POLITICA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN łĂRILE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE 0 Rezumatul tezei de doctorat 0 COORDONATOR ȘTIINTIFIC: PROF. UNIV. DR…. [609337]

1
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINłE ECONOMICE

TEZĂ DE DOCTORAT

POLITICA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN
łĂRILE MEMBRE ALE UNIUNII
EUROPENE

0 Rezumatul tezei de doctorat 0

COORDONATOR ȘTIINTIFIC:
PROF. UNIV. DR. ARISTOTEL MIHAI UNGUREANU

DOCTORAND: [anonimizat]
2011

2

A. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT
INTRODUCERE …………………………………. ………………….. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL 1 …………………………………. …………………….. Error! Bookmark not defined.
CONSIDERAłII TEORETICE PRIVIND POLITICA FISCALĂ Error! Bookmark not defined.
1.1. Conceptul de politică fiscală ……………. Error! Bookmark not defined.
1.2. FuncŃiile fiscalităŃii și principiile generale ale impunerii Error! Bookmark not
defined.
1.3. Pârghii fiscale…………………………. …….. Error! Bookmark not defined.
1.4. Politica fiscală ca factor stimulativ al econo miei Error! Bookmark not
defined.
1.5. Măsurarea fiscalităŃii …………………… …. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL 2 …………………………………. …………………….. Error! Bookmark not defined.
ANALIZA COMPARATIVĂ A SISTEMELOR ȘI POLITICILOR FIS CALE DIN UNIUNEA
EUROPEANĂ. REALITĂłI ȘI PERSPECTIVE…………. Error! Bookmark not defined.
2.1. Gradul de fiscalitate în Ńările membre ale Uni unii Europene Error! Bookmark not defined.
2.2. Structura impozitelor la nivelul Uniunii Europ ene….. Error! Bookmark not defined.
2.2.1. Impozitarea directă ……………………. ……………………. Error! Bookmark not defined.
2.2.2. Impozitarea indirectă ………………….. …………………… Error! Bookmark not defined.
2.3. Aportul impozitelor la formarea veniturilor fi scale în Ńările din Uniunea Europeană Error!
Bookmark not defined.
2.3.1. Aportul impozitelor directe la formarea veni turilor…………………………… Error!
Bookmark not defined.
2.3.2. Aportul impozitelor indirecte la formarea ve niturilor………………………… Error!
Bookmark not defined.
2.4. Analiza fiscalităŃii în Uniunea Europeană pe g rupe de Ńări……………………………….. Error!
Bookmark not defined.
2.4.1. łările cu grad de fiscalitate scăzut (sub 30 %)……………………………… Error!
Bookmark not defined.
2.4.2. łările cu grad de fiscalitate mediu (între 3 0v35%)….. Error! Bookmark
not defined.
2.4.3. łările cu grad de fiscalitate ridicat (între 35v40%)….. Error! Bookmark not
defined.
2.4.4. łările cu grad de fiscalitate foarte ridicat (peste 40%)………. Error!
Bookmark not defined.
2.5. Diversitatea politicilor fiscale în Uniunea Eu ropeană Error! Bookmark not defined.
2.6. TendinŃe în evoluŃia gradului de fiscalitate. ConcurenŃă sau armonizare fiscală în Ńările din
Uniunea Europeană?…………………………… ……………………. Error! Bookmark not defined.
2.7. InfluenŃa politicii fiscale asupra dezvoltării economice în statele membre ale Uniunii
Europene……………………………………. …………………………… Error! Bookmark not defined.
2.8. Concluzii………………………………. ………………………….. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL 3 …………………………………. ………………….. Error! Bookmark not defined.
CARACTERISTICI ALE POLITICII FISCALE DIN ROMÂNIA Error! Bookmark not
defined.
3.1. EvoluŃia sistemului fiscal și a politicii fisc ale din România Error! Bookmark not defined.
3.3. Impozitarea persoanelor juridice ………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
3.3.1.Impozitul pe profit……….. Error! Bookmark not defined.

3
3.3.2. Impozitul pe veniturile microîntreprinderil or………… Error! Bookmark not
defined.
3.4. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice …. ………….. Error! Bookmark not defined.
3.5. ContribuŃiile sociale obligatorii …………. ………………… Error! Bookmark not defined.
3.6. Taxa pe valoarea adăugată………………… ………………… Error! Bookmark not defined.
3.7. Accizele ……………………………….. ………………………….. Error! Bookmark not defined.
3.8. Taxele vamale…………………………… ………………………. Error! Bookmark not defined.
3.9. Aportul impozitelor la formarea veniturilor st atului .. Error! Bookmark not defined.
3.9.1. Aportul impozitelor directe la formarea veni turilor statului în perioada 2006v
2011……….. Error! Bookmark not defined.
3.9.2. Aportul impozitelor indirecte la formarea ve niturilor statului în perioada 2006v
2011……….. Error! Bookmark not defined.
3.10. Schimbarea politicii fiscale și a sistemului fiscal ca urmare a aderării României la Uniunea
Europeană …………………………………… ………………………….. Error! Bookmark not defined.
3.11. Concluzii……………………………… …………………………. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL 4 …………………………………. ………………….. Error! Bookmark not defined.
ANALIZA PoliticII fiscalE DIn România și Ungaria… . Error! Bookmark not defined.
4.2. Caracterizarea de ansamblu a sistemelor fiscal e din România și Ungaria Error! Bookmark
not defined.
4.3. Structura veniturilor fiscale în România și Un garia … Error! Bookmark not defined.
4.4. Politica fiscală în domeniul impozitării direc te………. Error! Bookmark not defined.
4.4.1. Impozitul pe profit Error! Bookmark not defined.
4.4.2. Impozitul pe venit Error! Bookmark not defined.
4.4.3. ContribuŃiile sociale Error! Bookmark not defined.
4.5. Politica fiscală în domeniul impozitării indir ecte……. Error! Bookmark not defined.
4.5.1. Taxa pe valoarea adăugată Error! Bookmark not defined.
4.5.2. Accizele Error! Bookmark not defined.
4.6. Gestionarea veniturilor bugetare ………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
4.7. Concluzii………………………………. ………………………….. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL 5 …………………………………. ………………….. Error! Bookmark not defined.
COORDONAREA POLITICII FISCALE ÎN UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI
MONETARĂ EUROPEANĂ – PRINCIPII, FORME, MODELE Error! Bookmark not defined.
5.1. Coordonarea între politica fiscală și cea mone tară la nivelul Uniunii Europene…… Error!
Bookmark not defined.
5.2. Consolidarea fiscală v măsuri adoptate de stat ele membre ale UE Error! Bookmark not
defined.
5.3. Efectele incertitudinii privind respectarea Pa ctului de Stabilitate și Creștere de către Ńările
Uniunii Europene…………………………….. ………………………. Error! Bookmark not defined.
5.4. Concluzii………………………………. ………………………….. Error! Bookmark not defined.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI……………………….. ………. Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ………………………………… ………………… Error! Bookmark not defined.
Anexe………………………………………. ………………………….. Error! Bookmark not defined.

4

B. CUVINTE CHEIE

Politică fiscală, sistem fiscal, grad de fiscalitat e, impozite directe, impozite indirect,
impozit pe profit, impozit pe venit, contribuŃiile sociale, taxa pe valoarea adăugată, accize,
politica monetară.

