Politica externă a regimurilor politice contemporane. Studiu comparat [614345]

Politica externă a regimurilor politice contemporane. Studiu comparat
–

RM, SUA,
Federația Rusă

[anonimizat]

2

Cuprins
:

LISTA ABREVIERILOR

ADNOTARE

(în română, rusă și engleză)

INTRODUCERE

I.
CERCETAREA ISTORIOGRAFICĂ ȘI TEORETICĂ A
FENOMENULUI
POLITICII EXTERNE A REGIMURILOR POLITICE CONTEMPORANE

1.1

Analiza istoriografică a priorităților politicii externe a RM, SUA și Federației
Ruse

1.2

Fenomenul politice externe ale
regimurilor politice contemporane:

dimensiunea
științifico
–
analit
ică

1.3
Concluzii la capitolul I.

II.

CARACTERISTICI ESENȚIALE ALE

POLITICII EXTERNE A SUA ȘI
FEDERAȚIEI RUSE DIN PERSPECTIVĂ GLOBALĂ ȘI REGIONALĂ

2.1
Direcții de acțiune și probleme de bază în evoluția politicii externe a SUA la
etapa actuală

2.2
Vectoru
l politicii externe ruse: dinamica manifestărilor și perspectivele
colaborării

2.3
Aspectele politice și geostrategice ale relațiilor ruso
–
americane în lumea post
–
bipolară

2.4

Concluzii la capitolul II.

III.
ANALIZA MEDIULUI DEZVOLTĂRII ȘI INFLUENȚELOR AS
UPRA
POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA

3.1
Analiza politicii externe a Republicii Moldova în condițiile mediului
internațional actual

3.2
Republica Moldova în contextul

dialogului extern SUA
–

Federa
ț
ia Rusă

3.3 Analiza comparativă a metodelor utiliza
te de către RM, SUA și Federația Rusă
în realizarea obiectivelor de politică externă

3.4

Concluzii la capitolul III.

CONCLUZII GENERALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

3

INTRODUCERE

Асtuаlitаtеа
și im
роrtаn
ț
а tеmеi
.
Problema
politicii externe a regimurilor politice
co
ntemporane

reprezintă în sine un domeniu de o importanță crucială atît în teoria cît și practica
relațiilor internaționale.

Deoarece, controversele regimurilor politice contemporane pun în vileag
problema dezvoltării societăților atît la nivel național, și

mai mult ca atît la nivel internațional.
Experiența istorică de până în

prezent ne demonstrează, că în perioadele de trecere de la un
sistem social la altul politicul se

impune pe prim plan, devine principalul factor mobilizator,
organizator și decizional

în

elaborarea și realizarea

acțiunilor de politică externă a statului pe
arena internațională.

O trăsătură deosebită a epocii

contemporane o constituie tendința spre afirmarea tot mai
deplină a democrației

ca formă de

organizare politică a statului și de
funcționare a întregului
organism social.

De aici rezultă interesul sporit față de regimurile politice din diferite țări,

în
special față de politica externă promovată de către acestea.

Astfel spus,
a
ctualitatea temei este condiționată, pe de o parte, de s
chimbarea epocii
istorice și

caracterul transformărilor politice din ultima perioadă, iar pe de altă parte, de
necesitatea

atingerii unui nivel calitativ nou de conștientizare a problemelor
de politică externă
în

condițiile

dezvoltării regimurilor democrat
ice contemporane.

Evoluțiile geostrategice globale de la intersecția anilor ‘80
–
’90 ai sec. al XX
–
lea au generat
schimb
ări de ordin politico
–
etatic cum ar fi cel al Federației Ruse, și reorientări ale opțiunilor de
politică externă, cum ar fi cazul Satelor

Unite ale Americii. Și aici conturăm faptul că
a
ctualitatea lucrării date este determinată de faptul că politica externă a Federației Ruse și
Statelor Unite ale Americii au suferit în anii ’90 o evoluție esențială.

În prim plan identificăm
condiția precar
ă a politicii externe

a Rusiei
, care este

doar
multidimensională unde

țara este

interesată în relații de parteneriat cu toate centrele de putere.

Într
–
același timp,
putem observa că utilizarea mul
tidimensionalismului

în
politica externă
de
către Federația
Rusă este mai degrabă un principiu opțional. De fiecare dată când

interesul
național al Rusiei necesită

aplicarea unor metode de
acțiune unilaterală, aceasta nu ezită

să
utilizeze unilateralismul, lucru demonstrat în cadrul conflictului ruso
–
georgian din l
una august
2008

și a celui din Ucraina din 2014
.

Pe un alt palier se plasează necesitatea studierii politicii externe a Statelor Unite ale
Americii
care este orientată spre consarvarea hegemoniei sale în lume; dar care v
–
a avea
nevoie
de parteneri compatib
ili

strategic
. În paralel, prin politica sa externă,
SUA
aplică tot
poten
ț
ial
ul

4

său

pentru a modela

evenimentele pe continentul Eurasia, urmărind, mai degrabă în spirit
institu
ț
ionalist, edificarea unor

regimuri de securitate.

Sub un alt aspect, actualitat
ea prezentei teze ține și de reflectarea nivelului dezvoltării
parteneriatului bilateral extern dintre Rusia cu SUA. Astfel, accentuăm că
dacă în primii

ani
post
–
sovietici în relațiile ruso
–
americane predomina tendința spre o colaborare strategică,

apoi
că
tre mijlocul anilor ’90 relațiile dintre cele două țări au intrat într
–
o perioadă de încordare.

La
etapa actuală lor le este specifică existența unui vast cerc de probleme și contradicții.

Actualitatea prezentei teze de licență poate fi nuanțată și din per
spectiva Republicii
Modlova, pentru care
este specifică

schimbarea

priorităților

în domeniul politicii externe

în
procesul instituirii regimului politic democratic.

Și aici desigur, p
rocesul de trecere de la

sistemul
totalitar la cel democratic a inclus în

sine

necesitatea luării unor decizii importante în ceea ce
privește orientarea vectorului extern al țării.

Iată de ce, atingerea acestei problem în prezenta teză de licență este
condiționată și de
persistența polemicii în mediile

academice, politice și in
telectuale pe marginea „eternei”
probleme identitare și, implicit, a dilemei

„Est
–
Vest”, vizând alegerea vectorului dezvoltării
strategice a statului moldovenesc, care a

constituit dintotdeauna o adevărată sfidare pentru
politica externă moldovenească.

Ast
fel, prezenta teză de licență

constituie o tentativă de a valorifica, în baza unei abordări
complexe

dictate de imperativele științifice și politice ale timpului, o temă inepuizabilă și
controversată cum

este cea legată de evoluția
politicii externe
moldov
enești

de la independență
încoace.

Grаdul dе invеstigа
ți
е а tеmеi
.
La momentul actual, pentru a înțelege problema
orientărilor în politica externă a
Republicii Moldova Federației Ruse și Statelor Unite ale
Americii, este necesar să identificăm în primul rî
nd cele mai relevante aportur
i științifice care au
contribuit

la dezvoltarea temei date.

Printre cele mai relevante surse la nivel occidental, amintim cercetărilor autorilor C.
Skinder;
1

R. Siminel;
2

E. J.
Wilson
;
3

M.
Wigh
t
4

etc.

A
ceștia

acordă o

atenție d
eosebită
caracterului, conținutului, rolului și mecanismului de manifestare a
politicii externe a

1

Skinder C. U.S. Policy in Moldova: Balancing the Threat of Russian Influence and U.S. Interests. Sanford School
of Public Policy at Duke University, 2016. 41 p.

2

Siminel R. Methods of U.S. political influ
ence in the Ex
–
Soviet Union and their impact on the Russian
–
American
relations. Venezia: Università Ca' Foscari, 2013. 147 p.

3

Wilson E. J., Hard Power, Soft Power, Smart Power. În: Annals of the American Academy of Political and Social
Sciences, 2008, 61
6, p. 110
–
124

4

Wight M. Politica de putere, Chișinău: Ed. „ARC”, 1988. 340 p.

5

democrațiilor contemporane, supunând examinării impactul principiilor pașnice asupra relațiilor
dintre SUA cu Federația Rusă.

Pentru investigarea domeniului d
at, s
–
a folosit potențialul de idei încadrat în operele
cercetătorilor din Federația Rusă. Un interes deosebit îl reprezintă lucrările savanților ruși
contemporani. Analizând istoriografia cercetării problemei date, în primul rând, putem menționa
lucrările

savanților
E. S. Beliaeva;
5

A. G. Zadohin;
6

I. Cobrinscaia;
7

A. V. Simonov
8

etc.
care
investighează diverse aspecte teoretice ale relațiilor internaționale, inclusiv și cele legate de
politica externă esența și rolul acesteia în lumea contemporană.

În cazu
l Republicii Moldova,
studiile intense la nivel național, despre utilitatea promovării
unei politici externe democrartice, demonstrează interesul științific al cercetătorilor care au
abordat diferite aspecte realizate de: G. Căldare
9
; S. Cebotari
10
; E. Ciob
u
11
;
C. Morari
12

etc.

În
aceste lucrări sînt evidențiate aspectele politicii externe a Republicii Moldova. Cercetătorii au
proiectat realitățile existente în domeniul cooperării Republicii Moldova cu Statele Unite ale
Americii și Federația Rusă.

Рrоblеmа dе
сеrсеtаrе.
Problema de cercetare vizează examinarea și analiza situației în
materia
politicii externe a Republicii Moldova Federației Ruse și Statelor Unite ale Americii

la
etapa contemporană.

Оbiесtul dе сеrсеtаrе
.
Obiectul de bază al tezei ține de caract
eristica orientărilor de
politică externă a
Republicii Moldova Federației Ruse și Statelor Unite ale Americii, statelor
care activează sub stindardele democrației, și a căror mesajglobal este păstrarea și promovarea
relațiilor pașnice între națiuni și popo
are.

Sсорul
și
оbiесtivеlе tеzеi
.
Pornind de la actualitatea și gradul de investiga
ție

a

temei, ne
–
am propus drept scop esențial cercetarea

specificului
politicii externe a regimurilor politice

5

Беляева, Е.С. Процесс реализации национальных интересов России на постсоветском пространстве /
Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата политических наук,

Нижний Новгород,
2007. 23 с.

6

Задохин А.Г. Внешняя политика

России: национальное сознание и национальные интересы. М., 2014
.580 p.

7

Кобринская И.Я. Политика США в центральной и восточной Европе.
În:
США
–
Канада: экономика,
политика, культура. Nr. 2, 2016
, p. 9
–
20.

8

Симонов, А.В. Особенности становления и трансформации национальных интересов Соединенных Штатов
Америки.

Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата политических наук. Москва,
2009. 25c.

