Politica de Vecinatate a Uniunii Europene. Relatiile U.e. cu Republica Moldova
INTRODUCERE
Republica Moldova este un stat suveran și independent, în care suveranitatea națională aparține poporului, care o exercită în mod direct și prin organele sale representative. Organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului este Parlamentul, ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. În componența Parlamentului se aleg 101 deputați, care, în exercitarea mandatului, sînt în serviciul poporului, orice mandat imperativ fiind considerat nul.
Politica de integrare europeană a Moldovei se bazează pe doi piloni principali:
(i) realizarea Planului de Acțiuni Moldova-UE
(ii) valorificarea posibilităților ce derivă din participarea Moldovei la inițiativele regionale din Europa de Sud-Est – Pactul de Stabilitate, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP) și viitorul acord CEFTA modificat. Acestea sunt două direcții prioritare ale proceselor de integrare europeană a Moldovei, care deseori se suprapun și se complementează.
Există un consens politic în ceea ce privește realizarea celor două obiective prioritare ale Republicii Moldova: integrarea europeană și reintegrarea țării.
Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană (UE) s-au dezvoltat pe o traiectorie ascendentă pe parcursul ultimilor trei ani. Preluarea puterii de către Alianța pentru Integrare Europeană a dat un nou suflu vectorului principal al politicii externe al Republicii Moldova și anume integrarea europeană și aprofundarea relațiilor cu Uniunea Europeană, atât bilateral cât și multilateral prin intermediul inițiativelor regionale, în special Parteneriatul Estic. Însăși Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova: „Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare” perioada 2011-2014 stipulează în mod expres drept scop primordial crearea unui nivel înalt de bunăstare a cetățenilor Republicii Moldova, precum și realizarea altor transformări importante în societate, care, în totalitatea lor, ar accelera integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
Progresul relațiilor dintre Republica Moldova și UE se datorează în mare parte și susținerii politice de care are parte Moldova din partea partenerilor europeni. O serie de state membre ale UE au declarat ferm deschiderea lor pentru susținerea parcursului european al Republicii Moldova atât timp cât aceasta din urmă se identifică cu principiile și standardele structurii europene.
Sprijinul Germaniei acordat Guvernului Republicii Moldova atât politic cât și practic (cooperare sectorială, dezvoltarea societății civile și expertizei independente) reprezintă un avantaj considerabil favorizând un mediu propice de valorificare a bunelor practici europene. Nu mai puțin important este interesul și suportul acordat în vederea soluționării pașnice a conflictului transnistrean respectând principiul suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, luând în considerare faptul că prezentul conflict reprezintă un impediment al parcursului european al Republicii Moldova precum și un focar de instabilitate în Europa.
Un partener de încredere pe calea integrării europene este și România, care contribuie intens la apropierea Republicii Moldova de modelul european de integrare. Drept urmare a mai multor acțiuni întreprinse de ambele state, în iulie 2012 a avut loc prima reuniune a Comisiei Mixte Interguvernamentale pentru Integrare Europeană Republica Moldova-România. În cadrul reuniunii părțile au discutat atât evoluțiile notabile înregistrate în dialogul Republica Moldova-UE, cât și perspectivele extinderii și aprofundării cooperării bilaterale în domeniu. Rolul activ al României de susținere a procesului de extindere a UE și sprijinirea constantă a parcursului european al Republicii Moldova, a fost exprimat și prin co-organizarea și co-prezidarea celei de-a 6 reuniuni a Grupului pentru Acțiunea Europeană a Republicii Moldova din 25 iunie 2012, ce constituie o platformă eficientă de dialog cu privire la avansarea relațiilor dintre UE și Republica Moldova. Amintim că parteneriatul strategic dintre Republica Moldova și România are la bază Declarația comună privind instituirea unui parteneriat strategic între România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova din 27 aprilie 2010.
CAPITOLUL I
Politica Europeana de Vecinatate (PEV-ul) – Caracteristici
Obiective
Politica europeană de vecinătate (PEV) reglementează relațiile UE cu 16 dintre vecinii săi Estici și Sudici. La sud: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Palestina, Siria și Tunisia și la est: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. Rusia ia parte la activități de cooperare transfrontalieră în cadrul PEV și nu este o parte dintre PEV ca atare.
Obiectivul principal al PEV este de a împărtăși beneficiile acestei extinderi cu statele din vecinătatea apropiată pentru care, pe termen mediu, nu există perspectiva de aderare la UE. PEV a fost concepută în așa fel încît să evite apariția unor linii de diviziune dintre Europa extinsă și vecinii acesteia, oferindu-le statelor vecine posibilitatea de a participa la activitățile UE prin intermediul unei colaborări politice și economice mai strînse.
În domeniul politic, este preconizată intensificarea dialogului politic cu UE și asistența din partea acesteia pentru consolidarea instituțiilor care garantează democrația și statul de drept. De asemenea se așteaptă o colaborare mai strînsă în domeniul politicii externe și de securitate. Scopul acestei colaborări va fi promovarea priorităților de politică externă a UE, ca de exemplu eficientizarea activității instituțiilor internaționale multilaterale, și combaterea factorilor comuni de insecuritate – terorismul, activitățile de contrabandă, crima organizată, conflictele nesoluționate etc.
În domeniul economic, obiectivele PEV sînt consolidarea relațiilor comerciale preferențiale, sporirea asistenței tehnice și financiare, participarea graduală într-o serie de programe și politici UE, dar și participarea la piața internă a UE prin aproximarea legislativă și integrarea graduală a rețelelor de transport, energetice și de comunicare.b#%l!^+a?
Republica Moldova, de rînd cu alte state din fosta Uniune Sovietică – Ucraina, Belarus, Georgia, Azerbaidjan și Armenia, este unul din statele participante la PEV. După aderarea Româ- niei la Uniunea Europeană, preconizată pentru 1 ianuarie 2007, Moldova va deveni vecin direct cu UE, un așa-zis „nou vecin” al Europei. Acest lucru a determinat statele UE să atragă mai multă atenție proceselor care au loc în RM și problemelor de ordin politic, economic, social cu care se confruntă RM la momentul actual, deoarece aceste probleme sînt potențiale surse de instabilitate atît pentru Moldova, cît și pentru restul UE. Problema transnistreană capătă o importanță deosebită în relațiile RM-UE datorită numeroaselor riscuri de securitate pe care le comportă prezența acestui conflict nesoluționat la o distanță de doar 100 de km de hotarul UE după aderarea României.
Pe de altă parte, participarea Moldovei la PEV se înscrie în eforturile mai largi de realizare a obiectivului strategic de integrare europeană a statului nostru. PEV deschide noi perspective pentru dezvoltarea unor relații mai strînse cu UE și pentru apropierea Moldovei de modelul politic și economic european. Participarea la PEV ne va aduce mai multe beneficii – participarea la piața unică și alte politici comunitare, asistență tehnică și financiară din partea UE, posibilitatea acordării unor facilități pentru vize etc. În plus, PEV prevede un sprijin mai mare din partea UE în procesul de reglementare transnistreană, un obiectiv urmărit de autoritățile de la Chișinău de mai multă vreme. b#%l!^+a?
Pe de altă parte PEV nu prevede aderarea Republicii Moldova la UE, deci nu satisface întru totul aspirațiile europene ale Republicii Moldova. Cu toate acestea, Chișinăul trebuie să se concentreze asupra îndeplinirii depline și în termen a angajamentelor luate în cadrul PEV, în acest fel demonstrînd atașamentul față de obiectivul de integrare europeană și deschizînd perspectiva unor relații și mai strînse cu UE.
PEV a fost lansat în 2004 și a fost revizuită în 2011, în rezultatul revoltelor din lumea arabă, numite și "Primăvara arabă". Obiectivul PEV al UE revizuit este de a sprijini partenerii care își asumă reformele în domeniul democrației, statului de drept și drepturilor omului; de a contribui la dezvoltarea lor economică favorabilă incluziunii și să promoveze un parteneriat viabil. PEV reînnoită prevede consolidarea cooperării în sfera politică și de securitate, sprijinirea dezvoltării economice și sociale, stiularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă, stimularea comerțului și consolidarea cooperării în alte sectoare.
Politica europeană de vecinătate prezintă avantaje economice care pot fi considerabile. O mai mare convergență legislativă și normativă cu UE, în special în domenii importante pentru îmbunătățirea accesului pe piață, ar trebui să conducă la accelerarea investițiilor și la intensificarea ritmului de creștere economică, mai ales dacă b#%l!^+a?la aceasta se adaugă un grad mai ridicat de liberalizare a comerțului, în sectorul serviciilor și al produselor agricole.
În comparație cu acordurile-cadru semnate de UE și țările vecine, PEV își asumă un rol mai important de catalizator în realizarea reformelor structurale și în aplicarea unor politici macroeconomice solide. Dar progresele concrete la acest capitol vor depinde în continuare de angajarea acestor țări în procesul de reformă.
În Republica Moldova, PEV a dat naștere la mari speranțe în ceea ce privește șansele țării de a se integra rapid în spațiul UE. Atât autoritățile centrale, cât și principalele partide parlamentare sperau că PEV va deschide Moldovei drumul spre integrare sa in UE. Speranțele clasei politice, precum și a opiniei publice din țara noastră s-au împlinit, însă, parțial. PEV a recunoscut aspirațiile europene ale Moldovei, dar nu i-a acordat o perspectivă clară de aderare la UE într-o perioada previzibilă.
1.2 Instrumente
Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat acoperă o serie largă de domenii luând în considerare cooperarea extinsă a Uniunii Europene cu statele partenere bazată pe politica Parteneriatului Estic și viitoarele relații contractuale. Programul Național Indicativ pentru perioada 2011-2013 stabilește trei priorități primordiale conform cărora este îndreptată asistența financiară și tehnică a UE. Acestea sunt: Buna guvernare, respectarea legii și libertățile fundamentale (Good governance, rule of law and fundamental freedoms) (include facilitarea negocierii și implementării noului acord UE-Moldova), Dezvoltarea socială și umană, (social and human development) Comerț și b#%l!^+a?dezvoltare durabilă (trade and sustainable development) (include facilitarea negocierii și implementării DCFTA, dezvoltarea regionala și locală, domeniul energetic).
Parteneriatul Estic reprezintă unul din instrumentele cheie ale UE prin intermediul căruia se oferă asistență Republicii Moldova (dimensiunea bilaterala, multilaterală, inițiative emblematice). Sub umbrela Parteneriatului Estic, UE și partenerii săi intenționează să fortifice dimensiunea bilaterală și cea multilaterală facilitând astfel dezvoltarea de poziții și inițiative comune. Scopul principal al Parteneriatului Estic este de a crea condiții de accelerare a asocierii politice și integrării economice între UE și statele partenere din Estul Europei. În cadrul Parteneriatului Estic se abordează subiecte ce țin de tranziția spre un sistem democratic și economie de piață viabilă prin susținerea proceselor de reforme. Dialogul se poartă utilizând patru platforme tematice: democrația, buna guvernare și stabilitate; integrare economică și convergență cu politicile sectoriale ale UE; securitatea energetică; contactul între oameni.
Astfel printre progresele realizate de Republica Moldova prin utilizarea cadrului oferit de Parteneriatul Estic pe dimensiunea bilaterală (adițional celor enunțate anterior) putem menționa:
Implementarea Parteneriatului de Mobilitate Republica Moldova – UE, implementarea proiectelor și inițiativelor în domeniul securității documentelor, a politicilor migraționale, combaterii migrației ilegale, contribuie nemijlocit la b#%l!^+a?implementarea cerințelor înaintate de către UE în contextul liberalizării regimului de vize pentru Republica Moldova. Elaborarea profilului migrațional extins și inițiativa de evaluare a Parteneriatului de Mobilitate ca instrument a Abordării Globale a Migrației și Mobilității sunt considerate practici pilot care vor fi multiplicate celorlalte state care deja implementează Parteneriate de Mobilitate.
Aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energetică Europeană (mai 2010), ce presupune, în special, asumarea de către Republica Moldova a angajamentelor stipulate în Pachetul Energetic II și III. În 2011, Republica Moldova a deținut Președinția Comunității Energetice Europene.
Dezvoltarea regională, adițional la Memorandumul de înțelegere a fost semnat o declarație comună ce ține de dialogul privind politica regională. Recent, Comisia Europeană a introdus un nou instrument și anume Programe de dezvoltare regionale pilot care intenționează să finanțeze programe de scurtă durată ce vor contribui la fortificarea coeziunii sociale, economice și teritoriale a statelor partenere din Estul Europei, astfel contribuind la procesul de integrare economică și convergență cu UE. Comisia Europeană a alocat Republicii Moldova pentru anul 2012 – 2 milioane de euro, iar pentru 2013 – 5 milioane de euro.
