. Politica de Sustinere a Spatiului Rural Prin Programul Sapard
CUPRINS
Introducere
Lansarea programului SAPARD marchează o nouă etapă în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Acest program, care completează celelalte două instrumente de finanțare nerambursabilă PHARE și ISPA, intituite de Uniunea Europeană în scopul sprijinirii țărilor candidate în procesul de aderare, vizează prin obiectivul său specific, restructurarea și modernizarea sectorului agricol și dezvoltarea rurală, în concordanță cu standardele europene. Asistența financiară nerambursabilă alocată României în cadrul programului, ân valoare de aproximativ 150 milioane de EURO anual, pe perioada 2000-2006, oferă petențialilor beneficiari posibilitatea de a realiza proiecte de investiții prioritare, în direcția dezvoltării infrastructurilor rurale, îmbunătățirii eficienței piețelor agroalimentare, creării de locuri de muncă alternative odată cu diversificarea activităților din spațiul rural.
Prin primele măsuri cu care debutează programul se urmărește cu precădere sprijinirea unei dezvoltări durabile a unui sector agroalimentar competitiv prin modernizarea și îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole, precum și creșterea standardului de viață în spațiul rural prin îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii.
Pregătirile lansării programului SAPARD în România, au inclus atât elaborarea de către țara noastră a unui Plan Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cât și crearea întregului cadru administrativ și financiar necesar pentru derularea programului. Odată cu programul SAPARD, Comisia Europeană acordă țărilor candidate, pentru întâia oară, întraga răspundere privind derularea unui program de asistență de preaderare.
Aceasta va fi o importantă oportunitate pentru țările candidate de a demonstra că au capacitatea administrativă de care au nevoie pentru a derula cu succes programul. Există mai multe motive pentru care lansarea programului SAPARD este importantă atât pentru România cât și pentru Comisia Europeană.
În primul rând, chiar dacă nu reprezintă el singur soluția tuturor problemelor din agricultura românească, programul SAPARD va aduce un sprijin semnificativ eforturilor României de pregătire a mediului său rural și agricol pentru aderarea sa la Uniunea Europeană.
În al doilea rând, se speră ca derularea acestui program să se dovedească și un exercițiu util de cooperare între autoritățile românești și serviciile Comisiei Europene. Acest exercițiu ar urma să pregătească România pentru gestionarea unor finanțări mult mai mari ce vor veni după aderare, prin Fondurile Structurale ale Uniunii Europene.
În al treilea rând, programul SAPARD ar trebui să amintească tuturor că răspunderea pentru agricultura și dezvoltarea rurală în România aparține României chiar și după aderare. Politica Agricolă Comunitară va furniza cadrul viitoarei politici rurale a României, dar nu o poate înlocui.
Capitolul 1
NECESITATEA SUSȚINERII SPAȚIULUI RURAL ROMÂNESC
Stabilitatea economică a unei țări depinde în mare măsură de modul în care guvernul sprijină dezvoltarea regională. Este necesară o politică eficientă și coerentă pentru acest sector, care să sprijine regiunile mai puțin dezvoltate și pe cele care se confruntă cu dificultăți structurale, astfel încât să se poată dezvolta activități economice viabile și să crească rata de ocupare a forței de muncă.
Discrepanțele regionale se găsesc în general la nivel de subregiuni, în special între județe, orașe și comune, mai cu seamă în zonele rurale. Județele cu cele mai multe probleme sunt cele afectate de procesul de restructurare industrială. Prin urmare se acordă asistență financiară pentru proiecte locale de investiții cu prioritate în aceste zone, care conduc la crearea de locuri de muncă și dezvoltarea economiei locale. În plus, instituțiile care gestionează schemele de asistență pentru dezvoltarea regională, vor primi sprijin pentru consolidare instituțională.
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană oferă României o asistență financiară semnificativă (în valoare totală de aproximativ 700 mil. EURO anual) prin programele PHARE, ISPA și SAPARD. Pentru a gestiona aceste sume importante, România trebuie să-și întărească capacitatea administrativă în vederea utilizării eficiente a acestor fonduri și asigurării unui impact maxim asupra reducerii discrepanțelor regionale și intraregionale.
Diferite politici agricole adoptate până în prezent privesc spațiul rural ca pe un element de importanță majoră, având în vedere structurile ce-l compun și cadrul ce depinde mai mult sau mai puțin de acesta.
1.1 Definirea spațiului rural
Noțiunea de spațiu rural are în vedere o zonă interioară sau de coastă, cu sate și orașe mici în care se practică cu deosebire activități dintre cele mai importante pentru supraviețuirea, evoluția și culturalizarea locuitorilor acestui spațiu, printre care putem aminti: agricultura, acvacultura, silvicultura și piscicultura.
Marea parte a terenului în acest spațiu, presupune aceste activități în strânsă legătură cu activitățile economice și culturale, amenajarea de zone cu scop recreativ și rezervații naturale.
1.2 Funcțiile spațiului rural
Fiecare zonă rurală trebuie să îndeplinească în același timp trei funcții majore: economică, ecologică și social-culturală.
Funcția economică se stabileste în sensul:
Garantării unui sistem de producție agricolă;
Satisfacerii nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii;
Asigurării unor condiții de bază pentru recreere și turism;
Conservării resurselor energetice;
Producerii materiilor prime reînnoibile pentru industrie și producerea energiei;
Funcția ecologică acționează în următoarele direcții:
Conservarea resurselor naturale ale vieții – solul, apa, aerul – utilizându-le într-o manieră judicioasă și durabilă;
Protejarea biotopurilor și spațiilor verzi de care dispune și care joacă un rol esențial în calitatea mediului înconjurător;
Întreținerea și protejarea spațiului natural;
Conservarea și protejarea biodiversității și în special biodiversitatea genetică, diversitatea speciilor și cea a peisajelor naturale;
Asigurarea protecției animalelor sălbatice, prin instrumentele juridice necesare și în condiții ecologice corespunzătoare. 1)
Funcția socio-culturală urmărește dezvoltarea relațiilor între populația urbană și cea rurală, prin folosirea tehnicilor moderne de informare, cu condiții echivalente pentru beneficiari și consumatori, atât din zonele rurale cât și urbane.
1.3 Starea actuală a satului românesc
Aducem în sfera analizei noastre privind starea agriculturii, cea mai complexă și dificilă problemă cu care se confruntă România la acest început de mileniu, de a cărei soluționare depind în măsură hotărâtoare și soluțiile viabile pentru întreaga agricultură.
Este vorba despre starea satului românesc, adică a civilizației sale economice, sociale, culturale ș.a.
Patru informații ne fac să luăm contact brusc cu realitatea dură a satului românesc:
Un recent studiu plasează 13 sate din România pe lista celor mai sărace sate din Europa;
85% din proprietarii de pământ de la sate nu dispun de mijloace tehnice și financiare pentru lucrarea pământului;
50% din populația satelor românești o constituie populația în vârstă de peste 60 de ani;
Față de 9500 formațiuni artistice existente la sate înainte de 1989, în prezent mai supraviețuiesc cca. 1000 de formațiuni.
Sunt date care certifică involuții alarmante în sfera civilizației satului românesc. Cândva sursă de vitalitate pentru economia și cultura României, astăzi satul românesc a atins stadiul periculos al unei degradări sistematice, lansată în anii colectivizării forțate și agravată în ultimii 13 ani.
Astăzi, în România există 12863 de sate, grupate administrativ în 2686 de comune, în care trăiește cca. 45% din populația României.
Care este standardul civilizației actuale a satului românesc? Fără pretenția unei abordări exhaustive ne vom referi la câteva elemente care se pot constitui într-un tablou sugestiv, mai ales prin prisma fenomenelor îngrijorătoare care se petrec în ultimii ani:
Îmbătrânirea populației din zona rurală indică, poate, cel mai puternic semnal privind depopularea și distrugerea satelor pe arii întinse. Există la ora actuală peste 3000 de sate supuse fenomenului depopulării, în timp ce ponderea populației în vârstă de peste 60 de ani este de 70%. Semnificativ este și faptul că, în peste 400 de sate nu există școli, din cauza lipsei de copii sau a numărului lor extrem de redus. În 1997 populația rurală a scăzut cu 209000 față de anul 1992.
Polul celor mai acute forme de sărăcie se află la sate. 75% din gospodăriile rurale practică o agricultură de subzistență, formă tipică a economiei naturale din secolul trecut. Aceste familii produc aproape în exclusivitate pentru satisfacerea nevoilor proprii de alimente sau furaje pentru animale și doar o infimă parte din produsele obținute sunt destinate pieței. Pensionarii fostelor cooperative agricole – în număr de 1679200 persoane – concentrează în existența lor cea mai dramatică situație. Lipsiți de puterea de a mai lucra pământul și loviți de boli, ei nu beneficiază decât de o pensie infimă de 700000 – 900000 lei.
Gospodăria rurală traversează cea mai gravă criză de resurse financiare și materiale. Așa cum arătam înainte, 85% din proprietarii de pământ nu dispun de mijloace proprii pentru lucrarea pământului. Fărâmițarea proprietății în peste 35000 de parcele aruncă România cu un secol în urmă, făcând practic imposibilă pe o lungă perioadă organizarea terenurilor agricole pentru a face față, prin randamentele realizate, concurenței pe piața internă și pe cea europeană. 20% din gospodării recurg an de an la mijloace rudimentare – tracțiune animală, forță manuală ș.a. – de lucrare a pământului. Inexistența piețelor de produse agricole face ca cea mai mare parte a recoltelor de grâu și porumb să rămână an de an în cămările gospodăriilor sătești, făcând dificilă sau imposibilă reluarea ciclului de producție, din lipsă de resurse financiare.
Grave discrepanțe între standardul de viață rural și urban prin prisma condițiilor de locuit. Este un fapt pozitiv, avântul pe care l-a înregistrat construcția de locuințe la sate. Statistica indică o medie anuală de 15000 – 17000 noi locuințe construite la sate, nivel în medie dublu față de numărul locuințelor construite în mediul urban. Rămâne însă o problemă de fond la sate si anume confortul locuințelor. Or, în această privință discrepanța dintre oraș și sat este descurajantă. Iată o comparație edificatoare:
Tabelul 1.1
Confortul de locuit in mediul urban și mediul rural în anul 1996 în procente
Sursa: STAREA AGRICULTURII ROMÂNIEI, București, octombrie1998
Se află în totală ignorare, și dimensiunea organizatorică și instituțională a satului românesc. Comunitățile rurale din România trebuie să aspire la rigori de organizare modernă atât a tradiționalei vetre a satului, prin programe edilitare adecvate fiecărei localități sau zone, cât și a instituțiilor rurale – primării, școli, dispensare, camere agricole, lăcașe de cultură și a rețelelor de servicii – tehnice, comerciale, bancare, gospodărești și altele. La ora actuală constatăm că doar cu extrem de mici excepții – de ordinul a 300 – 500 de localități rurale, asemenea rigori pot fi parțial onorate. Pentru cele mai obișnuite trebuințe – serviciu stomatologic, repararea aparatelor electrocasnice, depuneri la bancă a brumei de economii, croitoria si altele – locuitorii satelor trebuie sa parcurgă zeci de km până la orașul din apropiere. Sub aspectul structurii organizatorice si instituționale, satul românesc se află în fața unui haos total, fiind în continuare lipsit de o concepție clară în această privință.
Prăbușirea cea mai gravă în structura civilizației satului românesc s-a produs în domeniul cultural – educativ. Preotul și învățătorul s-au impus autoritar în perioada interbelică drept figuri luminate ale satului românesc, capabile să dezvolte o adevlui românesc, capabile să dezvolte o adevărată civilizație culturală și educativă . Nu întâmplător, decenii în șir liceele și facultățile erau alimentate în măsură covărșitoare cu studenți proveniți de la sate. Această tradiție a fost practic spulberată, în prezent ponderea studenților care provin de la sate este de maxim 10%.
Rând pe rând școala, biserica s-au resemnat în neputință, iar întregul mediu cultural al educației constituit în jurul lor – formațiuni folclorice, coruri, centre de promovare a meșteșugurilor tradiționale ș.a. – s-a stins, în prezent pâlpâind doar din loc în loc.
Civilizația satului românesc se află în impas. Dezorganizarea din agricultură, dezinteresul factorilor puterii față de lumea și problemele satului, pauperizarea gospodăriilor țărănești, ca și lipsa unei strategii corecte de dezvoltare a comunităților rurale românești fac necesare opțiuni politice și economice clare și imediate.
În conturarea elementelor structurale a strategiei de dezvoltare rurală în România nu putem să facem abstracție de concepția Federației Mondiale pentru Alimetație și Agricultură (FAO) privind necesitatea ca politica agrară și de dezvoltare rurală a fiecărei țări să fie acordată cu factorii vii ai satului, având pe prim plan creșterea demografică și protecția mediului înconjurător. Iată și principiile de bază recomandate ca fiind prioritare:
Lumea rurală este parte componentă a societății globale; evoluția ei este influențată determinant de factorii externi și numai în mică măsură de dominanțele locale.
Caracteristicile fundamentale ale economiei de piață produc schimbări negative, sărăcind diversitatea ecologică și determinând ruperea echilibrului natural existent la un moment dat și modificând natura și intensitatea activităților umane în mediul rural.
Spațiul rural este dominat agricol și silvic. El este locul unde se execută diferite proiecte ale comunităților locale, sau pot fi complementare sau conflictuale. Este motivul pentru care aici nu poate fi admisă lipsa previzională.
Decizia pe termen lung trebuie să constituie parte componentă a politicilor de dezvoltare și diversificare a activităților la nivel regional.
Întrepătrunderea activităților economice la scară regională constituie factorul de echilibru și de stabilitate pe termen lung în spațiul rural. Ca o consecință, promovarea activităților complementare celor agricole și silvice constituie o componentă strategică de luat în considerare.
Opțiunile de politică regională sau rurală implică programe de dezvoltare echilibrate, proiectate și finanțate strict pentru spațiul rural. Pentru acestea sunt necesare mijloace active de analiză, cunoaștere și intervenție.
Dezvoltarea rurală echilibrată presupune abordări intrinseci obligatorii privind domeniile economice, ecologice, culturale și sociale;
Spațiul rural românesc (îndeosebi litoralul) constituie un patrimoniu peisagistic de viață și de muncă valoros, rodul unei istorii de seamă și a cărui salvgardare reprezintă o vie preocupare pentru societate;
Spațiul rural exercită funcțiile sale de aprovizionare, de recreere și de echilibru din ce în ce mai dorite și mai utile pentru societate;
Amenințările externe fac indispensabile susținerea acestui spațiu și crearea lui sub aspectul unui cadru ecologic;
Dezvoltarea durabilă are la bază încurajarea inițiativelor locale aparținând spațiului rural, drept urmare susținerea acestor zone este indispensabilă, dat fiind faptul că toate programele de dezvoltare ar trebui pornite de la date și evenimente naturale regionale.
Nu putem face abstracție de aceste principii de dezvoltare rurală omologată la nivelul forurilor mondiale specializate, decât cu riscul de a fi împinși la marginea evoluțiilor globale. Este și motivul pentru care considerăm că și în România trebuie lăsat un concept politic articulat privind dezvoltarea rurală, astfel încât componentele fundamentale – economic, social, ecologic și cultural – să fie evaluate atent pentru a putea reface și relansa ceea ce cândva a constituit o mândrie – civilizația satului românesc.
1.4 Necesitatea susținerii spațiului rural
În România sunt absolut necesare elaborarea unor studii care să cuprindă absolut toate zonele rurale, să fie întreprinse niște acțiuni temeinice de cunoaștere și evaluare a resurselor umane cu tot ce implică ele, fără a fi evaluate evident, cele materiale, pentru a putea implementa programele de dezvoltare rurală. Este necesară, de asemenea, crearea unor structuri, instituții, organizații ce să facă legătura între nivelul puterii centrale și cea de la nivel local, structuri ce să permită implementarea valorilor moderne în lumea rurală românească. Nu se poate vorbi de eficiență, agricultură competitivă, economie de piață, spirit de inițiativă, atâta timp cât acestea nu se regăsesc în sistemul valoric al oamenilor, cât încă nu au ajuns să fie valorizate schimbări structurale fără a fi însoțite de schimbări comportamentale, valorice. Aceste transformări la nivel individual se pot produce în timp, printr-o alocare adecvată a resurselor și printr-o reformă reală a instituțiilor care să asigure o dezvoltare umană durabilă.
În condițiile în care oamenii au un nivel de instrucție redus, o slabă orientare valorică către economia de piață, mentalitatea vechiului regim totalitar fiind încă destul de puternică, când înzestrarea materială a gospodăriilor este precară, reiese rolul important, vital i-am zice, al unor strategii, programe de dezvoltare, care să inducă și schimbări valorice potrivite noului cadru socio-economic al țării noastre.
Așa cum sublinia și Dimitrie Gusti, cunoașterea valorilor spirituale și morale joacă un rol deosebit în dezvoltarea socio-economică a satului, în afirmarea capacităților sale creatoare. “Această problemă a culturii este și o chestiune de rentabilitate. Lipsa valorilor spirituale și morale în viața unui popor ne duce la constatări triste: micșorarea capacității producției economice, întunecarea înțelegerii politice, otrăvirea vieții sociale, frânarea creației de valori originale și alterarea sufletului țăranului român”1)
Cerințele la nivelul politicii regionale și locale considerate totodată și necesități sunt următoarele:
Spațiul rural trebuie să fie dotat cu infrastructură și mijloace de aprovizionare conforme cu nevoile actuale și condițiile prioritare ale unei bune funcționări social-economice. Acest lucru se referă nu numai la sectoarele de aprovizionare și de alimentație, cât mai ales la rețeaua rutieră, transporturile publice, telecomunicații, echipamentele, dotările și serviciile de tot felul.
Capitalul uman rămâne, în societatea rurală, ca peste tot, bunul cel mai prețios. Progresul și menținerea sa constituie o prioritate absolută. Accesul la educație este prin el însuși, în multe cazuri, primul pas pe drumul emigrării, de unde rezultă necesitatea de a aduce învățământul la oameni și nu invers. Trebuie să se favorizeze descentralizarea posibilităților de educație primară și continuă, ca și adaptarea ei la formele moderne de activitate; școlilor și serviciilor din mediul rural trebuie să li se ofere aceleași șanse de pregătire ca și pentru cei din zonele urbanizate.