9

Căldare G., Gorincioi R. Politica ex
ternă: aspecte teoretice și practice. În: Politologie (coordonatori Mosneaga V.,
Rusnac G., Sacovici V.). Chișinău: CEP USM, 2007, p. 346
–
357.

10

Cebotari S. Interesele geostrategice ale Federației Ruse în contextul formării noii arhitecturi geopolitice (19
91
–
2016). Teză de doctor habilitat în științe politice. Chișinău: USM, 2017. 246 p.

11

Ciobu E. Independența Republicii Moldova si Marile Puteri: influente și probleme ale consolidării si afirmării
internațioale. În: Moldoscopie (Probleme de analiza politic
a). Univ. de Stat din Moldova.
2008, nr.1 (XL), p. 7
–
15.

12

Morari C. Realizarea dimensiunilor externe și interne în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova:
evoluție și actualitate. În: Studia Universitatis Moldaviae, 2016, nr. 3 (93), p. 181
–
188.

6

contemporane
. În acest context, drept obiect de refință a fost

aleasă și analizată în plan
comparativ, politica externă a Republicii Moldova Federației Ruse și Statelor Unite ale Americii.

Atingerea scopului propus reclamă solu
ț
ionarea următoarelor obiective:

1.

a supune analizei istoriografice problema priorităților po
liticii externe a
Republicii
Moldova Federației Ruse și Statelor Unite ale Americii, și în acest context a aprecia ponderea
cercetării acestui aspect în literature de specialitate;

2.

a evalua din punct de vedere teoretic
f
enomenul politice externe ale re
gimu
rilor politice
contemporane,
apreciind că din acest unghi de vedere problema este la o etapă incipientă;

3.

a determina
d
irecții de acțiune și probleme de bază în evoluția politicii externe a SUA la
etapa actuală
, acest aspect determinîndu
–
ne a aprecia eficen
ța acestor acțiuni de către cel mai
puternic stat din lume;

4.

a analiza din punct de vedere evolutiv dinamica
v
ectorul
ui politicii externe ruse, punînd
în vileag eratele de care dă dovadă statul rus în relațiile cu partenerii străini;

5.

a preciza conținutul
po
liticii externe a Republicii Moldova în condițiile mediului
internațional actual
, și implicit a formulării unor tendințe noi de ordin extern care ar relansa
statul nostru într
–
un nou context al dezvoltării.

6.

a identifica influența factorilor externi în pers
oana Rusiei și SUA asupra orientărilor în
politica externă a Republicii Moldova.

Metodele de cercetare ale lucrării
.
În c
ееа cе рrivе
șt
е mеtоdеlе dе cеrcеtаrе, mеn
ți
оn
ăm
că
реntru а rеаlizа scорul

invеstigа
ți
еi аu fоst utilizаtе mаi multе mеtоdе.

Metoda is
torică, datorită căreia s
–
a reușit cercetarea evoluției
politicii externe a Republicii
Moldova. Federației Ruse și SUA după destrămarea URSS.

Mеtоdа аnаlizеi dе cоn
ținut
а dоcumеntеlоr а fоst util
ă în c
еrcеtаrеа аctеlоr
și str
аtеgiilоr
în contextul promovă
rii politicii externe a statelor analizate.

Metoda funcțională a fost utilizată la analiza
relațiilor ruso
–
americane în lumea post
–
bipolară.

Noutatea științifică a lucrării
.
Caracterul inovator al acestei lucrări este asigurat de
insuficiența cercetării an
terioare a problemelor
de politică externă a
Republicii Moldova
Federației Ruse și Statelor Unite ale Americii
.
La fel, în această teză este
cercetat în
complexitatea sa rolul și poziția Republicii Moldova în contextul relațiilor dintre Federația Rusă
și S
UA. Sub аspеct аplicаtiv, аcеаst
ă lucrare p
оate fi utilizаt
ă în calitate de suport de curs d
е
cătr
е profesorii
și studenții specialiății relații internaționale.

Volumul, structura și sumarul compartimentelor tezei
.
Structura lucrării, direcționată
spre ati
ngerea scopului propus și a obiectivelor cercetării științifice stabilite de către autor, este

7

compusă din introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie, anexe,
adnotări și lista abrevierilor.

În introducere sunt desfășurate a
șa compartimente ca
асtuаlitаtеа
și im
роrtаn
ț
а tеmеi
;
grаdul dе invеstigа
ți
е а tеmеi
;
рrоblеmа dе сеrсеtаrе
;
оbiесtul dе сеrсеtаrе
;
sсорul
și
оbiесtivеlе
tеzеi
;
metodele de cercetare ale lucrării

și
noutatea științifică a lucrării
.

În primul capitol al luc
rării
–

CERCETAREA ISTORIOGRAFICĂ ȘI TEORETICĂ A
FENOMENULUI
POLITICII EXTERNE A REGIMURILOR POLITICE
CONTEMPORANE
, autoarea tezeoi de licență prezintă o analiză
istoriografică a priorităților
politicii externe a RM, SUA și Federației Ruse

la etapa contemp
orană. La fel, este făcută o
încercare de a analiza din punct de vedere teoretic f
enomenul politice externe ale re
gimurilor
politice contemporane.

În al doilea capitol al lucrării
–

CARACTERISTICI ESENȚIALE ALE

POLITICII
EXTERNE A SUA ȘI FEDERAȚIEI RUSE DI
N PERSPECTIVĂ GLOBALĂ ȘI
REGIONALĂ
, de către autoare se face o încercare de a
prezenta
d
irecții

principale

de acțiune și

a identifica cele mai acite

probleme în evoluția politicii externe a SUA la etapa actuală
. La fel, în
cadrul acestui capitol se analize
ază dinamica evolutivă a v
ectorul
ui politicii externe ruse. Nu și
în ultimul rînd accentuăm că un aspect important al acestui capitol este analiza aspectelor

politice și geostrategice ale relațiilor ruso
–
americane în lumea post
–
bipolară
.

În al treilea capi
tol al lucrării
–

ANALIZA MEDIULUI DEZVOLTĂRII ȘI
INFLUENȚELOR ASUPRA POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA
, se face
o încercare a
de a analiza specificul
politicii externe a Republicii Moldova în condițiile mediului
internațional actual
. La fel, în cadru
l acestui capitol se proiectează situația Republicii Moldova
în
contextul dialogului extern SUA
–

Federa
ț
ia Rusă
. De asemena, ese conturată o analiză
comparativă a metodelor utilizate de către RM, SUA și Federația Rusă în realizarea obiectivelor
de politic
ă externă
.

Concluziile generale ale
tezei

de licență

reprezintă o generalizare, în baza constatărilor,
observațiilor și concluziilor făcute pe parcursul realizării tezei a principalelor rezultate ale
investigației.

Volumul lucrării este de
…

pagini ș
i ..
.

susrse bibliografice.

8

I.
CERCETAREA ISTORIOGRAFICĂ ȘI TEORETICĂ A FENOMENULUI
POLITICII EXTERNE A REGIMURILOR POLITICE CONTEMPORANE

1.1

Analiza istoriografică a priorităților politicii externe a RM, SUA și Federației
Ruse

P
rezentul
paragraf a tezei no
stre de licență
constituie o tentativă de a valorifica, în baza
unei abordări

istoriografice

complexe

dictate de imperativele științifice și politice ale timpului, o
temă inepuizabilă și controversată cum

este cea legată de

politica externă a statelor la e
tapa
contemporană. Desigur că aici v
–
om reflecta în detaliu
prioritățile politicii externe a RM, SUA și
Federației Ruse
.

Problemele priorităților politicii externe a statului contemporan în general (cu referiri,
desigur, asupra politicii externe a SUA și F
ederației Ruse) au

fost elucidate în lucrările savanților
și diplomaților profesioniști din
Occident

care au elaborat baza

teoretico
–
metodologică a
politicii
externe
.

Printre acestea

merită a fi menționate operele clasice ale lui

S. Huntington
13
,
M. Griffin
s
14
,
H. Morghentau
15
,
H. Kissinger
16
,
G.A.

Modelsky
17
,
I. Rosenau
18
,
M. Wight
19
.

Aceștea acordă o
atenție deosebită caracterului, conținutului, rolului și mecanismului de manifestare a
politicii
externe
, supunând examinării impactul principiilor
democratice
asup
ra relațiilor dintre state și
analizând aspecte importante legate de sistemul
internațional în care statele duc o politică externă
democratic și cooperantă.
De exemplu,
î
n
lucrarea „Politics Amond Notions”, H. Morgenthau
subliniază că politica externă este

determinată de interesele naționale, care pot avea un caracter
obiectiv din cauza interacțiunii cu

natura umană și respectiv cu împrejurările geografice, cu
tradițiile istorice și socio
–
culturale ale

poporului. Astfel, H. Morgenthau

punctează că

prin
poli
tica externă se subînțelege activitatea statului în afacerile

internaționale sau activitatea
statului pe arena internațională care reglementează relațiile cu alți

subiecți ai activității politice
externe: state, partide, organizații obștești internaționale

și regionale.

Ceea ce ține de studiul individualizat pe
reflectarea
priorităților politicii externe a SUA,
menționăm aici cartea autorului
M. Mazarr
, care investighează opțiunile startegice ale politici

13

Huntington S. Ciocnirea civiliza
ț
iilor
ș
i refacerea ordinii mondiale. Filipe
ș
tii de Târg: ANTET, 1997. 528p.

14

Griffins M. International Relations. The Key Concepts. London and New
–
York: Routlidge, 2002. 399p.

15

Morgenthau H. Politica între națiuni.

Lupta pentru putere și lupta pentru pace. Iași: Polirom, 2007. 735 p.

16

Kissinger H. Diploma
ț
ia. Bucure
ș
ti: ALL, 2008. 780 p.

17

Modelsky G.A. Theory of Foreing Policy. London: 1962. p. 8
–
10.

18

Rosenau I. The Scientific Study of Foreing Policy. New
–
York: 1
971. p. 243
–
244

19

Wight M. Politica de putere. Chișinău: ARC, 1988. 320 p.

9

SUA pe arena internațională în contextul unei noi or
dini mondiale.
20

Aici autorul
pledează
pentru „o tratare mult mai nuanțată a ordinii mondiale”, inclusiv a rolului SUA în lume, în sensul
de schimbare a raporturilor reale dintre state în domenii esențiale ce caracterizează o mare
putere.

