Politica Externa a Romaniei
Politica Externă a României
Relațiile diplomatice România – Republica Federativă Brazilia
Cultură și infracționalitate română în São Paulo
CUPRINS:
Introducere
Cap I. Prezentarea generală a României, Republicii Federative Brazilia și a statului și capitalei São Paulo
Cap I. 1. România. Prezentare generală. Context istoric prezent
I.1.1. Introducere
I.1.2. Descrierea generală a țării
I.1.2.1. Numele oficial al țării. Drapel. Simbolistică
I.1.2.2. Teritoriul și organizarea administrativă a României
Sistemul de guvernare
Moneda
Principalele organizații internaționale din care face parte România
Suprafața și provincii administrative
Capitala. Cele mai mari orașe
Minoritățile etnice și cultele religioase din România
Cap I. 2. Brazilia. Prezentare generală. Context istoric prezent
I.2.1. Introducere
I.2.2. Descrierea generală a țării
I.1.2.1. Numele oficial al țării. Drapel. Simbolistică
Steag și stemă
Motto
Simbolistică
I.2.2.2. Teritoriul și organizarea administrativă a Braziliei
Sistemul de guvernare
Moneda
Principalele organizații internaționale din care face parte Brazilia
Suprafața și provincii administrative
Patriotismul și simbolul verde-amarelo
Capitala. Cele mai mari orașe
I.2.2.3. Populația braziliană. Diversitate demografică și multiculturalismul
Populația
Etniile din Brazilia
Limba oficială
Cultele religioase
I. 2.3. Statul São Paulo. Prezentare generală
Cap. II. Activitați diplomatice româno-braziliene. Istorie și contemporaneitate
Cap. II.1. Istoria relațiilor diplomatice România-Brazilia
Cap. II.2. Activități diplomatice și economice actuale. Obiective comune și cadrul de desfășurare
Relații economice
Acorduri și tratate semnate între România Brazilia
Cap. II.3. Misiuni diplomatice în cele două state
II.3.1. Misiuni diplomatice braziliene în România
II.3.1. Misiuni diplomatice române în Brazilia
Consulate onorifice
Cap. III. Prezența oficială a României în São Paulo. Trecut cu inițiative, prezent cu activitate restrânsă, promisiuni incerte de viitor
III.1. De ce São Paulo?
Paulista vs. Paulistano – mândria de a fi din São Paulo
São Paulo – oraș Alfa, monument al urbanizării exponențiale necontrolate
Istoria migrației românești în São Paulo. Hanul Imigranților
III.2 Reprezentații oficiale românești în São Paulo.
Biroul Comercial Român
Cap IV. Cultura și infracționalitatea română în São Paulo
Cap. IV.1. Cultura română în Brazilia și São Paulo
Legende românești în São Paulo. Punți culturale România – Brazilia
Limba română în cadrul Universității din São Paulo (USP
Cursuri de limba română în São Paulo
Traducători/Interpreți de română-portugheză în São Paulo
Rua Bucareste. Vila Buarque. Guarujá
Cap. IV.2. Infracționalitatea română în São Paulo
IV.2.1 Traficul de droguri, filmele cu favele, mirajul unei țări a fără-de-legii
Cărăușii – As mulas (port.) – The mules (engl
IV.2.2. Românii din Penitenciarul Cabo PM Marcelo Pires da Silva (Itaí). Româncele din Penitenciarul de femei din São Paulo.
Viața în Itaí și în penitenciarul de femei din São Paulo
Serviciile consulare române și informarea deținuților
Cap V. Potențialul României în São Paulo. O instiuție – o revoluție
V.1. Puternica reprezentare în São Paulo, un potențial succes economic și cultural de lungă durată
V.1.1. Direcțiile de dezvoltare ale României în São Paulo – Cultură
Exemplul Centrului Cultural Braziliano-Turc (CCBT
Festivalul românesc de film. Festivalul tradițiilor românești
Departamentul de Limba Română – USP
Traduceri de cărți românești de interes, în portugheză
Vânzare de produse românești. Participări la festivalurile minorităților
Cursuri de limba română. Servicii de traducător/interpret
V.1.2 Direcțiile de dezvoltare ale României în São Paulo – Protecția cetățenilor români din São Paulo. Infracționalitate și prevenirea ei
V.2. O instituție – o revoluție. Centrul Cultural Român în São Paulo cu funcție de Consulat Onorific
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Politica Externă a României – Relațiile diplomatice România – Republica Federativă Brazilia
Introducere:
Secolul XXI a debutat cu restabilirea unei noi ordini mondiale atât din punct de vedere economic cât și din cel politic. Marile state au fost cutremurate de crize neașteptate datorate evenimentelor de la 11 Septembrie 2001, criza economica începută odată cu căderea giganților financiari americani, urmate de “Primăvara Arabă”. În urma acestor evenimente de pe scena mondială și-a făcut apariția grupul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), statele înainte considerate în dezvoltare, care și-au accelerat creșterea economică într-un ritm neașteptat și au fost declarate economii emergente. Odată cu această dezvoltare economică neașteptată, statele deja membre ale UE și întreaga lume și-a îndreptat atenția asupra lor și și-au redefinit politicile externe din aceste zone.
Propun în lucrarea de față o descriere a evoluției relațiilor de politică externă ale României cu Republica Federativa Brazilia, cu focus pe două direcții de interes din punctul de vedere al reprezentanței diplomatice române în acest spațiu: lipsa promovării culturii române în cel mai mare centru economic din Brazilia – São Paulo și infracționalitatea română în continuă creștere din același stat. În urma acestei analize se dorește evidențierea unor propuneri de luat în calcul pentru rezolvarea celor două probleme enunțate mai sus, cu rezultate pozitive pe termen lung în stabilirea unor relații durabile și concrete între cele două state.
Primul capitol al lucrării descrie cele doua state, România și Brazilia cât și cel mai mare centrul economic și cultural al Americii de Sud – São Paulo. Cel de-al doilea capitol ilustrează istoria dezvoltării relațiilor externe între cele două țări, misiunile diplomatice române și braziliene de pe teritoriile celor două state, cât și relațiile diplomatice dezvoltate în prezent între România și Brazilia, obiectivele comune și cadrul de desfășurare al acestora. În al treilea capitol este prezentat centrul economic SÃO PAULO, reprezentațiile române din acest spațiu și este evidențiată necesitatea de promovare a culturii române și scăderii ratei infracționalității desfășurate de conaționalii noștri în această zonă. Următorul capitol expune potențialele direcții de dezvoltare a relațiilor externe România – Brazilia, din punctul de vedere al celor două tematici propuse, în spațiul São Paulo și în ultimul capitol este expusă o soluție globală pe termen lung, în acest spațiu, cu multiple direcții de dezvoltare, ale cărei rezultate vor fi enumerate pe bazele acestui studiu.
Tema aleasă, dezvoltarea relațiilor externe România – Brazilia, face parte din direcțiile de dezvoltare ale Ministerului Afacerilor Externe împreuna cu guvernul României, pentru perioada 2013 – 2016, publicate în data de 14 ianuarie 2013 pe pagina oficiala a MAE, menționând următoarele paragrafe, pe care cercetarea de față își va baza ipotezele:
„Consolidarea parteneriatelor pe care România le-a dezvoltat în ultimii ani și promovarea de noi parteneriate, pentru eficientizarea acțiunii diplomatice în context european si global. În acest sens, se vor avea în vedere tarile BRIC, respectiv Brazilia, Rusia, India, China, state din regiunea extinsă a Mării Negre, inclusiv Caucazul de Sud, Asia și în special Asia Centrală, precum și alte state din G 20.”
„Așadar, se va intensifica și se va pune accent pe colaborarea cu Institutul Cultural Român care acum are o rețea relevantă de institute în diferite metropole ale lumii și se vor consolida legăturile dintre autoritățile române și personalitățile românești care trăiesc peste hotare. Vom facilita încheierea de acorduri durabile de cooperare cu universități de prim plan, cu administrații locale aflate în cooperare cu țara noastră, cu edituri și publicații de referință, cu biblioteci consacrate, cu instituții de mare pondere și cu personalități de la fața locului. Implicit, vom cultiva relațiile cu elitele românești, promovându-le, astfel, ca modele.”
Guvernul României va acționa pentru asigurarea protecției și susținerea intereselor cetățenilor săi, pentru consolidarea credibilității și respectabilității internaționale ale României. În acest scop, un obiectiv principal este concentrarea tuturor eforturilor de acțiune diplomatică pentru protejarea și promovarea intereselor naționale ale României și ale cetățenilor ei din punct de vedere politic, de securitate, economic, social și cultural.
Acest studiu este o cercetare calitativă și metodele abordate sunt ancheta, interviul individual, și obeservația în teren. Dat fiind faptul că subiecții intervievați cȃt și unele surse, nu au dorit să își dezvăluie numele, le vom păstra anonime sau vom folosi pseudonime.
Pentru ca parcurgerea lucrării să fie mai facilă, în cazul referirilor la Republica Federativă Brazilia vom folosi denumirea generică de Brazilia.
Cap I. Prezentarea generală a României, Republicii Federative Brazilia și a statului São Paulo cu focus pe centrul cultural și economic din capitala São Paulo.
Cap I. 1. România. Prezentare generală. Context istoric prezent.
I.1.1.Introducere
România, micul nostru stat din estul Europei, este un spațiu cu numeroase particularități, unele reminiscențe ale diverselor culturi care l-au traversat, altele rămase de la culturile care l-au întemeiat, toate acestea conferindu-i o imagine de diversitate și multiculturalitate.
În urma tuturor acestor perioade istorice tumultuoase, ne-am format ca fiind singura țară vorbitoare a unei limbi latine, din acest spațiu, și în care se mai regăsesc urme ale altor cinci idiomuri. Suntem o țară care a fost mereu cucerită dar niciodată nu a fost asimilată total.
Influențele lingvistice, gastronomice, arhitecturale și lipsa unui „pattern” fizionomic al românilor ar trebui să trezească mândria unei apartenențe la o cultură foarte specială, care ne face atât de adaptabili și toleranți ca și popor. Nu numai acești factori și-au pus amprenta pe personalitatea colectivă românească dar și regimurile politice din acest teritoriu, îndeosebi lunga perioadă de tiranie comunistă.
I.1.2. Descrierea generală a țării
Fig. 1. Harta topografică a României
România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Are frontiere cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește în partea de sud-est.
I.1.2.1 Nume oficial al țării. Drapel. Simbolistică.
Statul nostru are denumirea oficială de România și imnul este Deșteaptă-te, române!, cu versuri scrise de poetul Andrei Mureșeanu.
Tricolorul este format din culorile roșu, galben și albastru. Legenda formării tricolorului național, născută după 1860, susține că acest s-a format prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei și al Țării Românești, probabil din dorința de a împăca pe toată lumea în privința alegerii steagului revoluționar muntean de la 1848 ca drapel al întregii Românii. Această legendă a fost favorizată și de potrivirea coloristică a drapelelor atribuite celor două principate române de la acel moment (roșu și albastru pentru Moldova și albastru și galben pentru Țara Românească)
I.1.2.2. Teritoriul și organizarea administrativă a României.
Sistemul de guvernare
Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze, și a fost ratificată la data de 8 decembrie, 1991. Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, ute hotare. Vom facilita încheierea de acorduri durabile de cooperare cu universități de prim plan, cu administrații locale aflate în cooperare cu țara noastră, cu edituri și publicații de referință, cu biblioteci consacrate, cu instituții de mare pondere și cu personalități de la fața locului. Implicit, vom cultiva relațiile cu elitele românești, promovându-le, astfel, ca modele.”
Guvernul României va acționa pentru asigurarea protecției și susținerea intereselor cetățenilor săi, pentru consolidarea credibilității și respectabilității internaționale ale României. În acest scop, un obiectiv principal este concentrarea tuturor eforturilor de acțiune diplomatică pentru protejarea și promovarea intereselor naționale ale României și ale cetățenilor ei din punct de vedere politic, de securitate, economic, social și cultural.
Acest studiu este o cercetare calitativă și metodele abordate sunt ancheta, interviul individual, și obeservația în teren. Dat fiind faptul că subiecții intervievați cȃt și unele surse, nu au dorit să își dezvăluie numele, le vom păstra anonime sau vom folosi pseudonime.
Pentru ca parcurgerea lucrării să fie mai facilă, în cazul referirilor la Republica Federativă Brazilia vom folosi denumirea generică de Brazilia.
Cap I. Prezentarea generală a României, Republicii Federative Brazilia și a statului São Paulo cu focus pe centrul cultural și economic din capitala São Paulo.
Cap I. 1. România. Prezentare generală. Context istoric prezent.
I.1.1.Introducere
România, micul nostru stat din estul Europei, este un spațiu cu numeroase particularități, unele reminiscențe ale diverselor culturi care l-au traversat, altele rămase de la culturile care l-au întemeiat, toate acestea conferindu-i o imagine de diversitate și multiculturalitate.
În urma tuturor acestor perioade istorice tumultuoase, ne-am format ca fiind singura țară vorbitoare a unei limbi latine, din acest spațiu, și în care se mai regăsesc urme ale altor cinci idiomuri. Suntem o țară care a fost mereu cucerită dar niciodată nu a fost asimilată total.
Influențele lingvistice, gastronomice, arhitecturale și lipsa unui „pattern” fizionomic al românilor ar trebui să trezească mândria unei apartenențe la o cultură foarte specială, care ne face atât de adaptabili și toleranți ca și popor. Nu numai acești factori și-au pus amprenta pe personalitatea colectivă românească dar și regimurile politice din acest teritoriu, îndeosebi lunga perioadă de tiranie comunistă.
I.1.2. Descrierea generală a țării
Fig. 1. Harta topografică a României
România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Are frontiere cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește în partea de sud-est.
I.1.2.1 Nume oficial al țării. Drapel. Simbolistică.
Statul nostru are denumirea oficială de România și imnul este Deșteaptă-te, române!, cu versuri scrise de poetul Andrei Mureșeanu.
Tricolorul este format din culorile roșu, galben și albastru. Legenda formării tricolorului național, născută după 1860, susține că acest s-a format prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei și al Țării Românești, probabil din dorința de a împăca pe toată lumea în privința alegerii steagului revoluționar muntean de la 1848 ca drapel al întregii Românii. Această legendă a fost favorizată și de potrivirea coloristică a drapelelor atribuite celor două principate române de la acel moment (roșu și albastru pentru Moldova și albastru și galben pentru Țara Românească)
I.1.2.2. Teritoriul și organizarea administrativă a României.
Sistemul de guvernare
Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze, și a fost ratificată la data de 8 decembrie, 1991. Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este de republică semiprezidențială. Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale. Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Președintele României este Traian Băsescu, investit cu mandat până în Septembrie 2014.
Ministrul de Externe al României este Titus Corlățeanu.
Un pas major făcut de România a fost integrarea în Uniunea Europeană din 2007, care a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării.
Moneda
Moneda României este 1 RON = 100 Bani
Principalele organizații internaționale din care face parte România
România face parte din numeroase organizații internaționale, cum ar fi: NATO, Banca Mondiala, Fondul Monetar Internațional (IMF), Organizația Mondiala a Comerțului (WTO), Uniunea Europeană (EU), Acordul de Liber Schimb Central-European (CEFTA), Agenția Internațională pentru Energia Atomică (AIEA), Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială, Centrul Regional SECI pentru Combaterea Infracționalității Transfrontaliere, NATO, Consiliul Europei, Corporația Financiară Internațională (IFC), ONU, Organizația Internațională a Francofoniei, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică (GUAM), OSCE etc.
Suprafața și provincii administrative.
România are o suprafață de 238.391 km², și o densitate demografică de 80 de locuitori/km².
România este organizată în județe, care sunt unitățile administrative conduse de un consiliu județean și un prefect. Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local. România are 41 de județe plus municipiul-capitală București, care are un statut similar cu acela de județ. Un județ are, în medie, o suprafață de 5 800 km² și o populație de 500 000 de locuitori.
Capitala. Cele mai mari orașe.
Capitala României este orașul București este considerat municipiu, singurul care nu face parte din niciun județ. Nu are consiliu județean, dar are un prefect. Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general. Fiecare din cele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local.
Principalele orașe din România sunt descrise în tabelul de mai jos:
Fig. 2 – Institutul Național de Statistică, Recensământul populației și al locuințelor – martie 2002 (conform structurii administrativ-teritoriale de la 7 ianuarie 2008)
Minoritățile etnice și cultele religioase din România.
Numărul de locuitori al României este de 19.042.936, stabilit în urma recensământului din 2011. Principalul grup etnic al statului îl formează românii. Ei reprezintă, conform recensământului din același an, 89,5% din numărul total al populației. După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,6% din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 300 000 de cetățeni. După datele oficiale, în România trăiesc 535 250 de romi. Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croați-lor, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor. Grupul german a scăzut semnificativ, din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930, în prezent rămânând aproximativ 60 000. De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei, însă la recensământul din 2011 au fost înregistrați numai 6 179.
Religia este o foarte prezentă în viața românilor, Biserica Ortodoxă Română fiind instituția religioasă cu cel mai mare număr de credincioși. Biserica Ortodoxă, cu tradiții de aproape două milenii, are rădăcini adânci în domeniul cultural și social din România. Ea este o biserică autocefală care se află în comuniune cu celelalte biserici ortodoxe. Cea mai mare parte a populației României, respectiv 86,7%, s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă, conform recensământului din 2011. Ponderea comunităților religioase aparținătoare altor culte creștine este: romano-catolici (4,7 %), reformați (3,7 %), penticostali (1,5 %) și români uniți (0,9 %). Astfel, populația creștină din România reprezintă 99,3% din totalul populației țării. În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari. De asemenea, la recensământul din 2011, în România existau 6 179 de persoane de religie mozaică, 21 349 de atei sau persoane fără religie și 11 734 de persoane care nu și-au declarat religia.
Cap I. 2. Brazilia. Prezentare generală. Context istoric prezent.
I.2.1.Introducere.
O faimoasă zicală braziliană este: Brasil não é um pais, é um continente! (trad. în limba română: Brazilia nu este o țară, e un continent!) Nimic mai adevărat luând în calcul dimensiunile acesteia, populația cât și resursele naturale.
De asemenea, Brazilia nu este o țară a viitorului, ci una a prezentului, în care creșterea și dezvoltarea economică a venit neașteptat, în momentul în care pe celelalte continente criza post 2001 își făcea apariția. Brazilia a evoluat enorm în ultimii 10 ani și s-a impus ca o mare putere pe toate scenele internaționale: economică, politică, culturală, etc. Este observată marea deschidere pe piața mondială prin dezvoltarea comerțului regional și reducerea restricțiilor comerciale. Progresele sale pot fi văzute și pe plan național unde nivelul de trai a crescut simțitor, diferențele sociale fiind diminuate prin eficientizarea distribuției veniturilor, având ca efect pozitiv apariția unei clase de mijloc foarte puternic reprezentată. În sectorul privat, firmele investesc enorm în tehnologie și oferta de locuri de muncă este în continuă creștere. Guvernul implementează reforme, programe de macrostabilizare, liberalizare a prețurilor, privatizare și liberalizare a comerțului internațional. Pe piața energetică mondială, Brazilia ocupă unul din primele locuri, datorită hidro-centralei de la Itaipu care este a doua ca mărime din lume din punct de vedere al energiei generate și are mari intenții de dezvoltare a acestui sector prin proiectul de construcție a unei noi hidro-centrale, a treia ca mărime din lume, în zona de nord, cea amazoniană, în localitatea Belomonte. În plan cultural, Brazilia a obținut aprobarea pentru desfășurarea celui de-al 20-lea Campionat Mondial de Fotbal din 2014 în Rio de Janeiro cât și ediția din 2016 a Jocurilor Olimpice, în același oraș. Din punct de vedere economic, statul și orașul São Paulo ocupă primul loc din America de Sud, concentrând în spatiul său cele mai multe sedii de firme din Brazilia, fiind cel mai mare producător de suc de portocale, cafea, fructe, soia, trestie de zahăr și având un aport de 33.2% din PIB-ul național. Educația din acest spațiu ocupă deasemenea primul loc în topul universităților din America de Sup datorită Universității São Paulo.
I.2.2. Descrierea generală a țării
Brazilia este a 6-a putere economică mondială conform Produsului Intern Brut. În prezent Brazilia se situează printre primele 20 țări exportatoare din lume și este apreciată ca o țară cu mare potențial, care alături de Rusia, India, China, South Africa, formează grupul BRICS, al țărilor emergente. Politica externă adoptată de către Brazilia prioretizeaza alianțele dintre țările în curs de dezvoltare și încurajează negocierile cu țările dezvoltate.
I.2.2.1 Nume oficial al țării. Drapel. Simbolistică.
República Federativa do Brasil – Republica Federală a Braziliei
Steag și stemă:
Motto: „Ordem e Progresso”. Ordinea ca și principiu de bază și progresul ca și obiectiv.
Simbolistică: Verde-amarelo (verde-galben) este simbolul național, la fel cum pentru români este tricolorul. Verdele steagului simbolizează pădurea amazoniană și galbenul bogățiile aurifere ale țării. Centrul albastru este bolta cerească cu douăzeci și șapte de stele de mărimi diferite, care reprezintă statele Republicii Federative Brazilia. Bolta cerească este brăzdată de o linie curbă albă pe care este scris cu verde „Ordem e Progresso”, motto-ul Braziliei.
I.2.2.2. Teritoriul și organizarea administrativă a Braziliei.
Brazilia este situată în partea central-estică a Americii de Sud. Ea este a 5-a țară ca întindere (după Rusia, Canada, Statele Unite și China) și a 6-a putere economică mondială. Țara este traversată de: Ecuator (statele Amazonas, Roraima, Pará și Amapá) și de Tropicul Capricornului în São Paulo. Ecuador și Chile sunt singurele țări din America de Sud cu care Brazilia nu are granița comună, având 10 vecini: Guyana Franceză, Surinam, Guyana, Venezuela, Columbia, Bolivia, Peru, Uruguay, Paraguay și Argentina.
Sistemul de guvernare
Conform constituției din 1988, Brazilia este o republică federativă prezidențială.
Puterea executivă este exercitată de președintele Republicii, care cumulează funcția de șef al statului cu cea de șef al guvernului. Este ales pentru un mandat de patru ani și poate fi reales consecutiv maxim două mandate. Actualul președinte al Braziliei este Dilma Rousseff fost membru al Partidului Muncitorilor, PT (Partido dos Trabalhadores), investită în funcție la date de 1 Ianuarie 2011. Puterea legislativă este reprezentată de Congresul Național, împărțit în două camere — Camera Deputaților cu mandat de patru ani și Senatul, ai cărui membri au un mandat pe o perioadă de opt ani. Puterea judecătorească este exercitată de curți și tribunale. Instanța superioară a puterii judecătorești este Tribunalul Federal Suprem, compus din unsprezece judecători numiți de președinte cu aprobarea Senatului. Ministrul de externe este Antônio de Aguiar Patriota investit în funcție la date de 1 Ianuarie 2011.
Moneda
Moneda oficială este: Realul (R$) 1 real (R$) = 100 centavos = 1.65 RON
Principalele organizații internaționale din care face parte Brazilia:
Brazilia este mebru al următoarelor organizații internaționale: Națiunile Unite (UN), Organizația Mondială a Comerțului (WTO), Mercosur (Piața Comună a Sudului), OAS (Organizația Statelor Americane), CPLP (Comunitatea Țărilor Vorbitoare de Limbă Portugheză), ALADI (Asociația Latino – Americană de Integrare), OTCA (Organizația Tratatului de Cooperare Amazon), CSN (Societatea Statelor Sudamericane) etc.