Toate partidele parlamentare de la Chișinău au susținut în consens participarea Moldovei la PEV. Consensul lor s-a materializat în Declarația Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor de integrare b#%l!^+a?europeană a țării, adoptată la 24 martie 2005. Conform acestei Declarații, dezvoltarea de mai departe a Moldovei nu poate fi asigurată decât prin „promovarea consecventă și ireversibilă a cursului strategic spre integrare europeană”. În acest sens, toate partidele semnatare ale Declarației, s-au angajat să sprijine eforturile diplomatice, juridice și politice îndreptate spre îndeplinirea PAUEM, deoarece, în viziunea lor, acesta este în măsură să contribuie la aderarea țării noastre la UE.
De altfel, anume la 24 martie 2005, integrarea Republicii Moldova în UE este consfințită juridic ca fiind obiectivul primordial al politicii interne și externe promovate de Guvernul moldovean. Privită din această perspectivă, PEV devine pentru Chișinău un valoros instrument complimentar pentru punerea in practică a politicii sale de integrare europeană. Cu toate aceste, deoarece PEV a fost de la bun început concepută de UE ca o politică distinctă de cea a extinderii, autoritățile moldovene au continuat să persevereze în eforturile lor de a depăși limitele juridice și politice ale PEV, promovând, atât la Bruxelles, cât și în celelalte capitale europene, propuneri alternative de dezvoltare a relațiilor moldo-comunitare, și anume: includerea Moldovei în pachetul statelor din Balcanii de Vest de aderare la UE sau/și semnarea unui Acord de Asociere care ar formula o perspectivă clară de integrare europeană pentru țara noastră. Până în prezent, aceste propuneri nu au întâlnit susținerea UE, ele fiind respinse recurgându-se la o serie de motivații obiective ca oboseală extinderii ce a cuprins statele UE, necesitatea digerării celor două extinderi consecutive ale UE din anii 2004 și 2007 sau imperativul reformării structurilor supranaționale ale UE înainte de a purcede la o nouă extindere spre Est, precum și argumente subiective ca existența unui mare decalaj între reformele democratice și economice întreprinse de statele din Balcanii de Vest și Moldova sau mersul lent al reformelor în Moldova.
Cu toate acestea, calitatea Moldovei de membru al Comunității Statelor Independente (CSI) nu este privită de principalele partide politice ca reprezentând o b#%l!^+a?alternativă pentru PEV. Respectivele partide politice au, însă, opinii diferite cu privire la compatibilitatea sau incompatibilitatea existentă între aspirațiile europene ale țării noastre și calitatea sa de membru al CSI. Astfel, în timp ce pentru majoritatea partidelor de pe eșichierul de centru-stânga, printre care se regăsește și partidul de guvernământ al comuniștilor (PRCM), CSI-ul este compatibil cu politica de integrare europeană a Moldovei, partidele politice de pe eșichierul de centru-dreapta consideră CSI-ul un obstacol în calea apropierii Moldovei de UE și, prin urmare, abandonarea CSI-ului este, în viziunea lor, inevitabilă. Totuși, pentru toți este clar că CSI-ul nu reprezintă un vehicul de apropiere de UE, ci mai curând un tribut pe care Chișinăul îl plătește Moscovei pentru menținerea bunăvoinței Federației Ruse în probleme de interes major pentru Moldova, cum ar fi: soluționarea conflictului din regiunea transnistreană, retragerea trupelor și munițiilor ruse de pe teritoriul țării noastre, importul de gaze naturale la un preț rezonabil pentru consumatorii interni, accesul nestingherit pe piața Rusiei pentru produsele moldovenești etc.
Obiectivele imediate ale Moldovei în relațiile sale cu UE sunt, însă, aderarea la Tratatul Comunității Energetice Europene, semnarea Acordului aprofundat și comprehensiv de Comerț Liber și liberalizarea regimului de călătorii în UE pentru cetățenii moldoveni. Toate aceste trei obiective sunt, în opinia experților locali, actuale, necesare, pragmatice și realizabile. În cazul Comunității Energetice Europene, negocierile sunt, deja, în curs de desfășurare, iar oficialii guvernamentali speră că Moldova va semna Tratatul de aderare la această importantă comunitate până la sfârșitul acestui an. Cât privește celelalte două obiective, autoritățile moldovene vor insista ca ele să fie stipulate în următorul Acord cu UE, desigur, pentru a fi realizate într-o perioadă de timp previzibilă. În prezent nu există un studiu de fezabilitate care ar evalua eventualele implicații, riscuri și beneficii pe care le-ar avea pentru Moldova semnarea unui Acord aprofundat și comprehensiv de Comerț Liber cu UE. Un astfel de studiu a fost inițiat pe b#%l!^+a?parcursul acestui an de Organizația Non-guvernamentală Expert-Grup cu asistența b#%l!^+a?Fundației Soroș din Moldova, iar la anul viitor ar urma ca un studiu asemănător să fie realizat și de experții europeni la comanda Comisiei Europene. Totuși, conform mai multor experți autohtoni în materie economică, la etapa actuală producătorii moldoveni nu sunt pregătiți, încă, pentru a face față unei competiții reale cu producătorii și exportatorii din UE. Având în vedere această situație, regimul de comerț asimetric de care se bucură în prezent Moldova în relațiile sale comerciale cu UE este considerat ca fiind mai avantajos în prezent pentru producătorii moldoveni de cât o eventuală zona de comerț liber care ar deschide nelimitat piața de desfacere a Moldovei pentru produsele și serviciile din UE. Cu toate acestea, pentru experții și unii politicienii moldoveni negocierea și semnarea unui Acord aprofundat și comprehensiv de Comerț Liber cu UE este, mai degrabă, un obiectiv de ordin politic, decât economic, deoarece, în opinia lor, acest acord este asociat cu parcurgerea unei etape obligatorii în procesul de aderare la UE, etapă parcursă anterior și de statele membre ale UE din Europa Centrală și de Est.
1.3 Finantare
Asistența Uniunii Europene către Republica Moldova are loc în mare parte sub forma Programelor de Acțiuni Anuale, în cadrul Instrumentului Politicii Europene de Vecinătate (ENPI). Alte surse de finanțare sunt programele de asistență tematice, care vizează, de exemplu, drepturile omului sau societatea civil.
Facilitatea de Investițiilor în Vecinătate (NIF) oferă fonduri suplimentare pentru investiții. b#%l!^+a?
În 2008, UE a lansat Facilitatea de investiții pentru vecinătate (NIF), pentru a promova investițiile în țările vecine. Acest instrument finanțează – prin intermediul unui set de subvenții și împrumuturi – proiecte-cheie în infrastructură, în diferite sectoare. În Moldova, NIF finanțează în prezent 11 proiecte axate în primul rând pe transport, apă și energie.
Obiectivul principal al asistenței UE pentru Moldova este de a susține dezvoltarea relațiilor UE și RM în contextu Politicii Europene de Vecinătate (ENP) și a Parteneriatului Estic.
Moldova este un membru activ al Parteneriatului Estic de la lansarea sa în 2009. Această inițiativă promovează o mai profundă asociere politică și integrare economică cu UE, prin încurajarea guvernelor de a iniția reforme și de a consolida rolul societății civile în procesul de dezvoltare.
În 2012, Moldova a beneficiat de o asistență financiară sporită, în conformitate cu principiul "mai mult pentru mai mult" (more for more): mai mult sprijin pentru un mai mare progres în reforme, pentru o democrație aprofundată și respectarea drepturilor omului.
Agricultura R.Moldova – una dintre cele mai importante ramuri ale economiei – asigură aproximativ 40% din exporturi, motiv pentru care, începând cu 2015, va beneficia de fonduri europene nerambursabile, în valoare de 300 milioane de euro.
O parte din aceste sume vor fi alocate prin intermediul Programului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (ENPARD), inițiat de Bruxelles pentru statele Parteneriatului Estic, în scopul creșterii competitivității produselor pe piața UE. Astfel, până în prezent, sprijinul UE s-a materializat în posibilitatea agricultorilor moldoveni de a accesa fonduri nerambursabile. În 2013, fondul de subvenționare a crescut cu 60 de milioane de lei moldovenești, ajungând la 460 de milioane.
ENPARD, un program similar SAPARD, a fost lansat în 2011, ca parte a angajamentului UE pentru creștere economică și stabilitate în vecinătatea estică, recunoscând astfel importanța agriculturii pentru securitatea alimentară, dezvoltarea durabilă și crearea locurilor de muncă în mediul rural.
Programul SAPARD, de care au beneficiat România și alte state în etapa de pre-aderare la UE, a presupus o alocare financiară, în perioada 2000-2006, în valoare de 1,52 miliarde de euro. Atunci, România a reușit să acceseze 90% din total (1,34 miliarde de euro), pentru realizarea a 4.457 de proiecte de care a beneficiat mediul rural, prin creșterea calității infrastructurii, creșterea economică a regiunilor și creșterea calității vieții.
Principalele obiective ale ENPARD în Republica Moldova sunt creșterea competitivității produselor agricole, modernizarea mediului rural și obținerea unui nivel mai înalt al marketingului în sectorul agroalimentar. Acestea vor fi îndeplinite prin alocarea de fonduri nerambursabile, pentru îmbunătățirea infrastructurii sau pentru achiziționarea utilajelor agricole. De asemenea, tot cu ajutorul fondurilor ENPARD, producătorii locali își vor putea consolida capacitățile pentru a corespunde standardelor și normelor UE.
Pentru a obține fondurile europene acordate prin intermediul ENPARD, Republica Moldova va trebui să elaboreze un Program național pentru agricultură și dezvoltare rurală, prin care să faciliteze accesul agricultorilor la informațiile referitoare la procedurile europene.
În concluzie, agricultura și dezvoltarea rurală ar trebui declarate prioritate națională, b#%l!^+a?pentru ca fermierii să poată produce în conformitate cu standardele UE, să beneficieze de piața europeană și de fondurile europene nerambursabile, iar programul de asistență, folosit cu înțelepciune, să reprezinte stimulul necesar tinerilor fermieri de a fi atrași în mediul rural.
b#%l!^+a?
Capitolul 2
Relatiile dintre U.E. si Rep. Moldova.
2.1. Semnarea ALAC
Republica Moldova și Uniunea Europeană (UE) sunt în proces de negociere a Acordului privind
instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC). Acordul presupune anularea sau reducerea treptată a tarifelor vamale de către ambele părți. Caracterul de "aprofundat și cuprinzător" îi este imprimat Acordului de faptul că Republica Moldova va trebui să-și ajusteze un șir de sectoare la standartele UE: cerințele fito-sanitare, serviciile și investițiile, aspecte legate de concurență, achizițiile publice. Este evident că impactul economic rezultat din semnarea acordului va fi semnificativ, luând în considerație că UE este principalul partener economic al Republicii Moldova (spre piața UE este orientat circa jumătate din exportul produselor moldave, iar importul în Moldova din UE depășește 40%).
Instituirea ZLS cu UE va avea o influență importantă pentru sectorul agro-alimentar. În linii generale, putem vorbi despre deschiderea deplină a pieții UE pentru produsele moldave, fapt ce poate contribui, inclusiv la impulsionarea sectorului agro-alimentar. Prohnițchi (2011) estimează o majorare semnificativă a exporturilor de produse agricole și alimentare din Moldova către UE, și o reducere minoră a exporturilor spre țările din afara UE.
Totuși sectorul agro-alimentar este cel mai tare expus eventualei semnări a ALSAC. Cauza de bază a acestei situații ține de competitivitatea redusă a sectorului agro-alimentar național. În prezent, randamentele în agricultura locală sunt cu mult sub media europeană, iar în comparație cu unele state ale UE, acestea sunt mai reduse de 2-3 ori. Se atestă un "handicap" al factorilor ce determină competitivitatea sectorului: dotarea proastă a sectorului cu capital, utilizarea unor practici primitive în derularea afacerilor, utilizarea schemelor inechitabile de intermediere comercială (ce cauzează o distribuire ineficientă a veniturilor și amplifică deficitul de surse financiare la producători), etc. În același timp agricultura este destul de sensibilă la condițiile climaterice. În rezultat această ramură economic are o evoluție extrem de volatilă (seria cronologică ce reprezintă ritmurile de creștere a producției agricole pentru perioada 2005-2011 are un coeficient de variație de 989,6%), fapt ce cauzează o creștere marginală – în perioada 2005-2011 ritmul mediu anual de creștere a producției agricole a fost de doar 0,5%. Pe de altă parte producția agro-alimentară de origine moldavă, de multe ori, nu corespunde standartelor de calitate europeană. Acești factori determină prezența slabă a produselor agro-alimentare pe piața UE. Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl reprezintă nesuplinirea cotelor acordate de UE Republicii Moldova în cadrul regimului Preferințelor Comerciale Autonome pentru marea majoritate a produsele agro-alimentare.