În același timp n
u

pot fi trecute cu vederea o altă figură

celeb
ră, foarte bine cunoscută

și cu
merite mari în activități de politica externă,
Zb. Brzezinski
. Acest autor
se dovedește a fi
promotor

militant al imperativelor geostrategice ale SUA în Eurasia, dar se pronunță
pentru
instituționalizarea unei cooperări globale eficiente înt
r
–
un viitor mediu și îndepărtat.
Zb.
Brzezinski
în

celebra sa lucrare
’’Marea tablă de șah’’

sa scrie că
puterea Americii este ultimul
garant al stabilită
ț
ii globale, cu dubla calitate, de for
ț
ă
hegemonic
ă

interna
ț
ională
ș
i democra
ț
ie.
Însă noutatea problemei constă în faptul că pentru prima dată în istorie

o putere neeuropeană a
devenit nu numai arbitrul principal în rela
ț
iile dintre statele europene, dar
ș
i

cea mai puternică
țară din lume, ins
tituindu
–
se sistemul global american, deși Eurasia își păstrează importanța
geopolitică, rămînînd o „tablă de șah” pe care continuă competiția pentru supremația mondială,
luptă care afectează geostrategia, adică gestiunea strategică a intereselor geopoliti
ce.
21

Un aport deosebit la studierea aspectelor

politicii externe a SUA și Federației Ruse
а аdus
–
о suеdеzul
Jоhаnssоn G.
, cаrе аnаliz
ând politica externă a Federației Ruse și SUA,
а cоnstаtаt c
ă
parteneriatele de cooperare a acestor doi mari actori interna
ționali
аu trеi scоpuri principаlе:
scоpul pоlitic
–

crеаrеа unеi imаgini fаvоrаbilе
în străinăt
аtе pеntru а rеаlizа mаi u
ș
оr scоpurilе
dе pоlitic
ă
еxtеrn
ă și d
е sеcuritаtе nа
ți
оnаl
ă; sc
оpul еcоnоmic
–

аugmеntаrеа crе
șt
еrii еcоnоmicе
prin putеrеа dе аtrаc
ț
iе prin intеrmеdiul turismului, еxpоrturilоr, invеsti
țiil
оr, аtrаgеrеа dе
studеn
ți și c
еrcеt
ăt
оri sаu аltе pеrsоаnе cu tаlеntе spеciаlе; scоpul culturаl
–

stimulаrеа
schimburilоr culturаlе
și int
еlеctuаlе lа nivеl intеrnа
ți
оnаl pеntru а crе
șt
е cоmpеtеn
ț
а.
22

Unii autori occidentali s
–
au expus despre extinderea influenței externe a SUA prin
intermediul NATO.
Astfel, în acest context, menționăm pe
L. Barry
,

The Search for Peace in
Europe. Perspectives from NATO and Eastern Europe
23
,
D. Kramer
,

Transatlantic Nati
ons and
Global Security: Pivoting and Partnerships
24

și
D.S. Hamilton
,

The Geopolitics of TTIP:

20

Mazarr M. Alternative Options for U.S. policy toward the International Order. Santa Monica: RAND, 2017. 131
p.

21

Бжезински Зб. Великая шахматная доска. Москва: Международные отнош
ения,

2003. 254c.

22

Jоhаnssоn G. Lа diplоmаtiе: unе cоmpаrаisоn еntrе lа Russie еt lа US.
http
://
www
.
upps
а
ts
е
r
.
s
е/
upps
а
ts
/3
dc
46а57е2/

(vizitat 15.02.2019).

23

Barry L. Charles,
The Search for Peace i
n Europe, Perspectives from NATO and Eastern Europe
. National
Defense University Press, Fort Lesley J. McNair, 1993. 339 p.

24

Kramer D. F.,
Transatlantic Nations and Global Security: Pivoting and Partnerships.
The Atlantic Council of the
United States, Was
hington DC, 2011. Disponibil pe:
https://www.files.ethz.ch/isn/144352/031912_ACUS_Kramer_TransatlanticNations.pdf

(vizitat la 04.11.2019)

10

Repositioning the Transatlantic Relationship for a Changing World
25
, care s
–
au expus pe anumite
componente ce țin de generarea ideilor noi și cugetarea asupra

rol
urilor Statelor Unite într
–
un
mediu global în schimbare. Cercetările în

discuție sintetizează

rezultatul proiectelor de
colaborare între grupurile de reflecție americane și

europene, analizează răspunsurile UE și ale
SUA la globalizare și necesitatea unui
parteneriat

mai eficient și strategic între SUA și UE,
capabil să contracareze riscurile și amenințările

asimetrice. Relațiile bilaterale puternice dintre
SUA și țările europene sunt încă esențiale. În

opinia autorilor sus
–
menționați, NATO rămâne
vitală pe
ntru securitatea internațională, dar

persistă și necesitatea de a reforma și a repoziționa
relația dintre SUA și UE.

Un interes deosebit în studierea
priorităților politicii externe a SUA și Federației Ruse (și
prin implicare a RM) ca regimuri democratice
contemporane îl
manifestă de asemenea
comunitatea științifică din Federația Rusă
.

O

încercare de a efectua etapizarea dezvoltării

politicii externe a Federației Ruse în spațiul post
–
sovietic este întreprins de autoarea
E. S.
Beleaeva
.
26

Aici de către autoar
e
se

examinează și se analizează interesele statului rus pe
teritoriul fostei U.R.S.S. și gradul influenței

lui asupra politicii externe promovate de către țările

post
–
sovietice.

În acela
ș
i context po
a
t
e

fi men
ționată

și cercetarea

lui

A. G. Zadohin
, unde
acesta afirmă că
r
elațiile F.R. cu țările
țările ex
–
sovietice
sunt dintre cele prioritare pentru ea
. Aceasta este
determinat de următoarele circumstanțe: în spațiul post
–
sovie
tic sunt concentrate interesele
Rusiei din

domeniul economic, de apărare, de secu
ritate și de asemenea că colaborarea cu statele
Comunității

este un factor care se opune tendințelor separatiste din însăși Rusia. În paralel
aceasta
–
i zona

contactului strategic al Rusiei cu Occidentul.
În final, autorul conchide că
raporturile F.R. cu ve
cinii trebuie

să se bazeze pe respectul reciproc și colaborare economică.
27

Specificul intereselor
ș
i al rela
ț
iilor Rusiei cu

SUA

este scos în relievan
ț
ă de către

I.
Kobrinkaia
. Aici, autoarea punctează că
în viitorul apropiat F. Rusă și Statele Unite vor a
vea un
dialog serios pe un vast spectru de probleme și le așteaptă căutarea compromisurilor reciproc
avantajoase, compromisuri în interesele întregii comunități internaționale. Astfel, în perspectiva
apropiată Rusia va trebui să ocupe în sistemul relațiilo
r internaționale unicul loc posibil pentru

25

Hamilton Daniel S.
The Geopolitics of TTIP: Repositioning the Transatlantic Relationship for a Changing World
.
Washington
,
DC
:
Center

for

Transatlantic

Relations
, 2014. 206
p
.

26

Беляева Е.С. Процесс реализации национальных интересов России на постсоветском пространстве /
Авт
ореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата политических наук, Нижний Новгород,
2007. 23 с.

27

Задохин А.Г. Внешняя политика

России: национальное сознание и национальные интересы. М., 2014
. 580
p.

11

sine
–

alături de liderul lumii occidentale, S.U.A., dar în calitate de forță de sine stătătoare. Cu
venirea lui V. Putin la putere acest curs devine încă mai reliefat.
28

O critică a

politicii externe a SUA este da
tă de autorul rus
V. Kremeniuc
.
29

Aici el afirmă
că
g
eopiliticienii americani demonstrează că interesele S.U.A. î
ntotdeauna erau supuse riscului
atunci când apăreau unele state capabile să
–
și supună controlului „continentul euroasiatic”.

De
aici și concluzi
a despre „importanța vitală a faptului ca pe arena politică să nu apară un

concurent capabil să domine în Eurasia și, respectiv, să
–
i arunce mănușa Americei”. Structura

actuală a relațiilor internaționale după destrămarea U.R.S.S. este apreciată în cercuri
le politice

americane ca monopolară, în care S.U.A. nu mai văd un concurent politic activ și egal sie.

Cât
privește Rusia,

V. Kremeniuc afirmă că

ea își păstrează potențialul de a regenera politic, militar
și economic.

De aceea majoritatea istoricilor și p
olitologilor ruși privesc lumea contemporană ca
multipolară,

însă recunosc statutul Statelor Unite ca unică putere capabilă să pretindă la
supremație globală.

O importanță deosebită pentru tema dadă de cercetare o au lucrările diferitor politicieni și
dipl
omați
–

conducători de state, guverne, șefilor departamentelor de externe etc. Ele sunt
prețioase nu numai ca valoare metodologică și metodică, dar servesc și în calitate de izvoare
pentru studiul nostru. Astfel, opera fostului ex
–
Ministrului de Externe al

Federației Ruse
Ivanov
I.

30

conține o analiză profundă științifică a politicii externe ruse în deceniul de după destrămarea
U.R.S.S. și cuprinde valoroase anexe cu documente ce țin de relațiile moldo
–
ruse.

În continuare, autorul rus
Berdeaev N. А.

Analize
ază perspectivele relațiilor Rusiei cu
spațiul post
–
sovitic, printre care distingem Republica Moldova, din perspectiva mentalității.
31

El
spune că
Rusia și poporul rus au stârnit din totdeauna interes, chiar dacă sentimentele au

fost
mereu contradicatorii,
evoluând între simpla admirație, curiozitate, invidie sau

repulsie.

Mulți
străini, care fie că au trăit câțiva ani la Moscova sau Sankt
–

Petersburg cu

ceva treabă, fie au
călătorit ca turiști prin primitoarea Rusie, comunicând cu funcționarii

de stat sau c
u „simplii
cetățeni“, se și cred experți în domeniul „sufletului rus“.

În continuare este important să notăm că
poltica externă a Federa
ț
iei Ruse și SUA, cât
ș
i
principalii vectori ai interesului
acestor două state
în spa
ț
iul post
–
sovietic

(Republica Mold
ova)

28

Кобринская И.Я. Политика США в центральной
и восточной Европе.
În:
США
–
Канада: экономика,
политика, культура. Nr. 2, 2016, p. 9
–
20.

29

Кременюк В.А. Внешняя политика США на рубеже веков. In: США. Канада: ЭПК. 2017, №5, С. 4
–
6.

30

Иванов И.С. Новая российская дипломатия. Десять лет внешней политики ст
раны. М: ДОСА, 2001
.

31

Бердяев Н. А. Русская идея. Россия и Европа. Опыт соборного анализа. Москва
:
Зерцало, 1992
. p.213.

12

constituie aria cercetărilor

din
România
.