Populația rurală are de asemenea nevoie de venituri suficiente pentru a trăi. Aceasta necesită locuri de muncă variate și atrăgătoare, inclusiv în afara agriculturii. Ele trebuie să fie adaptate particularităților județelor și comunelor. În această privință este necesar:
să dea prioritate activităților și inițiativelor care au în vedere o dezvoltare originală, mai ales dacă ele beneficiază de sprijinul și de finanțarea populației rurale;
să se încurajeze diversificarea și adoptarea structurilor de producție, mai ales în regiunile cu predominanță excesivă a unui sector sau a unei ramuri economice amenințate de criză;
să favorizeze combinații de activități care coexistă și să colaboreze în același timp armonios în cadrul spațiului rural;
să favorizeze producerea de bunuri și servicii care să exploateze nu numai capacitățile intelectuale și artizanale proprii ale populației rurale, dar și resursele greșit utilizate până în prezent (lemn, apă, piatră, nisip, producerea de energii neconvenționale);
să faciliteze apariția unor întreprinderi mici și mijlocii noi, care să creeze valori prin transferul de tehnologie, facilități fiscale, activități de consultanță și de finanțare, etc.;
Spațiul rural trebuie să devină mai atrăgător pentru cei răspunzători cu activitățile economice, conform exigențelor social-economice și ecologice. Trebuie de asemenea să se țină cont în proiectele de dezvoltare economică rurală, în mod deosebit de valențele interne exploatabile pe termen lung. Este necesar să fie promovate telecomunicațiile moderne, ca substitut al mobilității, acestea fiind factorul care mărește atracția economică și socială generală.
Organizarea petrecerii timpului liber oferă spațiului rural numeroase șanse de perspectivă și câștig, în special în industria turismului. În această privință trebuie să se evite subestimarea problemelor colaterale. Apariția brutală a unei oferte de posibilități de petrecere a timpului liber cu caracter citadin poate amenința identitatea culturală a societății rurale. Formele “dure” ale industriei de petrecere a timpului liber și de turism pot pune în pericol integritatea ecologică în anumite zone rurale. În acest sens este necesar să se evolueze spre o conservare voluntară a civilizației rurale, pe baza integrității bunului comun, pe de o parte, și să se încurajeze cu fermitate și hotărâre forme ecologice de petrecere a timpului liber și de turism, adaptate fragilității resurselor naturale confruntate cu poluarea.
Este obligatoriu să se vegheze asupra naturii și peisajului în care scop este indispensabil:
să se asigure o exploatare rațională și durabilă a resurselor naturale și să se conserve spațiile de viață ale acestora;
să se protejeze peisajele de interes primordial;
să se conserve frumusețea și specificitatea spațiului rural, renovând sate și construcții și eliminând pe cât posibil, degradările suferite de natură și de peisaje;
să se păstreze și să se exploateze în mod rațional pădurile, începând cu cele care asigură protecția;
să se vegheze ca zonele urbanizate să nu-și rezolve problemele de mediu pe seama spațiului rural; populațiile rurale și urbane trebuie să-și asume fiecare responsabilitatea deșeurilor și resurselor lor nocive.
Pe plan politic și administrativ, colectivității rurale trebuie să i se garanteze un înalt nivel de originalitate și independență, adică – printre altele – menținerea dacă nu chiar crearea, la nevoie a unor unități administrativ viabile, dar de dimensiune umană, unde să nu se uite respectarea generalizată a principiului de subsidiaritate. Este singura modalitate de a crește marja de acțiune a populației rurale și de a ameliora deschiderea fiecăruia spre o atitudine dinamică.
Baza financiară a comunelor și satelor din spațiul rural trebuie să fie consolidată și extinsă. Reglementările actuale sunt în multe situații depășite și nu țin cont de cerințele reale și de specificul local.
Parteneriatul între zonele rurale și cele urbane trebuie să fie accentuat, în vederea cultivării și dezvoltării durabile a relațiilor de complementaritate între orașe și sate, ca o garanție a supraviețuirii.1)
Țara noastră are toate motivele pentru a aborda cu grijă și răspundere problematica spațiului rural. Moștenim printr-o binefacere divină, unul dintre cele mai bogate, mai diversificate și în mare parte, cel mai puțin alterat spațiu rural european. Multe națiuni europene nu au nici pe departe asemenea zestre naturală exprimată printr-o mare bogăție de peisaje unicat, începând cu cele montane, colinare, zonele împădurite, apele curgătoare încă vii, inclusiv o mirifică Deltă a Dunării, o câmpie dintre cele mai mănoase ale lumii, în rezumat un relief neîntrecut, începând de la litoralul Mării Negre și până la crestele munților Carpați. Aceasta a fost de fapt nu numai leagănul istoric al poporului român, ci și mai ales condițiile supraviețuirii milenare în această parte a lumii. Aici s-au adunat anii de glorie, ca și cei de bejenie, virtuțile și defectele, jertfele și speranțele de totdeauna ale poporului român. Iată de ce spațiul rural românesc trebuie păstrat și purtat în generații ca un adevărat templu al perenității națiunii române.1)
Capitolul 2
IMPORTANȚA PROGRAMULUI SAPARD ÎN ACȚIUNEA DE SPRIJINIRE ȘI INTEGRARE A ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Privitor la situația actuală a agriculturii în România, cea mai elocventă este afirmația conform căreia: “Agricultura României va fi cea mai mare problemă în cadrul procesului de integrare în Uniunea Europeană.”
Afirmația este în acelasi timp foarte valoroasă și pentru că ea contrazice pe unii oficiali conform cărora agricultura este în plină dezvoltare și evoluție spre UE. Studiile prezentate de expeți ai Uniunii Europene și ai institutelor de specialitate de la Leipzig, ca și de la Berlin (10-12 ianuarie 2002 – forumul agricol est-vest) au condus la următoarele concluzii, multe dintre ele asemănătoare cu cele elaborate de experții români, și anume:
Agricultura României este puternic decapitalizată. Ea este de peste 15 ori mai putin capitalizată decât agricultura UE. Se poate afirma că lipsește aproape în întregime capitalul de lucru și este în epuizare capitalul tehnologic. Cu eforturi deosebite această situație ar putea fi îmbunătățită în minim 10 ani, dacă agriculturii i se asigură aceeași atenție care s-a acordat intrării în NATO.
Foarfecele prețurilor a dezavantajat net agricultura. Până în 2000, creșterea prețurilor la produsele agricole a fost de cca 500% și de 1200% pentru produsele industriale, cotribuind în felul acesta la scurgerea completă a capitalului agricol către industrie și uneori către buget crescând peste limitele admise gradul de îndatorare al agricultorilor către finanțele statului, către CAS și creditorii comerciali.
Agricultura României, ca și a altor țări candidate, a fost criticată pentru lipsa de management și organizare a agriculturii primare (cultura plantelor), secundare (zootehnie) și a industriei alimentare. Peste 75% din agricultura primară este de subzistență, creatoare de entropie pozitivă, haos și degradare a resurselor naturale. Zootehnia românească și-a redus cu peste 50% efectivele, în condițiile în care procesul continuă, iar industria alimentară produce mult sub standardele de calitate europene. Raportul de producție în agricultura primară românească față de cea din UE este de 1 la 2,5-3, iar pentru zootehnie de 1 la 3-4. Eforturile financiare de refacere managerială a structurilor agricole și alimentare sunt enorme și nu sunt previzibile în următorii 10 ani. Uniunea Europeană insistă pe “ecologizarea și comercializarea agriculturii” (element principal PAC), pe durabilitatea ecosistemelor agricole și naturale. Într-un articol publicat în “Economistul”, intitulat foarte sugestiv: “Agricultura cu spatele la zid”, se afirma elocvent:
Că prima problemă a agriculturii este blocajul financiar, la a cărui supradimensionare și-au adus contribuția inclusiv instituțiile statului; programul de dezvoltare a agriculturii a dus la blocaje atât agricultorii cât și producătorii de utilaje;
Că a doua mare problemă este creditarea agriculturii la nivel cu dobânzile europene, și nu dobânzi românești, iar cei mai sănătoși bani vin din credite, luate pe ipotecarea pământului sau pe garanții ale organismelor profesionale sau ale statului (fonduri de garantare);
Că a treia mare problemă în absența unor subvenții pe produs plătite la timp este protecția agricultorului român, în fața produselor concurente din UE și Europa Centrală foarte puternic subvenționate (cu peste 40%).
Politicile agrare românești sunt confruntate cu un conflict generat de al doilea principiu PAC, și anume reducerea subvențiilor. Multe țări din UE refuză reducerea subvențiilor sub presiunea sindicatelor agricultorilor. Simțind în ceafă suflul rece al competiției, agricultorii UE cer măsuri de protecție fată de importurile de cereale din Europa de Est. Acest lucru a fost recent făcut de către Comisia Organizațiilor din Sectorul Agricol din UE (COPA/COGECA). Comunicatul acestor organizații sună foarte alarmant: “Aplicarea imediată a unor măsuri din partea Comisiei Europene, cu scopul de a limita aceste importuri constituie o urgență de gradul 0”. Prinse între solicitările occidentale de a reduce taxele de import la produsele agricole și alimentare și între cele ale PAC de a reduce subvențiile și între cele ale organizațiilor agricole ale UE de a ridica taxele vamale, autoritățile române sunt complet derutate. De fapt, mărimea taxei la unele cereale furajere precum orz, ovăz și sorg a crescut din 18.04.2002 cu 23,38 euro/tonă. Trei atuuri ale UE și alte organisme vin împotriva politicilor agrare românești în timp ce autoritatea românească nu are încă o politică de contracarare. Fenomenul este semnalat dur și dureros, dar soluțiile lipsesc, programul SAPARD fiind insuficient pentru relansarea reală a unor politici agrare de dezvoltare durabilă a agriculturii românești. Firește că orice țară are destinul ei, are conducătorii ei, are politicile ei. Noi parcă nu mai avem nimic al nostru.”
Programul SAPARD este principalul instrument prin care Uniunea Europeană sprijină procesul de preaderare a României la structurile europene, în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale. Prin primele măsuri cu care debutează programul se urmărește cu precădere sprijinirea unei dezvoltări durabile a unui sector agroalimentar competitiv prin modernizarea și îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole, precum și creșterea standardului de viață în spațiul rural prin îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii.
2.1 Programul SAPARD – prezentare generală
Întărirea ajutorului de preadeziune în favoarea agriculturii și dezvoltării rurale se va realiza printr-un instrument specific “Programul Special de Ajutor pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală” (SAPARD). Acest program urmărește modernizarea agriculturii și dezvoltarea rurală în TCEE în perioada 2000-2006 și are un buget anual de cca. 500 milioane EURO.
Bugetul programului SAPARD a fost repartizat între TCEE în funcție de criterii obiective și priorități ce țin de nevoile de ajutor ale fiecărei țări și de capacitatea de absorbție a fondurilor alocate.
Programul SAPARD va fi pus în aplicare sub formă de programe plurianuale, elaborate și executate de țările candidate.
2.1.1 Prevederile programului SAPARD
Aceste prevederi dezvoltate în regulamentul de aplicare, stabilesc un set larg de acțiuni care urmăresc ameliorarea sectorului agricol și agroalimentar.
Acțiunile prevăzute sunt următoarele:
Investiții în exploatații agricole.
Ameliorarea transformării și comercializării produselor agricole și a produselor de pescuit.
Ameliorarea controalelor veterinare și fito-sanitare , a controlului de calitate și protecția consumatorilor.
Metode de producție agricolă vizând protecția mediului și întreținerea spațiului natural.
Crearea de servicii agricole și de gestiune a exploatațiilor.
Crearea grupurilor de producători.
Ameliorarea terenurilor.
Gestiunea resurselor de apă.
Silvicultura și gestiunea forestieră inclusiv investiții în exploatații silvice aparținând proprietarilor privați.
Măsuri de dezvoltare rurală.
Diversificarea activităților economice în vederea creării de activități multiple sau asigurarea unor venituri alternative.
Înființarea serviciilor de înlocuire a personalului din ferme și a șefilor de ferme (manageri).
Renovarea și dezvoltarea satelor, protecția și conservarea patrimoniului rural.
Dezvoltarea și ameliorarea infrastructurilor rurale.
Ameliorarea formării profesionale a agricultorilor.
Întocmirea și actualizarea registrelor funciare.
Asistența tehnică pentru măsurile precizate mai sus, inclusiv studii de asistență pentru elaborarea și monitorizarea programului, informării și campaniei publicitare.1)
2.1.2 Cuprinsul programului PNADR
În cadrul Ministerului Agriculturii din fiecare țară s-a creat o unitate (Agenție) SAPARD, care, în colaborare cu alte ministere implicate, a elaborat Planul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală pe o durată de maxim șapte ani. Programul cuprinde:
Starea actuală a agriculturii și zonelor rurale, rezultatele acțiunilor anterioare, resursele financiare alocate și evaluările rezultatelor.
Descrierea strategiei propuse, a obiectivelor și priorităților stabilite.
Analiza impactului previzibil în domeniile: economic, social și al mediului, inclusiv asupra pieței muncii.
Programul financiar general care cuprinde resursele naționale, comunitare și, după caz, resursele private pentru fiecare prioritate.
Autoritățile și organismele competente desemnate să răspundă de program.
Definirea beneficiarilor finali, organizații publice sau private.
Descrierea măsurilor pentru implementarea planului și a schemelor de sprijin financiar, inclusiv informațiile necesare pentru aplicarea regulilor competiției.
Pentru evaluarea corectitudinii și eficienței implementării programului SAPARD, Comisia Europeană are dreptul să controleze dacă fondurile sunt cheltuite de statul candidat conform prevederilor “Memorandumului financiar”. În cazul în care se constată nereguli în procedurile financiare sau plăți nelegale, statul candidat va fi obligat să ramburseze Comisiei Europene suma respectivă.
România a predat “Planul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală” la Bruxelles în decembrie 1999 și acesta a fost acceptat. Actualizarea acestui plan se va realiza permanent, pe măsura reactualizării “Strategiei naționale pe termen mediu” și a definitivării reglementărilor Comisiei Europene privind fondul de preaderare și a reformelor instituționale.1)
2.2 Programul SAPARD – măsura 1.1
2.2.1 Definiții
Modernizarea cuprinde lucrările de construcții și instalații privind retehnologizarea, reutilarea și refacerea construcțiilor, care se realizează pe amplasamente existente, fără modificarea destinației inițiale .
Investiția nouă cuprinde lucrările de construcții montaj, utilaje, instalații, care se realizează pe amplasamente noi, sau pentru construcții existente cărora li se schimbă destinația.
Prelucrarea primară se referă la procesarea materiei prime de origine vegetală sau animală, ce are drept rezultat produse pentru comercializare și subproduse ce pot fi valorificate direct sau superior, prin reprocesare.
2.2.2 Cadrul general
În cadrul acestui program, este prevăzută acordarea asistenței financiare nerambursabile pentru susținerea îmbunătățirii prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole (măsura 1.1 din PNADR).
Măsurile din programul SAPARD au ca scop principal facilitarea implementării Acquis-ului Comunitar, remedierea unor deficiențe ce caracterizează agricultura în România, înainte de aderarea la Uniunea Europeană.
În mod particular, sprijinul pentru această măsură este destinat să îmbunătățească performanțele producției agro-alimentare din punct de vedere al standardelor de calitate și diversificarea gamei de produse procesate, să elimine anumite disfuncționalități manifestate pe piețele specifice.
Prioritățile sunt îmbunătățirea procesării și marketingului în următoarele sectoare: lapte și produse lactate; carne, produse din carne și ouă; legume, fructe și cartofi; vinificație și pește. În contextul românesc, trebuie luate în considerare suprafețele agricole și producțiile de cereale, semințe oleaginoase și sfeclă de zahăr, precum și deficiențele existente în domeniul procesării primare. În aceste sectoare sunt considerate de o importanță majoră investițiile cu privire la modernizarea capacităților de procesare și de depozitare existente.
2.2.3 Alocări financiare prin programul SAPARD
Sumele indicative pentru măsura 1.1, pentru anul de alocare 2000, sunt repartizate pe submăsuri conform tabelului următor:
Tabelul 2.1
Sume indicative pe submăsuri
Sursa:GHID INFORMATIV PRIVIND PROGRAMUL SAPARD, București, august 2002, editat Agenția SAPARD
Valoarea totală eligibilă a proiectelor
Pentru a putea fi finanțat, un proiect depus în cadrul măsurii 1.1 trebuie să se încadreze între următoarele limite:
Valoarea minimă eligibilă a proiectului: 30000 EURO
Valoarea maximă eligibilă a proiectului: 2000000 EURO
Valoarea eligibilă a proiectului reprezintă suma cheltuielilor eligibile prevăzute în proiect.
Un ajutor financiar nerambursabil nu poate depăși 50% sau 30% din valoarea totală eligibilă a proiectului, care se compune din:
Pentru sectoarele: lapte și produse lactate, carne, produse din carne și ouă, legume, fructe și cartofi, vinificație, pește:
Minim 50% contribuție privată;
Maxim 50% contribuție publică, din care:
75% contribuția Comunității,
25% cofinanțare natională;
Pentru sectoarele: cereale, semițe oleaginoase și zahăr:
Minim 70% contribuție privată;
Maxim 30% contribuție publică, din care:
75% contribuția Comunității,
25% cofinanțare națională.
Sunt considerate eligibile doar cheltuielile efectuate după semnarea contractului de finanțare, dar nu înaintea Deciziei Comisiei Europene de conferire a managementului fondurilor, (cu excepția cheltuielilor legate de studiile de fezabilitate și studiile conexe, cheltuieli care pot fi efectuate și înainte de semnarea contractului. Aceste cheltuieli nu trebuie să depășească limita procentajului aprobat în măsură (max. 12% din valoarea totală eligibilă a proiectului).
2.2.4 Cheltuieli eligibile specifice privind măsura 1.1
2.2.4.1 Cheltuieli specifice conform cu PNADR:
Lapte și produse lactate
Investiții noi pentru clădiri, instalații, mașini și echipamente și modernizarea și retehnologizarea unităților existente, pentru înființarea de centre de colectare, recepționare, răcire și stocare a laptelui ca materie primă, precum și achiziționarea pentru întreprindere de mijloace de transport noi, specializate, autoizoterme, autofrigorifice, vehicule pentru produse în stare lichidă sau în stare de pulbere, identificate în baza studiului de fezabilitate.
Investiții în prelucrarea, depozitarea și marketingul laptelui și produselor lactate precum și modernizarea și retehnologizarea capacităților existente.
Investiții pentru tratarea, reciclarea și eliminarea produșilor reziduali și deșeurilor nocive.
Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate în procesul de prelucrare a laptelui (zer, zară) în cadrul unităților de procesare și marketing.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control al lanțului de recepție, colectare, prelucrare și marketing a produselor sub aspect cantitativ și calitativ.
Investiții pentru îmbunătățirea controlului intern al calității materiei prime, semifabricatelor, produselor și subproduselor obținute în cadrul unităților de procesare și marketing (construirea și modernizarea spațiilor pentru laboratoare de analize și achiziționarea echipamentului de laborator).
