Politica Regionala.studiu Privind Stadiul de Implementare a Proiectelor Regionale In Romania

CUPRINS

INTRODUCERE

Fondurile europene sunt instrumente financiare administrate de Comisia Europeană, al căror scop este dezvoltarea anumitor domenii sau zone pentru atingerea unor standarde înalte de dezvoltare economică, dar și socială sau culturală.

Motivul alegerii acestei teme îl constituie tocmai existența acestor fonduri și ușurința accesării acestora. Pe viitor mi-aș dori să am propria afacere pe care să o dezvolt ulterior prin intermediul accesării acestor fonduri. Sunt sigură că am toate șansele să reușesc deoarece realizând această lucrare am înțeles ce pași trebuie urmați pentru a avea succes în atragerea fondurilor.

Prezenta lucrare abordează subiectul accesării fondurilor europene nerambursabile în vederea fundamentării necesității și oportunităților de construire a unei pensiuni agroturistică în comuna Bozioru, județul Buzău.

Am optat pentru alegerea acestei teme deoarece accesarea unor fonduri europene reprezintă cea mai mare oportunitate pentru a-mi atinge obiectivele stabilite.

Primul capitol cuprinde o analiză a considerațiilor privind politicile comune europene, informatii despre Uniunea Europeana.

Cel de-al doilea capitol al lucrării tratează aspecte privind politica regională a Uniunii Europene, respective informații despre conținutul și evoluția politicii regionale, obiectivele și fondurile alocate acesteia și structura colectivităților regionale.

Capitolul trei cuprinde un studiu de fezabilitate pentru construirea unei pensiuni, ce are la bază realizarea următoarelor două lucrări principale: investiții în infrastructura de primire, investiții în vederea promovării acesteia.

Ultimul capitol al lucrării de licență reprezintă exprimarea unor păreri proprii și a unor concluzii.

Cap.1. CONSIDERAȚII PRIVIND POLITICILE COMUNE EUROPENE

1.1.PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA U.E.

Din cele mai vechi timpuri este cunoscut faptul că oamenii s-au simțit mai protejați atunci când se aflau în interiorul unei comunități. Datorită acestu lucru conducătorii obștilor, apoi evoluând, ai statelor, au format alianțe și au incheiat parteneriate. Chiar și România, în zbuciumul istoriei s-a afiliat de-a lungul timpului unei mari puteri, alternând când și când pentru a-și putea atinge idealurile.

De-a lungul timpului mai mulți oameni de stat, filosofi, gânditori au militat pentru crearea unei Europe unite, cu scopul de a menține pacea pe continent. După cel de-al Doilea Război Mondial această idee a prind contur. În contextul celor două razboaie mondiale, țările europene aveau nevoie de sprijin și solidaritate pentru a se putea reface în urma pierderilor materiale și umane suferite. Oameni de stat din țările vest europene au pus bazele unui viitor lipsit de conflicte armate.

Cea mai mare colaborare din zilele noastre aflată pe bătrânul continent european și poartă numele de Uniunea Europeană, abreviată UE( în engleză EU- European Union). Aceasta este o uniune atât economică cât și politică, formată în prezent din 28 de state printre care și România de la 1 ianuarie 2007.

1.2.GENEZA UNIUNII EUROPENE

Nucleul viitoarei entități integraționiste a fost constituit de formarea uniunii vamale Benelux în anul 1948, între Belgia, Olanda și Luxemburg. În decursul acestui exercițiu cele trei țări s-au familiarizat astfel cu mecanismele eliminării frontierelor vamale.

Următorul pas a fost formarea CECO (Comunitatea Economica a Cărbunelui și Oțelului) prin Tratatul de la Paris; aceasta presupunea o piață comună pentru cărbune, oțel și fier, sectoarele cheie în izbucnirea unui eventual război și de asemenea vitale pentru refacerea economică.

PERIOADA 1945-1959

Obârșia Uniunii Europene este strâns legată de cel de-al Doilea Război Mondial. Europenii doreau să aibe garanția că distrugerile materiale și pierderile umane la care au fost martori nu se vor mai repeta niciodată. Ca o primă consecință a incheierii războiului, Europa se împarte in vest și est pentru ca mai apoi să înceapă Războiul rece, ce va dura 40 de ani.

Un alt pas către cooperare a fost facut de țările din vest prin crearea Consiliului Europei ( CE ), prin care încă șase țări își manifestă dorința de a merge mai departe. Astfel, pe 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, își prezintă planul ce prevedea o cooperare mai aprofundată.

În data de 18 aprilie 1951, pornind de la planul Schuman, plan conceput de ministrul francez, aceste șase țări ce și-au exprimat dorința de a semneaza un tratat ce presupunea și stipula plasarea producției de cărbune și oțel sub o autoritate comună : CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului). Prin acest tratat niciuna dintre țări nu-și mai putea fabrica arme pentru a se întoarce impotriva celorlalte, era o garanție ca istoria nu se va mai repeta.

Cele șase tări participante sunt: Germania, Italia, Franța, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos.

Având în vedere succesul tratatului de instituire a CECO, cele șase țări își extind orizonturile de cooperare la alte sectoare economice prin semnarea tratatului de la Roma în data de 25 martie 1957, prin care ia naștere Comunitatea Economică Europeană(CEE). Scopul acestei instituții era de a asigura libera circulație a mărfurilor, persoanelor și serviciilor în interiorul comunității, mai exact între statele membre. De asemenea mai este cunoscuta și sub denumirea de ”piață comună”.

PERIOADA 1960-1969

La data de 30 iulie 1962, este adoptată o ”politica agricolă comună”(PAC), prin care țările membre pot exercita un control comun asupra producței de alimente. În rândul agricultorilor nu existau diferențe ei fiind plătiți la fel. Se produceau suficiente produse pentru a acoperii nevoile cetățenilor comunității. Punctul slab al politicii era totuși supraproducția care genera excedent de produse. Acest lucru a dus la reducerea excedentului și îmbunatățirea calității produselor.

Data de 1 iulie 1968 este un punct de reper în istoria uniunii, o piatră de temelie, când cele șase tări membre elimină taxele vamale la mărfurile pe care le importă reciproc, în acest fel sunt create condițiile necesare liberului schimb.

PERIOADA 1970-1979

În această perioadă se poate vorbi de o comunitate în plină expansiune, are loc un prim val de extindere. Odată cu aderarea Danemarcei, Irlandei și a Regatului Unit la UE, numărul statelor membre ajunge la nouă.

Pe data de 10 decembrie, în semn de solidaritate, liderii Uniunii creează Fondul European de Dezvoltare Regională. Misiunea acestuia este de a transfera resursele financiare de la regiunile bogate la cele sărace, pentru crearea locurilor de muncă, îmbunătățirea infrastructurii și atragerea investitorilor.

Un alt moment cheie în istoria Uniunii este constituit de primele alegeri libere din 7-10 iunie 1979, rezultate în urma sufragiului, când pentru prima dată membrii Parlamentului European sunt aleși de către cetățeni prin vot liber si direct exprimat pentru o perioadă de 5 ani, renunțându-se la delegarea lor de către Parlamentele Naționale.

PERIOADA 1980-1989

În vara anului 1980, muncitorii din Gdansk (Polonia), conduși de Lech Walesa, intră în grevă pentru a obține mai multe drepturi, încurajând și alte mișcări de acest gen. Ca urmare în luna august guvernul cedează și se naște sindicatul independent Solidarnosc (în traducere Solidaritatea).

O dată de reper pentru această perioadă este 1 ianuarie 1982 când comunitatea europeană își mărește granițele prin aderarea unui nou stat membru, și anume Grecia. În acest moment vorbim despre Europa celor 10.

La 1 ianuarie 1986 alte două state aderă la Comunitate. Este vorba de Spania, respectiv Portugalia, numărul statelor membre ajungând la 12.

Tot în 1986, la data de 17 februarie este semnat Actul Unic European ce prevedea un program de eliminare a diferențelor existenre la nivelul reglementărilor naționale.

Alt moment de cotitură a fost căderea zidului Berlinului în 1989, ce simbolizează prăbușirea regimului comunist în Europa Centrală și de Est, începând cu Polonia și Ungaria.

PERIOADA 1990-1990

În data de 7 februarie 1992 este semnat la Maastricht tratatul privind Uniunea Europeană, o adevărată piatră de temelie ce fortifică și punctează reguli clare pentru viitoarea monedă unică și pentru politica externă și de securitate. De la această dată intră în vigoare denumirea oficială de Uniune Europeană, în loc de Comunitate Europeană.

La un an diferență se atinge un nou nivel de dezvoltare introducându-se piața unică și cele patru libertăți asociate ei: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor.

Aflată într-o continuă expansiune, Uniunea își mărește iarăși frontierele prin aderarea la 1 ianuarie 1995 a Austriei, Finlandei și Suediei.

Despre acordul Schengen, un subiect de interes al statelor Uniunii, putem vorbi de la 26 martie 1995 când acesta intră în viguare în șapte țări și anume : Belgia, Germania, Spania, Franța, Luxemburg, Țările de Jos și Portugalia. Cetățeni de orice naționalitate pot călători între aceste țări fără să fie nevoiți să prezinte pașaportul la graniță. De atunci, în spațiul Schengen au mai intrat și alte țări. 

