Politica Monetara In Cadrul Politicilor Economice

Economie

Politica Monetara In Cadrul Politicilor Economice

Byadmin ianuarie 1, 2024

POLITICA MONETARĂ ÎN CADRUL

POLITICILOR ECONOMICE

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I POLITICA MONETARĂ-ATRIBUȚIE A BĂNCII CENTRALE

I.1 Rolul strategiei de politică monetară a Băncii Centrale Europene

I.2 Abordarea bazată pe doi piloni

I.3 Analiza economică și analiza monetară

I.4 Instrumentele de politică monetară

CAPITOLUL II

POLITICA MONETARĂ A BĂNCII CENTRAL EUROPENE ȘI A EUROSISTEMULUI

II.1 Stabilitatea prețurilor – obiectivul Eurosistemului

II.1.1 Stabilitatea prețurilor – definiție

II.1.2 Avantajele stabilității prețurilor

I1.2 Elementele-cheie ale unei politici monetare de succes

II.2.1 Instrumentele de politică monetară

II.2.2 Facilități permanente

II.2.3 Rezerve minime obligatorii

II.3 Reacția Băncii Central-Europene la criză

CAPITOLUL III MIXUL DE POLITICI

III.1 Teorii ale mixului de politici macroeconomice

III.2 Mixul de politici macroeconomice în economia românească

CAPITOLUL IV ARMONIZAREA POLITICII MONETARE CU CELELALTE COMPONENTE ALE POLITICII ECONOMICE ÎN ROMÂNIA

IV.1 Adoptarea monedei Euro

IV.2 Procesul de pregătire a României pentru trecerea la Euro

IV.3 Programul de convergență

Bibliografie

Introducere

Banca Națională a României prin statutul său are ca obiectiv principal asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, atingerea acestora reprezentând cea mai bună contribuție pe care politica monetară o poate aduce la realizarea unei creșteri economice sustenabile. Începând din august 2005, politica monetară s-a implementat în contextul strategiei de țintire directă a inflației. Acesta coexistă cu regimul de flotare controlată a cursului de schimb. Regimul ratei de schimb este compatibil cu utilizarea țintei de inflație ca ancoră nominală a politicii monetare. Acesta permite un răspuns flexibil al acestei politici la șocurile neprevăzute care pot afecta economia.

Politica monetară este și va rămâne ferm direcționată spre atingerea țintei de inflație stabilite de BNR împreună cu guvernul, totodată și spre reducerea durabilă a ratei inflației pe orizontul mai îndepărtat de timp către un nivel compatibil cu definiția cantitativă a stabilității prețurilor care este adoptată de Banca Centrală Europeană.

Privind din această perspectivă, „trecerea începând cu anul 2013 la o țintă staționară multianuală de inflație situată la 2,5 la sută ±1 punct procentual ‐ are un caracter legic. În același timp, adoptarea acestei ținte staționare de inflație reprezintă o schimbare benefică, dar și ambițioasă adusă strategiei de țintire a inflație, implicând un angajament al politicii monetare față de un obiectiv unic, considerat a fi compatibil cu definiția de stabilitate a prețurilor pe termen mediu în economia românească. “

Schimbarea a fost anunțată și decisă de BNR spre sfârșitul anului 2010, ea având ca argumente majore, pe de o parte, capacitatea crescută a acestei ținte de a ancora și stabiliza anticipațiile inflaționiste. Aceasta este o evoluție esențială pentru atingerea într‐un orizont temporal mediu spre lung a unui nivel al ratei inflației compatibil cu criteriul de inflație al Tratatului de la Maastricht. Ulterior de pe alta parte se dovedește compatibil și cu definiția cantitativă a stabilității prețurilor a BCE a așteptărilor în ceea ce privește încheierea în linii generale a anului 2014.

CAPITOLUL I

POLITICA MONETARĂ-ATRIBUȚIE A BĂNCII CENTRALE

I.1 Rolul strategiei de politică monetară a Băncii Centrale Europene

Prin intermediul strategiei de politică monetară, se îndeplinesc astfel două misiuni importante. În primă fază strategia asigură prin impunerea unei structuri precise la nivelul procesului decizional, informațiile și analizele necesare în vederea adoptării unor astfel de decizii (pe plan intern) care sunt la dispoziția Consiliului guvernatorilor BCE.

Strategia reprezintă în al doilea rând un instrument prin care deciziile ce privesc politica monetară sunt explicate publicului (pe plan extern). Acest lucru se poate realiza prin sprijinirea eficienței politicii monetare prin comunicarea angajamentului Băncii Centrale privind stabilitatea prețurilor dar și strategia care contribuie la credibilitatea BCE pe piețele financiare.

Politica monetară își păstrează în perioada următoare o atitudinea prudentă. Astfel că, atât pe termen scurt, cât și pe orizontul mai îndelungat de timp, calibrarea instrumentelor politicii monetare, inclusiv cele la nivelul ratei dobânzii cheie a BNR vor fi corelate în principal cu intensitatea manifestării presiunilor dezinflaționiste ale deficitului de cerere agregată. Amplitudinea acestei cereri este așteptată să crească pe termen scurt și să fie menținută ulterior la valori semnificative, la fel ca și comportamentul anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu și cu riscurile care pot apărea la adresa acestuia.

„Viabilitatea și eficacitatea unei asemenea configurări a politicii monetare sunt însă condiționate de accelerarea și adâncirea reformelor structurale, precum și de continuarea implementării ferme a măsurilor de consolidare fiscală, concomitent cu intensificarea eforturilor de atragere a fondurilor europene, corespunzător angajamentelor asumate în cadrul acordurilor convenite cu UE, FMI și Banca Mondială, acestea fiind esențiale pentru prevenirea creșterii primei de risc suveran, implicit pentru atingerea obiectivului privind stabilitatea prețurilor pe termen mediu, ca premisă a unei creșterieconomice sustenabile și de durată.”

„Condițiile de eficiență ale politicii monetare sunt: o cerere de monedă puțin elastică față de rata dobânzii, o elasticitate mare a investiției față de rata dobânzii, un multiplicator ridicat și o ofertă de bunuri și servicii elastică pe termen scurt.”

I.2 Abordarea bazată pe doi piloni

BCE a adoptat o abordare specifică pentru a stabili caracterul și amploarea riscurilor asupra stabilității prețurilor în zona euro cu scopul de a asigura o aplicare optimală a politicii monetare. Pentru aceasta, BCE trebuie să poată realiza o analiză amănunțită a evoluțiilor monetare și economice. BCE a creat așa-numita „abordare bazată pe doi piloni” pentru a se asigura că toate informațiile relevante sunt luate în considerare. Abordarea BCE privind evaluarea, organizarea și coroborarea informațiilor relevante pentru evaluarea riscurilor la adresa stabilității prețurilor se bazează pe două perspective analitice complementare, denumite cei doi „piloni” acestea fiind analiza economică și analiza monetară.

I.3 Analiza economică și analiza monetară

Analiza economică vizează evaluarea factorilor ce determină evoluția prețurilor pe termen scurt și mediu care pun accentul pe activitatea reală dar și pe condițiile financiare din economie. Analiza economică ține seama de faptul că evoluțiile prețurilor pe termen scurt și mediu sunt în cea mai mare parte influențate de interacțiunea care se face între cererea și oferta de pe piața bunurilor, a serviciilor și a factorilor de producție.