Carne, produse din carne și ouă
Investiții noi pentru construcții noi și modernizarea și retehnologizarea unităților existente pentru abatorizarea și procesarea cărnii de taurine, suine, ovine, caprine și păsări, inclusiv clădiri, mașini, instalații și echipamente, referitoare la abatorizare, procesare, ambalare, depozitare și marketing a cărnii și produselor din carne și a ouălor, precum și achiziționarea de mijloace noi de transport intern, și de mijloace noi de transport specializate (autoizoterme, autofrigorifice și transport al animalelor) necesare în baza identificării lor în studiul de fezabilitate.
Investiții pentru tratarea, reciclarea și eliminarea produșilor reziduali și deșeurilor nocive.
Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate în procesul de abatorizare și procesare a cărnii (organe, slănină, sânge, țesuturi conjunctive etc.) în cadrul unităților de procesare și marketing.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control a lanțului de recepție, abatorizare, prelucrare, depozitare și marketing a produselor sub aspect cantitativ și calitativ.
Investiții pentru îmbunătățirea controlului intern al calității materiei prime, semifabricatelor, produselor și subproduselor obținute în cadrul unităților de procesare și marketing (construirea și modernizarea spațiilor pentru laboratoare de analize și achiziționarea echipamentului de laborator).
Legume, fructe și cartofi
Investiții noi pentru clădiri, mașini și echipamente, și/sau modernizarea unităților existente pentru depozitare, sortare, condiționare, refrigerare, congelare, procesare, ambalare și marketing.
Investiții pentru îmbunătățirea calității și igienei produselor.
Investiții pentru protecția mediului (stații pentru epurarea apelor reziduale).
Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate în urma procesării fructelor, legumelor și cartofilor din cadrul unităților de procesare și marketing.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control al lanțului de recepție, depozitare, prelucrare și marketing a produselor sub aspect cantitativ și calitativ.
Investiții pentru îmbunățirea controlului intern al calității materiei prime, semifabricatelor, produselor și subproduselor obținute în cadrul unităților de procesare și marketing (construirea și modernizarea spațiilor pentru laboratoare de analize și achiziționarea echipamentului de laborator).
Vin
Investiții noi și/sau modernizarea și retehnologizarea clădirilor, mașinilor și echipamentelor de vinificație inclusiv recepția, depozitarea, procesarea, imbutelierea și marketingul vinului.
Investiții pentru îmbunătățirea calității și igienei produselor.
Investiții pentru tratarea, reciclarea și eliminarea produșilor reziduali și a deșeurilor nocive.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control a lanțului de recepție, depozitare, prelucrare și marketing sub aspect cantitativ și calitativ.
Investiții pentru îmbunătățirea controlului intern al calității materiei prime, semifabricatelor, produselor și subproduselor obținute în cadrul unităților de procesare și marketing (construirea și modernizarea spațiilor pentru laboratoare de analize, achiziționarea echipamentului de laborator).
Investiții pentru implementarea sistemului de management al calității conform cu cerințele ISO 9000.
Pește și produse piscicole
Investiții noi, și/sau modernizarea și retehnologizarea capacităților existente referitoare la clădiri, mașini și echipamente pentru depozitarea (inclusiv depozite frigorifice en-gross), procesarea, ambalarea și marketingul peștelui și produselor piscicole (inclusiv echipamente pentru refrigerarea, congelarea și producerea de gheață).
Investiții pentru îmbunătățirea igienei și calității conform standardelor UE.
Achiziționarea de mijloace noi, specializate de transport, necesare ca rezultat al identificarii lor în studiul de fezabilitate (autofrigorifice).
Investiții pentru tratarea, reciclarea și eliminarea produșilor reziduali și deșeurilor nocive.
Investiții pentru creșterea valorii adaugate a subproduselor rezultate în procesul de prelucrare a peștelui și produselor piscicole (oase, capete, solzi) în cadrul unităților de procesare și marketing.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control al lanțului de recepție, prelucrare și marketing a produselor sub aspect cantitativ și calitativ.
Îmbunătățirea controlului intern al calității materiei prime.
Cereale
Contrucția în cadrul unităților de procesare și marketing și/ sau modernizarea clădirilor, mașinilor și echipamentelor și retehnologizarea celor existente pentru depozitarea și procesarea primară a cerealelor (uscare, calibrare, curățire, condiționare, măcinare).
Investiții pentru echipamente de protecția mediului (emisii de praf organic și mineral, impurități minerale și organice).
Investiții pentru creșterea valorii adaugate a subproduselor rezultate în procesul de depozitare și prelucrare (tărâțe, germeni, deșeuri organice) în cadrul unităților de prelucrare și marketing.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control a lanțului de recepție, depozitare, prelucrare și marketing a produselor sub aspect cantitativ și calitativ.
Investiții pentru îmbunătățirea controlului intern al materiei prime, semifabricatelor, produselor și subproduselor obținute în cadrul unităților de procesare și marketing.
Semințe oleaginoase
Construcția (în cadrul unităților de procesare și marketing) și/sau modernizarea clădirilor și echipamentului capacităților existente cu noi tehnologii pentru depozitarea și procesarea semințelor oleaginoase (uscare, calibrare, curățire, condiționare, conservare prin frig, extracție, rafinare), inclusiv semințe de floarea soarelui.
Investiții pentru tratarea, reciclarea și eliminarea produșilor reziduali și deșeurilor nocive.
Investiții pentru creșterea valorii adaugate a subproduselor rezultate în procesul de depozitare și prelucrare (șroturi, oleoproteaginoase) în cadrul unităților de prelucrare și marketing.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control al lanțului de recepție, depozitare, prelucrare și marketing a produselor sub aspect cantitativ și calitativ.
Investiții pentru îmbunătățirea controlului intern al calității materiei prime, produselor și subproduselor obținute în cadrul unităților de procesare și marketing (construirea și modernizarea spațiilor pentru laboratoare de analize și achiziționarea echipamentului de laborator).
Zahăr
Construcția și/sau modernizarea clădirilor, achiziționarea și retehnologizarea echipamentelor și instalațiilor pentru depozitarea și procesarea sfeclei de zahăr.
Investiții pentru îmbunătățirea tehnologiilor de depozitare, marcare și ambalare a zahărului.
Investiții pentru îmbunătățirea igienei și calității conform standardelor UE.
Investiții pentru creșterea valorii adaugate a subproduselor rezultate în procesul de prelucrare a sfeclei de zahăr (melasă, borhot) în cadrul unităților de procesare și marketing.
Investiții pentru tratarea, reciclarea și eliminarea produșilor reziduali și deșeurilor nocive.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control al lanțului de recepție, prelucrare și marketing a produselor sub aspect cantitativ și calitativ.
Investiții pentru îmbunătățirea controlului intern al calității materiei prime, semifabricatelor, produselor și subproduselor obținute în cadrul unităților de procesare și marketing (construirea și modernizarea spațiilor pentru laboratoare de analize și achiziționarea echipamentelor de laborator).
2.2.4.2 Cheltuieli eligibile specifice detaliate conform procedurilor:
a) Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate în procesul de prelucrare a laptelui (zer, zară) în cadrul unităților de procesare și marketing:
Achiziționarea de tehnologii și echipamente pentru procesarea zerului în vederea obținerii de:
biomasă furajeră;
lactoză farmaceutică și lactoză pentru consum;
proteine serice;
acid lactic;
produse probiotice pentru consum sau nutrețuri;
zer praf pentru industria alimentară.
Achiziția de tehnologii și echipamente pentru procesarea zarei în vederea obținerii de :
praf de zară pentru industria alimentară;
zară pentru nutrețuri .
b) Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor obținute ca rezultat al procesului de abatorizare și al procesării cărnii (organe, slănină, sânge, țesuturi conjunctive etc.) în cadrul unităților de procesare și marketing:
Achiziția de tehnologii și echipamente pentru valorificarea organelor comestibile, în vederea obținerii de:
produse din carne;
cheaguri (enzime de coagulare);
preparate opoterapeutice (extract biliar, extract tiroidian, etc.);
proteine nucleice pentru furaje, neafectate de BSE, etc.
Achiziția de tehnologii și echipamente pentru utilizarea grăsimii în vederea obținerii de :
untură;
biomasă furajeră.
Achiziția de tehnologii și echipamente pentru utilizarea sângelui în vederea obținerii de :
produse de carne;
plasmă praf sau refrigerată pentru introducerea în produse de carne;
substanțe colorante;
făină proteică, etc.
Achiziția de tehnologii și echipamente pentru utilizarea țesuturilor conjunctive în vederea obținerii de:
materiale alimentare expandabile;
colagen;
colagen proteic;
membrane, etc.
Construcții și instalații noi sau modernizarea celor existente, achiziționarea de utilaje, tehnologii și echipamente pentru transformarea produselor reziduale și alterate din unitățile de abatorizare și procesare a cărnii sau a produselor din carne confiscate și alimente (oase, sânge, măruntaie, copite, piei deteriorate) în furaje de tip PROTAN (PROTAN=produse reziduale organice din țesuturi de origine animală).
c) Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate din procesarea fructelor, vegetalelor, și cartofilor în cadrul unităților de procesare și marketing:
Achiziția de tehnologii și echipamente pentru valorificarea miezului, semințelor, tulpinilor, rădăcinilor, pieliței, în vederea obținerii de:
arome;
composturi.
d) Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate din procesarea peștelui și produselor din pește (oase, capete, solzi) în cadrul unităților de procesare și marketing:
Achiziția de tehnologii și echipamente pentru valorificarea oaselor, capetelor și solzilor în vederea obținerii de:
guanină din solzi de pește;
faină din oase;
hidrolizate proteice alimentare sau furajere.
e) Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate din stocarea și procesarea cerealelor (tărâțe, germeni, deșeuri organice) în cadrul unităților de procesare și marketing:
Achiziția de tehnologii și echipamente care să utilizeze tărâța pentru obținerea de:
tărâță compactată sau extrudată;
tărâță alimentară sau farmaceutică;
fibre alimentare, etc.
Achiziția de tehnologii și echipamente care să utilizeze germeni pentru obținerea de:
germeni alimentari sau farmaceutici;
șroturi proteice;
vitamine;
uleiuri comestibile.
f) Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate din stocarea și procesarea semințelor oleaginoase (șroturi oleoproteaginoase) în cadrul unităților de procesare și marketing:
Achiziționarea de tehnologii și echipamente pentru valorificarea semințelor de floarea soarelui în vederea obținerii de:
furfurol;
semințe compactate, etc.
Achiziționarea de tehnologii și echipamente pentru valorificarea șroturilor proteice în vederea obținerii de:
furaje proteice;
proteine texturate, concentrat de soia și izolat de soia, etc.
Achiziționarea de tehnologii și echipamente pentru folosirea lecitinei în vederea obținerii de:
lecitină pudră alimentară și farmaceutică.
Achiziționarea de tehnologii și echipamente pentru valorificarea distilatelor dezodorizate în vederea obținerii de:
concentrat de vitamina E prin distilare moleculară.
Achiziționarea de tehnologii și echipamente pentru valorificarea uleiurilor tehnice rafinate și a acizilor grași în vederea obținerii de:
combustibil ecologic, etc.
g) Investiții pentru creșterea valorii adăugate a subproduselor rezultate din procesarea sfeclei de zahăr (melasă, borhot) în cadrul unităților de procesare și marketing:
Construcții, instalații, utilaje, echipamente și tehnologii pentru utilizarea melasei în vederea obținerii:
drojdie de panificație și drojdie furajeră;
biomasă furajeră;
acid citric și tartaric;
extracte minerale și proteice.
Contrucții, instalații, utilaje, echipamente și tehnologii pentru folosirea pulpei reziduale în vederea obținerii:
furaje din coji compacte;
furaje din coji fermentate lactic;
biomase proteice.
Investiții pentru îmbunătățirea sistemului de monitorizare și control a lanțului de recepție, depozitare, prelucrare și marketing a produselor sub aspect cantitativ și calitativ:
Achiziționarea de instrumente pentru monitorizarea poluanților chimici și biologici (pesticide, metale grele, microorganisme, etc.) în lapte și produse lactate, carne, legume, fructe și cartofi, struguri și vin, pește, cereale, semințe oleaginoase, sfecla de zahăr;
Achiziția de sisteme de procesare a datelor și instrumente de testare pentru monitorizarea calității laptelui și produselor lactate, cărnii, legumelor, fructelor și cartofilor, strugurilor și vinului, peștelui, cerealelor, semințelor oleaginoase, sfeclei de zahăr, ca materie primă;
Implementarea sistemului HACCP (achiziția de instrumente dispozitive de măsurare, de control, semnalizare, înregistrare și de evaluare și componentele hardware și software aferente);
Introducerea sistemelor de calitate în concordanță cu standardele ISO 9000;
Achiziția de sisteme de procesare compiuterizată a datelor pentru asistarea acțiunilor managementului marketingului.
Cheltuielile eligibile pot fi definite ca fiind acele cheltuieli efectuate de beneficiarul ajutorului financiar nerambursabil, permise de către finanțator și menționate în contractul de finanțare, care vor fi rambursate, într-o anumită cotă, pe baza unei cereri de plată însoțită de documente justificative.
Figura 2.1
Sursa:GHID INFORMATIV PRIVIND PROGRAMUL SAPARD, București, august 2002, editat Agenția SAPARD
Iată că în proporție de 25%, proiectele privind măsura 1.1 se referă la producția de lapte și produse lactate, iar în proporție de 50%, proiectele privind măsura 2.1 sunt dedicate dezvoltării drumurilor în zonele rurale, ceea ce reflectă importanța acestui program în acțiunea de integrare a României în UE.
2.2.5 Indicatori de realizare, de rezultat și de impact
Indicatori de realizare
Indicatori generali:
· Numărul total de proiecte estimate pe sectoare de activitate și tipuri de investiții: 1900, din care:
Tabelul nr. 2.2
Proiecte estimate pe sectoare de activitate
Sursa: www.SAPARD.ro
Indicatori de rezultat
Creșterea competitivității:
· Gradul de utilizare a capacității liniilor de prelucrare și marketing beneficiare >80%;
· Reducerea costurilor de prelucrare și marketing / unitatea de produs de bază cu 20% (numai pentru capacitățile existente);
· Procentul produselor comercializate provenite din cele obținute pe liniile beneficiare de prelucrare și marketing care au eticheta de calitate (număr de produse și %), >20%;
Situația în sectorul de producție agricol primar:
· Ponderea ofertei de materii prime pentru beneficiarii pentru liniile de prelucrare, sau comercializare care depinde de contracte multianuale, > 30%.
Îmbunătățirea sănătății și bunăstării:
· Ponderea investițiilor beneficiare, referitoare la sănătate și bunăstare, > 20%,
din care:
– menite să îmbunătățeasca calitatea produselor pentru consumul uman, din punct de vedere al igienei si sub aspect nutritiv, > 30%
– menite să îmbunătățeasca securitatea la locul de munca, > 20%;
· Tendința privind frecvența accidentelor la locul de muncă raportate, să descrească;
Protecția mediului:
· Ponderea tuturor investițiilor beneficiare, cu scop de protecție a mediului (emisii, utilizarea resurselor etc), din cadrul liniilor de prelucrare și marketing beneficiare, să depășească 20%;
Indicatori de impact
Creșterea valorii adăugate:
· Valoarea adăugată a produselor obținute pe liniile de prelucrare și marketing beneficiare, să crească cu 10%
Crearea de locuri de muncă și impact social
· Număr de locuri de muncă echivalente normă întreagă (ENÎ), menținute în condiții mai bune, 13.300-70% și create, 5.700-30%, (minim10ENI/proiect), preconizate: 19.000.
Indicatorii de rezultat și impact vor face obiectul unor îmbunătățirii ulterioare ca urmare a unor studii corespunzătoare.
2.3 Programul SAPARD-măsura 2.1
2.3.1 Definiții
Programul Special de Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (SAPARD), care furnizează o contribuție financiară a Comunității Europene, a fost stabilit prin reglementarea Comisiei Europene (CE) Nr. 1268/1999, din 21 iunie 1999, privind sprijinul Comunității Europene pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare.
Agenția SAPARD este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, înființată prin ordonanța nr. 142/2000, aprobată prin Legea 309/2001, care răspunde de implementarea tehnică și financiară a Programului Special de Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. Sediul central al agenției este în municipiul București.
Planul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR) este programul aprobat de Comisia Europeană pe 12 decembrie 2000, în baza căruia se implementează programul SAPARD în România.
Acordul Multianual de Finanțare 2000-2006, semnat pe 2 februarie 2001 între Guvernul României și Comisia Europeană și ratificat prin Legea 316/2001 este documentul oficial prin care se decide acordarea unei contribuții financiare nerambursabile României de 1072 milioane EURO, angajată pe perioada 2000-2006, în vederea implementării programului SAPARD.
Măsura reprezintă termenul utilizat în PNADR pentru a defini domeniile largi în care sunt clasificate tipurile de proiecte ce vor fi cofinanțate. Unei măsuri i se alocă o contribuție din partea Comunității și a României, precum și un set de sarcini specifice. Măsurile sunt împărțite în submăsuri. Numerotarea măsurilor corespunde celei din PNADR. În cazul de față, Măsura 2.1 Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale cuprinde 3 măsuri:
Construcția și modernizarea drumurilor și podurilor locale comunale
Construcția și modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă
Construcția de sisteme de canalizare a apei prin investiții legate de stații de tratare a apei.
Submăsura – reprezintă una dintre componentele ce constituie o măsură care pot forma, de asemenea, obiectul unor activități specifice.
Spațiul rural – reprezintă spațiul administrativ teritorial al comunelor din România (în număr de 2686), existente în nomenclatorul SIRUTA.
2.3.2 Cadrul general
Programul SAPARD din România a fost adoptat de Comisia Europeană pe 12.12.2000, pe baza Planului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR) – versiunea din 22 noiembrie 2000.
În cadrul acestui program este prevăzută acordarea asistenței financiare nerambursabile pentru “Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale” (măsura 2.1 din PNADR).
2.3.3 Alocări financiare
Sumele indicative pentru măsura 2.1 pentru anul de alocare 2000 sunt repartizate pe submăsuri conform tabelului nr 2.3:
Tabelul 2.3
Sume indicative pe submăsuri
Sursa:GHID INFORMATIV PRIVIND PROGRAMUL SAPARD, București, august 2002, editat Agenția SAPARD
Se va observa din imaginea de mai jos că se acordă o importanță deosebită finanțării proiectelor cu aplicații în dezvoltarea și îmbunătățirea drumurilor în zonele rurale și alimentării cu apă în sistem centralizat în aceste zone
Figura 2. 2
Sursa:GHID INFORMATIV PRIVIND PROGRAMUL SAPARD, București, august 2002, editat Agenția SAPARD
Mărimea ajutorului financiar nerambursabil
Valorile minime și maxime ale ajutoarelor financiare nerambursabile pentru proiectele individuale care pot fi finanțate prin program sunt următoarele:
Valoarea minimă eligibilă pentru proiect: 100.000 EURO
Valoarea maximă eligibilă pentru proiect: 1.000.000 EURO
Proiectele publice de infrastructură care nu sunt de natură să genereze venituri nete substanțiale, sunt acele proiecte la care valoarea netă curentă a fluxului de venituri viitoare, minus costurile de exploatare, au ca rezultat o valoare mai mică decât 25% din costul total al investiției respective.
