Politica de Securitate Si Strategia de Securitate Nationala a Romaniei

PREZENTAREA STRATEGIEI DE SECURITATE NATIONALA A ROMANIEI SI ANALIZA POLITICII DE SECURITATE A ROMANIEI

DATE GENERALE DESPRE POLITICA DE SECURITATE

Perioada de pace si stabilitate fara precedent pe care o traverseaza Europa la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI se datoreaza existentei Uniunii Europene. Ea este cea care a generat nu doar un nivel ridicat de dezvoltare economica pe continent, ci si o noua abordare a securitatii, intemeiata pe solutionarea pasnica a disputelor si pe cooperarea internationala multilaterala prin intermediul unor institutii comune.

Prin contrast cu aceste evolutii pozitive din vestul continentului, in alte parti ale Europei, si mai ales in Balcani, s-au inregistrat dupa 1990 o serie de crize, care s-au derulat in contextul reasezarilor geopolitice ce au urmat sfarsitului razboiului rece.

Dupa violentele manifestate in prima jumatate a secolului XX, Europa a cunoscut o perioada de pace si stabilitate fara precedent in istoria sa, la care un aport deosebit si-a adus crearea UE prin intermediul careia tarile europene au rezolvat in mod pasnic disputele, colaborand prin institutii comune. Primirile succesive de noi tari in cadrul UE apropie de realitate visul existentei unui continent unit si pasnic. Statele Unite au jucat un rol important in procesul de integrare si securitate europeana, in special prin intermediul NATO. Sfarsitul razboiului rece a conferit Statelor Unite o pozitie dominanta in domeniul militar, dar o singura tara nu poate azi sa rezolve problemele tot mai complexe care apar.

Fiind in prezent o uniune de 25 de state, cu o populatie de peste 450 milioane de oameni, cu un produs intern brut egal cu un sfert din PIB-ul lumii, cu o gama larga de instrumente la dispozitie, inevitabil, UE a devenit un jucator global. Rolul global al UE este determinat si de cresterea convergentei interesului european de intarire a solidaritatii mutuale a tarilor membre. Europa trebuie sa fie gata sa participe la mentinerea securitatii globale si la continuarea crearii unei lumi mai bune.

Ca urmare a schimbarilor survenite la nivel global, apare necesitatea formarii unei gandiri la nivel global si actiuni la nivel local. In acest nou context, viitorul depinde de actiunile UE.

Pentru a-si apara securitatea si a-si promova valorile, UE isi propune trei obiective strategice:

identificarea principalelor amenintari

contributia la cresterea securitatii in vecinatatea granitei UE

crearea unei ordini internationale bazate pe un sistem multilateral efectiv

De la inceputul Razboiului Rece s-a constatat ca armele nucleare in productie mica, erau folosite si controlate fara a se masca escaladarea nucleara pe scara larga. Chiar folosirea nucleara pe scara larga era considerata de unii ca o cale viabila de cautare a deciziei intr-un conflict, in termeni favorabili pentru una dintre parti. Desigur, toate aceste consideratii erau pur teoretice dupa cum erau si contraargumentele. Astfel de argumente puneau accentul pe efectele teoretice mai putin cunoscute si de mai larga durata a dotarilor nucleare multiple. S-a desprins un fapt important in aceasta dezbatere – acela ca, costurile potentiale ale validarii conceptelor teoretice in folosirea armelor nucleare erau prea mari pentru a fi imaginate. Astfel s-a ajuns la concluzia ca armele nucleare reprezinta mult mai mult decAt doar o noua treapta in cresterea letalitatii armamentului de foc. Dupa 51 de ani de la prima folosire in razboi a armelor atomice s-a recunoscut oficial ca: „razboiul nuclear nu poate fi castigat si ca nu trebuie niciodata generat“.

Securitatea nationala totusi nu era pregatita sa faca presiuni asupra ideii redefinirii securitatii. Astfel de presiuni apareau, de exemplu, sub forma apelurilor facute la dezarmarea nucleara si, in mod similar, ca solutii simpliste care omiteau sa considere ca o arma o data ce a fost inventata nu se mai putea dezinventa. Aceia care pledau pentru dezarmare totala pareau sa nu ia in considerare faptul ca armele nu produceau razboaie – razboaie izvorAte, in primul rAnd, din credinta veche, ca fota militara este un mijloc viabil de protectie si afirmare a interesului national.

Solutiile la dilema nucleara, puneau accentul pe impiedicarea razboiului nuclear prin amenintarea cu catastrofe inacceptabile ce apar in cazul unui atac nuclear. In acelasi timp depunAnd eforturi pentru a scadea potentialul de distrugere al unui posibil atac nuclear, s-a acordat o deosebita consideratie formarii apararii strategice unilaterale. Excesul de arme si forte au fost supuse controlului de arme negociat.

Indreptat impotriva unui adversar care a amenintat cu agresiunea, posibil cu arme nucleare, conceptul de impiedicare prin intermediul unei actiuni controlate care poate include chiar razboiul total (in ciuda riscului unei distrugeri globale), parea aproape rational.

Astfel egocentrismul conceptiilor si relatiilor, bipolaritatea sistemului international si dependenta tarilor mici si mijlocii de centrele de putere, supradimensionarea puterii militare, consecintele economice ce au decurs din aceasta si riscurile ecologice constientizate ca factori de insecuritate, creeaza insuficienta si impasul, aducAnd in centrul preocuparilor o noua matrice teoretico-metodologica ce a inceput sa se impuna deja in relatiile internationale.

Evenimentele istorice ce s-au produs intr-un ritm accelerat in ultima decada a secolului XX, caderea Uniunii Sovietice si a regimurilor comuniste din Europa, victoria Natiunilor Unite in Golful Persic, abolirea apartheid-ului in Africa de Sud, incetarea ostilitatilor militare si conturarea perspectivelor procesului de pace in Orientul Mijlociu sau in spatiul fostei Iugoslavii, nu sunt totusi de natura sa ofere acea stabilitate relativa care caracteriza nu demult confruntarea EST-VEST.

Cauzalitatea acestei instabilitati se situeaza pe tarAmul rivalitatilor etnice, teritoriale si religioase, revitalizarii nationalismului si a tendintelor revizioniste. In acelasi timp, uriasul potential al arsenalelor militare, concomitent cu proliferarea si larga raspAndire a armelor de nimicire in masa constituie sursa de dezechilibrare, pericole si amenintari la adresa securitatii nationale si internationale.