Crearea ZLS cu UE va afecta sectorul agro-alimentar al Republicii Moldova. Perju, Chivriga și Fala (2010) au calculat o creștere adițională de 11-15% a importului de produse agro-alimentare din UE în rezultatul semnării ALS. Radeke (2012) previzionează o creștere mai modestă – cele mai mari majorări suplimentare ale importului de produse agro-alimentare din UE va fi în proximitatea nivelului de 10%. În orice caz, indiferent de diversele scenarii prognozate, aceste evoluții vor afecta agenții economici naționali – o parte din care, din cauza concurenței sporite vor fi nevoiți să-și părăsească afacerile.
Agricultura în statele dezvoltate are o pondere mică în PIB (de doar câteva procente) și numărul persoanelor angajate în sector, la fel este mic. În procesul de modernizare a economiei naționale ponderea agriculturii în PIB va scădea, iar semnarea ALSAC va grăbi, într-un anumit mod, acest proces. În rezultat în agricultură vor rămâne cei mai eficienți și competitive. Totuși, anume în acest context merită de atras atenția asupra unui lucru important – cea mai gravă consecință a procesului de modernizare a agriculturii va fi disponobilizarea lucrătorilor agricoli. Reducerea cu un punct procentual a ponderii agriculturii în PIB determină scăderea populației ocupate în domeniu cu circa 10000 oameni. Asemenea evoluție reprezintă un risc major pentru economia națională și din păcate este puțin analizată în Republica Moldova.
Pe termen scurt, ALSAC comportă provocări certe pentru sectorul agro-alimentar. Totodată, la nivel de economie națională efectele pe termen lung, ce ar putea fi obținute în cazul în care Republica Moldova își va îndeplini conștiincios "temele pe acasă" și va promova reformele, vor fi net superioare repercursiunilor nefaste.
Republica Moldova, în cadrul negocierilor, ar trebui să insiste asupra unei treceri graduale la un regim liberalizat de comerț, ceea ce ar permite atenuarea posibilelor efecte negative.
Concomitent Republica Moldova trebuie să-și orienteze eforturile spre realizarea serioasă și rapidă a schimbărilor economice structurale.
În acest context se merită de menționat două direcții majore ale reformelor: îmbunătățirea mediului de afaceri, pentru a putea stimula dezvoltarea sectoarelor ce ar putea absorbi oferta de muncă reprezentată de foștii lucrători agricoli și implicarea mai activă a statului în activitățile de instruire sau recalificare a forței de muncă pentru a echilibra cererea cu oferta pe piața muncii.
2.2. Semnarea Acordului de Asociere
În pofida unor constrângeri externe și interne, Republica Moldova a semnat și a ratificat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Cele mai mari dificultăți, însă, abia urmează și sunt legate nemijlocit de implementarea acordului. În perspectivă scurtă și medie, vor fi înregistrate mai multe tentative de denunțare a Acordului de Asociere sau de zădărnicire a implementării acestuia. Unele din ele sunt deja materializate. Ca exemplu, presiunile de ordin economic, materializate prin stoparea exporturilor moldovenești pe piața rusă. Conjunctura internă implementării acordului este pozitivă, dat fiind faptul că Republica Moldova pe plan instituțional dispune deja de o experiență pozitivă în ceia ce privește interacțiunea instituțiilor de stat acumulată în procesul de negociere al Acordului de Asociere, care poate fi utilizată cu unele adaptări și modificări în procesul de implementare.
Acordul de Asociere (AA) al Uniunii Europene (UE) reprezintă un tratat dintre UE, pe de o parte, și o țară nemembră a UE, pe de altă parte. AA se încheie cu scopul de a crea un cadru larg de cooperare între părți. De obicei, domeniile incluse în AA se referă la relațiile politice, comerciale, sociale, culturale și de securitate. Încheierea acordurilor de asociere de către UE are la bază articolul 217 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede în mod expres: „Uniunea poate încheia cu una sau mai multe terțe țări sau organizații internaționale acorduri ce stabilesc o asociere, implicînd drepturi și obligații reciproce, acțiuni comune și proceduri speciale“.
Este de remarcat că UE și țările membre au recurs la încheierea acordurilor bilaterale de asociere încă de la începuturile devenirii Uniunii. Baza legală, în acest sens, a fost pusă în Tratatul de la Roma, care a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 1958, prin care a fost constituită Comunitatea Economică Europeană (CEE). Primele state care au încheiat acorduri de asociere cu CEE au fost Grecia (1961) și Turcia (1963).
UE are o istorie și o experiență de încheiere și punere în aplicare a acordurilor de asociere ce durează mai bine de cincizeci de ani. În această perioadă au fost încheiate sau sînt în curs de negociere mai bine de 70 de acorduri de asociere cu state din vecinătatea UE, dar și cu țări de pe alte continente. O parte din aceste acorduri au expirat deja, statele semnatare devenind membre ale UE. Aceasta înseamnă că acordurile de asociere reprezintă o treaptă indispensabilă în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Merită menționat faptul că acordurile încheiate de UE în baza articolului 217 (TFUE) conțin și prevederi ce le deosebesc. De aceea, potrivit Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), instituit pe 1 decembrie 2010, cu scopul de a asista activitatea Înaltului Reprezentant al UE pentru politica externă și de securitate comună în exercitarea mandatului său, pentru ca un acord al UE să fie considerat acord de asociere, este necesar ca acesta să întrunească următoarele criterii ce prevăd:
• invocarea ca bază juridică a articolului 217 din TFUE;
• stabilirea unor relații strînse de cooperare economică și politică;
• crearea, pe bază de paritate, a unor organe comune de coordonare a cooperării, competente să adopte decizii obligatorii pentru părțile contractante;
• tratamentul reciproc în baza clauzei națiunii celei mai favorizate în sfera comerțului;
• relații privilegiate între UE și parteneri;
• respectarea drepturilor omului și principiilor democratice ca element esențial al Acordului;
• succesiunea, asocierea fiind treapta de cooperare ce urmează după relațiile stabilite și dezvoltate în cadrul unui acord de parteneriat și cooperare.
Așadar, un acord de asociere, încheiat de UE cu o țară nemembră a UE, are următoarele caracteristici:
• reprezintă documentul juridic de bază ce reglementează întreaga gamă de relații bilaterale privilegiate;
• conține setul de principii fundamentale și valorile împărtășite de către parteneri, pe care se bazează cooperarea dintre aceștia;
• indică stagiul intermediar al relațiilor bilaterale – între parteneriat și cooperare și eventuala aderare la UE, după parcurgerea unei perioade de preaderare (cu statut de țară- candidat).
Acordurile de asociere cu statele Parteneriatului Estic, din care face parte și Republica Moldova, au un specific aparte ce ține de un anumit context regional. Acestea au fost gîndite într-o perioadă în care euroscepticismul a atins cote însemnate în statele membre ale UE. În plus, Federația Rusă, partener strategic al UE, s-a arătat deranjată de inițiativa UE în spațiul postsovietic, pe care îl consideră drept spațiu de interes exclusiv al Rusiei. În cadrul lansării Parteneriatului Estic, pe 7 mai 2009, înalții funcționari europeni s-au văzut nevoiți să precizeze că inițiativa europeană nu atentează la interesele legitime ale Rusiei în fostele republici sovietice și își dorește ca în statele Parteneriatului Estic, UE și Rusia să promoveze o politică a responsabilității comune.
Prin urmare, chiar contextul sugerează că acordurile de asociere pentru statele Parteneriatului Estic nu pot prevedea drept rezultat final aderarea la UE, deși nu exclud acest lucru. De fapt, acordurile de asociere cu țările Parteneriatului Estic pot contribui substanțial la modernizarea societăților din țările respective, însă nivelul de integrare economică cu UE nu poate depăși cea de a doua treaptă integraționistă– liberul schimb, chiar dacă acesta va fi aprofundat și cuprinzător.
Relațiile Republicii Moldova cu UE au deja o istorie etapizată cu o durată de aproximativ douăzeci de ani. Etapele sînt caracterizate de nivelul de profunzime și complexitate al relațiilor bilaterale, fiind reflectate în acordurile și documentele semnate. Menționarea acestui fapt este necesară pentru a ne convinge că actualul stadiu al relațiilor bilaterale, marcat de încheierea Acordului de Asociere, a fost precedat de semnarea documentelor anterioare, de importanță majoră. Așadar, progresul a fost unul succesiv. Acest parcurs succesiv reprezintă chezășia că semnarea Acordului de Asociere este un pas bine chibzuit ce reiese dintr-o necesitate obiectivă, firească, argumentată și testată de UE în raporturile sale cu alți subiecți internaționali, care au urmat un traseu similar, încununat de succes. O primă constatare în acest sens este că nu există cauze de ordin obiectiv ca Republica Moldova să nu poată beneficia de pe urma asocierii cu UE.
Așadar, primul document juridic complex – Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC) dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte – a fost încheiat pe 28 noiembrie 1994 și ratificat de către parlament un an mai tîrziu, prin Hotărîrea nr. 627-XIII, din 3 noiembrie 1995, intrînd în vigoare pe 1 iulie 1998. Este de remarcat că APC-urile semnate de UE cu fostele republici sovietice au urmărit scopul de a consolida și extinde relațiile stabilite anterior prin semnarea, pe 18 decembrie 1989, a Acordului dintre UE și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) privind comerțul și colaborarea comercială și economică.
După APC, următorul (după importanță) document complex, semnat de Republica Moldova cu UE, pe 22 februarie 2005, a fost Planul de Acțiuni UE-Moldova. PAUEM a fost semnat în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV), iar lansarea, în 2004, a PEV de către UE a însemnat adaptarea relațiilor bilaterale dintre UE și vecinii săi la o realitate nouă, marcată de extinderea UE din 2004, precum și de așteptarea extinderii din 2007, spre Estul și Sud-Estul Europei. Extinderea UE a necesitat stabilirea unor relații noi cu vecinii noi. Motivația UE a fost să-și asigure la noile hotare „o centură de securitate de la Murmansk pînă în Maroc“, constituită din state-parteneri, angajate într-o cooperare strînsă, cărora UE le-a propus să „împărtășească totul, cu excepția instituțiilor“. Adică, beneficiile să fie comune, dar accesul la adoptarea deciziilor în cadrul instituțiilor UE să fie accesibil doar țărilor membre. În acest scop, UE a elaborat planuri de acțiuni tipizate, pe care le-a negociat cu noii vecini. Așa a ajuns și Republica Moldova să semneze PAUEM, care a avut menirea să aducă o valoare adăugată APC-ului, precizînd obiectivele acestuia și oferind un instrumentar nou, necesar pentru atingerea lor, inclusiv instrumentarul financiar, pus la dispoziție de UE.
Republica Moldova a început negocierile privind Acordul de Asociere cu UE în data de 12 ianuarie 2010. Componente majore ale acestui acord sunt acordul politic, de liber schimb și regimul liberalizat de vize (mobilitate), alături de un al patrulea domeniu agregat, de cooperare în domeniile: educație, cultură, știință, cooperare regională, schimb de experiență între societatea civilă din Moldova și UE.
Negocierile Acordului de Asociere se desfășoară dinamic, în aprilie a.c. & ind semnat cel de-al doilea raport de progres, după cel din 15 martie 2011. În cadrul ultimei runde de negocieri a Acordului de Asociere între Republica Moldova și UE, desfășurată în aprilie 2011, s-a negociat textul Preambulului, al Obiectivelor și Principiilor Generale, precum și elemente ale capitolului Prevederi Instituționale, Generale și Finale.
Planul de Acțiuni privind implementarea Recomandărilor UE a fost structurat în 13 domenii, ultimele măsuri planificate pentru implementare fiind pentru anul 2015. Unele dintre aceste domenii au inclus acțiuni care, în mod direct, aveau legătură cu accesul produselor moldovenești pe piețele europene. Alte acțiuni planificate – cum ar fi dreptul societăților comerciale, climatul investițional, dreptul proprietății intelectuale, achizițiile publice, concurența, dezvoltarea durabilă – nu influențau în mod direct competitivitatea produselor moldovenești, dar Republica Moldova s-a angajat totuși să b#%l!^+a?creeze nu o zonă de liber schimb ordinară, ci una aprofundată și comprehensivă.
2.3 Dialogul Republica Moldova – Uniunea Europeană privind liberalizarea regimului de vize
Pe 24 ianuarie 2011, Comisarul pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström, a prezentat la Chișinău Planul de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize, document care a fost aprobat de statele membre ale UE pe 16 decembrie 2010. Planul de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize stabilește o nouă etapă în dialogul dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în domeniul Justiției și Afacerilor Interne, în particular fiind vorba despre liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova ce doresc să călătorească în Uniunea Europeană.