Costurile de exploatare sunt costuri survenite pentru funcționarea investiției, inclusiv costurile de întreținere, dar exclusiv amortizările sau costurile de capital.
Pentru aceste proiecte, contribuția publică este de 100% din costul total eligibil.
Unul și același beneficiar poate primi sprijin financiar pentru proiecte complet diferite, în întreaga perioadă de implementare a Programului SAPARD, numai de 2 ori, cu un total cumulat în limita maximă eligibilă a valorii finanțării pe măsură.
Acest sprijin este în general format din sume publice după cum urmează:
Minim 25% contribuție națională (buget local sau național)
Până la 75% contribuție UE
Rată de 100% poate fi aplicată la proiectele publice care nu generează un venit substanțial net, definit ca mai sus.
Sunt considerate eligibile doar cheltuielile efectuate după semnarea contractului de finanțare, dar nu înainte de data Deciziei Comisiei Europene de conferire a managementului fondurilor, cu excepția cheltuielilor efectuate legate de studiile de fezabilitate și studiile conexe, cheltuieli care pot fi efectuate și înainte de semnarea contractului. Aceste cheltuieli nu trebuie să depășească limita procentajului aprobat în măsură (max 12% din valoarea totală eligibilă a proiectului).
2.3.4 Cheltuieli eligibile specifice – programul SAPARD – România
2.3.4.1 Cheltuieli eligibile conform cu PNADR:
a) Drumuri în zone rurale
Construirea de drumuri de interes local și modernizarea drumurilor de interes local existente, cu prioritate pentru cele care facilitează accesul la drumurile județene și naționale și la rețeaua de căi ferate, inclusiv alte lucrări necesare care fac parte integrantă din construcția drumului în conformitate cu Legea nr. 82/1998.
La aceste tipuri de proiecte se adaugă construirea de rețele exterioare pentru conectarea la utilități a investiției (energie electrică, telecomuncații).
b) Alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat în zonele rurale
Construirea unor lucrări noi de alimentare cu apă, extinderea și/sau modernizarea lucrărilor existente pentru: captare, aducțiune, stație de tratare, rezervor de înmagazinare, stații de pompare, rețea de distribuție.
La aceste tipuri de proiecte se adugă construirea de rețele exterioare pentru conectarea la unități a investiției (energie electrică, drum de acces, telecomunicații, apă, canal).
c) Canalizări în sistem centralizat în zonele rurale
Construirea unor lucrări noi de canalizare extinderea și/sau modernizarea lucrărilor existente pentru: captare, aducțiune, stație de tratare, rezervor de înmagazinare, stații de pompare, rețea de distribuție.
La acesta tipuri de proiecte se adaugă construirea de rețele exterioare pentru conectarea la utilități a investiției (energie electrică, drum de acces, telecomunicații, apă, canal).
2.3.4.2 Cheltuieli eligibile detaliate în conformitate cu procedura:
a) Drumuri în zonele rurale
Cheltuieli pentru construcții și montaj referitoare la investiția de bază:
Construcția și/sau modernizarea drumurilor de interes local;
Cheltuieli pentru amenajarea terenului;
Amenajări pentru protejarea mediului, inclusiv refacerea mediului natural la finalul lucrărilor;
Construirea de rețele exterioare necesare pentru conectarea investiției la rețelele de utilități (energie electrică, telecomunicații).
b) Alimentarea cu apă în sistem centralizat în zonele rurale
Cheltuieli pentru construcții și montaj referitoare la investiția de bază: captări de apă, aducțiuni, stații de tratare, înmagazinare, pompare, rețeaua de distribuție.
Alte construcții și structuri identificate în proiect:
Construcția de sedii pentru exploatarea proiectului și dotările corespunzătoare;
Construcția unui sediu pentru loboratorul de analize, instalații și echipamente aferente;
Montarea de echipament tehnologic, inclusiv rețelele aferente acestor echipamente;
Echipamente cu montaje pentru: captarea de apă, aducțiune, stații de tratare, înmagazinare, stații de pompare, rețeaua de distribuție;
Instalații și echipament independent cu perioada lungă de exploatare;
Cheltuieli pentru amenajarea terenului;
Amenajări pentru protejarea mediului, inclusiv refacerea mediului natural la finalul lucrărilor;
Construirea de rețele exterioare pentru conectare la utilități a investiției ( energie electrică, drum de acces, telecomunicații, apă, canal).
c) Canalizări în sistem centralizat în zonele rurale
Cheltuieli pentru construcții și montaj referitoare la investiția de bază: rețea de canale colectoare, stație de epurare, stații de pompare;
Alte construcții și structuri identificate în studiul de fezabilitate și proiectul tehnic:
Construcția de sedii pentru exploatarea proiectului și dotări corespunzătoare;
Construcția unui sediu pentru laboratorul de analize, instalații aferente și echipamente;
Montarea de echipament tehnologic inclusiv rețelele aferente și echipamente.
Echipamente cu montaje pentru: rețea de canale colectoare, stația de epurare, stații de pompare, evacuarea apelor reziduale,a produselor reziduale și a altor reziduri toxice, protecția mediului și tratarea apelor uzate.
Instalații și echipament independent cu o perioadă lungă de exploatare.
Cheltuieli pentru amenajarea terenului.
Amenajări pentru protejarea mediului, inclusiv refacerea mediului natural la finalul lucrărilor.
Construirea de rețele exterioare pentru conectarea la utilități a investiției (energie electrică, drum de acces, telecomunicații, apă, canal).
2.3.5 Indicatori de realizare, de rezultat și de impact
Indicatori de realizare
Indicatori generali:
Număr de proiecte: 700
Număr de locuitori : 342.000
Număr de comune: 1010
Drumuri în spațiul rural :
Număr de proiecte: 300
Număr de locuitori: 147.000
Număr de km: 1500
Număr de comune: 380
Apă potabilă
Număr de proiecte: 300
Număr de locuitori: 145.000
Număr de comune: 370
Număr de km de conducte: 3.100
Număr de stații de pompare: 500
Număr de rezervoare apă potabilă: 500
Apă reziduală în spațiul rural:
Număr de proiecte: 100
Număr de locuitori: 50.000
Număr de comune:130
Număr de km de conducte: 1 300
Număr de stații de pompare: 300
Număr de stații de epurare : 100
Indicatori de rezultat
· Procentul de exploatații/gospodării/afaceri care au acces la infrastructură beneficiind de asistență (%): crește cu 50%
· Creșterea frecvenței turistice în zonele rurale( nr. de turiști și durata sejururilor)
Protecția mediului
· Produsele reziduale / canalizările de apă reziduală / tratarea apelor uzate în stații de tratare ca rezultat al acțiunilor asistate (creșterea procentului volumului apei tratate și creșterea numărului de exploatații/gospodării deservite).
Indicatori de impact
Menținerea populației în zonele rurale
· Evoluția numărului de locuitori
Locurile de munca și impactul social
· Numărul de locuri de muncă create :
– în perioada execuției proiectului : 14.000
– locuri de muncă permanente : 1.400
Indicatorii de impact și rezultat vor fi îmbunătățiti substanțial în colaborare cu serviciile Comisiei UE.
2.4 Măsura 3.1 Investiții în exploatațiile agricole
2.4.1 Motivație
· Prin aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, cu completările ulterioare, s-au pus bazele proprietății private și a generalizării proprietății private în agricultură. Astfel, dacă prin Legea nr.18/1991 suprafata maximă restituită era de 10 ha., prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, suprafața care se restituie este de maxim 50 ha. De asemenea prin Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, persoanele fizice și juridice pot dobândi / achiziționa până la maxim 200 ha. teren agricol în echivalent arabil, de familie.
· Exploatațiile agricole, în special cele din sectorul vegetal, se confruntă cu o dotare insuficientă, formată în principal din tractoare, combine, mașini și echipamente agricole cu un grad ridicat de uzură fizică și morală.
· Patrimoniul pomi-viticol actual, deși este apropiat ca suprafață celui existent in 1990, prezintă fenomenul de îmbătrânire a unor plantații precum și cel de distrugere datorită atât calamităților naturale din ultimii ani cât și modului defectuos de cultivare a plantațiilor de vii și pomi. În 1996 din totalul patrimoniului viticol de 283,8 mii ha, 166,1 mii ha erau cultivate cu viță de vie nobilă, iar diferența de 117,7 ha era cultivată cu diferiți hibrizi productivi.
· La unele plante tehnice și culturi tradiționale (sfeclă de zahăr, rapiță, ricin, in, cânepă, tutun, plante furajere, plante medicinale și aromatice etc.) se constată o reducere a suprafețelor de cultură și a producțiilor obținute precum și reducerea suprafaței totale de sere încălzite de la 1656 ha în 1990 la 957 ha. în 1999 din care 282 ha. aparțin sectorului privat.
Transferarea animalelor slab performante de la fostele cooperative agricole de producție în sectorul privat, conduce la necesitatea achiziționării unor efective matcă performante precum și asigurării condițiilor pentru aplicarea unor tehnologii performante de creștere și de întreținere a animalelor. Aceste tehnologii trebuie să respecte condițiile de protecție a mediului ambiant și a cadrului natural.
Pentru efectivul de 3.100 mii capete de bovine existent în 1999, din care 1.400 mii vaci de lapte, pentru îmbunătățirea șeptelului sunt necesare aproximativ 60-70 mii junici cu înalt potențial genetic (numai 25% din aceste animale se vor asigura prin Programul SAPARD).
Notă
În România sunt 6 centre aparținând de SC ‘’SEMTEST’’ pentru testarea taurilor, în funcție de performanțe și pedigree, în ceea ce privește reproducția și materialul seminal.
Însămânțarea artificială se face prin Asociația Crescătorilor de Taurine din România. Agenția Națională pentru Ameliorare, Reproducție și Selecție asigură prin unitățile sale teritoriale reproducția naturală și respectarea Planului de Îmbunătățire la nivel național.
Circa 20 % din totalul fermierilor au vârsta mai mare de 65 ani. În același timp, foarte puțini tineri au condiții reale să se stabilească în mediul rural și să devină managerii unor exploatații agricole.
Lipsa surselor de capitalizare a producătorilor agricoli a condus la imposibilitatea realizării unor investiții importante în sectorul agricol, fapt ce a determinat deteriorarea potențialului producției vegetale și animale și în special a parametrilor calitativi ai acesteia.
În strategia de dezvoltare a agriculturii se propune stabilizarea cantitativă și calitativă a producțiilor vegetale și animale în vederea ameliorării exploatațiilor agricole și refacerii potențialului producției vegetale și animale (îmbunătățirea calității, igienei, creșterea condițiilor de bunăstare a animalelor, îmbunătățirea potențialului genetic și a condițiilor de mediu), diversificarea producțiilor atât în sectorul vegetal cât și în cel al creșterii animalelor în vederea utilizării mai bune a potențialului existent, a creșterii veniturilor producătorilor agricoli.
Investițiile în exploatațiile agricole vor fi orientate, în principal, către completarea și reînnoirea parcului de tractoare și utilaje agricole, înlocuirea animalelor neproductive cu altele, care au un potențial genetic ridicat, modernizarea și reabilitarea fermelor vegetale, inclusiv a serelor și fermelor de creștere a animalelor existente.
2.4.2 Obiective
a) Obiective generale
În baza măsurii va putea fi asigurat sprijinul financiar pentru investiții în exploatații agricole private, vegetale și de creștere a animalelor, asigurând raționalizarea și reorientarea producției pentru creșterea calității produselor obținute prin aplicarea unor tehnologii competitive și care ar putea limita poluarea asupra mediului înconjurător.
Această măsură va contribui la îmbunătățirea veniturilor producătorilor agricoli, la atragerea tinerilor în activitățile agricole prin îmbunătățirea condițiilor lor de viață și muncă, precum și la asigurarea condițiilor de igienă și bunăstare a animalelor.
Implementarea măsurii se va face respectând prevederile Articolului 2 din Reglementarea Comisiei (CE) 2759/1999 și va asigura condițiile pentru implementarea Acquis-ului Comunitar în exploatațiile agricole.
b) Obiective specifice
să modernizeze tehnologiile de cultură și să reducă costurile de producție;
să diversifice producția și să îmbunătățească calitatea produselor agricole românești;
să asigure îmbunătățirea raselor, respectarea condițiilor de igienă și de întreținere a animalelor;
să reducă pierderile de producție și să crească eficiența exploatațiilor agricole;
să promoveze diversificarea activităților agricole pentru a asigura o mai bună utilizare a forței de muncă în agricultură;
să asigure o mai bună valorificare a potențialului agricol al fiecărei zone;
să faciliteze transferul exploatațiilor agricole către tineri;
să protejeze, să conserve și să îmbunătățească mediul înconjurător natural, să asigure refacerea și conservarea calității solului.
să stimuleze concurența ;
c) Obiective operaționale
· promovarea investițiilor în sectorul animal și vegetal la nivelul fermei, pentru îmbunătățirea construcțiilor fermei (pentru sectorul vegetal și animal), investiții în noi mașini și/sau animale cu valoare genetică ridicată, refacerea și ameliorarea plantațiilor de pomi și viță de vie.
2.4.3 Corelarea cu alte măsuri
Această măsură trebuie să se coreleze cu următoarele măsuri:
Îmbunătățirea structurilor pentru calitate, control sanitar-veterinar, fitosanitar și al calității produselor alimentare și pentru protecția consumatorilor;
Îmbunătățirea prelucrării și marketingul produselor agricole și piscicole;
Metode agricole de producție proiectate să protejeze mediul și să mențină peisajul rural;
Constituirea grupurilor de producători;
Managementul resurselor de apă pentru agricultură;
Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;
Îmbunătățirea pregătirii profesionale;
Asistență tehnică.
2.4.4 Câmpul de acțiune al măsurii
Proiectele eligibile trebuie să se refere la:
Ferme de producție vegetală
Asigurarea dezvoltării unor ferme viabile prin:
Achiziția de echipament necesar pentru modernizarea exploatațiilor din sectorul vegetal prin dotarea acestora cu : tractoare, combine, utilaje, mașini, instalații și echipamente agricole inclusiv pentru calibrarea, sortarea, condiționarea, și depozitarea produselor agricole obținute și prelucrate în cadrul fermei, instalații de irigat:
– reabilitarea plantațiilor pomicole (cu schimbarea structurii pomilor fructiferi) și viticole prin înlocuirea viței de vie îmbătrânită și hibrizii de viță de vie numai cu soiuri nobile pe suprafețele existente, fără creșterea suprafeței totale cultivată cu viță de vie, cuprinzând achiziționarea de material săditor, precum și lucrări executate de terți pentru desțelenire, pregătirea solului, plantare și replantare, cu excepția îngrășării solului;
– investiții în ferme vegetale prin modernizarea și extinderea clădirilor și utilităților (alimentare cu apă, energie electrică, energie termică, evacuarea deșeurilor, canalizare, etc.) și completarea cu o serie de construcții necesare pentru producția agricolă (spații de sortare și depozitare, depozite de combustibil, remize pentru utilaje, etc.) ;
Modernizarea și construirea de sere noi, realizate din structuri metalice ușoare, cu centrale termice proprii și instalații de irigat, inclusiv asigurarea utilităților – alimentare cu apă, energie electrică, drenarea apelor, canalizare, epurarea apelor uzate etc. – pentru a respecta condițiile de protecție a mediului înconjurător.
Ferme pentru creșterea animalelor și păsărilor
Asigurarea dezvoltării unor ferme viabile pentru creșterea animalelor și a păsărilor, prin:
Achiziționarea de animale (prima populare – femele) cu înalt potențial genetic, cu menționarea originii (pedigree), a provenienței și înregistrarea la unitățile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ameliorare, Reproducție și Selecție1), (cu excepția păsărilor) precum și achiziționarea de material seminal de calitate;
Dotarea cu tractoare, utilaje, mașini, instalații și echipamente pentru efectuarea activităților din fermele de creștere a animalelor;
Modernizarea și construirea fermelor de creștere a animalelor și păsărilor, completarea cu utilități și alte construcții: padocuri, fânare, fose septice, bazine de purin, platforme de dejecții, stații de epurare, instalații pentru producerea și dozarea furajelor complexe, săli de muls și de colectare a laptelui, centrale termice, depozite de combustibil, instalații de alimentare cu apă, rețele de canalizare, instalații electrice etc.
2.4.5 Criterii de eligibilitate
Generale
Proiectul va fi amplasat în spațiul rural, cu excepția modernizărilor de sere care se pot amplasa și în urban, dacă au asigurate sursele de încălzire.
Trebuie să se demonstreze viabilitatea economico-financiară a proiectului.*
Fermele vor fi în acord cu standardele naționale, iar investițiile vor fi în acord cu standardele sanitar veterinare, fitosanitare, de igienă și bunăstare a animalelor și de mediu ale Uniunii Europene;
Beneficiarii sunt proprietarii terenurilor sau au contracte de concesionare sau arendare pentru teren pe o perioadă de 10 ani, sau de minim 5 ani în cazul altor tipuri de investiții care nu prevăd construcții;
Proiectul să prevadă distinct cantitățile destinate comercializării și să conțină date privind piața și potențialii clienți.
Existența co-finanțării trebuie certificată.
Beneficiarii (persoane fizice și/sau responsabilii tehnici), trebuie să dovedească o pregătire profesională, în raport cu proiectul pe care doresc să îl inițieze, printr-un document eliberat de autoritățile competente care să certifice faptul că beneficiarul are cunoștințe profesionale suficiente în domeniu : diplomă, certificat de formare, certificat de formare obținut în cadrul Programului SAPARD, până la finalizarea proiectului, înaintea ultimei plăți a ajutorului.
Nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare și obligații restante față de bugetul de stat, față de bugetul asigurărilor sociale de stat și bănci (altele decât pentru care este respectat graficul de rambursare), conform ultimelor declarații fiscale sau altor declarații eliberate de către autoritățile fiscale.
Specifice
Plantațiile viticole se realizează pe suprafețe existente, fără creșterea acestora, înlocuind vița de vie îmbătrânită și hibrizii de viță de vie numai cu soiuri nobile;
Pentru achizițiile de animale care reprezintă nuclee de reproducție cu valoare genetică ridicată, beneficiarul trebuie să prezinte certificate de origine și productivitate.
Achiziția inițială de vaci/bivolițe cu o înaltă valoarea potențială va fi făcută din următoarele rase: Balțată Românească (Simmmental), Brună (Brown), Balțată cu negru românească (Holstein Friesian), Pintzgau de Transilvania, Charolaise, Piemontese, Blanc Bleu Belge, Limussine, Bivoliță bulgărească (ameliorată Murrah), Bivoliță italiană (ameliorată cu Murrah and Nili- Ravi) și va fi limitată la:
– Pentru producători agricoli individuali: 6 capete
– Pentru asociațiile familiale: 15 capete
– Pentru companiile agricole/comerciale: 35 capete.