5

C. SINTEZE ALE PRINCIPALELOR PARTI ALE TEZEI

Lucrarea „Politica fiscală în România și în Ńările membre ale Uniunii Europene”
reprezintă o analiză a politicii fiscale și a siste mului fiscal european, cu exemplificări atât la
nivelul României cât și din cadrul celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
Tema de cercetare abordează un spectru larg de prob leme privind fiscalitatea și
implicaŃiile politicii fiscale asupra dezvoltării e conomice în legătură cu integrarea în Uniunea
Europeană, dar și o gamă vastă de subiecte actuale legate de politica fiscală din Uniunea
Europeană din perspectiva necesităŃii adaptării ace steia la contextul actualei crize economice și
financiare.
ImportanŃa temei derivă din semnificaŃia pe care po litica fiscală și reformele din acest
domeniu o au pentru dezvoltarea economică a oricăru i stat, mai ales că lucrarea se concentrează
asupra Ńărilor membre ale Uniunii Europene, care în registrează niveluri diferite de fiscalitate și
unde există încă destul de multe abordări ale fisca lităŃii, în ciuda eforturilor susŃinute spre
convergenŃă. Privită în ansamblu, Uniunea Europeană tinde către convergenŃa sistemelor fiscale
naŃionale, chiar dacă o suprapunere perfectă a aces tora nu se întrezărește încă.
Actualitatea temei constă în surprinderea unor prob leme și subiecte actuale privind
politicile și sistemele fiscale din Uniunea Europea nă, printre care amintim necesitatea coordonării
politicilor fiscale naŃionale cu politica monetară unică a Băncii Centrale Europene, creșterea
rolului politicii fiscale în cazul Ńărilor din Uniu nea Economică și Monetară Europeană odată cu
pierderea autonomiei de politica monetară, nevoia d e consolidare fiscală la nivelul Uniunii
Europene care are noi valenŃe în contextul crizei g lobale.
Această lucrare face și o serie de recomandări cu p rivire la direcŃiile de evoluŃie a politicii
fiscale din Uniunea Europeană în perioada următoare . Pe de o parte, politica fiscală trebuie
realizată astfel încât să sprijine convergenŃa nomi nală și mai ales pe cea reală în Uniunea
Europeană. În același timp, politica fiscală trebui e să fie suficient de flexibilă pentru a atenua
eventualele șocuri interne și externe generate de a derare.
Teza este structuratǎ în cinci capitole incluzând ș i alte elemente structurale, respectiv
introducerea, concluziile și propunerile, bibliogra fia, anexele.

6
În primul capitol v “ConsideraŃii teoretice privind politica fiscală” v am abordat, din punct
de vedere teoretic, elemente specifice politicii fi scale respectiv: conceptul de politică fiscală;
funcŃiile fiscalităŃii și principiile generale ale impunerii; rolul impozitelor și taxelor ca pârghii
care acŃionează ca stabilizatori automaŃi ai activi tăŃii economice în scopul atenuării ciclurilor
economice; rolul politicii fiscale pe plan economic și social; măsurarea fiscalităŃii prin indicatori
specifici. Printrvun parcurs logic, am procedat la tratarea comparativă a conceptelor și folosirea
instrumentelor caracteristice de cuantificare a rez ultatelor politicilor fiscale pe plan economic.
Capitolul al doilea v “Analiza comparativă a sistem elor și politicilor fiscale din Uniunea
Europeană. RealităŃi și perspective” v este dedicat analizei comparative între sistemele și politicile
fiscale proprii statelor din Uniunea Europeană, pe următoarele paliere: gradul de fiscalitate în
Ńările membre ale Uniunii Europene, ilustrând tendi nŃele în evoluŃia acestuia; structura
impozitelor și aportul acestora la formarea venitur ilor fiscale în Ńările Uniunii Europene;
fiscalitatea în Uniunea Europeană pe grupe de Ńări, reflectând diversitatea politicilor fiscale în
Uniunea Europeană; influenŃa politicii fiscale asup ra dezvoltării economice în statele membre ale
Uniunii Europene.
Pentru o analiză mai detaliată asupra fiscalităŃii în interiorul Uniunii Europene am optat
pentru gruparea statelor membre în funcŃie de gradu l de fiscalitate în patru categorii distincte: Ńări
cu un grad de fiscalitate scăzut (sub 30%) v Bulgar ia, Letonia, Lituania, România, Slovacia,
Irlanda; Ńări cu grad de fiscalitate mediu (între 3 0v35%) v Polonia, Grecia, Spania, Estonia,
Malta, Cehia, Portugalia; Ńări cu grad de fiscalit ate ridicat (între 35v40%) v Cipru, Luxemburg,
Ungaria, Marea Britanie, Slovenia, Olanda, Germani a; Ńări cu grad de fiscalitate foarte ridicat
(peste 40%) v Finlanda, Italia, Austria, FranŃa, Be lgia, Suedia, Danemarca.
Povara fiscală în Uniunea Europeană calculată ca ni velul tuturor taxelor (inclusiv
contribuŃii sociale) în procente din PIB, este rela tiv ridicată comparativ cu standardele
internaŃionale. Ca o tendinŃă generală, gradul de f iscalitate a înregistrat creșteri până în anul 2007
urmând apoi să scadă treptat ca urmare a efectelor crizei economice asupra economiilor
naŃionale. Anul 2010 a adus însă o majorare a gradu lui de fiscalitate în majoritatea statelor
membre, gradul de fiscalitate în Uniunea Europeană ajungând la 39,5%, cu mai bine de o treime
mai mare decât cel înregistrat de SUA și Japonia.
În interiorul Uniunii Europene, gradul general de f iscalitate are valori diferite, politicile
fiscale fiind și ele eterogene. DiferenŃele dintre state apar în cazul poziŃionării geografice dar și în
funcŃie de momentul aderării la UE, însă cauzele su nt mult mai diverse. În vederea armonizării,
sistemele fiscale ale statelor membre au suferit de va lungul anilor mari schimbări, mai ales asupra
structurii, ca urmare a modificărilor aduse bazei d e impozitare dar și ca urmare a funcŃionării în
paralel a economiilor naŃionale.
Reperele oferite de această analiză amplă a sisteme lor și politicilor fiscale europene au
fost valorificate cu scopul de a identifica alterna tive de politică fiscală. Analiza comparativă și
stabilirea de corelaŃii între indicatorii dinamici permit prezentarea unor soluŃii realiste pentru
rezolvarea distorsiunilor fiscale în cadrul Uniunii Europene.
Cel deval treilea capitol al lucrării v “Caracteris tici ale politicii fiscale din România” v
reunește analize și cercetări orientate cu predilec Ńie asupra sistemului fiscal și politicii fiscale d in
România pentru identificarea trăsăturilor caracteri stice ale sistemului fiscal românesc în
comparaŃie cu sistemele fiscale ale celorlalte stat e membre ale UE: adaptarea legislaŃiei fiscale
din România la standardele europene; evoluŃia polit icii fiscale din România în perioada 1990v
2011 pe baza celor mai importante repere ale aceste ia; efectul reformei fiscale asupra aspectelor
socioveconomice; aportul impozitelor directe și ind irecte la formarea veniturilor statului în
perioada 2006v2011.