Marile mutatii produse pe plan international in continutul si amploarea proceselor cu relevanta in domeniul securitatii genereaza in perioada actuala eforturi sustinute pentru elaborarea unor strategii de securitate corespunzatoare. Entitatile nationale, regionale si mondiale incep sa-si reconsidere limitele impuse de ele insele in ceea ce priveste suveranitatea nationala in acceptiunea sa traditionala, aparAnd sintagme noi, cum ar fi „comunitati de natiuni“ cu un grad mai ridicat de securitate economica si militara. Politicile de securitate nationala incep sa fie actualizate, luAndu-se in considerare o lume tot mai multipolara si interdependenta, reanalizAndu-se insusi raportul dintre politic si militar.

Deoarece in practica relatiilor internationale si in diverse lucrari de specialitate, in mod explicit sau implicit apar conotatii diferite, devin utile din perspectiva metodologica cAteva delimitari conceptuale care sa ofere acceptiunea notiunilor de securitate, risc si amenintare la adresa securitatii.

Unii autori confera securitatii acceptiunea de rezultanta a proceselor ce se produc, in mod corelat, pe plan obiectiv, in care exista realmente posibilitatea de a fi la adapost de orice pericol, precum si pe plan subiectiv, care se refera la sentimentul generat de perceptia lipsei de amenintare.

Abordarile din perspectiva sistemica definesc securitatea ca ansamblul de actiuni si ca rezultanta a acestora, pentru mentinerea functionalitatii unei entitati nationale in anumite limite care nu-i pericliteaza starea sau pozitia.

Intr-o alta acceptiune, securitatea nationala este atAt o stare, cAt si un proces ce are o componenta interna (ce depinde de ordinea de drept ce guverneaza sistemul) si una externa (geopolitica si strategica) [.

In ciuda incercarilor unui numar mare de specialisti de a gasi o formulare clara, precisa si cuprinzatoare a conceptului de securitate, majoritatea definitiilor acceptate la nivel international scot in evidenta diverse caracteristici ale securitatii nationale, in special, cum ar fi valorile nationale, durata si intensitatea amenintarilor, lipsa razboiului, modul de viata acceptabil s.a. Una dintre definitiile ce ne-au atras atentia este cea data de Jozef Balazj: „Securitatea internationala este determinata in fond de securitatea interna si externa a diferitelor sisteme sociale, de masura in care, in general, identitatea sistemului depinde de circumstantele externe. Expertii definesc in general securitatea sociala ca pe securitatea interna. Functia ei esentiala este aceea de a asigura puterea politica si economica a clasei conducatoare date sau supravietuirea sistemului social si un grad adecvat de securitate publica.”

In demersul nostru adoptam sensul de generalitate mai mare conferit conceptului de Simion Boncu prin derivare de la teoria organizationala, conform caruia securitatea desemneaza starea de echilibru dinamic macrostructural intra- si inter-socioorganizarii de acelasi nivel (stat-stat, structura suprastatala-structura suprastatala) si cu sfere diferite de cuprindere, realizata prin corelarea proceselor organizante si dezorganizante si managementul schimbarii intr-o asemenea modalitate incAt sa nu fie afectate obiectivele (valorile) lor fundamentale, general acceptate, existenta lor ca entitati si posibilitatilor lor de reproducere.

Riscul de insecuritate implica prezenta unor factori activi sau potentiali care pot afecta securitatea nationala. Amenintarea presupune atAt existenta factorilor de risc, precum si detectarea vointei politice de a pune in actiune mijloacele de lezare a securitatii.

Adoptarea acestor acceptiuni conceptuale creeaza premisele analizei conceptiilor si strategiilor traditionale si contemporane de securitate. Actualmente, securitatea nu mai poate fi definita in termeni strict militari, nici o natiune neputAndu-se limita la asigurarea securitatii sale doar prin mijloace militare unilaterale. Alaturi de componenta militara, cele economico-financiare, diplomatice, informationale, culturale sau psihologice devin din suport sau alternativa a puterii sau actiunilor militare elemente de interferenta si complementaritate, generatoare de securitate. Expertul in strategie Bernard Brodie afirma: „in comparatie cu schimbarile pe care le luam acum in considerare, cele ale trecutului, masurate de la un razboi la celalalt, erau aproape triviale. Si aproape intotdeauna exista timp in trecut, pentru intelegerea si evaluarea schimbarilor tehnologice, chiar si dupa incetarea ostilitatilor. Acest timp nu va mai exista in orice forma de razboi restrAns al viitorului“.

MEDIUL INTERNATIONAL DE SECURITATE – DATE GENERALE

La nivel global se poate spune ca mediul international de securitate a evoluat dupa 1990 in sensul cresterii complexitatii si interdependetelor din relatiile internationale. Drept urmare, stabilitatea internationala nu poate fi astazi conceputa decAt in baza cooperarii pe multiple planuri la nivelul comunitatii internationale, si, mai ales, prin intermediul dialogului in cadru institutionalizat, prin cresterea implicarii marilor organizatii internationale in definirea starii de securitate a lumii2.

In anii ’90 cooperarea si dialogul institutionalizat s-au manifestat mai ales la nivelul

urmatoarelor organizatii:

– la nivelul NATO, care a detinut un rol esential in intarirea securitatii euroatlantice dupa incheierea razboiului rece. NATO a deschis si dezvoltat parteneriatul politico-militar, cooperarea si dialogul consolidat cu fostele state adversare, inclusiv RomAnia; a manifestat interes si receptivitate pentru primirea de noi membri; si-a demonstrate angajamentul de a contribui la prevenirea conflictelor si managementul crizelor, inclusiv prin operatiuni in sprijinul pacii (de exemplu in Balcani).

– la nivelul ONU, mai ales prin intermediul Consiliului de Securitate, care a detinut un rol important in dialogul international pe tema securitatii si stabilitatii mondiale. Aceasta importanta a fost confirmata si de conferirea, in anul 2001, a Premiului Nobel pentru Pace Organizatiei Natiunilor Unite si secretarului sau general.

– la nivelul OSCE, care a reprezentat cea mai cuprinzatoare institutie regionala de securitate (incluzAnd toate statele europene, Canada si S.U.A.), si care a jucat un rol semnificativ in promovarea pacii si stabilitatii, in intarirea securitatii prin cooperare si in promovarea democratiei si drepturilor omului in intreaga Europa. OSCE s-a manifestat vizibil mai ales in domeniile diplomatiei, prevenirii conflictelor, managementului crizelor si reabilitarii post-conflict.

Dupa incheierea razboiului rece mediul international de securitate a fost caracterizat de o deschidere tot mai mare pe multiple planuri. Ca urmare a dezvoltarii fluxurilor comerciale si de investitii internationale, a evolutiilor din tehnologie si a raspAndirii democratiei, un numar sporit de state, natiuni si popoare a beneficiat dupa 1990 de binefacerile libertatii si prosperitatii. Aceste evolutii pozitive au avut insa drept corolar si o mai mare implicare a unor grupari si formatiuni non-statale in afacerile internationale. Totodata, multe problem anterioare au ramas nerezolvate, iar altele s-au acutizat. Astfel, conflictele regionale au continuat sa ramAna o sursa de instabilitate semnificativa si sa influenteze negativ activitatile economice. Zone de conflict cum ar fi cele din Kasmir, Peninsula Coreeana sau Orientul Mijlociu au influentat atAt direct, cAt si indirect, interesele Uniunii Europene.

