Politica Si Tratamentul Contabil Privind Impozitul pe Venit

Economie

Politica Si Tratamentul Contabil Privind Impozitul pe Venit

Byadmin ianuarie 1, 2024

POLITICA ȘI TRATAMENTUL CONTABIL PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT (INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT)

PROIECT DE LICENȚĂ

CUPRINS

ABSTRACT

RÉSUMÉ

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICA GENERALĂ ȘI ROLUL IMPOZITULUI PE

VENIT

1.1. Apariția și evoluția impozitului pe venit

1.2. Importanța și clasificarea impozitului pe venit

1.3. Impozitarea veniturilor în Republica Moldova

CAPITOLUL 2. POLITICA ȘI TRATAMENTUL CONTABIL PRIVIND

IMPOZITUL PE VENIT

2.1. Caracteristica generală a activității Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

2.2. Tratamentul contabil privind impozitul pe venit

2.3. Prezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ABSTRACT

la Proiectul de licență a studentei Milcev Ana

cu tema: „Politica și tratamentul contabil privind impozitul pe venit

(Inspectoratul Fiscal Principal de Stat)”

Specialitatea: 361.1 – Contabilitate

Locul susținerii: orașul Chișinău, Universitatea Liberă Internațională din Moldova.

Structura lucrării: introducere, 2 capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 20 surse, 35 pagini text de bază, (până la Bibliografie), 6 anexe, 2 figuri, 2 tabele și 1 formulă.

Cuvinte cheie: Impozit pe venit, Contribuabil, Impozit, Cod fiscal, Scutire fiscală, Perioadă fiscală, Scadență, Registre contabile, Control fiscal, Încălcări fiscale, Supraplată.

Scopul lucrării: prezentarea impozitului pe venit în cadrul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Obiectivele lucrării: de a cerceta noțiunea de impozit pe venit; de a investiga evoluția istorică a impozitului pe venit; de a investiga importanța impozitului pe venit la general și a impozitării veniturilor persoanelor fizice și juridice; de a stabili subiecții, obiectul și cotele impozitului pe venit a persoanelor fizice și juridice; de a investiga sursele de venit impozabile și neimpozabile în cazul impozitului pe venit a persoanelor fizice și juridice; de a cerceta modul și termenii de achitare a impozitului pe venit a persoanelor fizice și juridice; de a examina facilitățile acordate persoanelor fizice și juridice la achitarea impozitului pe venit.

Metodologia cercetării se referă la metodele utilizate de către autor în vederea elaborării prezentului proiect de licență, și anume: observația, statistică, istoric-comparativă, analiza documentară, clasificarea, tabele, etc. Pentru elaborarea prezentului proiect de licență au fost consultate o serie de surse bibliografice aferente temei, printre care: acte legislative și normative, precum și manuale, articole, prezentări ale diferitor autori autohtoni și de peste hotare.

Recomandările propuse entității: diminuarea consumurilor și cheltuielilor; perfecționarea sistemului de conducere economică; perfecționarea sistemului de conducere economică, respectiv a procesului de luare a deciziilor cu privire la alocarea resurselor și la organizarea activității economice; îmbunătățirea activității personalului; perfecționarea tehnologiilor; etc.

RÉSUMÉ
Licence du projet Milcev étudiant Ana
sur «La politique et le traitement comptable de l'impôt sur le revenu (Inspectoratul Fiscal Principal de Stat)) "
Spécialité: 361.1 – Comptabilité

Placez support : Chisinau , Université Libre Internationale de Moldova .

Structure: introduction, deux chapitres, les conclusions et recommandations, bibliographie de 20 sources, 34 pages de texte principal (jusqu'à Bibliographie ), 6 annexes, 2 chiffres, 2 tables et une formule.

Mots-clés: les payeurs d'impôt, l'impôt, la TVA, l'allégement fiscal, période d'imposition, l'échéance, les documents comptables, contrôle fiscal, infractions fiscales, paiement en trop .

Le but: présentation de l'impôt sur le revenu en vertu de la taxe Inspection des impôts.

Objectifs: pour enquêter sur la notion de l'impôt sur le revenu ; pour étudier l'évolution historique de l' impôt sur le revenu ; pour établir sujets , taxe sujet et revenu des personnes physiques et morales; pour étudier les sources de revenu imposable et non imposable pour l'impôt sur le revenu des personnes physiques et des entreprises ; pour étudier la manière et les modalités de paiement de l'impôt sur le revenu des particuliers et des entreprises ; pour examiner les installations aux particuliers et aux entreprises de payer de l'impôt sur le revenu.

La méthodologie de recherche se réfère à des méthodes utilisées par l'auteur dans l'élaboration de ce projet de licence , à savoir : l'observation , statistique , historique et comparative analyse de documents , classement , tableaux, etc . Dans la préparation de ce projet de licence a été consulté un certain nombre de sources bibliographiques sujet connexes, y compris : les actes législatifs et normatifs et des manuels , des articles, des présentations de divers auteurs nationaux et étrangers .

L'entité des recommandations proposées : la réduction des coûts et des dépenses ; l'amélioration du système de gestion économique ; l'amélioration du système de gestion de l'économie , à savoir le processus de prise de décisions relatives à l'attribution et à l'organisation de l'activité économique des ressources; amélioration de la performance personnelle ; l'amélioration des technologies ; et ainsi de suite.

LISTA ABREVIERILOR

CF – Codul Fiscal

IFSP – Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

SNC – Standard Național de Contabiltate

BNM – Banca Națională de Stat

SFS – Serviciul Fisca de Stat

Î.I. – Întreprindere Individuală

G.Ț. – Gospodărie Țărănească

PIB – Produsul intern brut

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. Structura veniturilor bugetare [elaborat de autor ………………………..…..… 13

Fig. 2.1. Structura cheltuielilor (economiei) privind impozitul pe venit …………………. 20

LISTA TABELELOR

Tabelul 1.1. Dinamica impunerii fiscale ………………………………………………………………………. 17

Tabelul 2.1. Scutirile la locul de muncă a angajatului Erșov Sergiu pentru anul 2013 ………… 26

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. Studierea impozitului pe venit este actuală și va avea mereu o importanță deosebită, deoarece, impozitul reprezintă un element important în formarea și dezvoltarea unui stat unitar, democrat și crearea conștiinței societăți din cadrul statului că participarea populației la achitarea impozitului pe venit presupune și asigură stabilitatea respectivă a statului și implică participarea directă la formarea bugetului statului. Actualitatea temei de cercetare este determinată de necesitatea perfecționării sistemului fiscal, și respectiv soluționării problemelor apărute în acest domeniu. În condițiile în care sistemul fiscal național a fost refăcut fundamental în baza principiilor de piață, teoria fiscală revine în actualitate. Restructurarea economică și tranziția la relațiile economiei de piață a Republicii Moldova au condiționat ajustarea și reformarea sistemului fiscal în conformitate cu normele internaționale.

Importanța studierii acestei teme rezidă și din faptul că, în Republica Moldova impozitele pe venit au fost și rămân una din principalele surse de venit. Aceste impozite au o pondere dominantă în formarea averii fiscale. La rândul său averea fiscală este importantă pentru stabilirea nivelului de trai a persoanelor fizice, cît și judice din Republica Molodova. Prin urmare, reducerea taxelor de impozitare induce micșorarea veniturilor bugetului național.

Scopul lucrării: prezentarea metodologiei de determinare a impozitului pe venit și contabilizarea acestuia. Pentru atingerea scopului propus autorul a stabilita următoarele obiective:

de a cerceta noțiunea impozitului pe venit;

de a prezenta importanța impozitului pe venitul persoanelor fizice și juridice;

de a enumera subiecții, obiectul și cotele impozitului pe venit a persoanelor fizice și juridice;

de a elucida sursele de venit impozabile și neimpozabile în cazul impozitului pe venit a persoanelor fizice și juridice;

de a prezenta tratamentul contabil al impozitului pe venit;

Baza experimentală pentru cercetare a constituit Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (Anexa 1).