Liderii europeni decid să deschidă în data de 13 decembrie 1997 negocierile de aderare cu 10 state din Centrul și Estul Europei: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Slovenia. Acestora li se adaugă pe parcurs Cipru și Malta.

Moneda euro este introdusă la 1 ianuarie 1999 în 11 țări (cărora li se adaugă Grecia în 2001) numai pentru tranzacțiile comerciale și financiare. Bancnotele și monedele vor fi introduse mai târziu. Țările care formează zona euro sunt Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda. Danemarca, Suedia și Regatul Unit decid să mai aștepte.

PERIOADA 2000-2009

Începutul perioadei este caracterizat de aderarea unui val numeros de 8 țări din Europa Centrală și de Est – Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia și Slovacia – aderă la UE, punând, astfel, capăt divizării Europei decise de marile puteri în conderința de la Yalta. Cipru și Malta devin, la rândul lor, membre ale Uniunii.

În același an, la data de 29 octombrie cele 25 de state membre ale UE semnează un Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa . Acest tratat trebuia să fie ratificat de toate cele 25 de state înainte de a putea intra în vigoare. Când atât cetățenii din Franța și cei din Olanda au votat împotriva Constituției la referendumurile din 2005, liderii europeni au decis să introducă o „perioadă de reflecție".

Un moment unic pentru România a fost data de 1 ianuarie 2007, când alături de Bulgaria, aderă la UE, numărul statelor membre ridicându-se, acum, la 27. Croația, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Turcia sunt și ele candidate la aderare.

Cele 27 de țări membre UE semnează pe data de 13 decembrie 2007, Tratatul de la Lisabona, care modifică Tratatele precedente. Noul act este conceput pentru a aduce un plus de democrație, eficiență și transparență în cadrul UE. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare, la 1 decembrie 2009.

Un moment de grea incercare este reprezentat de luna septembrie 2008, când o criză financiară majoră lovește economia mondială. Pentru uniune problemele încep încep când mai multe bănci europene se confruntă cu dificultăți. Consecința directă a crizei este mai strânsa cooperare economică între țările UE punându-se în discuție siguranța zonei eruo.

Tabeș 1.1. Tratatele de bază ale CEE/ UE

1.3. POLITICILE COMUNE ALE UNIUNII EUROPENE

Încă de la înființare Uniunea nu și-a extins doar granițele ci și domeniile de activitate, domeniile în care ea exercită o politică comună asupra tututror statelor membre. De-a lungul timpului UE a creat o piață unică internă și a dezvoltat politici comune pentru comerț, agricultură și pescuit, luând măsuri și pentru punerea în practică a unei politici europene pentru dezvoltarea regională.

Pe scurt principalele politicile comune ale Uniunii Europene sunt următoarele :

Tabel 1.2.Principalele politici comune ale U.E.

Cap II . POLITICA REGIONALĂ A UNIUNII EUROPENE

2.1. CONSIDERAȚII GENERALE

Chiar dacă Uniunea Europeana este una dintre cele mai prospere zone geografice ale lumii, decalajele dintre nivelurile de dezvoltare dintre țările membre precum și dintre cele 268 de regiuni diverse din cadrul acesteia, măsurate prin Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitori sunt foarte mari. Pentru a putea rămâne competitivă și a fi solidară, Uniunea Europeană acționează prin politica sa regională pentru a corecta dezechilibrele economice și sociale existente între regiunile componente și statele membre, în scopul reducerii disparităților în nivelul de dezvoltare. Dezechilibrele de dezvoltare și diferențele socio-economice dintre teritoriile Uniunii Europene sunt principalii factori care cauzează intervenția comunitară prin intermediul politicii regionale. Justificarea unei intervenții comunitare în regiunile asistate necesita luarea în considerare a întrebării referitoare la valoarea adaugata a comunitatii. Un raționament empiric conduce la concluzia ca această jusitificare există atunci când acțiunile statului membru nu sunt suficiente (criteriul nevoii) și când beneficiile generate afecteaza (pozitiv) întreaga Uniune.

Politica regională urmărește să corecteze dezechilibrele regionale astfel incât să se asigure o repartizare mai echilibrată a populației și a activităților economice pe ansamblul teritoriului.

Nevoia statelor de a exista o politică regională comună, care să aibe ca scop principal eliminarea disparităților, echilibrarea repartiției demografice si localizarea motoarelor de dezvoltare, precum și susținerea regiunilor mai slab dezvoltate prin diferite metode pentru a putea ajunge din urmă statele dezvoltate, nu a scăpat din atenția Uniuniunii Europene, tutorele celor 28 de state ce fac astăzi parte din ea.

Conceptul de politica regionala este strâns legat de conceptul mai larg de coeziune economică și socială și definește la nivelul UE un ansamblu de măsuri planificate și promovate de autoritatile administratiei publice locale și centrale, în parteneriat cu diverși actori (privati, publici, voluntari), în scopul asigurării unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului regional și local, pentru o calitate mai bună a vieții. Politica regionala ar putea, prin definiție, include toate activitățile care influențează în mod semnificativ dezvoltarea unei regiuni.

Principiul de functionare a politicii regionale se bazează pe competențe partajate între Uniunea Europeana, statele membre și regiunile Uniunii. Metoda distribuirii, pe care se bazează această politică, concentrează mai mult de două treimi din resursele disponibile din bugetul comunitar.

2.2.CONȚINUT ȘI EVOLUȚIE

Despre existența unor decalaje și depășirea lor se vorbește pentru prima dată în cadrul Tratatului de la Roma, unde semnatarii recunoșteau în preambulul acestuia importanța problemelor regionale. Cu această ocazie fixează obiectivul ”unei dezvoltări armonioase prin reducerea decalajului între diferitele regiuni și a rămânerii în urmă a celor mai puțin favorizate”, însă el nu prevede nici o politică regională.

Abia Actul Unic European, intrat în vigoare la 1 iulie 1987, care a introdus în tratat titlul următor ”Coeziunea economică și socială”, a furnizat o bază instituțională dezvoltării unei politici regionale. Până în 1975 – anul în care s-a creat un fond structural special – Fondul European de Dezvoltare Regională ( FEDER ) – ,care constituie pilonul politicii regionale și ale cărui ajutoare privesc în mod specific regiunile rămase în urmă din punctul de vedere al dezvoltării, precum și cele care cunosc dificultăți structurale și de reconversie economică, comunitatea nu a jucat un rol activ în acest domeniu. Putem spune deci, că punerea în practică a unei adevărate politici comunitare regionale este destul de recentă.

Contrucția europeană are ca efect crearea unui ansamblu de state care întrețin legături economice strânse și rezolvă împreună problemele de interes comun. Totuși, conceptul de integrare a U.E. nu poate fi considerat drept credibil, decât cu condiția menținerii între statele membre a unei coeziuni economice și sociale corespunzătoare. În această perspectivă, dispozițiile ”Agendei 2000” referitoare la politica structurală au avut ca obiectiv să răspundă unei duble provocări :

pe de o parte, ameliorarea eficienței intrumentelor politicii structurale pentru realizarea obiectivului de coeziune economică și socială ;

pe de altă parte, asigurarea perenității politicii structurale în cadrul viitoarei lărgiri a U.E. către ( Țările din Europa Centrală și de Est) T.E.C.E .

Datorită aportului adus la crearea locurilor de muncă și la dezvoltarea economică și

socială în regiunile mai sărace, ”Agenda 2000” face din politica regională un instrument principal de solidaritate socială și economică între europeni.

Pentru a duce la bun sfârșit efortul de coeziune economică și socială, Comisia a creat instrumentele financiare, care sunt utilizate pentru co-finanțarea în statele membre a intervențiilor regionale sau orizontale, care țin de resortul acestor state, în conformitate cu documentele de programare pe care ele însele le-au negociat cu Comisia Europeană. Reglementarea referitoare la Fondurile structurale se bazează pe un regulament cu privire la dispozițiile generale asupra Fondurilor structurale, la care se adaugă regulamente specifice fiecărui Fond.

2.3.OBIECTIVELE SI FONDURILE POLITICII REGIONALE

Obiectivele care trasează liniile de acțiune ale fondurilor structurale sunt specifice fiecărei perioade de programare a acestora și se stabilesc în funcție de principalele priorități identificate în vederea reducerii discrepanțelor economice și sociale la nivel comunitar. Astfel, ele apar sub denumirea de obiective prioritare și trimit în mod direct la sectoarele ce necesită intervenție structurală.

Instrumentul principal al politicii de coeziune al UE îl constituie sistemul fondurilor structurale. Pana in 2006, sistemul a fost format din: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), Fondul Social European (FSE), Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă – secțiunea Orientare (FEOGA-O) și Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP). Perspectivele financiare 2007-2013 au antrenat si o reforma la nivelul politicii regionale, sistemul central de intervenție fiind format in prezent din: FEDER, FSE si Fondul de Coeziune.