Achiziția inițiala de scroafe cu o înaltă valoarea potențială va fi făcută din următoarele rase: Marele alb (Large White), Landrace, Durock, Hampshire, Linia sintetică 345 Peris, PIC și Pietrain și va fi limitată la:
– Pentru producători agricoli individuali: 20 capete
– Pentru asociațiile familiale: 50 capete
– Pentru companiile agricole/comerciale: 170 capete.
Achiziția inițiala de oi/capre cu o înaltă valoarea potențială va fi făcută din următoarele rase: Tigae, Țurcană, Merinos, Karakul, Awassi, Romney Marsh, Il’de France, Texel, Romanov, Carpatina, Albă de Banat, Saanen, Alpina franceză, Nobilă germană și va fi limitată:
– Pentru producători agricoli individuali: 200 capete
– Pentru asociațiile familiale: 300 capete
– Pentru companiile agricole/comerciale: 1400 capete.
Achiziția de animale cu valoare genetică ridicată nu va depași numărul total pe perioada implementării programului:
– Vaci/bivolițe: 15.000 capete
– Oi/capre: 50.000 capete
– Scroafe: 23.000 capete
La finalizarea proiectului numărul de animale în funcție de tipul fermei și zona de cultură, va avea următoarele dimensiuni:
– Vaci de lapte/ bivolițe 12 – 150 capete;
– Oi/ capre 150 – 1500 capete;
– Scroafe 30 – 200 capete.
Pentru creșterea animalelor, beneficiarul trebuie să demonstreze că are în exploatare suprafața de baza furajeră minimă (în funcție de zona de cultură), necesară întreținerii efectivelor de animale, la un nivel ridicat de performanță:
– vaci lapte 0,6 ha/cap
– taurine la îngrașat 0,3 ha/cap
– oi sau capre 0,06 ha/cap
– berbecuți la îngrășat 0,04 ha/cap.
Pentru achizițiile de animale, prin proiect, trebuie să se dovedească că există sau sunt propuse să se construiască adăposturi corespunzătoare în raport cu efectivele de animale avute în vedere și care vor respecta condițiile veterinare și de mediu, dovedite prin aviz veterinar de funcționare și acord de mediu care să respecte prevederile legislației naționale privind aprobarea NTPA 001 conținutul de poluanți a apelor uzate deversate în sursele de apă.
Proiectele din cadrul acestei măsuri sunt considerate a fi investiții generatoare de venituri.
Ajutorul public acordat în cadrul acestei măsuri nu va depași 50 % din totalul cheltuielilor eligibile.
În cadrul acestui program vor putea fi finanțate proiecte a căror valoare totălă eligibilă este cuprinsă între 10.000 – 500.000 EURO.
Gradul de intervenție pentru proiecte:
50% contribuție privată, 50% contribuție publică, din care:
-75% contribuție SAPARD
-25% buget național
În cadrul acestei măsuri, beneficiarul poate să primească până la de două ori un sprijin, în perioada de 7 ani, până la suma maximă stabilită în dispozițiile financiare a măsurii.
Bugetul indicativ al acestei măsuri, defalcat pe ani se găsește în Capitolul VI Alocații financiare pentru măsurile SAPARD pag. 356
Cheltuielile eligibile ale activităților proiectului se vor realiza numai după semnarea contractului de finanțare, cu excepția studiului de fezabilitate și proiectului tehnic, în limita aprobată pentru această măsură.
Plata sprijinului financiar se va face pe baza documentelor justificative care să demonstreze realizarea activităților și eligibilitatea acestora. Luând în considerare opțiunile beneficiarilor, plata poate fi facută într-o singură tranșă la sfârșitul proiectului sau în maxim cinci tranșe.
Tabelul nr. 2.4
Buget indicativ pe submăsuri procente
Sursa: www.sapard.ro
2.4.6 Indicatori de realizare, de rezultat și de impact
Indicatori de realizare
Indicatori generali
Număr de proiecte 11.000 din care ponderea “investițiilor verzi” * 20%;
Număr de beneficiari 11.000 din care număr de tineri agricultori sprijiniți 2 .400;
Repartizare geografică
Număr de proiecte în zone defavorizate definite în conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/1998 (republicată) privind zonele defavorizate : 2.400
Repartizare pe sectoare de producție- număr de proiecte
Producția vegetală
Culturi de câmp 2.300
Horticultură 900
Viticultură 800
Pomicultură 800
Sere 100
Ferme de creștere a animalelor și păsărilor
Animale pentru lapte 1.500
Creștere și îngrășare taurine 1.500
Creștere oi /capre 400
Îngrășare berbecuți 400
Porcine 1.100
Păsări 600
Alte tipuri de ferme vegetale, animale și păsări 600
Repartizare pe tipuri de investiții
Construcții
– grajduri pentru vaci/bivolițe 1.000 bucăți
– îngrășătorii porci 400 bucăți
– alte grajduri 800 bucăți
– sere și echipamente adecvate 280 bucăți
– alte construcții în fermă 600 bucăți
Utilaje și echipamente independente:
– tractoare 8.000 bucăți
– combine 600 bucăți
– alte utilaje 2.000 bucăți
Achiziții de animale cu valoare genetică ridicată
– vaci de lapte/bivolițe 15.000 capete
– porci 23.000 capete
– oi / capre 50.000 capete
Plantații agricole
– pomicole 1.300 ha
– viticole 1.000 ha
Sere
– suprafața nou construită 60 ha
– suprafața modernizată 200 ha
Indicatori de rezultat
· Mai bună utilizare a factorilor de producție în ferme;
· Raportul dintre „producție” și „total intrări” în fermele asistate este estimat să înregistreze o creștere cu 20%;
· Scăderea costului unitar pe produs vândut (EURO/ unitatea de măsură) în ferme care au beneficiat de asistență, cu cel putin 10%;
· Raportul dintre cheltuieli și cifra de afaceri în ferme care au beneficiat de asistență este estimat să fie mai mic cu 10%;
· Îmbunătățirea calității produselor de fermă;
· Raportul dintre prețul produselor de bază îmbunătățite calitativ ca urmare a asistenței și prețul mediu al produselor respective este estimat să fie mai mare ca 1 și în creștere;
· Facilitarea metodelor agricole prietenoase față de mediu;
Procentul fermelor beneficiare din totalul fermelor asistate având mai mult de 10 % din totalul co-finanțării investițiilor pentru îmbunătățirea mediului să fie mai mare de 30%, comparat cu total ferme asistate, din care:
– referitoare la gunoi și exces de îngrășământ (%)
– referitoare la managementul apei în fermă (%)
– alte practici agricole/ sisteme neprietenoase cu mediul (%)
Procentul fermelor care beneficiează de asistență și care îmbunătățesc depozitarea/împrăștierea gunoaielor de fermă (%) se așteaptă să fie mai mare de 30% din care:
– asigurarea depozitării (%),
– asigurarea împrăștierii gunoiului de grajd pe teren (%)
· Raportul dintre capacitățile de depozitare a gunoiului de grajd în fermele care au beneficiat de asistență și totalul cantității de gunoi obținute în fermele asistate să fie mai mare de 0,8.
· Procentul de ferme care au beneficiat de asistență aliniate standardelor în ceea ce privește gunoiul de fermă este estimat să fie mai mare de 30%.
· Să se înregistreze reducerea expunerii la: substanțe toxice, substanțe rău mirositoare, praf, condiții climatice extreme, ridicarea de încărcături grele, program exagerat de lucru.
· Procentul fermelor care au beneficiat de asistență aliniate la noile standarde de bunăstare a animalelor este estimat să fie mai mare de 90%
· Procentul de animale adăpostite în condiții care întrunesc standardele comunitare în fermele care au beneficiat de asistență este estimat să fie mai mare de 90%.
Indicatori de impact
· Creșterea veniturilor
Venitul brut al fermei în cadrul fermelor care au beneficiat de asistență (EURO) este estimat să fie mai mare cu 20%
· Crearea de locuri de muncă și impactul social
Număr de locuri de muncă echivalente normă întreagă menținute 16800
Număr de locuri de muncă echivalente normă întreagă nou create 3200
Creșterea numărului tinerilor stabiliți în mediul rural 2 400
– din care, proprietari de ferme 600
Indicatorii de rezultat și de impact vor fi îmbunătățiti ulterior în colaborare cu serviciile Comisiei.
2.5 Măsura 4.1 – Îmbunătățirea pregătirii profesionale
2.5.1 Cadru general
În condițiile actuale din România, în care se implementează economia de piață, în care au loc transformări structurale radicale, investițiile în resursele umane sunt esențiale pentru implementarea PNADR și evoluția spațiului rural.
O treime din populația rurală a absolvit numai școala primară; o altă treime a absolvit cursurile gimnaziale, iar 3,1% (nivel 2000) nu a absolvit nici o formă de educație.
Absența diversificării activităților agricole și piscicole, neaplicarea tehnologiilor moderne și performante, starea igienico-sanitară precară, reclamă de asemenea îmbunătățirea pregătirii profesionale.
Slaba pregătire a producătorilor agricoli și piscicoli în domeniul activităților neagricole și piscicole.
Absolvenții de școli cu profil agricol sunt într-un număr scăzut față de nevoile actuale și viitoare ale agriculturii românești.
În urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, spațiul rural a concentrat un număr mare de persoane care au început să practice activități agricole și alte activități complementare, fară nici o pregătire de specialitate, bazându-se pe practicarea acestor activități în mod tradițional.
Necesitatea instruirii producătorilor agricoli, piscicoli și silvici în domeniul protecției mediului, în domeniul tehnologiilor nepoluante precum și în domeniul prelucrării produselor prin practici ecologice, reprezintă o cerință reală pentru spațiul ruralul românesc.
Formarea profesională a adulților, parte integrantă a educației permanente, înregistrează o nouă extindere către producătorii agricoli și se adresează persoanelor ce nu fac obiectul școlarizării obligatorii.
Noua reformă a sistemului de învățământ profesional (începută în 1999), necesită organizarea și extinderea acestuia în spațiul rural.
Formarea profesională continuă a adulților în România este reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 aprobată prin Legea nr. 375/2002.
2.5.2 Obiective
Obiectiv general
· asistența este acordată pregătirii profesionale pentru a contribui la îmbunătățirea cunoștințelor și competențelor profesionale ale fermierilor și ale altor persoane implicate în activități agricole, piscicole și forestiere, de procesare a produselor agricole, piscicole și de acvacultură, precum și la conversia acestora către activități non-agricole. Acest obiectiv este în conformitate cu articolul 2 din Reglementarea Consiliului (EC) 1268/1999, cu articolul 5 din Reglementarea Comisiei (EC) nr. 2759/1999 și cu prevederile capitolului III, titlul II din Reglementarea Consiliului (EC) nr. 1257/1999.
Obiective specifice
Îmbunătățirea pregătirii profesionale a producătorilor agricoli, piscicoli, silvici și de acvacultură, precum și a angajaților unităților de procesare a produselor agricole și piscicole pentru reorientarea calitativă a producției;
Îmbunătățirea pregătirii profesionale a producătorilor agricoli, silvici, piscicoli și de acvacultută, pentru aplicarea metodelor de producție compatibile cu conservarea și îmbunătățirea peisajului;
Îmbunătățirea pregătirii profesionale a producătorilor agricoli, piscicoli, silvici și de acvacultură, pentru aplicarea metodelor de protecție a mediului și a normelor privind igiena și bunăstarea animalelor;
Îmbunătățirea pregătirii profesionale a producătorilor agricoli, piscicoli și a proprietarilor privați de pădure precum și a șefilor de exploatații, pentru creșterea nivelului cunoștintelor de management și de marketing, necesare administrării unei exploatații viabile economic, social și din punct de vedere al mediului;
Pregătirea proprietarilor privați de pădure și a altor persoane implicate în activități forestiere pentru a utiliza practici de management al pădurilor care să permită îmbunătățirea funcțiilor economică, ecologică și socială ale pădurii;
Pregătirea producătorilor agricoli, piscicoli, a proprietarilor privați de pădure și de acvacultură, în vederea diversificării sau reconversiei activităților lor de bază agricole sau silvice în vederea practicării altor ocupații și/sau meserii (agroturism, meșteșuguri, creșterea albinelor, acvacultură, etc);
Pregătirea producătorilor agricoli, piscicoli și proprietari privați de pădure în vederea stimulării înființării grupurilor de producători și îmbunătățirea cunoștințelor membrilor grupurilor existente de producători, precum și pregătirea membrilor în vederea recunoașterii lor oficiale;
Pregătirea producătorilor agricoli în vederea stimulării înființării asociațiilor utilizatorilor de apă și îmbunătățirea cunoștințelor membrilor asociațiilor existente ale utilizatorilor de apă, pentru asigurarea unui management durabil al resurselor de apă cu utilizare agricolă în strânsă corelație cu refacerea și conservarea calității mediului din zonele rurale.
Obiective operaționale
Susținerea pregătirii prin cursuri de formare profesională pentru următoarele domenii:
Reorientarea calitativă a producției, inclusiv înființarea grupurilor de producători;
Practici de producție compatibile cu menținerea peisajului, protecția mediului, standardele de igienă și bunăstarea animalelor;
Îmbunătățirea managementului fermelor agricole și silvice viabile economic, în vederea asigurării viabilității lor economice, sociale și din punct de vedere al mediului;
Alte forme de pregătire profesională: silvicultură, diversificarea activităților rurale etc.
Alte activități din sectoarele care sunt acoperite de măsurile din Programul SAPARD.
2.5.3 Corelarea cu alte măsuri
Această măsură este obligatorie pentru implementarea cu succes a altor măsuri prevăzute în program, cum sunt:
îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole;
investiții în exploatațiile agricole;
metode agricole de producție proiectate să protejeze mediul și să mențină peisajul rural;
dezvoltarea și diversificarea activităților economice pentru generarea de activități multiple și venituri alternative;
înființarea grupurilor de producători;
managementul resurselor de apă pentru agricultură (pentru sisteme colective);
silvicultură, inclusiv împădurirea zonelor agricole, investiții în exploatațiile forestiere deținute în proprietate silvică privată;
asistența tehnică.
2.5.4 Câmpul de acțiune al măsurii
Această măsură se aplică în scopul pregătirii profesionale a producătorilor agricoli, silvici, piscicoli, acvacultorilor, a angajaților unităților de procesare a produselor agricole și piscicole și a altor activități de diversificare care-și desfășoară activitatea în spațiul rural în diferite domenii, precum:
Îmbunătățirea pregătirii profesionale a producătorilor agricoli piscicoli și silvici, ca și a șefilor de fermă în managementul producției, marketingul produselor, aplicarea de tehnologii competitive nepoluante și respectarea standardelor sanitare veterinare, fito – sanitare, de sănătate, de protecția mediului și de calitatea produselor;
Pregătire în vederea stimulării înființarii grupurilor de producători;
Îmbunătățirea pregătirii profesionale a producătorilor agricoli și a proprietarilor privați de pădure în vederea revigorării unor tradiții și meșteșuguri ce folosesc resurse locale;
Îmbunătătirea pregătirii profesionale a membrilor asociațiilor utilizatorilor de apă pentru aplicarea unor tehnologii eficiente și nepoluante, compatibile cu menținerea calității solului și pentru asigurarea unui management durabil al resurselor de apă cu destinație agricolă.
În cadrul acestei măsuri vor putea fi finanțate următoarele forme de pregătire, în funcție de domeniul și obiectivul formării:
formare în domeniul practicilor de producție agricolă și piscicolă (din sectorul vegetal și sectorul creșterii animalelor), a practicilor de producție silvică, precum și a celor de procesare a produselor agricole și piscicole în conformitate cu tehnologiile specifice;
pregătire în domeniul practicilor de producție agricolă compatibile cu protecția mediului și a conservării peisajelor naturale, precum și pregătire legată de conversia la agricultura biologică;
pregătire în vederea reorientării calitative a producției;
pregătire în vederea respectării normelor de igienă, de bunăstare a animalelor și a sănătății plantelor;
pregătirea proprietarilor privați de pădure în vederea managementului pădurilor pentru îmbunătățirea funcțiilor lor economice, ecologice și sociale;
pregătire în domeniile managementului și marketingului exploatățiilor viabile din punct de vedere economic, social și de mediu;
pregătire în domeniul sistemelor informaționale, transfer de tehnologie și know-how;
pregătirea șefilor de exploatații agricole și silvice în domeniile: economic, tehnic, juridic, fiscal și al protecției mediului;
pregătirea producătorilor agricoli pentru înființarea grupurilor de producători și pentru promovarea obiectivelor, principiilor și modalităților de funcționare a acestora, precum și pregătirea membrilor grupurilor de producători recunoscute, în vederea îmbunătățirii activității acestora;
pregătirea tinerilor în faza de instalare și/sau în faza transmiterii exploatației agricole sau silvice în familie;
pregătirea proprietarilor privați de exploatații agricole și silvice în vederea diversificării sau a reconversiei acestor activități în spațiul rural (agroturism, acvacultură, creșterea albinelor, etc).
Cursurile de pregătire se pot organiza pe module care pot dura maxim trei săptămâni și pot avea un număr de cursanți maxim de 50 persoane pe modul. Se pot organiza pentru dobândirea cunoștințelor teoretice și practice din cadrul măsurilor și submăsurilor Programului SAPARD, dar pot fi și cursuri specilizate de management, marketing etc.
Pentru elaborarea conținutului cursurilor de pregătire vor fi finanțate activități specifice prin măsura “Asistență tehnică” a Programului SAPARD.
Proiectele din această măsură nu sunt generatoare de profit.
Ajutorul public acordat pentru această măsură este de până la 100% din totalul cheltuielilor eligibile, din care 75% reprezintă contribuția U.E. și 25% contribuția bugetară națională.
În cadrul acestei măsuri vor putea fi finanțate proiecte a căror valoare totală minimă eligibilă este 50.000 Euro.
2.5.5 Indicatori de realizare, rezultat și de impact
Indicatori de realizare
Indicatori generali
Număr de acțiuni pentru cursurile de pregătire
· Număr de acțiuni de pregătire (25- 50 de participanți/acțiune de pregătire): 800
· Număr de participanți: 35.000, din care:
– număr de tineri participanți și femei: 7.000
Număr mediu de zile de pregătire pe participant: 15 zile lucrătoare
· Număr de participanți pe tipuri de pregătire
Cursuri de pregătire de scurtă durată
· Număr de acțiuni de pregătire: 600
· Număr de participanți: 30.000
Cursuri de pregătire de lungă durată
· Număr de acțiuni de pregătire: 200
· Număr de participanți: 5.000
Indicatori de rezultat
· Ponderea cursanților care au proiecte finanțate prin SAPARD din numărul total de cursanți mai mare sau egală cu 70%
· Ponderea tinerilor fermieri din numărul total de cursanți =>30%
· Ponderea femeilor din numărul total de cursanți =>30%
Indicatori de impact
· Ponderea absolvenților cursurilor de pregătire care depun proiecte în cadrul SAPARD în primul an după absolvire (%).
