe piata, la pretul produselor originale, valoarea produselor s-ar fi ridicat la aproximativ 6 milioane de euro.

CONCLUZII

Exista o serie de motive non-economice pentru ca o tara sa-si limiteze schimburile, dorind mai multa autarhie. De exemplu, dorinta pentru un propriu stil de viata, neafectat de influente straine, poate fi atat de mare, incat o tara este dispusa sa plateasca un anumit pret economic. Adesea se urmareste un scop militar-strategic, o autosatisfacere cat mai ridicata, in industria grea sau in productia agricola. Indiferent de motive, hotaratoare este relatia dintre utilitatea unei protectii sporite si costurile suplimentare. Se cuvin a fi luate in seama si masurile alternative pentru protectia productiei interne de concurenta straina, cum ar fi avantaje la impozite sau subventii directe pentru productia nationala, sau stocarea de produse din import pentru situatii de criza.

Din punct de vedere economic politica protectionista se fundamenteaza prin divergenta dintre costurile si avantajele sociale , respectiv private . Avantajele sociale le depasesc pe cele private cand consecintele favorabile ale unui proces de productie revin in totalitate societatii, fara a putea fi valorificate pe piata, intrucat fie nu exista piata relevanta, fie aceasta ar putea fi creata numai cu costuri exagerat de ridicate. Acest argument n-ar fi totusi foarte convingator, daca decidentii privati ar avea un imbold sa internalizeze avantajele sociale.

Adesea este ceruta o protectie vamala speciala pentru asa numitele "ramuri tinere" (infant industries). Sunt avute in vedere acele ramuri industrial (mai precis : intreprinderi) , recent infiintate si al caror volum de productie este inca prea redus, pentru a putea beneficia de avantajele productiei de scara mare. 0 taxa vamala protectionista le-ar putea facilita startul, astfel incat sa ajunga la un nivel de productie la care sa fie competitive pe piata mondiala. O data atins acest nivel , respectiva taxa vamala ar trebui inlaturata. Intreprinderile ar fi atunci obligate sa se supuna concurentei internationale si sa-si dovedeasca propria performanta.

Ministerul Industriei si Comertului, in colaborare cu alte institutii implicate in activitatea de fundamentare si implementare a cadrului juridic de comert exterior (Ministerul Finantelor, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei etc.) au obligatia determinarii corecte si a punerii in aplicarii a unui nivel adecvat de protectie la frontiera.

Taxele vamale de import, incluse in Tariful vamal de import, au fost stabilite in urma unui proces de negocieri intense, in cadrul caruia, teoretic cel putin, s-a incercat protejarea intereselor tuturor agentilor economici nationali interesati. Aceleasi proceduri de lucru si negociere, care au presupus implicarea tuturor factorilor interesati, s-au utilizat si in cazul negocierii, in domeniul tarifar, in cazul acordurilor de liber schimb negociate in ultimii ani.

In ciuda dorintei declarate de a asigura o protectie adecvata producatorilor si produselor nationale, se manifesta o serie de fenomene negative, care arunca o lumina nefavorabila asupra acestui domeniu. A devenit o regula modificarea frecvanta a taxelor vamale de import, fie in sensul reducerii, fie al exceptarii temporare. In locul unei strategii fundamentele si de lunga durata, pe asigurarea unei protectii nationale, se prefera modificarea periodica a taxelor vamale, in sensul reducerii sau exceptarii, sub presiunea diferitilor operatori economici care incearca in acest fel sa obtina diferite avantaje.

Tendinta de concentrare a relatiilor comerciale ale Romaniei cu Europa se va mentine si in viitorul apropiat. Principala explicatie a ponderii detinute de Europa o constituie apropierea geografica si facilitatile convenite prin Acordurile cu Uniunea Europeana, AELS si CEFTA, precum si ceilalti factori care stimuleaza dezvoltarea relatiilor europene, respectiv: potentialul tehnologic important, bonitatea firmelor europene si dimensiunea mare a pietei europene.

7. BIBLIOGRAFIE

– Gheorghe Caraiani, “Manual pentru declarantii si expertii vamali”, Ed. Lumina Lex, 2001, pag.9-12.

– Constantin Fota, M.Maciuca, I.Rosu Hurmuzescu, “Politici comerciale”, Ed.Arta Grafica,1993.pag.48-63.

– C. Gogoneata, in “Dictionar de economie”, coordinator Nita Dobrota, Editura Economica, Bucuresti, 1999, PG.461.

– “Titul de creanta fiscala”, par.5.3, din Sectiunea 5, a cap.IV , din partea a doua : Dreptul Fiscal.

– Florian Bercea, “Taxele vamale”, in “Finante publice”, coordinator Iulian Vacarel, Ed. Didactica si pedagogia, T.A, Bucuresti, 1999, p.459-460.

– Ciupagea Constantin – ,,Adaptarea politicilor Romaniei la cerintele UE cu privire la taxele vamale si politica comerciala”, Institutul European, Bucuresti, 2002.

– Ioan Popa, “Tranzactii de comert exterior: negociere, contractare, derulare”, Ed. Economica, 2002.

– Miron Dumitru, “Politici comerciale”, Bucuresti, Ed. Luceafarul 2003.

– Cerchez Octavia, “Teorii economice cu privire la politica vamala si comerciala”, 16 august 2004, Economistul supliment.

– Tudor Popescu,”Dreptul comertului international”, Bucuresti, Ed. EDF, 1983, pg..243-244 .

– Codul vamal al Romaniei.

– Centrul de Resurse Juridice, Uniunea Vamala, Bucuresti 2004; http://www.crj.ro

– Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Inspectoratul General Al Politiei De Frontiera, http://www.politiadefrontiera.ro

– Site-ul Ministerul Finantelor Publice; http://www.mfinante.ro