În rezultatul discuțiilor și rapoartelor prezentate de către Republica Moldova, precum și conform practicii existente, Comisia Europeană a prezentat Termenii de Referință ai Dialogului pe vize. Acești Termeni de Referință au fost aprobați în mod formal în cadrul ședinței Consiliului de Cooperare Republica Moldova – UE din 15 iunie 2010, la Luxemburg. Unde, de asemenea, a fost decisă lansarea Dialogului Republica Moldova – UE în domeniul vizelor.
Termenii de Referință ai Dialogului includ următoarele 4 Blocuri tematice:
– Blocul 1: Securitatea documentelor, inclusiv pașapoarte biometrice;
– Blocul 2: Migrația ilegală, inclusiv readmisia;
– Blocul 3: Ordinea publică și securitatea;
– Blocul 4: Relații externe.
Planul de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize este constituit din 2 faze: 1 fază ține de armonizarea legislației și inițierea reformelor, iar faza a doua se referă nemijlocit la implementarea cadrului legal. Până în prezent, în domeniul dialogului Republica Moldova – UE privind liberalizarea regimului de vize, a fost finalizată implementarea condiționalităților fazei I a Planului de Acțiuni Republica Moldova – UE privind liberalizarea regimului de vize, în conformitate cu cel de-al III-lea Raport de Progres al Comisiei Europene. Astfel, au fost adoptate 42 de acte legislative printre care, cele mai sensibile s-au dovedit a fi Legea privind Egalitatea de Șanse și Reformarea Centrului Anticorupție. De asemenea, în urma implementării fazei I privind liberalizarea regimului de vize pot fi enumerate următoarele progrese:
Republica Moldova emite doar pașapoarte biometrice,
Sistemul de protecție a datelor cu caracter personal este securizat în conformitate cu standardele europene oferind posibilitatea folosirii semnăturii electronice,
A fost adoptată o nouă lege privind protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu standardele europene. Aceasta a reprezentat una din condițiile cheie ce vizau începerea negocierilor privind Acordul operațional de cooperare (Operational Cooperation Agreement) cu EUROPOL și Acordul de cooperare cu EUROJUST,
Toate punctele de trecere a frontierei sunt dotate cu echipament ce poate verifica documentele biometrice,
A fost elaborat un plan de acțiuni privind implementarea Strategiei Managementului Integrat al Frontierei pentru perioada 2011-2013, care corespunde prevederilor Catalogului Schengen (Schengen Catalogue’s provisions). Aceasta a fost aprobată și a început activitatea cu asistența EUBAM,
A fost creată o nouă structură și anume Poliția de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,
A fost elaborată Strategia națională în domeniul migrației și azilului precum și Planul de acțiuni,
Republica Moldova a semnat protocoale de readmisie cu țări precum: Austria, Estonia, Ungaria, Germania, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Malta și Danemarca,
A fost construit un centru pentru cazarea temporară a străinilor,
A fost inițiată reforma Ministerului de Interne și reforma Ministerului Justiției,
Republica Moldova este semnatară la o mare parte din convențiile și instrumentele internaționale ale Națiunilor Unite și ale Consiliului Europei privind lupta împotriva terorismului
Republica Moldova a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura și facilita libertatea de mișcare a cetățenilor Republicii Moldova și a tuturor străinilor sau apatrizilor, inclusiv amendarea cadrului legal privind procedura de înregistrare a străinilor și apatrizilor, acces eficient la documente de identitate pentru toți cetățenii Republicii Moldova, îmbunătățirea procedurii de primire și examinare a aplicațiilor pentru cetățenie,
Republica Moldova a adoptat un Plan de Acțiuni Național privind Drepturile Omului pentru perioada 2011-2014, a aprobat Planul de Acțiuni privind asistența oferită minorității Rome pentru perioada 2011-2015, a intensificat cooperarea cu societatea civilă și organizațiile internaționale privind garantarea drepturilor minorităților și sporirea toleranței etnice,
A fost adoptată Legea privind Egalitatea de Șanse și Reformarea Centrului Anticorupție.
În acest context, și în baza rezultatelor Evaluării Preliminare a impactului posibil al liberalizării viitoare a vizelor între Republica Moldova și Uniunea Europeană asupra migrației și securității, prezentat în august de Comisia Europeană, Guvernul moldovean este în așteptarea Deciziei oficiale a Consiliului UE de trecere la cea de-a II fază a Dialogului pe vize. Evaluarea Preliminară a impactului posibil al liberalizării viitoare a vizelor între Republica Moldova și Uniunea Europeană asupra migrației și securității este un document în general pozitiv, care confirmă faptul că după liberalizarea eventuală a regimului de vize cu UE pentru cetățeni moldoveni, situația în domeniul migrației și a securității nu se va schimba semnificativ și chiar ar putea să se îmbunătățească la anumite capitole. Totodată, trebuie menționat faptul că Republica Moldova a inițiat la nivel național implementarea condiționalităților fazei II.
Un pas important a fost realizat și referitor la Acordul de facilitare a regimului de vize recent amendat. Parlamentul va examina în primele sesiuni plenare din toamna acestui an pachetul de ratificare a Acordului de modificare a Acordului de facilitare a vizelor. Conform amendamentelor introduse, statele membre ale UE vor extinde facilitățile pentru obținerea vizelor de către cetățenii moldoveni, în special în ceea ce privește procedurile de solicitare a vizelor; lărgirea categoriilor de cetățeni care pot beneficia de scutiri de taxe; simplificarea procedurilor de eliberare a vizelor cu intrări multiple pe perioada de un an și respectiv de 5 ani pentru anumite categorii de cetățeni printre care reprezentanți ai societății civile, oameni de afaceri, studenți și cercetători.
În spiritul relațiilor avansate ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, s-a decis abolirea regimului de vize pentru deținători de pașapoarte de serviciu. Această decizie vine să faciliteze și mai mult dialogul autorităților Republicii Moldova cu cele ale statelor membre ale UE și totodată reprezintă un pas important spre realizarea obiectivul liberalizării regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova.
Până în prezent Republica Moldova este lider printre țările partenere luând în considerare progresele înregistrate în negocierea Acordului de Asociere si DCFTA, precum și implementarea planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize. Astfel, Republica Moldova rămâne a fi un participant activ și o posibilă poveste de succes care beneficiază din plin de pe urma principiului „mai mult pentru mai mult”. Pentru anul bugetar curent, prin intermediul Parteneriatului Estic, Republica Moldova va beneficia de asistență adițională în valoare de 28 milioane de euro.
Reglementarea conflictului Transnistrean, de asemenea, reprezintă una din prioritățile de bază ale politicii UE față de Republica Moldova luând în considerare statului de observator al UE în cadrul formatului de negocieri 5+2. 15% din suma alocată conform Programul Național Indicativ pentru perioada 2011-2013 este destinată susținerii reglementării conflictului Transnistrean și anume măsurilor de întărire a încrederii (confidence building measures CBMs). Este important de menționat că fondurile vor fi alocate acțiunilor întreprinse în cadrul implementării priorităților sectoriale ale măsurilor de întărire a încrederii, în special pentru includerea regiunii Transnistrene în aceste acțiuni. Suportul bugetar pentru regiunea Transnistreană este exclus, dar acesta poate fi asociat cu operațiuni de suport bugetar sub forma măsurilor de întărire a încrederii, în timp ce se respectă pe deplin suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova.
Capitolul 3
Studiu de caz: Evolutia relatiilor economice dintre Rep. Moldova si UE.
3.1. Schimburi comerciale
Tradițional, România se situează pe primul loc între partenerii comerciali din țările Uniunii Europene ai Republicii Moldova. Din anul 2008 România este principalul partener comercial al Republicii Moldova, depășind schimburile pe care această țară le are cu Rusia.
Schimburile comerciale cu România în anul 2011 au înregistrat 643,1 milioane USD. În 2011, exporturile către România au atins nivelul de 256,4 milioane USD, ceea ce reprezintă o pondere de 15,99% din totalul exporturilor moldovenești. În același timp, importurile din România au fost de 386,7 milioane $, ceea ce reprezintă o pondere de 10,03% din valoarea totală a importurilor Republicii Moldova.
Republica Moldova exportă în România în principal băuturi alcoolice, băuturi nealcoolice și diferite produse de oțet, categoria de produse – sare, sulf, var și ciment, obiectele din piele, articole de curelărie sau șelărie, sacoșe, articole de voiaj; îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte tricotate sau croșetate; hârtie și carton.
La rândul ei România exportă în Republica Moldova, (deși pare neplauzibil) băuturile alcoolice, băuturi fără alcool și produse de oțet. Acestea au atins nivelul de 24,4 milioane $ în anul 2013. La fel, o cotă mare în exporturile Românești revine combustibililor minerali, uleiurilor minerale și produselor rezultate din distilarea acestora.
La sfârșitul anului 2014, în comerțul României cu țările din Europa de Est, Republica Moldova ocupă locul al doilea la export, cu o pondere de 24,8%, și locul 4 la import cu o pondere de 6,7%. În anul 2014, volumul schimburilor comerciale bilaterale au crescut cu peste 16%, față de anul 2013. Astfel, România reconfirmă poziția de principal partener comercial al Republicii Moldova.
Valoarea schimburilor comerciale dintre România și Republica Moldova a fost de peste 1,6 mld. USD, din care exportul s-a ridicat la peste 1,1 mld USD, iar importul la 500,13 mil. USD. Astfel, exportul a crescut cu 16,26% față de anul 2013, iar importul cu 15,43%, față de același an. Soldul tranzacțiilor comerciale bilaterale a fost de peste 604 mil. USD, în favoarea României.
Cea mai mare pondere în volumul mărfurilor exportate în Republica Moldova, anul trecut, o aveau produsele minerale, peste 40%, urmate de mașini, aparate și echipamentele tehnice, cu peste 17% din totalul mărfurilor exportate. Principalele categorii de mărfuri achiziționate din Republica Moldova au fost la fel – mașini, aparate și echipamente tehnice, dar și articole metalice.
În 2014, în România erau înregistrate 4374 de societăți mixte româno – moldovenești, cu un capital total investit în România de 43,14 milioane dolari SUA.
3.2 Politica de extindere a Uniunii Europene – Criteriile de aderare
În relațiile cu Comunitatea Europeană, RM a moștenit cadrul juridic al relațiilor dintre CE și URSS – un Tratat de Comerț și Cooperare care acorda URSS statutul de cea mai favorizată națiune în relațiile comerciale cu CE în schimbul angajamentului primei de a continua reformele politice și economice. În plus, în 1991 Moldova a devenit beneficiară a programului CE de Asistență Tehnică pentru Comunitatea Statelor Independente (TACIS). Includerea Moldovei în programul TACIS a fost un prim semnal al politicii diferențiate pe care CE urma să o poarte vizavi de statele baltice (incluse într-un program de asistență conceput special pentru statele cu o perspectivă clară de aderare, PHARE) și RM, care aderase de curînd la Comunitatea Statelor Independente (CSI).
Abia după semnarea unui Acord de Parteneriat și Cooperare (APC) dintre UE și RM în 1994, autoritățile de la Chișinău încep să atragă tot mai multă atenție UE și să formuleze tot mai clar opțiunea europeană a RM. Astfel, în 1995 Parlamentul de la Chișinău a adoptat o declarație de politică externă în care califica semnarea APC drept un prim pas spre integrarea europeană a RM. În decembrie 1996, nou-alesul Președinte Petru Lucinschi adresează un mesaj oficial Președintelui Comisiei Europene, Jaques Santer, în care formulează dorința Moldovei de a deveni membru asociat al UE pînă în 2000, deziderat reiterat într-un alt mesaj oficial al Președintelui Lucinschi în octombrie 1997.
Odată cu victoria relativă a forțelor pro-europene în alegerile parlamentare din 1998, integrarea europeană începe să devină o temă dominantă a discursului politic autohton. După criza financiară din Rusia, Alianța pentru Democrație și Reforme, majoritară în Parlament, votează în 1998 o hotărîre care stipula că orientarea spre integrarea europeană devine “obiectiv strategic major al țării”. În paralel, aderarea la UE este declarată obiectivul strategic al Moldovei în Concepția Politicii Externe pentru 1998 – 2002 adoptată de noul guvern.
3.2.1 Traseul Republicii Moldova catre UE
În prezent, atât pentru Republica Moldova, cât și pentru restul statelor membre CSI, comerțul este reorientat din ce în ce mai mult în afara grupării integraționiste. Această reconfigurare produsă în interiorul statelor a fost constatată și de către fostul președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, care în cadrul unui studiu realizat de INSOR a menționat că: „Rusia ar trebui să majoreze asistența economică acordată țărilor CSI. În caz contrar locul Rusiei va fi preluat de UE, China și alte state”.