2.3.1.Perioada de programare 2000-2006

Pentru etapa 2000-2006 au fost identificate următoarele 3 priorități:

1) competitivitatea regională,

2) coeziunea economică și socială,

3) dezvoltarea zonelor urbane și rurale (inclusiv a celor dependente de pescuit), care au generat obiectivele prioritare corespunzătoare, în timp ce etapa 1993-1999 a avut 6 obiective prioritare. Astfel, obiectivele perioadei 2000-2006 sunt:

• Obiectivul 1 (teritorial): dezvoltarea regiunilor rămase în urmă;

• Obiectivul 2 (teritorial): reconversia economică și socială a regiunilor cu dificultăți structurale;

• Obiectivul 3 (tematic): dezvoltarea resurselor umane

O regiune pentru a beneficia de asistență in cadrul Obiectivului 1 trebuia sa aibe următoarele caracteristici:

– rată a șomajului mai mare decât media UE,

-nivel redus al investițiilor,

– infrastructură de bază redusă,

– lipsa prestării de servicii pentru afaceri și personae.

Regiunile care se confruntă cu diverse tipuri de dificultăți socio-economice ce generează ce generează o rată ridicată a șomajului chiar dacă nivelul lor de dezvoltare este apropiat de rata comunitară, se încadrează la Obiectivul 2 al politicii.

Obiectivul 3 are în vedere:

– combaterea șomajului pe termen lung;

– integrarea tinerilor pe piața muncii;

– integrarea celor amenințați cu excluderea de pe piața muncii;

– adaptarea forței de muncă la schimbările de producție.

Dacă obiectivele prioritare reprezintă cadrul operațional al politicii regionale a UE, Fondurile Structurale reprezintă cea mai importantă parte din instrumentele financiare ce servesc la implementarea acesteia. Există patru fonduri structurale, fiecare fond putând finanța mai multe obiective și fiecare obiectiv putând fi finanțat din mai multe fonduri, după cum urmează :

1. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) – contribuie la finanțarea obiectivelor 1 și 2;

2. Fondul Social European (FSE) – contribuie la finanțarea obiectivelor 1, 2 și 3;

3. Fondul European de Orientare și Garantare pentru Agricultură (FEOGA): contribuie la finanțarea obiectivului 1 (secțiunea de orientare a fondului);

4. Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (IFOP): contribuie la finanțarea obiectivului 1;

Tabelul 2.1.: Bugetul acordat Fondurilor Structurale – perioada 2000-2006(în miliarde Euro, angajamente în preturile anului 1999)

Sursa: Financial perspectives 2000 – 2006, European Commission

2.3.2.Perioada de programare 2007-2013

Fondurile structurale sunt intrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.

Fondurile structurale ale Uniunii Europene sunt gestionate de către Comisia Europeană și au ca destinație finanțarea măsurilor de ajutor structural la nivel comunitar, în sopul promovării regiunilor cu întârzieri în dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea șomajului de lungă durată, inserția profesională a tinerilor sau promovarea dezvoltării rurale.

Pentru perioada 2007-2013 există trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri Structurale respectiv :

-Fondul European de Dezvoltare Regională(FEDR)

-Fondul Social Euopean ( FSE )

-Fondul de Coeziune ( FC )

și doua acțiuni complementare respectiv :

-Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală ( FEADR )

-Fondul European pentru Pescuit ( FEP )

În cadrul bugetului european, Fondurile Structurale nu sunt singura sursă de finanțare, deoarece fiecare fond susține domeniul său de interes.

Iată modul în care Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) și Fondul de Coeziune contribuie la realizarea următoarelor trei obiective: „Convergență”, „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” și „Cooperare teritorială europeană”.

Tabelul 2.2. Obiective și fonduro

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). A fost creat în anul 1975 si este menit sa reduca disparitățile existente intre diferitele regiuni ale Uniunii. Este cel mai important fond structural și de aceea el finanțează și acordă ajutoare tuturor zonelor defavorizate. Prin intermediul lui sunt finanțate investiții în infrastructură, sănătate, educație, dezvoltare locală și IMM-uri (întreprinderi mici și mijlocii).

Principiile alocării acestui fond sunt : concentrarea pe obiective și regiuni (pentru maximizarea efectelor), partenerialui între Comisia Europeană, statele membre UE și autoritățile locale și regionale ( pentru planificarea și punerea în practică a interventiei structurale), programarea intervenției și adiționalitatea contribuției comunitare (care nu trebuie sa se substituie celei naționale).

Lista categoriilor de domenii de intervenție ale Fondurilor Structurale se bazează pe Articolul 36 al Regulamentului nr. 1260/1999 al Consiliului UE și are menirea să ajute servicciile Comisiei Europene în sarcinile de raportare asupra activităților de finanțre din Fondurile Structurale.

Fondul Social European (FSE) are ca scop sprijinirea, formarea forței de muncă și dezvoltarea resurselor umane. Ținta lui este îmbunătățirea oportunităților de angajare pentru muncitori și șomeri în piața unică.

Fondul de coeziune este instrumentul financiar care sprijină investiții în domeniul infrastructurii de transport, energie și mediu. Se aloca pentru state cu PNB per capital sub 90% din media UE. Rata maximă de finanțare prin Fondul de Coeziune este de 85% din cheltuiala publică pe proiect.

Fondul de Coeziune intervine pe ansamblul teritoriului pentru a cofinanța nu programe, ci mari proiecte în materie de mediu și rețele de transport și pentru a permite ca aceste costuri să nu perturbe eforturile bugetare interne necesare satisfacerii exigențelor uniunii economice și monetare. Mai mult fondul ajută aceste țări să se conformeze normelor europene în aceste domenii.

Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondurile de Coeziune nu confinanțează programe, ci proiecte sau etape de proiecte, bine stabilite de la bun început. Aceste proieecte sunt prezentate Comisiei de către state. Acestea sunt gestionate de autoritățile naționale și supervizate de către Comitetul de Monitorizare.

Obiectivul „Convergență” este destinat să îmbunătățească condițiile de creștere economică și factorii care contribuie la o reală convergență pentru statele membre și regiunile cel mai puțin dezvoltate. În Uniunea Europeană acest obiectiv se referă la 84 de regiuni situate în 18 state membre, cu alte cuvinte 154 de milioane de locuitori al căror PIB pe cap de locuitor este sub 75% din media comunitară. 

Obiectivul „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” are ca scop consolidarea competitivității și atractivitatea regiunilor, cât și capacitatea de ocupare a forței de muncă, printr-o abordare duală. Aceasta constă în introducerea de programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile să anticipeze și să fie favorabile schimbărilor economice stimulând inovarea, societatea bazată pe cunoaștere, spiritul antreprenorial și protecția mediului și îmbunătățind accesabilitatea. De asemenea presupune creșterea numărului și calității locurilor de muncă prin adaptarea forței de muncă și prin efectuarea de investiții în materie de resurse umane. Într-o Uniune Europeană cu 27 de state membre, această situație este valabilă pentru 68 de regiuni, ceea ce reprezintă 314 milioane de locuitori. 13 dintre acestea, cu alte cuvinte 19 milioane de locuitori.

Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” este destinat să întărească cooperarea transfrontalieră datorită unor inițiative locale și regionale realizate în comun, să consolideze cooperarea transnațională prin acțiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată și să stimuleze cooperarea interregională, precum și schimbul de experiență.

2.3.3.Perioada de programare 2014-2020

Având în vedere situația economică actuală și insuficiența tot mai mare de resurse publice, instrumentele financiare sunt de așteptat să joace un rol mai puternic în cadrul politicii regionale în perioada de programare 2014-2020.

Politica regională a UE, care este mentionată și ca politica de coeziune, își propune să promoveze o mai mare solidaritate și să reducă astfel diferențele în nivelurile de dezvoltare regională. În prezent, acesta este cel de-al doilea element cel mai important din bugetul UE.

Obiectivele politicii de coeziune au fost modificate pentru perioada 2014 – 2020. Pentru această perioadă, au fost stabilite următoarele obiective:

-să se atingă obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020.

– recompensarea performanțelor, rezervând un "bonus de eficiență" pentru regiunile care vin cel mai aproape de atingerea obiectivelor lor.

-se vrea promovarea unui program integrat care va permite ca diferite proiecte sa fie finanțate din fonduri diferite.

-concentrarea pe rezultate și monitorizarea progreselor înregistrate cu o mai mare rigoare.

-întărirea coeziunii teritoriale.

-reducerea birocrației prin stabilirea unor orientări comune pentru gestionarea fondurilor.

Europa 2020 reprezintă strategia Uniunii Europene de creștere economică pentru urmatorii ani.

In practică, Uniunea a stabilit cinci obiective majore care urmeaza sa fie indeplinite pana in 2020.

•    Rata ocuparii forței de muncă a populației cu varsta cuprinsa între 20 și 64 de ani să creasca la cel putin 75%;

•    Investirea a 3% din PIB-ul UE în cercetare-dezvoltare (C-D);
•    Îndeplinirea obiectivului „20/20/20” în materie de clima/energie:

reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu cel putin 20% față de nivelurile din 1990,

creșterea la 20% a ponderii surselor regenerabile de energie in consumul final de energie

–    creșterea cu 20% a eficienței energetice;

•    Reducerea ratei de abandon de la valoarea actuala de 15% la 10% și majorarea procentajului persoanelor cu varsta cuprinsa intre 30 și 34 de ani cu studii superioare de la 31% la cel putin 40% in 2020;

•    Numarul cetatenilor europeni cu un nivel de trai inferior pragului national de saracie ar trebui redus cu 25%, ceea ce ar insemna scoaterea a peste 20 de milioane de persoane din saracie.

