Politica Fiscala Analizarea Modificărilor Fiscale Aplicate

CUPRINS:

REZUMAT………………………………………………………………………………………………………..5

I. INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………….6

CAPITOLUL 1. ARGUMENTAREA TEMEI: CONCEPTE ȘI IPOTEZE…………………6

CAPITOLUL 2: FORMULAREA IPOTEZELOR ȘI EXPLICAREA ACESTORA…….6

II. CADRU TEORETIC………………………………………………………………………………………7

CAPITOLUL 1. POLITICA FISCALĂ………………………………………………………………..7

1.1. CONCEPTUL DE POLITICĂ FISCALĂ: DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICI……7

1.2. ECHILIBRUL FISCAL VERSUS DEFICITUL FISCAL………………………………….9

1.3. INTERVENȚIOSIMUL FISCAL…………………………………………………………………10

1.4. INSTITUȚIILE ȘI ORGANISMELE FINANCIARE ALE APARATULUI

FISCAL…………………………………………………………………………………………………………..11

1.5. PRINCIPIILE POLITICII FISCALE……………………………………………………………13

1.5.1. PRINCIPIUL IMPUNERII ECHITABILE…………………………………………..13

1.5.2. PRINCIPIUL POLITICII FINANCIARE…………………………………………….14

1.5.3. PRINCIPIUL POLITICII ECONOMICE…………………………………………….15

1.6. TEORIILE POLITICII FISCALE…………………………………………………………………16

1.7. INSTRUMENTELE DE REALIZARE A POLITICII FISCALE………………………17

1.8. EFECTELE POLITICII FISCALE………………………………………………………………..19

1.8.1. EVAZIUNEA FISCALĂ: DEFINIȚII, CARACTERISTICI, CLASIFICARE,

CAUZE, CONSECINȚE ȘI REMEDII…………………………………………………………………19

1.8.2. RISCUL DE INFLAȚIE PRIN FISCALITATE………………………………………21

1.8.3. SCĂDEREA COMPETITIVITĂȚII FISCALE INTERNAȚIONALE………21

1.9. POLITICA FISCALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ……………………………………….22

1.9.1. ÎN PERIOADA 2007-2008……………………………………………………………………..22

1.9.2. ÎN PERIOADA 2009-2011……………………………………………………………………..24

1.10. POLITICA FISCAL- BUGETARĂ ÎN ROMÂNIA ………………………………………..26

1.10.1. ÎN ANUL 2008…………………………………………………………………………………26

1.10.2. ÎNTRE ANII 2009-2012…………………………………………………………………….29

CAPITOLUL 2. CODUL FISCAL AL ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 2008-2010……34

2.1. DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICI……………………………………………………………….34

2.2. IMPOZITAREA MICROÎNTREPRINDERILOR DIN ROMÂNIA………………….37

2.2.1. REGIMUL FISCAL AL MICROÎNTREPRINDERILOR ÎN 2008…………..38

2.2.2. REGIMUL FISCAL AL MICROÎNTREPRINDERILOR ÎN 2009…………..40

2.2.3. REGIMUL FISCAL AL MICROÎNTREPRINDERILOR ÎN 2010…………..41

III. CADRUL METODOLOGIC………………………………………………………42

CAPITOLUL 1. DESCRIEREA METODOLOGIEI……………………………………………43

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ: ANALIZA MODIFICĂRILR FISCALE A-

PLICATE DE MICROÎNTREPRINDERE ÎN PERIOADA 2008-2010………………..45

2.1. DESCRIEREA MICROÎNTREPRINDERII…………………………………………………..45

2.1.1. DOMENIUL DE ACTIVITATE, CARACTERISTICI ȘI EVOLUȚIA

MICROÎNTREPRINDERII ÎN PERIOADA 2008-2010…………………………………………..45

2.2. IMPOZITELE, CONTRIBUȚIILE ȘI DEDUCERILE REGĂSITE LA NIVELUL

ACESTEI MICROÎNTREPRINDERI…………………………………………………………………….51

2.2.1. CLASIFICARE, MODALITATE DE CALCUL ȘI PROCENTELE AFE-

RENTE ÎN PERIOADA 2008-2010……………………………………………………………………….51

2.3. ANALIZA APĂSĂRII FISCALE A MICROÎNTREPRINDERII ÎNTRE ANII

2008-2010…………………………………………………………………………………………………………..61

IV. CONCLUZII………………………………………………………………………………………………..63

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………….69

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………..72

REZUMAT:

Cercetarea de față a plecat de la premisa conform căreia politica fiscală este una dintre cele mai importante politici publice ale unui stat care influențează mai multe domenii de activitate. Folosind informațiile din cercetările și studiile realizate de specilialiștii români și străini am încercat să obțin un răspuns cât mai obiectiv sunt la întrebările: Cum poate fi definit și caracterizat conceptul de politică fiscală? Care sunt specificitatea, evoluția și prognozele politicii fiscale în Uniunea Europeană între 2007-2011? Dar în România în perioada 2007-2012? Care sunt principalele instrumentele de realizare a politicii fiscale? În ce constau prevederile legale cu privire la impozitarea microîntreprinderilor ? și Dar schimbările fiscale în anii 2008-2010?

Realizarea studiului de caz a avut la bază analizarea legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările aferente ce făceau referire la statul microîntreprinderii din România în perioada 2008-2010. La acest nivel analiza s-a oprit la descrierea unei societăți comerciale, cu răspundere limitată din localitatea Slobozia, județul Ialomița, accentul căzând pe rolul schimbărilor fiscale asupra performanțelor activităților acesteia. Cu ajutorul informațiilor amintite mai devreme, precum și posibilitatea analizei datelor din programul de contabilitate SAGA C.3.0.344 al microîntreprinderii am ajuns la următoarea concluzie: politica fiscală (în special fiscalitatea), prin intermediul instrumentelor fiscale (impozite, taxe) și datorită modificărilor din anii 2008-2010 influențează fără doar și poate nivelul total al profitului microîntreprinderii: adică nivelul cheltuielilor, veniturilor, încasărilor acesteia și veniturile angajaților și deci într-un cuvânt performanța activităților microîntreprinderii.

I. INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ARGUMENTAREA TEMEI: CONCEPTE

Studiul de față urmărește descrierea, explicarea și înțelegerea corectă a principalelor concepte și anume: politica fiscală, instrumentele de realizare a politicii fiscale, modificările fiscale, Codul fiscal și microîntreprinderile din România, și performanța acestora din urmă.

Definită ca „totalitatea măsurilor legislative adoptate de stat în domeniul stabilirii și al încasării impozitelor pentru reglarea proceselor economice și a relațiilor sociale” (Bistriceanu, 2008, p. 35) politica fiscală a atras dintotdeauna atenția specialiștilor și nu numai.

Mai mult decât atât rolul atât de important și evident al acestui tip de politică rezultă din diversitatea și complexitatea instrumentelor fiscale precum și din principalele modificări și completări cu privire la statutul microîntreprinderilor din România, prevederi reglementate prin legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal al țării noastre.

Numărul ridicat al micrîntreprinderilor din România, precum și modificările apărute în domeniul fiscalității în special în perioada 2008-2010 care vizează și sectorul micoîntreprinderilor m-au determinat să formulez următoarele întrebări: Care sunt cauzele care au generat aceste modificări fiscale? și Care este impactul acestor modificări fiscale asupra performanței activităților unei microîntreprinderi din România?

Datorită situației socio-economice dificilă a României din ultimii trei ani (criza economică națională) microîntreprinderile au avut foarte mult de suferit, iar statul român s-a văzut nevoit să adopte niște măsuri prin care să micșoreze deficitul bugetului național, dar în același timp să susțină în continuare activitatea micro(macro)întreprinderilor. Modificările fiscale înregistrate în 2008-2010 care vizează și statutul microîntreprinderilor devin unele din principalele măsuri luate de statul român. În cele din urmă analiza aprofundată a acestora vine în sprijinul argumentării temei cercetate conform căreia schimbările fiscale influențează performanța activităților unei microîntreprinderi.

CAPITOLUL 2: FORMULAREA IPOTEZELOR ȘI EXPLICAREA ACESTORA

Plecând de la premisa conform căreia impactul politicii fiscale și a modificărilor fiscale a fost și este din ce în ce mai evident în ultimii ani în societățile europene am elaborat următoarea ipoteză cu grad mare de generalitate: <<Dacă în domeniul politicii fiscale apar numeroase modificări, atunci acestea din urmă influențează performanța activităților agenților economici>>. Această ipoteză scoate în evidență caracteristicile politicii fiscale, principalele schimbări (2007-2009) și prognoze ale acesteia din Uniunea Europeană (2010-2011). Cele mai importante aspecte se referă la: eliminarea taxelor vamale între statele membre, detaxarea exportului și taxarea importului, simplificarea TVA-ului pentru întreprinderi (tratarea egală a statelor membre), impozitarea profitului societăților active pe piata internă, creșterea procentelor taxelor și accizelor; toate acestea pentru a elimina declinul activităților agenților economce, dar și pentru a reduce șomajul și a genera relansarea economică.

Cea de-a doua ipoteză este ipoteza cu nivel mediu de generalitate. Aceasta se referă la specificitatea și prognozele politicii fiscal-bugetare din România din anii 2008-2012. La acest nivel analiza se oprește la statutul microîntreprinderilor. Mai exact asupra tipurilor de impozite, taxe și contribuții, a modalităților de calcul și a procentelor aferente.

Ultima ipoteză este ipoteza cu grad minim de generalitate/ ipoteza de lucru. Această ipoteză se aplică studiului unei microîntreprinderi din localitatea Slobozia, județul Ialomița și dorește stabilirea imaginii de ansamblu ale modificărilor fiscale și ale apăsării fiscale din anii 2008-2010. În urma acestui demers voi stabilii care este impactul modificărilor fiscale asupra performanței activităților microîntreprinderii.

Odată cu identificarea principalelor concepte, dar și a ipotezelor de lucru nu îmi rămâne decât să confirm sau să infirm ipoteza de lucru, să pun în valoare avantajele sau limitele lucrării de față, să constat dacă ea însăși este o modalitate de a elabora noi ipoteze sau o etapă premergătoare unei viitoare cercetări științifice.

II. CADRUL TEORETIC

CAPITOLUL 1. POLITICA FISCALĂ

1.1. CONCEPTUL DE POLITICĂ FISCALĂ : DEFINITII, TRĂSĂTURI, FUNCȚII :

Într-un sens mai larg politica fiscală apare în urma activităților desfășurate de autoritățile publice care se ocupă cu strângerea și folosirea acelor resurse necesare satisfacerii consumului public, precum și distribuirii de bunuri și servicii publice. Mai mult decât atât aceasta face referire la instrumente și procese financiar-fiscale care duc la formarea veniturilor fiscale, procese de atribuire a cheltuielilor fiscale și nu în ultimul rând de garantare a echilibrelor fiscale.

Studierea politicii fiscale pune în evidență importante aspecte ale mecanismelor economice și sociale dintr-o societate. Mai mult decât atât face referire la acele măsuri legislative în urma cărora rezultă activități de stabilire și încasare a impozitelor și taxelor.

Politica fiscală este o politică sectorială care contribuie la formarea fondurilor publice și au la bază mal încasării impozitelor pentru reglarea proceselor economice și a relațiilor sociale” (Bistriceanu, 2008, p. 35) politica fiscală a atras dintotdeauna atenția specialiștilor și nu numai.

Mai mult decât atât rolul atât de important și evident al acestui tip de politică rezultă din diversitatea și complexitatea instrumentelor fiscale precum și din principalele modificări și completări cu privire la statutul microîntreprinderilor din România, prevederi reglementate prin legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal al țării noastre.

Numărul ridicat al micrîntreprinderilor din România, precum și modificările apărute în domeniul fiscalității în special în perioada 2008-2010 care vizează și sectorul micoîntreprinderilor m-au determinat să formulez următoarele întrebări: Care sunt cauzele care au generat aceste modificări fiscale? și Care este impactul acestor modificări fiscale asupra performanței activităților unei microîntreprinderi din România?

Datorită situației socio-economice dificilă a României din ultimii trei ani (criza economică națională) microîntreprinderile au avut foarte mult de suferit, iar statul român s-a văzut nevoit să adopte niște măsuri prin care să micșoreze deficitul bugetului național, dar în același timp să susțină în continuare activitatea micro(macro)întreprinderilor. Modificările fiscale înregistrate în 2008-2010 care vizează și statutul microîntreprinderilor devin unele din principalele măsuri luate de statul român. În cele din urmă analiza aprofundată a acestora vine în sprijinul argumentării temei cercetate conform căreia schimbările fiscale influențează performanța activităților unei microîntreprinderi.

CAPITOLUL 2: FORMULAREA IPOTEZELOR ȘI EXPLICAREA ACESTORA

Plecând de la premisa conform căreia impactul politicii fiscale și a modificărilor fiscale a fost și este din ce în ce mai evident în ultimii ani în societățile europene am elaborat următoarea ipoteză cu grad mare de generalitate: <<Dacă în domeniul politicii fiscale apar numeroase modificări, atunci acestea din urmă influențează performanța activităților agenților economici>>. Această ipoteză scoate în evidență caracteristicile politicii fiscale, principalele schimbări (2007-2009) și prognoze ale acesteia din Uniunea Europeană (2010-2011). Cele mai importante aspecte se referă la: eliminarea taxelor vamale între statele membre, detaxarea exportului și taxarea importului, simplificarea TVA-ului pentru întreprinderi (tratarea egală a statelor membre), impozitarea profitului societăților active pe piata internă, creșterea procentelor taxelor și accizelor; toate acestea pentru a elimina declinul activităților agenților economce, dar și pentru a reduce șomajul și a genera relansarea economică.

Cea de-a doua ipoteză este ipoteza cu nivel mediu de generalitate. Aceasta se referă la specificitatea și prognozele politicii fiscal-bugetare din România din anii 2008-2012. La acest nivel analiza se oprește la statutul microîntreprinderilor. Mai exact asupra tipurilor de impozite, taxe și contribuții, a modalităților de calcul și a procentelor aferente.

Ultima ipoteză este ipoteza cu grad minim de generalitate/ ipoteza de lucru. Această ipoteză se aplică studiului unei microîntreprinderi din localitatea Slobozia, județul Ialomița și dorește stabilirea imaginii de ansamblu ale modificărilor fiscale și ale apăsării fiscale din anii 2008-2010. În urma acestui demers voi stabilii care este impactul modificărilor fiscale asupra performanței activităților microîntreprinderii.

Odată cu identificarea principalelor concepte, dar și a ipotezelor de lucru nu îmi rămâne decât să confirm sau să infirm ipoteza de lucru, să pun în valoare avantajele sau limitele lucrării de față, să constat dacă ea însăși este o modalitate de a elabora noi ipoteze sau o etapă premergătoare unei viitoare cercetări științifice.

II. CADRUL TEORETIC

CAPITOLUL 1. POLITICA FISCALĂ

1.1. CONCEPTUL DE POLITICĂ FISCALĂ : DEFINITII, TRĂSĂTURI, FUNCȚII :

Într-un sens mai larg politica fiscală apare în urma activităților desfășurate de autoritățile publice care se ocupă cu strângerea și folosirea acelor resurse necesare satisfacerii consumului public, precum și distribuirii de bunuri și servicii publice. Mai mult decât atât aceasta face referire la instrumente și procese financiar-fiscale care duc la formarea veniturilor fiscale, procese de atribuire a cheltuielilor fiscale și nu în ultimul rând de garantare a echilibrelor fiscale.

Studierea politicii fiscale pune în evidență importante aspecte ale mecanismelor economice și sociale dintr-o societate. Mai mult decât atât face referire la acele măsuri legislative în urma cărora rezultă activități de stabilire și încasare a impozitelor și taxelor.

Politica fiscală este o politică sectorială care contribuie la formarea fondurilor publice și au la bază mecanismele de mai sus menționate în vederea atingerii obiectivelor propuse. (Bistriceanu, 2008, p.35)

În lucrarea ”Politici monetare și fiscale” Gh. Manolescu (1997, p.144) oferă următoarea definiție a conceptului de politică fiscală: ”volumul și proveniența surselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite, precum și mijloacele de realizare a acestora. ” (Șaguna, 2006, p. 14)

De asemenea politica fiscală poate fii corelată cu mai multe tipuri de politici și în consecință urmărește să satisfacă mai multe tipuri de obiective. Punctual aceasta vizează obiective din domenii precum cel economic, social, cultural și militar.

„Spre exemplu în domeniul economic instrumentele fiscale conduc la

realizarea unor investiții ale agenților economici, la creșterea calității și

productivității produselor, stimularea micilor producători, a dezvoltării

agriculturii etc. În ceea ce privește influența pe care o exercită politica fiscală

asupra politicii sociale se pot afirma următoarele aspecte. Se cunoaște faptul

că există un număr considerabil de scutiri de impozite și taxe acordate

anumitor categorii de persoane precum: persoanele invalide, cu handicap, în

vârstă, cele cu număr mare de copii, cu venituri mici, care au prestat servicii

deosebite patriei, celibatarilor și persoanelor fără copii pentru a încuraja

natalitatea.” [ ]

În lucrarea „Sistemul fiscal al României” autorul Gheorghe Bistriceanu (2008, p. 36) identifică următoarele funcții ale politicii fiscale: „1.crearea sistemului general de impozite și taxe, 2.stabilirea nivelului general și particular al fiscalității, 3. colectarea impozitelor directe și indirecte ale contribuabililor (la timp, volumul și costuri mici) și 4. combaterea și prevenirea evaziunii și a contrabandei. ”

Datorită funcției de susținere și menținere a ramurilor economice se instituie intervenționismul fiscal care are câteva obiective. Pe lângă obiectivul anunțat mai devreme politica fiscală a unei țări urmărește menținerea și creșterea calității produselor, stimularea exportului, protejarea mediului înconjurător etc. (Șaguna, 2006, p. 14-15)

În literatura de specialitate analiza conceptului de politica fiscală face referire la următoarele aspecte : proveniența resurselor financiare, determinarea cantității contribuției persoanelor fizice la alcătuirea fondurilor publice, egalitarismul fiscal și rata fiscalității.