Într-adevăr, această preocupare a Rusiei este întemeiată pe fapte concrete, ale căror explicații rezidă de pe urma implicării active a Uniunii Europene în regiunea Europei de Est, cu precădere în Moldova, Ucraina și Georgia. Un prim pas în acest sens a servit lansarea în 2004 a programului european, Politica Europeană de Vecinătate, care a fost, ulterior, consolidată prin Parteneriatul Estic în anul 2009.
Acordul de Parteneriat si Cooperare instituit pentru o perioadă de 10 ani, avea urmptoarele obiective ample: continuarea dialogului politic, promovarea comerțului și a investițiilor, cooperarea între domeniul legislativ, economic, social, financiar și cultural, susținerea eforturilor Republicii Moldova de a consolida democrația, de a dezvolta economia și de a finaliza tranziția la economia de piață.
La 18 septembrie 2000, la Bruxelles, a avut loc o nouă întrunire a Comitetului de Cooperare Parlamentară între Republica Moldova și Uniunea Europeană. În urma discuțiilor, s-a ajuns la concluzia că nu există altă cale pentru aderarea la structurile europene decât cea a modernizării sistemului legislativ și a consolidării statului de drept.
Se impuneau, așadar, ample reforme la nivelul legislativului și a sistemului judiciar. În anul 2001, când RM a devenit membră a Organizației Mondiale a Comerțului și a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, țara a fost invitată la Conferința Europeană ( un for consultativ la nivel de miniștri ai afacerilor externe ai țărilor candidate la aderare în UE).
Pentru a constitui cadrul instituțional intern, care să sprijine politica europeană a guvernului RM, la 13 noiembrie 2002, era emis Decretul cu privire la crearea Comisiei Naționale pentru Intergrare Europeană, iar la 28 februarie 2003, in cadrul Parlamentului RM, a fost constituită Comisia Națională pentru Integrare Europeană, apoi și Departamentul Integrării Europene pe lângă Ministerul Afacerilor Externe (8 august 2003). În mai puțin de o lună de la crearea Departamentului pentru Integrare Europeană, Comisia Națională pentru Integrare a RM în UE.
În prima jumătatea a anului 2004 au avut loc o serie de runde de negocieri și consultări privind elaboarea Planului individual de Acțiuni RM-UE pentru 2004-2006, pentru ca la 9 decembrie, 2004-Comisia Europeană să aprobe Planul de Acțiuni RM-UE.
Începând cu anul 2004, se înregistrează o inedită schimbare pe planul investițiilor străine din Republica Moldova, care în mare măsură s-a datorat contextului de vecinătate cu Uniunea Europeană și care, implicit, a condus la o majorare a volumului de investiții străine, în preponderență venite dinspre țările membre UE. Însă, doar statutul de țară vecină cu UE nu a fost suficient pentru sporirea fluxurilor de investiții. Motiv pentru care autoritățile moldovenești au luat măsuri în acest sens, contribuind la îmbunătățirea imaginii statului, prin crearea unui mediu de afaceri favorabil și oferirea de stimulente investitorilor, pentru a alege Republica Moldova ca destinație a capitalului pe care doresc să-l investească.
Astfel, în decursul ultimilor ani, amprentele programelor europene s-au resimțit puternic la nivel comercial. Drept rezultat, comerțul Moldovei cu Uniunea Europeană a crescut în mod vizibil, față de cel cu statele din CSI. Iar rezultatele din ultimii ani, indică faptul că circa 50% din comerțul extern al Republicii Moldova revine UE (dintre care 16-17% României), aproximativ 18-19% revine Federației Ruse, iar 35% – altor state. Configurarea noilor itinerarii economice s-a datorat în mare parte interesului crescut al UE de a oferi sprijin pentru dezvoltarea și cooperarea cu Republica Moldova, precum și a voinței elitelor politice de a accepta ajustarea politicilor moldovenești la standardele europene.
La 4 martie 2005, în prima ședință a Parlamentului ales în urma scrutinului din 6 martie 2005, forul legislativ al RM adoptă în unanimitate Declarația cu privire la Parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene.
Planul de Actiune UE-RM prevedea intensificarea relațiilor politice, de securitate, economice și culturale și “împărtășirea responsabilității pentru prevenirea conflictelor și reglementarea acestora, dar și o serie de noi perspective de parteneriat dintre UE și RM.
Complementar, la 4 mai 2006, RM era acceptată în calitate de membru cu drepturi depline în cadrul Procesului de Cooperare în Europa de Sud Est.
Strategia europeană a RM pentru perioada 2007-2013, adoptată de către Comisia la 7 martie 2007, are la bază Politica Europeană de Vecinătate, Acordul de Parteneriat și Cooperare UE-RM și Planul de Acțiuni.
La data de 21 decembrie 2009, la Bruxelles, s-a desfășurat cea de-a XI-a reuniune a Consiliului de Cooperare RM-UE, care a adoptat o declarație comună în care sunt susținute eforturile RM și menționate acțiuni în perspectiva apropierii celor 2 părți. Reprezentanții UE au recunoscut aspirațiile europene ale RM, au fost inițiați pași concreți în vederea creării Zonei de liber schimb cuprinzător și aprofundat, a fost declarată intenția de a lansa în 2012 dialogul cu privire la liberalizarea regimului de vize. De asemenea, a fost discutată problematica transnistreană și a fost confirmată continuarea cooperării în căutarea unei soluții viabile pentru conflictul transnistrean.
12 ianuarie 2010 – Lansarea negocierilor privind Acordul de Asociere cu Ue Au avut loc 15 runde de negocieri, inclusiv 7 runde de negocieri separate privind ZLSAC DCFTa. Rundele de negocieri, in raza carora este conceput Acordul de Asociere, au luat sfarsit dupa parafarea lui la 29 noiembrie 2013 în cadrul celui de-al 3-lea Summit al Parteneriatului Estic de la Vilnius. Prin Acordul de Asociere, R. Moldova și-a asumat un număr mare de angajamente. Acest document conține 395 de directive și regulamente, care, odată puse în aplicare în legislația națională, va face Moldova o țară cu un Acquis comunitar integrat UE. Totusi, acordurile negociate cu țările Parteneriatului estic nu ofera perspectiva de aderare. În timp ce documentele de asociere devin mai cuprinzătoare și mai mari, perspectiva europeană pentru membrii de est se bazează numai pe articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care se referă la aderare.
17 martie 2010 – Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Comunității Energetice.
După semnarea, la 30 septembrie 2010, a Protocolului adițional la Acordul de Parteneriat și Cooperare cu RM, au fost deschise noi oportunități pentru extinderea participării RM la Programele UE. Dat fiind că participarea la Programele și Agențiile UE presupune și o contribuție financiară din partea RM, decizia respectivă este luată pentru fiecare caz în parte, urmarea unor consultări cu reprezentanții Comisiei Europene și a ministerelor sectoriale vizate.
Este de remarcat, însă, că în prima jumătate a anului 2010 volumul intrărilor de investiții străine directe a scăzut. Principalul factor care a contribuit la stagnarea acestora a fost datorat crizei financiare globale, precum și a instabilității politice din Republica Moldova. Însă, într-o lumină mai bună apare situația din statul moldovenesc, către sfârșitul anului 2011. Conform cifrelor publicate de către Ministerul Economiei al Republicii Moldova, investițiile în capitalul social și venitul reinvestit de întreprinderi, la sfârșitul trimestrului I din anul 2011, au acumulat 2.911.4 mln. dolari, o creștere de șase ori mai mare decât cea înregistrată în anul 2000.
La 11 octombrie 2011, RM a semnat Memorandumul de Înțelegere între Comunitățile Europene și Republica Moldova privindasocierea Republicii Moldova la cel de-al Șaptelea Program Cadru al Comunității Europene pentru Cercetare și Dezvoltare Tehnologică (PC7). RM este prima țară în cadrul Parteneriatului Estic și a doua din Politica Europeană de Vecinătate după Israel, care devine asociat la FP7. Acesta este primul Memorandum de Înțelegere semnat de RM după semnarea Protocolului adițional la APC din 30 septembrie 2010. Integrarea Europeană rămâne obiectivul ireversibil al agendei interne și externe a Republicii Moldova.
20 martie 2012 – Lansarea negocierilor privind stabilirea Zonei de Liber Schimb, Aprofundat și Cuprinzător în cadrul negocierilor privind Acordul de Asociere.
26 iunie 2012 – Semnarea Acordului privind spațiul aerian comun între Republica Moldova și UE
29 noiembrie 2013 – Republica Moldova a parafat textul Acordului de Asociere, care include și crearea Zonei de Liber Schimb, Aprofundat și Cuprinzător.
11 martie 2014 Parlamentul European si Consiliul UE, a adoptat un nou nou Regulament privind instituirea instrumentului european de vecinătate care înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1638/2006.Acest instrument de cooperare va continua să fie administrat de către DG Dezvoltare și Cooperare – EuropeAid, care transforma deciziile luate la nivel politic în acțiuni la fața locului.
Totodată, pe agenda politicii externe a Republicii Moldova se află obiectivul de aderare la spațiul economic european, un proiect care urmează a fi implementat prin încheierea Acordului de Asociere cu UE, sub egida Parteneriatului Estic. În cadrul acestui acord, o importanță fundamentală este atribuită instituirii Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător dintre Republica Moldova și UE. Implementarea acestui acord presupune liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, libera circulație a forței de muncă, reducerea taxelor vamale și armonizarea legislației Republicii Moldova la acquis-ul Uniunii Europene. Devenind parte a spațiului economic european, cadrul comercial va deveni mai stabil, iar acest lucru va deveni punctul forte pentru atragerea investitorilor străini, precum și a celor autonomi. Mai mult decât atât, un cadru economic stabil, prosper și în plină extindere ar putea contribui la sporirea eforturilor politice de soluționare a conflictului transnistrean și de reintegrare a regiunii transnistrene în Republica Moldova.
In ultima perioadă de timp, vectorii politici și economici din Republica Moldova și-au schimbat în mod vizibil direcția. Iar acest lucru s-a datorat atât contextului internațional, prin faptul că Uniunea Europeană prin extindere a ajuns să fie vecin cu Republica Moldova, cât și a impactului politic național, de cădere a guvernului comunist în 2009. Schimbările produse în această scurtă perioadă de timp s-au dovedit a fi solide și promițătoare, iar reformarea, ajustarea și implementarea normelor după standardele europene au devenit obiectivele-cheie ale Republicii Moldova. Aceste elemente reprezintă fundamentul pentru o continuitate prosperă, sănătoasă și pe termen lung între cele două părți, Republica Moldova -UE.
Dialogul politic dintre Republica Moldova și UE a trecut la o etapă superioară odată cu începerea negocierilor privind Acordul de Asociere, document ce vine să înlocuiască precedentul Acord de Parteneriat și Cooperare. Acordul de Asociere este cel mai important element al cadrului juridic al dialogului Republica Moldova – UE instituit prin Parteneriatul Estic. Progresele Republicii Moldova au fost apreciate periodic prin intermediul discursurilor oficialilor europeni precum și prin adoptarea diverselor rezoluții printre care menționăm Rezoluția privind negocierile Acordului de Asociere între Republica Moldova și UE din 15 septembrie 2011 adoptată de Parlamentul European. Importanța Rezoluției rezidă în faptul că deputații europeni fac referință directă la Articolul 49 al Tratatului UE în contextul angajamentului UE față de Republica Moldova precum și recomandă Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să aplice în cadrul relațiilor cu Republica Moldova, principiul „mai mult pentru mai mult” și cel al diferențierii pe baza meritelor și a realizărilor individuale ale Republicii Moldova în decursul ultimilor ani. Până în prezent, în urma a 12 runde de negocieri au fost încheiate provizoriu majoritatea capitolelor Acordului de Asociere: Dialogul Politic și Reforme, Cooperare în domeniul Politicii Externe și de Securitate; Justiție, Libertate și Securitate; Contacte interumane; negocieri purtându-se în continuare pe blocul Cooperare economică și sectorială, componenta mediului.
Ca parte componentă a Acordului de Asociere a fost demarat dialogul cu UE privind instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) între Republica Moldova și UE. Acordul privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător presupune liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova la cea a UE. Spre deosebire de regimul comercial actual, care este un regim unilateral acordat de UE pe un termen limitat, Acordul de Liber Schimb va fi un acord multilateral, încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari și o previzibilitate pe termen lung pentru afaceri. Un element important în cadrul negocierilor privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător constituie prezența la negocieri a reprezentanților autorităților din regiunea transnistreană în calitate de observatori. În urma negocierilor purtate până în prezent s-a finalizat definitivarea textelor juridice ale Acordului, urmând a fi convenite anexele, ce prevăd examinarea ofertelor tarifare pentru circa 10 mii de poziții tarifare de bunuri și servicii. Obiectivul general al Republicii Moldova este de a b#%l!^+a?încadra toate produsele din Nomenclatorul Mărfurilor a țării noastre în prevederile Acordului.