Capitolul 3
SAPARD – CALE DE CONVERGENȚĂ A ROMÂNIEI SPRE UNIUNEA EUROPEANĂ
Fundamentarea politicii rurale de azi a Uniunii Europene a avut loc în decursul a peste 30 de ani și este rezultatul experienței, a studiului efectelor Politicii Agricole Comunitare, a asigurării finanțării proiectelor de dezvoltare propuse în contextul noilor abordări a politicii regionale și structurale. Aceste evoluții constituie o bază de raportare pentru țările Europei Centrale și de Est, inclusiv pentru România.
3.1 Evoluția politicii rurale europene
Zonele rurale cuprind cca. 80% din teritoriul Europei, ceea ce le conferă o importanță deosebită în viitoarea arhitectură europeană.
Recunoașterea specificității zonelor rurale a fost identificată încă din 1968, în strânsă legătură cu Politica Agricola Comunitară, dar spațiul rural era abordat mai ales legat de dezvoltarea agricolă. Politica rurală a devenit o problemă specifică în 1988, cu ocazia prezentării de către Comisia Europeană a comunicatului “Viitorul societății rurale”, fiind legată astfel strâns de dimensiunile politicii agricole moderne.
Încă de la crearea PAC, zonele rurale ale Europei au fost cuprinse de mari schimbări, în special ca urmare a diminuării numărului de agricultori. Aceste evoluții au făcut ca dezvoltarea rurală să constituie o preocupare politică. Politicile rurale trebuie să restabilească conexiunile dintre agricultură și natură, să mențină și să antreneze păstrarea unui mediu curat.
Politica comunitară a dezvoltării zonelor rurale, deși autonomă, este abordată într-un concept de dezvoltare globală integrată, care cuprinde toate componentele vieții economice și sociale din aceste spații. Treptat, politica de dezvoltare rurală a început să acopere nu numai zonele defavorizate, în cadrul politicii regionale, ci acoperă întregul spațiu rural european. Conceptul global de dezvoltare rurală cuprinde în prezent o sferă largă, inclusiv inițiativele locale.
Politica de dezvoltare rurală are ca scop să mențină viabile comunitățile rurale, diversificarea economică fiind cheia acestui proces. În sprijinul acestei politici s-a adăugat dezvoltarea infrastructurilor necesare susținerii sectorului agricol, în care scop se incurajează ameliorarea competitivității exploatațiilor prin intervenție, sub forma proiectelor de modernizare, instituirea programelor de pensionare anticipată, ajutoarele destinate zonelor de munte și defavorizate.
În acest context nou s-a elaborat raportul asupra zonelor rurale, sub denumirea de “Pachetul Delors II”, care a evidențiat efectele instrumentelor de politică rurală create până în anul 1992 și a oferit informații noi ce au fost elementul-cheie al coeziunii economice și sociale. S-a întărit astfel tripla funcție a zonelor rurale: de producție, socială și de protecția mediului.
De la Actul Unic (1987) la Tratatul de la Maastricht (1992) a avut loc un proces de recunoaștere a necesităților specifice zonelor rurale, cu obective, principii, instrumente și mijloace financiare bine definite.
S-a creat astfel o legătură între politica structurală agricolă și abordarea mai amplă a dezvoltării spațiului rural. Cadrul comun creat, prin intermediul Fondurilor structurale, a asigurat o abordare integrată a dezvoltării în vederea sporirii competitivității zonelor rurale și a evitării excluderii economice și sociale a acestora.
Prin menținerea și creșterea atracției zonelor rurale, a revitalizării lor, era necesar ca acestea să dobândească funcții noi. În acest sens, Comitetul de Agricultură și Dezvoltare Rurală a luat inițiativa elaborării unui cadru politic de dezvoltare rurală prezentat în “Charta Europeană a Spațiului Rural”, care a fost adoptată de Parlamentul European la Strassbourg, în 1995. Aceasta Chartă, la care au aderat majoritatea țărilor europene, a devenit un anteproiect la Raportul asupra politicii agricole și rurale. Charta Europeană a Spațiului Rural a redefinit un nou cadru de acțiune care să permită dezvoltarea zonelor rurale și urbane din Europa în mod echilibrat și armonios, și conservarea spatiului rural. Charta constituie totodata, un instrument adecvat pentru menținerea și ameliorarea funcțiilor: economică, culturală și ecologică a spațiului rural, în armonie cu zonele urbane.
Charta Europeană definește spațiul rural ca fiind teritoriul constituit de spațiul agricol destinat culturilor vegetale și creșterii animalelor, suprafețelor neagricole și activităților oamenilor care trăiesc în acest mediu. Predominarea relativă a profesiilor manuale și practice implică activități polivalente, favorabile autonomiei locale și întrajutorării între vecini. Totuși, predominante rămân activității agricole, care sunt “coloana vertebrală a spațiului rural”. Dimensiunile relativ mici ale exploatațiilor agricole permit o anumită autonomie și participarea cetățeanului la rezolvarea problemelor locale. Peisajul natural, corectat de munca omului, devine un patrimoniu al umanității. La acestea se adaugă cultura locală și regională, bazată pe tradiție, care trebuie transmisă generațiilor viitoare.
Criza spațiului rural european se datorează excedentelor agricole care au determinat criza agriculturii, exodul rural, efectelor mutațiilor structurale în sectoarele din amonte și aval (mai ales concentrarea producției în industriile alimentare, concentrarea în comerț și distribuție), și altor factori care au contribuit la marginalizarea acestui spațiu. Multe regiuni nu mai puteau garanta condițiile de viață, venituri suficiente și nu dispuneau de infrastructura necesară. La acea vreme nu exista nici o legislație suficientă privind protecția mediului înconjurător.
Datorită acestor stări de lucruri, Charta Europeană a Spațiului Rural și ulterior politica rurală au stabilit măsurile necesare pentru dezvoltarea durabilă a activităților tradiționale în aceste zone. În acest scop s-au elaborat politici sectoriale, în următoarele domenii: agricultură, silvicultură, comerț, industrie, întreprinderi mici și mijlocii, spațiul locativ, turism și agroturism, artizanat, infrastructuri, amenajarea teritoriului. În centrul politicii de dezvoltare rurală a stat omul, avându-se în vedere respectarea prioritară a nevoilor și intereselor populației în aceste zone.
Intrarea în vigoare a Tratatului Uniunii Europene (1993) a consolidat politica de dezvoltare rurală, în contextul coeziunii economice și sociale, în care se acordă asistență regiunilor periferice defavorizate, pentru a ajunge din urmă regiunile mai puternic dezvoltate ale Comunității. În perioada 1993-1999 diversificarea economiei rurale a devenit elementul-cheie al politicii rurale. În acest cadru, agricultura competitivă a devenit esențială. Eforturile au fost concentrate asupra dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, a agroturismului, a dezvoltării serviciilor și a protecției mediului. Au fost încurajate în acest scop investițiile în turism și dezvoltarea meseriilor, renovarea și dezvoltarea satelor, conservarea patrimoniului rural, menținerea peisajului și restaurarea acestuia, și a mediului. Un accent important se pune pe calitatea vieții și conservarea culturilor tradiționale.
Agenda 2000, aprobată de șefii de state și de guverne în martie 1999, la Berlin, a adus schimbări în politica de dezvoltare rurală prin reducerea formelor de asistentă la trei obiective și prin reducerea programelor de inițiativă comunitară la patru, pe o perioadă de programare de șapte ani.1)
3.2 România – particularități și evoluții ale procesului de apropiere de structurile agricole ale UE
În România s-a aplicat legislația restituirii terenurilor și este în curs de definitivare acest proces, în urma modificării Legii Fondului Funciar, adoptată în 1991. Sunt necesare măsuri de consolidare a exploatațiilor agricole private, care dețin cca. 85% din terenul agricol; sunt în curs de privatizare fostele intreprinderi agricole de stat. Sunt necesare însă măsuri de restructurare a întregului sector agroalimentar.
În țara noastră, infrastructura rurală este foarte redusă și prezintă disparități foarte mari. În majoritatea spațiului rural se remarcă următoarele:
drumuri locale nemodernizate sau lipsa drumurilor locale, stare de lucruri ce are un impact negativ asupra accesului direct la rețeaua rutieră sau la cea de cale ferată precum și cele care îmbunătățesc circulația în zonele rurale și/sau deservesc accesul la exploatațiile agricole;
rețeaua de alimentare cu apă în sistem centralizat este insuficientă;
rețelele de canalizare și stațiile de epurare a apelor reziduale sunt inexistente;
în majoritatea comunelor lipsește canalizarea iar stații de epurare nu există, apele uzate fiind de regulă deversate în apele curgătoare care traversează satele sau sunt împrăștiate pe câmp.
Programul SAPARD, prin măsura de infrastructură rurală este complementar Programului pentru Normalizarea Vieții la Sate care este implementat de Guvernul României prin Hotărârea de Guvern nr. 577/1997 privind pietruirea drumurilor și prin Hotărârea Guvernului nr. 687/1997 privind contractarea și garantarea de către Guvern a unui credit extern pentru realizarea unor programe guvernamentale (alimentarea cu apă a satelor și asigurarea de locuințe sociale).
Prin programul aprobat prin HG. 577/1997 au fost finanțate proiectele de îmbunătățire a infrastructurii rurale în perioada 1997-2000, în majoritate cu fonduri de la bugetul de stat și reprezintă sprijinul acordat de către statul român pentru dotarea satelor și comunelor cu lucrări de infrastructură rutieră și edilitară. Programul a cuprins proiecte de interes major pentru activitățile locale în limita a 30% din lucrările inventariate ca fiind necesare.
Programul finanțat prin HG. 687/1997 a fost creat în scopul sprijinirii și urgentării realizării programului aplicat din HG.577/1997. Aceasta prevede garantarea de către Guvernul României a unui credit extern de 340 milioane USD, din care 280 milioane USD sunt destinați realizării subprogramului de alimentare cu apă a satelor.
De asemenea, Programul SAPARD este în strânsă complementaritate la nivel național cu Programele PHARE, Programul ISPA, care vizează proiecte de alimentare cu apă, canalizare, epurare și gropi ecologice, exclusiv pentru mediul urban (orașe cu o populație mai mare de 300000 de locuitori). Programul se desfășoară pe o perioadă de 7 ani între 2000 – 2006.
Un alt program ce va veni în sprijinul dezvoltării infrastructurii rurale este cel al Băncii Mondiale începând cu anul 2001.
Acest program prevede sprijin financiar pentru proiectele de alimentare cu apă a localităților din mediul rural.
Prin Programul SAPARD se vor finanța modernizări și construcții de drumuri de interes local, conform Legii 82/1998, privind aprobarea Ordonanței Guvernului 43/1997, privind regimul juridic al drumurilor de interes local care va fi cuprins în:
Drumuri comunale care asigură legătura dintre:
Resedința de comună și satele componente;
Orașele și satele care îi aparțin;
Sate.
Drumuri vicinale – drumuri care deservesc mai multe proprietăți, fiind situate la limitele acestora (cu excepția drumurilor de exploatație agricolă);
Străzi – drumuri publice în interiorul localităților indiferent de denumire (stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, fundătură, uliță, etc.).
Toate aceste programe vor fi în strânsă complementaritate, urmându-se ca prin derularea lor să se realizeze la nivel național o dezvoltare integrată.
Măsurile programului SAPARD, urmăresc în primul rând facilitarea implementării Aquis-ului Comunitar, vizând diminuarea unor neajunsuri care caracterizează agricultura din România, înainte de aderarea ei la UE.
În mod particular, sprijinul pentru una din măsurile programului este să îmbunătățească performanțele producției agroalimentare din punct de vedere al standardelor de calitate și al diversificării gamei sortimentale a produselor prelucrate, în scopul de a înlătura unele disfuncționalități ce se manifestă pe piețele specifice ale acestora, și anume:
Piețele agricole actuale nu funcționează coerent;
Existența pe piață, a unei importante producții agricole, comercializate fără o prelucrare prealabilă și/sau insuficientă/ ineficientă care nu permite sub această formă, creșterea valorii adăugate a ramurii și nu contribuie la îmbunătățirea veniturilor agricultorilor;
Condiții improprii de preluare, sortare, depozitare, prelucrare, condiționare și marketing a produselor agricole, inclusiv ouăle, ce determină, de cele mai multe ori, procente mari de pierderi de producție (mărfuri perisabile, fără posibilitate de depozitare a produselor și absența piețelor de desfacere), excepție făcând vânzarea directă a produselor din exploatația agricolă;
Amplasarea a numai 15% din ramurile industriei agroalimentare, în zonele rurale, nu favorizează prelucrarea locală a produselor agricole, aceasta generând costuri ridicate de transport și pierderi importante de produse;
Degradarea continuă a aparatului productiv și un mare grad de uzură a unităților existente care nu dețin echipamente performante de prelucrare și nici capacități performante, la nivelul standardelor europene, capabile să asigure calitatea producției și controlul ei;
Lipsa unor echipamente în dotarea unităților de industrie alimentară, privind evacuarea apelor uzate și a produșilor reziduali ce nu permit protecția suficientă a mediului înconjurător, dotarea insuficientă cu laboratoare uzinale și aparatură de măsură și control pentru determinarea calității produselor;
Slaba diversificare a produselor agroalimentare, sub aspectul standardelor de calitate impuse de UE, cu toate că cerințele consumatorilor reclamă o îmbunătățire a gamei sortimentale a produselor prelucrate.
Se consideră ca fiind prioritară îmbunătățirea procesării și marketingului în următoarele sectoare: lapte și produse lactate; carne; legume, fructe și cartofi; vinificație; pește și produse piscicole. Pentru România, având în vedere suprafețele și producțiile de cereale, semințe oleaginoase și sfeclă de zahăr realizate și deficiențele existente în domeniul procesării primare, se consideră ca fiind importante în primul rând, investițiile privind modernizarea capacităților de procesare și depozitare existente în aceste sectoare.
În România s-au făcut procese lente în introducerea cadrului legal și a structurilor administrative pentru Organizarea Comună a Pieței. Din cauza tranziției lente nu sunt create condițiile care să permită implementarea celei mai importante părți din Aquis-ul agricol comunitar. Fragmentarea excesivă a terenurilor agricole crează mari dificultăți organizării filierelor pe produse, iar costul produselor este ridicat. Există, de asemenea, dificultăți în monitorizarea statisticii agricole și în stabilirea unor măsuri adecvate de politică agricolă.
Sunt necesare măsuri urgente de adoptare și implementare a legislației veterinare. S-au făcut progrese mici în implementarea sistemului de inregistrare a animalelor.
Comerțul bilateral al României cu Uniunea Europeană nu a inregistrat progrese sensibile, iar balanța comercială agricolă a României are sold negativ până în anul 1998. În anul 1999, soldul balanței comerciale agricole a fost pozitiv (31 milioane EURO).
Agricultura ocupă un loc foarte important în economia României. În anul 1999, agricultura a deținut 15,5% în valoarea adăugată brută și împreună cu sectorul forestier 41,7% în forța de muncă ocupată (Figurile 3.1-3.3).
Figura 3.1
Figura 3.2
Figura 3..3
Sursa: Letiția Zahiu – POLITICI AGROALIMENTARE COMPARATE, București, 2001, Editura Economică
3.3 SAPARD – inclus în reforma politicii agricole și de dezvoltare rurală
Politica agricolă promovată în perioada următoare este necesar să fie transpusă într-o Lege agricolă generală care să asigure cadrul general accelerării ajustărilor structurale în vederea aderării României la UE și să permită continuitatea aplicării strategiei pe termen mediu și lung și a programelor pe domenii.
Elaborarea unei “Legi agricole” coerente, care să stabilească cadrul general al politicii agricole și modul de utilizare al fondurilor destinate agriculturii, ar fi necesară pentru direcționarea acestor fonduri și folosirea lor la maximum de eficiență economică.
Legea agricolă generală poate fi aprofundată în reglementări legislative pe domenii prioritare, care să asigure implementarea politicilor agricole, flexibil și selectiv, dar să constituie și cadru unitar și corelat al realizării scopurilor, obiectivelor și căilor prevăzute în strategie. Pe aceasta bază se poate asigura dezvoltarea durabilă a agriculturii și protecția mediului.
Legea agricolă va trebui să permită ajustările periodice necesare și continuitatea unor măsuri, să excludă eventualele posibilități de distrugere a patrimoniului sau de deturnare de fonduri. În acest fel procesul de reformă în agricultură poate deveni transparent și eficient.
Susținerea performanțelor economice, ca esență a reformei, se poate realiza cu efectele dorite pe bază de proiecte cofinanțate care pot spori responsabilitatea beneficiarilor de fonduri și a finanțatorilor acestor proiecte. Direcționarea investițiilor, pe baza finanțării din programul SAPARD, ca și a resurselor bugetare interne către agricultură și spațiul rural în ansamblul său, presupune participarea beneficiarilor cu o parte din fonduri. Acest sistem crește interesul în gestionarea eficientă a resurselor și stimulează investițiile.
Măsurile de restructurarea MAAP și a unitaților sale teritoriale, crearea agențiilor specializate (Agenția SAPARD, Agenția Domeniilor Statului și alte organisme instituționale) și aprobarea de către Parlament, dar într-o formă îmbunătățită față de proiectele prezentate, a pachetului de legi menite să realizeze reforma de fond (legile: exploatațiilor agricole, organizării și funcționării piețelor, zootehniei, cooperativelor agricole, sprijinirii tinerilor agricultori, creditului agricol, organizațiilor interprofesionale, asigurării culturilor și animalelor, legea Muntelui, etc.) pot asigura accelerarea procesului de pregătire a agriculturii și a sectorului agroalimentar în ansamblul său în vederea integrării avantajoase în structurile Uniunii Europene. Rămâne ca implementarea și managementul realizării noilor măsuri de reformă să dea rezultate scontate.
Fără direcții strategice bine elaborate pe termen mediu și lung, fără programe pe domenii și proiecte fundamentate pe criterii economice și ecologice și fără responsabilizarea tuturor factorilor implicați, rezultatele nu pot fi performante.1)
În perspectiva realizării acestor rezultate, o importanță deosebită o are și structura organigramei programului SAPARD (Anexa 1). Cu departamente diverse, are pentru început o funcționalitate economică și financiară eficientă.
De la Directorul general, la cele patru Directii: Resurse Umane, Audit Intern, Control și Antifraudă și Serviciul Informatizare, managementul acestei instituții funcționează fără probleme, asigurând derularea programului și rulând lunar sesiuni de proiecte de finanțare.
Birourile regionale primesc instrucțiuni și directive de la Directorul general, fiind totuși și în subordinea Directorului General Adjunct de Implementare Tehnică și Directorului General Adjunct Plăți aflându-se în instituție la același nivel ierarhic.