Cele mai importante fonduri dedicate dezvoltării regionale sunt:

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR); aceste fonduri datează din 1975 și sunt destinate infrastructurii generale, inovație și investiției.

Fondul Social European (FSE); aceste fonduri sunt destinate pentru formare profesională și alte programe care ajuta pentru a sprijini și a crea locuri de muncă.

Fondul de Coeziune aceste fonduri sunt destinate proiectelor legate de mediul natural, infrastructura de transport și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă. Cu toate acestea, doar țările cu un nivel al PIB-ului sub 90% din media UE pot beneficia de aceste fonduri.

Finanțarea pe care fiecare teritoriu o primeste de la Uniunea Europeana variază în funcție pe PIB-ul regional; pentru perioada 2014-2020 distribuirea fondurilor se va face dupa cum urmează:

Regiunile mai puțin dezvoltate. PIB-ul <75% din media UE. Ele vor primi finanțare pentru 75-80% din costul proiectelor. Ele primesc 68,7% din finanțarea totală.

Regiuni în tranziție. PIB-ul între 75 și 90% din media UE. Ele vor primi finanțare pentru 60% din costul proiectelor. Ei primesc 11,6% din finanțarea totală.

Mai multe regiuni dezvoltate. PIB-ul> 90% din media UE. Ele vor primi finanțare pentru 50% din costul proiectelor. Primesc 15,8% din finanțarea totală.

2.4.STRUCTURA COLECTIVITĂȚILOR REGIONALE

Clasificarea NUTS (Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică) este un sistem ierarhic pentru divizarea teritoriului economic al Uniunii Europene cu scopul de :

-colectare, dezvoltare și armonizare a statisticilor regionale ale Uniunii

-analize socio-economice ale regiunilor

*NUTS 1 = regiuni majore socio-economice

*NUTS 2 = regiuni de bază pentru aplicarea politicilor regionale

*NUTS 3= regiuni mici

-încadrarea politicilor regionale ale UE

*regiunile eligibile pentru ajutor de la fondurile structurale au fost încadrate la nivelul NUTS2

*zonele eligibile în temeiul celorlalte obiective prioritare au fost în principal încadrate la nivelul NUTS3

*raportul de coeziune a fost până acum încadrat la nivelul NUTS2

Actuala clasificare NUTS cuprinde 97 de regiuni la NUTS 1270 de regiuni la NUTS 2, și 1294 de regiuni la nivelul NUTS 3. Datorită aderării Croației la UE la 1 iulie 2013, clasificarea NUTS a fost extinsă cu 1 NUTS 1, 2 NUTS 2 și 21 de regiuni NUTS 3.

Tabelul 2.3. Clasificarea NUTS a statelor member U.E.

Cap 3. Studiu privind stadiul de implementare a proiectelor regionale în România

3.1. STRUCTURA COLECTIVITĂȚILOR LOCALE

O particularitate a dezvoltării regionale în România este structura mozaicală a dezvoltării la nivel sub-regional. Practic, în toate regiunile coexistă zone relativ dezvoltate cu zone slab sau chiar subdezvoltate. De aceea o analiză la nivel subregional este absolut necesară pentru a putea evidenția disparitățile intraregionale, respectiv la nivel de județe și a putea argumenta nu numai prin mărimea PIB pe locuitor necesitatea de a sprijini toate regiunile țării, inclusiv pe cele considerate, potrivit mărimii PIB, mai prospere.

Fig. 3.1. Harta regiunilor de dezvoltare a României

Tabelul 3.1. Indicatori de caracterizare a regiunilor

În urma analizei efectuate , în ceea ce privește populația totală putem concluziona faptul că cea mai numeroasă populație se află în Regiunea Nord-Est. Majoritatea trăiește în mediul rural. Referitor la soldul migrator, cei mai mulți au plecat din regiunea sud, iar cei mai mulți s-au stabilit în Regiunea București-Ilfov.

Din tabel se observă faptul că Regiunea Sud înregistrează cel mai mare număr de persoane active, iar cea mai mare rată a șomajului se înregistrează în Regiunea Sud Est.

Acest aspect reprezintă un avantaj pentru proiectul propus deoarece prin implementarea proiectului se vor crea noi locuri de muncă.

Legat de dezvoltarea economic, se poate observa că cel mai mare PIB/locuitor este înregistrat în Regiunea București-Ilfov.

Despre Regiunea Nord Vest se poate afirma faptul că deține cel mai mare procent în ceea ce privește drumurile publice modernizate.

Regiunea Sud Est deține cele mai multe localități cu rețea de apăpotabilă, respectiv, rețea de canalizare.

Referitor la numărul spitalelor, regiunea cea mai slabă din acest punct de vedere este Regiunea Sud Vest unde sunt doar 39 de spitale.

Cel mai mare număr de unități de cazare este înregistrat în Regiunea Centru unde se înregistrează de asemenea și cea mai mare capacitate de cazare existentă.

Ca o concluzie, putem afirma faptul ca Regiunea Sud-Est este una mediu dezvoltată, cu o rată a șomajului ridicată, un numar mediu de spitale, cu cele mai numeroase unități de învățământ. Toți acești factori suntfavorabili pentru implementarea proiectului propus.

Regiunea de Dezvoltare Nord – Est

Regiunea Nord-Est este cea mai întinsă regiune a României, având o suprafață de 36.850 kmp. În componența sa sunt 6 județe: Bacău, Botoșani, Neamț, Iași, Suceava și Vaslui, unități administrativ-teritoriale și unități teritorial-statistice de nivel NUTS 3.

Regiunea se caracterizează printr-o îmbinare armonioasă între toate formele de relief, 30% munți, 30% relieful subcarpatic, 40% podișuri.

Este regiunea cea mai slab dezvoltată a României.

Pe ansamblul Regiunii Nord – Est sunt evidente discrepanțele ca nivel, dar și ca potențial de dezvoltare între vestul mai dezvoltat al Regiunii și estul mult rămas în urmă (județele Botoșani, Iași, Vaslui).

Datorită condițiilor favorabile de care dispune, a frumuseții locurilor, purității aerului, apelor, zonelor montane din județele Bacău, Neamț și Suceava, precum și a inestimabilului patrimoniu cultural și religios existent, Regiunea Nord Est deține un potențial turistic relativ ridicat, care poate fi comparat cu alte zone turistice renumite din țară și din străinătate. Alături de pitorescul regiunii, binecunoscuta ospitalitate, tradițiile populare, obiceiurile, specificul gastronomiei moldovenești, tradiționalele degustări de vinuri din podgoriile Cotnari si Huși dau culoare locală pentru atragerea turiștilor.

Principalele tipuri de turism care pot fi practicate sunt: turismul cultural (muzeistic, etnografic, artistic), religios, balneo-terapeutic, de agrement, de tranzit, agroturism.

Zona muntoasă și deluroasă din vestul regiunii (județele Suceava, Neamț, Bacău) dețin un potențial turistic valoros, în mare parte (exceptând Bucovina) insuficient dezvoltat, dar care, cu măsuri adecvate poate intra cu ușurință în circuitul turistic european, cu specializarea „turism religios” (Putna, Neamț, Sucevița, Moldovița, Voroneț), Humor, Arbore, Agapia, Văratec, Dragomirna, Bistrița, Zamca, Secu, Sihăstria, Cașin), turism balneo-terapeutic (Vatra Dornei, Câmpulung-Moldovenesc, Bălțătești, Oglinzi, Slănic Moldova, Târgu Ocna), turism etnografic, agro-turism, turism rural, turism sportiv (alpinism, vânătoare, pescuit, sporturi extreme – zborul cu parapanta, rafting, orientare turistică, mountainbike, schi).

Regiunea de Dezvoltare Sud-Est

Regiunea Sud – Est este situată în partea de sud-est a României, acoperind 35.762 km² sau 15 % din suprafața totală a țării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 ale României.

Cuprinde aproape toate formele de relief: lunca Dunării, câmpia Bărăganului, podișul Dobrogei cu Munții Măcinului, iar partea de nord-vest a regiunii cuprinde o parte a Carpaților și Subcarpaților de Curbură. Totodată regiunea este străbătuta de fluviul Dunărea, cuprinde Delta Dunării și este mărginit la est de întreg litoralul românesc al Mării Negre. Preponderent este însă relieful de câmpie, cu specific climatic continental.

Dispune de o serie de resurse naturale, care valorificate corespunzător, pot juca un rol important în dezvoltarea economico-socială. Dintre acestea, cele mai importante sunt zăcămintele de țiței și gaze naturale (Subcarpații Buzăului, vestul județului Brăila și sudul județului Galați), carierele de granit (Munții Măcinului), sarea, etc.

Alt avantaj pe care regiunea îl poate valorifica, este reprezentat de prezența portului Constanța, secondat de porturile dunărene Galați, Brăila și Tulcea.

Cel mai important potențial pentru dezvoltarea regiunii, este reprezentat însă de resursele turistice:

Litoralul Mării Negre, care cuprinde 13 stațiuni, cu unități de cazare, tratament si agrement (hoteluri, moteluri, vile, campinguri) desfășurate de-a lungul a 70 km de coastă între Năvodari și Mangalia.

Delta Dunării, care prezintă o atracție științifică și un potențial turistic ridicat, în special după includerea sa în 1990, împreuna cu alte zone naturale adiacente, în Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Regiunea beneficiază de un fond balnear deosebit, cu o veche tradiție Lacul Techirghiol, Eforie Nord (nămol curativ cu proprietăți asemănătoare celui de la Marea Moartă).