În ceea ce privește ultima dimensiune există doi factori care influențează nivelul fiscalității și anume: „a. factorii proprii sistemului fiscal (diversitatea impozitelor, modalitatea de calcul al materiei impozabile, progresivitatea impunerii) și b. factorii independenți de sistemul fiscal (PIB, natura instituțiilor politice, etc.) „. (Șaguna, 2006, pp. 14-15)

Resurselor interne trebuie să stea la baza politicii fiscale ale unei țări. Indiferent de natura acestora (resurse interne sau externe) trebuie să existe doar scopuri productive. Ca o mică concluzie politica fiscală trebuie să fie „simplă, clară, transparentă, să descurajeze, să combată și să prevină evaziunea fiscală, să coreleze resursele fiscale cu volumul cheltuielilor bugetare. ” (Bistriceanu, 2008, p.37)

1.2. ECHILIBRUL FISCAL VERSUS DEFICITUL FISCAL :

Acest subcapitol urmărește să explice pe de o parte care este rolul politicii fiscale menținerea echilibrului fiscal și pe de altă parte să ofere răspunsuri pertinente la întrebări precum: Cum putem explica echilibrul fiscal? Dar deficitul fiscal? Care sunt mijloacele de menținere ale echilibrului fiscal? Dar caracteriscile acestora ?

Se cunoaște faptul că principiile finanțelor publice se referă la câteva tipuri de echilibre și anume : la 1.echilibrul între veniturile și cheltuielile stabilite prin bugetul de stat și la 2. anualitatea și echilibrul fiscal. Mai mult decât atât politica fiscală îndeplinește un rol important și anume acela de mediere a problemelor care sunt legate de echilibrul fiscal. Concret aceasta este în măsură să accepte sau să respingă deficitele fiscale. (Șaguna, 2006, p. 16)

Chiar dacă nu este o situație de dorit deficitul fiscal apare datorită creșterii cheltuielilor fiscale, scăderii presiunii fiscale și poate fii reprimat prin emisiunea monetară sau împrumuturi de stat. În tabelul de mai jos (tabelul 1) am descris principalele mijloacele de menținere a echilibrului fiscal.

Tabelul 1 : Mijloacele de menținere a echilibrului fiscal

Sursa: Dan Șova și Dan Șaguna în Drept fiscal, 2006, pp.16-17.

1.3. INTERVENȚIONISMUL FISCAL :

Consider că analiza intervenționalismului fiscal este relevantă din mai multe puncte de vedere. Concret aceste puncte de vedere se referă la identificarea și prezentarea principalelor avantaje ale politicii fiscale, precum și a teoriilor intervenționalismului fiscal.

În acest sens principalele atuuri vorbesc despre încurajarea agenților economici către investiții productive, dezvoltarea mai multor domenii de activitate și sprijinirea unor categorii de persoane prin deduceri/reduceri fiscale și exonenări. (Șova, 2006, p.17)

De asemenea pe lângă trăsăturile intervenționismul fiscal literatura de

specialitate menționează trei tipuri de teorii ale intervenționismului fiscal. Iată descrierea acestora: prima teorie susține faptul că „politica fiscală contribuie

la reapariția creșterii economice și la reducerea șomajului”.

„Conform teoriei keynesistă- „fiscalitatea moderată este cea

care stimulează agenții economici, devenind importantă

creșterea cheltuielilor publice care să ducă în ultimă instanță la

reactivarea economiei. De asemenea această teorie apare ca o

soluție la problemele apărute în perioade de criză. Mai exact

multiplicatorul cheltuielilor fiscale trebuie să fie superior multiplicatorului

fiscal…”, iar „ sporirea cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu

sporirea mai accentuată a produsului intern brut Ultima teorie – economia

ofertei- „ respinge cea dea doua teorie considerând că poate produce efecte

negative și nedorite. Astfel că accentul va cădea pe obiectivul ”eliberării”

de ofertă .” []

1.4.INSTITUȚII ȘI ORGANISME FINANCIARE SPECIFICE APARATULUI FISCAL :

Consider că pentru a completa imaginea conceptului de politică fiscală trebuie dezbatut subiectul structurilor instituționale al aparatului fiscal. Acest demers teoretic presupune mai multe direcții : 1. stabilirea unei definiții specifice aparatului fiscal, 2. principalele instituții cu atribuții fiscale și 3. caracterizarea raportului juridic fiscal.

Autorii Dan Șaguna și Dan Șova în lucrarea ”Drept fiscal” consideră că prin aparatul fiscal se înțelege ”totalitatea organelor fiscale și de control ale statului ale căror atribuții constau în stabilirea impunerii, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor, precum și controlul respectării legalității în acest domeniu.” Cu toate acestea statul deține dreptul suveran de a impune și a pune în practică sistemul de impozitare specific teritoriului său. (op. cit., 18)

În fragmentul de mai jos voi prezenta care sunt instituțiile cu atribuții fiscale. Astfel că la nivel central responsabil devine Ministerul Finanțelor care are ”in subordine : direcții generale ale finanțelor publice și ale controlului financiar de stat județene și a municipiului București, administrațiile finanțelor publice municipale și ale sectoarelor municipiului București, circumscripțiile fiscale orășenești, percepțiile rurale.” (Bistriceanu, 2008, p. 345)

Același autor vorbește de următoarele structuri instituționale cu atribuții fiscale și anume : 1.Curtea de conturi, 2.Agenția Națională de Administrație Fiscală, 3.Direcția Generală a Controlului Financiar, 4.Direcția Generală a Vămilor, 5. Garda Financiară, 6. organele financiare teritoriale și 7. Comisia de Cenzori. (op. cit., pp. 336-358)

În strânsă legătură cu instituțiile cu atribuții fiscale se află raporturile juridice fiscale. Acestea din urmă sunt raporturi de contribuție la formarea fondurilor generale ale societății; de impunere; de taxare și de executare silită a obligațiilor fiscale. În tabelul 2 am sintetizat cele trei elemente componente ale raporturilor juridice fiscale și anume: subiectul, obiectul și conținutul.

Tabelul 2 : Elementele componente ale raporturilor juridice fiscale

Sursa: Dan Șova și Dan Șaguna în Drept fiscal, 2006, p. 18.

1.5. PRINCIPIILE POLITICII FISCALE :

Studierea principiilor politicii fiscale ne arată cum trebuie să arate un sistem fiscal rațional din perspectiva dimensiunilor, tipologiei și înțelegerii impozitelor. Primul care a vorbit despre principiile care stau la baza politicii fiscale a fost renumitul economistului Adam Smith, care a identificat în lucrarea ”Avuția națiunilor” (1965, pp. 242-244) următoarea tipologie: justețea impunerii, certitudinea impunerii, comoditatea perceperii impozitelor și randamentul fiscal.

În Capitolul IV ”Politica fiscală” autorii Dan Șaguna și Dan Șova dezbat și analizează trei tipuri de principii: principiul impunerii echitabile, principiul politicii financiare și principiul politicii economice. (2006, pp. 19-22)

1.5.1. PRINCIPIUL IMPUNERII ECHITABILE :

Datorită complexității și înterpretărilor noțiunii de ”echitabil” acest principiu presupune oarece dificultăți. Întăresc această idee prin intermediul afirmație lui Henry Laufenhauraer care spunea ” este ușor de a pronunțat cuvântul justiție, dar este dificil de a realiza, pe plan material, acest concept prin esență etic.” (op. cit., p. 19)

Din această perspectivă impunerea impozitelor poate fii pe de o parte generală, cuprinzând toate categoriile de clase sociale, iar pe de cealaltă parte parțială adică doar anumite categorii de persoane beneficiază de scutiri de impozite. De asemenea acest principiu pune în opoziție patru tipuri de egalitate și patru tipuri de impunere a impozitelor. (tabelul 3)

Tabelul 3: Principiul impunerii echitabile.

Sursa: Op. cit., pp. 20-21.

1.5.2. PRINCIPIUL POLITICII FINANCIARE:

Se cunoaște faptul că politica fiscală reprezintă o parte a politicii financiare. Conform acestui principiu devin importante caracteristicile impozitului, tipologia și cuantumul acestuia cu scopul de a se obține un potențial fiscal ridicat. (op. cit,, pp. 21-22)

I. Caracteristicile impozitului :

– Orice impozit trebuie să aibă un potențial fiscal ridicat; acest lucru face referire la caracterul universal al impozitului – plătit de persoanele care realizează același tip venit/avere și dețin întreaga materie impozabilă, fără a se înregistra evaziuni fiscale sau cheltuieli publice ridicate; acest tip de impozit pare unul ideal; un exemplu ar fii : impozitul pe salarii;

– Impozitul trebuie să fie stabil indiferent de circumstanțele sociale, economice existente la un moment dat într-o societate; mai exact stabilitatea impozitului depinde de acțiunea legilor economice care influențează negativ dezvoltarea venitului național și a încasărilor din impozite;

– Spunem că impozitul este elastic în două situații : 1. atunci când impozitul trebuie sporit odată cu înregistrarea creșterii cheltuielilor fiscale și 2. atunci când impozitul trebuie redus odată cu înregistrarea scăderii cheltuielilor fiscale. (op.cit., p. 21)

II. Tipologia și cuantumul impozitului :

– clasificarea și numărul impozitelor ajută la obținerea veniturilor fiscale; statul poate folosi unul sau mai multe impozite;

– Cum aflăm care sunt efectele socio-economice ale sistemului fiscal? Efectele pot fii cunoscute prin următoarele situații: 1. sistemul fiscal are la bază impunerea venitului/cheltuielilor sau ambele; 2. impunerea este fie în cote fixe, proporționale, progresive sau regresive; 3. accentul cade pe cunoașterea claselor sociale care dețin mărfurile și serviciile (materia impozabilă) supuse impunerii și 4. materia impozabilă este supusă dublei impuneri sau unui alt tip de impunere. (op.cit., pp. 21-22)

1.5.3. PRINCIPIUL POLITICII ECONOMICE:

Așa cum am afirmat în fragmentele de mai sus politica fiscală se află în interdependență cu mai multe tipuri de politici publice și satisface un număr diversificat de obiective.

La acest nivel analiza pune accentul pe rolul politicii fiscale în dezvoltarea ramurilor economice. Mai mult spus pentru creșterea producției și consumului unui produs statul are în vedere micșorarea sau eliminarea impozitelor indirecte. În schimb pentru a scădea consumul unui produs măsura statului constă în creșterea cotelor impozitelor indirecte. Alte măsuri luate de stat în vederea susținerii creșterii economice sunt:

Taxe vamale ridicate la import;

Scutiri de impozite indirecte pentru produsele obținute în țară;

Scăderea impozitelor indirecte pe care trebuie să le plătească investitorii autohtoni ;

Susține amortizarea rapidă a capitalului fix cu scopul de a micșora profitul impozabil al unor agenți economici;

Măsura statului în ceea ce privește impozitele încasate de anumite categorii sociale conduce la subvenții oferite unor întreprinderi dintr-o anumită ramură. (op.cit., p. 22)

1. 6. TEORIILE POLITICII FISCALE :

În opinia mea descrierea și analiza teoriilor politicii fiscale devin importante din următoarele motive. Plecând de la premisa conform căreia în domeniul politicii fiscale există un număr semnificativ de teorii fiscale ele ne ajută să înțelegem modul în care trebuie să fie tratați agenții economici, care sunt obligațiile fiscale, rolul și importanța impozitelor, precum și influența politicii fiscale asupra vieții economice specifice unei societăți. În tabelul de mai jos (tabelul 4) am sintetizat principalele teorii și caracteristici ale acestora. Astfel că în literatura de specialitate se regăsesc următoarele teorii ale politicii fiscale: teoria politicilor fiscale și teoria „primatului eficacității asupra echității” în politica fiscală.

Tabelul 4: Teoriile politicii fiscale.

Sursa: Gheorghe Bistriceanu în Sistemul Fiscal al României, 2008, pp. 62-67.

1.7. INSTRUMENTELE POLITICI FISCALE:

O altă etapă importantă a demersului teoretic o constituie identificarea și analizarea acelor instrumente care contribuie la formarea politicii fiscale dintr-un stat. Astfel că acest capitol urmărește să stabilească într-un mod obiectiv și concret acele definiții, caracteristici și clasificarea instrumentelor fiscale regăsite în literatura de specialitate.

Instrumentele politicii fiscale sunt acele instrumente care apar și se manifestă în cadrul proceselor de aplicare a impozitelor, taxelor și a mijloacelor de colectare a veniturilor bugetare și au la bază mecanisme șo proceduri fiscale. Mai mult decât atât acestea sunt variabile fiscale controlate de către stat (autoritate publică). În acest sens în categoria variabilelor fiscale intră : numărul și diversitatea impozitelor folosite; tipul impunerii stabilite de către stat și multitudinea facilităților fiscale. În ultima categorie intră reducri, scutiri și deduceri. (Voicu, 2007,p.93)

În lucrarea Finanțe publice (2007, pp. 93-97) autorul Voicu Marian realizează o imagine completă a tipologiei și criteriilor de clasificare a instrumentelor politicii fiscale. Literatura de specialitate amintește mai multe tipuri de criterii de clasificare a impozitelor: 1. forma de percepere (în natură, bani și avere), 2.obiectul impunerii (avere,venit și cheltuieli), 3. scopul urmărit (impozite financiare, de ordine), 4. frecvența încasării (permanente,incidenale), 5. locul administrării (local, federal, al statelor membre) și 6. trăsături de formă și fond (impozite directe și indirecte).

Din diversitatea instrumentelor politicii fiscale îmi concentrez analiza asupra descrierii impozitelor directe și indirecte. Indiferent de natura acestora impozitele au următoarea structură: a. subiectul (persoana fizică sau juridică care îndeplinește sarcina de plată a impozitului), b. suportatorul (nu se aseamănă cu subiectul, deși îndeplinește acceași funcție), c. obiectul (materia impozabilă), d. sursa, e.unitatea de impunere (cea monetară pentru venituri, clădirea la imobile), f. cota impozitului (fixă sau procentuală), g. modul de așezare-abieta (organele fiscale stabilesc subiectul, volumul obiectului impozabil și a celui datorat), h. termenul de plată, i. modaltăți de stabilire a cazurilor de neplată și j. sancțiunile privind încălcarea prevederile legale. (Voicu, 2007, p. 90)

Prima categorie se referă la acele impozite care provin direct de la subiecții plătitori accenul căzând pe existența venitului sau averii. Ele sunt de mai multe feluri: reale (în funcție de obiectele materiale- pământ, clădiri etc.), personale (țin cont venitul sau averea unei persoane ), pe venitul persoanelor fizice, pe venitul persoanelor juridice și impozitul pe avere (pe averea propriu-zisă, pe circulația averii și sporul pe avere). (op.cit., pp.94-95)

Impozitul pe venitul persoanelor fizice rezultă din salarii, cedarea dreptului de folosință, din dobândă, jocuri de noroc și are la bază trei tipuri de impuneri: impunerea separată a veniturilor, a venitului global sau impozitarea mixtă. În ceea ce privește sistemul de impunere pentru persoanele juridice acesta se face în funcție tipul de societate : de capital (cotele proporționale și corective) sau de persoane.Tot la acest nivel impunerea este anuală și pune accentul pe declarațiile realizate de acestea. Stabilirea venitul brut impozabil ține cont de mai multe aspecte: rezultatele din bilanț, rezultatele stocurilor, veniturile din câștigurile de capital, dobânzile la conturile curente, veniturile din chirii, dobânzi la creditele acordate, venituri din care se scad cotele impozitul pe profit (16%) și a impozitului pe venitul microîntreprinderii (3%). (op. cit., p.96)

În schimb impozitele indirecte sunt acele impozite care influențează plătitorii în calitate de consumatori de bunuri și servicii fără să se țină cont de avere,venit sau profesie. De aceea acest tip de impozit influențează puterea de achiziționarea (cumpărare) a consumatorului într-ucât poat avea pe de parte randament fiscal ridicat datorită creșterii economice și pe de cealaltă parte unul redus înregistrat în perioade de criză. În cadrul impozitelor indirecte întră taxele de consumație (accizele care fac parte din prețul de vânzare al mărfurilor realizate în interiorul țării în), taxele vamale (importul, exportul, tranzitul de mărfuri; ad valorem- procentul mărfii importate, specifice-regăsite în suma fixă pe unitatea de produs și compuse- îmbinarea primelor două tipuri de taxe vamale), monopolurile fiscale (producerea și vânzare unor mărfuri precum tutunul, alcoolul, cărțile de jos ș.a.m.d.) și alte taxe. (op.cit., p.97)

1.8. EFECTELE POLITICII FISCALE:

Demersul teoretic este complet în condițiile în care se identifică și analizează consecințele pe care le generează punerea în practică a politicii fiscale într-o anumită societate. De aceea pe lângă efectele pozitive ale fiscalității pe care le-am amintit în capitolele anterioare literatura de specialitate precizează și efectele negative ale acestui tip de politică publică. Fără doar și poate principalele aspecte negative se referă la frauda și evaziunea fiscală, la riscul de inflație prin fiscalitate și la scăderea competitivității internaționale.

1.8.1. EVAZIUNEA FISCALĂ: DEFINIȚII, CARACTERISTICI, CLASIFICARE, CAUZE ȘI CONSECINȚE, REMEDIILE FENOMENULUI :

În capitolul Evaziunea fiscală. Posibilități de combatere și de prevenire a acestui fenomen Gheorghe Bistriceanu (2008, p. 273) oferă următoarea definiție a evaziunii fiscale :”sustragerea pe diferite căi și sub orice formă, în parte sau în întregime, de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului public național și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele juridice sau cele fizice române sau străine. ”

Odată ce am stabilit în ce constă evaziunea fiscală trebuie analizat demersul legal care propune combaterea acestui fenomen și accentuează responsabilitățile contribuabiluluit: 1. reglementarea termenului de 5 zile de la înregistrarea și nu de la începerea activităților sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, magazinelor etc., 2. scutirile de impozit se oferă în funcție de termenul menționat mai sus; 3. declararea la organismul de control a bunurilor și valorilor care sunt impozitate și se regăsesc în unitățile menționate la punctul 1; 4. declarația cu privire la modificarea sediilor, filialelor, depozitelor sau a conturilor bancare trebuie făcute în termen de 15 zile de la apariția modificărilor și 5. realizarea documentelor prevăzute prin lege care cuprind veniturile și cheltuielile aferente activităților desfășurate. (Bistriceanu , 2008, pp. 274-275)

Literatura de specialitate vorbește despre două tipuri de evaziune fiscală și anume despre evaziunea fiscală legală, licită și cea frauduloasă, ilicită, nelegală.