7
Analizele svau realizat prin prisma celor doi pilon i principali ai sistemului de impozite și
taxe: impozitele directe, respectiv impozitele indi recte. Svau identificat astfel principalele
caracteristici ale politicii fiscale din România în context european.
O problemă importantă care se află astăzi în atenŃi a multor economiști și factori de decizie
este aceea a optimizării sistemului fiscal. Introdu cerea sau modificarea unui impozit constituie o
problemă căreia trebuie să i se acorde o importanŃă majoră datorită consecinŃelor generate, de
aceasta, pe multiple planuri: economic, social, fin anciar și, nu în ultimul rând, politic.
Propunerile studiului urmăresc stabilirea unei poli tici fiscale coerente pentru România în
strânsă legătură cu valenŃele europene ale acesteia .
Capitolul al patrulea 0 “Analiza politicii fiscale din România și Ungaria“ v se constituie
întrvun studiu de caz la nivelul a două Ńări (Român ia și Ungaria), din punctul de vedere al
evoluŃiei și caracteristicilor principalelor catego rii de impozite și taxe, precum și al identificării
măsurilor anticriză de natură fiscalvbugetară adopt ate la nivelul acestor state.
Sistemele fiscale naŃionale sunt rezultatul unor pe rioade îndelungate de adaptări la factori
interni și externi Ńării respective. Mai mult, fiec are sistem are un puternic caracter naŃional iar
situaŃia actuală se datorează faptului că, la momen tul adoptării respectivelor hotărâri, acestea au
permis naŃiunii să depășească anumite dificultăŃi s au au facilitat dezvoltarea economică.
În ceea ce privește evoluŃiile ultimilor ani nu tre buie uitat punctul de pornire al celor două
state anterior crizei economice precum și gradul în care criza a afectat fiecare naŃiune în parte. În
Ungaria efectele negative șivau făcut simŃite preze nŃa aproximativ în toamna lui 2008, însă
această Ńară se confrunta încă din anul 2006 cu un deficit bugetar major. Ca urmare a
intensificării unor probleme în sistemul fiscal ung ar, anul 2006 a însemnat cel mai mare
dezechilibru din Uniunea Europeană în paralel cu o creștere accentuată a îndatorării sectorului
public.
Gradul ridicat al fiscalităŃii pe care îl întâlnim în prezent în Ungaria este în cea mai mare
parte rezultatul măsurilor adoptate la vremea respe ctivă în scopul reducerii deficitului bugetar.
SituaŃia Ńării, deja dificilă, a fost din nou încer cată începând cu anul 2008 când planul de reducere
a deficitului bugetar sva confruntat cu nevoia stat ului de a limita efectele crizei economice care a
atins Ungaria.
În același timp, România înregistra, la rândul ei, un deficit bugetar însă de natură diferită.
Slaba gestionare a boomvului economic anterior criz ei a cauzat un grav dezechilibru bugetar prin
cheltuirea acestor venituri suplimentare. La finele anului 2008, la fel ca și în cazul Ungariei, criza
economică cu efectele ei pătrunde și în România îns ă Ńara noastră continuă o creștere economică
nesustenabilă fapt care alimentează în continuare d eficitul de cont curent.
Ultimii ani au reprezentat pentru ambele state modi ficări majore ale sistemelor fiscale în
scopul reducerii deficitelor și depășirii crizei ec onomice pe fondul relansării lente a economiei
europene.
Ultimul capitol al lucrării v “Coordonarea politicii fiscale în Uniunea Economică și
Monetară Europeană – principii, forme, modele“ v a fost structurat pe două componente, astfel:
Prima parte a acestui capitol se concentrează asupra problemat icii coordonării politicilor
fiscale naŃionale cu politica monetară unică a Bănc ii Centrale Europene, atât din punct de vedere
teoretic cât și practic.
Este cunoscut faptul că o uniune monetară implică r enunŃarea la politica monetară ca
instrument de stabilizare macroeconomică, ceea ce î nseamnă o creștere a rolului politicii fiscalv
bugetare. Nu trebuie uitat însă că politicile fisca le naŃionale pot afecta alte Ńări. Astfel că Uniune a
Economică și Monetară Europeană, prin caracteristic ile ei, a schimbat modul de concepere a
politicilor macroeconomice la nivelul Uniunii Europ ene. Sva trecut de la principiul “unul pentru

8
unul” la principiul “unul pentru toŃi”. În zona eur o, toate statele participante își pot împărŃi atât
beneficiile, cât și costurile unei politici monetar e comune, care trebuie însă combinată cu
politicile fiscale naŃionale.
Nevoia de consolidare fiscală la nivelul Uniunii Eu ropene a căpătat noi valenŃe în
contextul crizei financiare globale actuale. În tim p ce criza a lovit bugetele publice în toate statel e
membre ale UE, starea reală a finanŃelor publice va riază semnificativ de la Ńară la Ńară. Privită în
ansamblu, Uniunea Europeană tinde către convergenŃa sistemelor fiscale naŃionale, chiar dacă o
suprapunere perfectă a acestora nu este încă întrez ărită.
A doua parte a ultimului capitol își propune dezvoltarea unui m odel matematic, având la
bază incertitudinea referitoare la respectarea limi telor stabilite în Pactul de Stabilitate și Creșter e
la nivelul țărilor Uniunii Europene, utilizând în estimarea mod elului Germania și Portugalia.
La baza studiului stă faptul că volatilitatea varia bilelor economice este sporită de
manifestarea incertitudinii. Cum cercetarea empiric ă arată că volatilitatea are un efect negativ
asupra creșterii producŃiei, acest rezultat nu treb uie subestimat. Pe modelul unei uniuni monetare
precum Uniunea Monetară Europeană, obiectivele auto rităŃii monetare (Banca Centrală
Europeană) și ale autorităŃilor fiscale (guvernele statelor membre) necesită luarea de măsuri
pentru reducerea incertitudinii și consolidarea guv ernării economice în Uniunea Europeană.
Lucrarea „ Politica fiscală în România și în Ńările membre ale Uniunii Europene ”
reprezintă o analiză a politicii fiscale și a siste mului fiscal european, evidenŃiind un grad încă
ridicat al diversităŃii din punct de vedere fiscal în cadrul Uniunii Europene. Analizele anterioare
se concentrau asupra zonelor geografice (Ńările nor dice/sudice) iar aceasta distinge două grupări,
vechii membri și noii membri ai UE. Deși tendinŃele principale svau menŃinut (grad al fiscalităŃii
mai ridicat în Ńările de nord, pondere mai ridicată a impozitelor indirecte în PIB în cazul noilor
membri) se constată o tendinŃă generală de armoniza re cu pași mici a sistemelor fiscale către un
sistem unic european mai puternic, mai flexibil și mai rezistent la perioadele de criză.
Ultimii ani au adus sistemului fiscal armonizat o u șoară încetinire. łările mai mult sau
mai puŃin afectate de criză au adoptat măsuri rapid e și uneori extreme pentru evitarea sau cel
puŃin minimizarea impactului negativ asupra economi ilor naŃionale. Fiecare membru, vechi sau
nou, șiva adaptat sistemul fiscal la nevoile propri i încercând totuși să se menŃină pe linia adoptată
odată cu aderarea la Uniunea Europeană.
La nivelul Uniunii Europene, deși vorbim de un sistem unic, trebuie avut în ved ere
specificul fiecărui sistem fiscal naŃional. Sistemele fiscale europene au fost dominate în ult ima
perioadă de efectele crizei financiare globale și d e măsurile luate de fiecare guvern în scopul
redresării economiilor naŃionale, ceea ce a condus la modificări în ceea ce privește structura
acestora. Această perioadă a creat o nevoie importa ntă pentru consolidare fiscală în Ńările Uniunii
Europene și în întreaga lume. Ea a demonstrat, de asemenea, costul instabilităŃii financiare pentru
economie precum și importanŃa unei politici fiscale puternice.
În ultimii ani schimbările în structura sistemelor fiscale europene au fost modeste, fapt
care poate sugera că există încă un potenŃial rezer vor de reforme în cadrul sistemelor actuale dar
și o serie de constrângeri sau conflicte de interes e care împiedică adoptarea de reforme.
La ora actuală cea mai dificilă misiune a guvernelo r statelor membre o reprezintă
restabilirea încrederii după lungi perioade de dato rii nesustenabile și creșteri economice scăzute.