Regiunea prezintă și un cadru promițător pentru dezvoltarea agro-turismului (Brăila, Galați si Tulcea) cu resurse importante pentru dezvoltarea turismului de agrement (vânătoare și pescuit) în Insula Mică a Brăilei, Insula Mare a Brăilei, etc.

Zona montană din Vrancea și Buzău prezintă interes turistic prin stațiunile Soveja și Lepșa, și zone turistice unice în țară, cum ar fi: Vulcanii Noroioși (Berca), peșterile de la Bozioru, Focurile Vii.

Patrimoniul cultural-istoric al regiunii se remarcă cetățile getice, romane, grecești, bizantine și locașuri mânăstirești, majoritatea fiind concentrate în județele Tulcea și Constanța

Regiunea de Dezvoltare Sud

Regiunea Sud este situată în partea de sud a României, având o suprafață de 34.453 km2, corespunzătoare județelor Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman.

În regiune s-au realizat importante investiții străine directe: Renault – Pitești, Holcim – Câmpulung Mușcel, Samsung COS – Târgoviște.

Potențialul turistic al regiunii Sud, valorificat într-un mod adecvat și ținând cont de principiile durabilității, poate contribui esențial la dezvoltarea economică și socială a regiunii.

Cele mai importante areale cu potențial turistic sunt:

stațiunile montane de pe Valea Prahovei-masivul Bucegi, localitățile turistice și parcurile naturale situate în Munțiii Bucegi și Munții Piatra Craiului

stațiunile balneoclimaterice din regiune (Slănic Prahova, Vălenii de Munte, Pucioasa, Câmpulung – Muscel etc.), Dunărea, al cărui potențial poate fi valorificat ca o alternativă la turismul montan, din nordul regiunii.

Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest

Regiunea Sud-Vest, cu o suprafață de 29.212 km2 cuprinde cinci județe: Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinți și Gorj și coincide, în mare, cu vechea regiune istorică Oltenia.

Regiunea beneficiază de un potențial turistic diversificat, incluzând turismul montan și cel speologic, balnear, ecoturismul, parcuri naturale, (peste 200 000 ha de arii protejate), turismul religios (peste 60 de mănăstiri și biserici ortodoxe). Datorită poziției sale, a reliefului variat, a monumentelor vechi și a tradițiilor culturale, potențialul turistic al Olteniei este foarte diversificat, fiind concentrat în 3 zone: Clisura Dunării – Porțile de Fier, Subcarpații Gorjului și Vâlcii, cu însemnate monumente naturale (peșteri, chei, canioane, rezervații) și arhitectonice (mânăstirile Vodița, Cozia, Turnu, Arnota, Lainici, Dintr-un Lemn, Cornetu, Govora, Tismana, Horezu, Polovragi), izvoare termale și terapeutice (Olănești, Călimănești, Căciulata), saline terapeutice (Băile Govora, Ocnele Mari), cât și Valea Oltului la nord de Râmnicu Vâlcea. O șansă deosebită pentru dezvoltarea turismului montan oferă Valea Lotrului, unde stațiunea Voineasa ar putea oferi condiții foarte bune pentru sporturi de iarnă, vânătoare, pescuit, alpinism și drumeție, și stațiunea Rânca pentru schi. De asemenea, spațiul rural oferă o ospitalitate veritabilă bazată pe un mediu nepoluat, calitatea vinului, gastronomia și vestitele tradiții folclorice ale Olteniei.

Regiunea de Dezvoltare Vest

Regiunea Vest are o suprafață de 32.034 Km2 și este compusă din 42 orașe (din care 12 municipii) și 276 comune (318 unități administrativ teritoriale), grupate în patru județe: Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș.

De asemenea, Regiunea de Dezvoltare Vest este o zonă cu potențial turistic variat.

Condiții speciale pentru practicarea agroturismului se află în județul Caraș-Severin, în Munții Apuseni (în vecinătatea orașului Brad), cît și în vestul și sudul județului Hunedoara (Sarmisegetuza – aici fiind situate vechile vestigii ale fostei capitale ale regatului Daciei din perioada pre-romană). Alte forme de turism practicabile în regiune sunt turismul termal-balnear (Băile Herculane, Moneasa, Lipova, Baziaș, Geoagiu), de afaceri (Timișoara) și de tranzit (culoarele de circulație rutieră internațională Nădlag–Deva și Timișoara–Herculane). Turismul urban poate fi, de asemenea, dezvoltat, în regiune existând 42 de orașe, ce conservă un valoros patrimoniu arhitectural, muzee în diverse domenii: istorie, arheologie, artă, științele naturii, mineralogie, etnografie, tehnice, unele dintre acestea fiind și în aer liber.

Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest

Regiunea Nord-Vest are o suprafață de 34.159 km² reprezentând 14,3% din suprafața totală a țării. Este alcătuită din 6 județe (NUTS 3): Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj.

De altfel, regiunea are un potențial turistic apreciabil: vestigii arheologice, rezervații naturale, lacuri glaciare și de acumulare, numeroase peșteri, stațiuni balneo-climaterice, condiții favorabile practicării turismului montan, de agrement și odihnă. Există, de asemenea, mai multe zone etnofolclorice care au permis dezvoltarea agro-turismului în Maramureș, Cluj și Bihor. Prin apropierea de Europa Centrală, relief de mare originalitate (peșteri, defilee, etc.), climă favorabilă, înălțimi reduse (cca. 1800 m), Munții Apuseni au șansa de a deveni o atracție pentru turismul de drumeție, ai cărui practicanți caută condiții de cazare simple în medii cât mai naturale.

Aceste județe dat fiind potențialul turistic pe care îl au concentrează și cea mai mare pondere a cererii înregistrând împreună 80,2% din sosirile totale în regiune, precum și 80,8% din numărul total de înnoptări din regiune.

Regiunea de Dezvoltare Centru

Regiunea de dezvoltare Centru, cu o suprafață totală de 34,100 km2, cuprinde județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu. Zonă cu forme de relief specifice podișului, văi direcționate est-vest, regiunea deține însemnate rezerve de gaz metan, minereuri auro-argentifere și colorate, nemetalifere, sare, izvoare minerale și terapeutice, iar peste o treime din suprafață este ocupată de păduri.

Potențialul turistic al Regiunii Centru este foarte variat, atât datorită reliefului cât și datorită varietății istorice și culturale. Numărul stațiunilor în care se practică sporturi de iarna este de 17, unele fiind de renume internațional (Predeal, Poiana Brașov, Păltiniș). În Regiunea Centru sunt baze importante de tratament, 4 stațiuni sunt declarate stațiuni de interes național (Covasna-județul Covasna, Predeal – județul Brașov, Băile Tușnad- județul Harghita, Sovata- județul Mureș), iar alte 11 sunt considerate de interes local. Aceste stațiuni dispun de excepționale resurse curative naturale, dar de o infrastructura învechită, servicii necorespunzătoare, promovare insuficientă și oferte nediversificate. A început să se dezvolte agroturismul, beneficiind de potențialul reprezentat de gospodăriile populației din mediul rural (sunt omologate de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale 237 de pensiuni agroturistice)

Un interes aparte pentru turismul cultural îl reprezintă satele din Regiune, dintre care unele, datorită izolării și în consecință slabei infrastructuri, au păstrat încă vie cultura tradițională cu arhitectura și tehnica populară (construcțiile de case, porți, edificii religioase), materialele folosite, instalații tehnice (mori, pive) sau a tehnicilor utilizate în prelucrarea lemnului. În ceea ce privește zona istorică, orașele medievale și bisericile fortificate sunt foarte bine conservate, iar unele dintre ele fac parte din patrimoniul internațional UNESCO.

Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov

Regiunea București-Ilfov, constituită din municipiul București – capitala României – și județul Ilfov, este situată în sudul țării, în partea centrală a Câmpiei Române. Suprafața totală a Regiunii București-Ilfov este de 1.821 km2, din care 13,1% reprezintă teritoriul administrativ al Municipiului București și 86,9% al județului Ilfov. Cele două entități care alcătuiesc regiunea sunt totodată și cele mai mici unități teritorial administrative ale României din punct de vedere al întinderii.

Regiunea București-Ilfov deține un potențial turistic specific, reprezentat de capacitatea de atracție exercitată de centrul urban București, la care se adaugă valorile culturale și de mediu ale zonelor adiacente capitalei, situate pe teritoriul județului Ilfov.

3.2. PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL

Obiectivul general al Programului Operațional Regional constă în sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, echilibrate teritorial și durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor lor și resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creștere, prin îmbunătățirea condițiilor infrastructurale și ale mediului de afaceri pentru a face din regiunile României, în special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi și a munci.

Obiective specifice:

Creșterea rolului economic și social al centrelor urbane, prin adoptarea unei abordări policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a Regiunilor

Imbunătățirea accesibilității Regiunilor și în particular a accesibilității centrelor urbane și a legăturilor cu zonele înconjurătoare

Creșterea calității infrastructurii sociale a Regiunilor

Creșterea competitivității Regiunilor ca locații pentru afaceri

Creșterea contribuției turismului la dezvoltarea Regiunilor

3.3. PREZENTARE AXĂ PRIORITARĂ 5 – DEZVOLTAREA DURABILĂ ȘI PROMOVAREA TURISMULUI

Strategia Națională de Dezvoltare Regională, elaborată pe baza Planurilor de Dezvoltare Regională și Cadrul Strategic Național de Referință au identificat dezvoltarea turismului ca o prioritate de dezvoltare regională, dat fiind potențialul turistic existent în toate regiunile.