Serviciul Fiscal de Stat este un sistem centralizat de organe fiscale, cuprinzînd și activitatea funcționarilor fiscali care dețin funcții în aceste organe, orientată spre exercitarea atribuțiilor de administrare fiscală. Conform legislației fiscal, Serviciul Fiscal de Stat este principalul pilon responsabil de colectarea veniturilor la Bugetul Public National, care are obligația să asigure atît îmbunătățirea procesului de colectare a veniturilor bugetare, cît și creșterea gradului de încredere publică în sistemul de administrare fiscală, prin schimbarea modului de abordare a relațiilor cu contribuabilii și prin creșterea gradului de transparență, ținînd cont și de respectarea legislației în domeniul protecției datelor. Realizarea acestui ansamblu de obiective depinde nu numai de voința și cadrul legislativ adoptat, dar impune și un efort multidimensional al funcționarilor Serviciului Fiscal de Stat pentru optimizarea procesului de administrare fiscală [20].

Metodologia cercetării. Drept bază metodologică au servit metodele științifice de cercetare cum sunt metoda normativă, de analiză logică, comparativă, statistică, inducția și deducția, metode grafice, calitative și cantitative, metoda descriptivă și analitică. Pentru elucidarea conținutului temei abordate în proiect, s-a respectat condițiile de coerență logică a informațiilor și datelor utilizate, s-a ținut cont de completitudinea informației selectate, pentru a asigura deductibilitatea și raționamentul enunțurilor structurate.

Revizuirea literaturii de specialitate. Impozitul pe venit din totdeauna a fost în centrul atenției publice și a constituit obiect de analiză și studiu al economiștilor, guvernanților, politicienilor. Cercetări vizând domeniul fiscal au efectuat atât cercetători străini, cât și cei din Republica Moldova și România. Printre autorii români pot menționa pe Berezeanu P., Bălănescu R.

Dintre autorii autohtoni pot enumera pe Boșcaneanu N., Ușurel L., Stratulat O., Țurcanu V., Bajerean E., Nederiță A. etc. La elaborarea proiectului, autorul s-a mai inspirat din cercetările și concluziile diferitor analiști economici, precum și din diferite proiecte și date statistice privind executarea bugetelor consolidate ale Republicii Moldova. De asemenea am consultat un șir de legi, regulamente, hotărîri și alte acte normative și legislative.

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICA GENERALĂ ȘI ROLUL IMPOZITULUI PE VENIT

1.1. Apariția și evoluția impozitului pe venit

Impozitele au o istorie indisolubilă de cea a omenirii, evoluând de la sacrificii arhaice spre dări forțate, iar pe urmă devenind vărsăminte obligatorii. Apariția impozitelor personale de asemenea a avut loc în antichitate, în condițiile în care s-a consolidat proprietatea privată și ea a început să genereze venituri însemnate și stabile. Impozitele personale, fiind solicitate în formă pecuniară, se percepeau foarte frecvent și în formă naturală. Unul din primele impozite personale a fost “zeciuiala laică”, care se sechestra în favoarea prinților, principilor, cnejilor deopotrivă cu “zeciuiala bisericească”. Această practică s-a menținut pe parcursul multor secole – din Egiptul Antic până în Europa Medievală. De exemplu, în Grecia Antică au fost introduse impozite pe venit în mărime de 1/10 sau 1/20 din venit. Iar în Roma Antică sistemul de impozitare directă personală a atins un înalt grad de organizare, care reglementa nu numai mărimea impo-zitului și termenele de achitare, dar și controlul fiscal. Suma impozitului se determina o dată în cinci ani de către cenzorii eligibili. Cetățenii Romei depuneau cenzorilor declarații privind propria situație materială și familială. În așa mod au fost puse bazele declarației despre venituri [5, p. 14].

În Roma Antică exista Vecesema Hereditatum – un impozit pe transferul averii de la morți la vîn Europa Medievală. De exemplu, în Grecia Antică au fost introduse impozite pe venit în mărime de 1/10 sau 1/20 din venit. Iar în Roma Antică sistemul de impozitare directă personală a atins un înalt grad de organizare, care reglementa nu numai mărimea impo-zitului și termenele de achitare, dar și controlul fiscal. Suma impozitului se determina o dată în cinci ani de către cenzorii eligibili. Cetățenii Romei depuneau cenzorilor declarații privind propria situație materială și familială. În așa mod au fost puse bazele declarației despre venituri [5, p. 14].

În Roma Antică exista Vecesema Hereditatum – un impozit pe transferul averii de la morți la vii. Acestui impozit erau supuse toate moștenirile, donațiile și legatele în caz de deces, cu excepția celor făcute rudelor mai apropiate și săracilor [7, p. 21].

Unul din impozitele directe medievale a fost capitația. Acest impozit se așeza pe locuitor proporțional cu averea sau venitul contribuabilului. În Anglia, în timpul domniei lui William al III-lea contribuabilii au fost supuși “capitației” conform treptei din categoria socială din care făceau parte. Toți micii comercianți ca și comercianții cu un venit evaluat la peste trei sute de lire, erau supuși la același impozit, oricare ar fi fost deosebirea de avere disponibilă [8, p. 183].

În Franța, clasele superioare erau impuse după categoria socială și conform unui tarif invariabil: cei din clasele inferioare se impuneau după averea prezumată, impunerea variind de la an la an.

Impozitele personale în formațiunile precapitaliste, erau permanent prezente în sistemele de impozite ale absolutei majorități a statelor, au avut totuși un rol modest și important în formarea resurselor financiare publice. Și numai o dată cu dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste, rolul impozitelor personale a crescut considerabil sub toate aspectele: financiar, economic, social etc. [8, p. 187].

Dezvoltarea producției industriale și industrializarea agriculturii au condus la apariția numeroaselor grupuri sociale – muncitori, funcționari, arendași etc. – care nu posedau obiecte materiale și nu desfășurau propriile activități, ce ar fi putut servi drept materie impozabilă. Pentru lărgirea bazei impozitare, în vederea satisfacerii necesităților crescânde de resurse financiare publice, s-a recurs la introducerea impozitului pe venitul obținut personal de fiecare cetățean în diferite forme – salariu, profit, dobândă, rentă, chirie etc. Apoi, cu impozitele așezate pe venit și avere s-au cuprins și personale juridice [8, p. 187].

Trecerea masivă de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a făcut, în unele țări, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar în altele, în primele decenii ale secolului al XX-lea. Mecanismul impunerii personale, datorită posibilității diferențierii sarcinii fiscale în funcție de mărimea materiei impozabile și de situa-ția personală a fiecărui plătitor, este cel mai acomodat principiului echității fiscale [7, p. 21].

Apariția evoluției impozitelor pe venit pe teritoriul țării noastre se caracterizează, de altfel în toate statele europene, ca un proces complex și de durată, care a început odată cu destrămarea comunei primitive, apariția proprietății private și scindarea societății în clase sociale, dezvoltarea forțelor de producție și a relațiilor marfă – bani, apariția statului și crearea aparatului de stat menit să rezolve antagonismele dintre clase, să apere interesele celor mai puternici din punct de vedere economic. Existau un șir de dări și fiind foarte variate și grele, deseori contribuabilii făceau contestații cerând o înțelegere cu fiscul asupra unor sume pe care să nu le plătească, deoarece noile biruri erau foarte grele și nu puteau fi suportate [2, p. 24]

Regulamentele organice, adoptate în ianuarie 1832 pentru Moldova desființează toate dările, “preexistente”, în locul lor introducând capitația – impozit direct și personal pe cap de locuitor, la care erau supuși țăranii, mazilii (descendenții familiilor boierești de rangul al doilea) și muncitorii din orașe și târguri precum și patenta – un impozit direct și fix, stabilit pe clase la care erau supuși meseriașii și negustorii [11, p. 43].

Un alt moment destul de important a fost Convenția de la Paris (1858), care a introdus în domeniul financiar – bancar principiile: nullum impositum sine lege și unitatea bugetară și executarea provizorie pe baza bugetului prezent, nici un impozit nu va putea fi înființat sau adunat dacă nu va fi consimțit de Adunare [11, p. 47].