Primul tip de evaziune se referă la respingerea plății impozitului venitului datorită aplicării greșite a legii, voită sau nu, ori a impreciziei și lipsurilor legii fiscalității. Un exemplu concret este reprezentat chiar de acțiunile întreprinse de organele fiscale prin care realizează anumite erori de calcul ale veniturilor și impozitelor. Acest tip de evaziune nu constituie o infracțiune ci se sancționează printr-o amendă contravențională. (op.cit., p. 275)

Evaziunea fiscală frauduloasă, ilicită și ilegală constă în ascunderea voită și ilegală a obiectului impozabil cu scopul subevaluării cantității materiei impozabile sau folosirea unor modalități prin care unii indivizi refuză să plătească taxele și impozitele pe care trebuie să le restituie. La rândul ei acest tip de evaziune cuprinde mai multe forme : a. evaziunea fiscală contabilă (este mai greu de identificat și arată tendința de reducere a obligațiilor fiscale către bugetul public național), b. evaziunea fiscală tradițională, c. evaziunea fiscală juridică- neprecizarea naturii unui contract pentru evitarea obligațiilor fiscale; d. evaziunea fiscală prin evaluare – apare odată cu supraestimarea amortismentelor și provizioanelor tocmai pentru a deplasa impozitul în timp, e. evaziunea fiscală națională (artizanală și industrială) și f. internațională. (op.cit, pp. 275-279)

Cauzele și consecințele acestui fenomen sunt multiple și complexe. În acest fragment voi enumera principale cauze ale evaziunii. Așa cum am arătat în rândurile de mai sus una dintre cea mai importantă cauză o reprezintă impreciziile și contradicțiile pe care le conține legislația fiscalității. Alte cauze sunt lipsa unui control financiar riguros, profesional, corect și obiectiv, a educației cetățenești, civice, fiscale a contribuabililor de la plata impozitelor și taxelor, exagerările organelor fiscale, contradicții între actele normative, complexitatea legislației fiscale etc. (op.cit., pp. 279-282)

Plecând de la diversitatea cauzelor fenomenului următoarea etapă aduce în discuție lupta împotriva evaziunii fiscale. Această sarcină le revine

„organelor fiscale centrale …și folosesc următoarele soluții de

eliminare a fenomenului evaziunii fiscale: salarizarea

corespunzătoare a personalului; creșterea dotărilor materiale;

angajarea unor specialiști din domeniile care au legătură cu cel fiscal

(juriști, ingineri, informaticieni); comunicarea eficientă între organele

de control și serviciile secrete; adaptarea legislației la realitatea

existentă dintr-o societate; existența unor sancțiuni proporționale cu

gravitatea încălcării fiscale (civile și penale)” []

1.8.2. RISCUL DE INFLAȚIE PRIN FISCALITATE:

Acest fenomen arată influența pe care o exercită impozitele și cotizațiile sociale asupra prețurilor și salariilor. Mai mult decât atât explozia instrumentelor fiscale influențează dinamica prețurilor și salariilor și în acelaș timp conduce la apariția și perpetuarea inflației. Iată un exemplu concret care întărește ideea menționată mai sus. Plecând de la premisa comnform căreia o întreprindere își formează prețurile de vânzare ținând cont de creșterea impozitelor și taxelor sociale, salariații se vor afla în situația în care vor avea nevoie de salarii mai mari pentru a-și acoperii noua putere de cumpărare sau de a face față noilor presiuni odată cu majorarea impozitelor și taxelor. În aceste condiții fiscalitatea poate să determine schimbări socio-economice: inegalități între indivizi și chiar inflație. (Șova, 2006, p. 25)

1.8.3. SCĂDEREA COMPETITIVITĂȚII INTERNAȚIONALE:

În țările dezvoltate din punct de vedere economic competitivitatea întreprinderii se transformă în obiectivul principal al autorităților centrale. Scăderea acestui tip de competitivitate se explică prin majorarea datoriilor fiscale obligatorii care duce la rândul său la apariția pagubelor competitivității și în consecință se reflectă și asupra prețurilor produselor, capacităților de autofinanțare, investiție și modernizare. (op.cit., pp. 25-26)

1.9. POLITICA FISCALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ:

1.9.1. ÎN PERIOADA 2007-2008:

Aderarea României la Uniunea Europeană încă de la începutul anului 2007 a creat premisa dezvoltării țării noastre într-un important stat al spațiului comunitar. De aceea înțelegerea evoluției României din domeniul fiscalității se află în strânsă legătură cu analizarea particularităților politicii fiscale din UE.

Atunci când vorbim despre politica fiscală pe plan internațional trebuie avute în vedere următoarele dimensiuni și anume: explicarea direcțiilor de acțiune, identificarea contextelor socio-economice ale țărilor și a consecințelor pe care le generează armonizarea politicii fiscale. (op.cit., p. 26)

Politica fiscală europeană are la bază următoarele reglementări : tratatul de înființare a Comunității Europene și tratatul de la Maastricht (1992). Primul tratat urmărește două direcții: 1. eliminarea taxelor vamale între statele membre și asigurarea liberei concurențe pe piața comună și 2. accentul cade în special pe impozitele indirecte (TVA și accize). Prin tratatul de la Maastricht statele care au adoptat moneda euro erau obligate să reducă deficitele bugetare la 3% din PIB, iar celor care nu intrau în această categorie să evite deficitele mari. (Mitrică, 2007, pp. 111-112)

Ținând cont de trăsăturile politicii fiscale pe plan internațional Uniunea Europeană prezintă la modul general următoarele caracteristici. În ceea ce privește țările din Europa (membre sau nu ale UE) politica fiscală presupune patru direcții de acțiune: 1. un sistem obiectiv, simplu și modern al TVA-ului; 2. apropierea ratei accizelor; 3. impozitarea persoanelor fizice nu trebuie să fie discriminatorie, în special pentru lucrătorii transfrontalieri și nerezidenții impozabili și 4. eliminarea barierelor fiscale pentru agenții economici – în special pentru filialele și sediile întreprinderilor care se află în alte state membre.

Așa cum afirma și autorul Eugen Mitrică în lucrarea “Politica fiscală a României în perspectiva aderării la Uniunea Europeană” spațiul comunitar este un teritoriu fără frontiere fiscale care încearcă să armonizeze politica fiscală în toate statele membre. Noțiunea de frontiere fiscale se referă la ” detaxarea exportului și taxarea importului ” și se respectă în țările unde s-au produs bunurile și serviciile respective. (op.cit., p. 112 )

Nerespectarea armonizării politicii fiscale conduce la numeroase consecințe negative. Printre cele mai importante se află : reapariția fraudei fiscale, încurajarea importului din anumite state membre, neglijând anumite criterii economice și efectele asupra bugetelor naționale – pozitive-micșorarea ratelor impozitelor și negative-majorarea ratelor impozitelor. (op.cit., p.113)

În fragmentele care urmează voi sintetiza evoluția și trăsăturile politicii fiscale din UE din ultimii ani (2007-2009) și voi prezenta principalele prognoze ale acesteia în anii 2010-2011.

Comisia Europeană prin acțiunile și măsurile legislative urmărește îndeplinirea următoarelor obiective principale ale politicii fiscale din spațiul comunitar și anume: „libera circulație a capitalurilor, competitivitatea, creșterea economică, ocuparea forței de muncă și respingerea concurenței fiscale care este nefolositoare dintre statele membre. Mai mult decât atât, pentru comisarul pentru impozitare și uniune vamală- Laszlo Kovacs-, elementele „cooperării între autortățile fiscale, coordonarea politicii la nivelul statelor membre și armonizarea anumitor elemente din sistemul fiscal pot contribui la ameliorarea competitivității întreprindrrilor noastre.” (Comisia Europeană, 2008, p.1)

Conform „Raportului general privind activitățile Uniunii Europene „ adoptat la începutul anului 2008 de către Comisia Europeană politica fiscală din anul 2007 din interiorul spațiului comunitar a avut o evoluție aparte.

Mai exact în Capitolul II. Obiectivul prosperității. Contextul economic și social al raportului Comisia Europeană vorbește despre premisele și trăsăturile fiscalității UE în general, ca mai apoi să analizeze pe rând fiscalitatea directă și pe cea indirectă. Prima măsură luată de Comisia a fost eliberea unui aviz- Comunicarea Comisiei- care susținea necesitatea existenței unei strategii care să respingă declanșarea fraudei fiscale. Această măsură nu poate fii satisfăcută datorită lipsei cooperării dintre statele membre, precum și a lipsei îmbunătățirea acesteia dintre organismele naționale cu rol de combatere a fraudei fiscale. (ibidem, p. 41)

Pe fundalul acestei situații Parlamentului European și Consiliul preiau rolul, Comisiei și organizează programul-acțiune numit Fiscalis 2013 (decembrie 2007) care a fost adoptat în anul 2008 prin care se ofereau statelor membre modalități eficiente de reducere a costurilor fiscale suportate de agenții economici (TVA și accize), precum și de diminuare a fraudei fiscale. (ibidem, p. 41)

În domeniul fiscalității directe Comisia Europeană elaborează și adoptă în februarie 2007 un alt aviz cu privire la prețurile de transfer (mijloace de remediere și eliminare a conflictelor de la acest nivel) și la cele din interiorul UE (dubla impunere). Mai exact se urmărește întărirea sistemului de impozitare directă a statelor membre pe piața internă. (ibidem, pp. 41-42)

O altă etapă a fiscalității directe a anului 2007 a constat în reluarea principalelor obiective ale politicii fiscale ale UE, în special cele cu privire la întreprinderile din UE și în crearea unei noi baze de impozitare consolidată comună pentru corporații (CCTB), adică impozitarea profitului societăților active pe piața internă. (ibidem, p. 42)

În ceea ce privește fiscalitatea indirectă principalele măsuri vizau următoarele direcții: transporturile rutiere, energia, simplificarea TVA-ului în cazul întreprinprinderilor (care a intrat în vigoare la începutul anului 2010). Însă accentul va cădeea pe procedurile directive și de aplicare a TVA-ului. Astfel că s-au stabilit pentru perioada 2007-sfârșitul anului 2010 anumite cote ale TVA-ului care să trateze egal toate statele membre. De asemenea în noiembrie 2007 s-a elaborat strategia de combatere a fraudei fiscalei, strategie care pe de o parte urmărea consolidarea eforturilor națiunilor de eliminare a fenomenului, iar pe de cealaltă parte crearea unui sistem al TVA-ului care să corespunsă tuturor contectelor socio-economice. (ibidem, pp. 43-44)

1.9.2. ÎN PERIOADA 2009-2011 :

Politica fiscală a Uniunii Europene în anii 2009-2011 a fost și va fii influențată puternic de apariția și menținerea crizei economice mondiale. De aceea Uniunea Europeană gândește pentru această perioadă elaborarea și promovarea unei politici fiscale eficiente care trebuie să aibă la bază strategii de promovare a dezvoltării economiei pe termen lung pentru fiecare stat membru.

În comunicarea “Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice” (octombrie 2009) Comisia Europeană a prezentat pe de o parte prognozele obiective cu privire la măsurile politicii fiscale, iar pe de cealaltă parte a caracterizat evoluția acestui tip de politică pe parcursul anului 2009.

Astfel că politica fiscală a UE a anului 2009 a urmărit în linii mari suprimarea recesiunii economice. Această direcție de acțiune a vizat ma multe măsuri. Printre cele mai importante enumăr scăderea progresivă a declinului activităților economice și multiplicarea numărului acestora. Acestea din urmă- susține UE- trebuie să aibă la bază măsuri discreționare și beneficii fiscale integrate. O altă măsură urmărite în anul 2009 consta în strângerea veniturilor suplimentare (dacă acestea există) care trebuia să pună accent pe următoarele concepte-cheie: stimulare, eficiență și competitivitate. De asemenea UE susținea necesitatea promovării creșterilor fiscale care la rândul lor pot contribuii la dispariția recesiunii și la susținerea dezvoltării durabile. (ibidem, p. 1)

Cu toate acestea măsurile politicii fiscale din 2009 au generat și consecințe negative precum: reducerea volumului de resurse financiare din conturile statelor membre, efect ce a apărut pe fondul îmbătrânirii populației. (ibidem, p.2)

În ceea ce privește politica fiscală din anii 2010-2011 cele mai importante caracteristici legate de aceasta se regăsesc într-o altă comunicare a Comisiei Europene și anume în “Previziunile de toamnă 2009-2011: economia Uniunii Europene pe calea redresării progresive. ” (2009). Ideea principală a comunicării se referă la prognoza ieșirii din criza economică a statelor membre după cea de-a doua jumătate a anului 2009 când PIB-ul va scădea cu aproximativ 4%, 3.5% în 2010 și cu 1.5% în 2011. Aceste schimbări –afirmă Comisia Europeană- se vor înregistra datorită progreselor din mediul extern, a contextelor financiare și a măsurilor strategice din domeniul fiscal. (Comisia Europeană, 2009, p.1)

De asemenea din perspectiva Uniunii Europene politica fiscală din perioada 2010-2011 se va integra pe fundalul unor prognoze mai mult sau mai puțin favorabile dezvoltării durabile. În acest sens rata șomajului va avea valori ridicate (aproximativ 10.25 %), iar deficitul public va crește în 2010 până la 7.5% față de 7% în 2009 (ceea ce arată scăderea veniturilor, regres economic), iar din 2011 acesta va înregistra o ușoară creștere datorită acentuării activităților economice (progres economic deși rata datoriei publice va crește). Deși exportul UE se va relansa “timid” în 2010, iar investițiile de-abia în anul următor volumul cheltuielilor gospodăriilor va fii mai mic decât în anii precenți (pentru a obține un buget stabil și a face față noilor cerințe ale pieței ofertei de muncă). Penru a întării ultima afirmație în 2010 rata ocupării forței de muncă va scădea cu 3.5 % din PIB față de doar 2.5% în 2009. Previziunile spun că această situație se va îmbunătății la sfârșitul anului 2010 și începutul lui 2011. În ceea ce privește evoluția inflației- aceasta va crește de la 1% în 2010 și 1.5% în 2011- și se poate stabiliza prin creșterea nesemnificativă a salariilor, a prețurilor produselor de bază și prin susținerea activităților economice atât de importante pentru domeniul fiscalității.(ibidem, p.2)

2.10. POLITICA FISCAL-BUGETARĂ ÎN ROMÂNIA :

În acest capitol urmăresc să stabilesc trăsăturile politicii fiscal-bugetare românești în perioada 2008-2012. Am ales această perioadă pentru a vedea care este evoluția, contextul socio-economic al țării, precum și consecințele pe care le generează acest tip de politică. Politica fiscală a unei țări trebuie să fie o politică modernă care să corespundă condițiilor socio-economice ale acesteia la un anumit moment dat și nu în ultimul rând să conducă la progrese sociale și economice.

De aceea pentru a avea o politică fiscală eficientă în România este necesar ca aceasta să respecte demersul menționat mai sus. Mai mult decât atât trebuie să se pună accent pe demersul condițiilor socio-economice naționale și pe cerințele integrării în Uniunea Europeană. Însă eficacitatea și eficiența politicii fiscale nu se reduc doar la măsurile de mai sus. Trebuie să coexiste competitivitatea organelor fiscale, a Guvernului cu manifestarea riguroasă și obiectivă a controlului fiscal. (Bistriceanu, 2008, pp. 37-38)

Înainte de a trece la prezentarea datelor concrete trebuie făcută o precizare. La baza studiului evoluției politicii fiscal-bugetare din România între anii 2008-2009 se află Raportul Bugetul 2009 realizat de Ministerul Finanțelor Publice .

2.10.1. ÎN ANUL 2008:

Înțelegerea politicii fiscale trebuie să țină cont de două aspecte. Primul se referă la faptul că descrierea și analiza politicii fiscale se află în concordanță cu studiul politicii bugetare, iar cel de-al doilea aspect constă în trecerea în revistă și explicarea principalelor caracteristici, cauze și consecințe ale acestei politici fiscal-bugetare pe tot parcursul anului 2008.

Politica bugetară a anului 2008 a fost una expansionistă, care s-a desfășurat în două etape și a generat dezechilibre la nivel macroeconomic și anume majorarea deficitului bugetar, precum și a ratei inflației. Mai exact spre sfârșitul anului 2008, pe fondul creșterii economice de 7.9 %, deficitul bugetar căpăta valoarea de 5.2 % după metodologia cash și doar 4.8 % conform celei europene, nivel de două ori mai mic decât estimarea inițială. (Ministerul Finanțelor Publice, 2009, p. 12)

Înainte de a vedea care sunt caracteristicile politicii fiscal-bugetare din anul 2008 am identificat structura veniturilor bugetare ale României. (Ministerul Finanțelor Publice, 2009, p. 24). Așa cum se poate observa în graficul 1 din structura veniturilor bugetare cele mai ridicate valori le dețin contribuțiile sociale- 9.40%, TVA-ul- 8% și impozitul pe venit- 3.60%. La polul opus se află cu o pondere egală de 0.20% impozitele pe comerț exterior și veniturile din capital.

Graficul 1. Structura veniturilor bugetare ale României-2008

Sursa: Raportul Ministerului Finanțelor Publice, 2009

Astfel că principala caracteristică a politicii fiscal-bugetare românești din acest an o reprezintă valoarea ridicată a deficitului bugetar. Care sunt cauzele și efectele acestuia? În Raportul Ministerului Finanțelor Publice (2009, pp. 12-14) cauzele deficitului bugetar fac referire la patru aspecte: 1. supraestimarea veniturilor publice, 2. a TVA-ului; 3.a veniturilor nefiscale și 4. evoluția cheltuielilor publice.

Conform primului factor valoarea veniturilor publice realizate în anul 2008 era de 32% din PIB în comparație cu valoarea estimată în același an de 37.2% din PIB.