Suprafața și provincii administrative
Suprafața : Cu cei 8.511.965 km² ai săi, Brazilia este cea mai mare țară din America Latină, acoperind 47,3% din suprafața acestui continent. Dimensiunea maximă de la nord la sud este de 4395 km, iar de la est la vest de 4319 km. Coasta atlantică a Braziliei are o lungime de 7367 km. Conform surselor IBGE suprafața totală, incluzând și insulele, este de 8.547.000. km2
fig nr. 3 – Harta politică a Braziliei
Provincii administrative: Imensul teritoriu al Braziliei este împărțit în 26 de state și un district federal : Acre, Alagoas, Amapá, Amazonas, Bahia, Ceará, Distrito Federal*, Espirito Santo, Goiás, Maranhão, Mato Grosso, Mato Grosso do Sul, Minas Gerais, Pará, Paraíba, Paraná, Pernambuco, Piauí, Rio de Janeiro, Rio Grande do Norte, Rio Grande do Sul, Rondônia, Roraima, Santa Catarina, São Paulo, Sergipe, Tocantins.
Patriotismul și simbolul verde-amarelo (verde-galben): Deși brazilienii nu se recunosc ca fiind patrioți, odată ajuns în acest spațiu este ușor de identificat mândria populației de a aparține acestei țări și mai ales acestei culturi tropicale, marcată de multe particularități unice în lume: diversitatea culturală, cea etnică, toleranța cetățenilor față de diversele etnii, rase, minorități sexuale, religie, vasta cultură muzicală care este un amestec al tuturor stilurilor, având influențe africane, europene, asiatice, nord-americane cât și dezvoltarea accelerată a urbanului în detrimentul ruralului, însă cu o amplă păstrare a tradițiilor, acestea fiind transferate în spațiul orașelor.
Pentru a argumenta această trăsătură definitorie a poporului brazilian, patriotismul, este de ajuns să ne uităm în fiecare parc, spațiu deschis, pe fiecare edificiu important, și să vedem arborate steagurile naționale. De asemenea, există o mare varietate de obiecte promoționale braziliene în culorile naționale verde-galben care se vând pe străzi și în diferite magazine. Acestea nu sunt cumpărate numai de turiști ci și de cetățeni ai țării care au mereu asupra lor obiecte în aceste culori: brelocuri, tricouri, adezive pe auto-mobile etc.
Fig. 4: Congresul Național al Braziliei, Podul Juscelino Kubitschek, Axa Monumentală, Palatul Alvorada și Catedrala din Brasilia
Capitala și cele mai mari orașe
Capitala: Orașul Brasilia. Operă a președintelui Juscelino Kubitschek de Oliveira și a arhitectului Oscar Niemeyer.
Povestea acestei capitale create artificial a fost un vis al lui Juscelino Kubitschek cunoscut în Brazilia ca JK, fost președintele Braziliei în perioada 1956- 1961. Kubitschek a fost una din personalitățile braziliene care a militat pentru modernizarea țării sale, el fiind unul dintre inițiatorii fondării orașului Brasilia, actuala capitală a statului. Sătui de disputarea locației capitalei între marile orașe São Paulo, Rio de Janeiro și Salvador Bahia, în 1956 este adoptată demararea construcției noului oraș-capitală, în centrul țării, într-o zonă pustie și aridă, unde urmează să fie concentrată toată puterea legislativă și administrativă federală a Braziliei. Astfel, este încheiat eternul conflict între supremația marilor orașe. Această idee este visul oricăror arhitecți: construirea de la zero a unui oraș ce urma să devină noua capitală a Braziliei. Ca arhitect al edificiilor este ales Oscar Niemeyer, deja celebru pentru adoptarea liniilor curbe în arhitectură, în colaborare cu Lucio Costa care crează planul urbanistic și cu celebrul Roberto Burle Marx pentru partea peisagistică. Brasília este construită în 41 de luni, din 1956 până în 21 Aprilie 1960, când a fost oficial inaugurată. În doar câteva luni este desenat un mare număr de clădiri rezidențiale, comerciale și guvenamentale. Printre ele, "Palacio da Alvorada", „Congresul Național”, Catedrala, Podul Juscelino Kubitschek, reședința președintelui, diverse ministere, cu elemente care se repetă în fiecare clădire, dând orașului o incredibilă unitate formală. Cei trei artiști au imaginat străzi fără trafic datorită dimensiunilor lor monumentale, clădiri plutind deasupra solului, susținute de coloane, cu spații ce făceau legătura între construcție și mediul ambient atent decorat peisagistic. Capitala Brasilia este un monument al arhitecturii moderniste mondiale și face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Unul dintre românii care au contrbuit la clădirea capitalei a fost avocatul Dumitru Paulescu, care a plecat împreună cu alți ingineri și constructori, să lucreze la temeliile viitoarei capitale braziliene, în mijlocul florei din Goiais, unde nu exista nimic în afară de pădure salbatică și indieni. Planul lui era să îl cunoască pe președintele Braziliei, Juselino Kubicheck, prin ale cărui intervenții să își poată scoate familia din țară. Sacrificiul facut de dl. Paulescu pe șantierul noii capitale a Braziliei a dat rezultatul dorit. După ce l-a cunoscut pe Președintele Braziliei, Juselino Kubiceck, acesta a inceput să facă intervenții prin ambasade și chiar direct la Ceaușescu, și a reușit scoaterea din țară, nu numai a soției și celor două fete, dar și a soților lor. Dumitru Paulescu a fost fondatorul bibliotecii SATUL din Brasilia și a decedat la o vârstă înaintată in Brazilia. Biblioteca SATUL ar fi vrut să o ducă în țară, dar a decedat înainte de a-și împlini visul. Fetele și soții lor locuiesc încă în apropierea capitalei. Prof. Paulescu a fost un mare luptător. A ținut multe conferințe, fiind profesor universitar la São Paulo, Rio și Brazilia. A devenit destul de cunoscut, prin intransigența lui, drept un anticomunist veritabil.
Foto: Profesorul Paulescu – Român participant la clădirea capitalei Brasilia
Pentru a ne da seama de dimensiunile demografice ale Braziliei, în următorul tabel sunt prezentate cele mai mari orașe ale Braziliei si populația acestora:
Fig. 5 – Potrivit Recensământului Demografic din anul 2011
I.2.2.3. Populația braziliană. Diversitatea demografică și multiculturalismul.
Populația
Urbanizarea în Brazilia a fost foarte rapidă: de la 72% în 1991 la 87% în 2012. Acest proces a dus la o mare dezvoltare economică dar a creat multe probleme sociale, atât din punctul de vedere al mediului înconjurător, cât și al politicii.
Rata mortalității infantile în Brazilia este de 14 decese la o mie de nașteri. Speranța de viață a brazilienilor este de 70 de ani pentru bărbați și 77 de ani pentru femei.
Brazilia a ajuns la cifra de 196,655,014 de locuitori în 2011, ocupând locul cinci în lume, dupã China, India, SUA și Indonezia. Probabil, la începutul anului 2013 a fost atinsă cifra de 200 de milioane. Densitatea populației este de 22,84 locuitori / km2. Populația urbanã este de circa 87 %. Populația rurală a fost depășită de cea urbană încă din anii '60.
Etniile din Brazilia
În urma complexului proces imigraționist care a avut loc în spațiul brazilian, au rezultat multe tipuri de etnii. Acestea sunt prezentate în tabelul alăturat.
Avem deci, alături de albi, afro-americani, indigeni, asiatici și amestecurile dintre aceștia, bine definite în Brazilia. Numele generic al acestor descendenți de mai multe etnii este de pardo, cu subdiviziunile sale.
În continuare vom explica istoria apariției acestor categorii, urmărind procesul imigraționist din spațiul Brazilian.
Din anul 1820 până în 1975, populația imigrantă care s-a stabilit în Brazilia a ajuns la 5.680.133 de persoane, majoritatea fiind europeni. Un procent de 70% era reprezentat de portughezi și italieni, restul provenind din țări ca: Germania, Spania, Japonia, Syria, Libia, Polonia, Ukraina, China, Coreea.
Descendenții europeni, în special cei din Germania, Italia, Polonia și Ucraina sunt concentrați în sudul Braziliei, în statele Rio Grande do Sul, Santa Catarina, Paraná și São Paulo. Probabil acest fapt se datorează climei din această zonă care este temperată (sub-tropicală) și asemănătoare celei din sudul Europei. În aceste state încă se mai vorbește poloneza, ucraineana, italiana și germana arhaică, păstrate din timpurile emigrației.
Emigranții africani s-au stabilit în nordul țării, unde clima este foarte caldă și unde sunt concentrate spațiile semi-aride propice marilor plantații de trestie de zahăr, tutun și bumbac. Este deasemenea și zona cu foarte multe ferme de animale.
Emigranții asiatici s-au concentrat în special în statul São Paulo. Alături de taiwanezi, coreeni și chinezii din Macau – provincie a Chinei vorbitoare de portugheză – cel mai semnificativ grup de emigranți asiatici este cel al japonezilor, în număr de 1.5 milioane, fiind cea mai mare diasporă japoneză în afara Japoniei.
Emigranții cu descendență arabă sunt de asemenea numeroși. Majoritatea lor sunt de origine libanezi, sirieni, palestinieni și iordanieni. Numai numărul libanezilor de pe teritoriul Braziliei este estimat ca fiind între 7 și 8 milioane de persoane, dublul populației Libanului, de 3.5milioane.
Există și de asemenea și diaspora evreiască, concentrată în special în orașele mari ca Rio de Janeiro și São Paulo. Din acest grup face parte și majoritatea emigranților români din Brazilia, de la începutul anilor ‘50.
Limba oficială
Limba oficială a Braziliei este portugheza. Portugheza braziliană este diferită de cea din Portugalia atât din punct de vedere al accentului cât și al gramaticii și vocabularului, cele două suferind o dinamică lingvistică total diferită și supusă unor influențe foarte diferite. Exceptând limbile vorbite de triburile indigene, în special tupi și guarani, în Brazilia se mai vorbesc spaniola, italiana și japoneza. Brazilia este singura țară din America de Sud, unde se vorbește portugheza și pe teritoriul ei există 195 de dialecte.
Cultele religioase
Conform recensământului din anul 2000, aproximativ 74% din populație este afiliată Bisericii Romano-Catolice. Protestanții constituie aproximativ 15% din populație, dintre care aproximativ 85% sunt penticostali sau evanghelici; restul sunt în mare proporție luteranii și baptiștii. Adunarea lui Dumnezeu și Biserica Universală a Împărăției lui Dumnezeu sunt de asemenea reprezentate. Aproximativ 427,000 din respondenții la recensământ sunt membri ai religiilor orientale, care includ mai multe ramuri ale budismului, mesianismul, Seicho Nu-le, Perfect Liberty, Hare Krishna, Discipoli ai lui Oshoo, Tenrykyo, Mahicari, Baha'i, șintoismul, și taoism. Există aproximativ 500.000 de musulmani, în special sunniți și șiiți. Aproximativ 100.000 de brazilieni sunt evrei.
Adepții Spiritismul și ai religiilor tradiționale africane și sincretiste constituie aproximativ 4% din populație. Candomble, care se concentrează pe zeități tradiționale africane, este o religie predominantă între afro-brazilienii. Xango și Macumba includ practici de animism, precum și venerarea în același timp a sfinților catolici și a zeităților africane.
I.2.3 Statul São Paulo. Prezentare generală.
Pentru a înțelege forța acestei metropole și a acestui stat vom începe cu enunțarea motto-ului acestuia, diftongul latin „Non ducor, duco” însemnând „Nu sunt condus, conduc”.
Locuitorii acestui stat se auto-denumesc Paulistano, dacă sunt din capitală, sau Paulista dacă sunt din statul São Paulo.
Fig. 7 – Harta statului São Paulo
Statul São Paulo este situat în sud-estul Braziliei, iar capitala cu același nume se află în sud-estul statului, la jumătatea distanței dintre Curitiba și Rio de Janeiro. Statul este situat pe un platou al Cordilierei Litorale, la o altitudine de 799m deasupra nivelului mării, deși este la o distanță de numai 70 de km față de Coasta Oceanului Atlantic. Există două autostrăzi care unesc zona metropolitană de cea litorală, Anchieta și Imigrantes, care coboară către importantul port Santos și către stațiunile litorale din jurul centrului Guarujá.
Orașul a fost fondat în anul 1554, la 25 Ianuarie, când în mica localitate São Paulo dos Campos de Piratininga, pe culmea unui deal sterp, între râurile Anhangabaú and Tamanduateí, s-au pus temeliile Colegiului Iezuit din São Paulo de Piratininga, cu doisprezece călugări, printre care și Manuel da Nobrega and Jose de Anchieta. Colegiul, construit inițial din pământ bătătorit, a avut ca și scop catehizarea indigenilor ce trăiau în pădurile de pe coasta Atlanticului, pe Platoul Piratininga. Treptat, în jurul acestui colegiu, văzut ca un nucleu cultural și civilizator, s-a format o comunitate bine structurată care s-a dezvoltat în ceea ce vedem astăzi, una dintre cele mai mari aglomerații urbane, metropola cu circa 11 milioane de locuitori.
Foto: Panorama centrului orașului São Paulo 2006
Această gigantică metropolă, este cunoscută și ca Pământul Burniței „Terra da Garoa”, datorită vremii foarte schimbătoare și a ploilor mărunte care apar în special primăvara și toamna. Desele schimbări de vreme fac ca „paulistanos”, persoanele născute în capitală, să spună că de-a lungul unei zile în acest oraș, iarna, poți trăi toate cele patru anotimupri. Diminețile și serile aduc vânturi umede dinspre ocean, cu mari scăderi de temperatură, iar zilele sunt calde și uscate. Vara, care datorită situării statului în emisfera sudică, se desfășoară între lunile Noiembrie și Ianuarie, aduce cu ea zilnice furtuni tropicale, în jurul orelor 18:00.
Foto: Panorama orașului São Paulo
.
São Paulo, metropola, este principalul centru financiar, economic și comercial al Americii Latine. Este cel mai mare oraș din Brazilia, din America de Sud și din emisfera sudică. Orașul brazilian cu cea mai influență globală, São Paulo, ocupă locul 14 în lista celor mai globalizate orașe ale lumii, fiind supra-numit oraș Alpha (Alpha-World City) de către Globalization and World Cities Study Group & Network.
Orașul este cunoscut la nivel mondial și exercită o influență semnificativă atât în Brazilia cât și internațional din punct de vedere cultural, economic și politic. În São Paulo se află monumente și muzee importante, cum ar fi Memorial da América Latina, Muzeul Limbii Portugheze, precum și multe monumente arhitectonice din patrimoniul UNESCO: Edificio Copan, Muzeul de Artă din São Paulo etc.. Tot aici se organizează evenimente cunoscute mondial, cum ar fi Biena Internațională de Artă, Mare Raliu al Brazilei, São Paulo Fashion Week și ce mai mare paradă gay din lume.
Foto: Clădirea Copan a arhitectului Oscar Niemeyer și Muzeul de Artă din São Paulo
Foto: Săptămâna Modei de la São Paulo (SPFW – São Paulo Fashion Week)
Al 38-lea oraș al lumii ca nivel de trai, municipiul aduce 12,26% din PIB brazilian și 36% din producția de bunuri și servicii a statului São Paulo, fiind sediul a 63% dintre companiile internaționale întemeiate în Brazilia.
Aici se află și sediul Bursei de Valori din São Paulo, a doua din lume pe piața cerealelor.
Regiunea metropolitană a municipiului are 19.223.897 de locuitori, ceea ce îl aduce pe locul al 6-lea între aglomerările urbane mondiale. La recensământul din 2011, numărul locuitorilor orașului a fost evaluat la 11,316,149.
Cap. II. Activitațile diplomatice româno-braziliene. Istorie și contemporaneitate
II.1. Istoria relațiilor diplomatice România-Brazilia
Istoria relațiilor diplomatice este foarte veche și este documentată istoric de Ático Frota Vilas-Boas da Mota, un cercetător, istoric, profesor, folclorist, traducător și lingvist brazilian, expert în istoria și cultura română, profesor al universității din São Paulo (USP) și lector de limbă portugheză în cadrul Fundației Româno-Braziliene din București.
În cadrul conferinței din anul 2007 la Institutului Brazilian de Istorie și Geografie (IHGB), acesta își prezintă intenția de a scrie cartea „Brazilia și România: Punți culturale” (Brasil e Romênia: Pontes Culturais – Thesaurus, Brasília/Rio de Janeiro – 2010 (a obra teve lançamento a 30 de março, na Academia Brasileira de Letras ), lansată ulterior, la 30 matie 2010 în cadrul Academiei Braziliene. Este cea mai vastă lucrare scrisă despre relațiile culturale diplomatice și economice între România și Brazilia. Acest volum este sursa celor mai multe idei expuse în acest capitol al lucrării de față.
Studiul acestuia susține faptul că interesul României față de Brazilia a fost prezent încă din perioada monarhiei instaurate în România. Există dovezi istorice ale legăturii dintre casa regală a României cu casa regală braziliană care era relaționată cu cea a Portugaliei. Din genealogia Regelui Ferdinand I (1865-1927), putem remarca faptul că, pe linie maternă, acesta este nepotul Regelui Pedro I, Împărat al Braziliei. Acest fapt se explică datorită faptului că Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen este fiul Antóniei de Bragança, fiica Reginei Maria II, Regină a Portugaliei, fiica Împăratului Pedro I.
În urma unei cercetări a dosarelor din Fondul Casa Regală aflat la Arhivele Naționale se pot descoperi începuturile relațiilor oficiale dintre România si Brazilia, fiind stabilite la nivelul anului 1866. Este vorba de o scrisoare, în limba franceza, trimisa de Carol I rudei sale îndepărtate, Împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, contrasemnată de Gheorghe Știrbei, ministru de Externe în guvernul Ion Ghica), a cărei traducere este prezentată aici:
Sire,
Interesul bine-cunoscut pe care Majestatea Voastră îl manifestă față de problemele europene și legăturile care o unesc cu cele mai ilustre case suverane, mi-au inspirat o vie dorință de a intra în relații directe cu Ea în numele Guvernului României [s.n.]. Dacă neliniștile generate Turciei dinspre nord, de noua stare de lucruri, au împiedicat-o să accepte imediat faptul împlinit, sunt fericit să pot anunța Majestății Voastre că Sultanul și Marile Puteri Garante, dând dreptate intențiilor mele și dorinței mele de a respecta tratatele, m-au recunoscut oficial ca Principe al României.
Nu am nici o îndoială, Sire, că Majestatea Voastră va lua la cunoștință cu satisfacție că pacea este de acum asigurată națiunii Române pe care originea comună o leagă atât de strâns de poporul brazilian și, în ceea ce mă privește, distanța care mă separă de Majestatea Voastră nu poate să pună stavilă sentimentelor de intimă legătură și de profund respect cu care sunt, Sire, al Majestății Voastre foarte umilul si foarte devotatul Carol.
București- 8/20 Noiembrie 1866
Datorăm existența acestui document pe teritoriul României lui Alexandru Duiliu Zamfirescu, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Rio de Janeiro între 1934-1936, care a recuperat un set de documente aflate în arhivele braziliene de la Itamaraty (Ministerul de Externe Brazilian).
Prima intenție de concretizare a relațiilor diplomatice între cele două țări este observata în anul 1880 când Regele Carol I al României trimite către Împăratul Pedro II o misiune condusă de Colonelul Sergiu Voinescu, cu scopul de a cere sprijinul Imperiului Brazilian pentru casa regală românească. Această vizită nu s-a concretizat în nici o acțiune ulterioară.
Următorul pas trimis este făcut în anul 1921 când este deschis la Rio de Janeiro, Consulatul Onorific Român condus de Artur Ioan Wraubek și la București instituția omonimă, având ca reprezentant pe Jules Borel.
Istoria relațiilor diplomatice între România și America Latină devine oficială în perioada în care faimosul diplomat Nicolae Titulescu, un aprig susținător al păcii, își îndreaptă atenția asupra lipsei relațiilor externe ale României cu zonele îndepărtate din Sudul Continentului american.
Nicolae Titulescu se evidențiază ca diplomat în timpul mandatului său de ambasador în Marea Britanie, între anii 1921-1927. Apoi, devine delegat permanent al României la Societatea Națiunilor pentru ca ulterior să devină ministru de externe între anii 1927-1928 și 1932-1936. Marele diplomat publică o singură carte, editată în anii săi de exil, în versiune franceză și engleză, cu titlul „La politique exterieure de la Roumanie”. Din acest volum sunt preluate diferite citate și idei prezentate în paragrafele de mai jos.
În perioadele în care deține funcția de ministru, ținând cont de tendințele vremii în relațiile internaționale, dă o mare importanță în păstrarea unor privilegii ale României față de statele europene, de intensificare și cimentare ale celor deja existente cu Uniunea Sovietică și Statele Unite și deschiderea orizonturilor către Africa, Orientul Mijlociu și America Latină.
În perioada în care Titulescu activează ca membru al Societății Națiunilor el stabilește numeroase relații cu diplomații și juriștii latino-americani astfel că, în cartea sa el menționează următoarele: „Delegații din America de Sud vin la Geneva cu un ideal, acela al siguranței colective. Acolo unde dezbaterile și rezoluțiile de la Geneva nu mai avansează, statele din America de Sud completează opera de organizare a păcii, prin pacturi adaptate nevoilor lor, așa cum sunt de exemplu Pactul Saavedra Lamas și Pactele Panamericane. Prezența latino-americanilor la Societatea Națiunilor, îi dă acest caracter universal.” *( La politique exterieure de la Roumanie)
Pactul Saavendra Lamas se referă la Tratatul de neagresiune și conciliere semnat la Rio de Janeiro pe 10 octombrie 1933, de guvernele Argentinei, Braziliei, statului Chile, Statelor Unite, Mexicului, Paraguayului și Uruguayului. Acest tratat este o completare pentru americani a Pactului Briand Kellogg care proclamă renunțarea la război și proclamează crearea unui sistem permanent de conciliere a conflictelor internaționale, ceea ce duce la o lărgire a bazelor cooperării în privința menținerii păcii între statele din America Latină, Europa și America. Diplomatul argentinian Saavedra Lamas, inițiatorul acestui tratat, primește premiul Nobel pentru Pace în anul 1935, activitatea sa în direcția menținerii păcii fiind astfel recunoscută pe plan mondial.
Titulescu recunoaște astfel marile contribuții ale Americii Latine la menținerea păcii internaționale, menționând în publicația sa diferitele tratate la care această zonă este semnatară: Tratatul pentru soluționarea pe cale pașnică a conflictelor dintre statele americane, semnat la Santiago în 1923, Convenția generală de conciliere interamericană, semnată în 1929 la Washington, Tratatul general de arbitraj internațional, stabilit tot la Washington, în 1929, Tratatul de la Rio de Janeiro, cunoscut și sub numele de Saavedra Lamas, din 1933 etc.
Titulescu remarcă multele particularități ale românilor cu latino-americani, fapt observat în cadrul dezbaterilor Societățiilor Națiunilor, unde ajungeau să aibă opinii asemănătoare sau identice fără a avea discuții anterioare.