Diferite aspecte ale problemei politicii externe a
regimurilor politice contemporane

au fost
studiate de

M. Malița
32
,
I. Motoc
33
,
I. Mitran
34
.

Autorul român
Baltag Al
.
35

ne menționează că
problemele actuale a poli
ticii externe a RM
după semnarea acordului de asociere cu UE sunt alimentate de
interesul Federației Ruse pentru
arealul moldo
–
ucrainean constă în accesul său la Marea Neagră și în continuare spre strâmtorile
Bosfor și Dardanele, Balcani, iar apoi spre Mar
ea Mediterană, Orientul Apropiat și Oceanul
Planetar prin intermediul direcției Sud. Totodată, reîntoarcerea regiunii moldo
–
ucrainene sub
sfera de influență rusească va elimina de pe agenda politică și diplomatică întrebarea cu privirea
la Europa de Est, l
ucru ce ar putea întoarce Rusiei statutul de putere mondială. Nu întâmplător
regiunea mmoldovei reprezintă pentru Rusia un scut vis
–
a
–
vis de pericolul extinderii NATO, care
este perceput la Moscova drept o amenințare pentru securitatea și integritatea sa t
eritorială.

Autoarea
Cotoară D.
ne menționează că realitățile ne arată că există patru concepții
geopolitice reale referitoare la evoluția spațiului moldo
–
ucrainean
36
: pro
–
europeană (aderarea la
UE), pro
–
americană (aderarea la UE prin/și NATO), pro
–
rusă și
de compromis („și Rusia, și
Occidentul”). Nu în zadar, în codul geopolitic al spațiului se disting vectorii interni și externi,
care, de fapt, asigură un echilibru atât în cazul RM, cât și în cazul Ucrainei. Pentru ca Republica
Moldova și Ucraina să suprav
iețuiască ca state independente, dar și ca arealul moldo
–
ucrainean
să existe în hotarele actuale, Kievul și Chișinăul ar trebui să ducă o politică de echilibru între
Occident și Kremlin.

Autorul
Gheorghiu V.
37

ne spune
direcția occidentală este prioritară p
entru Republica
Moldova, iar procesul propriu
–
zis este

la un nivel mult mai avansat și aprofundat decât pe
direcția estică. Dacă Chișinăul

reușește să finalizeze procesul pornit de asociere politică și
integrarea economică cu UE (în

varianta optimistă, Ac
ordul de Asociere ar urma să între în
vigoare în următorii 3
–
4 ani, iar Zona

de Comerț Liber Cuprinzător și Aprofundat, care va atrage
după sine integrarea economică cu

UE, ar urma să devină o realitate în următorii 10
–
15 ani),
având un suport politic și p
opular

incontestabil pe interior, acest lucru va distanța arealul moldo
–

32

Malița M. Diplomație. Școli și instituții, ed. a 2
–
a, revizuită și adăugită. București: Editura Didactică și
Pedagogică, 1975, p.65
–
189

33

Motoc I. Teoria relațiilor internaționale: sursele filosofiei morale și a dreptului. București: Paideia, 2001. 182 p.

34

Mitran I. Politica externă. București: ALL, 2014. 246 p.

35

Blatag Al. Aria moldo
–
ucraineană: jocuri geopolitice între occident și
Rusia. Rezumat la teza de doctorat. Cluj
–
Napoca
,
2012. 44 p.

36

Cotoară D. ș.a. Teorii politice și integrare europeană. București: Politehnica Press, 2015. 247 p.

37

Gheorghiu V. Cooperarea regională internațională. http://www.google.md/url?sa
=t&rct=j&q=&es
rc=s&source=web&cd=1&ved=0CBoQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.ipp.md%2Fpublic%2F
files%2FPublicatii%2F2001%2Fintegrarea_europeana%2FCAPITOLUL%2520%2520VIIIIPPooperare.doc&ei=MJ
GhU6blAYrQ7Abk2IGABg&usg=AFQjCNHM6pw 6jfViQrctjXtTiGSz
–
ZsSew&bvm=bv.69137298,d.bGE (viz
itat
la 14.02. 2019)

13

ucrainean de formele de integrare

politico
–
economică eurasiatice promovate de Federația Rusă în
spațiul ex
–
sovietic. Până atunci

procesul de integrare a arealului cu UE nu atinge, încă
, punctul
ireversibilității, ceea ce determină

ca viitorul apropiat să reprezinte acel interval de timp în care
Moldova își va define

paradigma de dezvoltare și direcția de integrare, fiind vorba fie de Vest,
fie de Est.

Dacă aspectele generale ale priorit
ăților politicii externe a statului contemporan sunt
studiate de

mulți autori cu renume, tema actualității politicii externe a Republicii Moldova
continuă să rămână încă slab cercetată în

istoriografia națională contemporană
.

Autoarea din Republica Moldova

S. Cebotari

se impune cu un vast spectru de lucrări care
reflectă aprofundat subiectul pol
iticii externe a Republicii Mo
l
d
ova de la declararea
independenței pînă la etapa actuală.
În plan de interes primar se situează teza de doctorat a
autoarei S. Cebota
ri scrisă în anul 2007.
38

La fel, aici mai adăugăm că
un interes covîrșitor penru teza noastră de licență îl reprezintă
Notele scrise de
S. Cebotari

în coautorat cu
Gh Căldare

în anul 2018, și care r
eprezintă o
elaborare metodică destinată cursului de polit
ică externă

a Republicii Moldova. Autorii
analizează rela
ț
iile Republicii Moldova cu statele vecine
–

România
ș
i Ucraina. De asemenea,
sunt
evaluate rela
ț
iile Republicii Moldova cu

Federa
ț
ia Rusă, SUA
ș
i China. Prezintă interes
ș
i
analiza rela
ț
iilor Republ
icii Moldova

cu statele europene
–

Fran
ț
a, Germania, Italia
ș
i Marea
Britanie. Nu mai pu
ț
in interes

prezintă
ș
i cooperarea Republicii Moldova în cadrul organiza
ț
iilor
interna
ț
ionale
ș
i

regionale: ONU, OSCE, CE, CSI, GUAM
ș
i OCEMN.
39

Printre contribuțiile va
loroase la cercetarea
evoluției politicii externe a Republicii
Moldova, inclusiv a relațiilor acesteia cu SUA și Federația Rusă,
în perioada de după
proclamarea independenței pot fi considerate, fără îndoială,

monografia lui
Gh. Cojocaru
.
40

În
lucrarea sa „
Politica externă a Republicii Moldova”, Gh.

Cojocaru examinează direcțiile
principale ale politicii externe, începînd

cu Declarația de Suveranitate. O deosebită atenție este
acordată elucidării activităților diplomatice

desfășurate pe arena int
ernațională
în primii ani de
independență, în particular, vizând opțiunea proCSI
–
istă, ra
porturile moldo
–
române și moldo
ruse
etc. Examinând temeinic subiectele abordate, autorul scoate în evidență dificultățile de ordin
obiectiv și subiectiv pe care trebuia să le dep
ășească Republica Moldova pe calea afirmării sale
pe arena internațională ca stat independent.

38

Cebotari S. Politica externă a Republicii Moldova în contextul proceselor integraționiste: interese și priorități.
Teză de doctor în științe politice, Chișinău, 2007. 170 p.

39

Cebotari S., Căldare Gh. Politica externă a Republicii M
oldova: Note de curs. Chișinău: CEP USM, 2018. 370 p.

40

Cojocaru Gh. Politica externă a Republicii Moldova: Studii. Ediția a doua, revăzută și completată. Chișinău:
Civitas, 2001. 320 p.

14

Unele aspecte relevante ale temei în cauză și
–
au găsit reflectare într
–
un șir de

monografii și

articole cu
c
aracter

politologic publicate în diverse culegeri și
reviste științifice, printre care vom
menționa studiile lui

A. Arseni
41
,
I. Duminica
42
,
C. Eșanu
43
,
V. Moșneaga
44
,
P. Varzari
45
,
V.
Saca
46

etc.

În studiile

naționale

referitoare la
politica externă
publicate în ultimul timp, sunt elucidate,
în

special, avantajel
e și sfidările opțiunii strategice a

politicii externe

Republicii Moldova
.

Printre acestea se distinge teza de doctorat pe tema

’’D
imensiunile externe și interne în procesul
de
integrare europeană. Cazul Republicii M
oldova
’’ a autoarea
C. Morari
. Prezenta
prestație este
o încercare a autoarei de a
cerceta din punct de vedere

teoretico
–
conceptual dimensiunile externe
și cele

interne în procesul de integrare europeană și investigarea

analitico
–
aplicativă a corelării
acestora, având drept studiu de caz Republi
ca Moldova.

O contribuție valoroasă la studierea

principiilor democratice în politica externă dintre SUA
cu Republica Moldova a fost adusă de autoarele
R. Rusu

și
E. Josan
. Articolul se axează, în mod
primordial, pe re
flectarea rolului puterii soft în diplo
ma
ț
ia Statelor Unite ale Americii prin
eviden
ț
ierea aspectelor defnitorii ale puterii soft, analiza dimensiunilor și resurselor puterii soft și
a rela
ț
iilor bilaterale dintre Statele Unite ale Americii și Republica Moldova. La fel novația
prezentului artic
ol pentru subiectul cercetat în prezenta teză de licență constă în faptul că
conceptul de soft power este un concept relativ nou în literatura de specialitate și tot mai des
utilizat atât sub aspect teoretic cât și practic, în rela
ț
iile interna
ț
ionale, cee
a ce explică
actualitatea și necesitatea cercetării acestuia.
47

La fel și autoarea
A. Roșca

abordează în articolul
său
relațiile economice ale Statelor Unite ale Americii și Republica

Moldova prin prisma
examinării practicii de ajutor financiar, relațiile e
conomice

bilaterale și investițiile străine
directe. Articolul vizeaza și recentul eveniment de

abolire a Amendamentului Jackson
–
Vanik și
consecințele care au urmat. Analiza

relațiilor economice bilaterale denotă că relațiile SUA
–

41

Arseni A. Principiile regimului politic democratic
–

fundamentul po
litico
–
juridic al activității economice și
juridice eficiente. În: Materialele Conferinței teoretico
–
științifice internaționale „O reformă valoroasă
–

factor
decisiv în realizarea activității economice și de drept”, Bălți 29
–
30 noiembrie 2000.
Chișinău, 20
01, p.80
–
85.

42

Duminica I. Instaurarea regimului politic democratic în Republica Moldova: realizări, probleme, perspective.
Monografie. Chișinău: AȘM, 2006. 179 p.

43

Eșanu C. Relațiile internaționale: concepții, paradigme, metode. În: Politologie. (coord.
Mosneaga V., Rusnac G.,
Sacovici V.). Chișinău: CEP USM, 2007, p. 324
–
335.

44

Politologie: manual pentru specialitățile nonprofil / Coord.: Valeriu Moșneaga, Gh.Rusnac, V.Sacovici.
Universitatea de Stat din Moldova. Chișinău: CEP USM, 2007. 358 p.