În realizarea acestui demers, BCE revizuiește periodic:

evoluțiile producției globale;

evoluția condițiilor de pe piața forței de muncă și cererii;

o gamă variată de indicatori de costuri și prețuri;

politica fiscală

balanța de plăți pentru zona euro.

În efectuarea analizei economice, joacă un rol important exercițiile de proiecții macroeconomice care sunt elaborate de experții Eurosistemului. Ele contribuie la sintetizarea și structurarea unui număr mare de date economice și deasemenea asigură consecvența între diferite surse de date economice. Proiecțiile reprezintă un element esențial fluctuațiile pe termen scurt și mediu ale inflației și în definitivarea evaluării perspectivelor economice într-un ritm apropiat tendinței sale.

Analiza monetară se definește pe un orizont de lungă durată, valorificând astfel legătura de lungă durată dintre prețuri și masa monetară. Aceasta servește drept instrument de coroborare, a semnalelor de politică monetară furnizate de analiza economică, pe termen scurt și mediu.

Abordarea bazată pe doi piloni a fost concepută pentru a se asigura că nu se omite nicio informație relevantă în evaluarea riscurilor privind stabilitatea prețurilor și că se acordă o atenție adecvată diferitelor perspective și coroborării informațiilor în vederea formulării unei concluzii generale referitoare la aceste riscuri. Această abordare se face cunoscut publicului prin principiul analizei diversificate și asigură existența unui proces decizional solid, bazat pe diferite perspective analitice.

Analiza agregatului monetar în sens larg M3 trebuie considerată din perspectiva pe termen mediu și lung. Scopul acesteia este să readucă în atenția băncii centrale principiul fundamental potrivit căruia aceasta reacționează la evoluțiile economice fără a pierde nicio clipă din vedere faptul că, pe perioade îndelungate, ritmul de creștere a masei monetare trebuie să fie compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor.

O astfel de analiză contribuie la o bună înțelegere a comportamentului agregatului M3, oferind și o perspectivă de ansamblu asupra consecințelor acestora în ceea ce privește riscurile la adresa stabilității prețurilor și asupra condițiilor de lichiditate din economie.

În concluzie, analiza masei monetare și a creditului poate să indice, în anumite circumstanțe, informații preliminare în ceea ce privește evoluția instabilității financiare. Asemenea informații prezintă relevanță pentru politica monetară, întrucât apariția dezechilibrelor financiare sau a „bulei” prețurilor la active poate exercita un efect destabilizator asupra activității economice și, în ultimă instanță, chiar asupra prețurilor pe termen mediu.

I.4 Instrumentele de politică monetară

Măsuri neconvenționale

Mecanismul de transmisie a politicii monetare face referire la procesul care permite BCE să influențeze prețurile la nivelul zonei euro prin intermediul ratelor dobânzilor. Când acest mecanism este afectat de disfuncționalitățile manifestate pe anumite segmente ale pieței, iar semnalul BCE nu este transmis în mod uniform în întreaga zonă euro, BCE poate să intervină.

În perioadele caracterizate de tensiuni extraordinare pe piețele financiare, Eurosistemul poate utiliza orice instrument care este compatibil cu Tratatul și care este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor sale. Acesta poate decide să abordeze aceste tensiuni recurgând la măsuri neconvenționale. Măsurile fac parte din „instrumentarul” Eurosistemului de implementare a politicii monetare, dar au, prin definiție, un caracter excepțional și temporar. În mod obișnuit, aceste măsuri vizează sectorul bancar, având în vedere dependența societăților din zona euro de finanțarea de către bănci.

Măsuri pe care le poate adopta Eurosistemul:

Furnizarea de lichiditate la rată fixă și cu alocare integrală

Eurosistemul în derularea operațiunilor sale de piață monetară, evaluează necesarul total de lichiditate al sectorului bancar și alocă acest volum în urma unor licitații competitive. Totul se desfășoară sub forma unor licitații cu rata dobânzii variabilă, ceea ce înseamnă că băncile plătesc dobânda pe care o oferă atunci când își prezintă ofertele. Eurosistemul mai poate recurge la licitații la rată fixă, unde rata dobânzii este indicată în avans, iar băncile pot licita pentru volumul de numerar pe care doresc să îl tranzacționeze la rata fixă a dobânzii.

În caz de criza financiară sau criza datoriilor suverane, BCE poate hotărî în avans să aloce întregul volum de lichiditate pe care îl solicită băncile, respectiv chiar să acopere toate ofertele, la o rată fixă a dobânzii.

Extinderea listei activelor eligibile drept garanții

Eurosistemul poate să decidă să adapteze cerințele minime pentru garanțiile pe care trebuie să le ofere băncilor atunci când solicită credite de la Eurosistem. Aceasta îmbunătățește accesul băncilor la operațiunile de furnizare de lichiditate derulate care integrală

Eurosistemul în derularea operațiunilor sale de piață monetară, evaluează necesarul total de lichiditate al sectorului bancar și alocă acest volum în urma unor licitații competitive. Totul se desfășoară sub forma unor licitații cu rata dobânzii variabilă, ceea ce înseamnă că băncile plătesc dobânda pe care o oferă atunci când își prezintă ofertele. Eurosistemul mai poate recurge la licitații la rată fixă, unde rata dobânzii este indicată în avans, iar băncile pot licita pentru volumul de numerar pe care doresc să îl tranzacționeze la rata fixă a dobânzii.

În caz de criza financiară sau criza datoriilor suverane, BCE poate hotărî în avans să aloce întregul volum de lichiditate pe care îl solicită băncile, respectiv chiar să acopere toate ofertele, la o rată fixă a dobânzii.

Extinderea listei activelor eligibile drept garanții

Eurosistemul poate să decidă să adapteze cerințele minime pentru garanțiile pe care trebuie să le ofere băncilor atunci când solicită credite de la Eurosistem. Aceasta îmbunătățește accesul băncilor la operațiunile de furnizare de lichiditate derulate de Eurosistem. Activele constituite drept garanții de către băncile comerciale pentru operațiunile de refinanțare vor rămâne în bilanțul băncii respective și nu vor putea fi evidențiate în bilanțul băncii centrale.

Protejarea Eurosistemului împotriva unor pierderi rezultate în cadrul operațiunilor de politică monetară sunt asigurate de cadrul de garantare fiind asigurat totodată și accesul sistemului bancar la refinanțare din partea băncii centrale. Pe timpul crizei financiare, au fost adoptate măsuri care conduc la extinderea cadrului de garantare în vederea facilitării procesului de transmisie a politicii monetare unice în toată zona euro. Măsurile sunt bazate pe evaluări riguroase și au fost însoțite chiar de măsuri de control al riscurilor. Aceste măsuri sunt calibrate ca să egalizeze gradul de risc pentru diverse tipuri de garanții. Eurosistemul monitorizează în mod regulat modul de utilizare a garanțiilor și adecvarea cadrului de garantare de către contrapartidele Eurosistemului.

Furnizarea lichidității pe termen lung

Eurosistemul derulează lunar câte o operațiune de refinanțare pe termen mai lung având scadența la trei luni. În situații speciale, Eurosistemul poate mări frecvența și scadența acestor operațiuni.

Furnizarea lichidității în valută

În situația în care accesul băncilor la lichiditatea în valută este limitat, Eurosistemul poate furniza lichiditatea în cooperare cu alte bănci centrale.

Modificări ale ratei rezervelor minime obligatorii

Eurosistemul poate hotărî să modifice rata rezervelor minime obligatorii pe care băncile le poate deține, pentru a influența necesarul de lichiditate al sistemului bancar.