Aceste circumstante internationale reclama noi reguli in domeniul securitatii internationale. Redefinirea regulilor privind securitatea internationala dupa prabusirea ordinii bipolare ridica insa numeroase probleme, nu doar de ordin practic, ci chiar si de ordin conceptual, inclusiv pentru SUA, aflate deocamdata in pozitia de singura superputere.

Aceste dificultati sunt determinate de mai multi factori:

– mediul international a devenit mult mai dinamic si mai complex decAt in perioada razboiului rece;

– lipsa unui consens privind modul de abordare a securitatii internationale a permis manifestarea diverselor grupuri de interese la toate nivelurile, astfel incAt nu au putut fi elaborate politici consistente;

– datorita proliferarii accesului la informatii in timp real (asa-numitul „efect CNN”) liderii politici trebuie sa ia de multe ori decizii de moment care nu permit evaluari mai profunde;

– multiplicarea institutiilor specializate la nivel national si international care abordeaza problemele din unghiuri specifice si determina analize si decizii fragmentate;

– lipsa unui „model de securitate” rezonabil si acceptabil pentru majoritatea tarilor lumii a favorizat reactii ad-hoc si abordari punctiforme.

Din punct de vedere practic, la inceputul secolului XXI actorii cu impact global in domeniul securitatii sunt SUA, Europa, Rusia, China si Japonia. O viziune interesanta este cea a lui Zbigniew Brzezinski care considera ca esenta noii structuri de securitate a lumii se afla in relatia dintre SUA si Eurasia (care cuprinde pe lAnga Europa, toate celelalte tari enuntate mai sus)3. In cadrul acestei relatii se pot identifica doua triunghiuri de putere eurasiatica:

– SUA, Europa, Rusia;

– SUA, China, Japonia.

Observatia cea mai pertinenta referitoare la cele doua triunghiuri de putere este aceea ca, in fiecare din ele, una din puteri (Europa si, respectiv, Japonia) mizeaza clar pe ideea de stabilitate si securitate internationala, in vreme ce cAte una din celelalte puteri (China si respectiv Rusia) ramAn deschise si interesate in eventuale mutatii geopolitice.

Un alt punct pertinent de vedere, complementar celui anterior, considera ca la originea „noii schisme mondiale” s-ar afla tensiunea dezvoltata intre doua „cAmpuri” diferite de putere, intemeiate pe principii opuse de organizare: pe de o parte Statele Unite ale Americii, adepte ale unipolaritatii, pe de alta parte ceilalti actori majori ai scenei internationale – Uniunea Europeana, Rusia, China, Japonia – adepti ai multipolaritatii4.

Din perspectiva anului 2004, mediul international de securitate este caracterizat si de o stergere a granitelor dintre amenintarile cu caracter intern si cele cu caracter extern. Globalizarea, manifestata prin accentuarea interdependentelor multiple dintre state, precum si prin liberalizarea fluxurilor mondiale de marfuri, servicii, capital si informatii a facut ca riscurile interne si externe sa se poata genera si potenta in mod reciproc.

Pe fondul unei cresteri a gradului de complexitate si de impredictibilitate al amenintarilor internationale, imbunatatirea mediului de securitate international impune ca masurile interne de management al crizelor sa fie mai bine coordonate, iar schimbul de informatii strategice intre statele implicate sa se produca in timp real.

Dupa 11 septembrie 2001 si 11 martie 2004, mai mult ca oricAnd, riscurile la adresa mediului international de securitate si, in primul rAnd, cele legate de proliferarea terorismului si a armelor de distrugere in masa se cer a fi combatute printr-o cooperare flexibila, multilaterala, echilibrata si consecventa intre state, care sa includa masuri vizAnd eliminarea progresiva a cauzelor producerii lor.

AMENINTARI LA ADRESA SECURITATII MONDIALE

Dupa 1990, odata cu incheierea razboiului rece si a disparitiei structurii de putere bipolare a lumii, un numar tot mai mare de tari sau formatiuni structurate pe diferite criteria (etnice, religioase, istorice, etc.) au avut acces din ce in ce mai mare la arme perfectionate, de la dispozitive de lansare a rachetelor, pAna la arme chimice sau bacteriologice.

Pe de alta parte, sfArsitul razboiului rece si colapsul Uniunii Sovietice si a Tratatului de la Varsovia au facut ca atAt cadrul conflictelor, cAt si cel al comertului international cu arme sa se schimbe in mod semnificativ. Aceste mutatii au determinat unele guverne si grupari armate sa-si asigure in mod independent securitatea nationala, fie prin productia si comercializarea armelor, fie prin aliante politice si militare.

Totodata a inceput sa se manifeste pe o scara fara precedent terorismul international, simbolizat prin atacul din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene (Twin Towers) din complexul World Trade Center din New York. Se poate spune ca a avut loc o „liberalizare” a pietei mondiale a armamentului ce a condus la escaladarea comertului ilegal cu arme. „Liberalizarea” pietii in sfera apararii si securitatii a condus si la descentralizarea conducerii si controlului fortelor armate in multe tari, precum si la alimentarea artificiala a unor conflicte armate in multe regiuni ale lumii.

Expansiunea comertului mondial cu arme din primul deceniu al secolului XXI se datoreaza, intre altele, tocmai surplusului de arme existent la momentul incheierii razboiului rece.

Dupa 1990, noile amenintari au cuprins un spectru larg de tensiuni si riscuri, precum si o gama variata de manifestare a acestora, cum sunt:

– tensiunile etnice;

– traficul de droguri, substante radioactive si fiinte umane;

– criminalitatea organizata transfrontaliera;

– instabilitatea politica a unor zone;

– reimpartirea unor zone de influenta;

– proliferarea entitatilor statale slabe, asa-numitele „state esuate” (failed states), caracterizate prin administratii ineficiente si corupte, incapabile de a oferi propriilor cetateni beneficiile asociate gestionarii in comun a treburilor publice;

O noua categorie de riscuri sunt cele asimetrice, netraditionale, ce pot consta in actiuni armate si non-armate deliberate, avAnd ca obiectiv afectarea securitatii nationale prin provocarea de consecinte directe ori indirecte asupra vietii economico-sociale a unei tari. Intre riscurile de acest tip se pot enumera8:

– terorismul politic transnational si international, inclusiv sub formele sale biologice si

informatice;

– actiuni ce pot atenta la siguranta sistemelor de transport intern si international;

– actiuni individuale sau colective de accesare ilegala a sistemelor informatice;

– actiuni destinate afectarii imaginii unei tari in plan international;

– agresiunea economico-financiara;

– provocarea deliberata de catastrofe ecologice.