3.4 Modalitatea aplicării scutirii de taxă pe valoarea adaugată pentru proiectele finanțate prin programul SAPARD
Modalitatea aplicării scutirii de TVA pentru proiectele finanțate prin programul Sapard se desfășoară în baza prevederilor:
Acordului Multianual de Finanțare
Legii nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată
Ordinului Ministrului Finanțelor nr.726/2002 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de utilaje, echipamente și prestările de servicii legate nemijlocit de operațiunile petroliere realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine, cele aferente acordului de investiții ,, Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional București – Otopeni”, precum și pentru livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile, inclusiv din donații ale persoanelor fizice, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 417 din 14 iunie 2002.
Scutirea de taxa pe valoarea adăugată se aplică pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, finanțate prin programul SAPARD, numai pentru sumele reprezentând valoarea finanțării nerambursabile. Astfel, în cazul proiectelor contractate în cadrul Măsurii 2.1, scutirea de la plata TVA se aplică pentru toată valoarea eligibilă a proiectului, în timp ce pentru proiectele finanțate prin Măsura 1.1, numai pentru valoarea finanțării publice, prevăzută în contractul de finanțare.
Potrivit prevederilor art.10.lit. f din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, sunt scutite de taxa pe valoare adăugată (..) importurile de bunuri finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate României de organisme internaționale, de guverne străine și /sau de organizații non profit și de caritate;
Conform articolului 26 alin.4 din Normele de aplicare a Legii nr.345/2002, aprobate prin H.G. nr. 598/2002, scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 10 lit. f din lege, pentru importuri de bunuri finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organisme internaționale sau de guverne străine, se acordă de către birourile vamale de control și vămuire, pe baza documentelor care atestă că acestea sunt finanțate din împrumuturi nerambursabile.
Conform normelor legale, scutirea de taxa pe valoarea adăugată se poate realiza prin una dintre următoarele modalități:
a) prin restituirea taxei pe valoarea adăugată aferente aprovizionărilor destinate realizării obiectivelor sau proiectelor ai căror beneficiari nu sunt plătitori de taxă pe valoarea adăugată, de către organul fiscal teritorial la care sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe;
b) prin facturarea fără taxa pe valoarea adăugată de către furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii, care participă la realizarea obiectivelor sau proiectelor finanțate din fondurile SAPARD, denumiți în continuare contractori, și de către furnizorii sau prestatorii acestora din România, denumiți subcontractori, a bunurilor livrate și a serviciilor prestate, cu exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente intrărilor destinate realizării proiectului, după caz, pe bază de certificat de scutire eliberat de direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, după caz, la solicitarea beneficiarilor.
În cazul proiectelor finanțate prin Măsura 2.1, în mod obligatoriu autoritățile contractante (consiliile comunale), după încheierea contractului de achiziție publică, vor depune o cerere pentru eliberarea certificatului de scutire de la plata TVA pentru toată durata de realizare a obiectivului, în care, conform modelului anexat, vor menționa toți contractorii și subcontractorii care vor furniza servicii și bunuri.
În baza unui astfel de certificat, furnizorii vor putea emite facturi fără TVA.
Furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii, contractori sau subcontractori, au obligația conform legii, să menționeze pe factură numărul și data certificatului în baza căruia facturează în regim de scutire. Pe factura fiscală pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere" se menționează și beneficiarul obiectivului sau proiectului și, după caz, finanțatorul.
În cazul proiectelor finanțate prin Măsura 1.1, se poate aplica una din variantele de scutire de la plata TVA enunțate mai sus, respectiv prin restituirea taxei pe valoarea adăugată către beneficiarul proiectului (în cazul în care se facturează cu TVA) sau prin facturarea fără taxa pe valoarea adăugată de către furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii (în urma obținerii certificatului de scutire de TVA de către autoritatea contractantă).
Restituirea taxei pe valoarea adăugată se efectuează de organele fiscale teritoriale, la cererea beneficiarilor. Cererile de restituire a taxei pe valoarea adăugată se vor depune la organul fiscal teritorial la care sunt înregistrați titularii cererii, trimestrial, cel mai târziu până la finele lunii următoare încheierii unui trimestru, și vor fi justificate numai cu documente aferente cumpărărilor efectuate în trimestrul pentru care se solicită restituirea taxei pe valoarea adăugată. Nedepunerea în termen și necuprinderea tuturor documentelor justificative atrage pierderea dreptului de restituire a taxei pe valoarea adăugată.
Soluționarea cererilor de restituire a taxei pe valoarea adăugată se efectuează pe baza documentației și a verificărilor efectuate de organele de control fiscal. După verificare se va întocmi un proces-verbal de control din care să rezulte suma de restituit și suma neaprobată, cu menționarea detaliată a motivelor ce au condus la această decizie.
În situația în care contractorul nu are domiciliul sau sediul stabil în România, acesta nu are obligația să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 345/2002, dacă realizează exclusiv operațiuni scutite cu drept de deducere în România. În acest caz se va elibera certificat de scutire de taxă pe valoarea adăugată, la solicitarea beneficiarului, numai pentru subcontractorii din România. Pentru proiectele sau obiectivele finanțate atât din fondurile nerambursabile cât și din alte surse de finanțare, contractorul care nu are domiciliul sau sediul stabil în România este obligat să își desemneze reprezentant fiscal domiciliat în România, iar beneficiarii vor solicita certificat de scutire și pentru aceștia.
Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care realizează obiective sau proiecte finanțate prin programul SAPARD, pentru care nu au solicitat certificate de scutire de taxa pe valoarea adăugată, au dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor destinate realizării acestora, indiferent dacă obiectivele/proiectele sunt destinate realizării de operațiuni cu drept de deducere sau de operațiuni fără drept de deducere.
3.5 Evaluarea și selectarea proiectelor de finanțare pe măsuri și submăsuri
În lunile august, septembrie și octombrie ale anului 2002 au avut loc sesiuni de evaluare și selectare a proiectelor de finanțare din toată țara urmând apoi să fie puse în aplicare în vederea dezvoltării agriculturii și susținerii spațiului rural. Se vor lua în considerare proiectele lunii octombrie pentru a face o apreciere asupra importanței acestor proiecte la nivel de măsuri, submăsuri și regiuni. Următoarele tabele vor avea în vedere lista cererilor de finanțare eligibile din cadrul măsurii 1.1:
Tabelui nr. 3.1
SUBMĂSURA: Lapte și produse lactate EURO
Sursa www.SAPARD.ro
Tabelul nr. 3.2
SUBMĂSURA: Carne, produse din carne și ouă EURO
Sursa www.SAPARD.ro
Tabelul nr. 3.3
SUBMĂSURA: Vinificație EURO
Sursa www.SAPARD.ro
Analizând cu atenție tabelul nr.3.1 observăm că în județul Suceava se dorește extinderea producției de branză de vaci prin deschiderea unei noi fabrici. Pentru cazul în care acest proiect va fi selectat, contribuția programului SAPARD va fi de 996500 EURO. În cadrul submăsurii ‘carne, produse din carne și ouă’ majoritatea investițiilor se fac pentru modernizarea abatoarelor și fabricilor de mezeluri, iar apoi pentru modernizarea capacității de prelucrare prin retehnologizare. În cazul selectării acestor proiecte contribuția programului SAPARD va fi de 2037488,66 EURO (Tabelul nr. 3.2). Pentru submăsura ‘vinificație’ va fi alocată o sumă de 414944,5 EURO pentru modernizarea capacităților de producție și stocarea vinului la crama Orevița din județul Mehedinți.
În urma evaluării aceste proiecte au fost selectate, iar la data de 24 aprilie 2003 s-au semnat toate contractele. Pentru a avea o imagine mai clară asupra sumelor alocate se indică studierea Anexei 2 în care se prezintă valoarea acestora în lei. Cele mai multe cereri de proiecte în cadrul măsurii 1.1 au fost cele referitoare la carne produse din carne și ouă.
Iată și listele cererilor de finanțare eligibile selectate în cadrul măsurii 2.1 încadrate pe submăsuri:
Tabelul nr. 3.4
SUBMĂSURA: Drumuri în zonele rurale EURO
Sursa www.SAPARD.ro
Majoritatea investițiilor în cadrul acestei submăsuri se fac pentru modernizarea drumurilor deja existente și apoi pentru construirea altora noi, pentru că în primul rând dezvoltare înseamnă modernizare. Județele cu câte două proiecte selectate sunt Iași, Suceava și Botoșani.
Investiții noi se fac și în domeniul alimentării cu apă în sistem centralizat, așa cum se va prezenta în tabelul următor:
Tabelul nr. 3.5
SUBMĂSURA: Alimentare cu apă în sistem centralizat în zonele rurale
EURO
Sursa www.SAPARD.ro
Odată cu alimentarea cu apă în sistem centralizat se vor face investiții noi și în canalizarea în sistem centralizat, așa cum putem observa în următoarea structură:
Tabelul nr.3.6
SUBMĂSURA: Canalizare în sistem centralizat în zonele rurale EURO
Sursa www.SAPARD.ro
Pentru alimentarea cu apă în sistem cetralizat, județul cu cele mai multe proiecte selectate este Vâlcea, acestea fiind în număr de 8, însumând o contribuție a programului SAPARD de 6317961,4 EURO, ceea ce reprezintă 30,12% din totalul alocării acestei submăsuri. Cu un număr de câte 3 proiecte selectate urmează județele Bihor, Neamț și Gorj susținute de SAPARD cu sumele de 2844502,46 EURO, 2528951,09 EURO și respectiv 2245171,93 EURO ce reprezintă un procentaj de 13,56%, 12,06% și 10,7% din totalul contribuției acestui program. Faptul că județul Vâlcea deține un procent atât de mare din finanțare exprimă nu numai o voință de fier a Consiliilor Locale de a se integra structurilor existente în Uniunea Europeană, ci și o necesitate urgentă de alimentare cu apă.
În cadrul submăsurii ‘Canalizare în sistem centralizat în zonele rurale’(Tabelul nr.3.6), județul Harghita are două proiecte selectate, însumând 1998486,45 EURO, ceea ce reprezintă 22,93% din totalul contribuției SAPARD privind această măsură. Urmează apoi județele Neamț, Timiș, Iași, Vâlcea, Bacău, Ilfov și Cluj cărora programul SAPARD le acordă un sprijin ce câte cca 1000000 EURO.
Subliniem faptul că județul Harghita investește în canalizare menajeră și stații de epurare, de unde putem concluziona că lipsa acestui gen de investiții în acest spațiu a pus în pericol sănătatea locuitorilor săi. De altfel, și în celelalte județe menționate orientarea investitorilor este aceeași. Asistăm astfel, la un pas important către dezvoltarea și modernizarea structurilor rurale, în vederea integrării în Uniunea Europeană.
Măsura 2.1 privește cu deosebire spațiul rural și o putem considera ca fiind una din cele mai importante acțiuni ale programului SAPARD pentru susținerea acestuia prin construirea de noi drumuri și modernizarea celor deja existente, prin alimentarea cu apă în sistem centralizat și prin instalarea de canalizări menajere și stații de epurare, considerate de importanță vitală.
3.6 Cadrul legislativ al programului SAPARD
Toate acțiunile programului SAPARD s-au derulat în baza unor legi ale Comisiei Europene și ale României printre care:
REGULAMENTUL COMISIEI (CE) nr. 1663/95din 7 iulie 1995 de stabilire a modalității de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 729/70 privind procedura de verificare a conturilor FEOGA, Secțiunea Garantare
REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 2148/96 din 8 noiembrie 1996 privind stabilirea modalității de evaluare și monitorizare a stocurilor de produse agricole de intervenție publică
REGULAMENTUL COMISIEI (CE) nr. 2064/97 din 15 octombrie 1997 de stabilire a unor acorduri detaliate pentru aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 4253/88 privind controlul financiar exercitat de statele membre asupra operațiunilor cofinanțate prin Fondurile Structurale
REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 1258/1999 din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune
REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 1268/1999 din 21 iunie 1999 privind ajutorul financiar comunitar destinat măsurilor de pre-aderare ce trebuie luate pentru dezvoltarea agriculturii și a zonelor rurale în țările candidate din Europa Centrală și de Est în perioada premergătoare aderării
REGULAMENTUL COMISIEI (CE) nr. 2761/1999 din 22 decembrie 1999 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 296/96 privind datele care urmează să fie înaintate de către statele membre și înregistrarea lunară a cheltuielilor finanțate în cadrul Secțiunii Garantare a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2776/88
REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 2040/2000 din 26 septembrie 2000 privind disciplina bugetară
REGULAMENTUL COMISIEI (CE) nr. 2222/2000 din 7 iunie 2000 privind stabilirea regulilor financiare pentru aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1268/1999 privind ajutorul comunitar pentru măsurile de pre-aderare din agricultură și dezvoltare rurală în țările candidate din Europa centrală și de est în perioada de pre-aderare
Reglementarea Comisiei (CE) nr. 188 cu privire la amendarea REGULAMENTULUI COMISIEI (CE) nr. 2222/2000 din 7 iunie 2000 privind stabilirea regulilor financiare pentru aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1268/1999 privind ajutorul comunitar pentru măsurile de pre-aderare din agricultură și dezvoltare rurală în țările candidate din Europa centrală și de est în perioada de pre-aderare
REGULAMENTUL COMISIEI (CE) nr. 438/2001 din 2 martie 2001 de stabilire a regulilor detaliate pentru punerea în aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1260/1999 privind sistemele de gestionare și control pentru asistența acordată prin Fondurile Structurale.
REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 448/2001 din 2 martie 2001 de stabilire a modalității de aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1260/1999 privind procedura de efectuare a corecțiilor financiare cu privire la ajutorul acordat în cadrul Fondurile Structurale
NORME SANITAR VETERINARE
Directiva Consiliului 64/433/CEE -Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate care reglementează producerea și comerțul cu carne proaspătă de pasăre
Directiva Consiliului 71/118/CEE -Norma sanitară veterinară privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea cărnii proaspete
Directiva Consiliului 94/65/CEE -Norma sanitară veterinară privind condițiile pentru producerea și comercializarea cărnii tocate și a cărnii preparate
Directiva Consiliului 89/362/CEE -Norma sanitară veterinară privind condițiile generale de igienă în exploatațiile de animale producătoare de lapte
Directiva Consiliului 92/46/CEE-Norma sanitară veterinară privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic și a produselor pe bază de lapte
Directiva Consiliului 89/436/CEE -Norma sanitară veterinară privind condițiile de sănătate și igienă pentru producerea și comercializarea produselor din ouă
Directiva Consiliului 93/119/CEE – Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor în timpul sacrificării sau uciderii
Directiva Consiliului 91/493/CEE- Norma sanitară veterinară privind condițiile pentru producerea și comercializarea produselor din pescuit
Directiva Consiliului 92/45/CEE-Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate a animalelor și de sănătate publică legate de uciderea vânatului salbatic și de comercializarea cărnii de vânat sălbatic
LEGISLAȚIE UE – Mediu, MĂSURA 1.1
DIRECTIVA CONSILIULUI din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (85/337/CEE)
DIRECTIVA CONSILIULUI 97/11/CE din 3 Martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului
DIRECTIVA CONSILIULUI 90/313/CEE din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informații în domeniul mediului
DIRECTIVA CONSILIULUI 75/442/EEC din 15 iulie 1975 privind deșeurile (modificată) (1)
DIRECTIVA CONSILIULUI din 18 martie 1991 care amendează Directiva 75/442/CEE privind deșeurile (91/156/EEC)
DIRECTIVA CONSILIULUI din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase 91/689/CEE
DIRECTIVA CONSILIULUI 86/278/CEE din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, și în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură
DIRECTIVA CONSILIULUI din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase (80/68/CEE)
DIRECTIVA CONSILIULUI din 16 iunie 1975 privind cerințele calitative pentru apa de suprafată destinată preparării apei potabile în statele membre (75/440/CEE)
DIRECTIVA CONSILIULUI 98/83/EC din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman
DIRECTIVA CONSILIULUI din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunității (76/464/CEE)
DIRECTIVA CONSILIULUI din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (91/271/CEE)
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a cadrului comunitar de acțiune în domeniul strategiei apelor
DIRECTIVA CONSILIULUI 96/61/CE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării
DIRECTIVA CONSILIULUI din 27 iunie 1967 privind apropierea dispozițiilor legale, de reglementare și administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (67/548/CEE)
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI 98/8/CE din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive
LEGISLAȚIE UE – Mediu, MĂSURA 2.1
DIRECTIVA CONSILIULUI din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (85/337/CEE)
Directiva Consiliului 97/11/CE din 3 Martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului
DIRECTIVA CONSILIULUI 90/313/CEE din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informații în domeniul mediului
DIRECTIVA CONSILIULUI 86/278/CEE din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, și în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură
DIRECTIVA CONSILIULUI din 16 iunie 1975 privind cerințele calitative pentru apa de suprafată destinată preparării apei potabile în statele membre (75/440/CEE)
DIRECTIVA CONSILIULUI din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase (80/68/CEE)
DIRECTIVA CONSILIULUI 98/83/EC din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman
DIRECTIVA CONSILIULUI din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunității (76/464/CEE)
DIRECTIVA CONSILIULUI din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (91/676/CEE)
DIRECTIVA CONSILIULUI din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (91/271/CEE)
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a cadrului comunitar de acțiune în domeniul strategiei apelor
DIRECTIVA CONSILIULUI 96/61/CE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării
Legislația românească privind programul SAPARD și aplicarea sa este următoarea:
Acordul Multianual de Finanțare – semnat la 2 februarie 2001 între Guvernul României și Comisia Comunităților Europene privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii în țările candidate din Centrul și Estul Europei în perioada de preaderare.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.142 din 21 septembrie 2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției SAPARD pentru implementare tehnică și financiară a Instrumentului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Legea 309 din 7 iunie 2001 pentru aprobarea O.U.G.nr.142/2001 privind înființarea. Organizarea și funcționarea Agenției SAPARD pentru implementare tehnică și financiară a Instrumentului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Hotărârea 1059 din 25 octombrie 2001 privind numirea persoanelor care exercită controlul financiar preventiv propriu la Agenția SAPARD.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.140 din 25 octombrie 2001 pentru modificarea art.1 din O.U.G.142/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției SAPARD.
Legea 316 din 18 iunie 2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001.
Legea 317 din 18 iunie 2001 pentru ratificarea Acordului Anual de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene cu privire la Programul special de aderare pentru agricultură și dezvoltare rurală în România, semnat la Bruxelles la 27 februarie 2001.
MĂSURA 1.1
Hotărâri de guvern
168/1997-privind regimul produselor și serviciilor care pot pune în pericol viața, sănătatea, securitatea muncii și protecția mediului înconjurător.