El afirma în lucrarea sa următoarele: „Nu cred în rasa biologică. Dar, din ceea ce am putut să observ datorită colaborării mele cu țările din America Centrală și de Sud, pot să afirm că dacă, prin rasă, se înțelege o anumită mentalitate, atunci cea a românilor și a sudamericanilor este identică, cu singura diferență că sudamericanul este mai tăcut decât românul. Atunci când un român este chemat să colaboreze cu un sudamerican, îți dai seama imediat de fraternitatea care există în spirit între ei și de solida prietenie care îi unește.”
Astfel, Nicolae Titulescu, în calitatea sa de ministru de externe al României, hotărăște instalarea de ambasade române în Brazilia, în 1927, Argentina, în 1928, în Mexic, Chile și Uruguay în 1935 și în Venezuela, în 1936.
În cartea sa, diplomatul evocă si diferiți parteneri de cooperare din țările Americii Latine, dintre brazilieni făcând referire la Raúl Fernandes (1877-1968) și la Afranio de Mello Franco (1870-1943). În ceea ce îl privește pe primul, a fost delegat la Adunarea Societății Națiunilor. Mai apoi, Raúl Fernandes a fost de două ori ministru de externe al Braziliei.
Afranio de Mello Franco a fost delegat al Braziliei la Societatea Națiunilor și membru al Curții panamericane de arbitraj (Haga). Între 1930-1933 a fost ministru de externe . Titulescu se referă la juristul și diplomatul brazilian, spunând : „Meritele lui Mello Franco pe scena internațională au fost puse în valoare de către mine , ca ministru de externe al României, într-un raport detaliat , în baza căruia țara mea l-a propus pentru Premiul Nobel pentru Pace.”
Așadar, istoria relațiilor diplomatice cu Brazilia începe în anul 1927 și la 7 ianuarie 1928 este inaugurată prima reprezentare diplomatică română în America Latină, condusă de Caius Brediceanu. Instituția omonimă de la București este inaugurată în 1929 și este condusă de Dr. José Thomaz Nabuco de Gouvea.
În această perioadă încep și vizitele artiștilor și a personalităților române în Brazilia, și chiar imigrarea lor. Printre ei îi putem enumera pe: Haricleau Darclee (în Rio de Janeiro), soprana Florica Cristoforeanu care emigrează în Rio, Emil Racoviță în cadrul expediției către Antartica, artista plastică Margareta Barcianu, solista Elena Teodorini care deținea cea mai faimoasă școala braziliană de belcanto, Marta Bibescu etc.
Din păcate, odată cu venirea celui de-al II-lea Război Mondial, relațiile diplomatice sunt întrerupte însă este momentul în care încep imigrațiile în Europa. Mulți refugiați politici români poposesc în această perioadă în Brazilia și se stabilesc mai ales în São Paulo sau Rio de Janeiro. De aici, ei continuă propaganda anti-comunistă.
Deoarece limbile portugheză și română prezintă ambele particularitatea de a avea cuvantul dor ca și substantiv (în portugheză saudade) ci nu ca un verb sau o expresie, ca în majoritatea limbilor, marea nostalgie de țară duce la înființarea Societății Culturale Române la São Paulo, în ziua de 10 Mai 1949. Acest cerc este initiat de Augustin Hila, Nicolae Iancu Păltinisanu și de Preotul Pedro Balin. Această organizație reprezintă protorădăcinile ulterioarei Societăți create oficial în 1975 și care va organiza numeroase expoziții, ateliere, conferințe etc., astfel unind românii și descendenții lor cu diferite personalități braziliene cu afinități pentru cultura română. Centrul orașului São Paulo, zona Vila Buarque, este cunoscut ca fiind zona românilor și aici își aveau locația chiar și două restaurante românești, dintre care unul se numea Transilvania. Pe teritoriul orașului Rio de Janeiro, deasemenea există un cerc românesc, înființat la 10 mai 1953 sub numele de Casa Românească. Aceasta își are sediul pe str. Santo Amaro nr. 191, în casa donată de Aurica Cocăneanu (Aurora Fulgida) Magazin Istoric- Nr.7/ 2000) , faimoasă actriță română. În acest spațiu își fac apariția multe personalități române și braziliene printre care amintim: Agripino Grieco, Ștefan Banciu-prieten a numeroși faimoși scriitori brazilieni și critic literar, Fausto Brădescu, diplomatul Grigore Ghiață, scriitoarea Alexandra Hortopan.
O altă prezență românească se află în chiar simbolul cheie al Braziliei și acesta este sculptorul Gheorghe Leonida, care făcea parte din echipa lui Paul Landowsky, cel ce a realizat proiectul statuii lui Christos Mântuitorul din Rio de Janeiro. Lui Leonida i-a revenit sarcina de a sculpta chipul Christului de 38 de metri, în anul 1931.
Foto: Christos Mântuitorul (Christo Redendor) și sculptorul Gheorge Leonida
În 1960 este ales președinte al Republicii Federale Brazilia prof. Janio Quadros, personalitate discutată și discutabilă. El era favorabil unei politici externe deschise și a decis reluarea relațiilor diplomatice cu un număr cât mai mare de națiuni, inclusiv cu acelea din spatele "cortinei de fier".
Astfel a fost organizată misiunea Joao Dantas, destinată reluării relațiilor diplomatice cu țările din estul Europei (Albania, România, Bulgaria, Ungaria și Germania de Est). Întrerupte de la cel de-al doilea război mondial, relațiile diplomatice ale Braziliei cu România au fost reluate la 22 mai 1961, imediat dupa aceea, la Rio de Janeiro, fiind instalată o misiune diplomatică la nivel de legație, în frunte cu ministrul Gheorghe Ploieșteanu.
Relațiile de schimburi culturale au continuat între Brazilia și România iar la 9 mai 1974, relațiile diplomatice sunt ridicate la rang de ambasadă.
Cap. II.2. Activități diplomatice și economice actuale. Obiective comune și cadrul de desfășurare.
În momentul de față, Brazilia este cel mai important partener comercial al României în America Latină și un important aliat politic, datorită moștenirii latine comune și a lungii istorii diplomatice și de schimburi culturale.
Din punctul de vedere al relațiilor politice post-comunism, vizitele pe linie de stat efectuate între cele două state au fost cele de la 23-27 iulie 2000, când președintele României Emil Constantinescu a vizitat capitala Brasilia, São Paulo și Rio de Janeiro și cea de la 14-16 octombrie 2004, când vicepreședintele Braziliei a vizitat România.
Vizitele la nivel de prim-ministru și întâlnirile bilaterale la nivelul ministrilor afacerilor externe s-au efectuat dupa cum urmează: Primul ministru Petre Roman a vizitat Brazilia în 1991, Nicolae Văcăroiu în 1994 și Adrian Năstase în 2003; miniștrii afacerilor externe ai celor două țări, Teodor Baconschi și Celso Amorim au avut o întâlnire bilaterală la Rio de Janeiro, la 28 mai 2010, cu ocazia participării României la cel de-al treilea Forum al Alianței Civilizațiilor, iar ministrul de afaceri externe al Braziliei a vizitat România în perioada 21-22 iunie.
Ca și vizite parlamentare putem aminti: 1993, președintele Senatului României, Oliviu Gherman, vizitaează Brazilia; 1994, o delegație parlamentară braziliană vizitează România; 1999, președintele Comisiei de politică externă a Senatului României a vizitează Brazilia; 2000, vicepreședintele Comisiei de Relații Externe și Apărare Națională a Senatului Federal a vizitat România și în mai 2012, vizita secretarului de stat Dan Petre.
Alte vizite între cele două state sunt efectuate, de către reprezentanții români în Brazilia: ministrul comerțului (1994); ministrul industriilor (1992 și 1996); președintele Curții Supreme de Justiție (1997); ministrul culturii (1999); ministrul justiției (2003), ministrul IMMPTL (august 2008); și de către reprezentanții brazilieni în România: ministrul brazilian al infrastructurii (1990), secretarii (miniștrii) pentru industrie și comerț din statele Rio de Janeiro (1993) și Pernambuco (1997); Președintele Tribunalului Suprem Federal (2001); Ministrul-șef al Cabinetului de Siguranță Instituționalizată al Președinției Braziliei (septembrie 2001 și mai 2004).
Relații economice
În anul 2003, este înființată Camera de Comerț Brazilia – România și începând cu anul 2009 se este deschisă în România Camera de Comerț și Industrie Bilaterală România-Brazilia (BRACC), care are ca obiective promovarea industriaei, comerțului, turismului și serviciilor celor două state. Această instituție poate fi accesată pe site-ul www.bracc.ro.
Acorduri și tratate semnate între România Brazilia
Din punct de vedere cultural, sunt semnate următoarele tratate:
Acord cultural (1992);
Acorduri de cooperare între Universitatea București și Universitățile din Brasilia și São Paulo (2000), precum și între Universitatea Craiova și Universitățile din Brasilia, Anápolis, Goiânia, Manaus, São Paulo și Foz de Iguaçu (2000);
Acord de cooperare între Fundația Culturală Română și Fundația Națională de Arta – FUNARTE din Brazilia (2000);
Protocol de cooperare în domeniul radiodifuziunii între societățile guvernamentale din cele două țări (2000);
Protocol de colaborare între ROMPRES și RADIOBRAS (2000);
Din punct de vedere comercial și economic, România semnează cu Brazilia următoarele acorduri și convenții:
Acord comercial și de cooperare economică (1994);
Acord guvernamental privind cooperarea în domeniul turismului (2006);
Convenție guvernamentală de cooperare în domeniul plantelor (2000);
Convenție guvernamentală de cooperare în domeniul sanitar-veterinar (2000);
Acordul de cooperare economică, științifică și tehnică (2010).
Din punct de vedere consular, sunt stabilite următoarele înțelegeri și acorduri:
Schimb de note verbale referitoare la renunțarea la viza consulară în facturile comerciale (1970);
Înțelegere privind scutirea reciprocă de taxe de viză, cu excepția călătoriilor turistice și pentru vizita la rude (1973);
Acord privind scutirea, pe bază de reciprocitate, de taxe aeroportuare (1976);
Acord privind ridicarea nivelului de reprezentare consulară a României la Rio de Janeiro, de la Serviciu Consular la Consulat (1991);
Acord privind desființarea, reciprocă, a vizelor pentru pașapoarte diplomatice și de serviciu (1991);
Acord privind înființarea Consulatului general al României la São Paulo (1994);
Acord privind desființarea vizelor pe pașapoartele simple (semnat la 16 octombrie 2003, ratificat de partea română în 2004 și în curs de ratificare de către partea braziliană).
Alte acorduri semnate:
Acord referitor la transferarea de tehnologie în domeniul farmaceutic (1975);
Acord guvernamental privind transporturile maritime (1977);
Acord de cooperare științifică și tehnologică (1983). Partea română a propus reactualizarea documentului printr-un nou Acord, dar partea braziliană a comunicat, în 2001, că ar prefera încheierea unui Memorandum, la nivel ministerial;
Memorandum de înțelegere pentru stabilirea unui mecanism de consultări între ministerele de externe român și brazilian (1991).
Acord între Guvernul României și Guvernul Braziliei privind cooperarea în combaterea producerii, traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, a folosirii inadecvate și a farmacodependenței (1999);
Acord de extrădare (2003).
Acord între EXIMBANK și Banca Națională de Dezvoltare Economică și Socială – BNDES (oct. 2003);
Acorduri de cooperare între Camera de Comerț și Industrie a României și/sau Camerele de Comerț din diferite județe ale României și instituțiile braziliene similare din São Paulo, Rio de Janeiro, Belo Horizonte etc.
Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Federative a Braziliei privind exercitarea de activități remunerate de către membrii de familie ai personalului diplomatic, consular, maritim, militar, administrativ și tehnic (2010)
Mențiunile speciale care prevăd regimul vizelor între România și Brazilia sunt:
Acord privind desființarea, reciprocă, a vizelor pentru pașapoarte diplomatice și de serviciu (1991);
Acord privind desființarea vizelor pe pașapoartele simple (semnat la 16 octombrie 2003, a intrat în vigoare la 3 decembrie 2007).
Cap. II.3. Misiuni diplomatice în cele două state
II.3.1. Misiuni diplomatice braziliene în România
Ambasada Republicii Federative a Braziliei în România
Cancelaria: București, B-dul Aviatorilor nr.40, Sector 1
Telefon: (0040-21) 230.11.30, 230.78.25; Protocol: 230.11.16
Fax: (0040-21) 230.15.99
E-mail: [anonimizat]
Program de lucru cu publicul: 9.00-13.00
Ambasador: E.S. dl. Raymundo Santos Rocha Magno
II.3.1. Misiuni diplomatice române în Brazilia
Embaixada da Romênia
Ambasador: E.S. doamna Diana Anca Radu
SEN – Avenida das Naçoes, Lt 06
CEP: 70 456-900, Brasilia, DF – BRASIL
Tel: + (55 61) 3226 0746
Fax: + (55 11) 3226 6629
e-mail: [anonimizat]
site: http://www.mae.ro/romanian-missions/3169#887
Consulatul General al României la Rio de Janeiro
Consulado Geral da Romênia
Consul General: vacant; interim: dna Alina Oana Dociu
Rua Cosme Velho, nr. 526, Bairro Laranjeiras
CEP: 22 241-090, Rio de Janeiro, RJ – BRASIL
Tel: + (55 21) 2556 4799
Fax: + (55 21) 2557 9694
e-mail: [anonimizat]
site: www.cons-gen-romania-rio.com
Foto: Site-ul nefuncțional al Consulatului General din Rio de Janeiro în 22 aprilie 2013 și 20 mai 2013
Biroul Comercial al României din São Paulo
Escritorio Comercial da Romênia em São Paulo
Ministru consilier: Viorel Predosanu
Alameda Casa Branca 343, ap.1510/1511
CEP 01 408-001
São Paulo SP – BRASIL
Tel: + (55 11) 3171 2591; + (55 11) 2763 6100 int.1511
e-mail: [anonimizat]
blog: http://romenia-ofcomsp-brasil.blogspot.com/
Consulate onorifice
Consulatul Onorific al României la Aracaju
Adresa: Rua 20, nr. 27, Areia Branca CEP: 49039-000 Aracaju-Sergipe
Telefon: 55 79 2272211; 55 79 2272211
Telefon mobil: 97 91390919
E-mail: [anonimizat]
Consul onorific: Antonio Jose Aboim Freire Castelo BRANCO
Consulatul Onorific al României la Belo Horizonte
Adresa: Avenida Barao Homem de Melo, 4.350 Belo Horizonte/statul Minas Gerais, CEP: 30.450-250
Telefon: 0055 (31) 3298.2200; 3298.2203
E-mail: [anonimizat]
Consul onorific: Dl. Ricardo Emilio COSTIN
Consulatul Onorific al României la Curitiba
Adresa: Av. Sete de Setembro, 4881, etj.111, Curitiba, CEP: 80240-170, Paraná
Telefon: 0055-41-2443889
Fax: 0055-41-2424688
E-mail: [anonimizat]
Consul onorific: Dl. Orcival HENNING
Consulatul Onorific al României la Fortaleza
Adresa: Rua Vincente Leite nr.1820, ap.702, Fortaleza, CEP: 60170-151, Ceara
Telefon: 0055-85-2728254; 2614118
Fax: 0055-85-2248649
E-mail: [anonimizat]
Consul onorific: Dl. Luciano NUNES MAIA
Consulatul Onorific al României la Recife
Adresa: Rua José Bonifacio, nr.851, Torre, Recife, CEP: 50710-000, Pernambuco
Telefon: 0055-81-32285372; 32269341; 34465626
Fax: 0055-81-32285372
E-mail: [anonimizat]
Consul onorific: Dl. Dr. Arionaldo de Sá
După cum putem remarca, datorită suprafeței foarte mari a Braziliei avem mai multe reprezentanțe diplomatice ale României, una cu statut de ambasadă în capitală, la Brasilia, un consulat oficial în Rio de Janeiro, un Birou comercial în São Paulo și 5 consulate onorifice în Aracaju, Belo Horizonte, Curitiba, Fortaleza și Recife.
Reprezentațele oficiale românești din Brazilia
Deși România pare bine reprezentată în Brazilia, putem vedea în harta de mai sus distribuirea deficientă a reprezentațiilor diplomatice cât și inaccesibilitatea la niște site-uri cu informații. Deasemenea, există mărturii ale diferiților cetățeni atât români cât și brazilieni care au solicitat servicii acestor instituții și cererile lor au fost refuzate sau răspunsurile date au fost greșite, întârziate sau lipsite de relevanță. Acest subiect va fi dezbătut mai pe larg în capitolul următor.
Cap. III. Prezența oficială a României în São Paulo. Trecut cu inițiative, prezent cu activitate restrânsă, promisiuni incerte de viitor.
Una dintre direcțiile de dezvoltare ale Ministerului de Afaceri Externe pentru mandatul 2013-2016 este dezvoltarea relațiilor tradiționale cu puterile emergente din Asia, America Latină și Africa, în care este menționată și promovarea unei relații strategice cu Brazilia, creându-se astfel relații cu grupul strategic G 20.
Majoritatea întrunirilor economice și strategice sunt organizate pe teritoriul statului São Paulo, aici aflându-se cea mai mare concentrare de reprezentații guvernamentale și economice din America Latină.
Pe teritoriul statului São Paulo, unica reprezentanță română existentă este Biroul Comercial Român, reprezentat de Consilierul Economic cu Viorel Predoșanu.
Necesitatea unei reprezentanțe românești în acest spațiu a fost indentificată încă de la începuturile anilor ’90 când sunt identificate intențiile României de dezvoltare a relațiilor cu São Paulo. În anul 1994, Ministrul de Externe din acea perioadă, Teodor Meleșcanu, a făcut demersuri pentru deschiderea unui Consulat General al României în acest stat însă acestea nu s-au concretizat sau viața acestei instituții a fost foarte scurtă.
Vom prezenta necesitatea unei reprezentanțe românești în acest spațiu, cât și evoluția deschiderii acestor instituții în capitolul ce urmează.
III.1. De ce São Paulo?
În următoarele trei capitole vom prezenta cei mai importanți factori care demonstrează că relațiile României cu São Paulo nu sunt noi, se întind până în prezent, mai mult sau mai puțin oficial, și devine din ce în ce mai evidentă necesitatea de a le intensifica și a le promova, cu scopul de a face cunoscută diversitatea culturii române, latinitatea țării noastre, cât și de a proteja și a facilita integrarea românilor în acest spațiu.
Se vor prezenta dimensiunile metropolei São Paulo, imigrația română în acest spațiu, începuturile diasporei românești în São Paulo și problemele contemporane ale României în această zonă: lipsa de promovare a culturii române, deși cererea este mare și creșterea infracționalității române din acest stat și oraș.
Paulista vs. Paulistano – mândria de a fi din São Paulo
Locuitorii statului se supranumesc Paulistano, dacă sunt din capitala São Paulo, sau Paulista dacă sunt din statul cu același nume. Acest fapt denotă dorința de apartenență a cetățenilor față de acest oraș, ei făcând diferența clară între cei născuți în capitală și cei din provincie. Un argument al acestu simț de mândrie sunt și dalele de pavaj din capitală, în forma hărții statului São Paulo. (Foto)
Foto: Pavajul din São Paulo și Harta statului São Paulo
São Paulo – oraș Alfa, monument al urbanizării exponențiale necontrolate.
Orașul São Paulo se diferențiază de majoritatea metropolelor lumii prin dimensiunile sale impresionante și prin amestecul de etnii, clase sociale, arhitectură, într-un cuvânt tropicalism.
Foto: Piața Colegiului 2011, km. 0 al São Paulo
Orașul își are începuturile în anul 1554, în Piața Colegiului, unde este înființat odată cu inaugurarea școlii iezuite care avea ca și obiectiv catehizarea indigenilor din pădurile atlantice adiacente acestei zone. Acest edificiu încă mai există, în formă renovată, în centrul vechi al orașului.
Axis mundi-ul orașului este Avenida Paulista, marele bulevard cunoscut în România mai ales datorită serialului cu același nume din anul 1982. Acest bulevard are o lungime de 2.8 kilometrii, distanță în care sunt concentrate sediile celor mai mari companii din Brazilia precum și renumite clădiri celebre din punct devedere arhitectonic: clădirea Luís Eulálio Bueno Vidigal Filho, Gazeta, Muzeul de Artă din São Paulo, Casa das Rosas, Safra, etc. Avenida Paulista a fost încă de la începuturile dezvoltării orașului, strada pricipală unde locuiau cele mai bogate și influente familii. Era o stradă de case coloniale care in anul 1902 era plină de arbori și cu o panoramă largă, până la ocean.
Foto: Bulevardul Paulista în 1902 și 2012
Foto: Clădiri de pe Bulevardul Paulista: Clădirea Luís Eulálio Bueno Vidigal Filho, Clădirea Gazeta și Muzeul de Artă din São Paulo
Coborând dinspre bulevardul Paulista către Piața Colegiului, kilometrul 0 al orașului, descoperim multitudinea de monumente tropicaliste care dau atâta farmec acestui oraș. Curentul tropicalismului (Tropicália), este un amestec al culturii tradiționale braziliene cu influențele din afară, în special cele din America de Nord, colând elemente-simbol în mijlocul celor autentice. Astfel, își face apariția un Empire State building în mărime redusă, o Casa Albă micuță, sediu al fostei bănci Bank of Boston, chiar pe bulevardul Paulista, și Catedrala Se.
Foto: Clădirea Altino Arantes, Clădirea băncii Itau (fostul sediu al Bank of Boston) și Catedrala Sé.
Toate elementele urbanistice cât și marea dezvoltare a orasului atât pe orizontală cât și pe verticală ne demostrează procesul de explozie demografică exponențială, într-o scurtă perioadă de timp, care a avut loc pe toate direcțiile posibile și care și-a lăsat amprenta asupra tuturor domeniilor cotidiene: cultură, piața muncii, economie, arhitectură, educație etc.
Date ale Institutului Municipal de Statistică din anul 2010 atestă faptul că São Paulo a primit un număr imens de imigranți, numărând în anul 1872, 31.385 de locuitori și ajungând, în 140 de ani, la incredibila cifră de 11.244.389 în 2010, un procent de creștere de 35.827,27%.
O mare dovadă a puternicei imigrații de pe teritoriul brazilian este cartierul japonez din São Paulo, Libedade, care adăpostește cea mai mare diaspora japoneză din afara Japoniei și numără circa un milion de emigranți. Acest cartier se află în centru orașului și aici există numeroase festivaluri japoneze gastronomice și culturale.
Foto: Cartierul japonez Liberdade
Datorită importanței economice pe care statul și orașul São Paulo le au în Brazilia, acest spațiu a devenit un centru global al manifestărilor artistice, întâlnirilor economice, festivalurilor etc. Aici se organizeaza bienala de artă din São Paulo, cea de-a doua paradă gay ca mărime din lume, Săptămâna Modei de la São Paulo, Festivalul Internațional de Film din São Paulo etc.
Majoritatea festivalurilor se desfășoară în sediul Bienalei din São Paulo, clădire proiectată de faimosul arhitect brazilian Oscar Niemeyer, cel care a proiectat și edificiile principale ale capitalei Brasilia. Alături de această importantă cladire se mai află și pavilionul expozițional OCA și auditoriul care găzduiește diferite serate muzicale, datorită acusticii impresionante.