45

Puterea

politică și coeziunea socială în Republica Moldova din perspectiva interpretării europene / Acad. de
Științe a Moldovei, Inst. Integrare Europeană și Științe Politice / col. red. Moraru Victor, Roșca Alexandru,
Pantelimon Varzari [et.al.]; coord. șt.: Ale
xandru Roșca; resp. ed.: Pantelimon Varzari.
Chișinău: Prut Caro SRL,
2010. 222 p.

46

47

Rusu R., Josan E. Promovarea resurselor soft power în relația dintre Statele unite ale Americii și Republica
Moldova. Administrarea Publică. Revistă metodico
–
științifcă

trimestrială, nr. 3 (91), iulie
–

septembrie 2016, p. 119
–
125

15

Moldova se dezvoltă prin p
risma relațiilor SUA cu puterea econ
omică predominantă în regiune
–

Federația Rusă.
48

Aici se mai poate de adăugat și încercarea direct
ă

a autorului
S. Nazaria

de analiza
implicațiile politicii externe a Rusiei la adresa Republicii Moldova.
49

a
utorul elucide
ază

aspectele generale ale situației g
eopolitice a Republicii Moldova
și cooperării în cadrul
Comunității

Statelor Independente prin prisma necesității aprofundă
rii
relațiilor moldo
–
ruse și
depășirii atitudinii

intolerante față de prezența militară rusă pe

te
ritoriul Republicii Moldova
.
Tratatul politic de

bază mold
o
–
rus nu este examinat în lucrarea

acestui autor
.

Cercetătoarea din Republica Moldova
V. Rotaru
, în lucrarea

științifică

„ Pоliticа еxtеrn
ă
а
Rеpublicii Mоldоvа
în c
оntеxtul dimеnsiunilоr mоrаlе
: rеаlit
ăți și d
еzidеrаtе”, efectueaz
ă o
analiză amplă a

specificului interacțiunii dintre politica

externă și dimensiunile morale.
50

Aici
subliniem că autoarea reușește să întreprindă o examinare

teoretico
–
analitică a

problemelor
generale și particulare ce

țin de domeniul politicii externe a Republicii Moldova, și

proiectarea
dezideratelor acesteia prin prisma dimensiunilor morale.

Cele mai importante elemente ale

noutății științifice sunt următoarele: realizarea unei
sinteze de ansamblu a principalelor teo
rii și

concepții vis
–
à
–
vis de raportul dintre politica externă
și morală în investigațiile de peste hotare și

cele autohtone; demonstrarea similitudinilor,
deosebirilor, interacțiunilor și contradicțiilor în

reglementarea morală a politicii externe;
proiec
tarea specificului relațional al politicii externe și

moralei în condițiile Republicii Moldova
și argumentarea premiselor formării unor tendințe

morale ale politicii externe a Republicii
Moldova în condițiile transformărilor democratice.

Nu mai pu
ț
in inter
es prezintă
ș
i cercetarea

interesului național ca
factor determinant al
priorităților strategice de politică a Republicii Moldova, întreprinsă de
V. Juc
.

În opinia
prezentată de V. Juc în monografia sa,
nu este mai puțin adevărat că interesul național expr
imă
într
–
o măsură mai

mare sau mai mică consensul național, el a
vînd semnificație de interes al
întregului popor, în special în

relațiile cu lumea înconjurătoare. Nu este deloc întîmplător
,
consider V. Juc,

că cele mai antagoniste forțe politice și

sociale

deseori situîndu
–
se pe poziții
diametral opuse și urmărind interese polare în probleme de politică internă, ajung la numitor

48

R
о
șc
а

А
. R
е
public
о
f M
о
ld
о
v
а

in U.S. f
о
r
е
ign p
о
licy: Public Dipl
о
m
а
cy. In: R
е
vist
а

d
е

Fil
о
z
о
fi
е
, s
о
ci
о
l
о
gi
е

și
științ
е

p
о
litic
е
, 2014, nr. 2(165). p. 55
–
67.

49

Назария С. Многовекторность внеш
ней политики Республики Молдова и необходимость её научного
прогнозирования.
În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Partea XXII. Chișinău, Centrul Ed. al U.S.M.,
2003, p. 84
–
109.

50

Rоtаru V. Pоliticа еxtеrn
ă
а Rеpublicii Mоldоvа
în c
оntеxtul dimеn
siunilоr mоrаlе: rеаlit
ăți și d
еzidеrаtе.
Аutоrеf. tеzеi dе dr.
în șt. p
оliticе. Chi
șinău, 2013. 30 p.

16

comun și unanimitate de pozi
ț
ii în aspectele de politică externă a statului lor și

promovare a
intereselor naționale pe arena mond
ială.
51

La fel,
c
onceptul de „interes național” în politica externă a Republicii Moldova este

dezvăluit în lucrările doctorului habilitat în ș
tiințe
politice
V.

Saca
52

și ex
–
ambasadorului

Re
publicii Moldova
E.

Ciobu
. Potrivit lui E.Ciobu

interesul național a
l statului
moldovenesc

trebuie să constituie „expresia unei voințe consolidate a întregii populații a țării, indiferent de

apartenența etnică sau confesională, în vederea realizării unor obiective bine determinate și

susținute masiv în interior, o politică

activă externă desfășurată pentru realizarea cât mai amplă a

acestei voințe”.
53

O viziune novatorie asupra realizării acțiunilor de politică externă a statului pe arena
internațională, este oferită de autoarea
R. Panta
. În mai multe articole ale sale, auto
area ne
dezvăluie rolul diplomației publice în politica externă a statului. Astfel, pentru SUA ea afirmă că
acesta
еstе stаtul cu cеа mаi mаrе еxpеriеn
ț
ă institu
ț
iоnаl
ă în d
оmеniul diplоmа
ț
iеi publicе.
Diplоmа
ț
iа public
ă c
а о аctivitаtе оrgаnizаt
ă d
е guvеr
n, аpаrе lа
înc
еputul sеcоlului XX
54
; în
cazul Federației Ruse, autoarea afirmă că acest stat prin noua sa politică externă înc
еаrc
ă să
–
ș
i
dеzvоltе un mоdеl еcоnоmic
ș
i pоlitic аltеrnаtiv, dаr crеdibil
în f
а
ț
а Оccidеntului dеmоcrаtic
ș
i
libеrаl
55
; și în fina
l, în cazul Republicii Moldova, l
а fеl cа
ș
i diplоmа
ț
iа sа trаdi
ț
iоnаl
ă s
е
rеаlizеаz
ă în c
оnfоrmitаtе cu intеrеsеlе nа
ț
iоnаlе
56
.

Analiza literaturii publicate până în prezent pe tema

care ne interesează permite să
constatăm

lipsa unei lucrări speciale consa
crate priorităților politicii externe a RM, SUA și
Federației Ruse

în perioada

contemporană
. În

studiile de ordin general problema în cauză este
tratată doar tangențial și în limite cronologice mai

restrânse, iar în lucrările speciale sunt
elucidate doar u
nele aspecte ale problemei care ne preocupă.

51

Juc V., Ungureanu, V. Interesele geopolitice ale marilor puteri și impactul lor asupra securității naționale a
Republicii Moldova. Institutul de Cercet
ări Juridie și Politice al Academiei de științe a Moldovei, 2016, 168 p.

52

Saca V. Interesul național ca mecanism al politicii externe a statului in transformare. În: MOLDOSCOPIE
(Probleme de analiză politică), nr.4 (LI), 2010, Chișinău: CEP USM, 2010, p.
145
–
152.

53

Ciobu E. Independența Republicii Moldova si Marile Puteri: influente și probleme ale consolidării si afirmării
internațioale. În: Moldoscopie (Probleme de analiza politica). Univ. de Stat din Moldova. 2008, nr.1 (XL), p. 7
–
15.

54

Pаn
ț
а R. Diplоmа
ți
а public
ă
аmеricаn
ă p
оst 11 sеptеmbriе 2001: еlеmеntе dе cоntinuitаtе
și shimb
аrе.
În:
Intеrfеrеn
ț
е univеrsitаrе
–

intеgrаrе prin cеrcеtаrе
și in
оvаrе, USM, 2012, p. 267
–
270

55

P
а
nț
а

R. P
о
litic
а

е
xt
е
rnă
а

Rusi
е
i p
о
st
–
s
о
vi
е
tic
е

într
е

h
а
rd p
о
w
е
r și s
о
ft p
о
w
е
r. În: Științ
е

p
о
litic
е
, r
е
l
а
ții
int
е
rn
а
ți
о
n
а
l
е
, studii d
е

s
е
curit
а
t
е
, 2013, p. 321
–
332.

56

P
а
nț
а R. N
о
u
а

dipl
о
m
а
ți
е

publică:
а
b
о
rd
а
r
е

t
ео
r
е
tic
о
–
m
е
t
о
d
о
l
о
gică. În: Studi
а

S
е
curit
а
tis, 2012, nr. 2, p. 170
–
185
.

17

1.2

Fenomenul politice externe ale
regimurilor politice contemporane:

dimensiunea
științifico
–
analitică

Politica externă stabilește interesul unui stat în plan extern și fixează strategia de realizare a

acest
eia. De rând cu politica internă, politica externă a fost întotdeauna al doilea pilon al statului,

inclusiv al statului național, fiind o categorie concret istorică.

Autorul
N. Chirtocă

ne spune că n
oțiunea de
politică externă
este foarte veche, fapt ce
po
ate fi confirmat și de inscripțiile aflate pe unele dintre cele mai vechi monumente istorice, care
atestă existența în acele epoci îndepărtate a unor tratate de pace sau alianță, pentru a căror
perfectare duceau tratative între ei reprezentanții respective
lor comunități.
57

Tot aici,
autorul D.
Popescu consemnează că atestarea primelor activități externe ale statului au avut loc prin
intermediul unor reprezentanți diplomatic, și anume:
58



în secolul al VI
–
lea î.e.n., statele Chinei antice au încheiat un tratat
referitor la renunțarea
la război și rezolvarea diferendelor dintre ele cu ajutorul unui arbitru;



în India, Legile lui Manu (elaborate în secolul al V
–
lea î.e.n.) consemnează existența unor
misiuni diplomatice ad
–
hoc, iar tratatele erau considerate sacre,
încheindu
–
se cu pronunțarea unui
jurămînt religios;



în ce privește Egiptul, menționăm atît corespondența sa diplomatică din secolul XVI
–
XV
î.e.n. cu Babilonul și alte state, cuprinsă în tablele de la Tell
–
Amarna (360 de tăblițe de lut ars),
corespondență c
e tratează probleme de război și pace, precum și tratatul încheiat în 1296 î.e.n.
între Ramses al II
–
lea, faraonul Egiptului și Hattusill al III
–
lea
–

regele hitiților, considerat a fi cel
mai vechi tratat internațional, care instituia o alianță între cele

2 state, obligîndu
–
se să trăiască în
pace unul cu altul;



în secolele VI
–
IV î.e.n., în relațiile externe ale cetăților
–
state grecești au apărut și s
–
au
dezvoltat o serie de reguli de drept internațional și, mai ales, cele referitoare la soli, negocieri,
tr
atate religioase, tratate de pace, de neagresiune și ajutor reciproc, tratate comerciale, precum și
reguli cu privire la rezolvarea pașnică a diferendelor etc.