În ceea ce privește TVA-ul acesta a fost estimat la 47 de miliarde de lei, dar în schimb s-au realizat doar 40.8 miliarde lei, ceea ce înseamnă venituri mai mici cu 1.2% din PIB. Diferența dintre veniturile nefiscale estimate și cele realizate era în 2008 de 1.3% din PIB determinând stagnarea bugetului public la doar 69%. (op.cit, p. 13)

Ultimul factor face trimitere la evoluția cheltuielilor publice din anul 2008. Astfel că acestea au crescut cu 30% față de 2007. Principalele cheltuieli ale anului 2008 au fost cele cu personal, bunuri și servicii și investițiile publice. În acest sens primul tip de cheltuieli au crescut cu 29% (ceea ce înseamnă 8.4% din PIB), cel de-al doilea cu 32% (6.5% din PIB), iar investițiile publice cu 4.5% din PIB cu ajutorul resurselor financiare de la bugetul de stat și de la cele locale. Mai mult decât atât cheltuielile bugetului central au crescut în trimestrul IV cu 30 % față de trimestrul anterior; încasările bugetare s-au diminuat cu 2.6%, iar deficitul bugetar au crescut de la 2 miliarde de lei în trimestrul III la 16 miliarde de lei în trimestrul IV. (op.cit., p. 14)

Graficul 2. Evoluția cheltuielilor bugetului general consolidat în România-2008; Sursa: Raportul Ministerului Finanțelor Publice, 2009.

Ultima parte a analizei va rezuma efectele politicii fiscal-bugetare. Acestea din urmă sunt de două feluri: a. interne și b. externe (op.cit., p.20). În categoria efectelor externe intră următoarele:

Creșterea deficitului bugetar cu 3% din PIB a dus la aplicarea procedurii de deficit excesiv.

Lipsa estimărilor corecte și eficiente a politicii fiscal-bugetare, precum și a diferențelor bugetului pe anul 2008 au condus la scăderea numărului investițiilor străine. (care erau de 963 miliarde euro în octombrie 2008 și au scăzut la 400 miliarde euro în luna decembrie a aceluiași an).

Cât despre efectele interne enumăr:

Influențarea negativă a unor ramuri , activități datorită lipsei plăților către unii agenți economici. (exp- lucrările din construcție au crescut cu doar 13.4%)

Majorarea datoriei publice guvernamentale la 30 noiembrie 2008 cu 16.4 miliarde lei datorită finanțării unui deficit bugetar mult mai mare decât cel programat. (op.cit., p.21). Așa cum se poate citi din graficul de mai jos datoria guvernamentală a României în 2008 avea valoarea cea mai ridicată pe termen scurt și anume de 47% și cea mai mică pe termen mediu de 11.40%.

Graficul 3. Datoria publică după maturitate a României-2008

Sursa: Raportul Ministerului Finanțelor Publice, 2009.

Absența absorbției fondurilor europene; un exemplu concret este cel al lipsei plății din agricultură cu ajutorul avansului primit de la Uniunea Europeană; de aceea a rămas o suprafață mare de teren agricol necultivat. (op.cit., p.22)

2.10.2. ÎNTRE ANII 2009-2012:

ÎN 2009:

Politica fiscală din anul 2009 a avut la bază proiectele- Codul Fiscal și Codul Procedurilor Fiscale (cu modificările și completările aferente), iar ca obiectiv principal simplificarea legislației fiscale cu scopul creșterii înțelegerii acesteia din urmă de către contribuabili. (op.cit., p. 29)

De asemenea în aceeași sursă regăsim următoarele tipuri și caracteristici ale veniturilor fiscale. (op.cit., pp. 29-30)

A. Impozitul pe venit viza : menținerea cotei unice de 16% ; garantarea unor deduceri și reduceri fiscale pentru persoanele cu venituri mici; eliminarea pentru o anumită perioadă a impozitului pe venit din dobânzile la depozitele bancare, chiar și pentru nerezidenți și creșterea moderată a salariului mediu brut și a numărului angajaților față de anul 2008.

B. Cota de impozitare a impozitului pe profit a fost de 16%. Acesta a înregistrat o creștere de 3% din PIB, creștere semnificativ mai mică decât în anul 2008 datorită scăderii activităților economice din anumite sectoare, dar și a costurilor ridicate de finanțare ale agenților economici.

C. TVA-ul în 2009 scade cu 0.3% din PIB față de anul precedent. Astfel că veniturile din TVA au fost marcate de scăderea numărului activităților agenților economici. (pe fundalul crizei economice din întreaga lume).

D. Accizele: au fost majorate cu 33 % față de anul 2008.

E. Contribuțiile la asigurările sociale. Cuantumul acestora revine la cel specific trimestrului I al anului 2008. Mai exact ele au crescut cu 0.5 % din PIB (18%) și se referă la două aspecte : creșterea ratei de contribuției de asigurări sociale datorate de angajator cu 2.3% din PIB, precum și creșterea contribuției de asigurări sociale datorate de angajat cu 1% din PIB.

F. Alte taxe și impozite: schimbarea legii jocurilor de noroc și a taxelor aferente ale acestuia.

Mai mult decât atât graficul 4 accentuează ideile de mai sus și contribuie la o înțelegere mai bună a structurii veniturilor bugetare în anul 2009, dar și a evoluției acestora față de anul 2008. Reluând afirm faptul că față de anul 2008 în anul următor au scăzut impozitul pe venit, profit și TVA-ul, micșorări generate de numeroase cauze; dintre cele mai importante menționez criza economică națională. În aceeași linie față de acelaș an au crescut (2009) accizele, conribuțiile asigurărilor sociale,veniturile nefiscale și fondurile europene de preaderare și postaderare.

Graficul 4. Structura și evoluția veniturilor bugetare ale României- 2008-2009; Sursa: Raportul Ministerului Finanțelor Publice, 2009.

PROGNOZELE POLITICII FISCAL-BUGETARE PENTRU ANII 2010-2012:

Politica fiscală 2010-2012 păstrează același obiectiv fundamental și anume reconstruirea credibilității și stabilității finanțelor publice (Guvernul României, 2009, p.1), însă cu mențiunea că se urmărește armonizarea directivelor legislației fiscale românești cu cele ale Uniunii Europene. Cât despre principalele obiectivele specifice acestea sunt: 1. perfecționarea nivelului de colectare a veniturilor publice și creșterea cuantumului acestora; 2. responsabilizarea contribuabililor în ceea ce privește obligațiile fiscale și 3. menținerea și promovarea activităților de control, diminuare și eliminare a evaziunii fiscale. (Ministerul Finanțelor Publice, 2009, p. 50)

Pentru a întregii imaginea de ansamblu al obiecivelor specifice am analizat Programul de guvernare 2009-2012 al Guvernului și mai exact Capitolul 3 Politica fiscal-bugetară (2009, p.1) de unde am extras și alte obiective specifice:

Crearea echilibrului între rezultatele pe termen scurt și obiectivele pe termen mediu referitoare la stabilitatea finanțelor publice în contextul crizei economice.

Respectarea țintei de deficit bugetar pe anul 2010 și scăderea nevoii de finanțare a sectorului guvernamental.

Stabilirea țintei de deficit la 3% din PIB cu ajutorul acceptării și impunerii calendarului de adoptare a monedei euro.

Accentuarea unei politici fiscale anticiclice care să conducă la creștere economică.

Promovarea controlul riguros a instituțiilor locale (autorități locale, instituții autofinanțate, companii de stat) prin eliminarea arieratelor statului.

Întocmirea reformei administrației fiscale.

Mărirea eficienței politicii, precum și regândirea rezultatelor acesteia.

În vederea îndeplinirii obiectivelor de mai sus menționate politica fiscală a acestei perioade descrie următoarele direcții de acțiune (20). (Guvernul României, 2010, pp. 1-5).

1.Adoptarea bugetului pe anul 2010. Această acțiune urmărește micșorarea deficitului la 5,9% din PIB prin următoarele măsuri: stabilirea rațională a numărului instituțiilor publice, a angajaților, costurilor; reforma pensiilor cu accentul pe pensiile de invaliditate și anticipate; creșterea eficienței programelor de asistență socială; stabilirea unei politici salariale care să corespundă situației socio-economice a țării.

2. Stabilirea legislației fiscale pe termen lung și anume a. legea responsabilității fiscale (respectarea obiectivelor pe termen lung a politicii fiscale din UE ) curpinde: proceduri noi de elaborare a bugetelor multi anuale, limite ale schimbărilor bugetului pe anul în curs, reguli fiscale privind cheltuielile și deficitul bugetar, consiliu fiscal care să analizeze datele reale ale bugetului; b. Legea reformei sistemului de pensii vizează- garantarea stabilității financiare a acestui sistem cu ajutorul principiilor contributivității și solidarității sociale, dar și cel al asistenței sociale; eliminarea inegalităților și diferențelor din sistemul public de pensii, promovarea sistemului de pensii private.

3. Reducerea deficitului bugetar până la nivelul de 3% în anul 2012.

4. Alcătuirea cadrului bugetar obligatoriu pe termen mediu. Acesta presupune: reguli fiscale privind nivelul cheltuielilor și bugetului; cheltuielile publice trebuie să promoveze investițiile; scăderea cheltuielilor cu salarii prin stabilirea corectă a funcțiilor autorităților publice; realizarea transferurilor către sectoarele economiei.

5. Evaluarea funcțiilor, instituțiilor și competențelor agențiilor publice. Scopul: respingerea suprapunerilor de funcții și menținerea profesionalismului personalului.

6. Întocmirea planului multianual cu privire la reforma administrației fiscale și cuprinde: majorarea nivelului veniturilor bugetare; scăderea fraudei în domeniul TVA și schimbarea procesului de rambursare a acestuia; intensificarea controlului fiscal și perfecționarea arieratelor fiscale majorate; reducerea parafiscalității și a numărului de avize și autorizații eliberate de instituții publice centrale/locale.

7. Realizarea unui sistem centralizat a cheltuielilor efectuate de autoritățile locale. Acest sistem se stabilește în regim de urgență și contribuie la creșterea transparenței la nivelul acestor cheltuieli și de ce nu la economii la nivelul resurselor publice pe termen mediu.

8. Îmbunătățirea rolului și structurii programelor de asistență sociale cu scopul de a determina pe cei apți de muncă să se orienteze către o slujbă.

9. Perpetuarea conexiunilor dintre sistemul de evidență fiscală, contribuabil și evidența contribuabililor la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

10. Crearea sistemului „ghișeul unic” pentru îmbunătățirea sistemului de colectare a taxelor și impozitelor.

11.Grăbirea procesului de descentralizare a administrației publice prin garantarea unei cantități suficiente de resurse financiare.

Situația veniturilor fiscale programate este una interesantă, diferită de cele menționate în alte ideile de mai sus, dar care atrage atenția specialiștilor. Mai întâi voi detalia trăsăturile acestora, iar apoi voi realiza un grafic care conține estimări cu privire la veniturile, cheltuielile și deficitul general consolidat . (2010-2012).

Astfel că a. impozitul pe venit estimat este asemănător cu cel înregistrat în anul 2009. Ceea ce constituie o noutate este apariția unui impozit pe câștiguri bursiere. Același lucru se poate spune și despre b. impozitul pe profit cu mențiunea că în această categorie mai intră și impozitul forfetar stabilit pentru anumite activități. De asemenea rămân neimpozabile profiturile reinvestite. c. TVA-ul stabilit pentru perioada 2010-2012 este de 19%, percepându-se TVA și pentru tranzacțiile imobiliare. Conform noului Cod fiscal (rectificat în 2010) d. contribuțiile asigurărilor sociale cuprind: Casa de Asigurări Sociale, Casa de Asigurări Sociale și de Sănătate, șomajul, accidente de muncă, boli profesionale. De asemenea se urmărește garantarea sistemului public de pensii prin stabilirea următorului mecanism de impozitare: egalizarea bazei de calcul al impozitului contribuțiilor cu calculul impozitului pe salarii. În cele din urmă în categoria e. altor taxe și impozite intră impozitul câștigurilor din tranzacții imobiliare comercializate și suprataxarea produselor de lux. (Ministerul Finanțelor Publice, 2009, pp. 50-52)

Concluzia acestui subcapitol o constituie întocmirea și analizarea graficului 5 care face trimiteri la evoluția veniturilor, cheltuielilor și deficitului general consolidat pentru perioada 2010-2012. Se urmărește obținerea aceluiași nivel al veniturilor – 32.7%, scăderea cheltuielilor de la 34.7 % din PIB în anul 2010 la 33.7% din PIB în 2012, dar și a deficitului bugetar general consolidat de la 1.9% din PIB în 2010 la doar 1% în 2012. (op.cit., )

Graficul 5: Veniturile, cheltuielile și deficitul bugetului general consolidat ale României în perioada 2010-2012 (% din PIB); Sursa: Raportul Ministerului Finanțelor Publice, 2009.

CAPITOLUL 2: CODUL FISCAL AL ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 2008-2010:

Demersul teoretic al lucrării de față nu se oprește doar la prezentarea politicii fiscale, ci mai degrabă trebuie întregit prin două etape. Prima etapă se referă la a. descrierea și analiza generală și succintă a Codului Fiscal din România. Ținând cont de faptul că analiza empirică are la bază evaluarea performanței activităților unei microîntreprinderi ceea de-a doua etapă constă în b. identificarea și prezentarea acelor titluri ale Codului Fiscal care fac trimiteri la activitatea microîntreprinderilor.

De asemenea trebuie făcută o precizare. Analiza Codului Fiscal din România nu este una exhaustivă ci descrie în același timp legea numărul 571/2003 cu modificările suferite de-a lungul tipului, mai exact între anii 2008-2010.

2.1. DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICI:

Înainte de a trece la descrierea principalelor aspecte ale codului fiscal trebuie să fac următoarea precizare. Legislația fiscală are un caracter complex și o anumită dinamică. Numeroasele schimbări suferite de Codul Fiscal care are la bază legea nr. 571/2003 influențează puternic evoluția activităților unei microîntreprinderi. Acesta este motivul principal pentru care am ales să identific prevederile Codului fiscal cu privire la desfășurarea activităților acesteia pe o perioadă de 3 ani 2008-2010.

Mai exact am comparat principalele prevederi ale codului, accentul căzând pe identificarea acelor modificări cu privire la buna funcționare și aplicare a legislației fiscale și implicit a activităților desfășurate de diverși agenți din țara noastră.

Consultând Codul Fiscal din anii 2008-2010 am ajuns la următoarea concluzie. Astfel că se păstrează în linii mari titlurile și explicit articolele codului fiscal cu privire la definiția, scopul, sfera de cuprindere, principiile fiscalității, interpretarea și schimbarea codului, normele codului fiscal și legile generale de aplicare fiscală.

Astfel că prin Codul Fiscal (Titlul I. Dispoziții generale al Codului Fiscal) se înțelege cadrul legal atribuit impozitelor și taxelor care formează bugetul de stat și bugetele locale și prin care se stabilesc tipurile de contribuabili, dar și modalitățile de calcul și de plată al aspectelor menționate mai sus. []

Conform art. 2 al Codului Fiscal în România există următoarele impozite și taxe: impozitul pe profit; impozitul pe venit; impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți; impozitul pe reprezentante; taxa pe valoarea adăugată ; accizele; impozitele și taxele locale.

Codului fiscal al țării noastre menționează mai multe tipuri principii ale fiscalității: a. principiul neutralității măsurilor fiscale (tipul investiției, capitalul, forma proprietății) cu scopul de a determina condiții egale investitorilor, capitalului român și străin; b. brincipiul stabilirii valorilor și modalitățile de calcul ale taxelor și impozitelor; c. principiul echitții fiscale la nivelul persoanelor fizice (expresia impozitelor directe ale veniturilor) și d. principiul eficienței impunerii( generarea unor consecințe pozitive pentru persoanele fizice și juridice atunci când se află în situația de impozitare a unor decizii investiționale).[ ]

Modificări sau completările Codului Fiscal se fac doar prin intermediul legii, iar ca regulă fundamentală doar cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a legii chiar din prima zi a anului următor celui în care a fost au adoptate prin lege. []

Normele Codului Fiscal sunt elaborate de Ministerul Finanțelor Publice. Acestea sunt formate din normele metodologice, instrucțiuni și ordine. Normele metodologice sunt aprobate de Guvern și publicate în Monitorul Oficial a României, Partea I. Tot aici se regăsesc și instrucțiunile de administrare a taxelor și impozitelor regăsite în cod și sunt emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală. De asemenea Ministerul Finanțelor Publice adună și grupează normele codului pe care le pune la dispoziția altor persoane către publicare. [ ]

Rolul aplicării normelor metodologice îi revine Comisiei Fiscale Centrală apărută la ordinul Ministerului Finanțelor Publice și condusă de secretarul de stat al acestuia care preia acele responsabilități ale politicii și legislației fiscale. []

Regulile de aplicare generală au anumite caracteristici și fac trimitere la veniturile în natură, la anumite prevederi speciale și la veniturile obținute din România. Trăsăturile regulilor de aplicare generală punctează faptul că impozitele și taxele se plătesc în moneda națională a României. Același lucru se poate spune despre sumele din declarațiile fiscale și de cele străine care se convertesc în moneda națională. Veniturile în natură sunt veniturile impozabile, adică veniturile în numerar și / sau în natură. Acest tip de venit are la bază volumul și prețul pe piață a bunurilor și serviciilor.( articolului 10) Conform articolului 11 codul propune următoarele prevederi speciale ale regulilor de aplicare generală: a. autoritățile fiscale nu impozitează acele tranzacții care nu au scopuri economice; b. de asemenea nu se impozitează tranzacțiile contribuabilului considerat inactiv de către președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală ; c. propune 4 metode de întocmire a prețurilor de piață a tranzacțiilor între persoanele afiliate și anume:

1. compararea prețurilor dintre prețurile plătite de persoanele care distribuie bunuri și serviciu către cele independente.

2. metoda cost-plus: prețul de piață este format din costul bunului sau serviciului tranzacționat și marja de profit.

3. prețul de revânzare: se referă la prețul de revânzare al bunul vândut unei persoane independente din care se scad cheltuielile de vânzare, alte tipuri de cheltuieli ale contribuabilului și marja de profit.