9
Există încă o serie de state, în special în zona eu ro, care se confruntă cu mari dezechilibre
macroeconomice, a căror soluŃionare trebuie să devi nă prioritară.
În acest sens, reformele fiscale ale statelor membr e trebuie să urmărească în primul rând
crearea de noi locuri de muncă, îmbunătăŃirea siste melor de pensii și relansarea creșterii
economice.
În Ńările membre ale UE a existat în ultimii ani o tendinŃă clară de creștere a ratelor
impozitelor indirecte, respectiv TVA și accize. După modificările fiscale ale anului 2009, în
perioada 2010v2011 asistăm la creșteri suplimentare ale acestor rate ceea ce ne poate conduce la
concluzia că ponderea impozitelor indirecte în veniturile fiscal e totale o să crească în următorii
ani pentru multe dintre statele membre.
În ceea ce privește impozitele directe, majorările au fost ceva mai scă zute însă următorii
ani vor dovedi eficienŃa măsurilor fiscale din acea stă zonă. Astfel, veniturile din taxe au crescut
în mare parte pe seama impozitelor pe consum, în ti mp ce reducerea taxelor și impozitelor a avut
loc cea mai mare parte în zona impozitării forŃei d e muncă.
La nivelul României , cheltuielile publice excesive în perioada premerg ătoare crizei
financiare au condus la serioase deficite bugetare în creștere, de la 1% din PIB în 2005 la peste
5% în 2008, pe fondul supraestimării veniturilor ca re a impus rectificări bugetare repetate.
Criza financiară a adus astfel în lumină nevoia Rom âniei, precum și a altor state, de
adoptare a unei legi a responsabilităŃii fiscale ba zată pe reguli fiscale care să asigure un sold
bugetar conform cu Strategia fiscalvbugetară, fără depășirea plafoanelor stabilite pentru
cheltuielile totale și de personal în situaŃia în c are Ńara noastră se confruntă cu probleme precum
dezechilibrul dintre populaŃia ocupată și cea de pe nsionari, infrastructura subdezvoltată și un grad
scăzut de colectare a veniturilor bugetare. Strateg ia fiscalvbugetară pentru perioada 2012v2014
estimează o creștere economică de 3,5%v4% din PIB p entru 2012 și un deficit bugetar de 3% din
PIB pentru anul 2012, 2,5% din PIB pentru 2013 și 2 ,2% din PIB pentru 2014.
Pentru atingerea acestor obiective convenite cu org anismele internaŃionale, Guvernul
României sva angajat în continuarea graduală a redu cerii cheltuielilor de personal la 7,2% din PIB
în 2012, 7,08% din PIB în 2013 și 6,79% din PIB în 2014.
Obiectivele principale ale Strategiei fiscalvbugeta re pentru perioada 2012v2014 se
concentrează în jurul reformei cheltuielilor public e începută în 2010 dar vizează și îndeplinirea
Ńintei de deficit de 3% prevăzută în Tratatul de la Maastricht, încadrarea în Ńintele majore stabilite
în cadrul programului de asistenŃă financiară înche iat cu FMI, UE și Banca Mondială și
stabilizarea economiei și reluarea creșterii econom ice.
Răspunsul României la efectele crizei economice și recesiunii economiei sva concretizat
în adoptarea, în anul 2010, a unui buget consolidat , având ca principală coordonată limitarea
creșterii deficitului intern, dar și a celui extern . Totodată, Guvernul șiva concentrat eforturile pe
identificarea unor soluŃii pe termen scurt, menite să diminueze dezechilibrele macroeconomice.
În acest scop, măsurile principale din domeniul pol iticii fiscalvbugetare au vizat reducerea
deficitului către nivelul stabilit de Pactul de Stabilitate și Cre ștere și orientarea resurselor către
investiŃii care susŃin creșterea economică.
Pentru România considerăm că următoarele propuneri ar putea avea un efect pozitiv
pentru eficientizarea sistemului fiscal și pentru a tingerea obiectivelor stabilite pentru perioada
2012v2014:
v îmbunătăŃirea predictibilităŃii și performanŃelor p oliticii fiscale pe termen mediu,
maximizarea și utilizarea eficientă a fondurilor de la Uniunea Europeană;
v asigurarea sustenabilităŃii pe termen lung a finanŃ elor publice;

10
v eficientizarea aparatului birocratic care funcŃione ază după mecanisme greoaie nereușind să
ofere o imagine concretă asupra situaŃiei contribua bililor în timp real;
v reducerea contribuŃiilor la asigurările sociale în paralel cu o majorare a salariului minim, cu
un impact pozitiv asupra bugetului de stat ca urmar e a creșterii veniturilor din taxele asupra
consumului, în special TVA, ca urmare a faptului că salariile mai mari ar avea un efect
pozitiv asupra consumului. În același timp angajato rii nu ar fi afectaŃi de o astfel de măsură
deoarece pierderile cu majorarea salariilor ar fi c ompensate de reducerea cheltuielilor cu
asigurările sociale;
v reformarea sistemului de pensii prin reducerea deca lajului dintre vârsta de pensionare și
speranŃa medie de viaŃă, oferirea de stimulente pen tru prelungirea vieŃii active, eliminarea
schemelor de pensionare anticipată și promovarea un or sisteme eficiente de pensii
publice/private (pilonii II și III);
v menŃinerea cotei unice de impozitare deoarece aceas ta reprezintă o condiŃie necesară pentru
asigurarea stabilităŃii fiscale în contextul turbul enŃelor din mediul economic.

Analiza comparativă a sistemelor și politicilor fis cale din Uniunea Europeană ne
conduce la formularea următoarelor concluzii .
La nivelul Uniunii Europene există diferenŃe destul de mari între statele membre în ceea
ce privește gradul de fiscalitate , de la valori de 48,9% în Danemarca, la valori de 27% în
Bulgaria în anul 2010, evidenŃiind astfel diferenŃe le semnificative dintre statele Uniunii Europene
în ceea ce privește politica fiscală. Deasupra medi ei UE de 36,1% se situează în ordine
descrescătoare Danemarca, Suedia, Belgia, FranŃa, A ustria, Italia, Finlanda, Germania, Olanda,
Slovenia, Marea Britanie, Ungaria și Luxemburg. Sub media UE regăsim, tot în ordine
descrescătoare, Ńări precum Cipru, Portugalia, Cehi a, Malta, Estonia, Spania, Grecia, Polonia,
Irlanda, Slovacia, România, Letonia, Lituania și Bu lgaria.
Criza financiară a adus provocări majore pentru fin anŃele publice în multe state membre
ale Uniunii Europene, în special în zona veniturilo r care au scăzut semnificativ după o perioadă
în care boomvul economic a antrenat venituri fiscal e importante.
În ciuda reducerilor taxelor și impozitelor, Uniune a Europeană rămâne în continuare o
zonă de fiscalitate înaltă iar, deși diversitatea f iscală este încă prezentă în statele membre, ultimi i
ani au adus modificări vizibile în sensul armonizăr ii fiscale.
Structura impozitelor directe în Uniunea Europeană evidenŃiază o diferenŃiere în cazul
acestora între vechii membri și cei noi. Astfel, da că în cazul vechilor membri ponderile
contribuŃiilor din impozite directe, indirecte și c ontribuŃii sociale în total sunt relativ egale, în
cazul noilor membri, cu excepŃia Maltei, ponderea i mpozitelor directe în total este ceva mai
scăzută. Cea mai mică pondere a impozitelor directe în total la nivelul anului 2010 o întâlnim în
Lituania cu 17,3%, Bulgaria cu 18,1%, Slovacia cu 1 9,3% și România cu 22,1%, Ńări care fac
parte din noii membri ai Uniunii. La polul opus, Ńă rile cu cele mai ridicate ponderi ale impozitelor
directe sunt: Danemarca (61,4%), Marea Britanie (42 %) și Suedia (41,7%).
Cel mai ridicat nivel al impozitelor indirecte ca pondere în total impozite îl întâlnim la
nivelul anului 2010 în Bulgaria, unde această cate gorie de prelevări reprezintă circa 55% din
total cu peste 17 puncte procentuale mai mult decât media de 37,3%. La polul opus, Ńara cu cel
mai mic nivel al impozitelor indirecte este Belgia cu doar 28,2% din total. Se observă astfel o
situaŃie inversă celei din cazul impozitelor direct e. Aici Ńările cu cea mai mare pondere a
impozitelor indirecte în total sunt noii membri ai Uniunii Europene iar cele mai reduse ponderi le
deŃin vechii membri.