O prioritate de bază a Guvernului Republicii Moldova atât în ceia ce ține de politica internă cât și cea externă este dialogul cu UE privind liberalizarea regimului de vize. Autoritățile Republicii Moldova și-au pus drept scop îndeplinirea Planului de Acțiuni privind Liberalizarea Regimului de Vize cu UE până în 2013, acest deziderat fiind important nu doar pentru că ar oferi posibilitate cetățenilor Republicii Moldova să călătorească fără vize, dar și datorită faptului că planul presupune o serie de reforme în domeniul justiției, afacerilor interne și drepturile omului. Până în prezent Republica Moldova a realizat complet toate măsurile legislative din cadrul primei etape a Planului de Acțiuni privind Liberalizarea Regimului de Vize cu UE și așteaptă oficial trecerea la cea de a doua fază a dialogului pe vize ce ține mai mult de componenta practică și anume implementarea legislației.
Dinamizarea dialogului și cooperării sectoriale cu UE au contribuit la o majorare considerabilă a suportului acordat de UE în vederea consolidării democrației, a statului de drept, respectarea drepturilor omului, precum și promovarea reformelor economice și îmbunătățirea condițiilor de trai a populației. Uniunea Europeană acordă sprijin Republicii Moldova prin intermediul unor instrumente precum este: Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat, Parteneriatul Estic, Programele de cooperarea transfrontalieră (Programului Operațional Comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007-2013; Programului Operațional Comun „Bazinul Mării Negre 2007-2013; Programului de Cooperare Transnațională Sud Estul Europei) și altele. Asistența acordată Republicii Moldova de către UE a crescut în mod substanțial de-a lungul anilor și a ajuns la aproximativ 70 milioane de euro, iar către 2016 va ajunge la 100 milioane de euro anual.
După 12 runde de negocieri au fost încheiate provizoriu majoritatea capitolelor Acordului de Asociere: Dialogul Politic și Reforme, Cooperare în domeniul Politicii Externe și de Securitate; Justiție, Libertate și Securitate; Contacte interumane; negocieri purtându-se în continuare pe blocul Cooperare economică și sectorială, componenta mediului. Cea de-a 12-a rundă a negocierilor s-a desfășurat la 14 septembrie 2012 la Chișinău. În cadrul acesteia au continuat discuțiile asupra textului Acordului în vederea asigurării reflectării corespunzătoare a priorităților curente ale cooperării Republicii Moldova cu UE, dar și a asigurării flexibilității necesare în vederea extinderii acesteia către noi domenii ținând cont că finalitatea cooperării Republicii Moldova cu UE o constituie integrarea europeană. Părțile s-au axat în mod special asupra identificării structurilor instituționale care vor asigura implementarea prevederilor Acordului de Asociere, monitorizarea rezultatelor acestuia și implicit evaluarea progreselor realizate în vederea posibilei actualizări a Acordului. În rezultatul negocierilor au fost convenite prevederile instituționale ale Acordului de Asociere.
O componentă a Acordului de Asociere o reprezintă negocierile privind crearea Zonei de Comerț Liber, Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Acordul de Liber Schimb va fi un acord multilateral, încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari și o previzibilitate pe termen lung pentru afaceri. De asemenea, acesta presupune o serie de beneficii precum: liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova la cea a UE. Stabilirea unei Zone de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător cu UE este o prioritate absolută pentru Republica Moldova, aceasta datorită faptului că odată realizate angajamente pe plan național, DCFTA va constitui nu doar la atragerea investitorilor străini în Republica Moldova, dar și la lansarea pe piața comunitară a producătorilor naționali. Conform studiului efectuat de către Uniunea Europeană, Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv RM-UE va impulsiona exporturile moldovenești cu 16% iar PIB-ul țării va spori cu 5,6%”.
3.3 Politici naționale de atragere a investițiilor străine
Întreaga activitate economică derulează sub impactul globalizării economiei mondiale. Participarea la procesul de integrare și globalizare este o componentă esențială a strategiei de dezvoltare a unei țări, inclusiv a politicii de atragere a investițiilor străine. Aflîndu-ne în plin proces de tranziție la economiea de piață, este firesc ca una din problemele politicii macroeconomice să fie și cea de atragere a investițiilor străine.
Experientața mondială a arătat eficiența sistemului de piață prin alocarea resurselor pe criterii de competitivitate determinate de forțele pieței, care conduc la o continuă creștere și au demonstrat lipsa de viabilitate a sistemului centralizat planificat.
Analiza evoluției dezvoltării economice ne conduce la faptul, că odată cu aprofundarea diviziunii internaționale a muncii și formarea pieței mondiale s-au creat condiții noi favorabile pentru exploatarea oportunităților oferite de alte teritorii și alte țări.
Orice țară are ca scop realizarea creșterii economice ca sursă a bunăstării sociale, și, în acest sens, duce o politică de stimulare a resurselor, contribuind la aceasta. De aceea, într-un context mai larg, atragerea investițiilor străine se încadrează în obiectivele de dezvoltare stabilite, explicit sau implicit, prin politicile economice de ansamblu.
Sistemul politicilor naționale, în ansamblu, este mobil, iar realizarea obiectivelor de dezvoltare economică presupune un proces de ajustare complex, interactiv și continuu al componentelor sale. Pentru realizarea politicilor naționale, obiectivele de dezvoltare trebuie să fie realiste. Pe de o parte, țările în dezvoltare au resurse puține, iar, pe de altă parte, unele obiective pot să se contracteze sau să se anuleze reciproc. Creșterea economică rapidă poate fi în contradicție cu păstrarea nealterată a sistemului social și cultural curent. În general, politica economică de ansamblu este dependentă de nivelul de dezvoltare economico-social și cultural, de nivelul de trai și civilizație al fiecărei țări.
Politicile specifice pentru investițiile străine directe au cunoscut o evoluție în timp și spațiu, în funcție de nivelul de dezvoltare al țărilor beneficiare de investiții directe, de dimensionarea resurselor naționale, de capacitatea de a administra politici economice coerente etc. Politicile naționale urmăresc, fără excepție, încurajarea și facilitatea pătrunderii investițiilor străine directe. Multitudinea acestor politici variază de la asigurarea unui cadru general de desfășurare a activităților economice, cu reguli clare și transparente într-un mediu competițional deschis atât pentru investitorii autohtoni, cât și străini.
Însăși politicile de promovare nu pot să înlocuiască factorii fundamentali ai unei economii sănătoase, doar pot aduce la cunoștința investitorilor potențiali oportunitățile create și progresele făcute într-o țară. Dacă reformele sunt încete la schimbare din cauza rigidității corpului politic și social, politica de promovare direcționată constituie cea mai bună cale de atragere a investițiilor străine mari, avînd un rol important în declanșarea unor efecte pozitive pentru economia națională.
Promovarea propriu-zisă este parte dintr-o relație mai largă a autorităților țării primitoare de investiții cu investitorii străini, urmînd mai multe trepte:
– atragerea investițiilor străine directe printr-un complex de politici promoționale și strategii de preț;
– examinarea propunerilor de investiții străine, care servesc obiectivul urmărit;
– înregistrarea investițiilor străine conform așteptărilor;
– intervenția asupra proiectului de investiție străină, dacă rezultă că este mai avantajos.
În strategiile de promovare a unei țări, ca loc de investiții, de regulă, guvernele țărilor respective, combină teri tipuri de tehnici de promovare în diferite proporții:
Tehnici de creare a imaginii – cu scopul de a schimba imaginea țării ca loc de investiții, fără, însă, a urmări generarea direcției de investiții. Printre aceste tehnici, cele mai frecvente sunt publicitatea în mass-media financiarăși generală, participarea la târguri și expoziții, publicarea în mass-media din anumite sectoare industriale, organizarea de dimensiuni economice generale, organizarea de seminarii internaționale cu informații generale sau specifice. Instituțiile de promovare folosesc, în asemenea situații, campanii de publicitate care urmăresc să prezinte imaginea țării ca loc potrivit pentru investiții, săimprime o imagine favorabilă a țării în rândul comunității internaționale de afaceri sau, pur și simplu, să mențină imaginea țării în atenția investitorilor potențiali.
Tehnici de generare directă a investițiilor, care cuprind campania de contactare directăprin poștă sau telemarketing, misiuni de investiții sau seminarii specializate pe anumite sectoare sau alte manifestări (delegații, misiuni de prezentare), care se adresează direct unor întreprinderi multinaționale. Aceste tehnici prezintă rezultate, materializate în concretizarea unor proiecte, în măsura în care prin aceste acțiuni s-a intrat în legătură cu factorii de decizie din întreprinderile multinaționale investitoare printr-un contact direct și sigur;
Tehnici de furnizare a serviciilor pentru investitori, activități care cuprind informarea, consultanța, asistența pentru obținerea aprobărilor și autorităților necesare, serviciile postinvestiție, capabile să satisfacă toate solicitările investitorului. Aceste activități au, mai curînd, rolul de a consolida investițiile existente, decît să genereze direct noi investiții.
3.3.1 Politica investițională în Republica Moldova
În perioada de tranziție la economia de piață pe care o traversează Republica Moldova, investițiile joacă un rol destul de important în ceea ce privește redresarea economiei, deblocarea producerii de mărfuri, revitalizarea exporturilor, crearea locurilor noi de muncăș.a.
O economie slab dezvoltată necesită în perioadă de tranziție alocări financiare externe. Statul, care încearcă să depășească criza economicăși mediul economico-social destul de dificil, depune eforturi de implementare a reformei de structură, să diversifice infrastructura de piață a Republicii Moldova.
În Republica Moldova există o atitudine contradictorie referitor la investițiile străine. Pe de o parte, investițiile străine sunt privite ca un pericol pentru siguranța economică a țării, pericol care rezultă din deschiderea economiei moldave cu o competitivitate joasă, concurența neloială din partea producătorilor străini etc., care se pot solda cu acapararea pieței interne de către producătorii din străinătate. Pe de altă parte, este o tendință spre „dereglementarea” economiei, asigurarea intrării libere pe piața Republicii Moldova, crearea unui sistem de facilități pentru activitatea capitalului străini. Ambele opinii au dreptul la existențăși argumente obiective, unul dintre care este dependența directă dintre creșterea economicăși investiții.
Se vrea ca politica investițională a Republicii Moldova să fie orientată spre o atragere a capitalului străin și a noilor tehnologii. Dar acest proces nu trebuie să decurgă spontan ci trebuie controlat și reglementat de stat și, dacă este nevoie, efectuat întru-un mod foarte riguros. Este necesară o politică investițională selectivă: cu determinarea priorităților, a domeniilor „închise” și „deschise” pentru capitalul străin, dezvoltarea unor firme de participare a capitalului străin, care ne-ar avantaja, în primul rând, să se pună accentul pe investiții directe și participarea la procesul de realizare a producției. Politica investițională trebuie să fie transparentăși cu un caracter previzibil. Investitorii, dar, de fapt, și ceilalți participanți la viața economică, au nevoie de careva „condiții de joacă” foarte clare și efective și de un „juriu” obiectiv din partea organelor de conducere la toate nivelele.
Evidențiem două probleme esențiale, care au atribuție privitor la sfera investițională a Republicii Moldova și care par să fie obstacolul principal în atragerea investițiilor străine:
Prima și cea mai importantă este legislația. Politica fiscală, monetar-creditarăși vamală sunt pilonii politicii investiționale. Nu există un sistem de garanții și asigurări pentru contracte de creditare, expertize ale proiectelor de creditare, ceea ce face riscul investițional să fie de un grad foarte înalt.
A doua problemă o reprezintăbarierile administrative, sau, cu alte cuvinte, birocrația. De asemenea, esențial ar fi instalarea unor bariere protecționiste pentru pătrunderea capitalului străin în sferele de o importanță strategică din punct de vedere al intereselor.
O politică națională de atragere a investițiilor ar fi și crearea, de către Guvern, a zonelor economice libere. Actualmente, în Republica Moldova activează cinci Zone Economice Libere, ce-i drept, aflate, deocamdată, la o fază incipientă (ZEL), care sunt reglementate de Legea despre Zonele Economice Libere. Primul obiectiv de acest fel („Expo-Business-Chișinău”) a fost instituit în a.1996, cu o durată de realizare de 30 ani. Avînd destinația să atragă investiții străine și tehnologii, „Expo-Business-Chișinău” oferă companiilor, aflate în interiorul său, facilități, cum ar fi:
– scutirea de taxele vamale și TVA;
– impozitul asupra profitului de 15%,
– pentru companiile care au investit 250 mii dol SUA sau mai mult – scutire de impozitul pe profit pentru o perioadă de cinci ani.