La originea multor conflicte s-au aflat conducerea ineficienta, coruptia, abuzul de putere, institutiile slabe si lipsa de raspundere care au erodat credibilitatea statelor si au condus lainsecuritate regionala. Din acest punct de vedere, in prezent mai multe tari si regiuni risca sa fie prinse intr-o spirala a conflictului, insecuritatii si saraciei.

Un risc de tip nou, a carui recrudescenta a fost reiterata la inceputul anului 20049, se refera la modificarile drastice de clima pe care oamenii de stiinta le prevad pentru urmatoarele decenii. Acestea pot determina miscari sociale sau pot intensifica migratiile, in unele scenario ele putAnd conduce chiar la conflicte de tip militar.

Un factor de risc il poate reprezenta si dependenta energetica. Europa este cel mai mare importator mondial de petrol si gaze naturale, majoritatea furnizorilor aflAndu-se in zona Golfului, in Rusia sau in Africa de Nord. Daca in prezent importurile acopera 50% din necesarul de energie, in 2030 acest procent va creste la 70%.

AMENINTARI LA ADRESA SECURITATII DIN PERSPECTIVA EUROPEANA

Uniunea Europeana nu pare a fi in prezent amenintata de conflicte de tip clasic, constAnd in atacuri armate pe scara larga, in schimb o serie de alte amenintari se profileaza la orizont, fiecare dintre ele fiind greu predictibile si relativ difuze, ceea ce le face, intr-un fel, mult mai greu de contracarat.

Din punct de vedere european, trei dintre aceste amenintari sunt de remarcat in mod special:

– Terorismul international, care reprezinta o amenintare strategica. Acest nou tip de terorism este legat de miscari religioase fundamentaliste care au cauze deosebit de complexe. Dincolo de riscurile imediate, terorismul ameninta deschiderea si toleranta specifice societatilor democratice. Noul tip de terorism difera de cel din deceniile precedente deoarece pare a fi interesat de utilizarea violentei nelimitate si de producerea de pierderi masive. O consecinta a acestei abordari este interesul manifestat de reprezentantii acestui nou tip de terorism pentru armele de distrugere in masa. Pentru acest tip de terorism, exemplificat de reteaua Al-Qaeda, Europa este atAt o tinta, cAt si o baza de lansare a atacurilor.

– Proliferarea armelor de distrugere in masa reprezinta o alta importanta amenintare contemporana la adresa pacii si securitatii tarilor si popoarelor. PAna la inceputul anilor ’90 tratatele internationale si controlul exporturilor strategice au determinat o limitare a raspAndirii acestor arme, dar in prezent are loc o diseminare periculoasa a acestora, mai ales in zona Orientului Mijlociu. RaspAndirea tehnologiei rachetelor purtatoare va amplifica instabilitatea si va crea Europei o serie de riscuri suplimentare. Riscurile deosebite determinate de acest tip de amenintare rezida in faptul ca prin intermediul armelor de distrugere in masa un grup terorist de mici dimensiuni poate provoca pierderi care anterior nu puteau fi cauzate decAt de armate ale unor state nationale.

– Existenta unor structuri statale slabe (failed states) si amplificarea crimei organizate. In unele parti ale globului (Somalia, Liberia, Afganistan, Bosnia si Hertegovina, Serbia si Muntenegru, Kosovo, etc) existenta unor structuri statale slabe, conflictele civile si accesul la arme au determinat intarirea pozitiilor crimei organizate. Aceste situatii sunt amenintari la adresa securitatii, prin sprijinirea traficului de droguri sau a celui de fiinte umane. Multe din aceste amenintari la adresa securitatii Europei sunt localizate in Balcanii Occidentali sau Europa Rasariteana, sau au drept cai de

acces Balcanii, Europa de Est si Asia Centrala.

SOLUTII LA NOILE PROVOCARI

Ca raspuns la aceste noi pericole si amenintari, statele lumii, in primul rAnd statele cu potential militar semnificativ, au in vedere noi principii de organizare a securitatii regionale si globale care sa se constituie in noi oportunitati de pace bazate pe:

– democratie;

– guvernare eficienta;

– respectarea legilor.

Dreptul la autoaparare si la autodeterminare, sunt drepturi bine definite in reglementarile internationale, iar recurgerea la arme in aceste scopuri este o practica multimilenara. In noile abordari privind asigurarea securitatii regionale si globale s-a considerat insa ca trebuie sa existe o strAnsa legatura intre globalizare si securitatea internationala, pe de o parte, si intre democratizare si respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor, pe de alta parte.

Ca raspuns la amplificarea numarului conflictelor si a cresterii riscurilor terorismului international a devenit clar ca democratia secolului XXI trebuie sa includa si asigurarea unui cadru mondial de coexistenta pasnica.

Democratia, guvernarea eficienta si respectarea legilor, in calitate de noi principii ale securitatii globale, presupun ca relatiile dintre state sa tina cont de existenta unor interese divergente, fara a face apel la utilizarea fortei ca metoda de rezolvare a conflictelor.

Dupa 1990, dar mai ales odata cu inceputul secolului XXI, prevenirea conflictelor si asigurarea pacii mondiale au fost si continua sa ramAna prioritatile forumurilor Organizatiei Natiunilor Unite, ale Grupului G-8, ale Uniunii Europene sau ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). Numai in anul 2000 problemele securitatii globale au constituit prioritatea agendelor de lucru a trei conferinte ONU si a mai multor conferinte internationale.

Oportunitatile de definire a unui cadru stabil si pasnic de dezvoltare a statelor lumii in cadrul economiei mondiale sunt sustinute de mai multe procese de reasezare a raporturilor de forte pe plan mondial:

– procesul de cristalizare si manifestare a Europei ca un centru de putere si stabilitate;

-definirea unor noi dimensiuni ale relatiilor de asigurare a securitatii dintre Uniunea Europeana si NATO, pe de o parte, si intre aliatii europeni si SUA in cadrul NATO, pe de alta parte;

– interdependentele intereselor vitale ale statelor democratice din intreaga lume care nu pot prospera decAt intr-o lume lipsita de violenta si conflicte.

In acest context devine tot mai evident faptul ca interesele si obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare internationala, care sa se manifeste nu numai in situatii limita, precum cele create in urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 si 11 martie 2004, ci si in modul de desfasurare curenta a relatiilor economice, sociale si financiare.