Achiziții simple de titluri de credit specifice

Pentru asigurarea corespunzătoare a transmiterii impulsurilor de politică monetară la nivelul întregii economii, Eurosistemul poate să intervină pe piețele titlurilor de credit private și publice din zona euro prin achiziția simplă a unor active.

Tranzacții monetare definitive

În Mai 2010, BCE a decis să inițieze un program destinat piețelor titlurilor de valoare pentru contracararea tensiunilor de pe anumite segmente ale pieței, ce au afectat mecanismul de transmisie a politicii monetare. Acesta face referire la procesul care permite BCE să influențeze prețurile la nivelul întregii zone euro prin intermediul ratelor dobânzilor. Ultimele achiziții în cadrul programului destinat piețelor titlurilor de valoare au avut loc în februarie 2012, iar programul s-a încheiat în septembrie în același an.

Caracteristicile tehnice vizează menținerea unei politici monetare unice în întreaga zonă euro și asigurarea unui mecanism adecvat de transmisie a politicii monetare oferind un instrument de asistență eficient pentru evitarea unor scenarii distructive care ar putea genera probleme grave pentru stabilitatea prețurilor în zona euro.

Agregatele monetare

„Departajarea instrumentelor de plată ce fac parte din fiecare agregat monetar, […] se face după criteriul asigurării lichidității bănești. În funcție de ușurința sau dificultatea, de rapiditatea sau încetineala, de lipsa de pierdere sau de pierderea de resurse cu care diversele instrumente bănești […] pot fi transformate în bani lichizi, aceasta se află mai aproape sau mai departe de disponibilitățile bănești propriu-zise, care formează primul agregat monetar.”

Agregatul monetar M1 este definit ca fiind numerarul aflat în circulație, plus depozitele cu scadența la o zi (overnight). Agregatul monetar M2 include agregatul M1, plus depozitele cu scadență de până la doi ani inclusiv și depozitele rambursabile cu preaviz de până la trei luni inclusiv.

Agregatul monetar M3 cuprinde agregatul monetar M2, plus contractele de report, unități și acțiuni ale fondurilor de piață monetară, totodată și instrumentele de îndatorare cu scadența de până la doi ani inclusiv.

CAPITOLUL II

POLITICA MONETARĂ A BĂNCII CENTRALE EUROPENE ȘI A EUROSISTEMULUI

II.1 Stabilitatea prețurilor – obiectivul Eurosistemului

Eurosistemul având ca și coordonator BCE are sarcina principală de a pune în aplicare politica monetare în zona euro, cu scopul de a menține stabilitatea prețurilor. Politica monetară influențează economia prin intermediul ratelor dobânzii pe termen scurt, și în ultimă instanță, nivelul prețurilor.

Obiectivul principal al SEBC este menținerea unei stabilității a prețurilor. Aceasta fiind dispoziția esențială a capitolului referitor la politica monetară din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Bazând politica monetară a BCE pe îndeplinirea acestui obiectiv, Tratatul reflectă gândirea economică modernă în ceea ce privește domeniul de aplicare, rolul și limitele politicii monetare. Aceasta se află la baza structurii organizatorice și instituționale ale activității de bancă centrală în cadrul Uniunii Economice și Monetare.

Tratatul stabilește obiectivul de menținere a stabilității prețurilor din mai multe cauze.

În primul rând, numeroase studii economice sugerează că o politică monetară orientată spre menținerea unei stabilității a prețurilor pe termen lung va contribui cel mai mult la creșterea nivelului de trai al cetățenilor și la îmbunătățirea perspectivelor economice.

În al doilea rând, experiența dobândită în trecut și fundamentele teoretice ale politicii monetare, fac dovada că politica monetară poate influența, în ultimă instanță, doar nivelul prețurilor din economie. Prin urmare, menținerea stabilității prețurilor este unicul obiectiv realizabil pentru politica monetară pe termen mediu. În schimb, făcând excepție de impactul pozitiv al stabilității prețurilor, politica monetară nu va putea avea o influență durabilă asupra variabilelor reale.

Eurosistemul va trebui să acționeze în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise, unde concurența este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor.

II.1.1 Stabilitatea prețurilor – definiție

Deși Tratatul de la Maastricht nu prevede o definiție exactă a „stabilității prețurilor”. „Astfel, în luna octombrie 1998, Consiliul guvernatorilor BCE a publicat o definiție cantitativă a stabilității prețurilor: „o creștere anuală mai mică de 2% a indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) pentru zona euro”. Consiliul guvernatorilor a precizat, de asemenea, că stabilitatea prețurilor „trebuie menținută pe termen mediu”. Într-adevăr, Consiliul guvernatorilor intenționează să mențină rata inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu.”

Odată cu adoptarea Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona, 2009), stabilitatea prețurilor va deveni un obiectiv al Uniunii Europene.

„Nivelul deficitului de cont curent se va menține la o valoare cuprinsă între 5,4 ‐ 6,9 mld euro, cu o pondere a acestuia în PIB de 3,9% în anul 2013 și 4,1% în anul 2016 și va fi acoperit integral prin surse autonome negeneratoare de dobândă pe întreaga perioadă.”

Pentru perioada 2014‐2016, tendința de reducere a inflației va continua, fiind manifestată atât la nivelul inflației anuale cât și ca medie anuală. Reducerea inflației va fi susținută prin menținerea conduitei ferme a politicii monetare, cât și a celorlalte componente ale mixului de politici economice atât fiscală cât și cea a veniturilor.

Totodată, promovarea unei politici salariale prudente, reducerea graduală a majorării de accize și continuarea reformelor structurale va menține procesul de dezinflație pe o traiectorie sustenabilă. Prin urmare, „rata inflației urmează să scadă până la nivelul de 2,3% în anul 2016, cu o medie anuală de 2,5%.”

De asemenea, continuarea procesului de dezinflație va duce la scăderea suplimentară a așteptărilor inflaționiste. O altă modalitate eficientă de ancorare a anticipațiilor inflaționiste va fi revenirea tendinței de apreciere în termeni reali a monedei naționale în raport cu euro. Acest lucru este posibil dacă se are în vedere perspectiva creșterii mai accelerate a productivității în economia românească, față de principalii săi parteneri externi. Impactul asupra cursului de schimb va fi modest, manifestat prin susținerea procesului de dezinflație. Prin urmare, s‐a luat în calcul aprecierea nominală a leului față de moneda europeană.

„În concluzie stabilitatea este un țel greu de atins, care cere mobilizarea tuturor forțelor de care dispune o țară. Trebuie realizare producții și exporturi competitive, eliminate întreprinderile ineficiente care au nevoie de subvenții, trebuie echilibrate balanțele comerciale și de plăți, trebuie eliminate cauzele care duc la deficite bugetare, la conflincte sociale, la disensiuni politice, la greșeli care compromit tacticile și strategiile creșterii economice. Țel greu de atins, dar care merită să lupți pentru el.”

II.1.2 Avantajele stabilității prețurilor

Obiectivul în ceea ce privește stabilitatea prețurilor face referire la nivelul general al prețurilor în economie și implică evitarea inflației prelungite dar și a deflației. Stabilitatea prețurilor aduce contribuție prin multe modalități la obținerea unor niveluri ridicate de activitate economică și de ocupare a forței de muncă.