46/1991-privind înființarea societăților pe acțiuni prin reorganizarea ILF(întreprinderi de legume și fructe)784/1996-pentru aprobarea Normelor Metodologice privind etichetarea produselor alimentare
794/1993-privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitar-veterinare
833/1998-norme de aplicare a Legii nr.84/1998
LEGI
123/1995-privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.42/1995 privind producția de produse alimentare destinate comercializării
195/1997-pentru aprobarea OUG 32/1997 privind modificarea și completarea Legii 31/1990
31/1990-privind organizarea, statutul și funcționarea societăților comerciale, modificată și copletată prin OUG nr.32/1997
60/1974-legea sanitar-veterinară, modificată prin Legea 75/1991
84/1998-privind mărcile și indicațiile geografice
98/1994-privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele de igienă și sănătate publică
15/1990-privind reorganizarea unităților economice ca regii autonome și societăți comerciale
41/2001-pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.55/2000 privind organiizațiile interprofesionale pe produse agroalimentare
12/1974-privind pescuitul și piscicultura
137/1995-privind protecția mediului (republicată)
36/1991-privind înființarea, statutul și funcționarea societăților agricole și a altor forme de asociere în agricultură
ORDINE
125/1998 al MAA pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea serviciilor sanitar-veterinare de stat
278/1996 al MAPPM pentru aprobarea Regulamentului de atestare pentru elaborarea studiilor de impact asupra mediului
1013/873/2001- privind aprobarea structurii, conținutul și modul de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achizițiile publice de servicii.
1014/874/2001- privind aprobarea structurii, conținutul și modul de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achizițiile publice de lucrări
234/2001 al MAAP pentru aprobarea normei sanitare veterinare cu privire la condițiile sanitar veterinare pentru admiterea la import a produselor de origine animală și furajelor
190/2001 al MAAP pentru aprobarea normei sanitare veterinare cu privire la paraziților în produsele de pescuit
277/2001 al MAAP pentru aprobarea normei sanitare veterinare cu privire la criteriile microbiologice aplicabile la producția de crustacee și moluște fierte.
58/1999 al MAA pentru aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea licențelor de fabricație agenților economici care desfășoară activități în domeniul producției de produse alimentare
70/1998 pentru aprobarea Normei sanitară veterinară privind condițiile și procedura de avizare sanitară veterinară a importului, exportului, tranzitului cu animale, produse și subproduse de origine animală, furaje și alte produse și materii care pot influența sănătatea animalelor și sănătatea publică
103/1998 pentru aprobarea normelor sanitară veterinară privind condițiile sanitare procedura de autorizare sanitar veterinară de funcționare a unităților supuse controlului sanitar-veterinar și privind aprobarea efectuării activității de export cu produse de origine animală sau cu alte produse supuse controlului sanitar-veterinar
616/2000 al ministrului finanțelor pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli de către agenții economici
1956/1995-privind introducerea și aplicarea HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point) în activitatea de supraveghere a condițiilor de igienă din sectorul alimentar
975/1998-privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente
976/1998 privind aprobarea normelor de igienă privind producția, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul și comercializarea alimentelor
278/1996 al MAPPM –pentru aprobarea Regulamentului de atestare pentru elaborarea studiilor de impact asupra mediului
ORDONANȚE DE URGENȚĂ
ORDONANȚA DE URGENȚĂ Nr. 32 din 16 iunie 1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale
ORDONANȚE
ORDONANȚA Nr. 21 din 21 august 1992 privind protecția consumatorilor
Ordonanța Nr. 33 din 29 ianuarie 1999 pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/1995 privind producția de produse alimentare destinate comercializării
ORDONANȚA nr. 42 din 29 august 1995 privind producția de produse alimentare destinate comercializării
ORDONANȚA nr. 55 din 30 ianuarie 2000 privind organizațiile interprofesionale pe produse agroalimentare
MĂSURA 2.1
Hotărâri de guvern
211/1999-privind modificarea și completarea H.G. nr.577/1997 pentru aprobarea programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apă a satelor, conectarea satelor la rețeaua de electrificare și la rețelele telefonice.
461/2001-pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice.
577/1997-pentru aprobarea Programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apă a satelor, conectarea satelor la rețeaua de electrificare și la rețelele telefonice.
580/1998-pentru completarea Hotărârii 577/1997 pentru aprobarea Programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apă a satelor, conectarea satelor la rețeaua de electrificare și la rețelele telefonice.
730/1997 pentru aprobarea normativului privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate evacuate
376/1994-privind metodologia de elaborare a devizului general pentru obiectivele de investiții în resursele de apă „NTPA-001”
273/1994-privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora.
LEGI
14/1995-pentru ratificarea Convenției Dunării privind cooperarea în domeniul protecției și utilizării durabile a apelor fluviului Dunărea.
171/1997-privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național-Secțiunea a II-a Apa
453/2001-pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora.
5/2000-privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național-Secțiunea a III-a Zone protejate.
71/1996-privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național-Secțiunea I-Căi de comunicație.
10/1995-privind calitatea în construcții.
50/1991-privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor
107/1996-Legea apelor
2/1968-privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România.
82/1998-privind regimul juridic al drumurilor.
ORDINE
1012/2001-privind aprobarea structurii, conținutul și modul de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse.
1013/873/2001- privind aprobarea structurii, conținutul și modul de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achizițiile publice de servicii.
1014/874/2001- privind aprobarea structurii, conținutul și modul de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achizițiile publice de lucrări.
44/1998-pentru aprobarea normelor privind protecția mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător.
45/1998- pentru aprobarea normelor tehnice privind proiectarea construirea și modernizarea drumurilor.
46/1998- pentru aprobarea normelor tehnice privind stabilirea clasei tehnice a drumurilor publice.
50/1998– pentru aprobarea normelor tehnice privind proiectarea și realizarea străzilor în localitățile rurale.
ORDONANȚE DE URGENȚĂ
60/2001-privind achizițiile publice
ORDONANȚE
19/1997-privind transporturile
43/1997-privind regimul juridic al drumurilor
Capitolul 4
CONCLUZII
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană oferă României o asistență financiară semnificativă (în valoare totală de aproximativ 700 mil. EURO anual) prin programele PHARE, ISPA și SAPARD. Pentru a gestiona aceste sume importante, România trebuie să-și întărească capacitatea administrativă în vederea utilizării eficiente a acestor fonduri și asigurării unui impact maxim asupra reducerii discrepanțelor regionale și intraregionale.
Diferite politici agricole adoptate până în prezent privesc spațiul rural ca pe un element de importanță majoră, având în vedere structurile ce-l compun și cadrul ce depinde mai mult sau mai puțin de acesta.
Fiecare zonă rurală trebuie să îndeplinească în același timp trei funcții majore: economică, ecologică și social-culturală.
Realitatea clară a satului românesc actual este următoarea:
Un recent studiu plasează 13 sate din România pe lista celor mai sărace sate din Europa;
85% din proprietarii de pământ de la sate nu dispun de mijloace tehnice și financiare pentru lucrarea pământului;
50% din populația satelor românești o constituie populația în vârstă de peste 60 de ani;
Față de 9500 formațiuni artistice existente la sate înainte de 1989, în prezent mai supraviețuiesc cca. 1000 de formațiuni.
Sunt date care certifică involuții alarmante în sfera civilizației satului românesc.
În România sunt absolut necesare elaborarea unor studii care să cuprindă absolut toate zonele rurale, să fie întreprinse niște acțiuni temeinice de cunoaștere și evaluare a resurselor umane cu tot ce implică ele, fără a fi evaluate evident, cele materiale, pentru a putea implementa programele de dezvoltare rurală. Este necesară, de asemenea, crearea unor structuri, instituții, organizații care să facă legătura între nivelul puterii centrale și cea de la nivel local, structuri ce să permită implementarea valorilor moderne în lumea rurală românească. Nu se poate vorbi de eficiență, agricultură competitivă, economie de piață, spirit de inițiativă, atâta timp cât acestea nu se regăsesc în sistemul valoric al oamenilor, cât încă nu au ajuns să fie valorizate schimbări structurale fără a fi însoțite de schimbări comportamentale, valorice. Aceste transformări la nivel individual se pot produce în timp, printr-o alocare adecvată a resurselor și printr-o reformă reală a instituțiilor care să asigure o dezvoltare umană durabilă.
Agenția SAPARD, autoritatea de implementare tehnică și financiară a Programului SAPARD, a fost înființată la sfârșitul anului 2000, prin ordonanța de urgență 142/2000 aprobată prin Legea 309/2001 cu completările OUG 140/2001.
Agenția SAPARD este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
Scopul Agenției SAPARD îl constituie implementarea tehnică și financiară a Instrumentului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Programul SAPARD.
Agenția SAPARD are în structură o unitate centrală și opt birouri regionale de implementare a Programului Sapard.
Buget
Uniunea Europeană a propus o alocare orientativă a fondurilor pentru fiecare stat candidat având în vedere următoarele criterii: suprafața agricolă, populația ocupată în agricultură, produsul intern brut, situația teritorială specială – zone defavorizate.
Astfel 153, 2 milioane EURO vor fi alocate anual României de Uniunea Europeană pe o perioadă de șapte ani, sub formă de credite nerambursabile, pentru a facilita adoptarea legislației comunitare din domeniu și pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului agricol.
Conform volumului acestei alocații din partea UE, România ocupă locul secund (după Polonia). Sumei alocate de UE i se va adăuga o cofinanțare națională din bugetul de stat de 25% (circa 50 milioane EURO anual). Adăugând și contribuția privată, costul total al punerii în practică a programului românesc de dezvoltare rurală este de aproximativ 300 milioane euro în fiecare an.
Sprijinul financiar va fi utilizat pentru a se atinge standardele UE din domeniul politicii agricole, al siguranței alimentare și protecției mediului înconjurător. Va fi utilizat și pentru a investi în infrastructură, dezvoltarea climatului de afaceri, diversificarea activităților economice și dezvoltarea resurselor umane.
Obiective
-să rezolve problemele specifice legate de o dezvoltare pe termen lung;
-să îmbunătățească standardele de calitate ale produselor agricole, ale procesului de producție și marketingului acestora, scopul final fiind să apropie aceste standarde de cele practicate în Uniunea Europeană;
-să ajute România în demersul de adoptare și implementare a Acquis-ului comunitar corespunzător.
Priorități
Se va acorda prioritate proiectelor care au în vedere:
îmbunătățirea eficienței pieței, a calității și a standardelor privind securitatea produselor alimentare;
menținerea actualelor locuri de muncă și crearea altora noi;
protecția mediului înconjurător.
Măsura 1.1 Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole;
Măsura 2.1 Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;
Măsura 3.1 Investiții în exploatații agricole;
Măsura 4.1 Îmbunătățirea pregătirii profesionale.
Tipuri de proiecte și modul de co-finanțare
Programul SAPARD va finanța două categorii de proiecte:
• Private (generatoare de venit), cum sunt cele aferente măsurii de invetiții în prelucrarea produselor agricole.
• Publice (negeneratoare de venit), cum sunt cele aferente măsurii privind dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale.
În funcție de tipul de proiect beneficiarii vor fi:
producători agricoli privați,
asociații ale producătorilor agricoli,
întreprinderi mici și mijlocii,
autorități locale.
Regulile de co-finanțare sunt diferite pentru beneficiarii privați și respectiv cei publici.
• Beneficiarii privați trebuie să finanțeze, cu fonduri proprii între 50% și 70% din valoarea proiectului.
• Beneficiarii publici (de exemplu comunități locale) pot beneficia de o finanțare de 100% a proiectului lor, cu condiția ca acesta să nu genereze venituri.
Această finanțare se va acorda doar pentru proiectele care vor fi declarate eligibile și aprobate în vederea finanțării în urma licitațiilor analizate.
Până acum am asistat la prezentarea și contractarea unor proiecte de către beneficiarii privați cu privire la măsura 1.1, și de către beneficiarii publici cu privire la măsura 2.1.
În Anexa 2 putem observa un total de investiții ale beneficiarilor privați de 126.349.621.270 lei pentru proiectele prezentate în luna octombrie 2002 și contractate în luna aprilie 2003.
Cea mai mare investiție privată o deține proiectul beneficiarului SC LADORNA AGRI SA SUCEAVA cu privire la producerea brânzei de vaci ‘Philadelphia’ în valoare de 36.501.795.000 lei reprezentând 28,89% din totalul acestor investiții.
Susținerea financiară acordată de Comunitatea Europeană prin programul SAPARD stimulează producătorii la investiții noi, profitabile, la competitivitate pe plan național și comunitar din punct de vedere al standardelor de calitate. Modernizarea fabricilor, abatoarelor, secțiilor de prelucrare și stocare are în vedere deschiderea drumului către integrarea în UE, obținerea unor produse de excepție cu referire la calitatea acestora și nu în ultimul rând la afirmarea țării noastre pe plan economic.
Beneficiarii publici reprezentați de comunitățile rurale sunt mai numeroși datorită faptului că necesitatea susținerii este mai mare, iar contribuția programului SAPARD este de 100%. În acest sens Bugetul național cuntribuie cu 25% din finanțare, urmând ca restul de 75% să fie suportat de Comunitatea Europeană. În luna octombrie s-au înregistrat un număr de 43 de proiecte ale măsurii 2.1, dintre care 9 în județul Vâlcea. Majoritatea urmăresc alimentarea cu apă în sistem centralizat sau modernizarea drumurilor rurale care duc la îndeplinirea obiectivelor prestabilite ca: îmbunătățirea situației actuale a infrastructurii din cadrul spațiului rural, îmbunătățirea condițiilor de viață și a standardelor de muncă și menținerea populației în spațiul rural; ameliorarea accesului la rețeaua de drumuri comunale, județene, naționale, căi ferate, precum și la exploatațiile agricole, obiective turistice de importanță națională; sprijinirea activităților economice comerciale și turistice prin dezvoltarea unei infrastructuri minimale; ameliorarea în conformitate cu standardele în vigoare a condițiilor igienico-sanitare ale locuitorilor și a activităților productive desfășurate; ameliorarea calității mediului și diminuarea surselor de poluare; construirea și modernizarea sistemelor de aprovizionare cu apă potabilă, de canalizare a apei și a investițiilor referitoare la stațiile de epurare a apei.
Cu privire la măsura 3.1, investițiile în exploatațiile agricole vor fi orientate, în principal, către completarea și reînnoirea parcului de tractoare și utilaje agricole, înlocuirea animalelor neproductive cu altele, care au un potențial genetic ridicat, modernizarea și reabilitarea fermelor vegetale, inclusiv a serelor și fermelor de creștere a animalelor existente.
În baza măsurii va putea fi asigurat sprijinul financiar pentru investiții în exploatații agricole private, vegetale și de creștere a animalelor, asigurând raționalizarea și reorientarea producției pentru creșterea calității produselor obținute prin aplicarea unor tehnologii competitive și care ar putea limita poluarea asupra mediului înconjurător.
Această măsură va contribui la îmbunătățirea veniturilor producătorilor agricoli, la atragerea tinerilor în activitățile agricole prin îmbunătățirea condițiilor lor de viață și muncă, precum și la asigurarea condițiilor de igienă și bunăstare a animalelor.
Cât despre măsura 4.1, putem spune că necesitatea instruirii producătorilor agricoli, piscicoli și silvici în domeniul protecției mediului, în domeniul tehnologiilor nepoluante precum și în domeniul prelucrării produselor prin practici ecologice, reprezintă o cerință reală pentru spațiul ruralul românesc.
Asistența este acordată pregătirii profesionale pentru a contribui la îmbunătățirea cunoștințelor și competențelor profesionale ale fermierilor și ale altor persoane implicate în activități agricole, piscicole și forestiere, de procesare a produselor agricole, piscicole și de acvacultură, precum și la conversia acestora către activități non-agricole.
Numărul de acțiuni pentru cursurile de pregătire (25-50 de participanți/acțiune de pregătire) este de 800, cu un număr de participanți de 35.000, din care numărul de tineri participanți și femei este 7.000.
Toate aceste măsuri crează premise reale pentru relizarea celorlalte direcții ale programului SAPARD (diversificarea activităților economice, prelucrarea și comercializarea produselor agricole) și în acest sens este foarte importantă cooperarea strânsă între investitorii producători, între autoritățile românești și serviciile Comisiei Europene.
Prin intermediul acestui program, viața locuitorilor de la sate se va schimba în mai bine, contribuind cu succes la dezvoltarea spațiului rural românesc.
ANEXE
Anexa 1
Anexa 2
Lista contractelor încheiate, măsura1.1, sesiunea octombrie 2002
LEI
BIBLIOGRAFIE
1. Bold I. Spațiul rural. Definire. Organizare. Dezvoltare.
Buciuman E. Editura Mirton, Timișoara, 2003
Drăghici M.
2. Dona I. Economie rurală, Editura Economică, București,
2000
3. Gavrilescu D. Economii rurale locale, Editura Agris, Redacția
(coordonator) revistelor Agricole
4. Gavrilescu D. Lecții ale tranziției. Spațiul rural și sectorul
Davidovici I. agroalimentar românesc, Editura Expert,
(coordonatori) București, 2001
5. Lutaș M. Integrarea economică europeană: Necesitatea,
posibilitatea și oportunitatea integrării
economiei românești în Uniunea Europeană
Editura Economică, București, 1999
6. Neagu V. Charta europeană a spațiului rural, Ceres, RO,
Stanciu G. București, 1996
7. Pascariu G. C. Uniunea Europeană. Politici și piețe agricole,
Editura Economică, București, 1999
8. Patriche D. Piața rurală, Editura Academiei Române, 1998
9. Popescu A. Dezvoltarea rurală, Editura Universitară,
București, 2002
10. Popescu G. Politici agricole. Acorduri europene, București,
Editura Economică, 1999
11. Popescu G. Probleme de politică agrară, Editura ASE,
București, 2001
12. Sanda G. Integrarea economiei României în Uniunea
Europeană, Editura ASE, București, 2002
13. Socol G. Evoluție, Involuție și Tranziție în agricultura
României, I.R.L.I., București, 1999
14. Voicu A. Previzionarea comerțului exterior, componenta
organică a modelării macroeconomice.Scenarii
privind integrarea României în UE, I.E.M.,
2001
15. Zahiu L. Politici agroalimentare comparate, Editura
Dachin A. Economică, București, 2001
16. Zahiu L. Agricultura României în procesul de integrare
Lazăr T. agricolă europeană, Ex. Ponto, Constanța, 2000
* * * Agenda 2000 Le defi de l’elargissement(vol II)
Comission Europeenne, Luxemburg,1987
* * * Tribuna Economică, nr.1, 4, 6, 8, 9, 10, 11, 13,
15, 16, 17, 26, 44, 48, 49/2000
* * * Tribuna Economică, nr. 2, 14, 19, 24, 26, 30, 41,42, 47, 49/2001
* * * www. SAPARD. ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Politica de Sustinere a Spatiului Rural Prin Programul Sapard (ID: 130584)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.