Contracararea noilor amenintari presupune o noua resolidarizare a statelor lumii in toate domeniile, prin stabilirea unor forme de actiune conjugata a tuturor natiunilor care impartasesc interese si valori comune.

OBIECTIVE PENTRU SECURITATEA EUROPEANA

Fata de noile provocari la adresa securitatii Europa poate aduce, atAt direct, cAt si indirect, un plus de stabilitate, deoarece riscurile aparitiei unei confruntari militare traditionale pe continentul european s-au diminuat semnificativ.

Explicatia acestei evolutii rezida in doua aspecte:

– interesele si obiectivele de securitate actuale ale statelor europene nu sunt generatoare de stari conflictuale, dimpotriva ele favorizeaza cooperarea si solidaritatea;

– mediul de securitate international este influentat pozitiv de procesele de integrare europeana si euroatlantica, in fapt de extinderea comunitatii statelor care impartasesc si promoveaza valorile democratiei si economiei de piata, in contextul adAncirii colaborarii regionale.

Fata de amenintarile de tip nou la adresa securitatii, Uniunea Europeana poate raspunde prin trei obiective strategice:

– asigurarea stabilitatii si bunei guvernari in vecinatatea imediata. Aceasta va implica extinderea zonei de securitate din jurul Europei si asigurarea ca statele din aceasta zona (Europa de Est, Balcanii de Vest, statele din zona Mediteranei) sunt bine guvernate. Acest obiectiv va implica, totodata, continuarea si dezvoltarea implicarii Europei in solutionarea conflictului arabo-israelian;

– crearea unei ordini internationale bazate pe un multilateralism eficace. Intr-o lume caracterizata de globalizare (amenintari globale, piete globale, mijloace massmedia globale), securitatea si prosperitatea depind de existenta unui sistem multilateral eficace. De aceea, unul dintre obiectivele Uniunii Europene trebuie sa fie dezvoltarea unei societati internationale puternice, caracterizate de existenta unor institutii internationale eficiente, precum si de existenta unei ordini internationale bazate pe respectarea legilor, in primul rAnd a principiilor inscrise in Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Calitatea societatii internationale depinde de calitatea guvernelor ce o

compun. Cea mai buna aparare pentru securitatea europeana este data de existenta unei lumi formate din state democratice bine conduse. De aceea, raspAndirea bunei guvernari, combaterea coruptiei si a abuzului de putere, instaurarea domniei legii si protejarea drepturilor omului sunt cele mai bune mijloace de a intari ordinea mondiala. In acest context, un element important al acestei noi ordini internationale este considerata a fi cooperarea transatlantica in cadrul NATO;

– pregatirea unui raspuns la amenintarile de tip nou. Acest raspuns a inclus pachetul de masuri antiteroriste adoptat dupa 11 septembrie 2001, sprijinirea masurilor de neproliferare a armelor de distrugere in masa si asistarea statelor cu structuri slabe sau instabile din Balcani, Afganistan, Timorul de Est si Africa (Republica Democrata Congo). Identificarea unor raspunsuri la noile amenintari trebuie sa porneasca de la faptul ca acestea survin adesea la mari departari, sunt mai dinamice si mai complexe. De aceea liniile de aparare vor trebui de multe ori sa se afle in strainatate. Caracterul dinamic va necesita mutarea accentului pe prevenirea crizelor si a amenintarilor. Caracterul complex va necesita si solutii pe masura care vor include controlul exporturilor, presiuni economice, politice sau chiar militare. Uniunea Europeana dispune de toate instrumentele pentru adoptarea unor astfel de solutii complexe.

Pentru ca politica de securitate si aparare a Uniunii Europene sa defina mai eficace este necesar ca Uniunea Europeana sa devina mai activa in urmarirea obiectivelor sale prin mijloace civile sau militare, mai coerenta prin unirea eforturilor si prin asigurarea unitatii de comanda in caz de criza, mai capabila prin alocarea unor resurse mai mari, evitarea duplicarilor, coordonarea mai buna a resurselor existente.

In realizarea obiectivelor sale de securitate si aparare Uniunea Europeana nu va putea face abstractie de necesitatea mentinerii unor relatii privilegiate cu SUA. In acelasi timp insa, Uniunea Europeana va trebui sa isi dezvolte colaborarea cu alti actori importanti de pe scena mondiala. In acest sens se vor dezvolta relatii strategice cu Rusia, Japonia, China, Canada si India, fara ca vreuna din aceste relatii sa aiba un caracter de exclusivitate.

Totodata, Uniunea Europeana va trebui sa manifeste deschiderea necesara pentru dezvoltarea unor parteneriate active cu orice tara care ii impartaseste scopurile si valorile si care e gata sa actioneze pentru apararea acestora. Prin aceasta abordare Uniunea Europeana poate contribui semnificativ la realizarea unei sistem de securitate multilateral care sa permit edificarea unei lumi mai prospere, mai echitabile si mai sigure.

STRATEGIA DE SECURITATE NATIONALA A ROMANIEI – DATE GENERALE

In noua ordine mondiala care se prefigureaza, puterea, si in special puterea militara, isi pastreaza valoarea de element de comparatie in relatiile dintre state. Odata cu sfArsitul Razboiului Rece, aceasta a capatat noi sensuri si semnificatii si nu se mai bazeaza primordial pe puterea nucleara. Dezvoltarea tehnologica si economica constituie conditii fara de care puterea militara nu poate exista si nu se poate manifesta.

Principalele forte militare ale mapamondului dau o mare importanta componentelor economica si tehnologico-informationala ale puterii, ce joaca un rol din ce in ce mai semnificativ in sistemul relatiilor internationale, puterea militara trecAnd chiar in plan secund. RomAnia, ca stat membru NATO si in viitor al UE, trebuie sa continue procesul de reconfigurare a armatei, astfel ca puterea militara a statului, conditionata de o serie de cerinte interne si externe, sa seconsolideze. In context, tara noastra se preocupa de crearea unui echilibru adecvat intre traditie, modernizare, profesionalizare si experienta in configurarea modului de a realiza si folosi puterea militara.

CONCEPTUL DE PUTERE

Puterea

Sistemul relatiilor internationale de astazi si toate repozitionarile si evolutiile ce se inregistreaza la nivel national, zonal, regional si global se cer analizate mai ales in termeni de putere. Competitia pentru putere

reprezinta principalul fundament al politicii internationale, ce duce inevitabil la tensiuni, crize si conflicte intre actorii acestei scene dinamice.