În urma unificării politice și administrative a Principatelor române și mai tîrziu impozitul funciar, înființat în timpul domnitorului Al. I. Cuza, mai întâi în Moldova (1859), apoi în Muntenia (1860), unificat (1862), și desființat prin reformele din 1921 și 1923;

contribuția personală și contribuția pentru poduri, menținută până în anul 1877, când se desființează și se înlocuiește cu contribuția pentru căile de comunicație;

impozitul pe mîna moartă (imobile), înființat de domnitorul A. I. Cuza;

impozitul pe salariu, înființat în 1877, desființat în anul 1891 și reînființat în 1900, când au fost impuse salariile funcționarilor particulari;

impozitele pe băuturile spirtoase, înființat în anul 1867;

impozitul industrial asupra veniturilor industriale, înființat în anul 1921, care crea unele avantaje excepționale pentru stimularea industriei naționale;

impozitul profesional asupra veniturilor oamenilor de litere, artă, și știință, precum și asupra veniturilor liber – profesioniștilor ;

impozitul succesoral (1921), care a luat locul vechilor taxe succesorale;

impozitul pe lux și pe cifra de afaceri (1921), care, ulterior, ia o amploare din ce în ce mai mare, devenind principalul impozit indirect;

impozitul pe automobile, înființat la 1 aprilie 1939 [3, p. 37].

Legile din anul 1921 și 1923, legi reformatoare în domeniul fiscalității au însemnat trecerea la sistemul modern de impozite, introducând impozitul pe venit [3, p. 38].

Sistemul impozitului pe venit propune o anumită procedură de constatare, stabilire și percepere. Până la “legea asupra contribuțiilor directe” (1923 – reforma N. Titulescu) procedura se aplică numai pentru impozitul pe salarii, un venit real constant, toate celelalte impozite erau așezate și încasate printr-un venit “presupus” a fi cel real al proprietății și veniturilor rurale și urbane. Venitul constant – în concepția reformei din 1923 este acela pe care contribuabilul îl declară pe bază de dovezi dar fiscul îl stabilește prin diverse mijloace, considerat ca fiind adevăratul venit) [3, p. 38].

Astfel, în Republica Moldova sistemul fiscal modern propriu economiei de piață a obținut contururile actuale abia în ultimii decenii ai secolului al XX-lea. În societatea sovietică, perioada experimentului comunist, sistemul de impozitare a fost simplificat la maximum, fiind totalmente limitată libertatea producătorului. În aceste condiții impozitele pe venit au devenit doar simple formalități. De exemplu impozitul pe venitul persoanelor fizice era achitat doar de unele categorii de persoane. Nu achitau acest tip de impozit funcționarii, țăranii. În anii 90 ai secolului XX s-au efectuat reforme radicale în viața societății. Organizarea și funcționarea statului a fost orientată spre aplicarea principiilor economiei de piață. În perioada economiei de piață statul funcționează în primul rând pe baza susținerii lui financiare de către cetățeni care achită periodic la buget impozite și taxe obligatorii. Transformarea sistemului fiscal în baza principiilor economiei de piață a Republicii Moldova a avut loc prin realizarea a două reforme fiscale, fiecare cuprinzând, respectiv, două și șase etape [5, p. 43].

La momentul actual impozitul pe venit în Republica Moldova este reglementat printr-un șir de legi și acte normative. Astfel, impozitul pe venit este reglementat în Codul Fiscal al Republicii Moldova în Titlul II, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998, fiind modificat și perfecționat ulterior [9].

1.2. Importanța și clasificarea impozitului pe venit

Impozitul pe venit reprezintă o parte componentă a sistemului de impozite și a taxelor generale de stat, constituind o sursă de reglementare a veniturilor sistemului bugetar.

Cota impozitului pe venit în totalul surselor de proveniență a veniturilor bugetare este prezentată în figura de mai jos:

Fig. 1.1. Structura veniturilor bugetare [elaborat de autor, adaptat după 20]

Povara fiscală este importantă pentru stabilirea nivelului de competitivitate a entităților economice autohtone. Prin urmare, reducerea taxelor de impozitare induce micșorarea veniturilor bugetului național. Toate aceste determină oportunitatea atenției sporite din partea statului către reformarea acestui sector. Necesitatea studierii impozitelor pe venit este determinată de rolul important al impozitelor și taxelor și asigurării unei presiuni fiscale optime în executarea lucrărilor de reglare a circuitului economic la nivelul întreprinderii. Impozitele pe venit sunt cele mai importante instrumente fiscal, deoarece vizează nu doar agenții economici ce au relații cu statul, dar și consumatorii finali. Fenomenul fiscal dintotdeauna a fost în centrul atenției publice și a constituit obiect de analiză și studiu al economiștilor, guvernanților, politicienilor. În condițiile în care sistemul fiscal național a fost refăcut fundamental în baza principiilor de piață, teoria fiscală revine în actualitate [17, p. 42].

Una din regulile impozitelor dezvoltate de Adam Smith spune că impozitul trebuie să fie corelat cu posibilitatea de plată. Impozitul pe venit este în mod clar corelat cu posibilitatea de plată, deoarece vedem că cu cît venitul impozitabil al unei persoane este mai ridicat, cu atît rata impozitului pe care îl plătesc este mai mare. Cu alte cuvinte, impozitul pe venit este progresiv. Cu alte cuvinte, cu cît cineva cîștigă mai mult, cu atît proporția impozitului pe care îl plătesc relativ la venit crește [4, p. 75]. Impozitele pe veniturile persoanelor fizice au subiecți persoanele fizice rezidente sau nerezidente ale unui stat, care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acestui stat. În unele situații, de la o țară la alta, se acordă unele scutiri. Astfel, de regulă, sunt scutiți de plata impozitului pe venit suveranii și familiile regale, diplomații străini acreditați în țara respectivă, uneori militarii sau alte categorii de cetățeni aflați în serviciul statului, persoanele fizice care obțin venituri sub nivelul minim neimpozabil [2, p. 68].

După cum e bine știut în literatura de specialitatea impozitul pe venit face parte din categoria impozitelor directe și respectiv din grupa impozitelor personale, adică avîndu-se în vedere situația personală a subiectului impozabil. Teoria și practica fiscală disting impozitul pe veniturile persoanei fizice și impozitul pe veniturile persoanelor juridice.

Sistemul impunerii globale a veniturilor presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de proveniență, și supunerea totalului lui unui singur impozit [13, p. 37].

Impozitele pe venit, ca formă de bază a impozitelor personale, au putut fi introduse pe larg atunci când industriașii și comercianții au început să realizeze venituri sub formă de profit, bancherii – sub formă de dobândă, proprietarii funciari – sub formă de rentă, muncitorii și funcționarii – sub formă de salarii etc. [5, p. 19].

În calitate de subiecți ai impozitelor personale apar persoanele fizice și cele juridice care realizează venituri sub diferite forme.

Obiectul impozitului pe veniturile persoanelor fizice îl alcătuiesc veniturile obținute din toate domeniile activității umane – industrie, comerț, agricultură, activități financiare, educație, medicină, administrație publică, sport, artă, profesii libere și multe altele.

Veniturile persoanelor fizice pot îmbraca diverse forme – beneficiu, salariu, rentă, dividende, dobăndă, onorariu, premii etc. În cele mai multe cazurilor, impozitul pe venit se așează nominal pe fiecare persoană care a obținut venitul respectiv, astfel fiind o impunere individuală [6, p. 42].

Impozitul pe venitul persoanelor juridice are obiect al impunerii venitul efectiv realizat, determinat ca diferența dintre totalul veniturilor brute încasate din activitatea desfășurată și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Impozitul pe venitul persoanelor juridice are obiect al impunerii venitul efectiv realizat, determinat ca diferența dintre totalul veniturilor brute încasate din activitatea desfășurată și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Condițiile de calculare a venitului impozabil diferă dintr-o țară la alta [8, p. 78].

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice se folosesc două modalități – una identică cu cea de impunere a persoanelor fizice și alta distinctă. Modul în care se realizează impunerea profitului obținut de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora – ca societăți de persoane sau ca societăți de capital. În cazul societăților de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil să se facă distincție între averea fiecăreia din persoanele asociate și patrimoniul societății respective. În cazul societăților cu capital poate fi făcută o demarcare clară între averea personală a acționarilor (părțile de capital deținute) și patrimoniul societății în ansamblu [ 8, p. 102]. Acest fapt permite aplicarea unui sistem de impozitare distinct.

Impunerea veniturilor obținute de persoanele juridice se face, de regulă, anual, în baza declarației de impunere întocmite de acestea.