Stabilitatea prețurilor poate facilita recunoașterea variațiilor la nivelul prețurilor relative, ținând cont de faptul că astfel de variații nu sunt eclipsate de fluctuațiile prețurilor la nivel global. Aceasta oferă posibilitatea firmelor și consumatorilor să fie mai bine informați în adoptarea deciziilor privind consumul și investițiile, atribuind o alocare mai eficientă a resurselor pe piață. Stabilitatea prețurilor crește potențialul productiv al economiei dacă este sprijinită piața în alocarea resurselor în domeniile în care acestea pot fi utilizate cu maximă productivitate.

De asemenea, dacă menținerea stabilității prețurilor este plauzibilă, sunt șanse minime ca persoanele fizice și firmele să devieze resursele din sfera productivă pentru a fi asigurate împotriva inflației.

Un cadru economic caracterizat prin prețuri stabile va contribui la stabilitatea socială și la menținerea coeziunii, întrucât stabilitatea prețurilor poate să prevină redistribuirea arbitrară și semnificativă a veniturilor și a prosperității, fenomen în mediul inflaționist și în cel cu trăsături deflaționiste.

Stabilitatea prețurilor contribuie la stabilitatea financiară, întrucât elimină disfuncționalitățile și incertitudinile ce se ivesc la nivelul piețelor ca și consecință a instabilității prețurilor. Spre exemplu, stabilitatea prețurilor reduce nivelul primelor de risc încorporate în ratele dobânzilor, deoarece scade gradul de incertitudine asociat inflației viitoare.

Mecanismul de transmisie – de la ratele dobânzilor la prețuri

Mecanismul de transmisie este canalul prin care deciziile de politică monetară afectează nivelul prețurilor în special și economia în general. Acest lucru poate fi caracterizat prin decalaje temporale variabile, incerte și lungi. Prin urmare, este dificilă previziunea efectelor exacte ale acțiunilor de politică monetară asupra nivelului prețurilor și asupra economiei.

O bancă centrală percepe o dobândă când furnizează fonduri sistemului bancar. În situația în care deține monopolul asupra emisiunii de monedă, Banca Centrală poate să influențeze ratele dobânzilor pe termen scurt.

„Emisiunea de obligațiuni publice dezvoltă cererea de monedă pe piața capitalurilor de împrumut pe termen lung și exercită deci o presiune pe termen lung a ratelor dobânzii.”

Variația ratelor dobânzilor reprezentative:

Va afecta direct ratele dobânzilor și băncile de pe piețele monetare și indirect afectează ratele dobânzilor active și pasive oferite de bănci clienților;

Poate influența anticipațiile, cele privind variații la nivelul ratelor dobânzilor reprezentative afectează ratele dobânzilor pe termen mediu și lung;

Afectează cursul de schimb și prețurile activelor;

Variațiile care sunt înregistrate de cursul de schimb pot afecta direct inflația, spre exemplu prin creșterea prețurilor bunurilor importate;

Influențează deciziile companiilor și populației privind investițiile și economisirea. Ca și exemplu se poate remarca majorarea ratelor dobânzilor care tinde să descurajeze împrumuturile;

Este afectată oferta de credite. Spre exemplu, majorarea ratelor dobânzilor poate să îngreuneze rambursarea împrumuturilor de către împrumutați. Băncile pot să reducă volumul de fonduri pe care îl împrumută companiilor și populației, afectând astfel atât consumul, cât și investițiile;

Se determină fluctuații la nivelul prețurilor și cererii agregate. Variațiile investițiilor și consumului vor influența astfel nivelul cererii interne de bunuri și servicii în raport cu oferta internă. Când cererea depășește oferta, se produc presiuni în sensul creșterii prețurilor;

Afectează oferta de credite care este destinată băncilor. Variațiile ratelor dobânzilor reprezentative pot afecta costul marginal suportat de bănci pentru a obține o finanțare externă în diferite moduri. Aceasta se face în funcție de nivelul de resurse proprii ale băncilor sau de capitalul acestora.

„România a reușit după 24 de ani de capitalism să intre în Occident din punctul de vedere al inflației. La indicatorul PIB per capita este însă la 22% față de Franța sau Germania. Producția agricolă foarte bună și reducerea TVA la produsele de panificație au dus inflația la 1,55% în decembrie 2013, nivelul minim al ultimilor 24 de ani, inflația încadrându-se la limita inferioară în intervalul țintit de BNR pentru anul trecut, de 1,5-3,5%. Banca centrală a mai atins ținta de inflație în anii 2006 și 2011. Pe de altă parte, PIB per capita în România este de doar 7.000 de euro, față de 32.000 de euro în zona euro, deci de patru ori mai redus, iar salariile sunt de 7-10 ori mai mici decât în Franța, Germania sau Olanda.”

România completează tabloul unei inflații foarte scăzute în Europa Centrală și de Est având o rată anuală a inflației de aproape 1,6% în 2013 fiind situată la limita inferioară a țintei BNR. Inflația va continua să oscileze în jurul pragului minim de 1,5%, în 2014 conform analiștilor însă, ulterior, va crește către 3-4%.

În prima parte a anului 2014 se poate observa un trendul descendent al inflației cu cererea de consum încă slabă care ar putea încuraja BNR să continue ciclul de relaxare a politicii monetare. Acest lucru este posibil prin diminuarea graduală a ratelor rezervelor minime obligatorii și reducerea dobânzii-cheie, măsuri care vor putea antrena relansarea creditării și scăderea dobânzilor la credite, cu impact favorabil asupra economiei. BNR a început 2014 cu o reducere a dobânzii-cheie de la 4% până la 3,75%, măsură asociată de diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii la lei de la 15% la 12% și pentru la valută de la 20% la 18%.

Tabel nr.1

Influențele inflației în 2013

Banca Centrală a reușit anul trecut pentru treia oară să atingă ținta de inflație pentru BNR, obiectiv adoptat strategiei de țintire a inflației încă din August 2005.

„Inflația a scăzut puternic în lunile de toamnă, sub 2%, după ce în primele două trimestre din 2013 a oscilat în intervalul 5-6%.”

BNR a tăiat dobânda-cheie în iunie 2013 cu 1,25 puncte procentuale, reușind să ajungă la minimul istoric de 4%, în speranța că și băncile comerciale vor reduce și ele dobânzile la creditele în lei pentru a face costul împrumuturilor în moneda națională comparabil cu cel al creditului în euro.

„Scăderea inflației a fost influențată în special de anul agricol bun și reducerea TVA la produsele de panificație începând cu luna septembrie, de la 24% la 9%. În cazul pâinii, transmisia a fost semnificativă, de circa 95%. În septembrie, dinamica anuală a inflației a decelerat semnificativ la 1,88%, față de nivelul de 3,67% din august. În noiembrie, prețurile de consum au stagnat față de luna anterioară, ca urmare a ieftinirii alimentelor, astfel că rata anuală a inflației s-a plasat la 1,83%.

În decembrie 2013 rata inflației a fost de 0,3% comparativ cu noiembrie, astfel că față de decembrie 2012 prețurile de consum au înregistrat o creștere de 1,55%. Mărfurile nealimentare au înregistrat o creștere anuală a prețurilor de 3,6%, iar tarifele serviciilor au urcat cu 3,4%, în timp ce la produsele alimentare s-a înregistrat o scădere a prețurilor de 1,81%.

Banca centrală a revizuit prognoza de inflație pentru finele anului 2014, de la 3,1% la 3%, anticipând o scădere a ratei sub intervalul de variație în prima parte a anului viitor și apoi o

revenire, mai ales din efect de bază. Ținta de inflație a BNR este de 2,5% +/- un punct procentual.”