4. alte metode sunt cele elaborate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare economică.

d. promovarea sistemului de cooperare administrativă și informațională cu privire la TVA, accize și impozitul pe venit între țara noastră și celelalte state membre ale Uniunii Europene. []

Ultimul articol din Titlul I al Codului Fiscal trece în revistă veniturile considerate ca fiind obține din România. De aceea principalele venituri obține din România sunt: a. Veniturile atribuite unui sediu permanent din România; b. Veniturile obținute din activitățile dependente derulate pe teritoriul țării noastre; c. dividende de la o persoană juridică română; d. dobânzi de la un rezident; e. dobânzi de la un nerezident cu sediul permanent în România cu condiția ca dobânda să fie considerată o cheltuială a sediului permanent; f. redevențe de la un rezident; g. redevențe de la un nerezident care are un sediu permanent în România cu condiția ca dobânda să fie considerată o cheltuială a sediului permanent; h. venituri din proprietăți imobiliare situate în România; i. venituri din transferul titlurilor de participare la persoane juridice sau emise de rezidenți români; j. pensii; k. venituri rezultate din serviciile realizate în România, servicii de management, consultanță dacă acestea provin de la un rezident; aici intră și transportul internațional și prestările de servicii accesorii acestui transport; l. remunerațiile obținute de nerizidenți care sunt administratori, fondatori sau membrii al consiliului de administrație al unei persoane juridice române; m. comisioane de la un rezident; n. comisioane de la un nerezident, cu sediu permanent în România, dacă acestea reprezintă cheltuieli ale sediului permanent; o. veniturile activităților sportive și de divertisment desfășurate în România; q. veniturile rezultate jocurile de noroc, din premiile acordate la concursuri organizate pe teritoriul României; r. venituri obținute în urma lichidării unei persoane juridice române. []

2.2.IMPOZITAREA MICROÎNTREPRINDERILOR DIN ROMÂNIA:

Dacă în capitolul anterior una dintre principalele etape a constat în descrierea legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal acest capitol al lucrării se va concentra asupra identificări prevederilor acestuia care vizează buna desfășurarea a activității microîntreprinderilor în periaoda 2008-2010.

Prezentarea regimul fiscal al microîntreprinderilor între 2008-2010 are la bază numeroase materiale (literatură de specialitate, lectura Codului Fiscal) și are ca scop principal înțelegerea modificărilor apărute în acest domeniu, modificări ce influențează fără doar și poate performanța activităților unei microîntreprinderi.

2.2.1.REGIMUL FISCAL AL MICROÎNTREPRINDERII ÎN 2008:

Comparând literatura de specialitate (Șova, 2006, p.123) și urmărind în același timp definiția regăsită în Codul Fiscal am ajuns la următoarea concluzie. Microîntreprinderea este o persoană juridică română care îndeplinește patru condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent și anume: 1.realizează un procent de 50% din veniturile totale, altele decât cele din consultanță și management; 2. are maxim 9 salariați; 3. veniturile realizate nu depășesc 100.000 de euro, iar 4. capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane fizice sau juridice, dar nu de stat, autorități locale sau instituții publice. În acest an sunt trecute câteva norme metodologice care nu se răgăsesc în anii 2009-2010. Acestea descriu următoarele situații: 1. numărul de salariați (numărul de persoane angajate cu contract de muncă privind Codul Muncii; excepție: cazuri de încetare a raporturilor de muncă- pensionare sau desfacerea contractului de muncă); 2. în cazul în care persoanele juridice care au un singur angajat demisionează în cursul lunii atunci acestea sunt obligate să angajeze un alt salariat în luna următoare ; 3. veniturile din anul fiscal următor sunt echivalente cu veniturile din anul fiscal anterior, iar veniturile care derivă din activități de consultanță și management sunt echivalente cu analiza contractelor încheiate. []

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor era definit în 2008 ca un impozit opțional dacă realiza venituri de peste 50% din cele total, iar capitalul social era deținut de către persoane și nu de către stat. În ceea ce privește impozitul pe profit putea fii plătit de aceasta începând cu anul fiscal următor (valabilă până la 31ianuarie 2009). Aici nu intră următoarele tipuri de activități: din domeniul bancar, asigurărilor, reasigurărilor, pieței de capital (excepție de la regula este reprezentată de persoanele juridice care fac activități intermediare), jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor (Șova, 2006, p. 124) și persoanele juridice cu un capital social, dar deținut de un asociat/acționar care are peste 250 de angajați. []

Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic în timpul căruia persoana juridică a existat. (Șova, 2006, p. 124). O altă speficicare regăsită doar în Codul Fiscal din 2008 este cea care face trimiteri la încetarea perioadei de impunere a impozitului pe venituri odată cu lichidarea microîntreprindeilor. []

Cota impozitare a fost de 2.5% în 2008 față de 2% în 2007. Dacă impozitul pe care îl datorează o microîntreprindere este mai mic decât cel unitar anual atunci aceasta va plăti impozitul pe venituri.

Există și mențiuni cu privire la microîntreprinderilor cu venituri mai mari de 100.000 de euro. Calculul impozitului pe profit se face din semestrul în care s-au înregistrat creșterile, iar din impozitul pe profit pe care îl datorează microîntreprinderea se scad impozitele pe veniturile microîntreprinderii realizat în cursul anului fiscal. (op.cit., art. 107)

Baza impozabilă se referă la acele venituri ale microîntreprinderii mai puțin veniturile: 1. din variația stocurilor, 2. din imobilizări corporale, necorporale; 3. din exploatare- cota-parte a subvențiilor guvernamentale, alte resurse pentru finanțarea investițiilor; 4. din provizioane și cele financiare din provizioane; 5. rezultate din anularea datoriilor și a majorărilor datorate bugetului statului și 6. veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.”(Șova, 2006, p. 124)

Tot din această bază se scad 7. casele de marcat achiziționate cu ajutorul unei document care justifică trimestrul în care au fost puse în funcțiune. (op. cit., art. 108) [ ]

Opțiunea plății impozitului și caracterul impozitării persoanelor afiliate cu o microîntreprindere sunt descrise în articolele 109-112. Impozitarea persoanelor fizice afiliate cu o microîntreprindere pune accent pe aplicarea cotei de 1.5% la veniturile rezultate în urma asocierii. []

2.2.2. REGIMUL FISCAL AL MICROÎNTREPRINDERII ÎN 2009:

Legea nr 571/2003 care stă la baza Codul Fiscal a suportat importante schimbări în România anului 2009 caracterizat de recesiunea economică. În aceste

fragmente voi sublinia doar acele modificări privind impozitarea microîntreprinderilor. (Codul Fiscal, Titlul IV, Articolele 103-109, 2009)

Prima modificare vizibilă este cea cu privire la condițiile care definesc o microîntreprindere. În principiu dacă una din cele patru criterii nu sunt îndeplinite atunci aceasta păstrează regimul fiscal al anului fiscal respectiv. Mai mult decât atât o vreme nu poate folosi sistemul de impozitare chiar dacă se îndeplinesc condițiile.

În cazul microîntreprinderilor cu venituri mai mari de 100.000 euro/ venituri care rezultă din consultanță sau management impozitul plătit va fi cel pe profit ținându-se cont de veniturile și cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal.

Calculul și plata impozitului pe profit încep cu trimestrul în care au fost depășite limitele. Aici nu intră majorările de întârziere. Din acest impozit se scade impozitul pe venitul microîntreprinderii realizat în timpul anului fiscal. Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit pot alege plata celuilalt tip de impozit până la data de 31 ianuarie 2009 dacă: la sfârșitul anului 2008 au îndeplinit condițiile, nu au mai plătit acest tip de impozit și depun la organale fiscale declarațiile de mențiuni.

Cota impozitare a fost de 3% în 2009 față de 2.5% în 2008. Calculul și plata impozitului pe venitul microîntreprinderii se stabilește în fiecare trimestru până pe data de 25 ale lunii următorului trimestru pentru care se calculează impozitul.

Un alt tip de impozit pe care o microîntreprindere trebuie să îl plătească în acest an este impozitul forfetar sau impozitul minim anual. Acesta se calculează în funcție de veniturile totale anuale ale microîntreprinderii, are procentul de 16%, iar valorile sunt următoarele: 2.200 Ron dacă veniturile sunt între 0- 52.000 Ron; 4.300 Ron dacă veniturile sunt între 52.001-215.000 Ron; 6.500 Ron dacă veniturile sunt între 215.001-430.000 Ron; 8.600 Ron dacă veniturile sunt între 430.001-4.300.000 Ron; 1.100 Ron dacă veniturile sunt între 4.300.001-21.500.000 Ron; 22.000 Ron dacă veniturile sunt între 21.500.001- 129.000.000 Ron și 43.000 Ron dacă veniturile sunt peste 129.000.001 Ron. []

2.2.3 REGIMUL FISCAL AL MICROÎNTREPRINDERII ÎN 2010:

Analizând Codul Fiscal din 2010 (Titlul IV, Articolele 103-109) am observat faptul că se păstrează prevederile cu privire la: 1. criteriile de existență a unei microîntreprinderi, 2.înțelesul impozitului pe venituri, 3.modalitățile de calcul și plată ale impozitelor (pe profit/venit, de asociere ale unei persoane fizice cu o microîntreprindere), 4.opțiunea de plată și 5.cheltuielile de amortizare (care se contabilizează și se aplică doar plătitorilor de impozit pe profit).

Cercetând literatura de specialitate privind regimul fiscal al microîntreprinderilor din anul 2010 am întocmit o listă cu cele mai importante schimări ale legislației fiscale care pot afecta performanțele acestui tip de agent economic. (Rusu, 2010, pp. 1-3)

Care este imaginea de ansamblu a termenului, modalităților de plată și tipurile de impozit pe care un contribuabil trebuie să îl plătească în regimul fiscal specific anului 2010? La începutul anului 2010 se specula fapul că declarația 010 cu privire la plata impozitului pe profit devine obligatorie pentru microîntreprinderi. În cele din urmă aceasta a fost înlocuită cu ordinul ANAF-ului, ordin ce trebuie completat de organele fiscale. O altă caracteristică a acestui an este chiar lipsa declarării și plății trimestriale a impozitelor și veniturilor din salarii. Ultimul tip de contribuție se va plătii în fiecare lună. Motivul acestor schimbări este reprezentat de absența caracterului juridic al normelor metodologice din Codul Fiscal.

Prin intermediul Ordinului 870/2005 al Ministerului Finanțelor Publice contribuabilii plătitori de impozit pe profiit trebuie să completeze registrul de evidență fiscală. Acesta are următoarele caracteristici (Rusu, 2010, pp. 2-3):

– este obligatoriu; conține informații cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pe profit și a calculului acestuia;

– se eliberează în schimbul unei sume de bani (80 lei), pe baza copiei certificatului de înregistrare a microîntreprinderii (emis de Oficiul Național al Registrului

Comerțului) de către unitățile fiscale teritoriale de care aparțin contribuabilii. Pentru noii contribuabili registrul se va elibera în maxim 30 de zile de la înregistrare;

– o microîntreprindere poate plătii impozitul pe profit încă din ianuarie 2010 dacă aceasta nu mai îndeplinește criteriile de plată a impozituui pe venituri;

– vizează doar pe aceeia care au plătit impozit pe profit în perioada 2005-2009;

– lipsa procurării registrului de evidență fiscală atrage după sine sancționarea (amendă și contravenții);

– modalitate prin impozitul pe profit preia locul celui pe venit pentru a forma veniturile suplimentare.

De asemenea față de anii precedenți în 2010 apare impozitul declarativ de 16% care este un impozit pe profit/impozit minim. În ceea ce privește plătitorii de impozit pe venituri microîntreprinderii valoarea impozitelor devine ¼ din venitul microîntreprinderilor stabilit pentru anul 2009 (ține cont de indicele inflației și se calculează astfel : compararea lunii decembrie a anului în curs cu aceeași lună a anului următor). (op.cit., p. 3)

Concluziile subcapitolului: conform Codului fiscal impozitul pe veniturile microîntreprinderii se va menține și în 2010; este la fel de important ca și cel pe profit; declarația 010 nu a fost schimbată și cuprinde secțiunea cu privire la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; lipsa cotei de impozitare este doar o eroare venită din partea Ministerului Finanțelor Publice, nu a contribuabililor. (op.cit., p. 4)

III. CADRUL METODOLOGIC

CAPITOLUL 1: DESCRIEREA METODOLOGIEI:

În opinia mea este important de precizat metodologia de lucru. Menționez faptul că acest capitol mă va ajuta să identific și grupez principalele date cu privire la activitățile unei microîntreprinderi din România. La acest nivel mă opresc la ipoteza de lucru (cu grad minim de generalitate): <<Dacă o microîntreprindere din România aplică modificările fiscale într-un anumit interval de timp atunci aceste modificări influențează performanța activităților microîntreprinderii.>>

Înainte de a specifica care sunt principalele metode de cercetare trebuie analizate conceptele-cheie și anume: microîntreprindere, modificări fiscale, performanță, activități.

Definiții nominale

microîntreprindere [ ]= peroană juridică romînă care are ca obiect de

activitate: producția de bunuri materiale, prestarea de servicii sau comerțul; maxim 9 salariați; veniturile ≤ 100.00 euro, iar capitalul social este deținut de persoane, nu de stat.

modificări fiscale= schimbările care apar în legislația fiscalității care fac

referire la normele metodologice ale Codului Fiscal și la regimul fiscal al microîntreprinderilor; perioada impozabilă: anii 2008-2010.

performanța microîntreprinderii= rezultatele obține într-un domeniu de

activitate[ ] ; ține cont de profitul net obținut în diferenței dintre veniturile și cheltuielile totale anuale.

activități= acțiuni profit întreprinse de o microîntreprindere; exemple de

activități : producția de bunuri materiale, prestarea de servicii sau comerțul

Operaționalizarea conceptelor:

Microîntreprindere:

indicatori:

domeniul de activitate

natura veniturilor ralizate- 50% din totalul veniturilor, fără activitățile de management și consultanță.

volumul veniturilor realizate- nu sunt mai mari de 100.000 euro.

numărul maxim de angajați- 9 angajați.

tipul de capital al persoanei juridice- capital social deținut de o altă pesoană fizică sau juridică.

Modificări fiscale:

Indicatori:

legea nr 571-2003 privind Codul Fiscal, cu modificări și completări

OUG și HG cu privire la statutul fiscal al microîntreprinderii

Perioada impozabilă: anul fiscal- an calendarisctic

instrumentele fiscalității: impozitul pe profit, pe veniturile microîntreprinderii, impozitul forfetar, TVA.

Performanța:

Indicatori:

volumul profitului microîntreprinderii

volumul vânzărilor, încasărilor

volummul cheltuielilor și al veniturilor.

Activitățile microîntreprinderii:

Indicatori:

tipul activității: producția de bunuri materiale, prestarea de servicii sau comerțul.

numărul spațiilor deținute: spații comerciale (magazine alimentare),localuri, restaurante, baruri etc.

Cercetarea de față este o cercetare predomeninant cantitativă care pune accentul pe analizarea unor documente oficiale (publice) și a unor tabele de date, grafice regăsite în programul de contabilitate al microîntreprinderii cuprinse în studiul de caz. În acet sens menționez faptul că în categoria documentelor publice intră legislația fiscalități care face trimiteri la statutul microîntreprinderilor din România. Mai exact am descris și analizat modificările și completările fiscale din legea nr 571/2003 privind Codul Fiscal din anii 2008-2010, precum și principalele OUG și HG care descriu regimul fiscal al microîntreprinderii.

CAPITOLUL 2: STUDIU DE CAZ : ANALIZA MODIFICĂRILOR FISCALE APLICATE DE MICROÎNTREPRINDERE ÎN PERIOADA 2008-2010:

Acest capitol este dedicat colectării de date empirice, concrete care fac trimitere la particularitățile fiscalității specifice unei microîntreprinderi din ultimii trei ani (2008-2010). Pentru a stabilii care este impactul politicii fiscale din România, în special al fiscalității, asupra evoluției economice specifice unei microîntreprinderi, trebuie trecute în revistă următoarele etape: alegerea unei microîntreprinderi, caracterizarea acesteia, prezentarea domeniului de activitate, a evoluției acesteia între anii 2008-2010 și nu în ultimul rând analizarea influenței fiscalității asupra performanțelor propriilor activități. Din perspectiva aspectului menționat anterior relevante devin următoarele întrebări și anume: „Care sunt impozitele plătite de această unitate economică în perioada 2008-2010?, Dar principalele contribuții? și „Care sunt modalitățile de calcul ale impozitelor și contribuțiilor și procentele aferente acestora în cei trei ani cuprinși în analiză (în funcție de legislația fiscală)?”

2.1. DESCRIEREA MICROÎNTREPRINDERII:

2.1.1. DOMENIUL DE ACTIVITATE, CARACTERISTICI ȘI EVOLUȚIA ACESTEIA ÎNTRE 2008-2010:

Unitatea economică analizată în lucrarea de față este o societatea comercială, cu răspundere limitată pe care o voi denumi simbolic SC X SRL. Aceasta își desfășoară activitășile în domeniul comerțului, în localitatea Slobozia, județul Ialomița. Așa cum va reieșii pe parcursul acesteui demers această unitate îndeplinește cele patru condiții care definesc exisența unei microîntreprindere (realizează 50% din veniturile totale, are maxim9 salariați, veniturile totale nu depășesc 100.000 euro, iar capitalul social este deținut de persoane fizice sau juridice nu de către stat sau autorități publice). (prezentate în Capitolul 3)

Are în prezent în structura sa șase angajați, angajați pe perioadă nederminată pe funcții bine stabilite și cuprinde următoarele tipuri de articole și servicii: mărfuri, materiii prime, materii auxiliare, produse finite, ambalaje, obiecte inventar, produse reziduale, semifabricate, materiale spre prelucrare, materiale în păstrare/consignație, combustibil, piese de schimb și alte materiale consumabile și alte servicii vândute. (vezi tabelul 5)

Tabelul 5.Salariații societății; Sursă: Programul SAGA C.3.0.344, Secțiunea Salariați.

SITUAȚIA PROFITULUI (VENITURI ȘI CHELTUIELI) MICROÎNREPRINDERII:

Consider că pentru a înțelege care este impactul fiscalității asupra performanței activităților unității analizate trebuie evidențiată evoluția profitului (veniturile și cheltuielile) acesteia în perioada 2008-2010. Acest demers mă va ajuta să clarific legătura dintre volumul veniturilor și cheltuielilor care formează profitul și contextul socio-economic în care această micrîntreprindere își desfășoară activitățile.