Autoarea S. Cebotari ne comunică cu referire la cercetările efectuate în ultimele decenii
ale se
colului XX în domeniul politicii externe, că savanții recunosc eșecul teoriei relațiilor
internaționale în crearea unei meta
–
teorii.
59

Aici autoarea susține că ’’
prin politică externă se

57

Chirtoacă

N.
Diplomația
–

mijloc de realizare
a politicii externe a statelor: forme și caracteristici
. În:
Legea și
viața, 2005, nr.10, p.19

58

Popescu D., Năstase A. Drept internațional public, ediție revăzută și adăugită. București: Șansa S.R.L, 1997, p.15
–
16

59

Cebotari S., Căldare Gh. Politica exter
nă a Republicii Moldova: Note de curs. Chișinău: CEP USM, 2018, p. 25

18

subînțelege activitatea statului în afacerile internaționale sau activ
itatea statului pe arena
internațională care reglementează relațiile cu alți subiecți ai activității politice externe: state,
partide, organizații obștești internaționale și regionale. Politica externă a statului trebuie să fe
înțeleasă ca o categorie conc
ret istorică
–

ea nu există în afara spațiului și timpului. Esența
factorului spațial constă în aceea că lumea externă este lumea materială, care ocupă un spațiu
oarecare, caracteristicile căreia de multe ori creează limitele comportamentului politic al st
atului
dat. Iar factorul temporal este determinat de circumstan
ț
a că politica externă este activitatea
statului într
–
un interval anumit de timp. Ea are un caracter concret, se realizează cum e posibil
în timpul respectiv și este determinată de faptul că st
atul, în acest timp, își propune scopurile și
problemele pe care trebuie să le rezolve.

C
etătorul
J.Rosenau

propune o
teorie proprie
a politicii externe, în cadrul

căreia factorii
ce exercită in
fluen
ță asupra acesteia formează un
system
global. Astfel, Rose
nau propune cinci
variabile ce leagă politica externă

a statului cu sistemul de relații internaționale, după cum
urmează:

1) elita (personalitatea) politică;

2) rolul elitei în elaborarea politicii externe;

3)
factorii guvernamentali ce in
fluen
țează comport
amentul politic

în plan extern;

4) factorii sociali,
inclusiv n
ivelul de dezvoltare economică,
culturală, etică ș.a. ce in
fluen
țează acțiunile pe plan
intern și extern;

5) rel
ațiile dintre state și factorii
internaționali ce in
fluen
țează asupra politicii
ext
erne (factorul geograf
i
c, mărimea statului, ideologia etc.).

J.Rosenau a separat factorii ce
in
fluen
țează asupra politicii externe

în: externi (ce țin de sistemul internațonal) și interni
(Guvernu
l, societatea, elita politică).
60

O concepție și mai completă
în determinarea factorilor interni și

externi, ce contribuie la
fomarea politicii externe, propun
Ph.Braillard

și
M.
–
R.Djalili

în baza a patru abo
rdări ale
procesului de luare a
deciziilor. Printre factorii interni sunt menționați: cei fzici (situația
geog
r
afcă a statului, resursele sale
naturale și situația demografcă), factorii structurali
(instituțiile politice, organizațiile economice, resursele

etc.), precum și cei culturali și umani
(cultura, ideologia, mentalitatea

colectivă, personalitatea). Din
ș
ir
ul
factorilor externi fac parte:
sistemul internațional, acțiunile altor state și resursele comune.

În lu
сrаrеа „Роlitiсs Аmоnd Nоtiоns”,
H. Mоrgеnthаu

subliniаz
ă
с
ă
роlitiса еxtеrn
ă
еstе
dеtеrminаt
ă d
е intеrеsеlе nа
ți
оnаlе, саrе роt аvеа un саrасtеr оbiес
tiv din саuzа intеrас
țiunii
сu
nаturа umаn
ă și r
еsресtiv сu
îm
рrеjur
ăril
е gеоgrаfiсе, сu trаdi
țiil
е istоriсе
și s
осiо
–
сulturаlе аlе
ророrului.
61

Аstfеl, рrin роlitiса еxtеrn
ă s
е sub
înț
еlеgе асtivitаtеа stаtului
în
аfасеrilе
intеrnа
ți
оnаlе sаu асtivitаtеа st
аtului ре аrеnа intеrnа
ți
оnаl
ă
саrе rеglеmеntеаz
ă r
еlа
țiil
е сu аl
ți

60

Rosenau J. The Scientific Study of Foreign Poicy.
–

New York: Free Press Macmilan, 1971, p. 38

61

Morgenthau H. Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace. Ia
ș
i
:
P
olirom
, 2007,
p
. 7

19

subiес
ți
аi асtivit
ății
роlitiсе еxtеrnе: stаtе, раrtidе, оrgаnizа
ții
оb
șt
е
ști int
еrnа
ți
оnаlе
și
rеgiоnаlе.
62

Prin politică externă se subînțelege cursul general al statului în afacerile in
ternaționale.
Această politică
reglementează relațiile unui stat cu alte state în corespundere cu principiile și
scopurile ei, asigură necesitățile și
interesele statului pe arena internațională.
63

Totodată, politica
externă presupune activitatea și interac
țiunea subiecților oficiali, învestiți cu drepturi de a se
pronunța din numele întregii societăți, de a exprima interesele
societății, a alege metodele și
mijloacele de realizare a obiectivelor preconizate.

Autorul
R. N. Haas
,
d
efinind
politica externă ca
curs general al statului în afacerile
internaționale, ce
reglementează relațiile unui stat cu alte state în corespundere cu principiile și
scopurile ei, și care asigură necesitățile și
interesele statului pe arena internațională,

spune că

conținutul ei dep
inde în mare măsură și de orientarea ideologică a puterii de stat. Ea mai este și
numită implicare de ordin
structural
–
social și a forțelor sociale
–

clasele și grupurile sociale,
relațiile principale între ele, naționalitățile și națiunea, fiecare cu conș
tiința și ideologia ei, cu
tradițiile culturale și istorice, cu impulsurile psihice și stările
de spirit care le fac să acționeze în
interiorul și în afara țării.
64

St. Keukeleire
ș
i J. MacNaughtan au lansat sintagma „politică externă structurală”, pentru
a

caracteriza politica externă de lungă durată, avînd la bază obiective sustenabile
ș
i urmărind să
formeze institu
ț
ii stabile de ordin politic, juridic, social, economic
și de securitate
. În
contrapondere cu politica externă structurală se află „politica ex
ternă conven
ț
ională” (prin
esen
ț
ă fiind politica tradi
ț
ională, clasică), bazată pe securitate militară, realizată prin crize
ș
i
conflicte.

Politica externă conven
ț
ională este orientată spre adaptare fa
ț
ă de mediul interna
ț
ional
existent, pe cînd politica e
xternă structurală este îndreptată spre crearea unui mediu
interna
ț
ional favorabil. St. Keukeleire
ș
i J. MacNaughtan men
ț
ionează că politica externă
structurală se caracterizează prin trei particularită
ț
i:1) este strîns dependentă de politica externă
conve
n
ț
ională: fără depă
ș
irea fazei acute a crizei, fără crearea condi
ț
iilor de pace
ș
i de
securitate, orice efort privind extinderea administrării responsabile, impelementarea
democra
ț
iei, acordarea asisten
ț
ei pentru dezvoltarea economică se vor dovedi a fi in
eficente.
Succesul în reglementarea problemelor interna
ț
ionale reclamă îmbinarea eforturilor în
solu
ț
ionarea crizelor curente
ș
i crearea unor institu
ț
ii stabile; 2) eficien
ț
a politicii externe

62

Семичкин Г.Ю.
,
Политическая энциклопедия
под ред. Москва: Изд. «Мысль» том
II
., 2000,
p
. 156

63

Evans Gr., Newnham J. Dicționar de relații internaționale.
–
București: UNIVERSUL DALSI, 2001, p. 190

64

Haas, R.N. Foreign Policy in the Age
of Primacy, in Brookings Review, Fall, Voi. 18, No. 4, 2010, p. 2
–
7

20

structurale depinde de caracterul percep
ț
iei în statele în care

urmează să se realizeze. Politica
externă structurală poate fi de succes, dacă subiectul care o promovează se bucură de autoritate
suficientă; 3) politica externă structurală trebuie să aibă caracter complex, iar pentru a fi
eficientă, trebuie să fie orie
ntată spre reformarea tuturor sferelor (de ordin politic, economic
ș
i
militar) la diferite niveluri (de la personal la global).
65

Analizând mijloacele prin care se realizează politica externă în vederea realizării anumitor
scopuri, cercetătorul
V.Borș

enume
ră următoarele: politice, economice, militare,
informaționale.
66

La mijlocele politice se referă, în primul rând, diplomația ca activitate
oficială a statului prin intermediul instituțiilor specializate, realizată datorită unor măsuri
speciale, procedee, me
tode, acceptate de pe poziția
dreptului internațional și care au un statut
juridico
–
constituțional.

Mijloacele economice ale politicii externe presupun utilizarea potențialului economic al
statului respectiv pentru realizarea obiectivelor acesteia. Statul
ce dispune de o economie
puternică și de o capacitate financiară înaltă ocupă pe arena internațională un loc important.

Oprindu
–
ne mai det
aliat asupra importanței mijloa
celor economice,
afirmăm că s
copurile
și obiectivele
politicii externe
se formulează în

baza intereselor economice generale, în special,
în sfera relațiilor economice externe ale statutului. Ulterior în baza fiecărui scop se determină
metode, prin care poate fi atins scopul, în cel mai eficient mod. La această etapă putem afirma
că există un

anumit universalism în stabilirea intereselor, scopurilor și metodelor. Însă un alt
factor important este specificul național al
politicii
economice

externe a

fiecărui stat, care se
formează datorită convergenței factorilor politici, economici, sociali, g
eografici unicali, și
caracteristici fiecărui stat aparte. Așadar respectînd, totuși, principiul universalismului, în
procesul stabilirii scopurilor și mijloacelor, statele acordă o atenție prioritară situației sale
specifice.