11
Dintre componentele impozitelor indirecte cea mai s emnificativă parte este reprezentată
de TVA . La nivelul Uniunii Europene se tinde către o unif ormizare atât a bazei de impozitare cât
și a cotelor de TVA, minimele fiind de 15% iar maxi mele de 25%.
Accizele reprezintă o sursă importantă de venituri la bugetu l de stat, ele reprezentând circa
3,2% din PIB în România în 2009, la un nivel egal c u media Uniunii Europene după ce în ultimii
ani sva situat sub această medie. Armonizarea acciz elor în UE prevede atât produsele pentru care
se vor aplica acestea cât și nivelul minim de acciz are, depozitarea, circulaŃia și controlul acestora.
În ultimii ani a existat o diferenŃiere a structurii veniturilor în funcŃie de momentul
aderării, respectiv dacă vechii membrii ai UE tind să aibă o pondere mai importantă a veniturilor
din impozitele directe, noii membri tind să se baze ze în mod special pe impozitele indirecte. La
nivelul întregii Uniuni Europene, cea mai important ă pondere în PIB în anul 2010 o ocupă
veniturile din contribuŃii sociale (13,9%) urmate d e veniturile din impozite directe (13,2%) și
indirecte (13,2%).
În Uniunea Europeană se impun, ca o condiŃie esenŃi ală a creșterii economice în următorii
ani, instituirea unor cheltuieli publice sustenabil e și o consolidare fiscală mai puternică.
Statele membre, în special cele aflate în situaŃia de deficit excesiv, trebuie să menŃină
creșterea cheltuielilor publice sub rata de creșter e a PIB pe termen mediu, în paralel cu
prioritizarea unei creșteri sustenabile a cheltuiel ilor publice în domenii precum cercetarea și
inovarea, educaŃie și energie. Unele state membre a u nevoie să majoreze impozitele.
În încercarea de a echilibra bugetul de stat fără a accentua efectele negative ale crizei,
Ńările membre au adoptat reforme prin care se încearcă aducerea de noi venituri pri n majorarea
impozitelor, în special a celor adresate firmelor m ari sau persoanelor cu venituri mari și taxelor
asupra consumului de bunuri de lux, combustibili, Ń igarete etc., în paralel cu reduceri pentru
persoanele sau firmele cu venituri mici, alimente d e bază, biovcombustibili etc.
Principalele categorii de impozite care au suferit modificări au fost TVA și accizele , în
sensul majorării cotelor standard dar și aplicării de cote reduse pentru anumite categorii de
produse de bază cum ar fi alimentele, medicamentele , energia electrică etc.
La capitolul impozite directe, majoritatea Ńărilor membre au adoptat decizii de m ajorare a
taxelor în paralel cu reduceri aplicate firmelor mi ci, celor care creează noi locuri de muncă sau
scutiri pentru firmele care traversează perioade ma i dificile.
Deși în zona impozitelor indirecte svau înregistrat majorări, tendinŃa generală este una de
diminuare a fiscalităŃii în cadrul Uniunii Europene , fapt care are implicaŃii adânci în ceea ce
privește competiŃia pe piaŃa europeană. Strategia d e la Lisabona își propunea ca până în anul
2010 Uniunea Europeană să urce în fruntea statelor cu cea mai competitivă economie din lume
iar odată cu adoptarea monedei unice de mai multe s tate se prevedea căutarea unei „cooperări
consolidate” între Ńări. În realitate însă agenŃii economici în căutarea profitului au preferat
evitarea impozitelor mari din Ńările de origine pri n relocarea în Ńări unde, la același grad de risc
politic și aceiași capacitate de absorbŃie a pieŃei , fiscalitatea este mai redusă (cazul Nokia –
România). Ca urmare, statele membre au fost încuraj ate să adopte măsuri fiscale pentru crearea
unui mediu mai favorabil agenŃilor economici.
Majoritatea Ńărilor au răspuns rapid la criză, adop tând măsuri fiscale în scopul stimulării
economiei fără însă să schimbe radical sistemul fis cal. Există în ultima perioadă o serie de
aspecte care ne-au atras o atenŃie deosebită : utilizarea unor instrumente fiscale inovative, no nv
tradiŃionale, respectiv taxe speciale asupra sector ului financiar (asupra riscurilor, tranzacŃiilor,
plăŃilor bonus și suprataxe pe profit), taxe asupra emisiilor de carbon (licitarea cotelor de emisii),
instrumente bazate pe datorii (Facilitatea InternaŃ ională de FinanŃare, instrumente bazate pe
obligaŃiuni) și surse de finanŃare privată prin sti mulente publice (parteneriatele publicvprivat,

12
schemele bazate pe piaŃă de asigurare, reduceri fis cale); ideea unui impozit pe tranzacŃii pentru
prevenirea speculaŃiilor, care ar reduce volatilita tea și ar aduce venituri fiscale suplimentare;
dezvoltarea unor sisteme fiscale mai neutre în ceea ce privește sursa de finanŃare în comparaŃie cu
vechile sisteme care făceau mai atractive datoriile fiscale.

Caracteristicile politicii fiscale din România sunt prezentate, sub formă de concluzi i, în
cele ce urmează.
ImportanŃa în creștere a impozitelor indirecte are implicaŃii directe pentru Uniunea
Europeană și implicit pentru România. Aceasta deoar ece cele mai multe impozite indirecte, ca
urmare a impactului imediat asupra funcŃionării pie Ńei unice, sunt armonizate, spre deosebire de
impozitele directe. Creșterea ratelor de TVA face d in lupta împotriva fraudei o necesitate și mai
presantă și, de asemenea, accentuează necesitatea p entru abordarea distorsiunilor din regimul de
TVA. Revizuirea regimului TVAvului a început în dec embrie 2010, cu prezentarea CărŃii Verzi a
Comisiei privind viitorul TVAvului.
De asemenea, toate categoriile de accize au suferit majorări în ultimii ani în încercarea de
a se alinia la normele europene. Mai mult, începând cu anul 2010 România a adoptat un nou
proiect de lege pentru transpunerea în legislaŃia n aŃională a Directivei 2008/118/CE privind
regimul general al accizelor. Acest proiect prevede a ca produsele pentru care era aplicată o acciză
procentuală să fie scoase din zona accizelor nearmo nizate. În acest caz produsele care ar mai
rămâne ca purtătoare de accize nearmonizate ar fi c afeaua verde, prăjită și solubilă, eliminânduvse
printre altele accizele pentru confecŃii din blănur i naturale, bijuterii din aur/ platină, parfumuri ș i
iahturi.
În timp nivelurile de venituri se vor schimba, deoa rece unele baze de impozitare se vor
recupera mai repede decât altele iar măsurile adopt ate în anii 2008v2010 oferă unele indicii clare
cu privire la tipul de strategie fiscală pe care Ńa ra noastră, dar și restul statelor membre, o vor
urma. La nivelul UE a existat o tendinŃă clară spre creșterea ratelor impozitelor indirecte, care
implică atât TVA cât și accizele.
Numeroase creșteri ale cotelor de impozitare au avu t loc în 2010 sau 2011, astfel încât
putem aprecia că ponderea impozitelor indirecte în veniturile totale va urma să crească în
următorii ani, pentru multe Ńări.
ImplicaŃiile modificărilor în zona impozitelor directe asupra politicilor UE sunt mai puŃin
directe, din cauza faptului că acestea nu sunt încă armonizate. În ultimii ani tendinŃa generală în
acest domeniu a fost de reducere a impozitelor asup ra forŃei de muncă, ceea ce a generat efecte
pozitive ca urmare a faptului că, în general, ratel e ridicate de impozitare a forŃei de muncă au ca
rezultat o creștere a ratei șomajului.
Dacă privim evoluŃia impozitelor asupra persoanelor juridice observăm că acestea au
înregistrat, începând cu anii ’90, o tendinŃă de re ducere considerabilă în toate statele membre ele
UE. Ritmul de scădere a încetinit ușor începând cu anul 2005, însă odată cu începutul crizei
economice ritmul reducerilor a încetinit continuu ș i chiar sva oprit. Mai mult, unele state au
acŃionat în sensul lărgirii bazei de impozitare a c ompaniilor în perioada 2008v2010 iar, cu toate că
multe guverne au introdus facilităŃi fiscale pentru sprijinirea întreprinderilor, au fost luate și o
serie de măsuri în sensul limitării posibilităŃilor de deduceri fiscale.
În România, după anul 2005 a intrat în vigoare cota de impozitare a veniturilor de 16%, la
fel ca și în cazul profitului, înlocuind astfel cot ele de 18% până la 40% percepute anterior. Anul
2011 aduce noi modificări, printre care: posibilita tea optării pentru impozitul anticipat de 10%
sau un impozit final de 16%. Astfel, persoanele car e obŃin venituri din anumite activităŃi
independente, pentru care impozitul se calculează s ub formă de plăŃi anticipate, aplicând o cotă