ÎN ANUL 2008 :

În acest sens în anul 2008 profitul societății comerciale a avut o dinamică aparte. Din perspectiva profitului anul 2008 a deputat cu o valoare redusă- 1129 Ron ( ianuarie); explicația ar consta în numărul redus de activități (existența unui singur magazin alimentar) și angajați-doar 2. În ceea ce privește valorile extreme ale acestuia valorile cele mai mari ale profitului s-au înregistrat în lunile iunie-august (13061 Ron; 16136 Ron), iar cea mai mică în lunile februarie (-5393 Ron) și decembrie (-14637 Ron) când cheltuielile (28933 Ron; 73996 Ron) au fost mai ridicate decât veniturile (23541 Ron; 59330 Ron). (vezi graficele 6, 7, 8)

Graficele 6,7,8. Situația profitului, cheltuielilor și veniturilor în perioada : 01.01.2008-31.12.2008; Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, Secțiunea Situații financiare.

ÎN ANUL 2009:

În comparație cu anul precedent anul 2009 este profund marcat de apariția crizei economice naționale. Această afirmație o susțin prin valorile scăzute ale profitului în acest an față de anul precedent. Valoarea cea mai mică a profitului a fost înregistrată la jumătatea anului (-7376 Ron) și explică volumul mai mare al cheltuielilor (aproximativ 8000 Ron) în comparație cu veniturie (72611 Ron ). Ultimul aspect menționat devine de fapt o caracteristică a lunilor mai- octombrie 2009. Dacă în 2008 cuantumul cel mai mare al profitului a fost în luna august, în 2009 valoarea maximă a fost de 50100 Ron și s-a înregistrat în luna noiembrie. Spre deosebire de luna decembrie a anului 2008 în decembrie 2009 societatea comercială a mențiunut un echilibru financiar (cheltuielile nu au depășit veniturile) deși suma profitului a fost mult mai mică decât luna precedentă și anume aproximativ 11065 Ron (vezi graficele 9, 10,11)

Graficele 9, 10,11. Situația profitului, cheltuielilor și veniturilor în perioada: 01.01.2009-31.12.2009; Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, Secțiunea Situații financiare.

ÎN ANUL 2010:

Deși analiza profitului în 2010 cuprinde doar primele cinci luni ale anului, acesta din urmă este unul caracterizat de regres economic care pare rezistent la toate măsurile propuse de autoritățile statului. Astfel că se păstrează volumul mai mare al cheltuielilor față de venituri (cu valori ușor ridicate în 2010); suma profitului pe lunile aprilie-mai sunt asemănătoare cu aprilie-mai 2009 (aproximativ 810 lei și respectiv -3200 lei). Valoarea cea mai mică a profitului a fost atins în luna mai 2010 (-3291 Ron) când veniturile unității (52021 Ron ) nu au depășit cheltuielile (59145 Ron) (vezi tabele 12, 13, 14).

Graficul 12,13,14. Situația profitului, cheltuielilor și veniturilor în perioada: 01.01.2009-31.12.2009; Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, Secțiunea Situații financiare.

2.2. IMPOZITELE,TAXELE, CONTRIBUȚIILE ȘI DEDUCERILE REGĂSITE LA NIVELUL ACESTE MICROÎNTREPRINDERI:

2.2.1. CLASIFICARE, MODALITATE DE CALCUL ȘI

PROCENTELE AFERENTE ÎN PERIOADA 2008-2010:

Așa cum reiese din titlul subcapitolul următorul pas al demersului empiric constă în identificarea tipurilor de impozite, taxe, contribuții și deduceri care sunt plătite de salariați și de societatea comercială. De asemenea doresc să stabilesc care sunt modalitățile de plată și procentele acestora în perioada 2008-2010 pentru a vedea în finalul analizei care este apăsarea fiscală a unității economice cuprinse în eșantionul meu.

ÎN ANUL 2008:

În acest an societatea comercială cu răspundere limitată a fost plătitoare de două tipuri de impozite și anume: 1. impozitul pe profit și 2. impozitul pe salarii (veniturile angajaților).

A. Impozitul pe profit sau pe venitrile microîntreprinderii a avut o valoarea contabilă de 6404.59 Ron, valoare de două ori mai mică decât cele înregistrate în anii 2009-2010. Mai mult decât atât cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderii în 2008 a ajuns la procentul de 2.5%.

B. Cel de-al doilea impozit plătit de această unitate a ajuns în 2008 la valoare contabilă de 192.00 Ron, valoare mai mică decât cele din anii 2009-2010. Cât despre procentul impozitului pe salarii (veniturile angajaților) acesta a fost în 2008 de 16%. Pentru a întării ideile anterioare am alcătuit un tabel din care rezultă modul de calcul al impozitului pe salarii la funcția de bază în lunile ianuarie-decembrie 2008. Ca o mică concluzie pot afirma faptul că venitul brut și deducerile personale au crescut începând cu luna iulie, iar impozitul pe salarii a fost reținut lunar și anume din octombrie 2008.

Să luăm exemplul lunii octombrie 2008.

Impozitul pe salarii = cota de impozitare× (venitul brut – contribuții individuale- deducere personală)

Impozit pe salarii/luna octombrie 2008= 0.16 × (540 Ron- 83.75 Ron-450 Ron ) =1

Tabel 6. Calculul impozitului pe veniturile din salarii la funcția de bază.

Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, SC X SRL, Secțiunea Fișe fiscale, An 2008.

C. Taxa pe valoarea adăugată (TVA-ul) este o altă taxă pe care societatea comercială a aplicat-o în anul 2008. De aceea tva-ul de plată al microîntreprinderii a fost de două feluri: TVA de recuperat și neexigibilă (valoarea TVA-ului aplicată mărfii pe stoc care urmează să se vândă). Valoarea contabilă a tva-ului de recuperat a fost mult mai mică decât în anii următori: 21138.82 Ron, iar cea a tva-ului neexigibilă de 22599.83 RON. De asemenea procentul TVA a fost în anul 2008 de 19%.

D. În fragmentele care urmează voi identifica principalele contribuții și deduceri din anul 2008, modalitatea de calcul, procentele aferete și valoarea contabilă a acestora. Mai întâi voi prezenta contribuțiile suportate de societate. Astfel că principalele contribuții suportate de societate în anul 2008 se regăsesc în tabelul de mai jos. Tot aici am identificat procentele și modalitatea de raportare ale acestora.

Tabel 7. Contribuțiile datorate de societatea SC X SRL; Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, SC X SRL, Secțiunea Configurare salarizare, an 2008.

În ceea ce privește contribuțiile datorate de angajați în anul 2008 acestea sunt trecute în aceeași declarație, sunt mai reduse ca număr, iar procentele acestora sunt diferite. Tabelul 8 sintetizează ideile menționate anterior.

Tabel 8. Contribuțiile datorate de angajații societății SC X SRL

Sursa. Programul SAGA C.3.0.344, SC X SRL, Secțiunea Configurare salarizare, an 2008.

Având la bază un venit brut lunar mai mic decât 1000 RON (între 500 Ron și 540 Ron ), iar venitul minim pe economie de 600.00 lei deducerile personale din 2008 s-au calculat în funcție de numărul de persoane în întreținere astfel:

fără persoană de întreținere- 250 Ron

o persoană în întreținere- 350 Ron

două persoane în întreținere- 450 Ron

trei peroane în întreținere -550 Ron

patru sau mai multe persoane în întreținere- 650 Ron

În concluzie anul 2008 a avut următoarea imagine de ansamblu: venitul brut a crescut de la 500 Ron în ianuarie- septembrie la 540 Ron în octombrie- decembrie; valoarea deducerilor personale a crescut și ea în trei etape: de la 416 Ron în ianuarie- iunie, 421 Ron în iulie-septembrie la 450 Ron în octombrie- demembrie; în ceea ce privește contribuțiile individuale valoarea acestora a fost între lunile octombrie-decembrie de aproximativ 84 Ron, iar impozitul lunar pe salarii la funcția de bază s-a aplicat doar în lunile octombrie-decembrie, cu valoarea de 1 Ron.

ÎN ANUL 2009 :

A.În anul 2009 societatea a plătit aceleași tipuri de impozite, societatea comercială și angajații au aceleași tipuri de contribuții de plătit, procentele sale rămânând nemodificate față de anul 2008. Singurele difernețele constau în valorile lor contabile, tipul de TVA de plată și în cota de impozitare a veniturilor microîntreprinderii.

B. Astfel că impozitul pe veniturile microîntreprinderii a avut o valoare contabilă mai mare de două ori decât în anul 2008, adică 14441.59 Ron față de doar 6404.59 Ron. Cota de impozitare a veniturilor microîntreprinderii a fost stabilită la 3% , procent mai mare cu 0.50% decât în anul 2008. Tot în acest an microîntreprinderea a plătit impozitul forfetar sau impozitul minim anual, cu procentul de 16%. Pentru că veniturile totale în 2009 au fost de 792.483 Ron valoarea contabilă a impozitului forfetar a fost de 8.600 Ron.

C. Cel de-al doilea impozit plătit de microîntreprindere este impozitul pe salarii în anul 2009 a fost mai mare decât cel din 2008, valoarea sa contabilă ajungând la suma de 223.00 Ron. Procentul acestui impozit s-a menținut la valoarea de 16%. In tabelul 9 de mai jos am stabilit care este modalitatea de calcul a impozitului pe veniturile din salariile la funcția de bază.

Să luăm exemplul lunii ianuarie 2009:

Impozitul pe salarii are următoarea formulă: impozitul pe salarii = cota de impozitare × baza de calcul a impozitului (venitul net din care se scat contribuțiile individuale – deducere)

Cota impozitare: 16%; venitul net= venitul brut –contribuții individuale=600 Ron -148.56 Ron; Deduceri personale=450 Ron

Impozitul pe salariu lunar= 0.16× (600-148.56-450)= 9

Tabel 6. Calculul impozitului pe veniturile din salarii la funcția de bază.

Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, SC X SRL, Secțiunea Fișe fiscale, An 2009.

D. Taxa pe valoarea adăugată pe care societatea comercială cu răspundere limitată a fost în 2009 de cai multe tipuri și a avut următoarele valori:

1. TVA-ul de recuperat și 2. TVA-ul neexigibilă ale căror valori au fost mai ridicate decît în anul precedent ( 35143.83 Ron în 2010 față de 211388.82 Ron în 2008 ; 2. 58004.64 Ron față de 22599.83 Ron ) ;

TVA-ul deductibilă cu valoare contabilă de 21861.11 Ron;

TVA colectată cu valoarea contabilă 13282.72 Ron.

TVA-ul se plătește lunar și are trei forme diferite: a. Tva normală de 19%, b. Tva redusă 1 de 9% și c. tva redusă 2 de 5%.

Pentru a înțelege mai bine termenii de mai sus și pentru a verifica aceste date concrete trebuie specificată modalitatea de calcul al acestor taxe. Iată care sunt formulele care confirmă afirmațiile de mai sus: TVA-ul de recuperat = TVA deductibila – TVA colectata, daca TVA deductibila > TVA colectatată.

Așa cum am menționat la începutul subcapitolului, în 2009, nu s-au constat schimbări majore de stabilire a impozitelor, contribuțiilor (datorate de angajator sau asigurat ) și deducerilor personale față de anul 2008. Ceea ce vreau să adaug- ca o completare- sunt regulile generale de calcul specifice contribuțiilor datorate de asigurat:

Contribuția individuală la fondul de șomaj- 0.5% × venitul brut

Contribuția individuală la asigurările sociale de stat- CAS-ul- 10.5%× venitul brut

Contribuția individuală la asigurările sociale de sănătate- CASS-ul- 5.5% × venitul brut.

Anul 2009 a adus pentru societatea comercială cuprinsă în analiză câteva modificări în planul veniturilor, deducerilor personale, a contribuțiilor individuale și a impozitului pe salarii față de anul precedent. Prima modificarea majoră a fost creșterea venitului brut la suma de 600 de Ron; apoi deducerea personală s-a menținut la valoare de 450 Ron (2 persoane în întreținere), iar impozitul pe salarii la funcția de bază s-a aplicat din luna ianuarie până la sfârșitul anului, valoarea acestuia oscilând între 8-9 Ron. De asemenea contribuțiile individuale au crescut față de 2008. Asrfel că în lunile ianuarie și septembrie valoarea acestora din urmă era de aproximativ 94 Ron, crescînd în celelalte luni ale lui 2009 (februarie-august) până la 100 Ron.

ÎN ANUL 2010:

Anul 2010 este ultimul an cuprins în perioada de analiză a activităților microîntreprinderii. De fapt este un an profund marcat de contextele socio-economice care descurajează și limitează evoluția și performanța activităților macro și microîntreprinderilor din România. De aceea nici microîntreprinderea SC X SRL nu face excepție pentru că regresul economic care persistă și în 2010 influențează, din păcate, negativ volumul profitului (venituri și cheltuieli ) și în consecință volumul impozitelor, taxelor, iar în ultimă instanță între lunile ianuarie-mai 2010 datele concrete vor arăta faptul că societatea comercială și angajații au fost cei care au avut cel mai mult de pierdut.

Ca și în anii precedenți anul 2010 este un an caracterizat de instabilitatea resurselor financiare. În fragmentele care urmează am stabilit și alte trăsături și anume:

– Impozitul pe profitul microîntreprinderii în primele cinci luni ale anului 2010 este mai mic decât în 2009 și au ca valori contabile ( 6142.72 Ron < 6423.00 Ron).

– în primele cinci luni ale anului 2010 veniturile totale au fost de 267.511 Ron ceea ce însemnă că SC X SRL avea de plată până în luna mai impozitul forfetar de 6.500 Ron.

– Impozitul pe salarii în primele cinci luni ale lui 2010 a avut ca valoare contabilă suma de 86,65 Ron, sumă mai mică decât în 2009 – 88.76 Ron și 2008 când era doar 80.00 Ron.

– Venitul brut are valoarea cea mai ridicată în luna ianuarie 2010 – 604 Ron, urmată de scăderi semnificative încă din februarie și ajungând la 580 Ron în mai.

– Dacă în luna ianuarie 2009 suma contribuțiilor individuale erau de 93.75 Ron, în ianuarie 2010 au crescut până la 97.75 Ron. Situația în luna mai este invers proporțională. Contribuțiile personale din ianuarie 2009 au scăzut de la 100.00 Ron la 86.25 Ron în 2010.

– Impozitul pe salarii are valori mai mici cu unul sau două procente față de 2009 și crește cu 7-8 procente față de 2008.

– Între lunile ianuarie-mai 2010 valorile TVA-ului deductibil (aproximativ 14643.26 Ron), ale TVA-ului colectat (aproximativ 5883 Ron) și implicit cel al TVA-ului de recuperat (aproximativ 43421 Ron) sunt la fel de scăzute ca în 2010.

– Se mențin aceleași tipuri de contribuții datorate de societate și de asigurați; în schimb valorile celor individuale sunt ușor diferite; astfel că în luna ianuarie 2010 aceasta era de 98 Ron, mai mare decăt în aceeași luna a lui 2009; în februarie a atins valoare de 100 Ron , ca mai apoi în lunile martie-mai să scadă până la 86 Ron.

– Datorită nivelului venitului brut mai mic de 1000 Ron se păstrează aceleași valori ale deducerilor personale ca și în perioadele octombrie-decembrie 2009 și ianuarie-decembrie 2010.

Tabel 7. Calculul impozitului pe veniturile din salarii la funcția de bază.

Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, SC X SRL, Secțiunea Fișe fiscale, An 2010.

Pentru a întării ideile din fragmentele anterioare și pentru a înșelege mai bine care sunt principalele modificări generate de fiscalitatea din perioada 2008-2010 asupra performanțelor activităților microîntreprinderii am realizat tabelul de mai jos (tabelul 8). Toate aceste date au luna aprilie lună de referință. Am ales această luna din următorul motiv și anume pentru a vedea evoluția microîntreprinderii din perspectiva numărului de activități și angajați și a schimbărilor fiscale din domeniul impozitului pe salarii și a contribuțiilor datorate de societate și angajator înregistrate la datele de 31 aprilie 2008, 31 aprilie 2009 și nu în ultimul rând 31 aprilie 2010.

Tabel 8. Contribuțiile datorate de microîntreprindere și asigurați.

Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, SC X SRL, Secțiunea Notă contabilă,31 aprilie 2008, 31 aprilie 2009 și 31 aprilie 2010.

Plecând de la datele de mai sus voi oferii următoarele explicații:

– cheltuielile cu salarii 2008-2010 (aprilie): microîntreprinderea SC X SRL a avut în aprilie 2008 doar doi angajați, iar numărul activităților aferente erau reduse (exista doar un magazin alimentar în localitatea Slobozia); un an mai târziu în aprilie 2009 microîntreprinderea avea deja șase angajați, două magazine alimentare și un bar în localitatea Slobozia; în 2010 cheltuielile cu salarii au scăzut- motivul principal- micșorarea venitului brut;

– impozitul pe salarii a microîntreprinderii (luna aprilie) 2008-2010: cel mai mic impozit pe salariul la funcția de bază s-a înregistrat în luna aprilie 2008 (microîntreprinderea avea 2 angajați); însă valoarea contabilă a acestuia a crescut de aproximativ 20 de ori în 2009, urmînd ca în 2010 acesta să scadă odată cu scăderea veniturilor angajaților.

– contribuțiile datorate de societate 2008-2010 (luna aprilie) : valorile minime ale acestora regăsesc tot în anul 2008, crescînd în anii următori; singurele diferențe între luna aprilie a anului 2009 și cea a anului 2010 sunt diferențele evidente de la nivelul contribuție de asigurări accidente muncă și fondului de garantare a creanțelor salariale, restul contribuțiilor având valori asemănătoare sau diferențe nesemnificative

– contribuțiile datorate de asigurați 2008-2010 (luna aprilie): pot afirma aceeași evoluție din 2008-2010; valorile minime sunt cele din aprilie 2008 și cele maxime sunt cele stabilite și calculate la 31 aprilie 2009 și 31 aprilie 2010; valorile din urmă menționate pot fii egale sau pot fii sensibil mai mici cu câteva unități.