Conceptul de putere incumba o complexitate dificil de cuprins si de definit in ansamblul sau. Termenul deriva din latinescul „potestas”, iar literatura de specialitate ne ofera o multitudine de acceptiuni ale conceptului. In viziune sociologica, puterea insemna capacitatea cuiva de a-si impune vointa in cadrul unei relatii sociale, in ciuda oricarei rezistente intAmpinate si indifferent de factorii care determina aceasta capacitate1. Daca o abordam in contextul relatiilor internationale si diplomatiei, atunci conceptul de putere defineste capacitatea unui stat de a influenta sau controla alte state, iar statele care au o astfel de abilitate sunt numite puteri, puteri

zonale, puteri regionale, mari puteri, superputeri sau hiper-puteri. De altfel, Henry Kissinger o numeste capacitatea unei entitati de a-si impune vointa asupra alteia sau de a rezista presiunii exercitate de alta entitate, Max Weber – sansa unui actor politic de a-si impune vointa sa altui actor politic, iar Walter S. Jones – capacitatea unui actor international de a-si folosi resursele tangibile si intangibile in asa fel incAt sa influenteze rezultatele relatiilor inter-nationale sprepropriul beneficiu2.

Chiar daca aparent aceasta influentare este intr-o singura directie, de la cel puternic la cel mai slab, in realitate actorii isi modifica reciproc comportamentele si actiunile. Prin urmare, relatiile de putere nu pot fi reduse la un model extrem, in care un cAstig al unui actor provoaca o pierdere echivalenta pentru celalalt actor.

In alta ordine de idei, puterea este o relatie asimetrica intre indivizi, grupuri, organizatii, state etc., iar exercitarea ei este strAns legata de intentiile, nevoile, valorile sau interesele acestora, precum si de distributia inegala a resurselor. Astfel, pentru a putea determina si compara puterea statelor, analistii politici utilizeaza frecvent ierarhizarea in functie de potentialul de putere (puterea potentiala), ce deriva din mai multe surse: geografica, demografica, economica, militara etc. Alti specialisti sustin ca puterea are la baza urmatoarele surse: naturale (dispunere pe glob, suprafata, iesire la mare, natura granitelor etc.), socio-psihologice (populatie, imaginea de sine, nivelul de socializare a politicii, organizare politica etc.) si sintetice (abilitatea

statului de a-si folosi resursele industriale, financiare, tehnice, militare etc.). Puterea reala reprezinta exercitarea efectiva a coercitiei si depinde, alaturi de sursele de mai sus, de vointa populara si calitatea leadership-ului, de organizarea interna si infrastructura statului si de strategiile create in acest scop. Ea poate fi cuantificata cu mai multa precizie atunci cAnd e folosita, in functie de efectele obtinute.

In studiile mai recente, se vorbeste tot mai des de puterea soft (soft power) si puterea hard (hard power). Puterea soft se refera la puterea ce deriva in principal din surse culturale sau imagologice, influenta exercitAndu-se mai mult prin persuasiunea sau atragerea celui mai slab catre un anumit model si mai putin prin coercitie. Puterea hard este constituita mai ales din mijloacele militare si economice ce contribuie la impunerea vointei unui actor asupra altui actor. Aceste doua forme ale puterii nu se exclud una pe cealalta, ci, dimpotriva, combinarea mijloacelor soft cu cele hard inlesneste atingerea cu o eficienta sporita a scopului propus.

In concluzie, pentru a intelege conceptul de putere in toata complexitatea sa este necesara abordarea multifatetata a acestuia, pe toate dimensiunile sale de manifestare: politica, economica, umana, culturala, tehnologico-informationala si militara. In cele ce urmeaza, vom pune accent pe dimensiunea militara a puterii.

Puterea militara

Existenta si manifestarea puterii militare a stat la baza edificarii primelor puteri cu vocatie globala, respectiv a imperiilor, puterea militara constituind instrumentul prin care puterea politica a reusit sa supuna alte populatii sau civilizatii. In prezent, se manifesta doua curente de opinie referitoare la puterea unui stat: cel dintAi, potrivit caruia puterea economica a trecut pe primul plan, puterea militara pierzAndu-si din importanta, iar al doilea care sustine ca puterea militara este singurul si adevaratul determinant al puterii unui stat3.

Cu toate ca utilizarea puterii militare este tot mai intens contestata in politica internationala, ea continua sa fie folosita pentru deblocarea unor situatii strategice si joaca un rol major in configurarea relatiilor internationale si a mediului global de securitate. Puterea militara este capacitatea de actiune armata a unui stat,

asigurata de potentialul sau militar4 (buget, personal, infrastructura, armament, logistica, industria de aparare si institutiile de cercetare – dezvoltare specifice etc.), in scopul asigurarii propriei securitati si a aliatilor si indeplinirii obiectivelor/intereselor politico-militare.

De exemplu, SUA nu au o definitie pentru acest termen, ci se vorbeste mai mult de capabilitate militara, ce reprezinta abilitatea de atinge un obiectiv specific pe timp de razboi (cAstigarea unui razboi sau batalii, distrugerea unor tinte) si include structura fortelor, modernizarea, nivelul de raspuns si sustenabilitatea5.

Asadar, avem de-a face cu capacitati militare, ce se constituie intr-un instrument de forta al puterii si cuprind: Fortele Armate, active si de rezerva, ai caror principali indicatori sunt: numarul de personae incadrate pe categorii de forte armate si tipuri de unitati si mari unitati luptatoare; numarul si calitatea sistemelor de arma importante – tancuri, tunuri, avioane, elicoptere, nave de suprafata si submarine; numarul si calitatea sistemelor de comunicatii si informatice; diversitatea si calitatea elementelor de infrastructura; marimea bugetului alocat apararii si repartitia acestuia pe tipuri de cheltuieli – mai ales cheltuielile pentru modernizare si inzestrare6.

In plus, pentru a obtine succesul strategic, operativ si tactic, toate aceste elemente trebuie asociate cu aportul inteligentei si tehnologiei militare, cu transformarile si modernizarile structurale, tehnice si tehnologice, de politica aduse de revolutia in domeniul militar. Nu in ultimul rAnd, o calitate superioara a actului de conducere, nivelului de instruire, satisfactiei materiale si spirituale, intarirea moralului si coeziunii propriilor trupe va spori gradul de eficienta al indeplinirii misiunilor incredintate.

Capacitatea unui stat de a-si folosi potentialul sau militar, in conformitate cu politica de aparare si promovare a intereselor nationale, da dimensiunea reala a puterii militare. Ca indicatori pot fi utilizati: nivelul de instruire al personalului; timpul de reactie la solicitari; capacitatea de proiectie si sustinere a fortelor in diferite teatre de operatii, inclusiv in afara frontierelor nationale; nivelul de descurajare pe care il produce; rezultatul analizei comparate intre sistemele de arma din inzestrarea proprie si cele mai importante la nivel mondial7.