13
de impunere de 10% la venitul brut, vor putea opta pentru impunerea veniturilor cu o cotă de
16% impozit final; reintroducerea impozitului de 3% pe veniturile microîntreprinderilor și
impozitarea cu 16% a veniturilor nedeclarate a căro r natură nu este cunoscută la momentul
controlului de către ANAF. Impozitarea veniturilor nedeclarate vizează persoanele fizice care au
făcut cheltuieli sau care deŃin elemente de patrimo niu mai mari cu 10%, dar nu mai puŃin de
50.000 de lei, decât veniturile declarate și impozi tate. Aceste venituri nedeclarate a căror natură
nu este cunoscută vor fi impozitate cu 16%.
Se menŃine astfel, în ciuda crizei economice, cota de impozitare de 16% iar pentru
perioada 2012v2013 nu se întrevăd schimbări ale ace steia.
Pentru perioada următoare, Strategia fiscalvbugetar ă a României pentru 2012v2011, care
include parametrii macroeconomici conveniŃi cu Fond ul Monetar InternaŃional, Comisia
Europeană și Banca Mondială, vizează reduceri supli mentare ale cheltuielilor publice și implicit
ale deficitului bugetar.
Măsurile privind politica fiscală adoptate în ultim ii ani ca răspuns la criza economicov
financiară cu care sva confruntat România au avut u n impact semnificativ asupra presiunii fiscale
care, împreună cu oscilaŃiile de la nivelul PIB, au determinat o evoluŃie sinuoasă a veniturilor
bugetare.
Considerăm că în România sunt necesare în continuar e eforturi către o mai echitabilă
redistribuire a fiscalităŃii prin intermediul unei colectări mai eficiente a im pozitelor și susŃinerea
unei creșteri economice sustenabile și se impune el aborarea unei politici fiscale care să continue
lupta împotriva evaziunii fiscale .

Analiza politicii fiscale din România și Ungaria fundamentează următoarele concluzii.
Atât în cazul Ungariei cât și în cazul României se observă o situaŃie de dezechilibru
anterior crizei financiare. Dacă Ungaria a sesizat pericolul începând cu anul 2006 și a adoptat
încă de atunci o serie de măsuri pentru depășirea o bstacolelor, România a continuat o creștere
economică nesustenabilă care a contribuit la adânci rea dezechilibrelor.
În urma măsurilor adoptate de Ungaria, previziunile pentru 2011 indicau un surplus
bugetar de 2% din PIB urmat în 2012 de un deficit d e 2,5% din PIB și 2,2% în 2013, în
comparaŃie cu România care prognozează deficite ase mănătoare pentru perioada 2013v2014.
SituaŃia bugetelor publice a ambelor Ńări anterior anului 2008, la care svau adăugat
efectele negative ale crizei economicovfinanciare g lobale au îngreunat adoptarea unor măsuri
fiscale care să favorizeze depășirea acestei perioa de extrem de dificile. Totuși, în ambele cazuri
strategia fiscalvbugetară pe termen mediu care a in trat în vigoare începând cu anul 2011 aduce o
serie de modificări fiscale în urma cărora se progn ozează o evoluŃie pozitivă a bugetelor de stat.
Ca o regulă generală a ultimilor ani, Ungaria a cun oscut o creștere importantă a gradului
de fiscalitate. Deși după o creștere semnificativă de 2,7 puncte procentuale a gradului de
fiscalitate în perioada 2006v2008 (de la 37,3% în 2 006 la 40% în 2008), anii 2009 și 2010 au adus
o ușoară diminuare a valorii acestuia, totuși Ungaria se numără printre Ńările cu un grad al
fiscalităŃii ridicat , atingând valori comparabile cu cele ale vechilor membri ai Uniunii Europene.
Comparativ cu evoluŃia Ungariei, în România singure le categorii de venituri care au
înregistrat creșteri ale ponderii în PIB în perioad a 2006v2009 au fost veniturile din impozite
directe care au crescut cu circa 0,6 puncte procent uale și veniturile din contribuŃii sociale care
cresc în această perioadă tot cu 0,6 puncte procent uale. Totuși România pierde începând cu anul
2009 titlul de “Ńara cu cea mai redusă presiune fis cală din Uniunea Europeană” în faŃa Letoniei.
În perioada 2006v2009 cele două state au avut o evo luŃie extrem de diferită însă, în nici
unul dintre cele două cazuri, măsurile luate anteri or crizei economice nu au fost suficiente pentru