Legislația a acordat, în acest context, o perioadă de 10 ani pentru protecția companiilor aflate în zonele respective de schimbările care ar putea surveni în legislație.
Următoarele ZEL-uri fiind: „Ungheni – Business”, PP „Vulcanești”, PP „Taraclia”, PP „Tvardița”. De la începutul activității lor, volumul investițiilor străine a constituit peste 75 milioane de dolari SUA.
Pentru a promova politica investițională, statul acordă investitorilor potențiali privelegii la participarea privatizării patrimoniului public al republicii, care pot fi negociate pe bază bilaterală cu Agenția de Privatizare din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului.
Menționăm următoarele stimulente în vigoare:
Scutirea de tarife vamale la bunuri (inclusiv utilaj, echipament) pentru oficiu, mașinărie, alte utilaje și materie primă, care reprezintă o contribuție la formarea și creșterea capitalului social al unei întreprinderi cu capital străin;
Scutirea de taxe vamale la bunuri materiale, produse semifabricate, importate de investitor pentru a fi folosite în producerea articolelor pentru export;
• Întreprinderile beneficiază de o reducere de 50% la impozitele pe venit timp de 5 ani, fără obligația de a vinde venitul în valută forte cu următoarele condiții:
cota capitalului străin în fondul statutar constituie peste 250 mii dol. SUA;
venitul de la comercializarea produsului propriu (bunuri sau servicii) constituie 50% de la venitul total
Guvernul Republicii Moldova atribuie prioritate investițiilor străine în majoritatea sectoarelor, dar, în special, în următoarele sectoatre:
Energetic;
Agricultura (prelucrarea alimentelor, vinului, tutunului, legumelor, uleiurilor, producerea cărnii și laptelui);
Telecomunicații; De asemenea, sînt importante și alte ramuri pentru investiții străine și anume:
– turismul (vînătoarea, locurile pitorești și istorice, vizitarea regiunilor vinicole etc.);
– transportul (infrastructura tranzitului de bunuri, turismul și depozitarea);
– industria (materiale de construcție și industria ușoară).
3.4. ISD-uri ( Investitii Straine Directe)
Țările aflate în tranziție spre economia de piață, în speță Republica Moldova, concurează pentru atragerea unor fluxuri de investiții străine directe, care ar contribui direct la dezvoltarea economică și la atenuarea sărăciei, prin deschiderea unor locuri noi demuncă stabile, promovarea mai intensă a exporturilor și realizarea unui transfer decunoștințe și tehnologii performante.
Insuficiența resurselor proprii și starea deplorabilă în care a ajuns economia Republicii Moldova dupa destrămarea Uniunii Sovietice a orientat guverul dar si societatea civilă către atragerea de ISD.
În felul acesta s-a dezvolta o relație de interdependență între atragerea de ISD șidezvoltarea economică, respecializarea și reorientarea fluxurilor comerciale.
Deși are o istorie de doar 20 de ani, la conducerea Republicii Moldova s-au perindat numeroase partide politice, unele democratice, altele pseudo-democratice sau chiar comuniste. Majoritatea din ele manifestau o politică clară de vasalitate economică față de Rusia, fostul Președinte al Moldovei (2001-2009), Vladimir Voronin menționând chiar la un moment dat faptul că: „să nu uităm de unde ies gazele”.
Deși Moldova este membră a ONU din 1992 (Oranizația Națiunilor Unite ) și a OMC (Organizația Mondială a Comerțului) din 1994 și există și un cadru legal privind investițiile și activitatea de întreprinzător investițiile straine directe au poate cel mai mic flux din sud estul europei.
În urma fraudării alegerilor parlamentare și a protestelor care au urmat din aprilie 2009, au avut loc noi alegeri la data de 29 iulie 2009. Astfel la guvernar e au venit forțele democraticecare au format Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), la moment AIE 2.
În prezent actuala putere se bucură de sprijin economic și politic internațional, obținând fondurieuropene nerambursabile și împrumuturi de la FMI (Fodul Monetar Internaționa) în condițiiavantajoase. Deși aparent se crează impresia că actula putere încearca să motivezeinvestitorii străini pentru a veni în Moldova,oamenii de afaceri străini spun că din cauzacorupției și grupărilor oligarhice, este practic imposibil de a intra pe piață. Recent Republica Moldova a ratat o fabrică a gigantului auto FIAT.
Odată cu Moldova peharta politică a lumii au mai apărut și alte state cu un grad înalt de similitudini între ele din punct de vedere economic. Prezența ISD în aceste tări, care ar fi trebuit să reprezinte motorul schimbărilor economice era una neînsemnată, sau aproape lipsea cu desăvârșire la începutul anilor ’90.
Între timp însă situția s-a schimbat favorabil pentru o parte din aceste țări, ISD începând să înregistreze noi deplasări geografice. Fluxul ISD înregistrând creșteri și coborâșuri, astfel dacă la sfârșitul anului 2006, tările din Europa de Sud- Est și CSI au reușit să atragă 5,3 % din fluxurile totale de ISD, spre deosebire de doar 0,04% cât au înregistrat în anul 1990 la moment fluxul ISD în această regiune înregistrează un declin. Acest fapt se datorează în mare parte crizei economice în care ne aflăm, fapt care reduce din încrederea investitorilor în puterea economiile locale, ei amânându-și multe investiții. În ciuda acestui fapt fluxul de ISD din anul 2009, reprezină al trei-lea cel mai mare din istorie în această regiune.
Chiar pe parcusul anilor fluxul fluxul ISD s-a majorat, acesta a înregistrat un trend neuniform atingând un nivel maxim de 707,57 mil.USD în 2008. In 2009 fluxul net al investițiilor străine directe a înregistrat o scădere semnificativă, volumul ISD atrase în economia națională a constituit 86,4 mil.USD, micșorându-se comparativ cu anul 2008 de circa 8,2 ori. Acestă scădere este oconsecință a crizei economice mondiale, și a instabilității politice de la Chișinau și impunerea regimu lui de vize pentru Romania, dupa 7 aprilie 2009, țară care are un rol semnificativ în atragerea ISD in Republica Moldova.
Factorii care aucreat atragerea ISD în Moldova sunt în general complementari factorilor care motivează companiile generatoare de ISD. Prin urmare, factorii principali care au influențat parametrii proiectelor de investiții și a determinat amplasarea investițiilor străine directe în economia Republicii Moldva sunt:
1.Dimensiunea pieței interne, care în cazul Republicii Moldova este una de dimensiuni mici însă compactă din punct de vedere al desității populației pe km2;
2.Existența unor importante resurse naturale, care în cazul Republicii Moldova suntreprezentate solurile bogate în cernoziom, respectiv condiții favorabile pentruagricultură;
3.Forța de muncă ieftină, care în cazule Republicii Moldova este un avantaj evident, dar valoarea factorului scade proporțional cu numărul de cetățeni aflați la muncă peste hotare;
4.Așezarea fizico-geografică, Moldova fiind la hotarul dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Statelor Independente, aflandu-se astfel la hotarul dintre doua piețe. Aici s-ar putea menționa activitatea unor CTN-uri în direcția relocării odată cu aderarea României la UE;
5.Stimulente fiscale, de exemplu: cotă zero la impozitarea profitului reinvestit care a fost introdusă în aprilie 2007 și va fi valabilă până în 2012;
6.Starea deplorabilă în care se aflau multe companii de stat și regii autonome, care erau cufundate în datorii și care puteau fi salvate doar prin atragerea de ISD sau privatizare: exemplu intrarea pe piață a companiei spaniole „Union Fenosa”
7.Accesul liber la informații privind starea economică a țării prin crearea agențiilor specializate în atragerea de ISD
8.Existența unui cadru legislativ favorabil investițiilor străine directe și statul de țară membră a OMC;
Stocul de investiții străine directe acumulat la sfârșitul lunii septembrie 2014 a fost evaluat la 3,630.00 mil. USD, din care capitalul social și venitul reinvestit dețin o pondere de 74.8 la sută (împrumuturile intra grup (alt capital) – 25.2 la sută. În distribuția geografică a capitalului social acumulat, investitorilor din țările UE le-a revenit ponderea majoritară – 52.9 la sută. Investitorii din țările CSI au deținut o pondere de 11.3 la sută din totalul capitalului social acumulat, din alte țâri – 35.8 la sută. Pe parcursul semestrului I al anului 2014 în Republica Moldova a fost înregistrată o scădere a volumului investițiilor străine directe atrase în economia națională în raport cu ianuarie-iunie 2013. Astfel, fluxul net al investițiilor străine directe în economia națională a însumat în primul semestru 74,5 mil. dolari SUA, ceea ce constituie doar 56,4% comparativ cu perioada respectivă a anului 2013
Tab.1. Investiții străine directe acumulate în economia națională, stoc la sfârșitul perioadei, mil. dolari SUA.
Potrivit datelor Ministerului Economiei, activitățile economice care au beneficiat de investiții străine directe acumulate sub formă de capital social, conform situației din 01.07.2014 au fost activitatea financiară – 25,8% din volumul investițiilor străine atrase în Moldova. Pe locul doi se află industria prelucrătoare – 22,9%, comerțul cu ridicata și cu amănuntul locul trei – 14,3%. Apoi, în ordine descendentă urmează tranzacțiile imobiliare – 11,6%, transporturi și comunicații – 10,7%, energie electrică, gaz și apă – 7,3%. În ansamblu, investițiile în sectoarele nominalizate au constituit circa 92,6% din volumul total al mijloacelor investite de către investitorii străini pe parcursul anilor de evidență.
Problemele sectorului industrial al Republicii Moldovei sunt dificile și cer soluționare urgentă. Politica macroeconomică, realizată în republică, politica monetarăși controlul deficitului bugetar nu permit, în prezent, întreținerea întreprinderilor nerentabile din contul statului. Multe întreprinderi din republică se aflau și/sau se află în pragul falimentului până nu vor fi aplicate modificări radicale în dirijarea cheltuielilor și a fluxurilor bănești. Fără astfel de modificări acțiunile întreprinderilor se devalorizeazăși ideea privatizării devine un mit.
Conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, cea mai mare pondere în constituirea structurii economiei de piață, o are proprietatea privată – 36,1%, apoi proprietatea publică – 33,8 %, cea străină – 12,5% și întreprinderile mixte cu -14,2%. Structura micului business pe forme de proprietate în Republica Moldova este reprezentat în tabelul urmator:
Structura investițiilor în capital fix pe forme de proprietate %
Potrivit datelor din tabel, menționăm următoarele: structura investițiilor străine pe forma de proprietate, în anul 2005, reprezenta 3,1%, care ulterior a evoluat pînă la 12,5%, în anul 2012, înregistrînd pe parcursul anilor 2005-2012 atît creștere (în anii 2005, 2006, 2007, 2010, 2012) cît și descreștere (în anii 2008, 2009, 2011) în efectuarea investițiilor. Descreșterea în efectuarea investiții străine în economia Republicii Moldova se datorează politicii fiscale, Legii Bugetului, care pentru fiecare an fixează scutiri pentru investitorii străini, și a instabilității politicii ce caracterizează acești ani.
Structura investițiilor în capitalul fix pe formele de proprietate, pentru anii 2007-2014 este redată în tabelul de mai jos.
Structura investițiilor în capitalul fix pe forme de proprietate %
Indicatorii tabelului dat indică o dinamică neconstantă a fluxului de investiții străine pe forme de proprietate și anume:
– investițiile străine, în anul 2009, au înregistrat o dinamică neesențială de 4,9%, în anul 2012 – 12,5%, în anul 2013 – 12,0%, iar în anului 2014 s-a înregistrat o dinamică de 14,3%. Făcând o analiză a perioadei analogice a anului 2013, fluxul de investiții în capital fix a constituit 10,9% , ceea ce denotă o creștere de 3,4% pentru anul 2014.
Sursa principala a investitiilor continua a fi mijloacele proprii ale agentilor economici și ale populatiei, al căror volum în anul 2013, a constituit 7958,3 mil. lei sau 53,3% din volumul total al investitiilor în capitalul fix. A doua sursă a investițiilor, după importanță, o determină mijloacele investitorilor străini, care au reprezentat 3297,7 mil. lei sau 22,1%. Însa, menționăm, că în anul 2013 volumul investitiilor capitale s-a majorat cu 45,1% (finanțat din bugetul de stat și bugetele unităților administrativ-teritoriale), atingând nivelul de 1750,8 mil. lei sau cu 22,5% depasind indicele anului 2012.
Capitalul străin nu trebuie contrapus capitalului autohton, totodată nu trebuie exagerat rolul fiecaruia, existând particularități care le apropie și le deosebesc în același timp, fiecare răspunzând diferitelor obiective.