1.3. Impozitarea veniturilor în Republica Moldova

În Republica Moldova, conform prevederilor Codului Fiscal, subiecți ai impunerii cu impozitul pe venit sunt [9]:

persoanele juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova, care desfășoară activitate de întreprinzător, precum și persoanele care practică activitate profesională, care, pe parcursul perioadei fiscale, obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova;

persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător și obțin venit din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

persoanele fizice rezidente cetățeni străini și apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova și obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova, cu excepția venitului din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova și pe parcursul perioadei fiscale obțin următoarele venituri: venituri de la comercializarea mărfurilor; venituri din prestarea de servicii; venituri, sub formă de creștere de capital, obținute din vînzarea proprietății imobiliare aflate în Republica Moldova; venituri, sub formă de creștere de capital, obținute din vînzarea proprietății, alta decît proprietatea imobiliară; dividende; dobînzi pentru creanțele statului ori ale unui rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanță permanentă în Republica Moldova; venituri din cesiunea drepturilor de creanță unui rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanță permanentă în Republica Moldova, etc.

Subiecții impunerii sînt obligați să declare venitul brut obținut din toate sursele [9].

Obiect al impunerii îl constituie [9]:

venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor la care au dreptul, obținut de persoanele juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova care desfășoară activitate de întreprinzător, precum și de persoanele care practică activitate profesională;

venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, inclusiv facilitățile acordate de patron, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor la care au dreptul, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător;

venitul din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător;

venitul din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția venitului din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni străini și apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova;

venitul obținut în Republica Moldova de persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova.

În tabelul de mai jos se prezintă dinamica impunerii fiscal atît a persoanelor fizice cît și juridice din Republica Moldova:

Tabelul 1.1. Dinamica impunerii fiscale [elaborat de autor, adaptat după 20]

CAPITOLUL 2. POLITICA ȘI TRATAMENTUL CONTABIL PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT

2.1. Caracteristica generală a activității Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat exercita urmatoarele atributii:

efectueaza supravegherea activitatii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale în vederea exercitarii controlului fiscal, asigura crearea si functionarea unui sistem informational unic privind contribuabilii si obligatiile fiscale;

controleaza activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale, examineaza scrisorile, cererile si reclamatiile referitoare la actiunile acestora, ia masuri în vederea eficientizarii activitatii lor;

emite ordine, instructiuni si alte acte în vederea executarii legislatiei fiscale;

organizeaza popularizarea legislatiei fiscale, raspunde la scrisorile, reclamatiile si la alte petitii ale contribuabililor în modul stabilit;

efectueaza controale fiscale;

organizeaza si efectueaza, dupa caz, executarea silita a obligatiilor fiscale;

examineaza contestatii si emite decizii pe marginea lor;

exercita controlul asupra respectarii legislatiei fiscale în activitatea organelor vamale si serviciilor de colectare a impozitelor si taxelor locale si prezinta autoritatilor competente propuneri vizÎnd tragerea la raspundere a functionarilor acestor autoritati care au încalcat legislatia fiscala;

organizeaza diferite concursuri, cu stimularea din surse bugetare a contribuabililor care, direct sau indirect, si-au adus contributia la îmbunatatirea procesului de administrare fiscala si/sau la majorarea încasarilor la bugetul public national. Organizarea concursurilor se efectueaza în modul stabilit de Guvern;

colaboreaza cu autoritati din alte state în baza tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte si activeaza în cadrul organizatiilor internationale de specialitate al caror membru este;

prezinta informatii si rapoarte asupra obligatiilor fiscale, inclusiv asupra restantelor, în conformitate cu instructiunile Ministerului Finantelor;

deleaga atributii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale;

preîntîmpina, depisteaza si curma încalcarile ce tin de repatrierea mijloacelor banesti, a marfurilor si serviciilor provenite din tranzactiile economice externe;

exercita alte atributii prevazute de legislatie.

2.2. Tratamentul contabil privind impozitul pe venit

Politica de contabilitate în cadrul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este elaborată conform următoarelor principii care sunt stipulate și în Standardul Național de Contabilitate 1 „Politica de contabilitate

prudența;

prioritetea conținutului asupra formei;

importanța relativă [15].

Contabilitatea în cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat reprezintă un sistem reglementat de colectare, înregistrare și generalizarea informației privind activele obligațiunele, capitalul, veniturile și cheltuielele întreprinderii, mișcarea acestora prin contabilizarea totală, neîntreruptă a tuturor operațiunilor economice și financiare.

Politica de contabilitatea este elaborată de conducătorul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Veniturile și cheltuielile inspectoratului se reflectă în rapoartele contabile și financiare în perioadele în care au avut loc [11, p. 54].

Inspectoratul Principal Fiscal de Stat nu este plătitor de impozit pe venit al persoanei juridice, deoarece este o Instituție de Stat care urmărește corectitudinea determinării și virării la bugetul de stat a impozitului pe venit al tuturor persoanelor fizice și juridice din Republica Moldova. Inspectoratul Principal Fiscal de Stat este doar plătitor de impozit pe venit reținut la sursa de plată, adică reținut din salariile angajaților săi.

Decontările cu bugetul a tuturor entităților economice, privind impozitul pe venit au un caracter multiplu și diferit, de aceea operațiunile de calculare, trecere în cont și achitare a impozitului pe venit se reflectă în conturi distincte privind datoriile și creanțele.

Diferite moduri de constatare și determinare a mărimii veniturilor și cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară și în scopuri de impozitare conduc la apariția divergențelor la formarea rezultatelor financiare.

Astfel, conform S.N.C., rezultatul financiar contabil se măsoară și se constată în baza regulilor și principiilor fundamentale ale contabilității, fiind diferit de rezultatul determinat în conformitate cu Codul fiscal [16].

Rezultatul financiar contabil, numit în S.N.C. 12 “Contabilitatea impozitului pe venit” venit contabil, reprezintă profitul până la impozitare, determinat conform cerințelor S.N.C. și principiilor de bază ale contabilității, calculat și reflectat în Raportul de profit și pierderi [16]. Venitul (pierderea) contabil este egal cu diferența dintre doi indicatori economici – venituri și cheltuieli.

În contabilitatea financiară a venitul contabil se determină anual. La finele fiecărei perioade de gestiune rulajele creditoare ale conturilor clasei 6 “Venituri” și rulajele debitoare ale conturilor clasei 7 “Cheltuieli” sunt înregistrate în Raportul de profit și pierderi în rândurile respective. La finele anului de gestiune conturile de venituri și conturile de cheltuieli se închid prin trecerea veniturilor și cheltuielilor acumulate în contul 351 “Rezultat financiar total” [18, p. 56].

Venitul (pierderea) contabil se determină ca sold debitor sau creditor intermediar al contului 351 “Rezultat financiar total”.

Sistemul contabil la determinarea datoriei (creanței) privind impozitul pe venit al întreprinderilor prezintă în două rapoarte: rezultat financiar contabil și rezultat financiar impozabil [19, p. 56].

Datoriile și activele curente urmează să fi achitate (recuperate) la bugetul de stat în perioada curentă, iar datoriile și activele amânate – în perioadele ulterioare, însă în baza principiului specializării exercițiilor acestea se constată și se reflectă ca cheltuieli privind impozitul pe venit ale perioadei curente în care ele au fost calculate și se i-au în calcul la determinarea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune curente [6, p. 123].

Pentru contabilizarea cheltuielilor privind impozitul pe venit este destinat contul 731 “Cheltuieli privind impozitul pe venit”. În debitul contului dat se redă calcularea (recalculare) datoriilor curente și amânate privind impozitul pe venit, iar în credit – calcularea (recalculare) activelor amânate privind impozitul pe venit și trecerea la sfîrșitul anului de gestiune a cheltuielilor vizînd impozitul pe venit la rezultatul financiar total [14].