Acest potențial justifică sprijinul financiar acordat reabilitării infrastructurii zonelor turistice și valorificării patrimoniului natural, istoric și cultural, pentru includerea acestora în circuitul turistic și promovarea lor în scopul atragerii turiștilor.

Prin poziția sa geografică, România dispune de potențial turistic cu resurse naturale de o mare diversitate și armonios repartizate, care dau posibilitatea practicării întregii game de forme de turism, de la cele clasice (montan, litoral, balnear, cultural, religios) până la noutățile de ultimă cerere în oferta turismului rural, ecoturismului, turismului de aventură.

Dezvoltarea turismului este în deplină concordanță cu Orientările Strategice Comunitare, întrucât implementarea acestei axe prioritare contribuie la îmbunătățirea gradului de atractivitate a regiunilor și la crearea de noi locuri de muncă.

Investițiile în turism și cultură vor permite regiunilor de dezvoltare să folosească avantajele oferite de potențialul lor turistic și patrimoniul cultural în identificarea și consolidarea identității proprii, pentru a-și îmbunătăți avantajele competitive în sectoare cu valoare adăugată mare și conținut calitativ și cognitiv ridicat, atât pe piețe tradiționale cât și pe piețe noi, în formare.

Turismul creează oportunități de creștere economică regională și locală și contribuie la crearea de noi locuri de muncă prin valorificarea patrimoniului cultural și natural, specific fiecăreia din cele opt regiuni de dezvoltare, inclusiv din zonele marginale, dezavantajate din punct de vedere economic și social.

De asemenea, o parte importantă din noile locuri de muncă create constituie o oportunitate regională pentru ocuparea forței de muncă feminine.

Valorificarea atracțiilor turistice din diferitele zone ale țării poate contribui la creșterea economică a unor centre urbane în declin, prin favorizarea apariției și dezvoltării firmelor locale, transformând areale cu competitivitate economică scăzută în zone atractive pentru investitori.

Activitatea turistică creează cerere pentru o gamă largă de bunuri și servicii, achiziționate ulterior de turiști și companii de turism, inclusiv bunuri și servicii produse de alte sectoare economice (comerț, construcții, transporturi, industria alimentară, confecții și încălțăminte, industria mică și de artizanat).

Dezvoltarea turismului va ține cont de principiile dezvoltării durabile, în sensul conservării și protejării patrimoniului natural și cultural, dar și al reducerii presiunii antropice asupra mediului, inerentă în condițiile practicării turismului pe scară largă.

Creșterea numărului de turiști, așteptată în condițiile dezvoltării turismului, va suprasolicita mediul înconjurător, afectând echilibrul ecosistemului. Presiunea asupra mediului va fi ținută sub control în regiunile cu un patrimoniu natural deosebit, pentru a permite valorificarea acestuia într-o manieră durabilă și printr-o repartizare spațială uniformă a activităților turistice.

În toate regiunile de dezvoltare, valorificarea atracțiilor turistice este în mare parte limitată de calitatea infrastructurii zonelor turistice, a serviciilor, în general, și a serviciilor de cazare și agrement , în special , toate acestea constituind obstacole major în dezvoltarea turismului.

Este de așteptat ca implementarea acestei axe prioritare a POR, prin îmbunătățirea infrastructurii zonelor turistice, a serviciilor de cazare și agrement și printr-o promovare susținută a imaginii României pe plan intern și internațional să determine creșterea calitativă, la standarde europene, a ansamblului condițiilor de practicare a turismului, cu impact direct asupra creșterii cererii de turism pentru România, ca destinație turistică europeană.

Obiectivele acestui domeniu major de intervenție sunt:

􀂾 Creșterea importanței turismului și culturii, ca factor care stimulează creșterea economică în regiuni, respectând principiile dezvoltării durabile și ale protecției mediului;

􀂾 Extinderea sezonului turistic;

􀂾 Creșterea numărului de turiști, prin valorificarea potențialului turistic cultural local și regional pe piața turistică națională și internațională.

Eligibilitatea proiectelor

Proiectul reprezintă o serie de activități și o investiție de resurse pe o perioadă determinată menite să răspundă unei nevoi reale și să conducă la realizarea unui obiectiv/ set de obiective precise.

Proiectul propus poate fi considerat eligibil în cadrul POR, adică poate fi co-finanțat din fonduri structurale (FEDR) și/sau de la bugetul de stat, dacă îndeplinește următoarele criterii:

1) Proiectul se încadrează în categoriile de operațiuni ale Axei prioritare 5, Domeniul major de intervenție 5.2, respectiv:

Amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potențial turistic

Valorificarea potențialului turistic montan

Dezvoltarea turismului balnear

Crearea, reabilitarea și extinderea infrastructurii de agrement, inclusiv a utilităților aferente

2) Proiectul respectă legislația națională în domeniul egalității de șanse, protecției mediului, achizițiilor publice, eficienței energetice și ajutorului de stat

3) Activitățile propuse spre finanțare în cadrul proiectului nu au fost finanțate din fonduri publice în ultimii 5 ani și nu beneficiază de fonduri publice din alte surse de finanțare sau după caz de fonduri private

3.4. STUDIU DE FEZABILITATE

3.4.1 DATE GENERALE

Denumirea solicitantului: SC Casa din Deal SRL, cu sediul social înscris în statutul de organizare și funcționare al societății comerciale în satul Fișici, comuna Bozioru, județul Buzău.

Număr de înregistrare la la Oficiul Registrului Comerțului: J. 54/222/01.01.2015.

Denumirea investiției: Construirea unei pensiuni agroturistică în comuna Bozioru, județul Buzău.

Amplasamentul: Județul Buzău, satul Fișici, comuna Bozioru

Comuna Bozioru se află amplasată în zona din nord-vestul Județului Buzău la 25 km de drumul național Buzău – Brașov, pe drumul județean DJ 203 L și la o distanță de aproximativ 50 km de orașul de reședință a județului.
Teritoriul administrativ al Comunei Bozioru are o suprafață totală de 3679 ha și cuprinde un număr de 10 sate: unul reședință administrativă (Satul Bozioru) și 9 sate aparținătoare (Buduile, Fisici, Găvanele, Gresia, Izvoarele, Nucu, Scăieni, Ulmet și Văvălucile).

Din punct de vedere fizic și geografic, localitatea se prezintă ca un șir de culmi de 600-900 m, tăiat în două părți inegale de apa Bălănesei. Terasele de vale cu satul Bozioru și cătunul Râu îsi dau mâna peste deal cu depresiunile din partea centrală a ulucului de contact Chiojdu – Sibiciu – Scăieni – Lopătari în care se adăpostesc, satele Buduile, Scăieni, Văvălucile, Fișici și Găvanele.

Tema: prezentul studiu de fezabilitate a fost realizat pentru a fundamenta necesitatea și oportunitățile unei lucrări de construire a unei pensiuni agroturistică în această zonă.

Proiectul propus are la bază realizarea următoarelor două lucrări principale: investiții în infrastructura de primire, investiții în vederea promovării acesteia.

Etapele realizării investiției:

Construirea unei clădiri destinate înființării unei pensiuni agroturistică, în conformitate cu cerințele pensiunilor de 3 margarete, având în componență 8 camere.

Solicitantul desfășoară de asemenea activități de legumicultură, pe un teren propriu plantează legume cum ar fi: roșii, castraveți, ardei, vinete ș.a.m.d.

Pensiunea va fi amenajată printr-o îmbinare perfectă a elementelor tradiționale buzoiene cu elementele moderne.

Toate elementele vor fi dispuse în așa fel încât să redea un univers încărcat de istorie populară.

Amenjarea și dotarea celor 8 camere ale pensiunii agroturistice și a spațiilor tehnice aferente cu mobilier, aparatură, echipamente electrocasnice. La fațade se vor folosi tencuieli pe bază de praf de piatră și vopsea lavabila pentru exterior. Tâmplăria va fi din lemn cu culoare naturală, cu geam termopan atât pentru ferestre cât și pentru uși. Balustradele balcoanelor vor fi metalice cu mâna curentă din lemn tratat împotriva umidității și a efectelor radiațiilor solare. Învelitoarea este tigla de culoare roșie. La interior se vor realiza zugrăveli semilavabile la pereți și tavane, placaje din faianță colorată la pereții băilor, bucătăriei. Se vor monta pardoseli calde din parchet și mocheta în camere. Scara interioară se va executa din structură metalică și trepte din lemn, cu balustrada metalică. Prin propunerile prezentate se urmărește realizarea unei pensiuni pe principii moderne, cu finisaje superioare ca și calitate și expresivitate.

Descrierea funcțională și tehnologică

Pensiunea va fi alcătuită din 8 camere, patru dormitoare cu pat dublu, două dormitoare cu câte 3 paturi și două dormitoare pentru o singură persoană.

Capacitatea maximă a pensiunii va fi de 16 persoane. Acestea vor avea asigurat micul dejun din producția obținută din cultura de legume proprie, asigurându-le acestora un stil alimentar sănătos, în regim bio.