Raportul dintre capitalul străin și cel autohton constă din două componente majore: conlucrarea și concurența. Conlucrarea este caracteristica primei faze, urmând ca pe măsura ce capitalul autohton își crește valențele calitative, concurența să devină forma predominantă a acestei relații.
Beneficiile pe care economia Republicii Moldova le poate realiza în plan macroeconomic și microeconomic, ca efect al interacțiunii dintre capitalul străin și cel autohton, sunt, în principal, urmatoarele:
fluxurile de valută, care contribuie la diminuarea presiunii asupra deficitului contului curent și balanței de plăți externe;
transferul de tehnologii noi, cu impact favorabil asupra competitivității și costurilor produselor și serviciilor;
crearea valorii adăugatăși generarea de noi locuri de muncă(aproximativ 600.000 de muncitori ar urma să ramână fară locuri de muncă, consecință a aplicării programelor de restructurare la nivelul celor 100 de companii, inclusiv regii autonome și societăți naționale, care au acumulat cele mai mari datorii la bugetul de stat și la bugetul asigurarilor sociale);
infuzia de noi calificări și profesii (management și marketing);
generarea de efecte propagate întru dezvoltarea favorabilă a nivelului investitorilor moldavi;
deschiderea către piața mondială, în contextul procesului de globalizare, acolo unde forța de penetrare a capitalului străin este superior celui autohton;
contribuția la bugetele de stat prin plata de taxe și impozite.
Un potențial de crestere economică în Republica Moldova, insuficient valorizat în prezent, îl reprezintă cooperarea dintre investitorii autohtoni și cei străini, având în vedere o serie de interese comune în ceea ce privește îmbunatățirea mediului de afaceri, complementaritatea factorilor de producere, perspectivele pentru ieșirea pe piețe terțe etc. Aceste interese comune vizează, totodată, și reducerea gradului de fiscalitate, diminuarea barierelor de natură birocratică, stabilitatea legislativă, simplificarea procedurilor de înregistrare a unei societăți comerciale, a procedurilor vamale ca și a altor bariere de natură administrativă.
În prezent, o problemă aparte o constituie încetinirea acestui proces, fapt care reține dezvoltarea întreprinderilor neprivatizate și a unor sectoare întregi. Întreprinderile cu capital public posedă posibilități reduse de relansare. Eficiența funcționării sectorului public depinde, actualment, de capacitatea politică de a determina funcțiile și limitele acestui sector, lăsînd în proprietatea publică doar acele întreprinderi, care sunt absolut necesare pentru o funcționare eficientă a economiei naționale.
Fluxuri de persoane
Potrivit unui raport publicat de Poliția de Frontieră, în primele șase luni ale anului curent fluxul de persoane și de unități de transport la frontieră s-a redus cu 1,5%.
Deși numărul de persoane care au călătorit spre UE a devenit mai mare, scăderea respectivă a fost determinată de fluxul redus la frontiera moldo-ucraineană, unde, a fost înregistrată o scădere de 13% față de aceeași perioadă a lui 2014.
In principiu, cea mai evidențiată tendință demografică în Moldova continuă să rămână a fi depopulația – diminuarea permanentă a numărului populației și îmbătrânirea acesteia, fapt legat de schimbarea structurii de vârstă a populației în rezultatul micșorării dramatice a ratei natalității, longevității vieții și sporirii numărului persoanelor de vârstă înaintată.
Republica Moldova și UE vor menține și consolida dialogul și cooperarea în domeniile: ocuparea forței de muncă; sănătate și siguranță la locul de muncă împotriva factorilor nocivi; dialogul social dintre angajatori, angajați și autorități; protecția socială; incluziunea socială, egalitatea dintre genuri și antidiscriminarea socială. Scopul urmărit este de a contribui la promovarea unui număr mai mare de locuri de muncă mai bine plătite, reducerea sărăciei, consolidarea coeziunii sociale, dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea calității vieții.
În acest sens, părțile se vor ocupa de promovarea responsabilității și răspunderii corporative și sociale și vor încuraja practicile de afaceri responsabile, cum ar fi cele promovate de Declarația tripartită a Inițiativei Global Compact a ONU și Organizației Internaționale a Muncii (ILO) cu privire la principiile referitoare la întreprinderile multinaționale și politica socială. Pentru realizarea acestor obiective, Republica Moldova va trebui să implementeze prevederile a 39 de directive europene în termene de la doi pînă la zece ani.
Politicile migraționale din Moldova au fost impulsionate de problemele demografice și sociale asociate și cu fluxurile semnificative de emigranți, fiind de asemenea determinate de presiunile exercitate de către organismele internaționale. În anul 2008 a fost inițiat un acord important cu UE sub formatul Parteneriatului de mobilitate UE-Moldova. Acest acord are drept scop promovarea migrației legale și combaterea fluxurilor ilegale, proiectele finanțate de UE se axează pe monitorizarea și analiza profilului migrațional, susținând comunitățile de migranți de peste hotare, asigurând asistență în lansarea afacerilor și realizarea investițiilor pentru migranți și rudele acestora și susținerea întoarcerii migranților (absolvenți) moldoveni acasă. Alte programe, adesea orientate spre zonele rurale, au avut drept grupuri țintă copiii lăsați fără îngrijire părintească și bătrânii rămași singuri din cauza migrării rudelor.
Au fost depuse unele eforturi în vederea direcționării remitențelor spre investiții, cu toate acestea, mijloacele financiare respective sunt în continuare utilizate preponderent pentru cheltuieli de consum. Negocierile de liberalizare a regimului de vize cu UE fac parte din eforturile de încurajare a migrației circulare. Cu toate acestea, politicile guvernamentale elaborate pentru stimularea muncitorii migranții să se întoarcă acasă încă n-au un caracter atractiv din cauza instabilității politice din țară, a neîncrederii în instituțiile publice și a infrastructurii subdezvoltate.
Politicile ulterioare ar trebui să se axeze pe minimizarea efectelor negative ale migrației și sporirea efectelor pozitive atât pentru Moldova, cât și pentru țările-gazdă. În Moldova, eforturile ar trebui consolidate asupra dezvoltării abilităților antreprenoriale și creării unui mediu favorabil pentru dezvoltarea business-ului mic și mijlociu, în special, în zonele rurale. Politicile ar trebui orientate în continuare spre atragerea, motivarea și menținerea persoanelor supercalificate și calificate, în special în învățământ și ocrotirea sănătății, care actualmente se confruntă cu diminuarea semnificativă a specialiștilor de profil, iar vârsta medie a angajaților existenți este înaintată. Toate categoriile vulnerabile afectate de migrație necesită un acces mai mare la un spectru de servicii de suport, cum ar fi consilierea psihologică, asistența medicală și juridică.
Sub aspect extern, liberalizarea regimului de vize cu UE va contribui la promovarea migrației circulare, diminuând ponderea migrației neregulamentare. Încheierea acordurilor bilaterale privind forța de muncă și securitatea socială între Moldova și țările-gazdă, prin atragerea migranților în angajarea legală și de asemenea includerea în rețeaua instituțiilor de securitate socială va contribui la reducerea barierelor din calea migrației circulare.
CONCLUZII
Deși Republica Moldova înregistrează progrese considerabile în comparație cu ceilalți membri ai Parteneriatului Estic, este necesar fortificarea angajamentelor la nivel național privind cursul de integrare europeană a Republicii Moldova. De asemenea, un element principal îl constituie o coordonare mai eficientă a cooperării dintre instituțiile vizate în procesul de implementare a reformelor precum și dintre instituțiile guvernamentale și non-guvernamentale.
2. Comunicarea reprezintă un instrument definitoriu, care ar ghida societatea în perioada de convergență la politicile europene. O politică de comunicare eficientă ar facilita înțelegerea proceselor de reformă și a cadrului legal precum și ar contribui la o mai bună implementare și adaptare la noile standarde de viață, dar și la utilizarea posibilităților oferite de programele europene specializate.
3. Continuarea negocierilor privind Acordul de Asociere și DCFTA trebuie să reprezinte o prioritate astfel încât negocierile să fie finalizate pană la viitorul Summit al Parteneriatului Estic din noiembrie 2013, la Vilnius. De asemenea, Republica Moldova trebuie să-și îndeplinească angajamentele asumate odată cu aderarea la Comunitatea Energetică Europeană pentru a se racorda la sistemul de securitate energetică european.
4. Eforturi trebuie depuse pentru continuarea dialogului și activităților de întărire a măsurilor de încredere între cele două maluri precum și implicarea autorităților din regiunea transnistreană în procesul de negociere a DCFTA.
5. Chiar dacă susținerea partenerilor europeni reprezintă un element important în promovarea parcursului european al Republicii Moldova precum și în crearea unei imagini pozitive a țării în cadrul Comunității Europene, trebuie să ținem cont de faptul că integrarea europeană este un proces continuu de reforme pe interior, nu este doar un vector al politicii externe ci mai cu seama un vector al politicii interne a statului. Respectarea riguroasă a angajamentelor asumate față de partenerii europeni precum și dialogul onest reprezintă principiile de bază ce trebuie să definească și să ghideze parteneriatul cu UE. Doar în aceste condiții, Republica Moldova ar putea beneficia pe deplin de principiul „mai mult pentru mai mult” precum și de susținerea continuă a UE pe plan intern și extern.
PROPUNERI
Republica Moldova trebuie să dețină o strategie de atragere și promovare a investițiilor străine, care trebuie să includă în sine un larg program de îmbunătățire a imaginii țării. Este necesară asigurarea credibilității Republicii Moldova ca stat în care investițiile străine sunt garantate de riscuri și pot fi plasate în activități economice profitabile și durabile, atît pentru investitorii străini, cît și pentru cei autohtoni.
Pentru elaborarea politicii active de promovare și stimulare a investițiilor străine directe în republică, investitorilor străini trebuie să fie garantată o stabilitate politicăși de perfecționat mediul de activitate economică, ceea ce implică continuitatea reformelor economice, finalizarea privatizării, menținerea stabilizării macroeconomice, reforma și stabilizarea sistemului macroeconomic, elaborarea unei politici fiscale adecvate, acordarea de către stat a facilităților fiscale, reducerea unor impozite, scutirea de tarife vamale la bunuri materiale ș.a., modificarea cadrului instituțional și juridic în Republica Moldova etc
Pentru sporirea mai rapidă a volumului investițiilor străine în economia republicii, este necesar de a acorda următoarele stimulente fiscale suplimentare investitorilor strategici, cum ar fi:
pentru asigurarea fluxului de investiții străine și importului tehnologiilor, și a utilajului performant, pentru lansarea activităților de producere și prestare a serviciilor, seste foarte important de a promova în continuare în legislația fiscală a unor facilități fiscale în vederea simplificării importului utilajului și echipamentelor, destinate lansării activităților de producere și prestare a serviciilor, care va consta în acordarea posibilității achitării în rate a TVA și taxelor vamale la import în dependență de termenul de exploatare a mijloacelor fixe. Investitorii, care au alocat în fondurile fixe ale întreprinderilor lor și/sau în dezvoltarea infrastructurii economiei naționale un capital echivalent cu 10 mil. Dolari SUA / sau 10 mil Euro, să fie scutiți de plata impozitului pe profitul obținut pe un termen de 5 ani;
Deși înregistrează un trend ascendent relațiile economice dintre România și Republica Moldova nu se ridică la înălțimea potențialului pe care acestea îl au nici în zona investițiilor directe și nici la nivelul schimburilor comerciale. Prin comparație cu relațiile politice și culturale, relațiile economice avansează timid. Cele două state, prin instituțiile și autoritățile lor cu competențe sau cu rol de reprezentare nu au făcut suficient pentru sprijinirea/facilitarea contactelor între mediile de afaceri.
Investițiile românești în Republica Moldova s-au dezvoltat în ultimii doi ani în comparație cu nivelul înregistrat în timpul guvernării Partidului Comuniștilor. Cu toate acestea, investițiile existente nu țintesc sectorul productiv ci mai degrabă sectorul serviciilor. Pentru a asigura durabilitatea relațiilor comerciale și pentru a ajuta la echilibrarea balanței comerciale a Republicii Moldova, se simte nevoia în investiții în sectorul producției de bunuri.
Starea mediului de afaceri, privatizările programate, parcursul european dovedit de adoptarea aquis-ului european, afinitățile culturale și de limbă, proximitatea geografică, etc. oferă investitorilor români (atât publici cât și privați) suficiente motive pentru a-și orienta atenția către Republica Moldova. Cu toate acestea există o ușoară neîncredere în rândul oamenilor de afaceri români cu privire la integritatea în afaceri și la capacitatea instituțiilor Republicii Moldova de a le proteja interesele.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Politica de Vecinatate a Uniunii Europene. Relatiile U.e. cu Republica Moldova (ID: 107569)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.