K. Rana
, un diplomat indian,

specializat în afacerile economice, menționează despre
patru scopuri de bază ale
politicii
economice

externe
: promovarea comerțului, plasînd accentul
deosebit pe export; promovarea investițiilor cu accent pe atragerea investițiilor străine, dar
studiind ș
i posibilitățile externe pentru investitorii din statul său; atragerea tehnologiilor noi;
administrarea ajutorului economic extern.
67

65

Keukeleire Stephan, MacNaughtan Jennifer. The Foreign Policy of the European Union.

Hampshire, New York:
Palgrave Macmillan, 2008, p. 236

66

Borș V.,
Politica externă și relațiile interna
ționale
/ Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova, Seria
„Științe Socioumanistice”.
–

Chișinău: CEP, USM, 200. pag 58
–
59.

67

Rana K., Bilateral Diplomacy,

Chapter 4: Economic Diplomacy
http://textus.diplomacy.edu/thina/GetXDoc.asp?IDconv=3022

(vizitat la 14.02.2019)

21

Totuși,
statele cu economia subdezvoltată se concentrează asupra soluționării
problemelor, în timp ce majoritatea statelor
dezvoltate se concentrează asupra menținerii
situației deja create și prosperării continue. Statele cu economia dezvoltată deja nu au
problema unei imagini externe negative sau lipsei acestei imagini, în același timp mulți oameni
de afacere cunosc foarte p
uține lucruri despre aceste state.
De asemenea printre sarcinile
politicii economice externe figurează și alte probleme de tipul, asistenței privind angajarea
cetăținilor peste hotare (exportul forței de muncă) sau atragerea și administrarea ajutorului
teh
nico
–
financiar extern.

În al doliea rînd statele industriale dezvoltate, ce joacă un rol cardinal în economia
mondială, se axează pe realitățile economice la nivel global, deoarece economiile lor naționale,
datorită caracterului său deschis și procesului
de globalizare devin dependente tot mai mult de
procesele mondiale. Din această cauză ele consideră important să monitorizeze și să
influențeze întregul sistem economic al lumii, pentru a asigura în așa fel stabilitatea și
prosperarea economiei sale națion
ale.
68

Statele subdezvoltate se concentrează asupra
realităților strict naționale sau regionale.

În continuare,
revenind la afirmațiile lui V. Borș, autorul continuă cu ideea că
p
rin
mijloace militare ale politicii externe

se

are în vedere forța militară a
statului
–

armata,
cantitatea și calitatea armamentului, starea morală a efectivului militar, existența bazelor
militare și a armelor nucleare.
Mijloacele militare pot influența atât direct, cât și indirect relațiile
cu alte state. Mijloacele de influență
directă
sunt: războiul, intervenția, blocada.

Mijloacele de propagandă, în viziunea lui V.Borș, cuprind întregul arsenal contemporan al

mass
–
media, metodele de agitație, care sunt folosite pentru consolidarea autorității și întregirea

imaginii statului pe
arena internațională, astfel acestea contribuind la asigurarea încrederii din

partea aliaților și a posibililor parteneri. Datorită mass
–
media, se formează o imagine favorabilă a

statului, sau dimpotrivă se exprimă insatisfacția față de anumite evenimente.

Deseori mijloacele
de

propagandă sunt utilizate și pentru dezinformarea opiniei publice.

La momentul actual,
așezarea geografică a statului,
resursele sale naturale, potențialul
industrial, militar și demografic părți componente principale ce formează put
erea oricărui stat,
adăugând la ele și caracterul național, morala națională, calitatea conducerii de stat și a
diplomației.

68

Foreign policy and the promotion of foreign trade, Growing importance of foreign trade policy (pagina
–
web a
MAE al Germaniei),
www.auswaertiges
–
amt.de/www/en/aussenpolitik/aussenwirtschaft/foerderung/wirtschpol_html

(vizitat la 12.02.2019)

22

Referitor la factorii și complexitatea proceselor care leagă statele de restul lumii există
numeroase opinii.
Astfel, J.

Rosenau pu
ne la baza activității externe a statului cinci grupuri de
factori: individuali (care
cuprind calitățile, capacitățile, experiența demnitarilor politici,
participanți la procesul de adoptare a deciziilor
de politică externă); funcționali (factorii ce
influ
ențează comportamentul extern al demnitarilor de stat, care
sunt determinați de funcția pe
care o exercită și nu depind de caracteristicile individuale); guvernamentali
(aspectele
instituțiilor neguvernamentale, care limitează sau extind sfera alternativel
or de politică externă
ale
demnitarilor de stat); sociali (aspectele neguvernamentale ale societății, care exercită
influență asupra compor
tamentului extern: valorile de bază, nivelul unității naționale, nivelul
de dezvoltare social
–
economică etc); de
sist
em (aspectele externe ale societății sau acțiunile
externe ce influențează asupra procesului de luare a deci
ziilor de către demnitarii politici:
situația geopolitică, „ideologia" potențialilor rivali, gradul de stabilitate a guvernelor statelor
cu care se
mențin relații) etc.
69

Sava
ntul și politologul român S.

Brucan
70
, pornind de la faptul că decizia și activitatea
politică externă
sunt reacții la o serie de stimulente interne și externe, privește națiunile ca
sisteme cu input, outup și feedback
în interacți
une constantă cu mediul internațional.

Sursele primare ale politicii externe, considerate de el interne, sunt incluse în cinci
seturi de variabile: bazele natural
–
materiale (mărimea teritoriului și a populației, așezarea
geografică și forțele de producție)
;
structura socială și forțele sociale (clasele și grupurile
sociale, relațiile principale între ele, naționalitățile și națiunea, fiecare cu conștiința și
ideologia ei, cu tradițiile culturale și istorice, cu impulsurile psihice și stările
de spirit care
le
fac să acționeze în interiorul și în afara țării); factorii de conjunctură (crize economice și
poli
tice, lovituri de stat, alegeri, greve masive, violență pe scară largă, ostilități militare,
războaie), deși acestea nu fac parte din sistemul național, a
utorul le include în el, pentru că au
un impact important asupra acțiunii atât a variabilelor infrastructurale, cât și a celor
suprastructurale, ele manifestându
–
se în mod diferit de la o situație la alta; sistemul statal
(mecanismul național de decizie, a
paratul de stat și guvernul); conducerea de
stat (modul în
care puterea este folosită și dirijată).

S.

Brucan menționează că „toate aceste variabile au și o dimensiune internațională, care
se referă în
mod necesar în modul în care popoarele și conducătorii

lor văd rolul țării în politica
mondială. începând cu
mărimea teritoriului, așezarea geografică și resursele ei, care au toate o
valoare relativă în raport cu celelalte
țări, și ajungând la criteriul general al dezvoltării, care și

69

Rosenau J. The Scientific Study of Foreign Poicy.
–

Ne
w York: Free Press Macmilan, 1971, p.108
–
109

70

Brucan S. Dialectica politicii mondiale.
–

București: Hemiro, 1997, p.141
–
165

23

el trebuie raportat la
indicii internaționali
–

toate
variabilele infrastucturii dobândesc valoare
în formarea politicii externe numai dacă sunt măsurate la scară
internațională".
71

Ideea lui de bază se axează pe studierea procesului dialectic, prin care forțele de
producție, ce

au un rol primordial, afectează celelalte variabile și interacționează cu acestea sub
influența mediului extern și a factorilor de conjunctură, care se converg în mecanismul
decizional al statului, culminând în acte de poli
tică externă. Sistemul internați
onal este văzut
prin prisma logicii nucleare (efectul pe care îl are asupra politicii externe și a comportării
statelor, omniprezența armelor racheto
–
nucleare); duhul capitalismului (forța de
organizare și
integrare a sistemului mondial se manifestă în mod
ul cel mai vădit și mai efectiv în relațiile
economice internaționale și în totalitatea lor
–

sistemul economic mondial); structura puterii
mondiale (carac
teristica
principală a relațiilor politice internaționale decurge din două condiții
fundamentale:
ineg
alitatea
dintre state și
lipsa unui centru de putere,
ceea
ce
generează tendința
marilor puteri de a centraliza puterea în
mâinile lor și de
a
acționa
pentru a stabili o ordine
mondială, menită a promova
interesele proprii și a asigura
poziția lor privileg
iată).

Așezarea geografică, ca
și forțele de producție,
făcând parte
din același
set de variabile,
are o influență
considerabilă asupra promovării politicii externe a statului.

După cum afirmă

S.
Kahn,
a
bordările geopolitice asupra unor chestiuni, cum este

și aceea a

politicii externe
,

nu pot
să facă abstracție de această complexitate a lumii actuale. Popoarele, elitele acestora,

marile și
micile grupări omenești, se disting între ele și prin reprezentările asupra spațiului, încât

geopolitica este, deopotri
vă, știința acestor reprezentări colective asupra spațiului. În această

ordine de idei, putem afirma că geopolitica este știința dimensiunii spațiale a vieții politice,

economice, culturale și religioase a popoarelor, care se referă la analizarea
politicii

externe a
statelor contemporane
pentru conținutul ei geografic.
72

Pentru Raymond Aron, politica externă, din punct de vedere geopolitic, este o modalitate
de a folosi anumite mijloace în scopul realizării obiectivelor preconizate. Resursele, adică
oamenii,

forțele de producție, armamentul, sunt utilizate de către state pentru asigurarea
securității lor sau pentru o expansiune externă. Geopolitica îmbină schematizarea geografică a
relațiilor diplomatice și strategice cu analiza economică și geografică a resu
rselor și cu
interpretarea pozițiilor diplomatice, luând în considerare atât modul de viață al populației, cât și
caracterul mediului înconjurător.
73

71

Tâmaș S. Geopolitica. București: Noua alternativă, 1995, p.41
–
44

72

Kahn S.
Geopolitica Uniunii Europene
, București: ELITE, 2010,

p
. 76

73

Hofftnann S. Janus și Minerva. Eseuri asupra teoriei și practicii politicii internaționale. Chișinău: Știința,
1999, p.50

24

Revenirea în actualitate a geopoliticii

din perspective politicii externe

poate fi, însă,
considerată o con
secință a

evenimentelor politice din ultimul deceniu al secolului trecut. Pe
fondul unui dezgheț al relațiilor

Est
–
Vest au fost readuse în atenție, cu precădere prin intermediul
mass
–
mediei,
concept
geopolitice precum putere
–
mare, putere
–
superputere, sfere

de influență,
sfere de interes, zone

geopolitice, puncte geostrategice, conflictualitate, panism, ca puncte de
sprijin extrem de

importante în explicarea a tot ceea ce se întâmplă în lume.
74

La aceasta a
contribuit
decisive
conjunctura politică internațion
ală a momentului, caracterizată prin:
75



sfârșitul Războiului Rece și tendința de înlocuire a acestuia cu o „pace rece”,
materializată

prin suspiciunea Rusiei în fața extinderii către Est a structurilor europene și euro
–
atlantice

(refuzul inițial de a accept
a includerea în NATO și UE a Statelor Baltice, păstrarea unor
enclave

de interes geostrategic: Kaliningrad și Transnistria etc.), dar și prin ascensiunea pe scena

geopolitică internațională a unor noi actori, China fiind exemplul tipic;



sistemul bipolar, d
efinit prin clivajele Vest
–
Est sau SU
A
–

URSS, a devenit pentru o
vreme

unipolar, SUA preluând statutul de hegemon mondial, dar cu tendința evidentă de a
devein

multipolară prin dezvoltarea unor centre secundare de putere (Uniunea Europeană, China,

Japonia
, Rusia etc.);



declinul ideologiilor, în general, și al marxismului, în special, care nu mai puteau oferi

explicații credibile evenimentelor, în favoarea generalizării sistemului democratic și a economiei

liberale de piață;



intensificarea și diversificarea

conflictelor, precum și a stărilor conflictuale la nivel

mondial, ca expresie a dualismului globalizare
–

fragmentare.