Foto: Clădirea Bienalei din São Paulo*, Pavilionul Expozițional OCA* și Auditoriul din São Paulo
Alte locuri demne de a fi vizitate în São Paulo, și de o reală frumusețe sunt: Teatrul municipal, Piața centrală, primul muzeu de graffiti din lume, muzeu în aer liber, Muzeul Limbii Portugheze, Muzeul de Artă Contemporană, Muzeul Imaginii și Sunetului etc. Cel mai avangardist dintre acestea, Muzeul Deschis de Artă Urbană, se află pe cei 66 de stâlpi de susținere a liniei albastre de metrou, în zona central-nordică a orașului, lânga cea de-a doua autogară ca mărime din lume, autogara Tietê.
Arta stradală, manifestată în principal prin graffiti-uri, este foarte valorificată în orașul São Paulo. Datorită multor artiști street-art deveniți faimoși pe plan mondial, cum ar fi Os Gemeos, Keith Harring care deși american a locuit mai mulți ani în acest oraș pentru a lucra cu artiștii locali, Siss care a creat designul ultimului album Madonna, Muzeul Deschis de Artă Urbană din São Paulo și-a deschis „porțile” si a devenit rampa de lansare a multor tineri artiști.
Foto: Os gemeos – Artiști graffiti recunoscuți pentru oamenii lor cu pielea galbenă; MAAUSP
São Paulo este un centru cultural aparte în care există un mare număr de institute culturale ale diferitor țări: Italia, Franța, Spania, Portugalia, Germania dar și ale statelor mai mici sau aparent făra nici o legătură cu Brazilia, cum ar fi: Libanul, Siria, Turcia, Armenia, Israelul, China, Coreea etc.
Aceasta se datorează numărului mare de emigranți din toate colțurile lumii dar și marii deschideri pe care Brazilia a avut-o față de diferitele culturi, a dorinței descendenților de a învăța limba înaintașilor lor, a puterii economice pe care cetățenii o au și care le favorizează satisfacerea dorinței de cunoaștere cât și a înaltei educații oferite de orașul São Paulo.
Dat fiind faptul că Universitatea din São Paulo este cea mai bună din America Latină, aceasta a adunat în cadrul ei nenumărați experți în diferite culturi, printre care și pe Ático Frota Vilas-Boas da Mota, cel mai mare specialist în istoria și cultura română din Brazilia. Acest emerit profesor este Doctor în Litere al Facultății de Filosofie, Științe și Litere din cadrul Universității din São Paulo și a locuit în România, fiind lector de portugheză al Fundației Brazilia-România din București.
Istoria imigrației românești în São Paulo. Hanul Imigranților.
Încă de la începuturile imigrației românești, un punct principal de oprire al românilor a fost statul São Paulo, îndeosebi capitala sa cu același nume.
Pentru a putea înțelege de ce numeroși români au ales această destinație, vom cerceta diferite documente istorice din perioada interbelică care ne descriu procesul imigraționist din spațiul românesc, cauzele și efectele sale.
Primul Război Mondial a adus în România, ca și în restul lumii, o mare deschidere de orizonturi, mai ales către tărâmurile neexplorate ale aurului și latinității, America Latină. Se dorea intensificarea legăturilor diplomatice cu acest continent si aceasta este vizibilă prin lucrările de geografie universală, traduse în românește, de misiunea locotenentului Ilarie Mitrea în Mexic, a lui Iulius Popper în Țara de Foc, Cuba, Brazilia și Argentina și de expediția la care a participat tânărul Emil Racoviță, către Antarctica.
În mentalitatea săracilor țărani români, America Latină era tărâmul „El Dorado” unde ei doreau să se ducă la muncă pentru o perioadă iar mai apoi să se întoarcă bogați acasă.
În lucrarea „Răspândirea românilor pe glob”, autoarea Lavinia Dacia-Dumitrașcu afirmă „mirajul Americii și mizeria de acasă i-au împins și pe Români să treacă oceanul în cele două Americi, de obicei însă fără gând de așezare definitivă”. Una dintre sursele de informare a faptului că există nevoie de forță de muncă în acest spațiu a fost „propaganda făcută în rândul țărănimii basarabene de către trimișii fermierilor sud-americani. Au trecut asfel și s-au așezat în Argentina, în Uruguay și în satul Sao Paulo din Brazilia peste 40 000 de români- în general muncitori necalificați”.
Legile imigraționiste braziliene din această epocă sunt eficiente, încercând atragerea forței de muncă prin încheierea de contracte cu societățile de navigație care recrutau persoane din Europa. În anul 1922, în Arad, existau numeroși agenți de promovare a emigrării, prezentând Brazilia ca pe un adevărat „pământ al făgduinței” Românii sunt foarte apreciați de aceștia datorită seriozității lor în muncă. În urma unor misiuni de verificare a situației reale a emigrantilor în Brazilia ies la iveală abuzuri ale fermierilor brazilieni și legea emigrației este ușor modificată. Aceste probleme sunt cunoscute încă din 1921 de consulul român Artur Wraubek care le comunică Bucureștiului, mai precis ministrului de externe din acea perioadă, Take Ionescu, însă problema nu își găsește rezolvare.
Grupurile continue de imigranți care sosesc în São Paulo sunt găzduite în Hanul Imigranților, actualul Muzeu al Imigranților din São Paulo, situat în cartierul Mooca, actual renumit cartier italian datorită numărului mare de emigranți din această țară care s-au stabilit aici. Acesta are mereu porțile deschise pentru vezitare sau documentare, în special pentru urmașii diferiților emigranți în Brazilia care pot accesa o valoroasă bază de date cu documente, înregistrări, fotografii, vederi, scrisori din această perioadă. Deasemenea, în cadrul aceste instituții este organizat anual, în luna iunie, Festivalul Imigranților unde diasporele fiecărei țări au standuri care expun și comercializează obiecte tradiționale din diferite țări, mâncăruri și băuturi, și în cadrul căruia artiști internaționali oferă spectacole tradiționale muzicale, de dans sau dramatice.
Foto: Adăpostul Imigranților din São Paulo – Hospedaria dos imigrantes
Foto: Imigranții italieni în curtea Adăpostului de Imigranți din São Paulo, Scrisoare către autorități a a unei imigrante române, Registrul de intrare în São Paulo cu datele unor imigranți români.,
Perioada de vârf a emigrației românești în această țară este înregistrată între 1923- 1926. În anul 1929, în statul São Paulo trăiesc circa 20 000 de emigranți din români, dintre care doar 1-2% erau români din Regat. Restul erau: evrei, unguri, ruși din Basarabia și Bucovina, germani din Ardeal și Basarabia. Majoritatea trăiau în suburbiile orașelor.
Ciudat însă este faptul că, între 1929-1938, au emigrat doar 10 români în Brazilia.
Pentru a avea o imagone mai amplă a procesului imigraționist în acest spațiu, avem mai jos:
Fig 8 și 9: Creșterea populațională a orașului São Paulo și evoluția numărlui rezidenților străini din São Paulo. Istoric demografic al municipiului São Paulo
În urma relațiilor diplomatice stabilite între România și Brazilia, în anul 1925, în Rio de Janeiro o stradă centrală este intitulată „Rua Romenia”, în São Paulo deja existând „Rua Bucareste” existentă și astăzi.
III.2 Reprezentații oficiale românești în São Paulo.
Biroul Comercial Român și dispariția Consulatului General Român din São Paulo
Singura reprezentanță românescă, din momentul de față, în São Paulo este Biroul Comercial Român (BPCE) aflat în centrul orașului, într-o clădire de apartamente, situată la adresa Alameda Casa Branca nr. 343, São Paulo – São Paulo, Brazil.
Acesta a fost deschis la 1 Septembrie 2009 cu scopul de a eficientiza acțiunile de promovare a ofertei de export a României și a oportunităților de afaceri și investiții în țara noastră. Aici, investitorii Brazilieni sunt informați cu privire la ofertele de export ale companiilor românești, oportunitățile de afaceri din România precum și de târgurile internaționale organizate în țara noastră.
BPCE poate fi accesat pe internet accestând următorul link: http://romenia-ofcomsp-brasil.blogspot.com/, unde, sub forma unui blog, cosilierul economic român, Viorel Predoșanu, postează buletinele viruale lunare ale acestei instituții.
Această organizație are ca singur obiect de activitate promovarea relațiilor economice româno-braziliene, neîndeplinind nicio altă funcție de promotor cultural sau consulat.
Astfel, orice cetățean aflat în statul São Paulo, care necesită informații referitoare la cetățenie, regimul vizelor, cutura română, este nevoit să se adreseze altei reprezentanțe românești, cea mai apropiată fiind cea din Rio de Janeiro, deși São Paulo este considerat centrul Americii Latine.
Există și date referitoare la existența unui Consulat General Român în São Paulo.
În anul 1994, în timpul mandatului Minsitrului de Externe Teodor Meleșcanu, între România și Brazilia s-a semnat un acord privind înființarea unui Consulat General al României la São Paulo.
Demersuri făcute în acest sens au fost publicate în Monitorul Oficial după cum urmează:
Decretul nr. 29/ 6 matie 1994 cu privire la înființarea unui Consulat Român în São Paulo, cu un număr de trei reprezentanți;
Decretul Nr. 153/ 21 iulie 1994 prin care Consulatul României de la São Paulo – Brazilia, înființat prin Decretul nr. 29/1994, se ridica la rangul de consulat general, cu un număr de 3 posturi.
Hotărârea Nr. 874/ 2 decembrie 1994 prin care este numit în funcția de consul general, șef al Consulatului General al României la São Paulo Brazilia, domnul Vasile Macovei.
Această reprezentanță nu a mai fost deschisă sau a avut o durată de viață foarte scurtă, iar informațiile asupra acesteia sunt contradictorii cu cele publicate în Monitorul Oficial. Pe pagina Ministerului de Externe al Republicii Federale Brazilia, apare contactul Consulatului General Român din São Paulo, având ca adresă Rua João Moura, 192, Coj. 11, 1o andar/02, São Paulo – São Paulo, și ca reprezentanți oficiali pe Melcioiu Ionel, în funcția de Consul General, cu Secretarul Mihai Tâlvan.
Deasemenea, pe alte pagini de internet, unde sunt prezentate contactele cu reprezentațiile consulare din capitală, mai apare o adresă de funcționare a acestui consulat, Rua Guarará, 529 – conjunto 76 – Jardim Paulista, São Paulo – São Paulo.
Nu există documente care să ateste dacă acest consulat Consulat Român s-a deschis și a desfășurat vreo activitate sau nu, cum nu există niciun decret sau hotărâre care să publice închiderea lui.
Situația economică mondială a suferit diverse transformări, toate acestea fiind în favoarea acestei reprezentanțe: impresionanta creștere economică a Braziliei, creșterea cererii prezenței românești în acest spațiu, creșterea numărului arestaților români de pe teritoriul acestui stat, numărul mare de evenimente culturale despre cultura balcanică, est-europeană și latină etc. Vom prezenta toate aspectele care sprijină deschiderea sau redeschiderea acestei reprezentații oficiale în această capitală în capitolele ce urmează.
Cap. IV. Cultura și infracționalitatea română din statul São Paulo
Cap. IV.1 Cultura română în Brazilia și São Paulo
Legende românești în São Paulo. Punți culturale-România Brazilia.
Primele influențe românești în São Paulo au fost indirecte și s-au manifestat în domeniul artistic, odată cu Săptămâna de Artă Moderna din São Paulo din anul 1922. Printre participanții la această manifestare s-a aflat și Ilarie Voronca, faimosul avangardist român care reprezenta curentul dadaist inițiat de artistul român Tristan Tzara. Deasemenea, este cunoscută și influența sculptorului Constantin Brâncuși în sculptura și arhitectura braziliană, ca de altfel și prezența marcantă a artiștilor plastici români din Brazilia: Emil Marcier (1916-1999), Samson Flexor, Ion Mureșeanu, fotograful avangardist Eddy Novarro și a protectorului lor, impresarul Jean Boghici. Marii gânditori români Mircea Eliade, Emil Cioran, Horia Vintilă, Constantin V. Gheorghiu, Eugen Ionescu, etc. au fost și ei prezenți în viața intelectualilor brazilieni, în momente în care pe teritoriul României erau interziși, la începutul anilor ’50. În această perioadă, pe scenele din Rio de Janeiro se juca piesa Lecția a lui Eugen Ionesco iar Grupul Dramatic al Studenților din Campinas puneau în scenă piesa caragieleană Conul Leonida față cu reacțiunea*.
În domeniul economic, renumitul economist, jurnalist, inginer și politician Mihail Manoilescu, Ministru de Externe al României în anul 1940, datorită cărții sale Teoria protecționismului și a schimbului internațional a avut un rol major în influențarea concepțiilor ideologice ale Centrului Industriilor din São Paulo și în afirmarea autonomiei economice Braziliene din anii ’30.
Perioada interbelică se arată productivă în România nu numai în domeniul culturii dar și a relațiilor diplomatice. În urma deschiderii primului oficiu consular român în Chile, la 1
Iunie 1922, sub conducerea lui Catone Nicoreanu, acesta este completat de înființarea unui consulat românesc în São Paulo, cu jurdisticție asupra întregului stat.
La data de 10 de mai 1949, ia ființă la São Paulo, Societatea Culturală Română, mulțumită eforturilor si dedicației lui Augustin Hila-Frățilă, Nicolae Iancu Păltinișanu și a Părintelui Pedro Balint. Ea reprezintă proto-rădăcinile societății cu același nume creată în 1975, cu o viața mai lungă decât prima. Și în cadrul căreia s-au organizat ateliere, expoziții, conferințe, încercându-se prin intermediul ei reunirea nu numai a românilor și a descendenților acestora dar și a diferitelor personalități braziliene care se identificau cu tradițiile române.
La începutul anilor ’50, un mare val de imigranți români ia cu asalt orasul São Paulo. Printre aceștia și Dan Boghiu în prezent domiciliat în Zurich, Elveția, român care a încercat de nenumărate ori să facă publică lupta dusă de diaspora noastră împotriva comunismului și încercarea acestora de promovare a culturii și valorilor noastre naționale
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra lumii românești din São Paulo din această perioadă, voi cita mai jos articolul d-lui Boghiu, publicat la data de 7 octombie 2011 pe pagina Romanian Global News, sub atenția jurnalistei Daniela Soroș, care poate fi accesat la adresa: http://www.rgnpress.ro/rgn_11/analize-interviuri/3397-exilul-romanesc-din-brazilia-amintiri-de-la-sao-paolo-inceputul-anilor-50.html, și care este o mărturie veritabilă a faptului că românii din această zonă nu s-au oprit niciodată să își promoveze cultura și țara.
Aticolul este intitulat „Exilul românesc din Brazilia: Amintiri de la São Paulo, începutul anilor ‘50” și din el cităm următoarele:
“[…] Am fost unul dintre primii români emigranți în São Paulo, făcând parte la inaugurarea primei societăți culturale româno-braziliene ,,Sociedade Cultural Romeno Brasileira,, precum și a asocitației ortodoxe Sfânta Treime, “Sociedade Otodoxa Santa Trinidad,,. Activitatea acestor două societăți, care s-au format la începutul anilor ‘50 a fost destul de amplă. Prin ele, doream toți, ca numele de român și ROMÂNIA să devină cunoscute în Brazilia. În acord cu legislația braziliană orice societate, pentru a putea activa, trebuia să fie înscrisă oficial, împreuna cu statutele ei. Aceste statute au fost elaborate de Avocatul Nicu Iancu originar din Sibiu (descendent al familiei lui Avram Iancu). El a dat impulsul și altor naționalități de noi emigranți, de a se înregistra și le-a făcut și statutele, pentru ca împreună să formăm un front comun, având aceleași aspirații politice.
Profesorul Dumitru Paulescu, în cartea sa despre dr. Nicu Iancu pomenește la pagina 141 despre românii din Rio de Janeiro și São Paulo, sosiți după al doilea război mondial. La São Paulo, cu multă perseverență, s-au adunat cele cam 60 de familii care se găseau recent venite în São Paulo și împrejurimi și așa s-a format prima colonie românească. Lista numelor acestor romani este publicată tot în acestă carte precum și cele ale coloniei românilor din Rio de Janeiro.
Foto: Secțiune din volumul de poezii al unui român, editat în Brasilia în anul 1985.
Amândouă societățile recent formate și-au început imediat activitatea. Ele aveau programe complet diferite care se îmbinau numai când situația o cerea.
Prima trebuia să se ocupe de politică și de a arăta brazilienilor, precum și noilor generații, tot ce ei nu cunoșteau despre ADEVĂRATUL COMUNISM. […] Începutul nu a fost ușor dar l-am prididit. Câte seri întregi nu ne-am sfătuit, în mici grupuri, conduse cu multă dedicație de avocatul Nicu Iancu, ca să stabilim programe care să intereseze pe participanți, nu numai informativ, dar și instructiv și care trebuia profund documentat. Prin aceste întâlniri s-au stabilit și primele contacte. […] Multe cicluri de conferințe asupra acestei teme au fost ținute, ani de-a randul, de profesori iluștri și personaje politice nu numai românești ci și din țările cotropite de comunism, participând ca invitați, veniți special chiar din străinătate, aducând ultimile noutăți din țările lor ocupate. La aceste întâlniri s-a remarcat și o participare importantă a presei și televiziunii braziliene, care asistau foarte interesați. Presa trebuia activată, dar totul bine documentat.
[…] A doua societate era o societate religioasă, cu un obiectiv diferit. Societatea Ortodoxă Sfânta Treime avea ca obiectiv cunoașterea României și a locuitorilor ei, tradițiilor, folclorului și gastronomiei românești, în Brazilia acelor ani încă necunoscută. Proaspeții emigranți ai acelor ani au putut cunoaște, prin niște romani catolici, pe Părintele Balint. La scurt timp după această întâlnire l-am cunoscut și pe preotul Bențea, tot din Transilvania, care-și făcea studiile la Roma și venise numai în vizită în Brazilia, chemat de părintele Balint. El ne-a oficiat primele servicii religioase duminicale.
Noi cei din São Paulo, în decursul anilor, referitor la preoți, nu prea am avut noroc…
Preoții plecau, după un anumit timp, și ne lăsau fără viață liturgică. Dar activitatea religioasă nu se întrerupea ci continua conform programelor stabilite cu părintele Balint. Serviciile religioase la São Paulo erau ținute, la început, în case particulare iar mai târziu sirienii, care erau tot ortodocși și aveau o mare și bogată colonie, ne-au pus la dispoziție capela Santa Olga care era situată într-un orfelinat de copii sirieni. Prin multe expoziții și reuniuni festive la datele naționale, brazilienii au cunoscut muzica și dansurile, costumele naționale ale participanților, precum și gastronomia noastră românească. Cam după fiecare serbare li se oferea participanților bucate tipice românești făcute de gospodinele noastre, brazilienii făcând cunoștință cu delicioasa gastronomie românească. Am putut deveni cunoscuți și ne-am împrietenit cu mulți politicieni și persoane din diverse straturi sociale braziliene care răspundeau prezent la invitațiile la aceste ceremonii.
Am devenit cunoscuți prin tradițiile și obiceiurile noastre seculare, bogatul folclor românesc și muzica noastră fiind deseori apreciate. Am putut astfel arăta brazilienilor, legătura dintre cele două țări surori prin latinitatea obârșiei noastre comune. La aceste comemorări s-a distins și o participare importantă a presei și televiziunii.
Brazilia, cea mai mare țară ne-a permis ca la multele tedeumuri organizate să le ținem chiar în catedralele lor, iar grupările emigranților anticomuniști puteau să vină inclusiv cu steagurile naționale îndoliate. Aceste manifestări le organizam în special în memoria celor asasinați mișelește de comuniști sau morți în închisorile comuniste. Nu mai spun că și aici presa era prezentă și ne acorda tot sprijinul pentru că empatiza cu cauza noastră.
Preotul misionar Balint a făcut ca numele de român să devină cunoscut în São Paulo și din păcate, până acum, nu a fost pomenit de nimeni în istoria exilului. Acest preot a fost un mare organizator și tot ce făcea, făcea numai pentru enoriașii din parohie și pentru cei săraci. “Centro Operario Ipiranga”, a fost înființat de el și a constituit un exemplu la ce punct constructiv se putea ajunge cu dragostea și dedicația pentru oile păstorite. Dupa ce părintele Bențea s-a reîntors la Roma, rămăseserăm din nou fără preot.
Inginerul Dumitru Mihăescu a fost hirotonit preot și avea de grije de cele două colonii, cea din Rio de Janeiro și cea din São Paulo. După câțiva ani și el a plecat în Statele Unite ale Americii și iar am rămas fără preot slujitor.
Un alt inginer, Anhidim Ușieru, văzând situația, a început să studieze teologia și s-a hirotonit preot ca să slujească în comunitatea românilor din Rio și São Paulo depinzând de Patriarhul din Contantinopol. Au trecut așa câțiva ani până când și preotul Ușieru a plecat în Statele Unite. La São Paulo fiind din nou fără preot cine ne ajuta din nou, făcând serviciile religioase era din nou părintele Balint. El mi-a botezat pe Domnica, fiica mea. Se știa deci din nou că preot ortodox nu aveam.
A ajuns în São Paulo, la invitația mea, monahul Roman Braga. De aceasta dată sirienii ne-au pus o biserică de-a lor la dispoziție, părintele Roman Braga a învățat repede portugheza și în plus a învățat și serviciul religios în siriană. În decursul anilor din colonie plecaseră mulți în Canada și America și rămăseserăm destul de puțini. Comunitatea noastră avea de suferit din nou. Părintele Roman Braga, fiind chemat în America, la Detroit, la prima mânăstire fondată de Principesa Elena, ne-a parasit. Cum se știa că rămăseserăm fără preot, Dna Iasinski, care fusese de multe ori în țară și începuse să facă propagandă (cred că securiștii o îndoctrinaseră) colac peste pupăză a venit cu o ofertă: Guvernul din țară ne putea oferi o biserică de lemn din Maramureș dacă găseam terenul să fie construită. Cum deja am mai menționat, în acea epocă guvernului din România, prin securitate, avusese deja intuiția să creeze noi societăți paralele și noi parohii pentru a distruge rezistența exilului. Se ajunsese atunci la extrem, trimițând chiar preoti din țară special instruiți de securitate cu toate metodele, spre a distruge perseverența rezistenței. Evident că noi nu am consimțit și am respins categoric această ofertă.
[…] Cred că prin aceste rânduri am putut da ideea luptei noastre din Brazilia împotriva comunismului. Câte sacrificii nu au fost făcute însă numai pentru iubirea unei patrii cotropite.
Am avut în rândul nostru, al exilului anticomunist, personalități politice, pictori, artiști, oameni de știință, mulți profesori universitari, dar și oameni simpli, mari români patrioți. Il pomenesc aici pe Ion Albu, strungar de meserie. El era un om înalt ca un munte. Figura lui a fost reprezentativă pentru că întotdeauna venea îmbrăcat în costum național și ținea steagul României la toate reuniunile, momentele comemorative sau parastase ce se faceau în memoria celor ce erau întemnițați sau morți în închisorile comuniste din țară. El nu a lipsit niciodată de la aceste comemorari.