Strategia de administrare a datoriei și datoria publică

Datoria guvernamentală conform metodologiei UE s‐a situat la sfârșitul anului 2012 la un nivel de 37,8% din PIB. Acest nivel este net inferior plafonului de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Dacă la sfârșitul anului 2011 datoria guvernamentală era de 34,7% din PIB, asigurarea necesităților de finanțare pentru 2012 pe fondul evoluțiilor piețelor financiare interne și externe, au dus la majorarea nivelului acestui indicator până la 37,8% din PIB la finele anului 2012. Datoria internă a reprezentat 18,6% din PIB, în timp ce datoria externă era de 19,2% din PIB.

Pentru perioada 2013‐2016 finanțarea deficitului bugetar se va face în proporție relativ echilibrată atât din surse externe cât și din surse interne, cu încadrarea în obiectivele prevăzute de Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2013‐2015 anume prin:

asigurarea necesarului obligațiilor de plată și de finanțare al Guvernului, pe fondul minimizării costurilor pe termen mediu și lung;

limitarea riscurilor financiare asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale,

dezvoltarea pieței interne pentru titlurile de stat.

Strategia refinanțare a datoriei publice guvernamentale și de finanțare din surse interne a deficitului bugetar în perioada analizată se va realiza, prin emisiuni de titluri de stat de pe piața internă. Totodata prin obligațiuni de tip benchmark și certificate de trezorerie denominate în lei și în valută având cadențe pe termen mediu și lung în funcție de cerințele și oportunitățile existente pe piață. Pentru aceasta, Ministerul Finanțelor Publice va lansa emisiuni de certificate de trezorerie cu scadențe de 1 an și obligațiuni de stat de tip benchmark în lei cu maturități de până la 15 ani și chiar pe scadențe mai mari, în funcție de cererea investitorilor, și obligațiuni denominate în Euro cu maturități de 3 și 4 ani.

În perioada 2013 – 2016, estimăm că ponderea datoriei guvernamentale brute nu va depăși 39% din PIB acest lucru se bazează pe fondul unei creșteri economice medii de 2,3% din PIB și a unor deficite calculate conform metodologiei UE de 2,0 % din PIB. Acest lucru rezultă din tabelul nr.2 de mai jos.

În cele de mai jos am analizat influența deprecierii monedei locale față de Euro, influența scăderii creșterii economice asupra ponderii datoriei guvernamentale în PIB și creșterea ratelor de dobândă asupra plăților de dobândă aferente datoriei guvernamentale.

1.Analiza influenței creșterii economice asupra soldului datoriei guvernamentale se realizează conform proiecțiilor prezentate în cadrul macroeconomic pe termen mediu. Scenariul alternativ este construit pe baza ipotezei unei creșteri economice mai mici cu cca 1% față de scenariul de bază.

Tabel nr.2

Dacă luăm în calcul activele financiare lichide, nivelul datoriei guvernamentale nete (reprezentând datoria guvernamentală brută minus activele financiare lichide) în perioada de analizată nu va depăși 33%.

Tabel nr.3

Tabel nr.4

După cum se observă din tabelul nr.4 de mai sus, influența unei scăderi a creșterii economice sub așteptări cu 1% din PIB are un impact negativ dar relativ constant asupra nivelului de îndatorare de creștere cu 0,4 % din PIB anual.

2. a) Analiza influenței deprecierii monedei locale față de Euro asupra plăților de dobânzi construit pe baza deprecierii cu 5% a monedei naționale față de Euro, este principala valută în care este denominată datoria guvernamentală externă.

Tabel nr.5

În tabelul nr.5 se observă că influența creșterii ratelor de dobândă asupra plăților de dobândă are un impact negativ, în sensul ca acesta crește până la 0,17% din PIB anual.

b) Analiza influenței creșterii ratei de dobândă asupra plăților de dobânzi. Acest scenariu de bază și alternativ este construit pe baza ipotezei de creștere a ratelor de dobândă la titlurile de stat și a ratelor variabile (Euribor și LIBOR) cu 1% față de scenariul de bază.

Tabel nr.6

II.2 Elementele-cheie ale unei politici monetare de succes

BCE, se confruntă cu un grad semnificativ de incertitudine privind calitatea indicatorilor economici și efectele generate de mecanismul de transmisie a politicii monetare și natura șocurilor economice la nivelul economiei. Pentru o politică monetară de succes, trebuie să fie îndeplinite o serie de condiții:

pentru un mecanismul de transmisie funcțional, este nevoie de piețe monetare care să funcționeze corespunzător. Un mecanism eficient depinde de intenția acestora de a asigura schimburi fluide de lichiditate pe piața interbancară și comportamentul băncilor. Piețele monetare pot reduce influența politicii monetare asupra perspectivei privind stabilitatea prețurilor dacă au fost afectate de disfuncționalități;

măsurile de politică monetară trebuie să aibă un caracter anticipativ și preventiv. Modificările politicii adoptate în prezent vor influența nivelul prețurilor doar după mai multe trimestre sau mai mulți ani. Prin urmare, o bancă centrală trebuie să se asigure că impactul acțiunilor și deciziilor sale din prezent va menține stabilitatea prețurilor și în viitor;

pentru a evita introducerea unei volatilități inutile și activismul excesiv în cadrul economiei reale, este nevoie de o orientare pe termen mediu a politicii monetare. Aceasta prevene un anumit grad de volatilitate pe termen scurt la nivelul ratelor inflației, cauzat spre exemplu, de variațiile consemnate de prețurile materiilor prime pe plan internațional;

în mod ferm aceasta ar trebui să ancoreze anticipațiile privind inflația. Pentru acest scop, o bancă centrală ar trebui să își precizeze obiectivul, să aplice și să elaboreze o metodă sistematică și consecventă și în ceea ce privește conduita politicii monetare și să comunice deschis și clar. Toate acestea contribuie la credibilitatea băncii fiind un lucru esențial pentru a influența anticipațiile populației și companiilor;

politica monetară trebuie să țină seama de toate informațiile relevante pentru a înțelege factorii care afectează economia și să aibă un caracter generalizat;

II.2.1 Instrumentele de politică monetară

Eurosistemul are la dispoziție un set de instrumente de politică monetară în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental de menținere a stabilității prețurilor.

Instrumentul cel mai important este reprezentat de operațiunile de piață monetară.

Aceste operațiuni contribuie la:

orientarea ratelor dobânzilor;

gestionarea situației lichidității pe piața monetară;

indicarea orientării politicii monetare.

Aceste operațiuni pot fi clasificate în următoarele categorii:

operațiuni principale de refinanțare, acestea sunt tranzacții reversibile periodice destinate furnizării de lichiditate și sunt efectuate cu o frecvență săptămânală cu scadența la o săptămână;

operațiuni de refinanțare pe termen mai lung, sunt tranzacțiile reversibile destinate furnizării de lichiditate, efectuate cu o frecvență lunară cu scadența la trei luni;

operațiuni de reglaj fin, efectuate ad-hoc în scopul gestionării situației lichidității pe piața monetară și cel al orientării ratelor dobânzilor. Acestea sunt în special pentru a atenua efectele asupra ratelor dobânzilor și ale unor fluctuații neprevăzute ale lichidității pe piață;

operațiuni structurale, efectuate atunci când BCE are în vedere ajustarea poziției structurale de lichiditate a Eurosistemului față de sectorul financiar, spre exemplu volumul de lichiditate pe piață pe termen mai lung. Aceste operațiuni pot fi derulate prin intermediul unor operațiuni simple, al unor operațiuni reversibile, prin emiterea de certificate de îndatorare de către BCE.