În continuare analizei esenței termenului de politică externă, autorul
Gh. Căldare

ne afirmă
că
structurile statale dispun de organe spe
cializate, competente în realizarea activității politice și
a controlului asupra acestei activități: ministerul afacerilor externe sau de relații externe,
departamentele sau comitetele parlamentare competente în realizarea politicii externe,
ambasadele și
reprezentanțele în componența cărora intră specialiști în probleme militare,
economice (reprezentanții camerelor), atașați culturali, științifci care activează sub controlul
ambasadelor și reprezentanțelor peste hotare, în baza unor programe, misiuni ofcia
le sau
semiof
i
ciale.
76

74

Hussein S.
Challenges to Global Security: Geopolitics and Power in an Age of Transition
, London and New York,
2008, p. 100

75

Buruian A. Relații internaționale, politica externă și diplomația: Curs de lecții. Inst. De Istorie, Stat și Drept al
Academiei de științe a Moldovei; Universitatea de Studii Europene din Moldova. Editura a 3
–
a. Rev. și adăugită.
Chișinău: CEP USM, 2007
,
p. 306

76

Căldare G., Gorincioi R. Politica externă: aspecte teoretice și practice. În: Politologie (coordonatori Mosneaga V.,
Rusnac G., Sacovici V.). Chișinău: CEP USM, 2007, p. 346
–
357.

25

Referitor la alineatul de mai sus, remarcăm că cea mai importantă instituție abilitată
în
realizarea activității politice și a controlului asupra

politicii externe a țării, este
Ministerul
Afacerilor Externe
.
Ministerul Afacerilor Ext
erne

reprezintă organul central de specialitate al
administrației de stat, creat special pentru a organiza și desfășura direct relațiile de politică
externă ale statului.

În sensul, dat vom spune că aparatul central care organizează și conduce
direct relaț
iile externe ale statului este Ministerul Afacerilor Externe, denumire folosită pentru
prima dată de Franța, în anul 1859.
77

Anterior acestei inovații, departamentul care se ocupa de
relațiile externe purta diferite denumiri:
Consiliul intim,
în Franța,
Can
celaria secretă venețiană,
în Italia,
Consiliul de stat,
în Spania ș.a.

De la Pacea de la Westphalia încoace, ministerul afacerilor externe există, într
–
o formă sau
alta, în orice stat, cât de cât organizat, astfel că, în zilele noastre, în orice guvern, e
xistă un
departament ministerial însărcinat să conducă afacerile externe.

În conformitate cu practica actuală, Ministerul Afacerilor Externe
este instrumentul
privilegiat al desfășurării raporturilor internaționale dintre state, el fiind organizat și funcț
ionează
potrivit legilor și intereselor de politică externă ale fiecărui stat; orice stat trebuie să țină seama
însă de particularitățile societății internaționale și de evoluția acesteia.
78

El reprezintă Guvernul în
relațiile internaționale, fără împuterni
ciri speciale.
79

În sens general, Ministerul Afacerilor Externe este organul ce conduce efectiv relațiile
externe ale statului și constituie intermediarul dintre statul său și statele străine.
80

MAE fiind
organul central de specialitate, promovează politica
statului în domeniul relațiilor externe.
81

Ministerele Afacerilor Externe, indiferent de denumirea lor
–

Minister al Afacerilor Externe,
Minister al Relațiilor Externe, Departament de Stat, Oficiu al Afacerilor Externe etc., acționează
în numele șefului sta
tului și al guvernului pentru inițierea, negocierea și semnarea tratatelor,
acordurilor și altor înțelegeri internaționale.
82

Organizarea și funcționarea actuală a Ministerului
Afacerilor

Externe și Integrării
Europene

al Republicii Moldova are la bază
Regu
lamentul cu privire la organizarea și
funcționarea Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene

aprobat
în temeiul art.7 lit.b)
din
Legea nr.136 din 7 iulie 2017

cu privire la Guvern
.
83

Astfel, în temeiul
Hotăr
îrii
cu privire la
organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor

Externe și Integrării Europene

nr. 697 din

77

Anghel Ion M.
Dreptul diplomatic și consular.
București: Editura L
umina Lex, 1996, p. 236

78

Diaconu I. Drept Internațional Public, Vol IV. București 2013, p. 17

79

Preda
–
Mătăsaru A. Manual Drept Internațional Public. București 2016, p. 134

80

Ciucă A. Drept Internaționa Public. Iași 2000, p. 314

81

Burian Al. Introducere în

practica diplomatică și procedura internațională. Chișinău, 2000, p. 211

82

Feltham R.
Introducere în dreptul și practica diplomației.
București: ALL, 1996, p. 11
–
12

83

Legea Parlamentului RM nr. 136 din 07.07.2017 cu privire la Guvern. Monitorul Oficial nr
.252/412

din

19.07.2017

26

30.08.2017
,
Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene este organul central de
specialitate al administrației publice care asigură r
ealizarea politicii guvernamentale în domeniile
de activitate ce îi sînt încredințate. Ministerul este persoană juridică de drept public, cu sediul în
municipiul Chișinău, și dispune de denumire, de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii
Moldova, de contur
i trezoreriale, precum și de alte atribute specifice autorităților publice,
stabilite în legisl
ație.
84

Astfel, constatăm că
politica externă, prin scopurile înaintate, prin alegerea mijloacelor și
metodelor de realizare a acestor scopuri re
flect
ă situația in
ternă a statului. Ea se bazează pe
resursele de care dispune, pe potențialul profesionist.

Nu și în ultimul rînd v
–
om atrage atenția și asupra faptului că
în condițiile afrmării
dreptului internațional și a principiilor sale de bază, a valorilor democratic
e, inclusiv a
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, politica externă a statelor trebuie să țină cont

și de principiul egalității suverane a statelor în relațiile internaționale.

Normele dreptului internațional privind egalitatea suverană a s
tatelor au servit și servesc în
mod real comunitatea internațională.
Ele au conferit statelor individuale sensul demnității și
securității, indiferent de puterea lor militară și de mărimea populației. Mai ales pentru statele mai
mici sau mai slabe, respect
area suveranității și a integrității teritoriale rămâne importantă pentru
protecția securității lor, iar respectarea egalității suverane este un atribut de neînlocuit pentru
participarea lor reală și puterea lor de negociere în comunitatea internațională.
Creșterea
interdependenței, noile amenințări la adresa suveranității teritoriale a statelor fac tot mai necesară
cooperarea între state, elaborar
ea și aplicarea de soluții noi.
85

Suveranitatea statului rămâne astfel o trăsătură importantă a vieții internați
onale, ea se
adaptează la noile condiții, cerințe internaționale, așa cum rezultă din glo
–
balizarea multor
probleme.
Egalitatea suverană, în totalitatea normelor care o formează, este parte integrantă a
dreptului internațional contemporan.
De aceea, unii a
utori prezintă, pe bună dreptate, egalitatea
suverană și suveranitatea ca principii de organizare și de realizare a unor norme și valori
universale, ca temeiuri ale unor drepturi, dar și ca surse de răspundere și baze ale cooperării
internaționale.

Ignora
rea consecințelor concrete ale principiului egalității în drepturi a statelor, de iure și
de facto, demonstrează lipsa de realism, la fel ca și lipsa de temei moral, politic și juridic al
oricărei încercări de a nega statelor, indiferent de mărime și puter
e, vreunul din drepturile ce

84

Hotărîrea cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene nr. 697
din 30.08.2017. Monitorul Oficial nr.329/802

din

06.09.2017

85

Sârcu D
.,
Petcu

N.
Unele reflecții asupra viabilități
i principiului suveranității în dre
ptul internațional și comunitar.
În: A
nalele științifice. Șt
iințe juridice", 2005, nr.8, p
.103

27

decurg din principiile generale recunoscute ale dreptului internațional și ale relațiilor
internaționale.

În
соnсluziе dесi, vоm sрunе с
ă
аnаlizа tеrmеnului dе роlitiс
ă
еxtеrn
ă d
еnоt
ă f
арtul с
ă
реntru rеаlizаrеа оbiесtivеlоr s
аlе, еstе nеvоiе са tоаtе р
ărțil
е s
ă d
ерun
ă
еfоrturi diрlоmаtiсе
și
роlitiсе
întru
рrоmоvаrеа unui diаlоg соnstаnt саrе s
ă stimul
еzе rеlа
țiil
е multiаsресtаulе
rесiрrосе.

1.3
Concluzii la capitolul I.

În

concluzie vom sublinia faptul că la momentul actua
l,
unul din obiectivele prioritare a
statului pe arena internațională îl reprezintă dezvoltarea obiectivelor politicii sale externe. În
acest sens,
dezvoltarea relațiilor externe dintre statele străine au scopul de a sprijini clarificarea
conceptuală a par
teneriatului statal la nivel internațional și de facilita cunoașterea și
aprofundarea unor demersuri în domeniile ce reprezintă un interes sporit pentru statul
moldovenesc cum ar fi cel politic, economic, cultural etc.

În sensul de mai sus, natura dezvoltă
rii politicii externe poate fi caracterizată prin
următoarele tendințe, și anume: dezvoltarea relațiilor permanente de cooperare și parteneriat;
relații externe specifice de promovare a intereselor politico
–
economice; starea sau o anumită
situație de confl
ict; reglementările și politicile referitoare la definitivarea unui proiect sau a unei
asocieri; desfășurarea negocierilor și consfătuirilor.

Fără a avea intenția sau pretenția unei prezentări exhaustive a preocupărilor teoretice și
practice pentru găsire
a unor mecanizme de organizare și conducere eficientă a relațiilor externe,
vom menționa că, de fapt, toate aceste preocupări sunt răspunsuri la problemele create de
decalajul și ambiguitatea vieții internaționale care evoluează tot mai mult spre democrați
e
participativă și cooperare internațională.

28