14
a le proteja de efectele negative ale perioadei urm ătoare. Mai mult, ambele Ńări au înregistrat
creșteri ale deficitelor bugetare în anul 2009 iar măsurile anticriză adoptate au început să producă
beneficii începând cu anul 2011.
În anul 2010 ambele state înregistrează o tendinŃă de majorare a ponderii în PIB a
veniturilor din impozite indirecte și de reducere a ponderii în PIB a veniturilor din im pozite
directe și din contribuŃii sociale .
După scăderi majore în zona impozitării companiilor , Ungaria a decis creșterea cotei de
impozitare a profitului de la 16% în 2004 la 19% în 2010 ca răspuns la efectele negative ale crizei
economice. Deși o cotă redusă de 10% se menŃine înc ă în vigoare, asemenea majorări ale
impozitării companiilor pot produce efecte nedorite mai ales în această perioadă în care
majoritatea Ńărilor se luptă pentru a găsi măsuri e ficiente de stimulare a mediului economic. Taxa
de 20% în 2010 asupra dobânzilor la depozite a fos t redusă la 16% începând cu ianuarie 2011.
La polul opus, România a optat pentru menŃinerea ne schimbată a cotei unice, chiar dacă
aceasta a însemnat majorări în alte categorii de im pozite cum ar fi cele asupra consumului – TVA
și accize și cele asupra veniturilor persoanelor – introducerea impozitării veniturilor din dobânzi
(16%), a veniturilor din jocuri de noroc (25%) și a tichetelor de masă (16%). Aceste măsuri au
avut drept scop atenuarea impactului crizei asupra economiei românești și încercarea de
menŃinere sau chiar creștere a locurilor de muncă d isponibile pe piaŃă.
La capitolul impozit pe venit , cele două Ńări analizate au adoptat un sistem al impozitării
cât se poate de diferit. Dacă România a optat încep ând cu anul 2005 pentru cota unică, renunŃând
la vechiul sistem bazat pe clase de impozitare, Ung aria șiva menŃinut până în 2010 politica de
impozitare diferită a veniturilor reduse, respectiv ridicate. Un avantaj al sistemului ungar este
acela de a permite statului obŃinerea unui venit ri dicat din impozitarea la cote înalte a veniturilor
mari și, în același timp, protejarea persoanelor cu venituri mici prin aplicarea unor cote reduse.
SituaŃia se schimbă însă începând cu anul 2011, cân d noul sistem fiscal ungar aduce modificări
majore, apropiinduvse astfel de cel românesc. Confo rm noilor prevederi, cota de impozit asupra
veniturilor din salarii, dividende și dobânzi care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2011 este aceeași
ca și în Ńara noastră, respectiv 16%.
În ultimii ani Ungaria încearcă o simplificare a si stemului de impozitare, motiv pentru
care a decis eliminarea deducerilor personale din i mpozitului pe venit spre deosebire de Ńara
noastră unde acestea rămân în vigoare. Pentru a ech ilibra efectul acestor eliminări există, totuși,
în Ungaria, o serie de beneficii pentru anumite cat egorii de persoane precum și o serie de excepŃii
de la impozitul pe venit.
În scopul depășirii perioadei de criză ambele state au adoptat o serie de măsuri care
vizează impozitarea veniturilor. Pentru România, ce le mai importante modificări au vizat
impozitarea veniturilor din activităŃi agricole cu 2% din venitul brut începând cu anul 2009;
începând cu anul 2010 impozitarea veniturilor din d obânzi, a tichetelor de masă și a veniturilor
din jocurile de noroc și majorarea din 2011 a cotei contribuŃiilor la sistemul privat de pensii
obligatorii de la 2,5% la 3% din veniturile brute a le salariaŃilor.
În același timp au fost adoptate și o serie de scu tiri printre care: scutirea temporară de la
impozitul pe câștigurile de capital din tranzacŃion are de valori mobiliare pe piaŃa bursieră
românească, creșterea deductibilităŃii pentru pensi ile facultative și contribuŃiile de sănătate din
veniturile corporative și personale și reducerea de la 16% la 10% a impozitului pentru
dividendele plătite de o întreprindere română unei persoane juridice rezidente întrvun alt stat
membru al Uniunii Europene.
În cazul Ungariei cele mai importante modificări al e Codului fiscal în domeniul
impozitării veniturilor au fost: începând cu anul 2 010 cele mai multe dintre beneficiile

15
neimpozabile devin impozabile, eliminarea din 2011 a claselor de impozitare a veniturilor și
majorarea sumelor ce pot fi deduse de familii din b aza de impozitare.
Ultimii ani au determinat ambele state săvși recons idere politica fiscală în domeniul
contribuŃiilor sociale . În aceste condiŃii svau adoptat măsuri de creșter e a cotelor de impozitare
mai ales în ceea ce privește contribuŃiile angajaŃi lor pentru a nu spori presiunea fiscală asupra
firmelor.
Măsurile adoptate de România au vizat în principal creșteri ale anumitor cote de
impozitare fără modificări majore în normele de imp ozitare. Ungaria însă a adoptat măsuri mai
ample care vizau eliminarea unor impozite, majorare a și/sau diminuarea anumitor impozite sau
praguri de impozitare precum și introducerea de noi forme de impozitare.
În ceea ce privește veniturile bugetare din TVA se observă o tendinŃă opusă a celor două
state. Pe de o parte, în Ungaria în perioada anteri oară crizei economice sva urmărit reducerea
cotelor de TVA, fapt care a avut drept consecinŃă o reducere semnificativă a ponderii veniturilor
din TVA în PIB și în total venituri fiscale. Pe de altă parte, România a înregistrat creșteri
continue ale acestor categorii de venituri în perio ada 2004v2008, fapt pentru care în anul 2008
ponderea TVA în PIB al României depășea cu mult val orile înregistrate de Ungaria.
Declanșarea și propagarea crizei economice au însem nat pentru ambele state necesitatea
adoptării unor măsuri importante în scopul atenuări i efectelor negative. În aceste condiŃii, taxa pe
valoarea adăugată sva dovedit a fi un mecanism efic ient de acŃiune utilizat atât de Ungaria și
România cât și de alte state ale Uniunii Europene.
Cu o cotă standard mai ridicată decât a României a nterior crizei economice, Ungaria a
majorat cota cu 5 puncte procentuale, de la 20% la 25%, de la jumătatea anului 2009. Un an mai
târziu, la jumătatea anului 2010, România adoptă ac eeași măsură majorând cota standard de TVA
de la 19% la 24%. Modificările în sfera impozitelor pe consum au fost adoptate pentru a evita
creșterea presiunii fiscale asupra firmelor prin ma jorări ale impozitelor pe profit și asupra
persoanelor fizice prin majorări ale impozitelor pe venit. Deși modificări ale legislaŃiei au avut
loc și în aceste zone, ele au fost de mică amploare comparativ cu cele care vizează impozitele pe
consum.
În sfera accizelor situaŃia ambelor state este asemănătoare, se tinde către o legislaŃie
armonizată cu prevederile Directivelor Uniunii Euro pene. Dacă Ungaria a demarat acŃiunea de
armonizare mai devreme și cu pași mai rapizi, Român ia a adoptat o cale ceva mai lentă. În ceea
ce privește nivelul cotelor practicate este ușor vi zibil faptul că România a încercat menŃinerea
acestora la un nivel cât mai apropiat de minimul im pus de Uniune și, în unele cazuri, chiar sub
minimul Uniunii. Acest lucru a fost posibil mai ale s în sfera accizelor la combustibili prin
utilizarea de biocombustibili. Pe de altă parte, Un garia practică, în toate categoriile, cote mult
peste minimul impus, numărânduvse printre Ńările cu accize ridicate.
În ceea ce privește evoluŃiile ultimilor ani nu tre buie uitat punctul de pornire al celor două
state anterior crizei economice precum și gradul în care criza a afectat fiecare naŃiune în parte. În
Ungaria efectele negative șivau făcut simŃite preze nŃa aproximativ în toamna lui 2008, însă
această Ńară se confrunta încă din anul 2006 cu un deficit bugetar major. Ca urmare a
intensificării unor probleme în sistemul fiscal ung ar, anul 2006 a însemnat cel mai mare
dezechilibru din Uniunea Europeană în paralel cu o creștere accentuată a îndatorării sectorului
public. Gradul ridicat al fiscalităŃii pe care îl î ntâlnim în prezent în Ungaria este în cea mai mare
parte rezultatul măsurilor adoptate la vremea respe ctivă în scopul reducerii deficitului bugetar.
SituaŃia Ńării, deja dificilă, a fost din nou încer cată începând cu anul 2008 când planul de reducere
a deficitului bugetar sva confruntat cu nevoia stat ului de a limita efectele crizei economice care a
atins Ungaria.

16
În același timp, România înregistra, la rândul ei, un deficit bugetar însă de natură diferită.
Slaba gestionare a boomvului economic anterior criz ei a cauzat un grav dezechilibru bugetar prin
cheltuirea acestor venituri suplimentare. La finele anului 2008, la fel ca și în cazul Ungariei, criza
economică cu efectele ei pătrunde și în România, în să Ńara noastră continuă o creștere economică
nesustenabilă, fapt care alimentează în continuare deficitul de cont curent.
Ultimii ani au reprezentat pentru ambele state modi ficări majore ale sistemelor fiscale în
scopul reducerii deficitelor și depășirii crizei ec onomice pe fondul relansării lente a economiei
europene.