Clădirea principală va fi realizată pe două nivele, parter și un etaj.

Parterul va cuprinde

-crama

-bucătăria,

-sufrageria,

-centrală termică,

-grup sanitar,

-hol de primire al turiștilor, casa scării

-terasă.

Etajul va fi compus din cele 8 dormitoare, 4 băi, coridor.

Bucătăria și grupurile sanitare vor respecta cerințele și reglementările sanitare în vigoare. Pereții bucătăriei sunt prevăzuți cu faianță, iar partea de jos cu gresie, vor fi așezate aici 5 mese a câte 4 scaune fiecare.

Ferestrele vor fi dispuse pe laturile sudice și estice ale clădirii, asigurându-se iluminarea naturală a spațiilor pensiunii, când este cazul se va folosi și iluminatul artificial.

Alimentarea cu apă, electricitate se va realiza prin branșament la rețeaua existentă în comuna Bozioru. Apa caldă pentru consum se va obține de la centrala termică proprie, apele uzate sunt deversate în canalele din zonă, apele pluviale se vor colecta prin guri de scurgere.

Menționăm că centrala va funcționa pe baza energiei regenerabile, căldura solară. Se vor instala paratrăznete de tip PDA pentru siguranță sporită.

Deșeurile vor fi colectate într-un tomberon (container) care va fi transportat periodic de către instituțiile specializate în serviciile acestea.

3.4.2. DATE TEHNICE ALE INVESTIȚIEI

Suprafața și situația juridică a terenului care urmează să fie ocupat de lucrare

Potrivit planului de amplasament și delimitare a Fișei bunurilor imobile depuse la Biroul de Carte Funciară, suprafața totală a terenului pe care se construiește pensiunea agroturistică este de 7000 m2, din care 20 m2 reprezintă zona de siguranță până la axul drumului național.

Terenul este proprietatea proprie a administratorului unic al SC Casa din deal SRL, Grama Mihaela.

Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament:

-geologic: în urma studiului realizat de o firmă specializată în acest domeniu s-a constatat că terenul, din punct de vedere litologic, este compus dintr-un strat de pământ vegetal cu pietriș, argilă galbenă cu pietriș și bolovăniș.

-adâncimea de îngheț este de 0,70 metri de la suprafața terenului.

-seismicitate: zona este așezată pe un sistem de falii active de suprafață.

3.4.3. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE CONSTRUCȚIEI

Clădiri

Proiectul propune construirea unei pensiuni agroturistică, având următoarele caracteristici geometrice:

-Suprafața construită desfășurată= 600 m2;

-suprafața construită= 320 m2;

-suprafața utilă – total = 520 m2;

Din care: parter= 200 m2,

etaj= 170 m2

mansardă= 150 m2.

înălțimea la cornisă= 8 m

înălțimea maximă a construcției = 13 m

suprafața cultivată cu legume= 4000 m2.

In conformitate cu art. 6 din Normele de igienă nr. 1955/1995 s-au prevăzut spații speciale pentru spălătorie, uscătorie și călcătorie, circuitul se face de la etajele clădirii.

Mansarda are un oficiu. Personalul de serviciu adună lenjeria din camere și o aduce la nivelul parterului, la spălătorie; aici se vor crea spații și aparatură tehnică care permit dezinfectarea, spalarea, fierberea, uscarea și călcarea rufelor, după care rufele curate vor fi trimise înapoi la etajele clădirii.

La nivelul parterului s-a proiectat un depozit de rufe murdare folosit pentru preluarea și introducerea rufelor murdare în mașina de spălat automată. Aici sunt depozitați detergenții și dezinfectanții folosiți, avizați sanitar de către Ministerul Sănătății.

Parter : nu avem spatii de cazare la nivelul parterului, aici există o cameră de zi pentru relaxare, holul de primire, bucătăria, spațiul de spălat/curățat rufele.

Etaj : * camera nr.1;

* camera nr.2;

* camera nr.3;

* camera nr.4;

Mansardă : * camera nr.6;

* camera nr.7;

* camera nr.8;

Rețele

Alimentarea cu apă potabilă se va asigura prin intermediul branșamentului la rețeaua existentă în zonă. Apa caldă va fi asigurată de centrala termică instalată la parterul pensiunii.

Alimentarea cu apă tehnologică: nu este cazul.

Alimentarea cu energie electrică se va asigura prin racordarea la rețeaua existentă prin instalații electrice interioare, tablouri de siguranță, racord suprateran și de joasă tensiune. În acest mod se va asigura iluminarea tuturor spațiilor.

Evacuarea apelor menajere se va realiza prin racord la fosa septică vidanjabilă.

Deșeurile rezultate din activitate vor fi evacuate prin intermediul unui container.

Pentru că s-a optat pentru achiziționarea unei centrale geotermală se vor instala panouri solare ECO-SUN 3000 cu o putere de 3500 Kwatt/oră.

3.4.4.STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

Din punct de vedere structural, clădirea va fi realizată pe fundații de beton armat, o structură pe cadre, cu grinzi și stâlpi din beton armat.

Sistemul constructiv este:

-fundație din beton continuă sub ziduri;

-structura de rezistență este din sâmburi și centuri de beton armat;

-planșee de beton armat;

-grinzi de lemn peste mansardă;

-zidărie din cărămidă eficientă;

-șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă;

-elementele din beton se vor termoizola;

-zidăria din cărămidă se va termoizola la exterior cu polistiren

Pentru accesul la etaj și mansarda, clădirea dispune de o scară în două rampe, cu grosimea de 15 cm realizată din beton armat.

Finisajele folosite în executarea pensiunii sunt unele specifice zonei. Ca material pentru realizarea închiderilor s-a folosit cărămida, iar mansarda va fi realizată pe o structură din lemn.

Tâmplăria va fi din PVC armată cu geam termopan. Ca finisaje exterioare s-a optat pentru un var lavabil de exterior cu unele accente relizate prin placări cu piatră naturală.

3.4.5. PRINCIPALELE UTILAJE DE DOTARE A CONSTRUCȚIEI PROPUSE PRIN PROIECT

Utilaje și echipamente pentru asigurarea utilităților

Cazan încălzire centrală

Boiler cu acumulare, cu agent intermediar

Butelie egalizare presiune

Sistem dezinfecție a debitului de apă cu ultraviolete

Apometru pentru apa rece.

Dotări independente

Pentru camerele de cazare:

covoare;

pat tip hotelier cu saltea tip relaxa ;

noptiere ;

etajere ;

fotolii;

măsuță ;

suport pentru bagaje ;

cuier și oglindă ;

dulap pentru lenjerie și haine, dotat cu umerașe ( 4 buc / persoana )

scrumiere de masa ;

pahare (1 bucată/persoană ) ;

televizor ;

radio ;

cearceaf plic ;

cearceaf pentru pat ;

perne;

draperii

Bucătăria:

mese din lemn pentru servirea mesei ;

scaune din lemn ;

oliviere cu recipient pentru sare, piper, oțet, ulei ;

Spălătorie, uscătorie, călcătorie

mașină de spălat automată;

suporturi pentru uscat rufele;

masa de călcat;

dulap lenjerie de pat ;

Grupuri sanitare in camere:

oglindă cu suport pentru articole la lavoar ;

savonieră ;

coș pentru gunoi cu capac și saci menajeri ;

cuier de baie ;

perie W.C. și deodorizant ;

suport pentru prosoape ;

uscător de păr ;

dozator cu săpun lichid pentru turiști ;

hârtie igienică ;

prosop plușat pentru față ;

prosoape plușate pentru baie și picioare ;

Grupuri sanitare in comun:

însemn pentru marcarea pe sexe ;

cuier pentru haine ;

oglindă ;

coș de gunoi cu capac și sac menajer ;

dozator de săpun lichid ;

prosop rolă din hârtie sau din pânză .

Pensiunea agroturistică posedă grupuri sanitare, atât pentru personal, cât și pentru clienți, fiecare cameră are prevăzut cate un grup sanitar.

Colectarea reziduurilor se face în recipienți prevăzuți cu capac și pedală confecționate din materiale rezistente la spălat și dezinfectat.

Evacuarea lor se face la container propriu, prevăzut cu capac, amplasat în loc special amenajat.

3.4.6. AVIZE ȘI ACORDURI

Proiectul Casa din Deal va avea nevoie de următoarele avize și acorduri emise de organele în drept, potrivit legislației în vigoare, privind:

-avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea și oportunitatea realizării investiției;

-fișa tehnică emisă de agenția de protecție a mediului;

-avizul pentru alimentarea cu apă;

-avizul sanitar;

-avizul pentru racordarea la rețeaua elctrică;

-Certificat de Înregistrare la Registrul Comerțului;

-avizul specific privind amplasamentul și functionalitatea obiectivului, emis de MIMMCPTL în cazul construcțiilor noi;

-Certificat de Urbanism

3.4.7. DATE PRIVIND FORȚA DE MUNCĂ ȘI MANAGEMENTUL PROIECTULUI

Responsabil legal (nume, prenume, funcție, studii și experiență)

Nume: Grama

Prenume: Mihaela

Funcția: Administrator unic

Studii și experiență: Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, specializare Afaceri Internaționale.