În capitală, BRASILIA decedatul Profesor Dumitru Paulescu a colecționat ani de-a rândul cărți scrise în exil, și a format o mare bibliotecă, “SATUL” a denumit-o. După decesul dlui. avocat Nicu Iancu și biblioteca lui a fost donată bibliotecii SATUL. Cele două fiice ale Prof. Dumitru Paulescu și cu ginerele Prof. Octavian Roșiu, au încă această bibliotecă. În această bibliotecă se găsesc multe documente importante care arată lupta dusă de români în diferte țări în timpul exilului românesc.”
În episodul 2 al mărturiilor domnului Dan Boghiu, din aceași publicație, din data de 14 octombrie 2011, acesta îl descrie pe longevivul protector al societății ortodoxe românești din São Paulo, părintele Pedro Balint astfel:
Foto: Părintele Petru Balint
„Preotul catolic Petru Balint
Preotul Balint trăia în parohia lui din cartier unde fusese primul preot, la începutul carierei sale de misionar. Cum pe acel timp (1926), cartierul Ipiranga era locuit numai de muncitori, el a dat viață “Centrului Muncitoresc Ipiranga”. În anii care au urmat acest centru s-a dezvoltat, iar preotul și-a continuat opera de binefacere: a făcut diferite construcții pentru a putea încorpora și funcționa serviciile ce le oferea. Toate erau puse la dispoziția enoriașilor și muncitorilor până și servicii medicale și farmaceutice. Locuind foarte modest, într-o mică cameră, într-una dintre aceste case ale Centrului Muncitoresc, ca mobilier avea doar un pat și o masă. Pe pereții acestei mici încăperi se găseau însa, înrămate, trei mari DOCUMENTE ONORIFICE adresate lui, de la trei PAPI de la Roma, în diferite epoci, drept recunoștință pentru activitatea lui neîntreruptă dusă ca misionar catolic zeci de ani de zile. El avea multe
legături directe cu Vaticanul. Părintele Balint a fost un mare organizator și tot ce făcea, făcea numai pentru enoriașii din parohie și pentru cei săraci. Acest centru servea de exemplu, în ce punct se poate ajunge cu dragostea și dedicația pentru oameni. Adițional acestui centru a ajuns să construiască, cu ajutorul muncitorilor și enoriașilor, în Itanhaen, la Oceanul Atlantic, pe un teren cumpărat tot de ei, o casă de repaos. Aici, familiile enoriașilor și muncitorilor, puteau să-și petreacă vacanța ajutând la întreținerea și funcționarea locașului. Aici avea o grădină de zarzavaturi și fructe și un grajd cu animale foarte bine îngrijite. Se plantau legume, fructe, care se serveau în bucătăria comună. Nu exista personal de serviciu. Se autogospodăreau. Ani mai târziu ajunsese să construiască în São Paulo un spital mare, cu multe etaje și mulți medici, unde se făceau și operații în afara consultațiilor gratuite. Numele spitalului a fost, la acea vreme “LEAO XIII”, clădirea existând și astăzi dar sub alta denumire.”
În prezent, spitalul construit de Părintele Pedro Balint se numește Hospital e Maternidade São Camilo și este în continuă dezvoltare. Familia părintelui, din partea fratelui său, locuiește în continuare în cartierul Ipiranga, unde există și Piața Pedro Balint, aceștia făcând numeroase opere de caritate, continuând opera părintelui și menținând contactul cu România și rudele rămase aici. Aceștia au vizitat constant țara noastră și sunt continuu interesați de cultura românească, regretând faptul că nu mai există nici o instituție română pe teritoriul statului São Paulo.
Numărul de români din statul São Paulo a avut o continuă creștere ajungând la 1.729 de cetățeni în anul 2000, conform recensământului Institutului de Statistică al statului São Paulo, din anul 2001.
Fig. 9: Evoulția demografică a imigranților pe naționalități – 1970 – 2000
Limba română în Cadrul Unversității din São Paulo (USP)
În Brazilia, dar mai ales în São Paulo, promotorul brazilian al instituționalizării studiului limbii române într-un cadru oficial este Ático Frota Vilas-Boas da Mota. Acesta, fiind pasionat de istorie și limba latină, își ia doctoratul în Filosofie la Universitatea din São Paulo și începe să studieze independent limba română. El este autorul celei mai importante și vaste lucrări despre istoria relațiilor culturale, economice și externe între România și Brazilia: „Brazilia și România: Punți culturale” lansată la 30 martie 2010 în cadrul Academiei Braziliene. Inițiativa lui a fost răsplătită, la 30 septembrie 2010, când i se conferă Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor.
Foto: Volumul lui Atico Vilas-Boas, Academicianul și diploma de „Comandor” primită de la statul România
Publicațiile emeritului Profesor Mota referitoare la cultura română sunt:
Ciganos – Poemas em Trânsito. Thesaurus, Brasília, 1998.
Momentos da História dos Romenos. Thesaurus, Brasília, 1988.
Romênia: Poemário Telúrico – Thesaurus, Brasília, 1998 (ISBN 8570621647)
Uma Noite Tempestuosa – (traducere a piesei „O noapte futunoasă”) de Ion Luca Caragiale, Thesauros, Brasília, 2004 (ISBN 8570624212)
Uma carta perdida – (traducere a piesei „O scrisoare pierdută”) de Ion Luca Caragiale, Thesaurus, Brasília.
Brasil e Romênia: Pontes Culturais – Thesaurus, Brasília/Rio de Janeiro – 2010 (ISBN 9788570628602).
Pentru a înțelege mai bine importanța prezenței românești în São Paulo vom prezenta pe scurt istoria prezenței studiului limbii române la USP.
Izvoarele interesului lui Atico Vilas-Boas față de limba română sunt descrise într-o scrisoare către Al. Rosetti, unde expune faptul că a studiat limba română ajungând să scrie și să citească curent românește sub îndrumarea unui lector român, refugiat politic, I.G. Dimitriu, care a înființat cursul de limba româna în 1952. Funcționar la Universitatea din São Paulo, își pregătea doctoratul (tema: „Formulele de tratament în limbile romanice“, îndeosebi portugheza și româna), așa că l-a ajutat pe Dimitriu la curs, urmând să dobândească un post de șef adjunct la catedra de franceză de la un Institut militar din Curitiba . Cursul de română era urmărit atunci de 15 studenți, „mulțumiți îndeosebi de onestitatea și decența pe care știe să o aibă în fața studenților (prof. Dimitriu, n.n.); situația sa de refugiat nu-i permite să folosească catedra sa pentru propaganda politică și el știe să țină seama de situația sa de refugiat, ocupându-se exclusiv de sarcinile estetice literare și niciodată nu insinuează studenților că există două Românii etc. Cultura română este una singură; își urmează destinul; trece mereu prin experiente noi“.
Atico propune, încă de la Congresul studențiilor de la filozofie și litere (Bahia, 1953), înființarea unei catedre de limba română la universitațile cu facultăți de litere, la Bahia, São Paulo, Porto Alegre, Recife, Curitiba și Belo Horizonte. Argumentul său este că „România este o «insulă latină» într-un ocean de rase, popoare și culturi distincte“ a fost întâmpinat, atunci, la absolvire, binevoitor de către ministrul ad interim de la educație și cultura, Pedro Calman (viitorul rector), care l-a completat pe tânăr: „Nu e vorba de o insulă, de un lucru static, îndepărtat și indiferent, ci de un lac, care primește ape din toate părțile“ și „le întoarce pe toate arătând lumii fața sa senină, liniștită, scăldată de azurul său românesc“. Motivația lui de a se implica în promovarea cuturii române este: „Fac toate acestea din simpatia dezinteresată față de cultura română, față de poporul latin a cărui istorie este plină de lecții, fac toate acestea din idealism sănătos, adică nimeni nu mă plătește pentru asta, fac aceasta din dragoste pentru cultură și fiindcă sunt sigur, foarte sigur, că oamenii care gândesc și luptă pentru democrație sunt deasupra patimilor politice și a intereselor meschine. Acei care iubesc cultura știu că ea este veșnică, vitală, este destinată ca să nu moară, în timp ce ideologiile trec, se schimbă, sunt depășite … De aceea am încredere în rezultatele muncii mele“ .
Mota le cere celor de la București – fără să cunoască încă țara și pe români – sprijin spre a le reprezenta în Brazilia iar sieși un autograf al lui Sadoveanu prin Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea (IRRCS). Argumentele sale impresioneaza și institutul îi trimite: „Nuvele de autori români contemporani“ (volumele I și II), „Anii impotrivirii“ de Geo Bogza, „Bărăganul“ de Em. Gălan, „Rascoala“ lui L. Rebreanu, „Străinul” de T. Popovici, M. Sadoveanu cu „Opere“, III, IV, VI, T. Arghezi cu „1907“ cât și abonamente la „Contemporanul“, „România azi“ și „Revista cărții“. Susținător convins și punând pasiune în ceea ce face, Mota a determinat mai multe proiecte românești de anvergură. Pe lângă instalarea efigiei eminesciene la Rio, a determinat ca la emisiunea „Ora Națiunilor“ (Radio Brazilia) să fie dedicată o oră românească lui Enescu; a cerut celor din țară filmul documentar despre Congresul Internațional de Romanistică de la București și cel despre Ion Creangă, iar în materie de schimburi a asigurat colaborarea președintelui Consiliului Național de Cercetări, Cristovao Cardosa, deschis conlucrării cu România.
În primăvara și vara lui ’60 Mota și-a împlinit unul dintre visuri: a participat, alături de Therezina da Jesus Bartholo la cursurile de vară de la Sinaia. Aici a prezentat referatul „Câteva reflexe ale culturii românești în Brazilia“. Cu acel prilej a sesizat că „din greșeala și ignoranța noastră proprie, brazilienii nu știu precis unde se situează această bijuterie a Europei ce se numeste România“; la fel, că în portugheză termenul „român“ se traduce prin cuvântul „romanos“ confuz (apropiat de „romaico“ din greaca moderna). Concluziile sale arătaseră grupului din jurul academicianului Rosetti – patronul spiritual al filologilor români – că, în ciuda erorilor, „intelectualitatea braziliană apreciază cultura românească pentru spiritul ei latin, ospitalitatea tradițională a poporului, marturisite în cărți și articole de călătorie la toți cei care au avut fericirea de a călca pe pământul României“ .
Toata această pasiune venea și din demersurile înaintașilor săi: primul filo-român, ziaristul poliglot Max de Vasconcelos, care a tradus în literatura braziliana poezii românești, printre care „Doina“ lui Eminescu; sau de la filologul Antenar Nascentes, autor al unei lucrări de „Elemente de filologie romanică“, unde a redat „Și dacă ramuri“, tot de celebrul poet român. La fel s-au arătat sensibili Osvaldo Pinheiro Reis, vorbind despre români și literatura lor la Universitatea Paraná sau în lucrarea sa „România, ruda cea saracă“; profesorul Serafim Silva Neto, de la Universitatea Rio sau colegul său Th. Maurer de la Universitatea São Paulo, care citau des exemple românești în lucrările „Unitatea României occidentale“ și „Gramatica latinei vulgare“ (1960).
Reîntors în Brazilia după experiența de neuitat, stimulat de aprecierile celor de la Institut și din universități, Mota intenționa să traducă „Baltagul“ lui Sadoveanu. Entuziast, el și-a asigurat noii prieteni: „puteți fi siguri că voi colabora tot timpul cu dvs.“, anunțându-i că într-un interviu din „Hoje“ (18 septembrie 1960) lăudase cultura românească. Totodată, s-a apucat împreună cu Nelson Vainer de traducerea „Antologiei literaturii românești“, iar pentru un articol despre opera lui Sadoveanu, idolul său, aștepta o fotografie a acestuia.
Visul lui Mota a fost de a introduce un curs de limba română la Universitatea din Rio și apoi de a stabiliza măcar aici o catedră. În aprilie 1961 Mota a revenit la București, ca membru al misiunii culturale braziliene condusă de Joao Dantas. Era singurul dintre cei invitați care știa bine limba română! Conducea la acea vreme, ca director general, Departamentul de educație și cultură de la Universitatea Federală din Goiais. La acea vreme, datorită lui Mota, România avea numeroși prieteni în Brazilia. Printre aceștia se numărau: prof. Nilton Vasca da Gama (titular la Filologie romanică, Universitatea Bahia); prof. Wilson Aragao (titular la Filologie și Litere, Universitatea Bahia); prof. Robert Karel Bowles (Universitatea Paraná); prof. Heinrich A.W.Bunse (Universitatea Rio Grande do Sul); asistent Isaac Salum (Universitatea din São Paulo), prof. Theodore Henrique Maurer (Universitatea din São Paulo), prof. Armando de Toniolli (prof. latină, Universitatea din São Paulo); prof. Antonio Silveira Reis (Universitatea San Spirito); prof. Maria Luiza Fernandez Miazzi, prof. Elisa Prestes de Melo s.a. Pe durata serviciului sau de la Facultatea de Filozofie, Științe și Litere de la Goiás, Mota a colaborat curent cu „4o Poder“ („A patra putere“), ziar universitar, unde a inserat numeroase articole privind limba, literatura și istoria românilor. Ziarul în cauză, sub semnatura redactorului-șef Waldomire Santos, a anunțat (în nr.31, an I, 21/22 aprilie 1963, p.12) că în cadrul Universității Federale din Goiais, limba română a fost inclusă pe lista obiectelor facultative la catedra condusă de prestigiosul profesor de latină și limbi romanice, Egidio Turchi, la propunerea lui Mota, „ad honorem“! Drept apreciere față de asemenea servicii, din țară i s-au trimis discuri Enescu, dicționare, ca și lucrări esențiale pentru învățământ: „Materiale și cercetări dialectale“ (I); „Contribuții la istoria limbii române literare sec. XIX“ (I); „Cronicari munteni“, iar catedra a fost abonată la „România azi“, „Limba română“, „Contemporanul“, „Gazeta Literară“, „Viața românească“, „Artele în RPR“ s.a.
Datorită lui Mota și strânselor lui legături cu România, grupul de universitari de la Universitatea São Paulo își cimentează relațiile cu țara noastră. Aici, mai multi studenți și profesori românofili, în frunte cu Th. Henrique Maurer – ca și asistentul acestuia, Isaac Nicolau Salum cer studiul limbii române în universitate. Profesorii Maurer și Salum introduc cursurile de limba română în ciclul post-universitar, în cadrul universității din São Paulo. Interesul lor către această temă nu este nou, în 1951 Salum traducând articolele lui Cladiu Isopescu din Revista Istoria 8, 1952, p. 365 – 404. Deasemenea a scris prefața și epilogul și a analizat trei poezii de Eminescu din cartea Gramática Romena de Grigore Dobrinescu, Rio de Janeiro; Presença/EDUSP, 1978, pp. 15-23, 291-294, 206-211, volum existent și acum în biblioteca de la USP. Studiile lui Salum în domeniul limbii române se datorează influenței profesorului Maurer, titularul catedrei de filologie romanică. În momentul propunerii de achiziție a colecției librarului Gabriel José da Costa, Salum declară: „Pentru a profita de aceste resurse era nevoie ca grupul interesat de studiile romanice să aibă cel puțin o cunoștință pasivă a limbii române, care este după cum se știe o limbă romanică. Începem cu un modest curs podt-universitar ca și cel anterior, din 1969. […] În primul an se va face o exemplificare prin lecturi extinse în catalană, provensală și sardă (cel puțin), mai ales de texte în proză, deoarece interesul este predominant lingvistic. În al doilea an, concentrându-ne pe română vom face lecturi și analize lingvistice și de conținut pe volumul lui H. Mihăescu, Limba Latină în Provinciile Dunărene ale Imperiului Roman, Ed. Acad. RPR, 1960. Odată începute, în 1971, cursuri vor avea o nouă structură mai cu picioarele pe pământ, abordând un modul de Structură Română. Evident, ne vom concentra pe învățarea rapidă pasivă a limbii române, ca modalitate de informare lingvistică și culturală.”
De la stânga la dreapta: Ático Vilas-Boas da Mota (Goiás), prof. Iorgu Iordan, Silvio Elia (Rio de Janeiro) și Isaac Nicolau Salum (São Paulo)
Elevi ai lui Salum care au continuat studiul limbii române sunt Maria Helena M. Neves cu lucrarea: Os pronomes pessoais – notas para um estudo comparativo português-romeno, Maria Valéria M. Vargas – Curiosidades quanto às heranças do sistema verbal latino no romeno e no português, Bruno F. Bassetto – Considerações sobre alguns ditongos romenos. La rândul lui, profesorul Bassetto a făcut parte din comisia care a notat lucrarea de Masterat a studentului Mário Eduardo Viaro, cu titlul Das preposiçõe latinas às do Português e do Romeno: derivações semânticas. Acesta din urmă este la rândul lui prodesor în cadrul Universității din São Paulo și este unul dintre puținii traducători autorizați de română-portugheză din statul São Paulo.
Un alt cunoscător al limbii române din cadrul USP este romanistului José Luiz Fiorin, renumit profesor al Departamentului de Lingvistică.
În urmă cu 20 de ani, departamentul de limba română din cadrul Universității din São Paulo și-a încheiat activitatea și la contactarea acesteia răspunsul a fost că este nevoie de o persoană care să aplice pentru acest post și este preferat un profesor vizitant român nativ care să desfășoare această activitate.
Cursuri de limba română în São Paulo
Datorită faptului că în São Paulo standardul de viață este ridicat, există un număr mare de oameni educați și curioși, care își permit satisfacerea diferitelor capricii. Adăugând acestor factori și faptul că unii sunt descendenți de familii române, ne putem da seama că există persoane interesate de studiul limbii române.
Deoarece pe teritoriul orașului nu există nici o școală de limba română și nici o reprezentanță oficială românească, doritorii de învățare a limbii noastre nu au cui să se adreseze sau cum să își satisfacă setea de cunoaștere. În perioda 2010 – 2013, au fost înregistrate peste o sută de cereri de cursuri de limba română, existând un flux continuu de amatori. În afară de acest fapt, mai există și multe cereri de cărți în limba română, CD-uri cu muzică românească, DVD-uri cu filmele românești atât de premiate, obiecte tradiționale românești, dar mai presus de toate există o mare deschidere și afinitate către cultura română.
Amatorii de limba română, nu numai că își doresc să studieze acestă limbă dar doresc să cunoască cultura română cu ale ei tradiții, legende, muzică.
Traducători/Interpreți de română-portugheză în São Paulo
Conform datelor Ministerului de Interne al Braziliei, pe teritoriul staului São Paulo sunt înregistrați șase traducatori autorizați de română-portugheză/portugheză romănă. Dintre aceștia, unul a decedat de în anul 2011 și alții doi se află în afara capitalei ceea ce îi face greu accesibili.
Serviciile de traducător/interpret romană-portugheză sunt foarte căutate în acest spațiu, ceea ce le face și foarte bine plătite.
Fig 11: Lista de traducători de limba română din SP
Rua Bucareste. Vila Buarque. Guarujá.
Încă din anii ’20, în São Paulo exista strada București, rua Bucareste, denumită astfel în onoarea relațiilor externe stabilite între România și Brazilia. Nu există nici o dovadă că în această zonă ar locui români, aceștia fiind concentrați în general în zona centrului vechi, zona Vila Buarque și Higienopolis. În urma mărturiilor mai multor români și descendenți români din São Paulo, cât și a unor prieteni ai acestora, se relatează că în anii ’70, în această zonă existau două restaurante românești, unul dintre ele numindu-se Transilvania.
Foto: Strada Bucuresti din Municipiul São Paulo
De asemenea, unii dintre românii-brazilieni din São Paulo mai relatează faptul că majoritatea familiilor de români evrei, pe lângă casele din São Paulo, mai aveau câte o mică reședință de vacanță la plajă, în localitatea Guarujá, la 70 de km de capitală. Adeseori, vara, se putea auzi pe stradă vorbindu-se românește.
Cap. IV.2. Infracționalitatea română în São Paulo
IV.2.1 Traficul de droguri, filmele cu favele, mirajul unei țări a fără-de-legii.
Brazilia este cunoscută mai ales pentru libertinajul ei și imaginea pe care și-o promovează în exterior este de țară în care se dansează, se joacă fotbal, care nu are tratate de extrădare, o țară în care este posibil orice, oricând.
Odată ajuns acolo, este ușor de observat că toate aceste trăsături sunt imaginea pe care imigranții brazilieni din clasele de jos au promovat-o în lume, în momentul în care au ajuns pe teritoriul altor țări mai dezvoltate, în căutarea unor locuri de muncă mai bine remunerate decât în țara de baștină și a unui nivel de viață mai crescut decât cel din favele sau localitățile subdezvoltate de origine.
Bazându-se pe aceste legende urbane cunoscute în toate colțurile globului, un mare număr de persoane în căutare de câștiguri facile, se alăturează grupărilor infracționale internaționale de trafic de droguri și se aventurează pe teritoriul Braziliei, de unde încearcă să traverseze frontierele cu kilograme de narcotice ascunse în bagaje sau transportându-le chiar în interiorul organismului, ingerate sau ascunse în implanturile de silicon ale așa-ziselor manechine.
Datorită învecinării Braziliei cu aproape toate țările din America de Sud printre care: Uruguay, Argentina, Paraguay, Bolovia, Peru, Columbia, Venezuela, Guyana, Suriname și Guyana Franceză, și cu accesul continuu la căile maritime atlantice, este foarte ușor să ne dăm seama de posibilitățile de traficare de pe teritoriul ei.
Fig. 12 Marile Rute Mondiale de Trafic de Droguri
Conform raportului Biroului Natiunilor Unite împortiva Drogurilor și Crimei Organizate (UNODC), pe anul 2012, principalii cultivatori de coca și producători de cocaină cu puritate 100% sunt Columbia (119.000 hectare/ 350-400tone), Peru (61.200 hectare/302 tone) și Bolivia (31.000 hectare/113 tone). Valorile au scăzut la jumătate fața de anul 2005 datorită legislației, luptei împotriva traficului de droguri dar probabil și din cauza mijloacelor tot mai sofisticate de traficare a drogurilor, ceea ce le face de indentificat în urma controalelor vamale și perchezițiilor.
Brazilia nu este o țară producătoare de cocaină sau pe teritoriul căreia se cultivă planta de coca însa este poarta principală a acestui stupefiant către Europa. Peru și Bolivia, în special cea din urmă, deviază rețelele de trafic de droguri prin aeroporturile din Brazilia, în special prin cele din statul São Paulo, datorită numărului mic de zboruri internaționale din aceste două state, și a lipsei ieșirii la ocean a Boliviei. De aceea, pe teritoriul Braziliei există cele mai mari capturi de cocaină din toate țările Americii de Sud. După cum ușor se poate vedea în același raport al UNODC, capturile de cocaină de pe teritoriul acestei țări sunt mai mult decât duble față de cele ale țărilor producătoare și au ajuns în anul 2010 la aproximativ 27 de tone de cocaină (fig. 13).
Fig. 13: Tonele de cocaină confiscate în America de Sud în perioada 2000 – 2010
Deși traficul de droguri este prezent pe întregul teritoriu brazilian, cea mai mare concentrare de arestări este în orașul São Paulo.
Majoritatea celor 3.392 deținuți străini de pe teritoriul Braziliei au fost încarcerați în urma acuzației de trafic de droguri, atestă Ministerul de Justiție al Braziliei, în urma unui studiu efectuat în luna iunie 2012. 2.245 dintre aceștia au fost reținuți în São Paulo, fiind statul cu cel mai mare număr de arestări de pe teritoriul țării, următorul stat fiind Matto Grosso do Sul cu 246 și Paraná cu 171.