Structura cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit este prezentată în figura următoare:

Fig. 2.1. Structura cheltuielilor (economiei) privind impozitul pe venit

[18, p. 62]

Reieșind din structura și componența cheltuielilor (economiei) privind impozitul pe venit, contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit” are următoarea corespondență:

Calcularea datoriei curente privind impozitul pe venit:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”

Calcularea (recalcularea) datoriei amânate privind impozitul pe venit:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 425 “Datorii amânate privind impozitul pe venit”

Anularea activelor amânate privind impozitul pe venit:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 135 “Active amânate privind impozitul pe venit”

Calcularea creanței pe termen scurt privind impozitul pe venit:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”

Calcularea (recalcularea) activelor amânate privind impozitul pe venit:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 135 “Active amânate privind impozitul pe venit”

Anularea datoriei amânate privind impozitul pe venit:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 425 “Datorii amânate privind impozitul pe venit”

Datoria curentă privind impozitul pe venit se calculează la finele anului de gestiune și se reflectă la contul de pasiv 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5341 “Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor juridice”, elaborîndu-se formula contabilă:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”.

Pentru contabilizarea creanței curente privind impozitul pe venit este destinat contul de activ 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, subcontul 2251 "Creanțe pe termen scurt privind impozitul pe venit" [13, p. 47]. Creanțele curente privind impozitul pe venit presupun niște creanțe pe termen scurt ale bugetului și se contabilizează cu:

Suma impozitului pe venit, achitat în cazul plății anticipate a dividendelor:

debit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”

credit contul 534 “ Datorii privind decontările cu bugetul”; și

debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”

credit contul 242 "Conturi curente în valută națională";

Suma impozitului pe venit, reținut la sursa de plată:

debit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”

credit contul 221 "Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale"

credit contul 515 "Venituri anticipate curente" sau

credit contul 228 "Creanțe pe termen scurt privind veniturile calculate";

suma impozitului pe venit, achitată în plus la buget:

debit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”

credit contul 534 “ Datorii privind decontările cu bugetul” [13, p. 47].

La finele anului de gestiune are loc stingerea reciprocă a creanțelor și datoriei privind impozitul pe venit, întocmind formula contabilă:

debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”

credit contul 225 “Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” [13, p. 47].

Datoria amânată privind impozitul pe venit se determină de la suma diferențelor temporare impozabile, ținând cont de cota impozitului pe venit la momentul întocmirii bilanțului contabil.

Datoria amânată privind impozitul pe venit exprimă cheltuielile privind impozitul pe venit al perioadei de gestiune curente și se reflectă în contul de pasiv 425 “Datorii amânate privind impozitul pe venit” . În creditul acestui cont se reflectă datoria privind impozitul pe venit ce urmează a fi achitată în perioadele de gestiune viitoare, iar în debitul contului – anularea datoriei amânate. Anularea datoriei amânate are loc în perioadele de gestiune ulterioară, când se efectuează revărsarea diferenței temporare impozabile proporțional diferenței revărsate [11, p. 143].

Calcularea datoriei amânate privind impozitul pe venit se reflectă prin formula contabilă:

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 425 “Datorii amânate privind impozitul pe venit”

Anularea datoriei amânate privind impozitul pe venit se reflectă prin formula contabilă:

debit contul 425 “Datorii amânate privind impozitul pe venit”

credit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit” [13, p. 81].

Pentru contabilizarea activului amânat privind impozitul pe venit este destinat contul de activ 135 “Active amânate privind impozitul pe venit”. În debitul lui se reflectă existența și calcularea activelor amânate privind impozitul pe venit, iar în credit – anularea acestora.

Soldul acestui cont este debitor și reprezintă suma activelor amânate privind impozitul pe venit la sfîrșitul perioadei de gestiune [18, p. 82 ].

Activul (creanțe) amânat privind impozitul pe venit este o economie a impozitului pe venit al perioadei de gestiune curente, diminuînd suma acestuia, și se reflectă în contabilitate în analitică pe tipuri de diferențe temporare deductibile care au rezultat la apariția acestor active, prin formula contabilă:

debit contul 135 “Active amânate privind impozitul pe venit”

credit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”.

Anularea activului amânat privind impozitul pe venit.

debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

credit contul 135 “Active amânate privind impozitul pe venit” [13, p. 82 ].

Persoanele obligate să rețină impozitul pe venit la sursa de plată trebuie să prezinte în termen de o lună de la încheierea:

lunii în care au fost efectuate plățile darea de seamă privind suma venitului achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (forma IRV);

anului fiscal notă de informare în care trebuie indicate numele și prenumele (denumirea), adresa și codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plățile, precum și suma totală a plății și a impozitului pe venit reținut. Această dare de seamă trebuie să includă și datele despre persoanele și/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă conform art. 89 (2) și art. 90 ( din C.F.), precum și sumele veniturilor achitate în folosul lor [9].

Rapoartele fiscale prezentate la declararea impozitului pe venit reținut la sursa de plată sunt prezentate în Anexa 2. Rapoartele fiscale menționate se prezintă numai în cazul în care au fost efectuate plățile respective [7, p. 18].

În contabilitatea financiară nu există conturi pentru evidența diferențelor permanente și temporare.

Însă, pe parcursul anului de gestiune, pentru calcularea și evidența veniturilor neimpozabile și cheltuielilor limitate sau nedeductibile fiscal pot fi folosite în evidența analitică subconturi distincte, fișe sau borderouri speciale, dacă întreprinderea poate determina diferența la data apariției ei [1, p. 81].

În contabilitate diferențele menționate sunt analizate separat pe tipuri, pentru a avea posibilitatea de a:

grupa diferențele în diferențe permanente și temporare aferente cheltuielilor și veniturilor;

impozita diferențele temporare impozabile și deductibile;

contabiliza impozitul pe venit amânat calculat de la suma diferențelor, care reprezintă datorii și active amânate privind impozitul pe venit;

recalcula datoriile și activele amânate privind impozitul pe venit la modificarea cotei impozitului pe venit sau a bazei de impozitare;

anula datoriile și activele amânate privind impozitul pe venit la revărsarea diferențelor temporare [13, p. 64].

Suma impozitului pe venit de achitat (recuperat) se determină la finele anului de gestiune, luând în considerație:

soldul datoriei sau creanței privind impozitul pe venit la începutul anului de gestiune;

suma datoriei sau creanței curente privind impozitul pe venit calculată la sfârșitul anului de gestiune în Declarație;

suma facilităților calculată din suma calculată a impozitului pe venit sau acordate sub formă de scutire de impozitare a venitului;

suma trecerilor în cont și achitată în timpul anului [13, p. 112].

Reeșind din cele menționate, modul de calculare a sumei impozitului pe venit de achitat (recuperat) la buget este o procedură complicată și este prezentată în Anexa 5.

Conform S.N.C. 12 “Contabilitatea impozitului pe venit” suma datoriei și creanței privind impozitul pe venit se determină și se reflectă la sfârșitul anului de gestiune care coincide cu anul fiscal și cel calendaristic [16].

Sumele impozitului pe venit achitate în avans se reflectă în decursul anului de asemenea ca cheltuieli privind impozitul pe venit în corespondență cu contul 535 „Taxa pe valoarea adăugată și accize de încasat”.

La sfârșitul anului de gestiune după determinarea efectivă a cheltuielilor privind impozitul pe venit sumele reflectate în decursul anului se anulează prin formule contabile inverse [12].

Conform art. 27, 28 din S.N.C. 12 cheltuielile curente și amânate privind impozitul pe venit pot fi reflectate nu ca cheltuieli ale perioadei, ci ca elemente ale capitalului propriu în cazul în care impozitul se referă la articolele care în una și aceeași perioadă sau în cele ulterioare se vor raporta la creșterea sau micșorarea capitalului propriu [16].

Impozitul pe venit se reține din orice plată efectuată în folosul persoanei fizice rezidente cu excepția plăților sub formă de:

salarii (inclusiv prime, facilități), dividende, dobânzi, redevențe și alte venituri, impozitarea cărora se efectuează conform art. 88, 89 și 91 din Codul Fiscal, precum și din veniturile obținute de către persoana fizică de la predarea maculaturii;

venituri neimpozabile conform art. 20 al Codului Fiscal [9 ].

Contribuabilii care rețin impozitul pe venit din plățile efectuate în folosul persoanei fizice rezidente reflectă sumele reținute ca datorii față de bugetul de stat în creditul contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” și le achită la bugetul de stat până la sfârșitul lunii următoare celei în care s-a efectuat reținerea.