In prezent, apelarea la forta armata reprezinta o actiune de ultima instanta, actiunile de diplomatie si diplomatie militara fiind instrumental agreat in solutionarea unor situatii conflictuale. Acum, accentual se pune pe cooperare, pe folosirea fortelor militare in operatii de tip „Petersberg”8, pe concertarea eforturilor de sporire a gradului de coeziune si a nivelului de interoperabilitate in cadrul organizatiilor internationale de securitate (NATO, UE) si coalitiilor militare. Avantajul tehnologic, suprematia informationala si razboiul bazat pe retea, fortele expeditionare si mijloacele superspecializate constituie noile elemente care caracterizeaza puterea militara a inceputului de secol XXI.

Dezvoltarea si implementarea acestora necesita resurse financiare importante, resurse de care unii dispun, iar altii nu, si care dau dimensiunea reala a prapastiei tehnologice intre statele lumii. Prin urmare, puterea militara depinde in foarte mare masura de puterea economico-financiara a statului respectiv,de investitiile in inteligenta si cercetare, de achizitiile tehnologice si umane.

Puterea militara in ansamblul conceptului de putere

Desi perioada Razboiului Rece a apus, lumea se afla inca departe de momentul in care puterea militara si eforturile de dezvoltare si tehnologizare a acesteia se vor fi incheiat. Ea va fi folosita in continuare sub diferite forme si cu alte scopuri decAt in trecut si va juca un rol important in politica internationala. Razboaiele clasice, in care mase mari de oameni si tehnica de lupta se ciocneau in mod direct, au fost inlocuite cu cele asimetrice, in care se folosesc mijloace si tehnici neconventionale (de exemplu: atacuri teroriste, agresiuni asupra sistemelor informatice, actiuni sinucigase, rapiri de persoane), ce au un puternic impact psihologic asupra opiniei publice.

Puterea statului este data de o ingemanare eficienta si echilibrata a componentelor puterii (vezi figura 1). Asadar, nu exista putere politica compatibila cu normele unei vieti democratice, daca ea nu se bazeaza pe o economie robusta, iar orice sistem economic are nevoie de interventia factorului politic pentru o dezvoltare normala9.

Puterea unei Aliante poate fi inteleasa ca o insumare a unor componente ale puterii statelor membre sau partenere, in functie de specificul respectivei organizatii. Astfel, NATO este o putere militara rezultata din insumarea unor elemente ale puterilor militare individuale, iar UE reprezinta o putere economica, urmare a unificarii economiilor tarilor membre. Deci, puterea unei aliante poate fi perceputa si ca o putere unica, rezultata din intrepatrunderea, din simbioza puterilor individuale. Totodata, putem spune ca puterea militara a celor doua mari organizatii poate fi considerata ca fiind una mai mult virtuala, operationalizarea ei completa depinzAnd de foarte multi factori, mai ales politici, ceea ce ofera multe probabilitati.

Referitor la puterea militara, ca parte importanta a teoriilor despre conceptul de putere, trebuie specificat ca aceasta are la baza o serioasa fundamentare politica. Factorul politic este cel care traseaza

directiile de realizare si manifestare a puterii militare, iar puterea militara vine in sprijinul celei politice prin apararea intereselor nationale. Ea se afla intr-o puternica relatie de interdependenta cu celelalte componente: politica, economica, demografica, culturala, tehnologico – informationala.

Puterea militara nu poate exista fara puterea economica, fara o economie sanatoasa si cu cresteri semnificative. Ea nu are cAmp de aplicare fara puterea politica sau culturala. Insa, suprematia tehnologica si informationala pare a fi in prezent esenta edificarii unei puteri credibile.

PUTEREA MILITARA A ROMANIEI

Puterea militara a RomAniei, in conditiile noului mediu de securitate zonal, regional si global, aderarii la Alianta Nord-Atlantica si, in viitor, la Uniunea Europeana, diversificarii amenintarilor la adresa securitatii

nationale si internationale, trebuie sa fie axata in principal pe indeplinirea misiunii sale fundamentale de aparare a intereselor nationale ale RomAniei, potrivit democratiei constitutionale si ale controlului democratic civil asupra fortelor armate. Totodata, ea trebuie adaptata doctrinar, structural, operational si din punct de vedere al instrumentelor de lupta la noile cerinte specifice armatelor moderne, pentru a putea face fata obligatiilor asumate de tara noastra prin tratate si aliante.

Puterea militara in societatea romAneasca

Inainte de 1989, ca in majoritatea statelor din Europa, Armata tarii noastre consta intr-o armata de masa, bazata pe conscriptie si inzestrata in principal cu tehnica de lupta greoaie, armata specifica perioadei Razboiului Rece, cAnd exista inca temerea unui posibil conflict major in Europa. Imediat dupa sfArsitul perioadei bipolare, a fost

declansata reforma sistemului militar, reforma corelata principiilor complexe ale luptei moderne si resurselor avute la dispozitie. Armata, ca subsistem al societatii romAnesti, a evoluat odata cu aceasta, mentinAndu-si scopul primordial de a garanta suveranitatea, independenta si unitatea statului, integritatea teritoriala a tarii si democratia constitutionala32.

Procesul de transformare militara inseamna modificari atAt din punct de vedere al doctrinelor, organizarii si structurii fortelor, capabilitatilor, cAt si la nivelul informatiilor militare, instruirii si educatiei,

managementului resurselor umane, achizitiilor si programarii bugetare33. Cadrul legislativ de organizare si functionare a sistemului militar, care reglementeaza rolul acestuia in societate, a fost in mare parte revizuit si adaptat la noile conditii ale mediului zonal, regional si global de securitate, astfel:

• Constitutia RomAniei, 2003;

• Carta Alba a Securitatii si Apararii Nationale, 2004;

• HotarArea Parlamentului RomAniei nr. 36/2001 privind adoptarea

Strategiei de Securitate Nationala a RomAniei;

• Strategia Militara a RomAniei (proiect), 2004;

• Legea nr. 45/1994 privind apararea nationala a RomAniei;

• Legea nr. 473/2004 privind planificarea apararii;

• Legea nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare;

• Legea nr. 477/2003 privind pregatirea economiei nationale si

a teritoriului pentru aparare;

• Legea nr. 453/2004 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta

nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta;

• Legea nr. 42/2004 privind participarea fortelor armate la misiuni

in afara teritoriului statului romAn;

• alte doctrine, regulamente, manuale si instructiuni.

Puterea militara a tarii noastre se compune din puterea de lupta a fortelor terestre, puterea aeriana si puterea navala, ce trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte majore: securitatea/apararea nationala a RomAniei; securitatea/apararea colectiva; contributia la securitatea regionala si subregionala; participarea la actiuni de tip non-Art. 5; participarea la actiuni impotriva terorismului etc.