Aproape toți acești cetățeni străini au fost reținuți pe aeroporturile internaționale, încercând să transporte cantități considerabile de droguri în special către Europa, majoritatea având destinația Lisabona sau Madrid.
Aeroporturile Internaționale Guarulhos și Campinas, ambele aflate în proximitatea capitalei, sunt principalele puncte de trecere ale traficanților de droguri către SUA și Europa. Aeroportul Guarulhos (GRU) este vizitatde 31,4 milioane de pasageri pe an, fiind cel mai mare „hub” de pasageri din America Latină, și al 45-lea aeroport din punct de vedere al numărului de pasageri din lume. Există peste 300 de zboruri internaționale zilnice care pleacă din São Paulo deci tranzitul de persoane este enorm. Aeroportul Viracolos din Campinas este deasemenea o importantă poartă de ieșire/intrare din statul São Paulo. Acesta a fost tranzitat de 6,8 milioane de pasageri în anul 2012 și are 12 zboruri internaționale zilnice. Aeroportul Viracopos este utilizat în ruta traficului de droguri datorită faptului că pare un aeroport mic, este aproape de capitala São Paulo, ușor accesibil și indivizii implicați în acest tip de activități trăiesc cu impresia că personalul acestuia nu este bine instruit și este facil de trecut de controlul bagajelor cu substanțele ilicite.
În Brazilia lupta cu drogurile este foarte crâncenă și există personal polițienesc foarte bine instruit în această privință. Există numeroase grupuri de agenți sub acoperire, în fiecare aeroport, și aceștia au datoria de a supraveghea atent pasagerii aflați la cozile de îmbarcare. Deși numărul de agenți federali însărcinați să identifice potențiali suspecți de trafic de droguri este destul de crescut, datorită marelui aflux de pasageri din aeroportul Guarulhos, nu este posibilă acordarea atenției cuvenite fiecăruia dintre ei. În aeroportul Viracopos situația este tocmai opusă, numărul de pasageri nu este atât de mare și aceștia sunt ușor de identificat. Astfel, cei ce aleg Viracopos în detrimentul aeroportului Guarulhos, sunt majoritatea prinși.
Într-un studiu prezentat de Consiliul Național de Justiție la date de 9 martie 2012, de către Departamentul de Investigații asupra Narcoticelor al Poliției Civile a Statului São Paulo, prezentat în cadrul Seminarului despre Deținuții Străini (ANEXA 2), Clemente Calvo Castilhone Junior, Director Tehnic al Serviciului de Inteligență și Informații prezintă situația arestărilor traficanților de droguri străini, pe teritoriul statului São Paulo.
Anii 2008 și 2011 sunt anii cu cel mai mare număr de arestări de cetățeni străini pentru trafic de doguri, cifrele fiind de 1.078 și respectiv 1070. Din totalul străinilor încarcerați la finalul anului 2011, 1.298 sunt bărbați și 327 femei. Începutul anului 2013 evidențiază un număr de peste 1400 de cetățeni străini de sex masculin în statul São Paulo. Deținuții străini de sex masculin sunt încarcerați separat față de cei Brazileni dar străinele nu. Numărul femeilor de alte naționalități arestate în Brazilia este de 325 și acestea sunt deținute în aceleași penitenciare ca și acuzatele brazilience.
Dintre cei aflați în penitenciarul “Cabo PM Marcelo Pires da Silva” – Itaí, închisoarea masculină pentru străini din São Paulo și Penitenciarul Feminin din São Paulo, s-au înregistrat ca existând 35 de cetățeni români arestați în anul 2009 (28 de bărbați și 7 femei), 20 în anul 2010 și în anul 2012 sunt înregistrați 79 de încarcerați români.
Poliția Civilă a statului São Paulo reclamă numeroasele dificultăți pe care le întâmpină odată cu prinderea în flagrant delict a străinilor printre care: dificultatea de a obține interpreți, comunicarea penitenciarelor cu cosulatele/ambasadele, traducerile inexistente a documentelor și probelor, în special a notei de vinovăție, destinația pe care o va lua pașaportul deținutului, înțelegerea deținutului asupra drepturilor sale și a legăturilor pe care le poate avea cu familia, prezentarea unor date de identificare false și dificultatea de verificare a acestora în Cazierul de Antecedente Penale.
Cea mai mare problemă este, de fapt, lipsa interpreților și traducătorilor, astfel, comunicare cu deținuții fiind imposibilă. Chiar dacă Poliția Federală plătește aceste servicii, în statul São Paulo nu există persoane dispuse să desfășoare această activitate.
Cărăușii – As mulas (port.) – The mules (engl.)
Metoda folosirii cărăușilor în traficul de droguri nu este una nouă pentru țările europene sau din America de Sud însă, în România, datorită inexistenței afacerilor cu droguri sau a accesului restrâns la aceasta, populația din mediul rural este foarte ușor expusă în fața celora ce racolează persoane pentru această activitate.
Persoanele alese pentru a fi cărăuși sunt de obicei cetățeni din mediul rural sau cu un nivel scăzut de școlarizare, cărora le sunt promise locuri de muncă în construcții sau agricultură, pe termen scurt, în general în Europa, mai ales în Spania.
Este recunoscut de către Ministerului Internelor și Reformei Administrative faptul că România este una dintre cele mai bune surse de cărăuși, întrucât cetățenii țării noastre pot călători liber în aproape toate colțurile lumii. Integrarea României în UE a atras și interesul marilor traficanți de droguri, care au început să caute aici cărăuși, mai ales în zonele sărace ale țării, unde oamenii sunt dispuși să plece foarte ușor la muncă în străinătate și pentru sume modice. Există sate din România, monitorizate de autorități, unde mai mult de jumătate din populația tânără călătorește, în ciuda nivelului scăzut de trai, în Brazila, Argentina, Peru, Cuba, Venezuela etc.
Odată ajunși în țara europeană unde le sunt promise locurile de muncă, acestora li se aduce la cunoștință faptul că trebuie să plece în altă țară să desfășoare aceeași activitate. În majoritatea cazurilor, intermediatorii sunt indivizi care comunică în alte limbi și se prezintă sub alte nume, astfel încât persoanele racolate să nu poată da nici un detaliu poliției, în cazul în care sunt prinși. Cărăuși sunt astfel îmbarcați în avion, cu telefoane mobile date de intermediatori, cu o destinație care nici măcar nu știu unde se află pe hartă și odată ajunși acolo sunt cazați în hoteluri ieftine, de la periferii, unde sunt căutați mai apoi de membrii rețelei din aceste zone.
Nu putem spune că marea majoritate a cărăușilor desfășoară această activitate în necunoștința de cauză însă mulți dintre aceștia declară la procese acest fapt.
După circa 3-4 zile de la sosirea în America de Sud, cărăușilor li se dau genți cu funduri duble în care este ascunsă cocaină sau sunt instruiți cum să înghită drogurile. Cantitățile transportate în genți sunt în general de circa 3 kilograme iar cele înghițite sunt de circa un kilogram.
Doar un mic procent din persoanele racolate fără a fi în cunoștință de cauză ajung cu drogurile la destinație. Un mare număr dintre aceștia sunt victime ale diversiunilor create de traficanți care, pentru a trece cantități cât mai mari de droguri peste frontieră, anunță poliția de prezența unei persoane suspecte la cozile de check-in, oferind descrierea acestora. În aceași cursă se află mai mulți cărăuși, neștiind unul de existența celorlalți, dintre care vor trece doar cei cu cantități mai mari de droguri. Unii sunt simple momeli pentru poliția care nu are timp și efective necesare ca să acopere fluxuri atât de mari de pasageri, precum cele din aeroportul Guarulhos. Totul este foarte bine organizat, astfel încât cei prinși să nu poată oferi nici o informație asupra rețelei și membrilor ei.
Cetățenii români și din estul Europei au și o caracteristică care îi face suspecți pentu personalul din aeroport – cetățenia. Este cunoscut faptul că estul Europei este sărac și puține persoane din această zonă au bani pentru a călători în Brazilia. Deasemenea, atitudinea acestor cărăuși este un alt fapt care trezește suspiciunea autorităților.
Riscurile la care se supun sau sunt supuși cărăușii sunt foarte mari, enumerând aici doar două: libertatea și viața lor. Traficul de droguri în Brazilia aduce pedepse între 5 și 15 ani, acesta intrând sub incidența traficului transnațional. Cât despre drogurile transportate în tubul digestiv, riscul este foarte ridicat, probabilitatea ca aceste capsule să se spargă fiin foarte mare. Normal, o capsulă de cocaină are 13g și sunt înghițite în jur de 70 pentru a se ajunge la cantitatea de un kilogram. Spargerea numai a uneia dintre ele duce la o supradoză instantanee, cu efecte letale.
Foto: Capsule de cocaină care se înghit, valize cu fund dublu, arestare în Aeroportul Guarulhos
În ultimul timp rețelele de trafic inventează metode din ce în ce mai ingenioase cum ar fi transportul drogurilor în implanturile de mărire a sânilor, înghițirea drogurilor sau ascunderea lor în barele bagajelor, în ecranul computerelor portabile, inventarea cocainei negre, fără miros și de culoare neagră, însă toate aceste metode sunt ușor descoperite de autorități, în special în țările în care traficul este o chestiune de zi cu zi. Aeroportul din Columbia este permanent patrulat de echipaje cu câini special antrenați pentru detectarea cocainei, în SUA, există patrule cu porci de dimensiuni reduse, dovediți a avea mirosul mai fin decât câinii, cozile la ghișeele de check-in sunt permanent supravegheate și indivizii suspecți percheziționați și uneori supuși razelor X, cât și scanarea bagajelor de cală pentru detecția substanțelor ilicite.
Deși unii cărăuși își asumă riscul de a fi prinși, bazându-se pe faptul că metodele aplicate de rețelele din care fac parte sunt din ce în ce mai ingenioase, omit faptul că poliția este foarte la curent cu ceea ce se întâmplă și uită să ia în vedere factorul emoțional care intervine în situațiile de panică. De aceea, mulți dintre ei ajung, în statul São Paulo, la penitenciarul “Cabo PM Marcelo Pires da Silva” – Itaí, închisoarea masculină pentru străini a statului São Paulo și Penitenciarul Feminin din São Paulo.
IV.2.2. Românii din Penitenciarul Cabo PM Marcelo Pires da Silva (Itaí). Româncele din Penitenciarul de femei din São Paulo.
„Turnul Babel din Penitenciarul Itaí adăpostește 1.443 de deținuți de 89 de naționalități. Numărul nu a fost niciodată atât de mare și continuă să crească” spune titlul reportajului din revista braziliană Veja, din data de 5 august 2011.
Fig. 14: Numărul de deținuți străini din penitenciarul Itaí – Iulie 2011 – Conform Secretariatului Administrației Penitenciarelor
Dintre cei aflați în penitenciarul “Cabo PM Marcelo Pires da Silva” – Itaí, închisoarea masculină pentru străini din São Paulo și Penitenciarul Feminin din São Paulo, s-au înregistrat ca existând 35 de cetățeni români arestați în anul 2009 (28 de barbați și 7 femei), 20 în anul 2010 și în anul 2012 sunt înregistrați 79 de încarcerați români. Din declarațiile Poliției Federale din Guarulhos și Campinas, numărul deținutilor români a crescut foarte mult începând cu anul 2010.
În data de 5 August 2011, renumita revistă braziliană Veja publică un reportaj despre deținuții străini din Brazilia. Reportajul este făcut în Penitenciarul Itaí și prezintă poveștile încarceraților de aici cât și viața lor de zi cu zi.
De la stânga la dreapta: românul Petrică Zibileanu, portughezul Antonio José Martins de Sá și o apaniolul Francisco Pascual Villarrubia (Foto: Mario Rodrigues)
Deținutul român relatează că a fost prins pe aeroportul național Congonhas, unde încerca să se îmbarce cu 12 kilograme de cocaină către Brasilia, cu destinația finală Portugalia. Petrică Zibileanu, de 41 de ani, a stat în orașul São Paulo o lună, plimbându-se, locuind temporar în centrul orasului. În penitenciar, acesta preferă să citească reviste pentru ca timpul să treacă mai repede. Declară că era prima dată când făcea trafic și că i se oferiseră 5.000 pentru acesta. El mai menționează „Am două case în țară care, împreună, valorează un milion de euro”. Un alt român, Mihai Stelian Zdroană, de 26 de ani, declară că este absolvent de Științe Sociale și fusese admis într-un program de Master înainte de a fi prins. Făcea trafic de droguri pentru 3.000 de euro care i-ar fi acoperit costurile studiilor. El declară că știe să citească în șase limbi străine: română, portugheză, engleză, franceză, italiană și spaniolă. Datorită acestui fapt el este administratorul bibliotecii închisorii care contine 11.320 de volume în spaniolă, germană, islandeză, ebraica etc.
Viața în Itaí și în Penitenciarul de Femei din São Paulo
Deținuții români din penitenciarul Itaí se trezesc dimineața și ca și preocupare principală, mai ales la începutul pedepsei, este cititul. Deoarece nu au cărți în limba română, aceștia încep să citească în portugheză sau spaniolă și datorită faptului că se simt foarte singuri și părăsiți ei citesc îndeosebi Biblia.
După o perioadă, în urma depunerii unor cereri, ei au dreptul să se înscrie la școală sau la muncă. Majoritatea românilor fac asta, putând să scadă o zi de pedeapsă cu două zile de muncă sau trei de școală.
Muncile făcute de detinuți sunt remunerate cu salariul minim pe economie sau puțin mai mult, în funcție de dificultatea pe care acestea o prezintă, fiind în jur de 400 de reali (650 RON). Banii sunt depuși într-un cont la care acesta sau familia lui pot avea acces. Ei pot lucra în confecții de îmbracăminte, confecții de mingi de fotbal, producții de cutiuțe de bijuterii, mercerie etc. Procentul celor implicați în piața muncii este de 44%. Majoritatea românilor cos mingi, această activitate fiind cea mai dificilă și cea mai bine remunerată.
În penitenciarul feminin din São Paulo, majoritatea româncelor lucrează în cea mai grea activitate, aceea de a împleti cabluri pentru ascensoare.
În timpul liber, deținuții români mai scriu scrisori familiilor și desenează. Ei ar dori să scrie mai multe scrisori familiei și celor de acasă, sau să citească știri din țară, însă nu au posibilitatea să își procure timbre și consulatul sau reprezentanțele române nu îi ajută în acest demers.
Foto : Fragmente din scrisori de la deținuții români din São Paulo
Datorită singurătății și dorului de casă și de familie, aceștia dezvoltă o mare sensibilitate și încep să trimită desene și felicitări făcute de ei înșiși, în afara orelor de muncă sau școală.
Foto : Desene din scrisorile deținuților români din São Paulo
Româncele din Penitenciarul de Femei din São Paulo sunt susținute de organizația non-guvernamentală braziliană ITTC (Instituto Terra Trabalho Cidadania – Institutul Pământului Muncii și Cetățeniei) care desfășoară activități de sprijinire a contactului deținutelor cu autoritățile din Brazilia sau din țara lor de origine și cu familiile lor, prin furnizare de timbre sau colectare de scrisori care apoi sunt redirecționate către destinatarii menționați pe plic. Deținutele dispun și de o bibliotecă însă multe au reclamat lipsa de cărți în limba română. În anul 2012 a fost înregistrată o donație de 3 volume în limba română pentru biblioteca penitenciarului, acțiune luată de diaspora românească din São Paulo.
Serviciile consulare române și informarea deținuților
Pe pagina Ministerului Afacerilor de Externe sunt prevăzute următoarele următoarele:
În temeiul normelor internaționale, aveți o serie de drepturi și că puteți cere autorităților străine să vi le respecte. Aceste drepturi sunt următoarele:
Dreptul de a cere ca ambasada sau consulatul României să fie notificat despre arestarea sau reținerea dumneavoastră;
Dreptul la asistență consulară (în limitele descrise mai jos);
Dreptul de a contacta familia (aceasta o poate face și personalul consular, numai cu acordul dumneavoastră);
Dreptul la asistență juridică (avocat numit din oficiu sau avocat angajat de dumneavoastră sau de familia dumneavoastră);
Dreptul la asistență medicală;
Dreptul la translație în limba țării respective (translator numit din oficiu sau, acolo unde este posibil, translator recomandat de ambasadă sau de consulat);
Dreptul la corespondență prin poștă (cu respectarea regulilor prevăzute de legislația țării respective);
Dreptul de a primi vizite (din partea personalului consular sau din partea familiei);
Dreptul de a fi transferat pentru executarea pedepsei în România (numai după pronunțarea unei sentințe de condamnare și numai din țările care acceptă această procedură, pe baza unor acorduri internaționale și pe baza legislațiilor lor naționale);
Dreptul la asistență din partea unor organisme internaționale neguvernamentale (coordonatele organismelor internaționale neguvernamentale care pot oferi asistență în țara respectivă vă pot fi puse la dispoziție de personalul consular).
Dacă aveți un membru de familie arestat sau reținut în altă țară, este bine să știți că îl puteți ajuta în următoarele moduri:
Vă puteți interesa despre situația lui fie direct, la autoritățile țării respective, fie prin intermediul personalului consular al României din acea țară (la numerele de telefon ale ambasadelor și consulatelor României sau la numerele de telefon ale Direcției Relații Consulare din MAE: 319-6870 sau 319-6871);
Puteți să faceți demersuri pentru angajarea unui avocat care să îi asigure reprezentarea în justiție;
Puteți să îl vizitați la locul de detenție (cu respectarea formalităților prevăzute de legislația națională a țării respective);
Puteți să îl sprijiniți financiar (acoperind cheltuielile de reprezentare, expertiză sau alte proceduri judiciare);
Puteți să îi trimiteți corespondență scrisă poștală (cu respectarea regulilor prevăzute de legislația națională a țării respective);
Puteți să îl ajutați să îndeplinească procedurile prevăzute de lege pentru transferul în România în vederea executării pedepsei (în măsura în care țara respectivă acceptă această procedură și în conformitate cu legislația națională aplicabilă).
Ce poate face personalul consular al României:
Poate insista să ia legătura cu dumneavoastră, după primirea notificării de arest sau reținere din partea autorităților locale (notificarea autorităților constituie documentul oficial care declanșează procedura asistenței consulare în raport cu autoritățile locale);
Vă poate vizita la locul de detenție (cu respectarea regulilor prevăzut de legislația națională a țării respective);
Vă poate recomanda avocați sau translatori pe care să îi puteți angaja pentru asigurarea reprezentării juridice în fața autorităților;
Poate semnala autorităților locale eventualele neregularități constatate de dumneavoastră în aplicarea regimului de detenție;
Poate semnala autorităților locale eventualele afecțiuni medicale care necesită o atenție specială pe durata detenției;
Poate transmite mesaje familiei dumneavoastră, dacă doriți acest lucru.
Ce nu poate face personalul consular al României:
Nu vă poate elibera din detenție;
Nu poate influența sau interveni în desfășurarea procedurilor judiciare și nici în deciziile autorităților (poate însă susține reclamațiile dumneavoastră în eventualitatea comiterii de abuzuri sau a nerespectării drepturilor de care beneficiați);
Nu vă poate asigura un tratament mai favorabil decât tratamentul aplicat cetățenilor țării respective în astfel de situații;
Nu poate plăti cheltuielile de judecată sau costurile procedurilor judiciare (reprezentare juridică, expertiză, translație);
Nu poate plăti cheltuielile medicale;
Nu poate desfășura anchete sau investigații pe teritoriul unui stat străin;
Nu vă poate asigura reprezentarea juridică (pentru aceasta aveți nevoie de serviciile unui avocat);
Nu vă poate acorda asistență consulară dacă sunteți și cetățean al țării în care ați fost arestat sau reținut (asistența consulară în cazul persoanelor cu dublă cetățenie este limitată de normele dreptului internațional și de principiul suveranității statului pe teritoriul căruia vă aflați și al cărui cetățean sunteți);
Nu poate facilita primirea de pachete (altele decât corespondența scrisă) din partea familiei sau a altor persoane.
Deși consulatul poate ajuta în îndeplinirea multora dintre acete drepturi, deținuții reclamă lipsa totală a reprezentanților români din viața lor. Detinuții polonezi reclamă faptul că au primit până acum din partea consulatului numai o pătură, două cămăși și produse de igienă și aceștia nu le răspund la cererile deținuților. Deținuții din Spania sunt mai norocoși, consulatul făcându-le vizite o dată la trei luni și ajutându-i să corespondeze cu familia și deasemenea și cu bani, asigurând fonduri trimestriale de 300 reali (480 RON) pentru fiecare deținut.
Între România și Brazilia există un tratat de extradare, legiferat prin Legea nr. 259/2004 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Republica Federativă a Braziliei, semnat la Brasilia la 12 august 2003. Potrivit datelor Secretariatului Administrației Penitenciarelor, 101 români au cerut extrădarea pentru ispășirea pedepsei însă demersurile nu au fost făcute.
Un număr mare de deținuți reclamă lipsa de atenție a consulatului și faptul că autoritățile nu îi ajută cu nimic.
Foto: Fragmente din scrisorile deținutelor de origine română din São Paulo
Pe lângă românii aflați în închisorile din statul São Paulo mai există și alții, pe teritoriul altor state braziliene, despre care s-a scris în presa românească din ultimii ani, cum ar fi cazul a celor două eleve de la Liceul cu Program Sportiv din Suceava, arestate în Brazilia, a altor trei tineri suceveni de la Liceul Particula nr. 1, Alexandru Hoștiuc, Georgeta Albu și Gina Lăzăreanu, a handbalistului sucevean Radu Silivaș etc. În ianuarie 2010 un român moare în avion, datorită unei supradoze datorate spargerii unei capsule de cocaină din stomac. Cel mai interesant caz a fost al celor două românce capturate la Lisabona cu 16 kilograme de cocaină neagră, substanță psihotropică foarte greu de identificat.
Un alt caz în care autoritățile s-au implicat numai după numeroase solicitări ale oficialităților braziliene este cel al unei românce însărcinate, arestată pentru trafic de droguri pe teritoriul Braziliei. Aceasta a născut în perioada în care își ispășea pedeapsa în Penitenciarul de Femei din São Paulo și copilul a fost încredințat unui orfelinat brazilian. Autoritățile din Brazilia au făcut numeroase sesizări statului român pentru a înainta demersurile de repatriere a copilului cât mai repede, fiind prezentată situația delicată care s-ar ivi în urma creșterii copilului într-o instituție braziliană și repatriarea lui la o vârstă înaintată într-o cultură cu totul diferită, vorbitoare de altă limbă. Statul român a luat acțiune după circa 3 ani.
Toate cele menționate mai sus ne evidențiază faptul că prezența românească este solicitată în São Paulo de către cetațenii brazilieni cu afinități pentru cultura noastră sau descendenții diasporei romănești și este eminamente necesară pentru multitudinea de români aflați în situații dificile și lipsiți de sprijin în acest spațiu.
Cap V. Potențialul României în São Paulo. O instiuție – o revoluție.
V.1. Puternica reprezentare în São Paulo, un potențial succes economic și cultural de lungă durată
V.1.1. Direcțiile de dezvoltare ale României în São Paulo – Cultură
După cum am evidențiat în capitolele anterioare, România ar avea numeroase direcții de dezvoltare în São Paulo, din punct de vedere cultural. Dintre acestea putem prezenta necesitatea ofertei de predare a limbii române într-un cadru oficial cât și în cadrul Universității din São Paulo, necesitatea de promovare a turismului românesc, a tradițiilor și culturii noastre prin distribuția unor cărți de limba română sau ale unor autori români traduși în portugheza, CD-uri cu muzică românească, promovarea filmelor românești premiate etc.