În ceea ce privește coordonarea politicii fiscale în Uniunea Economică și Monetară
Europeană se pot face următoarele aprecieri .
În cazul unei uniuni monetare caracterizate de inde pendenŃă bugetară, necesitatea unui
cadru comun pentru politicile fiscale este justific ată în măsura în care lipsa de prudenŃă ar da
naștere unui comportament neglijent. Această proble mă apare în cazul în care o Ńară participantă
acŃionează știind că nu va răspunde deplin pentru c onsecinŃele faptelor sale. În UEM, această
situaŃie ar putea apărea în cazul în care un stat m embru își asumă deficite bugetare ridicate și
acumulează datorii în speranŃa că nu va răspunde in tegral pentru costurile unor asemenea acŃiuni,
având în vedere că ceilalŃi membri UEM ar urma să s uporte o parte a costurilor. Datorită acestei
incertitudini și a concluziilor existente în sensul tendinŃei de acumulare a datoriilor, statele
membre au optat pentru un cadru bugetar bazat pe re glementări.
În contextul economic actual caracterizat prin inst abilitate și incertitudine, fiscalitatea
joacă un rol deosebit mai ales în statele unde se î ncearcă o accelarare a eforturilor de consolidare
fiscală . O atenŃie deosebită revine acum eforturilor de ma jorare a încasărilor bugetare, evitând în
același timp afectarea creșterii economice în econo miile deja fragile. Mai mult, modificările
aduse politicilor fiscale naŃionale au rolul atât d e a încerca soluŃionarea problemelor cu care
acestea se confruntă dar, în același timp, să condu că la atingerea obiectivelor de politică
naŃională.
În contextul crizei financiare globale, unele state membre ale UE au anunŃat măsuri
suplimentare privind politicile fiscale, pentru a a sigura îndeplinirea obiectivelor de consolidare
fiscală și pentru a întări temeiul juridic al norme lor fiscale naŃionale.
Consolidarea fiscală și reformele structurale trebu ie corelate pentru a stimula încrederea,
perspectivele creșterii economice și crearea de loc uri de muncă. Prin urmare, Consiliul
guvernatorilor BCE recomandă tuturor autorităŃilor guvernamentale din zona euro să
implementeze, cu fermitate și promptitudine, reform e structurale substanŃiale și cuprinzătoare,
care vor contribui la consolidarea competitivităŃii economiilor respective și la sporirea
flexibilităŃii și a potenŃialului acestora de creșt ere pe termen lung.
Politicii fiscale îi revine responsabilitatea prima ră de a pune la dispoziŃie flexibilitatea
solicitată în vederea realizării politicii economic e naŃionale în statele membre ale Uniunii
Monetare Europene, având în vedere că:
/head2right în prezent, nu există o cooperare deplină între pol iticile fiscale și monetare în UME, astfel
că dezvoltarea modelelor economice, fiscale, moneta re și politicilor de coordonare nu
progresează. Politicile de coordonare fiscală și mo netară în UME rămân unele dintre cele
mai mari provocări din întreg sistemul UME;
/head2right îmbinarea politicilor europene este necesară pentru că, politica fiscală fiind un puternic
instrument economic, afectează cererea naŃională și are efecte directe și indirecte în statele
membre. Există două principale politici economice i nterconectate ce au rolul de a înlătura

17
aceste efecte: prin a elimina efectele secundare fi scale dintrvun stat membru în alte state
membre și prin a stabiliza presiunile inflaŃioniste ;
/head2right în prezent, politica monetară comună este cea care are principala responsabilitate pentru
stabilizarea impactului politicilor fiscale expansi ve. Au fost definite modele concrete de
coordonare pentru a elimina problemele macroeconomi ce, cum ar fi: beggar-thy-
neighbour situation (tratează efectele secundare negative fiscale rezu ltate în urma politicii
fiscale expansioniste care se desfășoară întrvun st at membru, în comparaŃie cu alte state
membre participante la UEM), free-rider possibility (când un stat membru utilizează
sistematic efectele secundare pozitive fiscale care decurg din alte state membre ale UEM),
bail-out (când statele membre au stimulente pozitive de impl ementare a politicilor
expansive fiscale cu datorii majore și a stocurilor de deficit, deoarece ele cred că există
întotdeauna sprijinul final financiar al BCE în UEM dacă este necesar, în caz de criză
financiară);
/head2right relaŃia dintre datoriile și normele de deficit este de maximă importanŃă pentru politicile
fiscale naŃionale, precum și pentru obiectivele de autoritate monetară comună, inflaŃie
scăzută și stabilă și rate ale dobânzilor mici;
/head2right împrumuturile excesive întrvo Ńară vor conduce la n ivelul ratelor dobânzii monetare în
întreaga uniune; dacă statele membre continuă să e mită datorii publice din ce în ce mai
multe în UEM, situaŃia va conduce la o criză politi coveconomică, cu o problemă de
parazitism și ineficienŃă economică majoră, în într eaga zonă euro. Ca soluŃie ar fi
impunerea unor constrângeri fiscale în statele memb re sau consolidarea angajamentului
BCE cu privire la obiectivele sale principale.
Astfel, principala provocare este de a găsi o soluŃ ie politică optimă în măsura în care
statele membre să răspundă și să facă ajustări naŃi onale pentru creșterea coordonării politicii
fiscale în contextul UEM.
Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guver nanŃa în Uniunea Europeană adoptat la
sfârșitul lunii ianuarie 2012 era necesar pentru a preveni o sporire a vulnerabilităŃii zonei euro, cu
consecinŃe grave asupra pilonului economic al UE. Î n ceea ce privește România, se impunea
semnarea acestui tratat și numai din considerente p recum impactul economic produs la nivel
mondial de un eventual șoc al destrămării zonei eur o sau rezolvarea unor probleme structurale ale
economiei naŃionale.
Uniunea Europeană influenŃează politicile fiscale a le statelor membre pentru ca aceasta să
contribuie la realizarea obiectivelor sale principa le, prin coordonarea fiscală . O astfel de
coordonare între diferitele Ńări se poate dovedi a fi extrem de dificilă, evidenŃiind interese
naŃionale diferite. În aceste condiŃii era necesar un acord de implementare între statele membre
care să asigure respectarea de către fiecare stat a acestui obiectiv.
GuvernanŃa economică la nivel european se definește prin câteva aspecte esenŃiale:
• Pactul de stabilitate și creștere , care este în curs de consolidare, prin introducer ea unor
modificări menite să:
v permită componentei corective a Pactului să ia mai bine în considerare interacŃiunea
dintre datorie publică și deficit bugetar, mai ales în Ńările puternic îndatorate, unde datoria
publică depășește 60% din PIB;
v accelereze procedura în caz de deficit excesiv și s ă facă impunerea sancŃiunilor
semiautomată v în acest sens, în cadrul Consiliului va fi nevoie de o majoritate calificată
nu atât pentru a aproba, cât mai ales pentru a resp inge o propunere de sancŃionare
înaintată de Comisie;

18
v amelioreze cadrele bugetare naŃionale, abordând asp ectele contabile și statistice, precum
și practicile în materie de previziuni.
• Semestrul european , care include primele șase luni ale fiecărui an și reprezintă perioada pe
durata căreia are loc coordonarea politicilor buget are, macroeconomice și structurale ale
statelor membre, pentru ca acestea să poată să Ńină cont de recomandările UE în luarea
deciziilor cu privire la bugetul naŃional și la alt e aspecte de interes economic.
• Pactul euro plus , la care au aderat în martie 2011 statele membre ale zonei euro și alte șase
Ńări care nu fac parte din zona euro (Bulgaria, Dan emarca, Letonia, Lituania, Polonia și
România). Pactul vizează domenii precum competitivi tate, ocuparea forŃei de muncă,
viabilitatea finanŃelor publice și consolidarea sta bilităŃii financiare.
În general, politica fiscală este privită ca o comp onentă a suveranităŃii naŃionale.
ParticularităŃile politicii fiscale la nivelul Uniu nii Europene derivă din faptul că sistemele
fiscale ale statelor membre se deosebesc substanŃia l, în primul rând datorită diferenŃelor de natură
economică, socială, istorică, culturală și politică , dar și din punctul de vedere al modului în care
sunt definite și concepute sistemele naŃionale de i mpozitare.