II.2.2 Facilități permanente

Eurosistemul oferă facilități permanente care furnizează și absorb lichiditate overnight. Ratele dobânzilor aferente acestor facilități furnizează, o limită superioară și o limită inferioară pentru rata dobânzii overnight pe piața monetară.

Există două facilități permanente:

facilitatea de creditare marginală, care permite contrapartidelor (respectiv instituțiilor financiare, precum băncile) să obțină lichiditate overnight de la băncile centrale naționale în schimbul unor active eligibile

facilitatea de depozit, care poate fi utilizată de contrapartide pentru a constitui depozite overnight la băncile centrale naționale.

II.2.3 Rezerve minime obligatorii

Eurosistemul se impune instituțiilor de credit ca să dețină rezerve minime obligatorii în conturile deschise la băncile centrale naționale. Scopul sistemului rezervelor minime obligatorii este să stabilizeze ratele dobânzilor pe piața monetară și să creeze unu deficit structural de lichiditate.

II.3 Reacția Băncii Central Europene la criză

Un instrument de politică monetară al BCE este cel al „operațiunilor structurale”, printre care se numără și achiziția simplă de anumite active eligibile drept garanții. Pentru că piața obligațiunilor garantate a fost afectată puternic, iar obligațiunile garantate reprezintă un instrument esențial de refinanțare pentru bănci, Consiliul guvernatorilor BCE decide să inițieze un program de achiziționare de obligațiuni garantate. Scopul fiind acela de a contribui la redresarea pieței obligațiunilor garantate.

În Decembrie 2011, BCE a decis să efectueze două operațiuni de refinanțare pe termen mai lung cu scadența la 36 de luni. Rata dobânzii operațiunile respective a fost stabilită la nivelul ratei medii a dobânzii aferente operațiunilor principale de refinanțare pe durata desfășurării operațiunilor. Prima operațiune a fost alocată pe 21 decembrie 2011, iar a doua pe 29 februarie 2012.

BCE a decis să sporească disponibilitatea garanțiilor și să reducă pragul de rating pentru anumite titluri garantate cu active, să permită astfel băncilor centrale naționale o soluție temporară, aceeas de a accepta drept garanții creanțele suplimentare de natura creditelor (împrumuturi bancare) care îndeplinesc criterii specifice. BCE a hotărește să reducă rata rezervelor minime obligatorii la 1% (de la 2%), eliberând astfel garanții și sprijinește activitatea pe piața monetară.

În Septembrie 2012, pentru a asigura o transmisie adecvată a orientării politicii monetare către economia reală în întreaga zonă euro și pentru a menține o politică monetară unică, BCE a anunțat posibilitatea derulării unor tranzacții monetare definitive (TMD).

Inflația se măsoară cu un indice care a fost armonizată în toate statele membre UE: Index armonizat al prețurilor de consum (IAPC) și se referă la o creștere generală a prețurilor de consum. IAPC este măsura a inflației care Consiliul guvernatorilor utilizează pentru a defini și evaluarea stabilității prețurilor în zona euro în ansamblu, din punct de vedere cantitativ.

„În România, ca de atfel în toate țările care trec la economia de piață, inflația a cunoscut o evoluție ascendentă, la limita suportabilității, lucru ce reflectă de fapt evoluția reală a acestor economii.”

Inflația în zona euro (procent anual de modificări, ajustate non-sezonier)

Tabel nr.7

CAPITOLUL III

MIXUL DE POLITICI ECONOMICE DIN ROMÂNIA

Economia României după perioada Marii Recesiuni, și-a ajustat severele dezechilibre macroeconomice, acestă ajustare fiind una forțată, determinată în mare parte de factori externi, dar și de mix-ul politicilor economice.

România s-a confruntat preponderent în perioada 2008-2011 cu ieșiri abrupte și importante de capital. Refluxul capitalului străin a dus la ajustarea cererii interne, fapt reflectat prin corectarea deficitului de cont curent (de nivelul de aprox. 10% din PIB înainte de criza, la nivelul apropiat de echilibru spre finele anului 2013).

Un alt aspect sunt acordurile de finanțare încheiate cu Instituțiile Financiare Internaționale care au contribuit la ajustarea dezechilibrului finanțelor publice (deficitul bugetar reducându-se de la 7% din PIB în 2009 la 2,5% din PIB în 2013) și evitarea colapsului economic în 2009. Toate acestea au permis recâștigarea credibilității internaționale a României, lucru reflectat de declinul costurilor de finanțare a statului către niveluri minime istorice.

Nu în ultimul rând „politica monetară a BNR din ultimii ani a contribuit la evitarea unui colaps în sectorul bancar, dar și la conservarea și întărirea stabilității financiare a României. Sectorul bancar intern se apropie de finalul procesului de ajustare, fapt reflectat de rezultatul agregat din 2013, dar și de semnalele de inflexiune a ratei creditelor neperformante.

III.1 Teorii ale mixului de politici macroeconomice

Teoreticienii au fost determinați sa emită nenumărate idei legate de posibilitatea restabilirii echilibrului economic general și idei legate de problemele cu care s-a confruntat economia mondiala de-a lungul anilor Toate acestea au în vedere, elaborarea unui program de politică economică care sa permită eliminarea factorilor destabilizatori, toate acestea fiind orientate orientate în direcția atingerii obiectivului propus.

S-a conturat foarte bine ideea ca instrumente cele mai importante de politica macroeconomica sunt reprezentate de politica fiscala și politica.monetar, indiferent de direcțiile de acțiune adoptate în ceea ce privește politica macroeconomica

III.2 Mixul de politici macroeconomice în economia românească

Pe baza unei noi viziuni bugetare, Romania își propune continuarea procesului de consolidare fiscală în care ritmul de creștere al veniturilor devansează ritmul de creștere al cheltuielilor ca urmare a introducerii unui pachet de consolidare fiscală.

Mixul de politici bugetare se bazează pe:

1. Lărgirea bazei de impozitare și aplicarea principiului solidarității.

2. Întărirea disciplinei bugetare prin reducerea risipei în cheltuielile aparatului central și prin plata arieratelor în sănătate, în infrastructura de transport și în administrația locală.

3. Reforma investițiilor publice prin creșterea substanțială a fondurilor alocate cofinanțării proiectelor europene și finanțarea cu prioritate, din resurse proprii, în 2013, doar a acelor investiții care au grad ridicat de execuție și care pot fi finalizate până în 2014.

4. Îmbunătățirea planificării bugetare multianuale pentru perioada 2014‐2016.

5. Transparență în utilizarea banului public și bune practici de raportare bugetară

Atingerea obiectivelor de politică macroeconomică implica o coordonare puternică între componentele politicii de stabilizare. Efectele generate de acestea într-un anumit domeniu nu trebuie să fie anihilate de efectele generate de aplicarea celeilalte politici. Marshall și Swanson, precum și Dornbusch, Fischer și Startz au afirmat despre mixul de politici macroeconomice (mix format primordial din politica monetara și cea fiscală), care se evidențiază clar ca politica monetară care prezintă o foarte mare flexibilitate în ceea ce privește adaptarea la noile condiții economice.

Analiștii economici au ajuns la concluzia că un mix de politici monetar-fiscală este mult mai eficient decât aplicarea independenta a fiecărei politici, dacă avem în vedere condițiile de manifestare a unei inflații ridicate.