Toate aceste obiective sunt prevăzute și în Programul de guvernare 2013 – 2016 al MAE care prevede următoarele direcții de dezvoltare în privința promovării imaginii României și a culturii române:
„[…]Promovarea imaginii României la nivel european și internațional urmărește asigurarea unei prezențe sporite a valorilor naționale în spațiul internațional. Totodată, Guvernul român își va aduce concursul, prin mijloacele de care dispune, la promovarea imaginii tuturor românilor și a comunității românești în statele de domiciliu sau de reședință pentru a asigura o mai bună cunoaștere a românilor și pentru îmbunătățirea imaginii pe care aceștia și comunitățile din care fac parte o au în statele de domiciliu sau de reședință.
Prin susținerea mass-media române din diasporă și prin campanii în presa străină, vom promova valorile culturale și spirituale românești la nivelul opiniei publice din statele în care există comunități românești, aducând valorile spiritualității și culturii române în spațiul public din statul de reședință. Toate aceste măsuri sunt subsumate unui obiectiv care urmărește punerea în valoare a comunităților românești și promovarea imaginii unor comunități deschise, orientate spre dialog intercultural.
Prezentării unei imagini corecte și cuprinzătoare asupra evoluțiilor României face parte din misiunea Guvernului României. În acest sens, vom urmări, pe lângă consolidarea acțiunilor de diplomație publică, extinderea proiectelor de cooperare cu parteneri relevanți: Institutul Cultural Român, birouri de turism, organizații socio-profesionale sau ale mediului de afaceri.
Ne propunem dezvoltarea unei convergențe crescute cu eforturile comunităților românești din străinătate, numeroase, active și cu un rol semnificativ în reflectarea realităților din țară. Așadar, se va intensifica și se va pune accent pe colaborarea cu Institutul Cultural Român care acum are o rețea relevantă de institute în diferite metropole ale lumii și se vor consolida legăturile dintre autoritățile române și personalitățile românești care trăiesc peste hotare. Vom facilita încheierea de acorduri durabile de cooperare cu universități de prim plan, cu administrații locale aflate în cooperare cu țara noastră, cu edituri și publicații de referință, cu biblioteci consacrate, cu instituții de mare pondere și cu personalități de la fața locului. Implicit, vom cultiva relațiile cu elitele românești, promovându-le, astfel, ca modele.
Prin astfel de măsuri care încurajează inițiativele comunităților românești de manifestare liberă și necondiționată a identității românești, Guvernul urmărește să valorifice potențialul politic, economic, social și cultural pe care îl au, prin dimensiunea și dinamica lor, comunitățile românești în beneficiul României și al tuturor românilor.”
Exemplul Centrului Cultural Braziliano-Turc (CCBT)
CCBT este o organizație non-profit, înființată în anul 2006 care s-a ocupat de promovarea și cimentarea relațiilor culturale între Brazilia și Turcia.
Putem lua această organizație drept un exemplu de succes atât public cât și economic, care a reușit să se dezvolte de la stadiul unui mic birou cu puțini angajați, în anul 2006 la cel al unui promotor principal al culturii turce în São Paulo.
Biroul a început să își desfășoare activitatea cu mici participări la festivalurile culturilor arabe din São Paulo, promovarea muzicii și artiștilor turci, apoi a continuat cu oferta unor ore de limbă și cultură turcă iar acum a ajuns la stadiul de a oferi numeroase servicii, din care amintim: servicii de traducători/interpreți de limba turcă, portugheză și engleză, cursuri de portugheză, turcă, engleză și artă turcă, consultanță pentru organizări de evenimente, proiecte, târguri, atât în Brazilia cât și în Turcia, organizează excursii culturale în Turcia și au făcut numeroase demersuri de a introduce studiul limbii turce în cadrul cursurilor oferite de Universitatea din São Paulo și a Universității Catolice din São Paulo (PUC). Această materie se predă în cadrul departamentului de Limbi Orientale, începând cu anul 2010, la USP și în cel de Civilizație Turco-Islamică la PUC.
Oferta de cursuri în cadrul CCBT este contra-cost și prețurile pentru o oră de curs variază între 40reali/oră și 100reali/oră (65RON și 160RON).
La o analiză atentă a numărului de Brazilieni implicați în activitățile centrului, a numărului de vizitatori al expozițiilor, festivalurilor, concertelor organizate prin intermediul acestei instituții cât și la oferta variată de servicii a centrului, numărul de activități pe care le desfășoară în São Paulo, festivalurile și evenimentele la care participă, ne putem da ușor seama de fatul că modelul aplicat de această organizație a fost unul de succes atât social cât și economic. Prețurile aplicate de această organizație sunt cele normale pentru São Paulo, unde cetățenii au posibilitatea de a plăti sume mare pentru servicii eficiente.
Dat fiind apropierea României față de Turcia, se poate cere chiar ajutorul acestui centru de a sprijini crearea unuia asemănător, al țării noastre.
Costurile de înființare unui astfel de centru nu sunt mari, iar posibilitatea de amortizare este de maxim doi ani.
Festivalul românesc de film. Festivalul tradițiilor românești.
În anul 2011, în São Paulo s-a primit o solicitare, a mai multor amatori de film, pentru organizarea unui festival de film românesc. Numărul festivalurilor de film din São Paulo este mare, având minim un festival la fiecare două luni. Există numeroase secțiuni de interes cum ar fi: scurt-metrajele, clipurile publicitare, filme est-europene, filme balcanice, documentare, animație etc.
Cererea pentru un festival de film românesc a fost înregistrată de un grup de români, locuitori ai capitalei, în anul 2011 și era propusă închirierea unui cinematograf și proiecția câtorva filme premiate. Prețul unui bilet era propus la 20 reali/ proiecție (32RON) și era estimat un număr de minim 1000 de participanți.
Nu a fost posibilă organizarea acestui festival datorită lipsei de informații și de contacte din partea unui centru cultural român.
Deasemenea, chiar și un festival românesc anual ar fi un succes, dacă odată cu acesta reunim fimul, literatura, muzica și gastronomia românească. Brazilienii sunt un popor curios, dispus să participe la evenimente care se promit interesante. Un astfel de festival ar putea fi un adevărat succes, odată ce este promovat elementul de noutate, diversitate și exotism al culturii române, privită cu mare admirație de poporul brazilian.
Departamentul de Limba Română – Universidade de São Paulo (USP)
Între anii 2010 – 2013 s-au identificat mai mult de 40 de cereri de deschidere a unui Departament de Limba Română în cadrul USP. Aceste date au fost furnizate de un grup de persoane care au participat la ore particulare de limba română în São Paulo, aceștia reclamând faptul că nu există profesori de limba română în capitală deși interesul studenților este prezent.
La adresarea acestei întrebărei față de corpul didactic, aceștia au menționat că, pentru a redeschide acest departament este nevoie ca autoritățile române să restabilească contactele cu USP și eventual să trimită profesori vizitatori care să reînnoiască tradiția predării limbii române în această importantă instituție de litere.
Traduceri de cărți românești de interes, în portugheză
Literatura românească este una bogată, foarte bogată pentru o țară atât de mică, care a traversat și cei 50 de ani de cenzură. Cu toate acestea, există multe titluri ce merită traduse în limba portugheză braziliană.
Numărul de cititori brazilieni este mare, îndeosebi în rândurile studenților. Adesea sunt cerute traduceri ale filosofilor români în São Paulo, aceștia fiind în general citiți în engleză sau franceză. Problema Braziliei este faptul că un număr redus de brazilieni vorbesc mai mult de o limbă străină.
În momentul de față există următoarele titluri românești traduse în Brazilia:
Aslan, Ana: Vencendo a Velhice, Record, Rio de Janeiro, 1985
Blaga, Lucian: A Grande Travessia, UnB, Brasília, 2005
Caragiale, Ion Luca: Justiça, Paulinas, São Paulo, 1969
Caragiale, Ion Luca: Uma Carta Perdida, Thesaurus, Brasília, 2007
Caragiale, Ion Luca: Uma Noite Tempestuosa, Thesaurus, Brasília, 2004
Carap, Julia (ed.): Páginas da Lírica Romena, Presença, Rio de Janeiro, 1990
Cioran, Emil: Antologia do Retrato, Rocco, Rio de Janeiro, 2007
Cioran, Emil: Breviário de Decomposição, Rocco, Rio de Janeiro, 1989
Cioran, Emil: Exercícios de Admiração, Rocco, Rio de Janeiro, 2001
Cioran, Emil: História e Utopia, Rocco, Rio de Janeiro, 1994
Cioran, Emil: Nos cumes do desespero, Hedra, São Paulo, 2012
Cioran, Emil: Silogismos da Amargura, Rocco, Rio de Janeiro, 1991
Creanga, Ion: Contos Populares da Romênia, Germinal, Rio de Janeiro, 1969
Eliade, Mircea: Senhorita Christina, Tordesilhas, São Paulo, 2011
Eminescu, Mihai e Blaga, Lucian: Dois Poetas do Espaço Miorítico, UFC, Fortaleza, 1998
Eminescu, Mihai: 25 poemas do amor romântico (antologia), Fortaleza, 2004
Eminescu, Mihai: Luar, Pelerin, Bucareste, 2006
Eminescu, Mihai: Vésper, Cearte, Fortaleza, 1989; Giordano, São Paulo, 1994
Folclore romeno: Mestre Manole, Cearte, Fortaleza, 1989; Giordano, São Paulo, 1994; Imprensa Universitária do Ceará, Fortaleza, 2000
Gheorghiu, C. Virgil: A Espiã, Biblioteca do Exército, Rio de Janeiro, 1983
Giurescu, Constantin C.: A Transilvânia na História do Povo Romeno, Grifo, Rio de Janeiro, 1977
Horia, Vintila: Deus nasceu no exílio, Flamboyant, São Paulo, 1961
Iliescu, Ion: Romênia, o Renascimento da Esperança, Mackenzie, São Paulo, 2003
Ionesco, Eugen: A cantora careca, Papirus, Campinas, 1993
Ionesco, Eugen: O Rinoceronte, Abril Cultural, São Paulo, 1976
Istrati, Panait: A história do tarado, Progresso, Salvador
Istrati, Panait: Mediterrâneo, Irmãos Pongetti, Rio de Janeiro, 1944
Jianu, Nicolae: O Caminho do Céu e Outras Novelas Romenas, Clube do Livro, São Paulo, 1968
Manoilescu, Mihail: Theoria do Proteccionismo, CIESP, São Paulo, 1931
Moscovici, Serge: Crônicas dos Anos Errantes, Mauad, Rio de Janeiro, 2005
Moscovici, Serge: Natureza: para Pensar a Ecologia, Mauad, Rio de Janeiro, 2007
Niculescu, Alexandru: História Breve da Língua Romena, Presença, Rio de Janeiro, 1983
Noica, Constantin: As seis doenças do espírito contemporâneo, Record, São Paulo, 1999
Noica, Constantin: Diário Filosófico, É Realizações, São Paulo, 2011
Prado, Camilo (ed.): Cinco Poetas Romenos, Nephelibata, Desterro, 2003
Rebreanu, Liviu: A Floresta dos Enforcados, Paulinas, São Paulo, 1969
Rebreanu, Liviu: A Revolta, Fulgor, São Paulo, 1969
Sadoveanu, Mihai: A corça (precedido por "Mioritza", balada popular do folclore romeno), Giordano, São Paulo, 1995; Imprensa Universitária do Ceará, Fortaleza, 2000
Sadoveanu, Mihail: Contos de Guerra, Civilização Brasileira, Rio de Janeiro, 1966
Sofran, Nicolae: Fuga do Inferno, Método, Guarapari, 1997
Sorescu, Marin: Razão e Coração (antologia), Giordano, São Paulo, 1995
Stancu, Zaharia: Um Pedaço de Terra, Clube do Livro, São Paulo, 1970
Steinhardt, Nicolae: O Diário da Felicidade, É Realizações, São Paulo, 2009
Tertulian, Nicolas: Georg Lukács, Etapas de seu Pensamento Estético, UNESP, São Paulo, 2008
Trocan, Lelia: Dialética do ser e do real na poesia francesa, UNB, Brasília, 2005
Vainer, Nelson (ed.): Antologia da Poesia Romena, Civilização Brasileira, Rio de Janeiro, 1966
Vainer, Nelson (ed.): Antologia do Conto Romeno, Civilização Brasileira, Rio de Janeiro, 1964
Zamfir, Mihai: Uma casa, dois mundos, Thesaurus, Brasília, 2009
Pentru o cultură atât de diversă ca și cea românească, numărul acesta de titluri este prea mic pentru a prezenta complexitatea culturii noastre, în tot ansamblul ei.
Vânzare de produse românești. Participări la festivalurile minorităților.
S-au înregistrat cereri pentru produse românești cum ar fi: băuturile tradiționale, vinurile atât de diferite de cele din America de Sud, mâncăruri tradiționale, haine românești – în special celebra ie atât de în tendințe în lumea întreagă, steaguri etc.
Mulți suporteri ai culturii române au reclamat faptul că în São Paulo este imposibil să achiziționezi CD-uri cu muzică românească, DVD-uri cu filmele românești premiate cât și dicționare româno-portugheze sau cărți de învățare a limbii române în portugheză.
Un mare succes l-ar avea și vânzarea de obiecte promoționale gen jucării din lemn, linguri de lemn, coșuri împletite, icoane tradiționale, ceramică, care datorită designurilor românești atât de diferite ar fi un real succes, mai ales în rândul artiștilor brazilieni.
Deasemenea, la toate festivalurile minorităților, România este absentă deși există certitudinea că participarea acesteia cu mâncăruri tradiționale, băuturi tradiționale și dansuri românești ar fi un real succes.
În São Paulo există cursuri de dans în cerc, care nu sunt prezente în tradiția braziliană. Majoritatea acestor dansuri sunt est-europene, și în ele putem identifica numeroase hore cu pași bine-cunoscuți în folclorul nostru.
Cursuri de limba română. Servicii de traducător/interpret.
O altă importantă direcție de interes este oferta de cursuri de limba română, contra-cost și de servicii de traducător/interpret.
În São Paulo, datorită faptului că limba română este o limbă exotică, predarea acesteia sau traducerile/interpretările din această limbă sunt plătite cu tarife ce variază între 60 reali/oră și 150 reali/oră (80RON și 240RON).
În perioada 2010 – 2013 s-au înregistrat peste 100 de cereri pentru cursuri de limba română și peste 40 privind serviciile de traducător/interpret.
Existența unei instituții care să ofere aceste servicii ar avea un mare succes nu numai economic dar și de promovare a culturii românești în acest spațiu.
V.1.2. Direcțiile de dezvoltare ale României în São Paulo – Protejarea cetățenilor români din São Paulo. Infracționalitate și prevenirea ei.
Programul de guvernare 2013 – 2016 al MAE prevede următoarele direcții în privința relației cu românii de pretutindeni:
„Guvernul României va acționa pentru asigurarea protecției și susținerea intereselor cetățenilor săi, pentru consolidarea credibilității și respectabilității internaționale ale României. În acest scop, un obiectiv principal este concentrarea tuturor eforturilor de acțiune diplomatică pentru protejarea și promovarea intereselor naționale ale României și ale cetățenilor ei din punct de vedere politic, de securitate, economic, social și cultural.
Românii de peste hotare sunt parte integrantă a poporului și a spiritualității române și de aceea Guvernul României se angajează să intensifice comunicarea și să consolideze parteneriatele atât cu comunitățile românilor/vlahilor/aromânilor din țările vecine și Balcani, cât și cu românii care s-au stabilit temporar sau definitiv în străinătate.
[…]Acest program se concretizează pe cinci direcții prioritare de acțiune care vizează: apărarea drepturilor și libertăților românilor, afirmarea identității culturale și lingvistice, susținerea procesului de integrare, apropierea de familiile din țară și promovarea imaginii și intereselor românilor care trăiesc în afara hotarelor României.
DIRECȚII DE ACȚIUNE
Apărarea drepturilor, libertăților și demnității românilor […]
Menținerea identității culturale și lingvistice […]
Susținerea procesului de integrare […]
Apropierea de familiile din țară
Acestei axe strategice i se subscriu trei obiective: facilitarea legăturii cu cei din România, reducerea birocrației și reducerea numărului taxelor consulare și a costurilor administrative.
Atunci când vorbim despre românii care trăiesc în afara granițelor, un aspect foarte important este apropierea de familiile din țară. Trebuie să susținem legătură cu cei din România și Guvernul va susține o serie de măsuri în ceea ce privește facilitarea transportului, coletăriei și transferului de bani.
Îi vom sprijini pe cei care doresc să se întoarcă în România și în acest sens vom elabora un proiect de facilități: consultanță gratuită pentru afaceri, promovarea intereselor economice ale micilor întreprinzători, eventuale înlesniri fiscale pentru întreprinderile nou înființate de cei care se întorc.
În privința serviciilor consulare, vom susține reducerea birocrației prin informatizarea serviciilor consulare, analizarea oportunității reducerii taxelor consulare și a costurilor administrative.
Informatizarea serviciilor consulare poate fi tradusă printr-un ghișeu virtual prin intermediul căruia cetățenii români să primească informații, consultanță, să înainteze cereri și să li se elibereze documente.
Promovarea imaginii României și intereselor românilor peste hotare
Promovarea imaginii României la nivel european și internațional urmărește asigurarea unei prezențe sporite a valorilor naționale în spațiul internațional. Totodată, Guvernul român își va aduce concursul, prin mijloacele de care dispune, la promovarea imaginii tuturor românilor și a comunității românești în statele de domiciliu sau de reședință pentru a asigura o mai bună cunoaștere a românilor și pentru îmbunătățirea imaginii pe care aceștia și comunitățile din care fac parte o au în statele de domiciliu sau de reședință.[…]”
În programul MAE este clar enunțată intenția de a îmbunătății măsurile de protecție a cetățenilor români, și de a eficientiza și facilita serviciile consulare.
În această direcție este posibilă publicarea de materiale mass-media informative care să descrie riscurile la care se expun românii care acceptă să desfășoare activități lucrative neînregistrate („la negru”) în țări îndepărtate, avertizarea cetățenilor asupra potențialelor urmări ale acordurilor privind propunerile unor persoane suspecte de a transporta colete cu conținut necunoscut (arestarea pe teritoriul altor țări) sau a acceptării de a tăinui substanțe narcotice în corpul lor. Aceste materiale pot avea forma unor pliante distribuite în agențiile de voiaj, cele de turism, consulate ale diferitor țări în România, aeroport și este important ca ele să conțină numărul unei linii telefonice care să preia denunțurile sau orice cereri sau sugestii ale potențialelor victime. Aceste pliante pot fi distribuite și în marile aeroporturi europene și pot fi editate în mai multe limbi cât și pe liniile low-cost Românești sau în punctele de frontieră. Deasemenea, este importantă prezența unor campanii de avertizare, atât la radio cât și la televiziuni care să atenționeze asupra acestor fapte. Aceste campanii pot conține deasemenea numărul liniei telefonice menționate mai sus și aici se pot oferi informații asupra demersurilor ce trebuiesc făcute pentru a oferi ajutorul persoanelor în situații dificile, pe teritoriul altor țări. Astfel, familiile cetățenilor ar putea accesa ușor instituțiile care pot ajuta la menținerea raporturilor cu familia cât și la rezolvarea accesului la informații viabile și reale asupra respectarea dreptulurilor cetățenilor români pe teritoriul altor țări, verificarea cazierului judiciar al acestora, furnizarea de documente /traduceri/ interpretări, acordarea de consultanță juridică și furnizare de informații legale asupra extrădării, ispășirii pedepselor în alte penitenciare, acordurilor internaționale etc.
Un alt aspect este alinierea informațiilor de drept internațional aplicate între România și Brazilia, și aducerea acestora la cunoștința autorităților braziliene care furnizează serviciile juridice din oficiu pentru deținuții români. Conaționalii noștrii din penitenciarele braziliene adresează avocaților din oficiu numeroase întrebări asupra extrădării, ispășirii pedepselor în România, procedurilor aplicate după eliberarea lor, drepturile consulare pe care aceștia le au în Brazilia etc. Avocații nu au acces la acest tip de informații, reclamând lipsa de implicare a autorităților române atât din țară cât și de pe teritoriul Braziliei. În prezent există 101 solicitări de ispășire a pedepselor în România însă extrădarea este tărăgănată, timp în care relațiile deținuților cu familiile din țară sunt inexistente.
O altă problemă este lipsa de suport tehnic în procesele românilor arestați în São Paulo, din perspectiva traducerilor și interpretărilor necesare. Probele reținute de la deținuți ca telefoanele mobile, acte de identitate, scrisori etc. trebuiesc traduse din română în portugheză, serviciu imposibil de realizat din lipsă de persoane vorbitoare de română. Deasemenea, procesul este amânat din lipsă de interpreți care să intermedieze judecata acuzaților. Uneori, românii sunt audiați în engleză sau spaniolă însa datorită acestui fapt este posibil ca mărturiile acestora să fie vagi și neconcludente, ducând la rezoluții neadecvate pentru situațiile existente. Acest fapt aduce prejudicii, nu numai economice ci de drepturi umane, acuzaților care adesea ispășesc pedepse mai mari numai din imposibilitatea de a se exprima și de a-și prezenta o apărare reală.
Cele prezentate mai sus sunt numai o parte din motivele pentru care o reprezentanța ofocială română în São Paulo este mai mult decât bine-venită, aceasta putând aduce o multitudine de efecte pozitive atât pe plan național cât și internațional.
V.2. O instituție – o revoluție. Centrul Cultural Român în São Paulo cu funcție de Consulat onorific.
În capitolele anterioare am prezentat istoria relațiilor României cu Republica Federală Brazilia. O istorie veche, începută în 1866, încă înainte ca cele două țări să își declare independența. Am continuat cu descrierea nucleului economic și cultural al Americii de Sud, orașul São Paulo, unde toate culturile îsi dau mâna și numeroase afaceri și investiții internaționale își încep parcursul și se propagă la nivel global.
Prezența românilor în acest spațiu este atestată încă de la izvoarele exodului european de la începutul anilor 1900 și se continuă până în ziua de astăzi. Nu putem contesta interesul arătat de brazilieni față de vasta cultură română cât și necesitatea unei prezențe oficiale a României care să o promoveze și care să apere interesele cetățenilor noștrii aflați în această metropolă, descrise în amănunt în capitolele anterioare.
În urma celor de mai sus putem concluziona că o soluție care ar atinge toate aceste direcții și ar soluționa numeroase probleme la nivel instituțional între cele două state este o reprezentanță oficială a României în São Paulo.
Dat fiind faptul că există un Consulat General al României în Rio de Janeiro, relativ apropiat de statul São Paulo, la 600 de kilometrii, deschierea unei alte instituții similare în capitală nu este necesară. De aceea, o soluție este înființarea unui Centru Cultural Român cu funcție de Consulat Onorific. Această instituție nu ar necesita un personal mai mare de 5 angajați, care ar putea desfășura toate activitățile solicitate în acest spațiu. Astfel, Centrul ar putea fi împărțit pe două tipuri de activități: promovare și informare-consultanță.