– modalitatea de calcul al contribuțiiilor datorate de societate și asigurați și procentelșe aferente: se păstrează modalitatea de calcul și procentele aferente pentru contribuții și pentru impozitul pe salarii. (prezentate în acest capitol)

1.3. ANALIZA APĂSĂRII FISCALE ÎN PERIOADA 2008-2010 :

Pentru a înțelege mai bine care este modalitatea de influențare a performanței unei microîntreprinderi de către fiscalitate trebuie avută în vederea și analiza apăsării fiscale a firmei SC X SRL .

Apăsarea fiscală a firmei SC X SRL în perioada 2008-2010 se referă la tot ceea ce trebuie să plătească aceasta, ținându-se cont de totalul cheltuielilor sau totalul veniturilor. În acest sens trebuie analizate impozitul pe profit sau pe veniturile microntreprinderii și impozitul forfetar, contribuțiile datorate de societate și taxa pe valoarea adăugată.

În acest sens afirm faptul că în anul 2008 impozitul pe profit a avut o valoare contabilă de 6404.59 Ron, valoare de două ori mai mică decât în 2009 când acesta a avut valoare de 14441.59 Ron. Această creștere a impozitului pe veniturile microîntreprinderii s-a datorat creșterii cotei de impozitare de la 2.5% în 2008 la 3% în 2009. În ceea ce privește impozitul pe profit în 2010, mai exact în primele cinci luni ale anului, acesta a fost de 6142.72 Ron, valoarea contabilă a fost mai mică decât în ianuarie –mai 2009- 6423.00 Ron.

Începând cu anul 2009 microîntreprinderea SC X SRL a plătit și impozitul forfetar. Comparând veniturile totale ale lunilor ianuarie-mai 2009 (294.575 Ron) cu ianurie-mai 2010 (267.511 Ron) se poate observa că valoarea impozitul forfetar pe care l-a plătit societatea a fost de 6.500 Ron. (vezi graficele 11 si 14)

Apăsarea fiscală trebuie să mai țină cont și de analiza contribuțiilor datorate de societate SC X SRL. De aceea pentru a-mi facilita înțelegerea acestui demers am realizat o comparație între anii 2008-2010, luând ca și lună de reper luna aprilie. Înainte de a specifica datele concrete voi enumera principalele contribuții pe care societatea comercială le plătește și anume: contribuția societății- la asigurările de accidente muncă, la fondul de șomaj, la fondul de garantare creanțe salariale, pentru concedii și indemnizații și comisionul ITM. Microîntreprinderea SC X SRL a avut următoarele cheltuieli cu contribuții: cele mai scăzute au fost în aprilie 2008 (284 Ron) ; apoi au crescut în aprilie 2009 (990 Ron), iar în aprilie 2010 acestea au fost aproximativ asemănătoare (998 Ron). Așa cum reiese din tabelul 9 valoarea maximă al acestui tip de cheltuieli o are contribuția acesteia la fondul de sănătate (aprilie: 55 Ron în 2008 și 180 Ron în 2009 și respectiv 181 Ron în 2010), valoare urmată de contribuțiile pentru concedii și indemnizații (aprilie: 9 Ron în 2008 și 29-30 Ron în 209-2010) și comisionul ITM (aprilie- 8 Ron în 2008 și 26 Ron în anii următori). În schimb cele mai scăzute cheltuieli cu contribuții ale microîntreprinderii sunt contribuțiile la fondul de șomaj, asigurările accidente muncă și fondul garantare creanțe salariale.

Tabel 9. Contribuțiile datorate de microîntreprinderea SC X SRL

Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, SC X SRL, Secțiunea Notă contabilă,31 aprilie 2008, 31 aprilie 2009 și 31 aprilie 2010.

În tabelele de mai jos sunt trecute tipurile de TVA și valorile aferente. Înainte de a trece aceste date concrete trebuie făcută o precizare. Am stabilit în ce constă apăsarea fiscală pornind de la următoarele formule:

Firma SC X SRL va avea TVA de încasat dacă:

TVA-ul deductibil (aferent cumpărărilor, de la furnizori) > TVA-ul colectat (aferent vânzărilor, de la clienți)

Firma SC X SRL va avea TVA de plată la stat dacă:

TVA-ul deductibil (aferent cumpărărilor, de la furnizori) < TVA-ul colectat (aferent vânzărilor, de la clienți)

ÎN ANUL 2008:

ÎN ANUL 2009:

ÎN ANUL 2010: (ianuarie- mai)

Tabele 10, 11, 12. Analiza apăsării fiscale; Sursa: Programul SAGA C.3.0.344, SC X SRL, Secțiunea Registrul inventar, 2008-2010.

Avînd la bază aceste date voi trage următoarele concluzii. În perioada 2008-2010 în vazul firmei SC X SRL valoarea TVA-ului de recuperat a crescut în anul 2009 față de anul precedent, iar în 2010 se reconizează ca va stagna. Tva-ul afernt cumpărilor a crescut de la un an la altul (în 2010 va avea o valoare asemănătoare), iar cel aferent vânzărilor și-a mărit valoarea contabilă în 2009, iar în anul următor a stagnat (ianuarie- aprilie). În urma acestor date firma a menținut în perioada 2008-2010 tendința TVA-ului de încasat de la stat ceea ce reprezintă un beneficiu într-ucât acesta va devenii o importantă sursă de venituri.

IV. CONCLUZII:

Analiza conceptului de politică fiscală reprezintă una dintre cele mai relevante demersuri ale studiului politicilor publice ale unui stat. Politica fiscală este o politică sectorială care întregește politica economico-financiară a unui stat. Complexitatea acesteia, în special a fiscalității, este dată de influența pe care o exercită asupra contextului economic, juridic, social dintr-o anumită perioadă de timp și într-un anumit spațiu.

Plecând de la premisele amintite mai sus lucrarea de față cu titlul „POLITICA FISCALĂ ȘI MICROÎNTREPRINDERILE DIN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: ANALIZA MODIFICĂRILOR FISCALE APLICATE DE MICROÎNTREPRINDERE ÎN PERIOADA 2008-2010” a urmărit ca prin intermediul ansamblului de informații să explice care este rolul schimbărilor fiscalității pe care o exercită statul asupra unei microîntreprinderi.

Cadrul teoretic al lucrării de față a urmărit prezentarea și analizarea celor mai pertinente informații cu privire la actualitatea conceptului de politică fiscală. În acest sens am stabilit că politica fiscală care îndeplinește mai multe tipuri de obiective (economice, sociale, culturale, militare, legislativ-instituționale) poate fii definită astfel : ”volumul și proveniența surselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite, precum și mijloacele de realizare a acestora. ” (Șaguna, 2006, p. 14)

Următoarea etapă a demersului teoretic a constat în stabilirea principalelor caracteristici, teorii și princiipii moderne ale conceptului de politică fiscală. Apoi am subliniat imaginea de ansambul ale efectelor acesteia odată ce aceasta este pusă în aplicare. Următoarea etapă a constat în stabilirea definițiilor și clasificarea instrumentelor de realizare a politicii fiscale.

De asemenea am considerat că la acest nivel analiza trebuie să fie completată prin studiul politicii fiscale din plan internațional (în special din Uniunea Europeană) pentru a înțelege evoluția politicii fiscale din România. În acest sens menționez faptul că am utilizat informații ale Comisiei Europene cu privire la trăsăturile, previziunile și evoluția politicii fiscale din Uniunea Europeană în perioada 2007-2011 și cele oferite de Guvernul României, Ministerul Finantelor Publice și Agenția Națională a Administrației Fiscale sub forma de rapoarte, legi (legea nr 571/2003 prinvind Codul Fiscal revizuită și completată) cu privirea la evoluția politicii fiscale din perioada 2008-2012.

Capitolul care a făcut trecerea de la cadrul teoretic la cel de date concrete este cel cu privire la Codul fiscal al României din perioada 2008-2010. Principalele demersuri ale acestui capitol au fost: 1. stabilirea acelor prevederi legale cu privire la definirea și trăsăturile unei microîntreprinderi și 2. clarificarea și identificarea schimbărilor fiscale cu privire la impozitarea microîntreprinderilor din România în perioada menționată anterior.

Cadrul metodologic a fost o etapă la fel de importantă și relevantă ca și cadrul teoretic. Acest cadru a devenit un demers obiectiv și concret din mai multe motive. Primul se referă la stabilirea ipotezei de lucru. Cel de-al doilea argument este reprezentat de analiza unor documente publice, adică a legislației fiscale cu privire la statutul microîntreprinderilor românești. Un alt argument constă în realizarea studiului de caz având la bază datele din programul de contabilitate SAGA C.0.344 cu privire la la activitățile unei microîntreprinderi din localitatea Slobozia, județul Ialomița, pe care am denumit-o simbolic SC X SRL . De asemenea înțelegerea evoluției microîntreprinderii a fost facilitată de extragerea datelor contabile, compararea acestora și realizarea unor tabele și grafice care pun accentul pe trei perioade bine stabilite și anume: ianuarie- decembrie 2008, ianuarie-decembrie 2009 și ianuarie-mai 2010.

Principalele date analizate în studiul de caz au făcut trimiteri la raportarea veniturilor și cheltuielilor microîntreprinderii, la tipurile de impozite regăsite la acest nivel, la contribuțiile datorate de societatea comercială și de asigurați, la modalitatea de calcul și procentele aferente, la identificarea principalelor modificări fiscale din cei trei ani cuprinși în studiu, precum și realizarea analizei apăsării fiscale.

Raportarea cheltuielilor și veniturilor microîntreprinderii (profitul) din 2008-2010 a putut fii înțeleasă prin întocmirea de grafice (vezi graficele 6-14) care au evidențiat urmăroarele idei. Deși a fost înființată din anul 2005 SC X SRL avut până în anul 2008 doar doi angajați. O altă caracteristică a acestui an a fost faptul că societatea a debutat cu stângul într-ucât în lunile februarie și decembrie volumul total al cheltuielilor a fost mai mare decât volumul total al veniturilor. În aceste luni profitul a înregistrat valori negative. Însă începând cu luna martie și până în octombrie valorile au fost pozitive (valorile maxime iulie-august 2008). În anul următor valorile profitului au fost mai mici decît în 2008; cele minime s-au înregistrat între mai și octombrie 2009 și doar spre sfârșitul anului activitățile societății s-au redresat semnificativ, când valoarea profitului a ajuns la 50100.00 Ron. Anul 2010 (ianuarie-mai) păstrează aceeași evoluție a profitului cu valori negative, excepție de la această regulă făcând luna aprilie cînd valorile au fost pozitive.

În perioada 2008-2010 impozitele regăsite la nivelul acestei microîntreprinderi au fost impozitul pe profit sau pe veniturile microîntreprinderii și impozitul pe salariile la funcția de bază.

Pentru impozitul pe profit cota de impozitare a fost de 2.5% în 2008 și de 3% în 2009. În 2010 acesta a fost înlocuit cu impozitul pe profitul minim/ impozitul forfetar a cărui cotă de impozitare este de 16%. Cât desprea valoarea contabilă acesta a fost de două ori mai mic decât în anii anteriori.

Impozitul pe salarii la funcția de bază a avut cota de impozitare de 16 % și a fost mai redus ca valoare contabilă în anul 2008, apoi a crescut în 2009 ca în 2010 acesta să înregistreze valori contabile mai mici. Explicațiile acestei evoluții au la bază următoarele aspecte: în 2008 numărul maxim al angajaților era de 2, iar activitățile societății se reduceau la cele ale unui magazin alimentar; în 2009 impozitul pe salarii a crescut ca și numărul angajaților (6), a activităților (două magazine și un bar) și a venitului brut; în anul 2010, mai exact între ianuarie și mai impozitul pe salarii a scăzut față de 2009, iar venitul de bază a scăzut.

Concluziile pe care le-am adunat au avut la bază următoarea formulă de calcul: impozitul pe salarii= cota de impozitare × (venitul net- deducerea peronală); unde cota de impozitare = 16%, venitul net= venitul brut – contribuțiile individuale.

În opinia mea studiul de caz privind rolului schimbărilor fiscale asupra performanțelor activităților unei microîntreprinderi trebuie să vizeze și analiza contribuțiilor și deducerilor personale.

Din prima categorie intră contribuțiile datorate de societate : 1. contribuția societății la fondul de șomaj (0.50%), 2 la asigurările sociale de sănătate (normale-20.8%;, deosebite- 25.8%;, speciale-30.8%.), 3. la asigurările sociale (CAS) (5.20%) , 4. la fondul accidente muncă și boli profesionale (0.400%), 5. concedii și indemnizații (0.85%), 6. la fondul Inspectoratului Teritorial de Muncă(ITM) (0.75%) și 7. la fondul de garantare creanțe salariale (0.25%) și cele datorate de asigurați: 1. contribuția angajatului la fondul de șomaj (0.50%), 2. contribuția angajatului la fondul de sănătate ( 5.50%) și 3. contribuția angajatului la fondul asigurărilor sociale-CAS (10.5%). Formula de calcul al contribuțiilor este procentul contribuției×venit brut.

Pe fondul creșterii venitului brut în 2009 valorile contribuțiilor au crescut și ele în 2009 față de 2008. Nu același lucru îl pot spune despre 2010 când contribuțiile individuale au fost mai ridicate în primele două luni ale anului, iar apoi au scăzut odată cu scăderea venitului brut al angajaților.

Indiferent de peioada de analiză deducerile personale s-au calculat în funcție de venitul brut. În cazul microîntreprinderii SC X SRL venitul brut < 1000 Ron ceea ce înseamnă că între 2008-2010 valorile deducerilor personale au fost următoarele: fără persoană de întreținere- 250 Ron; o persoană în întreținere- 350 Ron; două persoane în întreținere- 450 Ron; trei peroane în întreținere -550 Ron și 4. patru sau mai multe persoane în întreținere- 650 Ron.

O altă etapă importantă a demersului empiric a constat în analiza apăsării fiscale a societății între 2008-2010. În acest sens am ajuns la concluzia conform căreia analiza apăsării fiscale trebuie să țină cont de ceea ce trebuie să plătească microîntreprinderea în funcție de cheltuielile sau veniturile totale anuale. Concret am descris situația impozitului pe profit, cel minim anual (forfetar), contribuțiile datorate de societate și taxa pe valoarea adăugată în perioada 2008-2010.

Modificările fiscale aplicate de SC X SRL se referă la: 1. creșterea cotei impozitului pe profit în anul 2009 cu 0.5% față de anul 2008, iar valoarea contabilă a acestuia s-a dublat în 2009 și a scăzut în 2010; 2. din 2009 aceasta a plătit impozitul forfetar a cărui procent a fost de 16%; comparând veniturile totale din ianuarie –mai 2009 cu cele din ianuarie-mai 2010 se poate observa că firma a plătit aceeași valoare contabilă a impozutlui forfetar și anume 6.500 Ron; 3. în ceea ce privește TVA-ul microîntreprinderea analizată are TVA de încasat pentru că TVA-ul deductibil (aferent cumpărărilor, de la furnizori) > TVA-ul colectat (aferent vânzărilor, de la clienți) (vezi tabele 9,10,11). Aceasta se constituie ca un beneficiu oferit de către stat microîntreprinderii SC X SRL , ca o cale de a ieșii din impasul financiar în care se află din păcate societatea comercială în toți acești ani.

Un alt aspect al apăsării fiscale a ținut cont de identifcarea contribuțiilor datorate de societatea comercială. Așa cum a reieșit din capitolul anterior cheltuielile cu contribuții ale firmei SC X SRL (luna aprilie) au avut valorea minimă în anul 2008 (284.00 Ron), urmând ca în 2009-2010 aceasta s-a triplat până la 990.00 Ron în aprilie 2009 și 998.00 Ron în aprilie 2010.

Sintetizând ideile de mai sus privind modificările fiscale afirm faptul că SC X SRL în perioada 2008-2010 a avut volumul cheltuielilor mai ridicat decât cel al veniturilor, crescând considerabil cheltuielile cu salarii, cheltuielile cu contribuțiile datorate de societate și valoarea impozitului pe profit (sau vennituri), respectiv impozitul forfetar. Veniturile totale anuale au scăzut datorită numărului creditelor la bănci ale microîntreprinderii (două pentru leasing-ul a două mașini), creșterii prețului chiriei spațiilor destinate barului și a unui magazin alimentar, scăderii puterii de cumpărare a clienților, dar și a contextelor socio-economice dificile ale țării apărute în 2009 și care s-au menținut pe tot parcursul acestui an, dar și în primelor cinci luni ale lui 2010 în ciuda previziunilor specialiștilor.

Punctele tari ale lucrării de față se referă la studiul riguros al principalelor date teoretice cu privire la conceptul de politică fiscală în plan internațional și în România, informații obiective, concrete și actuale care reflectă realitatea societăților din anii precedenți și de azi.

De asemenea un alt punct forte al analizei îl constituie gruparea eficientă a informațiilor teoretice și empirice deopotrivă într-un număr ridicat de tabele și grafice care m-au ajutat să înțeleg mai ușor complexitatea legislației fiscalității aplicate pentru o microîntreprindere din Romînia.

Mai mult decât atât analiza datelor nu a fost una aleatorie și a avut la bază analiza documentelor sociale publice (legislația fiscalității), date contabile, cu valori exacte oferite de programul SAGA C.0.344 al microîntreprinderii analizate în perioada 2008-2010.

Limita acestei analize constă în abundența de date și formule de calcul specifice fiscalității și contabilității care ar putea să îngreuneze la un moment dat înțelegerea noțiunilor principale analizate.

O astfel de cercetare teoretică și empirică reprezintă un demers serios deoarece presupune alocarea unei anumite perioade de timp necesar strângerii informațiilor, a unor mijloace care să ușureze cercetarea, precum și încununarea lor cu toate cunoștințele din domeniul politicilor publice, a finanțelor publice, precum și cele din domeniul administrației publice acumulate în anii de studiu.