Prin implementarea proiectului Casa din Deal se vor crea 3 locuri de muncă permanente:

-un manager de pensiune/recepționer

-două cameriste

3.4.8. DEVIZELE INVESTIȚIEI

DEVIZ GENERAL privind construirea unei pensiuni agroturistice în satul Fișici, comuna Bozioru

în lei și € la cursul din data de 01.01.2015 (4,48 lei/€)

Tab 3.2. Deviz general

Buget de cheltuieli privind promovarea în cursul primului an:

Tab. 3.3. Buget de cheltuieli privind promovarea

3.4.9. PRINCIPALII CLIENȚI AI SOCIETĂȚII

Tab 3.4. Principalii clienți

3.4.10. PRINCIPALII CONCURENȚI

Sunt reprezentați de către:

-Pensiunea Runcosu, este situată în comuna Bozioru, la 45 km de orașul Buzău, într-un spațiu retras, înconjurată de o pădure de pini, pe malul pârâului Bălăneasa .

-Pensiunea La Nemuritorii, Brăești

De toate acestea, Casa din Deal se va diferenția prin practicarea unor servicii de calitate ridicată la prețuri convenabile.

Personalul va fi unul calificat, menajerele asigurând curățenia din pensiune.

3.4.11. FINANȚAREA INVESTIȚIEI

Investiția necesară pentru realizarea proiectului va fi asigurată prin contribuții proprii, printr-un credit bancar și prin sprijin financiar nerambursabil din fonduri publice.

Valoarea totală eligibilă a proiectului de investiții = 152601,44 euro

Valoarea sprijinului financiar nerambursabil = 76300,72

Valoarea financiară a contribuției din surse proprii = 20300,72 euro

Valoarea financiară a contribuției din credite bancare = 50000 euro

Tab 3.5. Finanțarea investiției

În urma efectuării acestui studiu de fezabilitate se poate concluziona că o astfel de investiție este una profitabilă, pe de o parte datorită amplasamentului locației, și pe de altă parte datorită existenței fondurilor europene nerambursabile.

A rezultat faptul că investiția este justificată.

Obiectivul principal al prezentului proiect îlreprezintă construirea unei pensiuni în județul Buzău, comuna Bozioru.

Atingerea acestui obiectiv justifică investiția propusă prin efectele pe care le generează:

– dezvoltarea agroturismului în zonă;

-crearea a două noi locuri de muncă;

Cap.4. CONCLUZII SI PROPUNERI

Fondurile europene sunt instrumente financiare administrate de Comisia Europeană, al căror scop este dezvoltarea anumitor domenii sau zone pentru atingerea unor standarde înalte de dezvoltare economică, dar și socială sau culturală.

Prin prisma celor afirmate se poate concluziona că Strategia Națională de Dezvoltare Regională, elaborată pe baza Planurilor de Dezvoltare Regională și Cadrul Strategic Național de Referință au identificat dezvoltarea turismului ca o prioritate de dezvoltare regională, dat fiind potențialul turistic existent în toate regiunile.

Acest potențial justifică sprijinul financiar acordat reabilitării infrastructurii zonelor turistice și valorificării patrimoniului natural, istoric și cultural, pentru includerea acestora în circuitul turistic și promovarea lor în scopul atragerii turiștilor.

Prin poziția sa geografică, România dispune de potențial turistic cu resurse naturale de o mare diversitate și armonios repartizate, care dau posibilitatea practicării întregii game de forme de turism, de la cele clasice (montan, litoral, balnear, cultural, religios) până la noutățile de ultimă cerere în oferta turismului rural, ecoturismului, turismului de aventură.

Dezvoltarea turismului este în deplină concordanță cu Orientările Strategice Comunitare, întrucât implementarea acestei axe prioritare contribuie la îmbunătățirea gradului de atractivitate a regiunilor și la crearea de noi locuri de muncă.

Investițiile în turism și cultură vor permite regiunilor de dezvoltare să folosească avantajele oferite de potențialul lor turistic și patrimoniul cultural în identificarea și consolidarea identității proprii, pentru a-și îmbunătăți avantajele competitive în sectoare cu valoare adăugată mare și conținut calitativ și cognitiv ridicat, atât pe piețe tradiționale cât și pe piețe noi, în formare.

În urma unei analize efectuate la nivel de regiune și apoi la nivel de comună, putem concluziona că o investiție în acest domeniu este una profitabilă pentru zona în care se află pensiunea.

Activitatea turistică creează cerere pentru o gamă largă de bunuri și servicii, achiziționate ulterior de turiști și companii de turism, inclusiv bunuri și servicii produse de alte sectoare economice (comerț, construcții, transporturi, industria alimentară, confecții și încălțăminte, industria mică și de artizanat).

Dezvoltarea turismului va ține cont de principiile dezvoltării durabile, în sensul conservării și protejării patrimoniului natural și cultural, dar și al reducerii presiunii antropice asupra mediului, inerentă în condițiile practicării turismului pe scară largă.

Comuna Bozioru are un potențial turistic, relativ mediu. Până în 1989, principalele puncte vizitate erau microstațiunea balneo-climaterică "de interes local" de la Fisici și vestigiile rupestre de la Nucu – Aluniș.

Izvoarele minerale, din zonă, au o compoziție diversă și sunt indicate în tratarea afecțiunilor gastro-duodenale, diabet și diverse forme de reumatism. 

Cele mai interesante obiective istorice de pe teritoriul comunei sunt vestigiile rupestre de la Nucu – Aluniș (Peștera, Scaunele lui Negru Vodă, Peștera lui Dionisie Torcătorul, Bisericuța lui Iosif).

Din cele prezentate, reiese faptul că zona menționată are potențial turistic și folosindu-ne de o campanie publicitară pe toate canalele, am putea stârni interesul potențialilor clienți.

Studiul de fezabilitate realizat scoate în evidență oportunitățile pe care le prezintă o astfel de afacere.Într-adevăr este nevoie de depunerea unui efort mare inițial,dar rezultatele depășesc așteptările.Se va obține profit încă din primul an după realizarea investiției

O astfel de investiție implică timp și efort financiar mare, de pe urma cărora rezultă crearea unor noi locuri de muncă, promovarea turistică a zonei.

Așadar, prin intermediul acestei lucrări am învățat care sunt pașii ce trebuie urmați pentru accesarea fondurilor europene nerambursabile, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un proiect de investiție.

Obținerea unei astfel de investiții este rezultatul studierii în detaliu și al înțelegerii semnificației Programului Operațional Regional, respectiv înțelegerea modului în care funcționează Axa prioritară 5, ”Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului”.

Trebuie ținut cont de faptul că nu toate cheltuielile din cadrul unui astfel de proiect sunt eligibile și uneori e nevoie și de o contribuție proprie.

Prin implementarea proiectului, pensiunea va fi alcătuită din 8 camere, patru dormitoare cu pat dublu, două dormitoare cu câte 3 paturi și două dormitoare pentru o singură persoană.

Capacitatea maximă a pensiunii va fi de 16 persoane.

Deoarece acest tip de afacere prezintă avantaje pentru toți cei implicați, încurajăm implementarea și dezvoltarea unor astfel de proiecte pentru atragerea fondurilor nerambursabile.

Trebuie să profităm de oportunitățile pe care ni le oferă Uniunea Europeană prin intermediul acestor programe de finanțare.

O idee care ar ajuta foarte mult accelerarea absorbției și ar crește impactul fondurilor UE în economie ar fi ca una dintre cele două bănci de stat sa îndeplinească rolul de bancă de dezvoltare și, astfel, să aibă o implicare mult mai activă în susținerea economiei românești și în implementarea fondurilor europene.

BIBLIOGRAFIE

Anexa 1- Axele prioritare tematice ale programului

AXA PRIORITARĂ 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – potențiali poli de creștere
1.1. Planuri integrate de dezvoltare urbană implementate prin proiecte din următoarele domenii:
A. Reabilitarea infrastructurii urbane și îmbunătățirea serviciilor urbane, inclusiv transportul urban

B. Dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri
C. Reabilitarea infrastructurii sociale, inclusiv a locuințelor sociale și îmbunătățirea serviciilor sociale

AXA PRIORITARĂ 2 – Îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale și locale
2.1 Reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri județene, străzi urbane – inclusiv construcția/reabilitarea șoselelor de centură

AXA PRIORITARĂ 3 – Îmbunătățirea infrastructurii sociale
3.1 Reabilitarea /modernizarea / echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate

3.2 Reabilitarea /modernizarea / dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale
3.3 Reabilitarea /modernizarea/ dezvoltarea și echiparea infrastructurii preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă

AXA PRIORITARĂ 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local
4.1 Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanță regională și locală
4.2 Reabilitarea siturilor industriale poluate și neutilizate și pregătirea pentru noi activități
4.3 Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor 

AXA PRIORITARĂ 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului
5.1 Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea / modernizarea infrastructurilor conexe
5.2 Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale și pentru creșterea calității serviciilor turistice
5.3 Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică

AXA PRIORITARĂ 6 – Asistență tehnică
6.1 Sprijinirea activităților pentru implementarea, managementul și evaluarea POR
6.2 Sprijinirea activităților de publicitate și informare privind POR

Anexa 2. GRAFIC DE EȘALONARE A INVESTIȚIEI

Tab 3.4.Grafic de eșalonare al investiției