Între activitățile de promovare desfășurate de această reprezentanță am putea enumera: oferta de cursuri de limbă română, portugheză și engleză pentru străini în cadrul centrului; furnizare de personal didactic pentru Departamentul de Limba Română din cadrul Universității din São Paulo (USP) și promovarea deschiderii unor departamente similare în alte mare universități din această metropolă; promovarea turismului românesc prin pliante informative și oferte de pachete turistice atractive pentru persoane din America de Sud; promovarea tradițiilor și culturii noastre prin distribuția unor cărți de limba română sau ale unor autori români traduși în portugheza, CD-uri cu muzică românească, produse tradiționale românești gastronomice: țuică, palincă, cașcaval, salam de Sibiu etc. cât și de artă: ceramică de Horezu, ceramică tradițional românească, produse de sticlărie, costume populare, obiecte de artezanat etc.; organizarea de festivaluri de muzică, film, artă românească cât și participarea la cele deja existente: Târgul Imigranților, Festivalul Internațional de Film, Festivalul Internațional de Scurt-Metraje etc.; furnizare de servicii de traducător/interpret de română-portugheză-engleză atât în cadrul târgurilor internationale cât și în cazul proceselor în care sunt implicați cetățeni români și brazilieni; colaborări cu edituri doritoare să tipărească literatură română și furnizare de traduceri literare.
Serviciile de informare-consultanță oferite de acest centru pot fi acelea de distribuire de pliante informative cu privire la drepturile/obligațiile cetățenilor români în Brazilia și situațiile în care consulatele românești pot acorda sprijin acestora, consultanță juridică în domeniul dreptului internațional aplicabil între cele două state, facilitarea contactului cu familiile din țară românilor din São Paulo, colaborarea cu ITTC pentru a centraliza solicitările deținuților români și inițierea demersurilor de rezolvare a celora care intră în atribuțiile instituției, distribuția de presă românească, traduceri ale legislației, observarea asigurării respectării drepturilor românilor din acest spațiu și intermedierea stabilirii de contacte între cetățenii brazilieni interesați în eventuale colaborări cu România.
Investiția într-un asemenea centru nu este mare, costurile necesare demarării acestui proiect fiind amortizabile în maxim doi ani de la înființarea lui.
Date fiind numeroasele solicitări ale cetățenilor brazilieni din ultima perioadă privind diversele lor interese față de România, țara noastră ar trebui să de curs invitației metropolei São Paulo de a se lansa pe piața culturală braziliană.
Prezența României în acest spațiu ar putea avea ecou și în vecinătățile Braziliei, capitala statului São Paulo fiind cel mai important centru economic și cultural din America de Sud.
România suferă de grave probleme de imagine în spațiul Europei și de aceea ar fi important ca țara noastră să se facă cunoscută și să își promoveze o imagine pozitivă în spațiile nealterate de stereotipiile europene. Poate că odată cu imprimarea unui puternic profil de țară în mentalul Americii Latine, numeroasa populație din acest spațiu se va orienta către țara noastră și va susține promovarea noastră în restul lumii.
Acest demers ar putea fi scurt prezentat sub egida: o instituție – o revoluție, Centrul Cultural Român din São Paulo putând avea o sumă de efecte pozitive pe toate planurile realțiilor internaționale dintre România și Republica Federativă Brazilia.
Concluzii
România și Republica Federală Brazilia sunt două state care și-au declarat independența relativ recent și, odata cu aceasta, au stabilit relații diplomatice, oficializate încă din anul 1927. Ambele au traversat numeroase perioade de tranziție și au făcut parte din blocul țărilor de Lumea a Treia. În urma transformărilor de pe scena politică internatională, cele două state și-au făcut un nume și au ieșit din această categorie, facând acum parte din țarile în curs de dezvoltare ale lumii. Problemele contemporane comune cu care se confruntă cele două state sunt corupția, nivelurile infracționalității, inegalitatea socială și profilul de țări cu imagine negativă.
Metropola São Paulo este centrul economic și cultural al Americii de Sud și atrage anual un mare număr de emigranți, investitori și artiști dat fiind marea concentrare de resurse din acest spațiu.
Încă din anii ’20, odată cu exodul european, diaspora română a fost prezentă în acest spațiu ceea ce a dus la existența unui număr de descendenți români și la prezența contactului continuu cu cultura română. Anii ’50 și începuturile comunismului au adus un nou val de români în acest spațiu, care au creat o mișcare culturală românească, foarte cunoscută în acea perioadă în rândul intelectualității braziliene. În această perioadă, oamenii de litere brazilieni și-au îndreptat interesul asupra limbii și culturii noastre latine și au dorit să îmbrățișeze studiul ei în prestigioasele instituții de litere paulistane. În anii ’70 este deschis Departamentul de Limba Română în cadrul Universității din São Paulo însă acesta s-a închis după câțiva ani datorită lipsei de susținere din parte oficialităților române.
România are în São Paulo o unică reprezentanță oficială, Biroul Comercial Român în Brazilia (BPCE) care are ca unic obiect de activitate oferirea de informații agenților economici români și brazilieni care vor să investească în cele două țări.
În anul 1994, România a avut o încercare de a oficializa relațiile consulare cu spațiul São Paulo însă acest demers nu s-a concretizat.
În ultimii ani este identificată o creștere a interesului cetățenilor brazilieni cu privire la limba și cultura română. Este deasemenea identificată o creștere a infracționalității române de pe teritoriul statului São Paulo și o mare dificultate în acordare sprijinului juridic și lingvistic în anchetarea acestor cazuri și acordarea de judecăți corecte și rapide cetățenilor noștri acuzați de diferite infracțiuni, cea mai prezentă fiind cea de trafic transnațional de droguri.
Pentru soluționarea acestei situații de absență pe toate fronturile, mai puțin cel economic promovat prin intermediul Biroului Comercial Român, cea mai simplă soluție este deschiderea unei reprezentanțe oficiale a României, un Centru Cultural Român cu rang de Consulat Onorific.
Această instituție, cu un număr restrâns de angajați și posibil de înființat cu fonduri investiționale scăzute, ar avea două domenii principale de activitate: promovare și informare-consultanță. Promovarea se va face având în vedere imprimarea unei imaginii pozitive a României în Brazilia iar informarea și consultanța se va face pentru sprijinul cetățenilor care necesită informații juridice și consulare legate de țara noastră.
Marele diplomate român Nicolae Titulescu a fost un vizionar, care încă din perioada activității lui de la Societatea Națiunilor a enunțat:
„Nu cred în rasa biologică. Dar, din ceea ce am putut să observ datorită colaborării mele cu țările din America Centrală și de Sud, pot să afirm că dacă, prin rasă, se înțelege o anumită mentalitate, atunci cea a românilor și a sudamericanilor este identică […]. Atunci când un român este chemat să colaboreze cu un sudamerican, îți dai seama imediat de fraternitatea care există în spirit între ei și de solida prietenie care îi unește.”
Foto: Întâlnirea ministrului afacerilor externe, Titus Corlățean, cu omologul brazilian, Antonio de Aguiar Patriota 25 Ianuarie 2013
BIBLIOGRAFIE
Cărți:
Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (Arh. MAE), fond Rio de Janeiro.
Arhivele MAE, fond Brazilia 1921- 1942.
Arhivele MAE, probl. 82, vol. 87; Reprezentanțele diplomatice ale României.
Anghel, I.M., Dreptul diplomatic și consular, Lumina Lex – Publishing House,
Bucharest, 2002;
Berindei, Dan, Politica externa si diplomati la inceputurile Romaniei moderne, Editura Mica Valahie, 2011.
Bratu, Doru, Istoria realțiilor latino-americane, Lumina Lex, Buc., 2000.
Cândea, Virgil; Turcu, Constantin I. România și America Latină. Tradiții și actualitate, Editura politică, București, 1970.
Constantin, Vlad, Diplomația secolului XX, Titulescu European Foundation, Bucharest,2006
DECRET nr. 922/ 27 septembrie 2010 din Monitorul Oficial al României
Dumitrașcu, Lavinia-Dacia, Secolul XX. Latinii din Carpați și din Anzi. Contribuții la istoria relațiilor României cu Argentina și Brazilia (1900-1930); România și Columbia (1965- 2000), Ovidius University Press, Constanța, 2004;
Dumitrașcu, Lavinia-Dacia, Politica revizionistă și antiromânească a unor cercuri de
emigranți în America Latină în primul deceniu după Pacea de la Trianon, în „Omagiu
istoricului Ioan Scurtu”, Editura D.M. Press, Focșani, 2000;
Dumitrașcu, Lavinia-Dacia, Criza dinastică din România (19271930) în viziunea presei braziliene din acea perioadă, în „Lucrările celei de a XVII-a sesiuni de comunicări științifice cu participarea internațională”, Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Constanța, 2001.
Dumitrașcu, Lavinia- Dacia, România- Brazilia. „Imaginea celuilalt” în primele trei decenii ale secolului al XX-lea, în „Studia Universitatis <<Vasile Goldiș>> Arad”, seria A, nr. 11, 2001.
Dumitrașcu, Lavinia-Dacia, Un diplomat pentru România- Ioan Artur Wraubek. O pagină din relațiile diplomatice între România și Brazilia, în „Istorie și diplomație în relațiile internaționale. Omagiu istoricului Tahsin Gemil, Ovidius University Press, Constanța, 2003.
Felthan, R. G., Ghid de diplomație, European Institute, Bucharest, 2005;
Kissinger, Henry, Diplomația, Editura All, 2012.
Maziliu, D., Diplomația. Drept diplomatic și consular, Lumina Lex-Publishing House, Bucharest, 2006;
Manoilescu, Mihail: Theoria do Proteccionismo, CIESP, São Paulo, 1931
Moscovici, Serge: Crônicas dos Anos Errantes, Mauad, Rio de Janeiro, 2005
Stăvărache, Dumitru, Repere ale prezenței românești în Brazilia, în „Omagiu istoricului militar Jipa Rotaru”, Ed. Comandor, Constanța, 2001.
Titulescu, Nicolae, Opere complete Vol. I, ISBN 973-655-139-3, Editura C.H. Beck, 2001.
Vasiliu -Năsturel, Petre Ștefan, Steagul, stema română, însemnele domnești, trofee – 1903
Vilas-Boas da Mota, Ático,Brasil e Romênia: Pontes Culturais – Thesaurus, Brasília/Rio de Janeiro – 2010.
Zamfir, Mihai: Uma casa, dois mundos, Thesaurus, Brasília, 2009
Articole și reviste:
Reflexii de Politica Externa – Conf. 5 Aprilie 2005 susținută la Vraiova de Dr. Juan Mariâtegui, Profesor de onoare al Universității Catolice Santa Maria din Arequipa (Peru) și al Universității din Craiova;
Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe, Juan J. Linz, Alfred Stepan; The Rise and Fall of State Socialism, David Lane, Europe-Asia Studies, Vol. 49, No. 7 (Nov., 1997), pp. 1333-1338
Structural Disparities in Latin America and Eastern Europe, 1950-1970, Charles S. Gochman, James Lee Ray, Journal of Peace Research, Vol. 16, No. 3 (1979), pp. 231-254
Revista Jornal de Historia e Geografia do Brasil, Ático Vilas-Boas da Mota, Rio de Janeiro. 168(434): 91:1 IS, jan./mar 2007
Magazin Istoric, Nr.7/ 2000
Albina, 2, nr. 23Q, 1 nov. 1922.
Deutsche Zeitung, 15 mar. 1929; 18 mar. 1929.
Istoric demografic al municipiului SP, Prefectura SP, Arhivă din original de pe 28 martie 2012.
Site-uri:
www.mae.ro
www.ictsd.org
www.idr.ro
www.cons-gen-romania-rio.com
www.acrj.org.br
www.revista.brasil-europa.eu
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A3o_Paulo_(stat)
http://www.timeshighereducation.co.uk/world-university-rankings/2011-12/world-ranking/region/south-america
http://money.cnn.com/news/economy/world_economies_gdp/
http://www.rgnpress.ro/rgn_11/analize-interviuri/3464-ep-2-personaliti-romaneti-ale-exilului-brazilian-care-nu-au-primit-recunoterea-rii-pentru-care-au-luptat-nici-in-timpul-vieii-i-nici-post-mortem.html
http://www.fgmanu.ro/Carti/2/capitol_23
www.ibge.gov.br
http://data.worldbank.org/indicator/SP.DYN.LE00.MA.IN/countries
http://www.khazen.org/index.php?option=com_content&view=article&id=1613
http://www.bracc.ro/
http://www.museudaimigracao.org.br/acervodigital/upload/livros/pdfs/L164_021.pdf
http://www.portaldecomert.ro/Stiri-Crearea-Blogului-BPCE-Sao-Paulo-Brazilia-se-regasesc-i-2732.htm
http://www.metodista.br/centraldeestagios/ev/conferencia/english/information-for-non-brazilians/international-consulates
http://www.itamaraty.gov.br/servicos-do-itamaraty/enderecos-de-consulados-estrangeiros-no-brasil/r/romenia
http://www.igrejasion.com.br/historia.html
http://www.macaubasonoff.com/2011/03/macaubas-recebe-homenagem-internacional.html
http://revistacultura.ro/nou/2010/02/simpatii-romanesti-in-brazilia/
http://www.jucesp.fazenda.sp.gov.br/downloads/lista_tradutores_e_interpretes.pdf
http://www.sap.sp.gov.br/common/noticias/0400-0499/not470.html
Anexa 1
Decretele publicate în Monitorul oficial al României, privind demersurile pentru deschiderea unui Consulat General al României în São Paulo:
DECRET Nr. 29 din 6 martie 1994
privind înființarea Consulatului României la Sao Paulo – Brazilia
EMITENT: PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 58 din 6 martie 1994
În temeiul art. 91 alin. (2) din Constituția României și al Legii nr.37/1991,
Președintele României decretează:
ART. 1
Se înființează Consulatul României la Sao Paulo – Brazilia, cu un număr de 3 posturi.
ART. 2
Prevederile Decretului nr. 98/1990 se modifica în mod corespunzător.
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE VACAROIU
–––––––
DECRET Nr. 153 din 21 iulie 1994
privind ridicarea rangului Consulatului României la Sao Paulo – Brazilia
EMITENT: PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 191 din 26 iulie 1994
În temeiul art. 91 alin. (1) din Constituția României și al Legii nr. 37/1991 privind înființarea, desființarea și schimbarea rangului misiunilor diplomatice și oficiilor consulare,
Președintele României decretează:
ART. 1
Consulatul României la Sao Paulo – Brazilia, înființat prin Decretul nr. 29/1994, se ridica la rangul de consulat general, cu un număr de 3 posturi.
ART. 2
Prevederile Decretului nr. 98/1990 se modifica în mod corespunzător.
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE VACAROIU
–––––––
HOTĂRÎRE Nr. 874 din 2 decembrie 1994
privind numirea unui consul general
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 358 din 23 decembrie 1994
Guvernul României hotărăște:
ARTICOL UNIC
Domnul Vasile Macovei se numește în calitatea de consul general, șef al Consulatului General al României la Sao Paulo – Brazilia.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE VACAROIU
Contrasemnează:
––––––
Ministru de stat,
ministrul afacerilor externe,
Teodor Viorel Melescanu
–––––-
Anexa 2
Anexa 3
BIBLIOGRAFIE
Cărți:
Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (Arh. MAE), fond Rio de Janeiro.
Arhivele MAE, fond Brazilia 1921- 1942.
Arhivele MAE, probl. 82, vol. 87; Reprezentanțele diplomatice ale României.
Anghel, I.M., Dreptul diplomatic și consular, Lumina Lex – Publishing House,
Bucharest, 2002;
Berindei, Dan, Politica externa si diplomati la inceputurile Romaniei moderne, Editura Mica Valahie, 2011.
Bratu, Doru, Istoria realțiilor latino-americane, Lumina Lex, Buc., 2000.
Cândea, Virgil; Turcu, Constantin I. România și America Latină. Tradiții și actualitate, Editura politică, București, 1970.
Constantin, Vlad, Diplomația secolului XX, Titulescu European Foundation, Bucharest,2006
DECRET nr. 922/ 27 septembrie 2010 din Monitorul Oficial al României
Dumitrașcu, Lavinia-Dacia, Secolul XX. Latinii din Carpați și din Anzi. Contribuții la istoria relațiilor României cu Argentina și Brazilia (1900-1930); România și Columbia (1965- 2000), Ovidius University Press, Constanța, 2004;
Dumitrașcu, Lavinia-Dacia, Politica revizionistă și antiromânească a unor cercuri de
emigranți în America Latină în primul deceniu după Pacea de la Trianon, în „Omagiu
istoricului Ioan Scurtu”, Editura D.M. Press, Focșani, 2000;
Dumitrașcu, Lavinia-Dacia, Criza dinastică din România (19271930) în viziunea presei braziliene din acea perioadă, în „Lucrările celei de a XVII-a sesiuni de comunicări științifice cu participarea internațională”, Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Constanța, 2001.
Dumitrașcu, Lavinia- Dacia, România- Brazilia. „Imaginea celuilalt” în primele trei decenii ale secolului al XX-lea, în „Studia Universitatis <<Vasile Goldiș>> Arad”, seria A, nr. 11, 2001.
Dumitrașcu, Lavinia-Dacia, Un diplomat pentru România- Ioan Artur Wraubek. O pagină din relațiile diplomatice între România și Brazilia, în „Istorie și diplomație în relațiile internaționale. Omagiu istoricului Tahsin Gemil, Ovidius University Press, Constanța, 2003.
Felthan, R. G., Ghid de diplomație, European Institute, Bucharest, 2005;
Kissinger, Henry, Diplomația, Editura All, 2012.
Maziliu, D., Diplomația. Drept diplomatic și consular, Lumina Lex-Publishing House, Bucharest, 2006;
Manoilescu, Mihail: Theoria do Proteccionismo, CIESP, São Paulo, 1931
Moscovici, Serge: Crônicas dos Anos Errantes, Mauad, Rio de Janeiro, 2005
Stăvărache, Dumitru, Repere ale prezenței românești în Brazilia, în „Omagiu istoricului militar Jipa Rotaru”, Ed. Comandor, Constanța, 2001.
Titulescu, Nicolae, Opere complete Vol. I, ISBN 973-655-139-3, Editura C.H. Beck, 2001.
Vasiliu -Năsturel, Petre Ștefan, Steagul, stema română, însemnele domnești, trofee – 1903
Vilas-Boas da Mota, Ático,Brasil e Romênia: Pontes Culturais – Thesaurus, Brasília/Rio de Janeiro – 2010.
Zamfir, Mihai: Uma casa, dois mundos, Thesaurus, Brasília, 2009
Articole și reviste:
Reflexii de Politica Externa – Conf. 5 Aprilie 2005 susținută la Vraiova de Dr. Juan Mariâtegui, Profesor de onoare al Universității Catolice Santa Maria din Arequipa (Peru) și al Universității din Craiova;
Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe, Juan J. Linz, Alfred Stepan; The Rise and Fall of State Socialism, David Lane, Europe-Asia Studies, Vol. 49, No. 7 (Nov., 1997), pp. 1333-1338
Structural Disparities in Latin America and Eastern Europe, 1950-1970, Charles S. Gochman, James Lee Ray, Journal of Peace Research, Vol. 16, No. 3 (1979), pp. 231-254
Revista Jornal de Historia e Geografia do Brasil, Ático Vilas-Boas da Mota, Rio de Janeiro. 168(434): 91:1 IS, jan./mar 2007
Magazin Istoric, Nr.7/ 2000
Albina, 2, nr. 23Q, 1 nov. 1922.
Deutsche Zeitung, 15 mar. 1929; 18 mar. 1929.
Istoric demografic al municipiului SP, Prefectura SP, Arhivă din original de pe 28 martie 2012.
Site-uri:
www.mae.ro
www.ictsd.org
www.idr.ro
www.cons-gen-romania-rio.com
www.acrj.org.br
www.revista.brasil-europa.eu
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A3o_Paulo_(stat)
http://www.timeshighereducation.co.uk/world-university-rankings/2011-12/world-ranking/region/south-america
http://money.cnn.com/news/economy/world_economies_gdp/
http://www.rgnpress.ro/rgn_11/analize-interviuri/3464-ep-2-personaliti-romaneti-ale-exilului-brazilian-care-nu-au-primit-recunoterea-rii-pentru-care-au-luptat-nici-in-timpul-vieii-i-nici-post-mortem.html
http://www.fgmanu.ro/Carti/2/capitol_23
www.ibge.gov.br
http://data.worldbank.org/indicator/SP.DYN.LE00.MA.IN/countries
http://www.khazen.org/index.php?option=com_content&view=article&id=1613
http://www.bracc.ro/
http://www.museudaimigracao.org.br/acervodigital/upload/livros/pdfs/L164_021.pdf
http://www.portaldecomert.ro/Stiri-Crearea-Blogului-BPCE-Sao-Paulo-Brazilia-se-regasesc-i-2732.htm
http://www.metodista.br/centraldeestagios/ev/conferencia/english/information-for-non-brazilians/international-consulates
http://www.itamaraty.gov.br/servicos-do-itamaraty/enderecos-de-consulados-estrangeiros-no-brasil/r/romenia
http://www.igrejasion.com.br/historia.html
http://www.macaubasonoff.com/2011/03/macaubas-recebe-homenagem-internacional.html
http://revistacultura.ro/nou/2010/02/simpatii-romanesti-in-brazilia/
http://www.jucesp.fazenda.sp.gov.br/downloads/lista_tradutores_e_interpretes.pdf
http://www.sap.sp.gov.br/common/noticias/0400-0499/not470.html
Anexa 1
Decretele publicate în Monitorul oficial al României, privind demersurile pentru deschiderea unui Consulat General al României în São Paulo:
DECRET Nr. 29 din 6 martie 1994
privind înființarea Consulatului României la Sao Paulo – Brazilia
EMITENT: PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 58 din 6 martie 1994
În temeiul art. 91 alin. (2) din Constituția României și al Legii nr.37/1991,
Președintele României decretează:
ART. 1
Se înființează Consulatul României la Sao Paulo – Brazilia, cu un număr de 3 posturi.
ART. 2
Prevederile Decretului nr. 98/1990 se modifica în mod corespunzător.
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE VACAROIU
–––––––
DECRET Nr. 153 din 21 iulie 1994
privind ridicarea rangului Consulatului României la Sao Paulo – Brazilia
EMITENT: PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 191 din 26 iulie 1994
În temeiul art. 91 alin. (1) din Constituția României și al Legii nr. 37/1991 privind înființarea, desființarea și schimbarea rangului misiunilor diplomatice și oficiilor consulare,
Președintele României decretează:
ART. 1
Consulatul României la Sao Paulo – Brazilia, înființat prin Decretul nr. 29/1994, se ridica la rangul de consulat general, cu un număr de 3 posturi.
ART. 2
Prevederile Decretului nr. 98/1990 se modifica în mod corespunzător.
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE VACAROIU
–––––––
HOTĂRÎRE Nr. 874 din 2 decembrie 1994
privind numirea unui consul general
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 358 din 23 decembrie 1994
Guvernul României hotărăște:
ARTICOL UNIC
Domnul Vasile Macovei se numește în calitatea de consul general, șef al Consulatului General al României la Sao Paulo – Brazilia.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE VACAROIU
Contrasemnează:
––––––
Ministru de stat,
ministrul afacerilor externe,
Teodor Viorel Melescanu
–––––-
Anexa 2
Anexa 3
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Politica Externa a Romaniei (ID: 107578)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.