Pentru persoana fizică sumele reținute se consideră ca impozit pe venit achitat în avans și se scad la sfârșitul anului din datoria privind impozitul pe venit determinată și prezentată în Declarația privind impozitul pe venit [19, p. 98 ].

Odată cu efectuarea angajării, angajatorul plătește angajaților săi salariu (inclusiv primele și facilitățile acordate), este obligat să calculeze și să rețină din aceste plăți impozitul pe venit.

El se reține din suma totală a veniturilor calculate și îndreptate spre achitare care includ: salarii, sporuri la salariu, prime, recompense, indemnizații, onorarii, comisioane, retribuții, ajutoare materiale și alte achitări în folosul angajatului, cu excepția veniturilor neimpozabile conform legislației în vigoare, anuitățile, cu excepția indemnizațiilor de asigurări sociale – pensii, compensații etc., primite în baza acordurilor (convențiilor) interstatale, primele și premiile care nu sunt specificate ca neimpozabile, facilitățile acordate de patron.

La calcularea impozitului pe venit din suma veniturilor îndreptate spre plată angajaților se i-au în considerație tipurile și mărimea scutirilor la impozitul pe venit de care beneficiază angajații.

Întreprinderile prezintă Inspectoratului Fiscal de Stat informație despre salarii, servicii despre fiecare angajat. Tipurile, mărimea și beneficiarul scutirilor [2, p. 167].

Pentru a beneficia de scutire în anul fiscal respectiv angajatul prezintă conducătorului întreprinderii o cerere privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reținut din salariu (Anexa 3). Cererea se prezintă nu mai târziu de data stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat anexând la ea documentele ce justifică dreptul la tipul și mărimea scutirii cerute și care sunt autentificate de entitatea economică sau de notar (Anexa 4).

Cererea se prezintă nu mai târziu de data, stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, anexând la ea documentele ce justifică dreptul la tipul și mărimea scutirii cerute care sunt autentificate de întreprindere sau de notar.

De exemplu în Tabelul 2.1. sunt reprezentat scutirile acordate unui angajat din Inspectoratului Principal Fiscal de Stat.

Tabelul 2.1. Scutirile la locul de muncă a angajatului Erșov Sergiu pentru anul 2013 [elaborat de autor]

Angajatul Erșov Sergiu începînd cu luna lui ianuarie pînă în august a beneficiat de scutirea personală, a soției și a unei persoane la întreținere. Începînd cu luna septembrie angajatul a mai solicitat scutirea pentru noul copil născut în luna lui august, adică a încă o persoană la întreținere.

Dacă contribuabilul pierde integral dreptul la scutiri, din motivul că a pierdut statutul de rezident, el este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data când au avut loc aceste schimbări, o cerere în forma liberă privind retragerea Cererii depuse anterior. Această cerere se depune și în cazurile, când contribuabilul renunță benevol la toate scutirile.

Prezentarea conștientă de către contribuabil în Cerere și în documentele care confirmă dreptul la scutiri a unor informații false sau care induc în eroare atrage după sine aplicarea amenzii și răspunderea penală în conformitate cu legislația [4, p. 168 ].

Angajatul care nu și-a folosit în anul fiscal precedent scutirile la care a avut dreptul, din cauza neachitării de către patron a salariului, aceste scutiri se acorda la data achitării restanțelor la salariu numai în baza Cererii depuse de el [6, p. 145 ].

Suma scutirilor nefolosite pe parcursul anului fiscal se trec în contul scutirilor pentru următorul an fiscal în cazurile cînd:

suma scutirilor nefolosite este mai mare decît suma salariului calculat și neachitat – în limita, ce nu depășește mărimea salariului neachitat;

suma scutirilor nefolosite este mai mică decât suma salariului calculat și neachitat – în limita sumei totale a scutirilor nefolosite [8, p. 32 ].

Impozitul pe venit la sursa de plată se calculează și se reține la momentul îndreptării venitului spre plată din venitul impozabil, apreciat ca diferența dintre venitul obținut de lucrător și suma scutirilor acordate și contribuțiilor individuale la asigurări sociale și medicale calculate cumulativ, prin relația:

Vimp. = Vbrut – S – CAS – POAM (2.1.)

unde:

Vimp. – venit impozail;

Vbrut – venitul brut;

S – scutire;

CAS – contribuția de asigurare socială;

POAM – prima obligatorie de asistență medicală [3, p. 57 ].

Impozitul pe venit se reține la sursa de plată din salariu pentru anul 2014 (inclusiv prime, facilități etc.) constituie:

7 % din suma venitului impozabil anual, care nu depășește 27 852 lei;

18 % din suma venitului impozabil anual, care depășește 27 852 lei [9].

Pentru determinarea venitului impozabil, sumei scutirilor, numărului de luni de la începutul perioadei de când lucrătorul se consideră angajat și impozitului pe venit ce urmează a fi reținut pentru fiecare lucrător angajat se deschide o Fișă personală de evidență a veniturilor sub formă de salariu și alte plăți efectuate de către patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum și a impozitului pe venit reținut din aceste plăți (Anexa 6).

De exemplu cetățeanul Ionașcu Alexandru, a fost angajat la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la 01 ianuarie 2012 în calitate de șofer. La data angajării el a depus o cerere privind scutirea personală, a soției și scutirea pentru o persoană întreținută, dat fiind faptul că avea un fică. Suma lunară a scutirilor a constituit în anul 2012 suma de 720 lei. Pentru angajatul Ionașcu Alexandru suma scutirii pentru anul constituit 1610 lei pe lună, deoarece a beneficiat de scutirea personală, a soției și a persoanei întreținute.

În ianuarie impozitul pe venit a fost calculat prin înmulțirea venitului impozabil la cota de 7% și este egal cu 109,02 lei (157,5 x 7 : 100).

Sumele impozitului pe venit reținut în plus în iulie (62,02 lei) se restituie angajatului, sau cu acordul acestuia se trece în contul micșorării sumei impozitului destinat reținerii în perioadele ulterioare. În momentul în care contribuabilul are supraplată la depunerea Declarației pe venit pe anul de gestiune precedent, acesta este în drept să retragă suma respectivă prin depunerea unor documente la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Lucrătorul are dreptul să ceară ca patronul să rețină din plățile achitate în folosul lui impozitul în mărime de 18 %. Aceasta trebuie să fie confirmat prin cererea angajatului, perfectată pe numele patronului în formă arbitrară.

Dacă suma totală a scutirilor folosite pe parcursul anului fiscal gestionar la locul de muncă de bază și celor trecute, în baza cererii angajatului, în contul anului fiscal următor celui de gestiune este mai mică decât suma scutirilor la care salariatul are dreptul conform legislației, el poate beneficia de restul sumei scutirii în baza Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit depuse pentru anul respectiv, dacă obține alte venituri decât cele primite la locul de muncă de bază [9].

La momentul efectuării plăților angajatului, după eliberarea lui din serviciu, pe parcursul anului fiscal în care acesta a fost eliberat, indiferent de perioada de calculare a acestora (până sau după eliberare), suma impozitului pe venit se calculează prin metoda calculului cumulativ, ținând cont de numărul de luni, pe parcursul cărora acesta s-a considerat angajat și de suma totală a scutirilor, care urmau a fi acordate până la eliberare [5, p. 65].

În cazurile, în care impozitul pe venit la momentul îndreptării venitului spre plată n-a fost reținut în rezultatul efectuării plăților sub formă de avans și altele fără reținerea impozitului pe venit, pentru determinarea sumei venitului, îndreptat spre plată, și în scopul calculării corecte a impozitului pe venit, ce urmează a fi reținut din aceste plăți, este necesar de a aplica anumite formule prevăzute de legislația în vigoare [5, p. 66].

Calcularea venitului impozabil și a impozitului pe venit a fost efectuată în fișa de evidență a veniturilor sub formă de salariu și alte plăți în folosul angajatului, precum și a impozitului pe venit reținut. Venitul impozabil s-a determinat prin scădere din venitul îndreptat spre plată a mărimii scutirilor [5, p. 66].