Concluzia lucrării de față poate fii sintetizată astfel: informațiile teoretice și studiul de caz m-au ajuat să descriu și analizez situația unei microîntreprinderi din România (localitatea Slobozia, județul Ialomița) care a fost și este profund influențată de criza economică națională. Datorită acestor contexte socio-economice dificile statul a fost nevoit să adopte măsuri prin care bugetul general să se consolideze. Printre cele mai importante măsuri de susținere a activităților economice enumăr necesitatea sustenabilității fiscalității românești și generarea unor modificări și completări ale legislației fiscale mai mult sau mai puțin benefice pentru microîntreprinderi. Aceste afirmații vin în sprijinul confirmării ipotezei mele de lucru conform căreia fiscalitatea este un factor important care influențează fără doar și poate performanța activităților unei microîntreprinderi.

BIBLIOGRAFIE:

Bistriceanu, Gheorghe, 2008. Sistemul fiscal al României. Capitolul I. Sistemul fiscal și rolul său. Subcapitolul 6. Politica fiscală. Editura Universitară: București.

Bistriceanu, Gheorghe, 2008. Sistemul fiscal al României. Capitolul I. Sistemul fiscal și rolul său. Subcapitolul 7. Perfecționarea sistemului fiscal românesc. Editura Universitară: București

Bistriceanu, Gheorghe, 2008. Sistemul fiscal al României. Capitolul III. Teoriile fiscale Subcapitolul 8.Teoria politicii fiscale. Editura Universitară: București

Bistriceanu, Gheorghe, 2008. Sistemul fiscal al României. Capitolul III. Teoriile fiscale Subcapitolul 9. Teoria „primatului eficacității asupra echității”în politica fiscală. Editura Universitară: București.

Sc X Srl, 2010. Programul Saga C.3.0.344. Secțiunile: Configurare salarizare, Fișe fiscale, Notă contabilă, Registrul inventar și Situații financiare, perioada 2008-2010.

Șaguna, Dan și Dan Șova, 2006. Drept fiscal. Capitolul IV. Politica fiscală. Editura C.H: Beck: București.

Vâlceanu, Gheorghe, Vasile Robu și Nicolae Georgescu, 2005. Analiza economico-financiară. Capitolul 5. Analiza performanțelor întreprinderii pe baza rentabilității. Editura Economică: București.

Voicu, Marian, 2007. Finanțe publice. Capitolul 3. Impozitele. Instrumentele de realizarea a politicii fiscale. Editura Era: București

Voicu, Marian, 2007. Finanțe publice. Capitolul 5. Analiza performantelor întreprinderii pe baza rentabilității. Editura Era: București.

***

Comisia Europeană, 2008. Raportul general privind actitivitatea Uniunii Europene. Capitolul II. Obiectivul prosperității. Contextul economic și social. Subcapitolul. Fiscalitate.

Comisia Europeană, 2009. Previziunile de toamnă 2009-2011: economia Uniunii Europene pe calea redresării progresive. Disponibil pe << Comisia Europeană, 2009. Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare.

Guvernul României, 2009. Programul de guvernare 2009-2012. Capitolul 3. Politica fiscal-bugetară.

Mitrică, Eugen, Politica fiscală a României în perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Disponibil pe <<http://www.ectap.ro/articol.php?id=63&rid=3>>, la data de 18.03.2010.

Ministerul Finanțelor Publice, 2009. Raport Buget 2009.

Pedruț, Marius-Cătălin, 2009. Grila impozitului forfetar, calculat în

funcție de venituri.

Rusu, Florin, 2010. Haosul macro, transferat la nivelul micro (întreprinderilor). Săptămâna financiară. Taxe și impozite din 31 aprilie 2010.

***

Hotărârea Guvernului nr. 296/2010   pentru modificarea pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 ( Monitorul Oficial nr. 239 din 15 aprilie 2010)

Hotărârea Guvernului nr. 1620/2009 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (impozitarea microintreprinderilor din 2010), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927/31.12.2009.

Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M. Of. al Romaniei, Partea I, nr. 927 23 decembrie 2008)

Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M. Of. al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 01.01. 2009)

Legea nr. 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal (M. Of. al Romaniei, Partea I, nr. 143 din 01.01. 2010)

Legea nr. 76/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Codului fiscal (Monitorul Oficial nr. 307 din 11 mai 2010)

OUG nr. 34/2009 privind grila impozitului forfetar, în funcție de veniturile totale anuale (M. Of al Romîniei, Partea I, nr. 249, 14 aprilie 2009)

OUG nr. 138/2004 privind cota impozitului pe veniturile microîntreprinderii pentru modificarea și completarea Codului fiscal (Monitorul Oficial nr. 307 din 11 mai 2010)

OUG nr. 32/2005 privind modificarea și completarea legii Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M. Of. al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 01.01. 2009)

***

http://www.euroavocatura.ro

http://www.europa.eu/

http://www.fiscalitate.ro/

http://www.gov.ro/

http://www.sf.ro/

ANEXE:

Declarații CAS Luna Octombrie An 2008

Anexa 1.2/ Fata

Tip declarație ………………… Data stabilită pentru lichidarea drepturilor salariale: zi 25 luna 10 an 2008. COD CAEN………………

A.Denumire angajator SC. ……..SRL , CNP …………………………………………………..

B. CUI (Cod fiscal) 16382810, C. Nr.Inreg. Reg. Comerț. J21/189/2004; Nr. Mediu asigurați 6.00

E. Total fond salarii brute realizate- 3186.00 din care:

F. În condiții normale de muncă 3186.00

G. În condiții deosebite de muncă 0 .00

H. În condiții speciale de muncă 0.00

I. Total bază de calcul a contrib. BASS aferentă ind.cf.OUG 158/2005 0 din care:

J. În condiții normale de muncă 0.00

K. În condiții deosebite de muncă 0.00

L. În condiții speciale de muncă 0.00

M. Total constrib. Ind. De asigurări sociale de virat 365.00

N. Total CAS datorată de angajator cf. LG 19/2000 721.00

O. Total CAS angajator cf OUG / 2005 modificată și completată 0.00

P. Ajutoare de deces de suportat din Bugetul Asigurărilor sociale de stat nr.cazuri0 suma 0.

Q. Total CAS angajator de virat 721.00

R. Contrib. de asig. pentru accidente muncă șiboli profesionale datorată ded angajator (L 346/2002 modificată și completată) datorează : Da/Nu procent 0.400% suma 14.00

S. Total cuantum prestații de asig. sociale de suportat din FAAMBPCL (L 346/2002, mod și compl)

S1. Ind.pt incap. temporară de muncă datorată accidentelor de muncă și bolilor profesionale

S2. Ind. pt. trecerea temporară în alt loc de muncă datorată accidentelorde muncă și boli profesionale.

S3. Ind. pt. red. timp lucru datorată accidentelor muncă și bolilor profesionale.

S4. Ind. pe durata cursurilor de calificare și reconversie profesională

T. Contrib. la asig. de sănătate cf. Legii 95/2006, art. 260, alin.3. Total 0.00.

U. Contribuția pentrru concedii și indemnizații cf. art.6, alin.(7) din OUGnr.158/2005

mod. și compl. din FFAMBP 0.00

V. Contribuție de asigurări pt. accidente de muncă și boli profesionale. De virat.(L 346/2002, mod și compl) 13.00

W. Adresa angajator:

Localitate Comuna Sărățeni, Strada ……………………………………………

Nr …………., Bl……….Sc…..Et…..Ap…….Telefon……………………………….

Județ Ialomița, Sector-….., E-mail………………………………………………….

Sub sancțiunile aplicate falsului în acte publice, decal că am examinat acestă declarație și în conformitate cu informațiile furnizate , o declar corectă și completă.

Numele P. Prenumele C

Funcția DG Nr total file din anexa 1.1 2.

(director egenral sau altă persoană atorizată)

Anexa 1.1.

Declarații CAS Luna Octombrie An 2009

Anexa 1.2/ Fata

Tip declarație ………………… Data stabilită pentru lichidarea drepturilor salariale: zi 25 luna 10 an 2009. COD CAEN………………

A.Denumire angajator SC. DAGIMA SRL , CNP …………………………………………………..

B. CUI (Cod fiscal) 16382810, C. Nr.Inreg. Reg. Comerț. J21/189/2004; Nr. Mediu asigurați 6.00

E. Total fond salarii brute realizate- 3468.00 din care:

F. În condiții normale de muncă 346800

G. În condiții deosebite de muncă 0 .00

H. În condiții speciale de muncă 0.00

I. Total bază de calcul a contrib. BASS aferentă ind.cf.OUG 158/2005 0 din care:

J. În condiții normale de muncă 0.00

K. În condiții deosebite de muncă 0.00

L. În condiții speciale de muncă 0.00

M. Total constrib. Ind. De asigurări sociale de virat 365.00

N. Total CAS datorată de angajator cf. LG 19/2000 721.00

O. Total CAS angajator cf OUG / 2005 modificată și completată 0.00

P. Ajutoare de deces de suportat din Bugetul Asigurărilor sociale de stat nr.cazuri0 suma 0.

Q. Total CAS angajator de virat 721.00

R. Contrib. de asig. pentru accidente muncă șiboli profesionale datorată ded angajator (L 346/2002 modificată și completată) datorează : Da/Nu procent 0.400% suma 14.00

S. Total cuantum prestații de asig. sociale de suportat din FAAMBPCL (L 346/2002, mod și compl)

S1. Ind.pt incap. temporară de muncă datorată accidentelor de muncă și bolilor profesionale

S2. Ind. pt. trecerea temporară în alt loc de muncă datorată accidentelorde muncă și boli profesionale.

S3. Ind. pt. red. timp lucru datorată accidentelor muncă și bolilor profesionale.

S4. Ind. pe durata cursurilor de calificare și reconversie profesională

T. Contrib. la asig. de sănătate cf. Legii 95/2006, art. 260, alin.3. Total 0.00.

U. Contribuția pentrru concedii și indemnizații cf. art.6, alin.(7) din OUGnr.158/2005

mod. și compl. din FFAMBP 0.00

V. Contribuție de asigurări pt. accidente de muncă și boli profesionale. De virat.(L 346/2002, mod și compl) 14.00

W. Adresa angajator:

Localitate Comuna Sărățeni, Strada ……………………………………………

Nr …………., Bl……….Sc…..Et…..Ap…….Telefon……………………………….

Județ Ialomița, Sector-….., E-mail………………………………………………….

Sub sancțiunile aplicate falsului în acte publice, decal că am examinat acestă declarație și în conformitate cu informațiile furnizate , o declar corectă și completă.

Numele P. Prenumele C

Funcția DG Nr total file din anexa 1.1 2.

(director egenral sau altă persoană atorizată

Anexa 1.1.

Initiala

DECLARATIE

fiscala privind stabilirea comisionului

luna noiembrie 2008

Date de identificare ale angajatorului

Stare de faliment: Nu.

Date privind comisionul datorat:

* se completeeaza cu numarul de salariati ai angajatorului ale caror contracte individuale de munca sunt in vigoare in ultima zi a lunii pentru care se depune declaratia fiscala. Numarul de salariati va cuprinde si salariatii ale caror contracte individuale de munca sunt suspendate in ultima zi pentru care se depune declaratia fiscala.

** se completeaza cu suma repreezentand cheltuiala cu salarii din luna pentru care se depune declaratia, inclusiv concediile medicale platite din fondul de salarii al angajatorului, astfel cum redzulta din statul de plata al acestuia.

Prezenta declaratie constituie titlul de creanta si instiintare de plata dela data depunerii/transmiterii la inspectoratul teritorial de munca, in conditiile legii.

Prezenta declaratie devine titlul executoriu in conditiile legii.

Sub sanctiunile aplicate falsului in declaratii declar ca am examinat aceasta declaratie si in conformitate cu informatiile furnizate, o declar corecta si completa.

Numele Prenumele Data ……………………

Functia/ Calificarea Stampila si semnatura

Initiala

DECLARATIE

fiscala privind stabilirea comisionului

luna noiembrie 2009

Date de identificare ale angajatorului

Stare de faliment: Nu.

Date privind comisionul datorat:

* se completeeaza cu numarul de salariati ai angajatorului ale caror contracte individuale de munca sunt in vigoare in ultima zi a lunii pentru care se depune declaratia fiscala. Numarul de salariati va cuprinde si salariatii ale caror contracte individuale de munca sunt suspendate in ultima zi pentru care se depune declaratia fiscala.

** se completeaza cu suma repreezentand cheltuiala cu salarii din luna pentru care se depune declaratia, inclusiv concediile medicale platite din fondul de salarii al angajatorului, astfel cum redzulta din statul de plata al acestuia.

Prezenta declaratie constituie titlul de creanta si instiintare de plata dela data depunerii/transmiterii la inspectoratul teritorial de munca, in conditiile legii.

Prezenta declaratie devine titlul executoriu in conditiile legii.

Sub sanctiunile aplicate falsului in declaratii declar ca am examinat aceasta declaratie si in conformitate cu informatiile furnizate, o declar corecta si completa.

Numele Prenumele Data ……………………

Functia/ Calificarea Semnatura si stampila

Declarații privind obligațiile la Bugetul Asigurărilor de Șomaj 2008

Anexa 2

Tip declarație ………………. luna …….07……… an ………2008……..

Denumire angajator …………………… COD CAEN …………….

Cod Fiscal 16382810 ………………….., CNP ………., Cod fiscal Anterior …………., CNP anterior……………

………………………………………………………………………………………………………………………..

Localitate Comuna Sărățeni, Strada ……………………………………………Nr …………., Bl……….Sc…..Et…..Ap…….Telefon……………………………….Județ Ialomița, Cod Poștal 123568, Sector-….., E-mail………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………

Persoană autorizată Numele ……………………Prenumele……………………Funcția……………

………………………………………………………………………………………………………………………….

Fond salarii brute realizate 1(1%) 1734 Contrib. datorată de angajator 1 17

Fond salarii brute realizate 2(1.25%) 0.00 Contrib. datorată angajator 2 –

Contrib.datorate de asigurați 9

…………………………………………………………………………………………………………………………

Subvenții cf art. 80 din Legea nr 76/2002 cu modificările și completările ulterioare

Subvenții cf art. 85 din Legea nr 76/2002 cu modificările și completările ulterioare

Subvenții cf art. 7, alin. (3) din OUG 56/2001 cu modificările și completările ulterioare

Subvenții în baza legii nr.116/2002 și a Normelor metodologice aprobate prin H.G . nr. 1.149/2002

Reduceri ale contribuției datortaă de angajator cf. art.93 și art. 94 din Legea nr 76/2002.

Subvenții conform art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea 279/2005

Subvenții conform art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea 279/2005

Subvenții conform art. 1alin. (1) din Legea 72/2007

Scutiri de la plată

Rest plată 17

Rest încasat 0

Subvenții și reduceri

Total 0

………………………………………………………………………………………………………………………………

Nr. Înregistrați 4 Nr. Asigurați 4 Nr. Asigurați de tip 2 0

Adresă mail pentru transmitere fișiere ……………………………………………………………………..

Anexa 1 2008

Declarații privind obligațiile la Bugetul Asigurărilor de Șomaj 2009

Anexa 2

Tip declarație ………………. luna …….07……… an ………2009……..

Denumire angajator …………………… COD CAEN …………….

Cod Fiscal 16382810 ………………….., CNP ………., Cod fiscal Anterior …………., CNP anterior……………

………………………………………………………………………………………………………………………..

Localitate Comuna Sărățeni, Strada ……………………………………………Nr …………., Bl……….Sc…..Et…..Ap…….Telefon……………………………….Județ Ialomița, Cod Poștal 123568, Sector-….., E-mail………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………

Persoană autorizată Numele ……………………Prenumele……………………Funcția……………

………………………………………………………………………………………………………………………….

Fond salarii brute realizate 1(1%) 3526 Contrib. datorată de angajator 1 18

Fond salarii brute realizate 2(1.25%) 0.00 Contrib. datorată angajator 2 –

Contrib.datorate de asigurați 18

…………………………………………………………………………………………………………………………

Subvenții cf art. 80 din Legea nr 76/2002 cu modificările și completările ulterioare

Subvenții cf art. 85 din Legea nr 76/2002 cu modificările și completările ulterioare

Subvenții cf art. 7, alin. (3) din OUG 56/2001 cu modificările și completările ulterioare

Subvenții în baza legii nr.116/2002 și a Normelor metodologice aprobate prin H.G . nr. 1.149/2002

Reduceri ale contribuției datortaă de angajator cf. art.93 și art. 94 din Legea nr 76/2002.

Subvenții conform art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea 279/2005

Subvenții conform art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea 279/2005

Subvenții conform art. 1alin. (1) din Legea 72/2007

Scutiri de la plată

Rest plată 18

Rest încasat 0

Subvenții și reduceri

Total 0

………………………………………………………………………………………………………………………………

Nr. Înregistrați 6 Nr. Asigurați 6 Nr. Asigurați de tip 2 0

Adresă mail pentru transmitere fișiere ……………………………………………………………………..

Anexa 1

Declaratii pentru Fondul de Sanatate (FNUASS)

Centralizator (Anexa 2c)

Luna 3 An 2008

Casa de asigurari de sanatate IALOMITA

Denumire angajator SC …………………….SRL

CUI(Cod fiscal) 16382810 Nr. inreg . Reg. Comert J21/189/2004;

Contributie angajator Contributie angajati

Suma datorata- luna curenta 33.00 Suma datorata-luna curenta 0.00

Suma virata- luna curenta 33.00 Suma virata- luna curenta 0.00

Reprezentant legal

Numele ………………………………. Prenumele …………………………………….

Date despre casa de asigurari de sanatate, pentru contact

Localitate Slobozia Strada Matei Basarab Nr. 175 Judet Ialomita Tel. 0243/231665

Asigurati si coasigurati (Anexa 2a si 2b)

Declaratii pentru Fondul de Sanatate (FNUASS)

Centralizator (Anexa 2c)

Luna 3 An 2009

Casa de asigurari de sanatate IALOMITA

Denumire angajator SC …………………….SRL

CUI(Cod fiscal) 16382810 Nr. inreg . Reg. Comert J21/189/2004;

Contributie angajator Contributie angajati

Suma datorata- luna curenta 32.00 Suma datorata-luna curenta 0.00

Suma virata- luna curenta 32.00 Suma virata- luna curenta 0.00

Reprezentant legal

Numele ………………………………. Prenumele …………………………………….

Date despre casa de asigurari de sanatate, pentru contact

Localitate Slobozia Strada Matei Basarab Nr. 175 Judet Ialomita Tel. 0243/231665

Asigurati si coasigurati (Anexa 2a si 2b)