Toate acestea se desfășoară pe fondul unui puternic fenomen inflaționist. Politicile monetare antiinflaționiste au menirea de a elimina posibilele distorsiuni care se pot manifesta în planul preturilor. Acestea au scopul de a înlătura posibilitățile speculative care să conducă la noi presiuni, implicit, să genereze o alocare ineficientă a resurselor financiare.

Chiar daca s-a încercat controlul cât mai riguros al deficitelor bugetare, în planul situației bugetare au existat cazuri în care lucrul acesta nu a fost posibil. Finanțarea acestora a fost de multe ori asociată cu emisiunea monetară a Băncii Centrale. Acesta fiind o cauză suplimentară în accentuarea presiunilor inflaționiste. Prin urmare la nivelul Uniunii Europene, una dintre condițiile aderării la Zona Euro era aceea a eliminării finanțării deficitului bugetar pe baza emisiunii monetare a Băncii Centrale.

Figura nr.8

CAPITOLUL IV

ARMONIZAREA POLITICII MONETARE CU CELELALTE COMPONENTE ALE POLITICII ECONOMICE ÎN ROMĂNIA

IV.1 Adoptarea monedei euro

“Calendarul stabilit la momentul intrării în Uniunea Europeană, în 2007, stabilea că România urma să adere la zona euro în anul 2015, dar după declanșarea crizei financiare din 2008 această țintă a fost abandonată.”

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu

Trecerea la Euro

Euro este moneda unică adoptată până acum de 18 din cele 28 state membre ale Uniunii Europene. Danemarca și Regatul Unit, au recurs la „clauza de exceptare” de la adoptarea monedei unice, celelalte 8 state din afara Eurosistemului, inclusiv România, s-au angajat să adopte euro îndată ce vor îndeplini criteriile de convergență stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

Acțiunile pregătitoare participării la zona euro constă în îndeplinirea criteriilor de convergență nominală anume: stabilitate a cursului de schimb, deficit și datorie publică scăzute, inflație și dobânzi apropiate de cele ale țărilor din zona euro. Determinarea gradului de sustenabilitate a procesului de convergență ese paote realiza prin analiza unor indicatori de aliniere structurală (convergență reală), gradul de deschidere a economiei, finanțarea deficitului de cont curent, nivelul PIB pe locuitor, structura economiei, costul forței de muncă, gradul de intermediere financiară etc. O altă cerință se constituie procesul de preluare și transpunere în legislația națională a reglementărilor comunitare (convergența juridică).

„Euro se constituie într-un adevărat obstacol împotriva turbulențelor de pe piețele financiare internaționale și duce la reechilibrarea sistemului monetar internațional, […] care servește ca monedă de referință pentru aproape 60% din comerțul mondial.Uniunea Europeană , care are o pondere economică și comercială considerabilă poate juca un rol mai important în sistemul monetar internațional și poate constitui un pol de stabilitate într-o lume zdruncinată constant de crize”.

Comisia Europeană și BCE, analizaează în cadrul unui raport de convergență, progresele înregistrate de statele membre în îndeplinirea obligațiilor pentru realizarea Uniunii Economice și Monetare. Acestea sunt prezentate Consiliului, cel puțin la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care face obiectul unei derogări. Cel mai recent raport de convergență a fost întocmit în luna Mai 2010.

„Avantajele adoptării euro au devenit mai puțin evidente, iar costurile mai vizibile.

Reducerea costurilor de finanțare nu mai poate fi considerată un beneficiu de la sine înțeles;

Nivelul mai scăzut al primelor de risc în perioada premergătoare crizei pare să fi fost în mare măsură rezultatul evaluării eronate a riscurilor, fenomen consemnat pe scară largă la vremea respectivă;

Piețele au reînceput să evalueze riscul în funcție de circumstanțele specifice fiecărei țări;

Trenarea creșterii economice în zona euro diminuează beneficiile procesului de integrare comercială;

Au apărut costuri directe ocazionate de criza datoriilor suverane și de instituirea mecanismelor de rezoluție;

Amânarea momentului trecerii la moneda unică pare justificată, nimeni nu contestă faptul că, pe termen lung, este în interesul statelor membre să adopte euro.

Totuși, avantajele adoptării euro sunt condiționate de:

Îndeplinirea durabilă a criteriilor de convergență nominală

Atingerea unui grad relativ ridicat de convergență a venitului/locuitor, anterior trecerii la euro

un decalaj prea mare din punct de vedere al convergenței reale riscă să complice gestionarea ciclurilor economice în absența unei politici monetare independente

Demonstrarea eficacității noului cadru instituțional în prevenirea și combaterea dezechilibrelor care amenință economia

este necesară existența unor instrumente de politică alternative care să poată înlocui politica monetară în cazul în care se impun anumite ajustări”

IV.2 Procesul de pregătire a României pentru trecerea la euro

Pentru economia unui stat membru, adoptarea euro constituie un pas crucial, pentru că puterea de decizie în domeniul monetar este transferată Băncii Centrale Europene. Aceasta acționează în mod independent având sprijinul politici monetare unice pentru întreaga zonă euro.

Aderarea României la Uniunea Europeană presupune adoptarea monedei unice. Orizontul de timp depinde de gradul de integrare economică cu zona euro. Anul 2015 este menținut de către autorități ca obiectiv pentru adoptarea monedei unice conform prevederilor celei de-a cincea ediții a Programului de Convergență (2011-2014). Angajamentul asumat reprezintă un reper important pentru promovarea reformelor bugetare și structurale fiind necesare pentru sporirea competitivității economiei. Pentru aceasta, aderarea României la Pactul Euro Plus asigură adoptarea de măsuri menite să conducă la evitarea dezechilibrelor macroeconomice și la creșterea competitivității.

Privind din punct de vedere administrativ, România a instituit organisme de coordonare a procesului de adoptare a monedei unic, acțiuni similare celorlalte noi state membre.

Coordonarea la nivel național a pregătirilor pentru adoptarea euro au început din luna Mai 2011. Această coordonare se realizează de către Comitetul inter-ministerial pentru trecerea la euro, condus de primul-ministru, guvernatorul BNR, ministrul Finanțelor Publice, miniștri și conducători ai altor instituții guvernamentale, reprezentanți ai asociațiilor patronale și sindicale.

Comitetul de pregătire a trecerii la euro funcționează începând din Februarie 2010, în cadrul BNR. Acesta reprezintă un cadru formalizat de dezbatere a problematicilor legate de convergența nominală și reală. Totodată este suport pentru deciziile Băncii Centrale în procesul de aderare la Uniunea Economică și Monetară. Din luna Octombrie 2010, comitetul are ca invitați permanenți reprezentanți din Ministerului Finanțelor Publice.

Până în prezent, au fost analizate o serie de documente în cadrul Comitetului de pregătire a trecerii la euro, acestea fac referire la:

experiența altor țări în pregătire

stadiul pregătirii României pentru adoptarea euro ținând cont de cursul de schimb de echilibru, indicatori de aliniere structurală a României la zona euro;

mecanisme și concepte noi dezvoltate la nivelul Uniunii Europene după criza financiară (note privind Semestrul European, demararea funcționării Comitetului European pentru Risc Sistemic, Pactul Euro Plus);

contribuții ale BNR la documentele programatice ale guvernului român (Programul de Convergență, Programul Național de Reformă).

E nevoie de o evaluare bine fundamentată în stabilirea coordonatelor procesului de adoptare a euro. Asumarea publică a procesului de adoptare a monedei euro trebuie să beneficieze de consens național, să nu fie neinfluențată de diferențe doctrinare sau de ciclul electoral, pentru ca să se materializeze într-o coordonare a politicilor strategice și economice.