Impozitul pe venit reținut din plățile salariale calculat și reținut conform fișei personale de evidență a veniturilor sub formă de salariu și alte plăți în folosul angajatului, precum și a impozitului pe venit reținut la sursa de plată se reflectă la suma totală a reținerilor în luna de gestiune prin formula contabilă:

debit contul 531 “Datorii privind retribuirea muncii” – 109,02 lei

credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” – 109,02 lei

Contribuabilii care rețin impozitul pe venit din plățile efectuate în folosul persoanei fizice rezidente reflectă sumele reținute ca datorii față de bugetul de stat în creditul contului 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” și le achită la bugetul de stat până la sfârșitul lunii următoare celei în care s-a efectuat reținerea [13, p. 170].

Pentru persoana fizică sumele reținute se consideră ca impozit pe venit achitat în avans și se scad la sfârșitul anului din datoria privind impozitul pe venit determinată și prezentată în Declarația privind impozitul pe venit.

Indiferent de suma impozitului pe venit reținută efectiv, persoana fizică trece la scăderi suma impozitului pe venit indicată în Informația privind veniturile calculate în folosul persoanei fizice (juridice) și privind impozitul pe venit reținut din aceste venituri pe care contribuabilii ce au efectuat reținerea sunt obligați să o prezinte acestora până la 1 martie a anului fiscal următor sub semnătură sau prin intermediul poștei – prin scrisoare cu aviz de recomandare [13, p. 170].

Astfel, patronul este obligat până la 1 martie a anului fiscal următor celui în care au fost efectuate plățile să remită angajatului, în folosul căruia au fost achitate plăți salariale, Informația privind veniturile calculate în folosul persoanei fizice (juridice) și privind impozitul pe venit reținut din aceste venituri [7, p. 19].

Problema majorării calității sistemului de control fiscal pentru calcularea impozitului pe venit al persoanelor fizice și juridice, dobândește o importanță deosebită în condițiile de astăzi, deoarece este o problemă nu numai pentru identificarea tendințele pozitive și negative în dezvoltarea controlului veniturilor si cheltuielilor de către persoanele juridice și fizice, motivele de diminuarea a eficienței controlului fiscal, dar și pentru dezvoltarea de direcții strategice noi de îmbunătățire a acesteia, oferind un conținut calitativ nou [1, p. 23 ].

Sistemul de control pentru calcularea corectă și exactă a impozitului pe venit, care există la ziua de azi nu este în totalitate în concordanță cu reforma sistemului fiscal, la momentul actual, din cauza imperfecțiunilor activității organelor fiscale de control pentru respectarea legislației fiscale în ceea ce privește impozitarea profitului persoanelor juridice și fizice și de aplicare a normelor de contabilitate fiscală în stabilirea veniturilor supuse impozitării [17, p. 72].

După cum s-a menționat deja impozitul pe venit este un impozit direct, adică afectează în mod direct potențialul economic al contribuabilului, putem înțelege că acțiunile și aspirațiile stării de influență activă asupra dezvoltării economiei se efectuează cu ajutorul mecanismului de aplicare a acestuia.

În mod direct, acest impozit cu dimensiunea venitului real obținut de către contribuabil, prin mecanismul acordării sau retragerii facilităților fiscale și prin reglementarea cotei de impozit pe venit, statul limitează sau stimulează o activitate în diferite ramuri ale economiei [11, p. 96].

În rezultatul cercetărilor efectuate s-au constatat următoarele momente:

Tranziția la economia de piață în Republica Moldova este însoțită de conștientizarea faptului că dezvoltarea impozitului în fiecare țară își are particularitățile sale, condiționate de o mulțime de factori economici și sociali specifici ei. Utilizarea experienței internaționame este posibilă doar prin abordarea unei concepții specifice, generale pentru activitatea atît a persoanelor fizice și juridice. Este foarte dificil de a adapta o experiență internaținală la realitatea Republicii Moldova în virtutea caracterului ei specific, anume din aceste motive crește actualitatea cercetărilor științifice la nivel economic și social privitor la activitatea persoanelor fizice și juridice [2, p.17 ].

Cercetările au demonstrat că unul din mijloacele de bază în stabilizarea economiei, dezvoltarea ei efectivă este integrarea reală a producerii. Anume acest fapt va contribui la repartizarea echitabilă a materiei prime, precum și a profitului, întrucît în realitate profitul revine industriașilor.

Sursa venitului în activitatea persoanelor fizice și juridice deseori îl reprezintă incertitudinea prezentului și a viitorului. Anume în scopul obținerii unui venit, persoanele fizice și juridice își asumă un șir de riscuri.

Trebuie remarcat faptul că abordarea actuală a sistemului fiscal în Republica Moldova are o natură fiscală, care afectează negativ dezvoltarea micului business. Sistemul fiscal și politica fiscală în țară sunt o frână în dezvoltarea întreprinderilor mici, în toate etapele ciclului de viață al subiectelor micului business. Studiind problemele ridicate de contribuabili – subiectele micului business, putem concluziona cu privire la dificultățile de confuzie extremă și contradicțiile legislației fiscale moderne.

Cele mai mari probleme nu sunt legate de mărimea impozitelor plătite, precum și cu privire la exactitatea calculelor lor, ambiguitatea legile și regulamentele fiscale. Pentru toate celelalte sancțiuni financiare existente pentru încălcarea legislației fiscale este foarte semnificativă, precum și regulile pentru utilizarea lor sunt crude [4, p. 45].

Această problemă nu ar exista în cazul în care un număr mare de experți calificați privind impozitarea și bunăvoință din partea organelor fiscale.

Dar, experții trebuie încă să apară, și bunăvoința Inspectoratului Fiscal este invers proporțională cu deficitul bugetar.

Aceasta afacere are o mulțime de reclamații la personalul organelor fiscale în ceea ce privește nu numai formalismul lor, dar și incompetența de cooperare, și nu în cele din urmă cele mai neplăcute, cultura scăzută de comunicare.

Desigur, momentul psihologic de atitudine negativă a managerilor întreprinderii asupra personalului organelor fiscale nu poate să ne afecteze la nivel de colectare a impozitelor. Și, în orice caz, impozitarea persoanelor juridice și fizice ar trebui să fie cât mai simplă posibil de înțeles, în scopul de a oferi o respectare mai precisă și mai completă a ei. Textele cu acte normative și legislative trebuie să fie clare pentru persoanele fizice și juridice [4, p. 29].

2.3. Prezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit

Potrivit prevederilor Codului Fiscal al Republicii Moldova dreptul de a prezenta declarația cu privire la impozitul pe venit îl au toți contribuabilii.

Sînt obligați să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit:

persoanele juridice rezidente (societăți pe acțiuni, societăți cu răspundere limitată, cooperative, întreprinderi de arendă, întreprinderi de stat și municipale, inclusiv uniunile acestora; fonduri de investiții și instituții private ce activează în domeniul finanțelor, ocrotirii sănătății, învățămîntului, științei și culturii; asociații obștești, fundații, organizații social-politice, organizații sindicale, organizații religioase, asociații ale patronilor, organizații ale avocaților și notarilor, inclusiv uniunile acestora; alte organizații prevăzute de legislație), cu excepția autorităților publice și instituțiilor publice, indiferent de prezența obligației privind achitarea impozitului;

formele organizatorice rezidenți cu statut de persoană fizică, potrivit legislației, precum și persoanele care administrează succesiunea conform art.17, indiferent de prezența obligației privind achitarea impozitului;

reprezentanța permanentă a nerezidentului în Republica Moldova, indiferent de prezența obligației privind achitarea impozitului [9].

Declarația cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la venitul societății se completează în conformitate cu instrucțiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor, potrivit formei aprobate de acesta, și se prezintă Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune, cu excepția anumitor cazuri [9].

În cazul depistării de către contribuabil, după 31 martie, în declarația prezentată organelor fiscale sau în documentul cu privire la venitul societății, a greșelilor care au drept consecință necesitatea introducerii corectărilor în declarația fiscală sau în documentul cu privire la venitul societății, contribuabilul are dreptul să prezinte în condițiile prezentului cod, o dare de seamă corectată.

Dacă contribuabilul persoană juridică, reprezentanța permanentă sau forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislației, își încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana responsabilă a acestuia este obligată, în termen de 5 zile de la încetarea activității, să informeze despre aceasta în scris organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat și, în termen de 60 de zile de la luarea deciziei de încetare a activității, să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit pentru întreaga perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia persoana juridică, reprezentanța permanentă sau forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislației, a desfășurat activitate de întreprinzător [9].

Dacă contribuabilul intenționează să-și schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă țară, el este obligat să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit, în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor, pentru întreaga perioadă a anului de gestiune cît a fost rezident.

La cererea în scris a persoanei fizice, Serviciul Fiscal de Stat poate prelungi (în limite rezonabile) termenul de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit. Prelungirea termenului se admite numai în cazul în care cererea a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea declarației.

Întreprinderile agricole, gospodăriile țărănești (de fermier), obligate să achite impozitul în rate dispun de dreptul de a achita impozitul în două etape: 1/4 din suma indicată la alin. Anterior – pînă la 31 martie și 3/4 din această sumă – pînă la 31 decembrie ale anului fiscal [9].

Întreprinderile, instituțiile și organizațiile care au filiale și/sau subdiviziuni în afara unității administrativ-teritoriale în care se află sediul central transferă la bugetele unităților administrativ-teritoriale de la sediul filialelor și/sau al subdiviziunilor partea impozitului pe venit calculată proporțional numărului mediu scriptic de salariați ai filialei și/sau ai subdiviziunii pentru anul precedent ori partea impozitului pe venit calculată proporțional venitului obținut de filială conform datelor din evidența financiară a acesteia pe anul precedent.

Declarația, darea de seamă sau alte documente care, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat trebuie să fie perfectate și semnate în conformitate cu regulile și formele stabilite de către serviciul în cauză.

Numele persoanei fizice indicat în orice document semnat de aceasta servește drept dovadă că documentul a fost semnat anume de către persoana respectivă, dacă nu există probe contrare.

Declarația cu privire la impozitul pe venit a unei persoane juridice trebuie să fie semnată de către persoana sau persoanele respective cu funcții de răspundere.

Declarațiile și alte documente care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat trebuie să conțină o notificare a contribuabilului că, în cazul în care va include în documentele respective informații false sau care induc în eroare, el va purta răspundere în conformitate cu legislația [9].

Fiecare persoană care obține venit sau care efectuează plăți impozabile, în conformitate cu prezentul titlu, utilizează codul fiscal atribuit (obținut) în scopul evidenței contribuabililor în modul prevăzut de prezentul cod și de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

Contribuabilul care, este obligat să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit (fără cererea suplimentară din partea Serviciului Fiscal de Stat) achită impozitul pe venit nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declarației (fără a ține cont de prelungirea termenului) [9].

Modul, forma și locul achitării impozitului sînt reglementate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor prin regulamente, ordine și instrucțiuni.

În cazul primirii unui aviz sau cereri din partea Serviciului Fiscal de Stat, suma impozitului, penalităților și amenzilor aferente lui, indicată în aviz sau cerere, urmează a fi plătită de către contribuabil nu mai tîrziu de termenul stabilit și pe adresa indicată în aceste documente.

Avizul sau cererea Serviciului Fiscal de Stat se înmînează contribuabilului personal sau i se expediază prin poștă la ultima adresă a acestuia indicată în registrul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor [9].

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Procesul de impozitare, precum și administrarea impozitului pe venit de la persoanele fizice și juridice au drept scop de a conserva, proteja și spori veniturile cetățenilor, precum și a întări semnificativ încrederea lor față de politicile sociale și economice ale Guvernului Republicii Moldova.

Pe parcursul urmăririi modului de contabilizare a calculării și achitării impozitului venit de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, autorul nu a depistat nici un neajuns. Toate faptele economice aferente calculării și achitării impozitului pe venit se înfăptuiesc în strictă concordanță cu prevederile legislației în vigoare, reflectîndu-se prin înregistrări contabile în evidența contabilă.

Propunerile autorului vin mai degrabă să îmbunătățească climatul fiscal al Republicii Moldova.

În opinia autorului un pas progresiv în sistemul fiscal ar fi ca cota impozitului pe venit pentru persoane fizice trebuie să fie stabilită în funcție de valoarea venitului anual. Și aș exemplifica prin practica țărilor europene. În Germania, pentru cei care primesc un salariu mic, este prevăzută cota zero a impozitului. În Franța există șapte gradații de deduceri salariale, în Spania, Luxemburg, Mexic, Elveția – 8 gradații. De exemplu, în Slovacia, salariul anual de până la 2700 de dolari, SUA este impozitat cu 12%, până la $4500 – cu 20%, până la $7.200 – cu 25%, până la $11.880 – cu 30%, până la $16.920 – cu 35%, până la $ 33.800 – cu 40%, iar un venit și mai mare – cu 42% [10].

Autorul lucrării ar mai opta pentru introducerea în legislația noastră a încă cel puțin încă o gradație. Astfel, cei care au un venit anual ce depășește 120 de mii de lei pe an, adică peste 10 de mii pe lună, să plătească un impozit de 25%. Și iarăși se argumentează cu exemple din alte țări. Cotele maxime ale impozitului pe venit: 25% – în Letonia, Lituania și Elveția; 26% – în Estonia; 40% – în Bulgaria, Polonia și Portugalia; 45% – în Italia; 50% – în Austria; 55% – în Belgia; 60% – în Olanda [10].

Direcțiile prioriitare ale pilitcii impozitului pe venit și contabilizării acestuia trebuie să fie:

Furnizarea de măsuri pentru a promova o cultură în rândul cetățenilor Republicii Moldova a unui contribuabil independent, în condițiile calculării și de plății de sinestătător a tuturor taxelor în favoarea bugetului public național, inclusiv a impozitului pe venit.

Introducere în Codul Fiscal al Republicii Moldova a deducerilor din venitul impozabil al persoanelor fizice pentru educație, sănătate (inclusiv, servicii balneologice), asigurări, servicii de transport de la locul lor de muncă principal și construcția de locuințe noi.

Crearea de Programul Național de unificare a resurselor de informare a publicului (baze de date) și oferirea unui acces liber la acestea, inclusiv prin mijloace de telecomunicații, pentru suportul informațional modern și eficient al businessului din Republica Moldova.

Asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale;

Optimizarea presiunii fiscale;

Sistematizarea și simplificarea legislației fiscale;

Armonizarea principiilor puse la baza legislației fiscale naționale cu cele ale legislației comunitare.

BIBLIOGRAFIE

Armeanic A. Fiscalitatea în statele contemporan. Chișinău: CE USM, 2003. 167 p.

Bălan E. Drept financiar. Ediția IV-a. Chișinău: CH BECK, 2007. 392 p.

Bălănescu R., Bălășescu F., Moldovan E. Sistemul de impozitare. București: Economică, 1994. 97 p.

Boșcaneanu N. Fiscalitatea. Suport de curs. Chișinău: ASEM, 2012. 324 p.

Brezeanu P. Fiscalitatea. Concepte. Metode. Practici. București: Economică, 1999. 384 p.

Bufan R. Drept fiscal al afacerilor. Timișoara: Brumar, 2003. 287 p.

Buga O., Alcaz L. Problemele reglementării impozitului pe venit. În: Revista „Administrarea publicăʼʼ, nr.1-2, 2004, p. 18-22.

Chirică L. Curs Complet de contabilitate și Fiscalitate Vol. I, II. București: Economică, 1999. 216 p.

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr.1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. ed. spec.

http://www.prime.md/rom/news/economic/item5090/ (vizualizat 10.05.2014)

Impari Gh. Contabilitatea întreprinderilor mici și mijlocii. Chișinău: SRIPS, 2003. 312 p.

Legea contabilității. Nr. 113 din 27.04.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 27-34.

Nederiță A. Contabilitatea financiară. Chișinău: ACAP, 2002. 389 p.

Planul de conturi contabile al activității economico – financiare a întreprinderilor, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 93-97.

Standardul Național de Contabilitate 1 “Politica de contabilitate”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 88-91.

Standardul Național de Contabilitate 12 “Contabilitatea impozitului pe venit”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 88-91.

Stratulat O. Impozite directe. Chișinău: Evrica, 2000. 246 p.

Țurcanu V., Bajerean E. Bazele Contabilității. Chișinău: Tipogr. Centrală, 2004. 268 p.

Ușurel L., Balaban E., Iabanj I. Taxe și impozite pentru întreprinderile mici și mijlocii. Chișinău: Somersbi SRL, 2012. 143 p.

www.fisc.md (vizualizat 02.05.2014).