IV.3 Programul de Convergență

Programul de Convergență este realizat în concordanță cu

Codul de conduită referitor la Specificațiile privind Implementarea Pactului de Stabilitate și Creștere și la Liniile orientative pentru formatul și conținutul Programelor de Stabilitate și de Convergență din 3 septembrie 2012.

O componentă a „Semestrului European” este întărirea coordonării politicilor economice, structurale și bugetare precum și evaluarea de către CE a Programului de Convergență.

Programul de Convergență înfățișerază capacitatea României de a se încadra din anul 2014 în obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM) de 1% din PIB. Acesta corespunde prevederilor Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea și Guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare.

Obiectivul specific al politicii bugetare este reprezentat de ajustarea în continuare a deficitului bugetar. Țintele planificate sunt de ‐2,4 % din PIB în 2013, iar pentru perioada 2014‐2016 deficit sub 2% din PIB.

Cadrul macroeconomic din Programul de Convergență ia în considerare perspectivele economiei europene din prognozele Comisiei Europene și ale mediului internațional. Scenariul macroeconomic propus pentru perioada 2013‐2016 este convergent cu estimările CE despre evoluția economiei românești.

Angajamentul de adoptare a monedei euro este se menține pentru o dată la care se va atinge obiectivul privind îndeplinirea criteriului nominal și real de convergență.

„Criteriile de convergență nominală pentru adoptarea euro (criteriile de la Maastricht):

Tratatul de la Maastricht prevede atingerea unui „grad înalt de convergență durabilă” ca o condiție prealabilă a adoptării monedei unice de către un stat membru

Evaluarea măsurii în care este îndeplinit acest deziderat se realizează prin raportarea la următoarele criterii:

Stabilitatea prețurilor: inflația să nu depășească cu mai mult de 1,5 pp rata medie a inflației din cele trei state membre UE care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor

Sustenabilitatea poziției fiscale: deficit bugetar de cel mult 3% din PIB și datorie publică de cel mult 60% din PIB.

Stabilitatea cursului de schimb: respectarea limitelor normale de fluctuație prevăzute de ERM II timp de cel puțin doi ani, fără devalorizarea monedei naționale.

Convergența ratelor dobânzilor pe termen lung: media acestora să nu depășească cu mai mult de 2 pp rata medie a dobânzii din cele trei state membre UE care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor.”

"Este important ca orice decizie de a adera la ERM II să fie în concordanță cu un nivel adecvat nominal și de convergență reală în zona euro. În ERM II, țările sunt așteptate să

continue procesul de convergență până la realizarea durabilă a criteriilor de la Maastricht. Pentru unele țări beneficiile de a rămâne mai mult timp în ERM II ar putea să fie mai mult decât compensată de costurile de oportunitate. Alegerea calendarului optim de adoptare a monedei euro presupune, de asemenea, reducerea diferențelor la nivelul veniturilor pe cap de locuitor. "

O. Issing, Budapesta, Februarie 2013.

Tabel nr.9

"Atingerea unui grad ridicat de convergență nominală și un grad semnificativ "instituțional" de

convergență este esențială în primul rând, pentru participarea eficientă la mecanismul de schimb valutar (ERM II) și, mai târziu, ca membru de succes în zona euro. "

L. Papademos, Viena,

Noiembrie 2013

Tabel nr.10

Tabel nr.11

Tabel nr.12

Tabel nr.13

Tabel nr.14

România reușit să realizeze progrese semnificative pentru îndeplinirea criteriilor de convergență.

Valorile de referință ale criteriilor de la Maastricht sunt depășite doar de rata inflației și de ratele dobânzilor pe termen lung însă cele mai recente proiecții au sugerat îndeplinirea acestora în cursul anului 2014.

Pentru alegerea momentului propice privind setul mai larg de elemente relevante (convergență reală și economie politică), sunt importante:

Evitarea derapajelor interne

Finalizarea reformelor instituționale în zona euro

Progresele vizibile în sfera convergenței reale

BIBLIOGRAFIE

1. Colecția Biblioteca Băncii Naționale, Idei Contemporane în acțiune, Acad. Costin C. Kirițescu, București, Coordonator Prof. univ. dr. Mugur Isărescu , Ed. Enciclopedică, 1996, pag.39.- articol extras din Academica, iunie 1993, pag. 8.

2. Economia Politică, Academia de Studii Economice-Catedra de Economie Politică, Coord. Prof. dr.Dobrotă Niță, București, 1993, pag.257.

3. Politici economice, Jaques Genereux, trad. Ioana Aura Ardeleanu, Institutul European pentru Cooperare Cultural-Științifică, Iași, 1997, pag.27.

4. Economie Politică-Macroeconomie și Contabilitate Națională, Jaques Genereux, trad. Vasile Dan, Ed. All Beck, București, 2000, pag.159.

5. Politici Economice Europene, Florica Ștefănescu, Ed. Universității din Oradea, 2005, pag.103.

6. Macroeconomie și Politici Macroeconomice, prof. Marius Băcescu, as.univ.dr. Angelica Băcescu-Cărbunaru, Ed. All Educațional, București, 1998, pag.61.

7.Banca Centrală Europeană, Articolul 127 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, 1 Iulie 2013, slide 14, https://www.ecb.europa.eu/ecb/educational/facts/monpol/html/mp_001.ro.html

8. Andrei Rădulescu, Senior Investment Analyst la SSIF Broker, Economistul Nr. 4, 10 Februarie 2014, http://www.economistul.ro/mix-ul-de-politici-economice-din-romania-a6773/

9. Articol Mediafax, „Isărescu vorbește de adoptarea euro de către România peste un deceniu”, Autor: Ovidiu Tempea, București, 11 Decembrie 2013, http://www.mediafax.ro/economic/isarescu-vorbeste-de-adoptarea-euro-de-catre-romania-peste-un-deceniu-11756905.

10. Autor: Claudia Medrega, „România a încheiat anul 2013 cu cea mai mică inflație din 1990 încoace: 1,55%,” Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.01.2014, Citat: Eugen Sinca, analist – șef la BCR, http://www.zf.ro/zf-24/romania-a-incheiat-anul-2013-cu-cea-mai-mica-inflatie-din-1990-incoace-1-55-11896979.

11.Guvernul României, Programul de Convergență 2013-2016, Aprilie 2013, pag.6,8,34-37, http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/nd/cp2013_romania_ro.pdf

12. Conferința Internațională ESPERA 2013, „România și zona euro”, Acad. Mugur Isărescu, Președintele Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie a Academiei Române, București, 11 Decembrie 2013, paginile:4, 7-10, 13-14, 29, 33.

13. Banca Centrală Europeană, Articole serii ocazionale, nr. 10, Februarie 2014, Adoptarea Euro – o privire analitică, Autor: Peter Backé and Christian Thimann, Citat: L. Papademos, Viena, Noiembrie 2013, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=748973.

14. Banca Centrală Europeană, Articole serii ocazionale, nr. 10, Februarie 2014, Adoptarea Euro – o privire analitică, Autor: Peter Backé and Christian Thimann, Citat: O. Issing, Budapesta, Februarie 2013, http://papers.ssrn.com/ SSRN-id748973.pdf.

15.Banca Centrală Europeană, Politica monetară- Date statistice, tabelul nr.7 sursa: Eurostat, http://www.ecb.europa.eu/mopo/html/index.en.html.