In domeniul inzestrarii, in anul 2004, Armata RomAniei avea la dispozitie: Fortele Terestre: 835 tancuri; 1.820 transportoare blindate, masini de lupta ale infanteriei si autotunuri; 899 piese de artilerie; 160 instalatii de lansare RAD si 82 instalatii de lansare RAA; 452 tunuri antitanc; 8 avioane de cercetare fara pilot; 385 tunuri a.a. cal. 30 – 100 mm;

– Fortele Aeriene: 105 avioane de lupta MiG-21 Lancer; 15 avioane de transport; 48 avioane de scoala si antrenament; 144 tunuri a.a. cal. 30-100 mm; 89 elicoptere de atac si sprijin; 9 complexe de rachete sol-aer;

– Fortele Navale: 1 fregata; 6 corvete; 32 nave de patrulare si costiere; 21 nave de lupta contra minelor; 37 nave de sprijin34. In plus, au fost achizitionate 2 fregate tip 22: „Regele Ferdinand” (intratain serviciul Marinei RomAne in septembrie 2004) si „Regina Maria” (intrata in serviciul Marinei RomAne in aprilie 2005).

Eliminarea tehnicii si echipamentelor militare considerate excedentare sau atipice si achizitionarea de sisteme si echipamente necesare sustinerii trupelor participante la operatii in afara teritoriului national constituie, probabil, unul din obiectivele prioritare ale Directivei de Planificare a Apararii, document important pentru modernizarea inzestrarii armatei si realizarea capabilitatilor necesare.

Un rol important revine Departamentului pentru Armamente, mai ales achizitionarea si modernizarea unor sisteme de armament pentru a asigura interoperabilitatea cu sistemele NATO. Eforturile se concentreaza spre realizarea urmatoarelor programe majore, ce doteaza sau vor dota categoriile de forte: realizarea Centrului Operational de Suveranitate Aeriana – ASOC; Radar pentru supravegherea spatiului aerian la inaltimi mici si medii – GAP FILLER; Sistem de asistenta tehnica terestra a navigatiei aeriene; Elicopter IAR-330 modernizat cu sistem SOCAT35; modernizare avion MIG-21 M/MF; integrarea rachetei MAGIC-2 pe avionul MIG-21 LANCER; modernizarea avionului reactiv de antrenament avansat si atac la sol, IAR-99 SOIM; Sistem de identificare prin radiolocatie Amic-Inamic; Sistem de avioane de cercetare fara pilot – SHADOW-600; Sistem de aparare antiaeriana, calibru 35 mm; Sistem de aparare antiaeriana autopropulsat, calibru 35 mm; Tanc mijlociu romAnesc TR-85, modernizat; Masina de lupta a infanteriei MLI-84; Aruncatorul de proiectile reactive APRA-40 (Sistem LAROM-ACCS); modernizarea fregatei Marasesti cu un sistem integrat de comunicatii si a fregatelor tip 22, Regele Ferdinand si Regina Maria; Programul Reteaua de Transmisiuni

Permanenta – RTP/STAR; Programul Echipamente de radiocomunicatii – STAR-RADIO36.

O alta directie importanta este realizarea Fortei Obiective 2007, institutia militara urmAnd sa totalizeze 90.000 de oameni (75.000 de militari si 15.000 de civili), rezultAnd o structura echilibrata, ce va raspunde nevoilor de securitate ale RomAniei in anii viitori. Dupa momentul 2007, va urma probabil Forta Obiectiv 2012, reforma neincheindu-se odata cu indeplinirea scopurilor propuse, ci va merge inainte, in acest sens fiind pe masa de lucru a specialistilor Strategia de Transformare a Armatei RomAniei pAna in 2015. Corelat cu acest

obiectiv, de la 1 ianuarie 2007, se va renunta la conscriptie, trecAnduse la sistemul voluntariatului, in care militarii profesionisti, angajati pe baza de contract in urma unei selectii riguroase, vor constitui elementul

de baza al armatei.

O importanta caracteristica a puterii militare a RomAniei este data de o serie de forme de control democratic civil asupra armatei, ce se exercita prin intermediul: Parlamentului; Presedintelui RomAniei; Guvernului; Ministrului Apararii Nationale; Instantelor judecatoresti; Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; Curtii Constitutionale, Curtii de Conturi si Avocatului Poporului; elementelor de control ale societatii civile37.

Toate aceste institutii specifice vegheaza ca puterea militara a RomAniei sa fie utilizata cu respectarea strict a prevederile legislatiei nationale si internationale in indeplinirea misiunilor ce ii revin. De asemenea, prin intermediul bugetului militar, Parlamentul exercita controlul democratic civil al Fortelor Armate la modul cel mai concret.

MODALITATI DE REALIZARE SI MANIFESTARE

Raportul intre puterea militara si modalitatile de realizare (resursele) si de manifestare (misiunile) ale acesteia trebuie sa fie cAt mai realist, in concordanta cu interesele nationale, cu legislatia in vigoare si obligatiile asumate de RomAnia prin tratate, acorduri si alte intelegeri internationale la care este parte.

Resursele care sustin puterea militara a RomAniei sunt cele de natura financiara, umana, materiala, informationala etc. Este clar faptul ca toate aceste resurse depind in mare masura de fondurile alocate

de la buget.

Mai mult, depind de starea economiei statului, de potenta acesteia de a produce avutie. Bugetul militar constituie o parte a Bugetului de Stat aprobat de Parlament, iar dimensiunea sa se stabileste in raport cu nevoile financiare autoevaluate de Armata si cerintele NATO (2,38% din PIB), cu capacitatea Guvernului de a

raspunde nevoilor generale ale societatii, in particular celor de aparare, si cu vointa politica a Parlamentului. Bugetul pentru aparare se aloca pe baza de programe, in anul 2004 fiind de 36.996,1 miliarde de lei38 (circa 1,1 miliarde de dolari), modificat ulterior prin rectificari bugetare.

De altfel, una din principalele directii de actiune pentru modernizarea Armatei RomAniei se refera la asigurarea sustinerii financiare prin bugetul de stat si venituri extrabugetare, dimensionate si fundamentate prin intermediul Sistemului de Planificare, Programare, Bugetare si Evaluare.

Referitor la resursa umana, ea depinde in principal de component demografica, de calitatea acesteia. Astfel, in noile conditii de renuntare graduala la conscriptie si trecerea la o armata profesionista, accentul va fi pus pe o selectie riguroasa, ramAnAnd doar cei care vor si pot, intr-adevar, sa devina militari profesionisti.

Conform Obiectivelor Fortei NATO, RomAnia trebuie sa dezvolte forte luptatoare cu un inalt grad de interoperabilitate, astfel incAt va creste rolul instructiei in functie de cerintele esentiale ale misiunilor ce vor trebui indeplinite, iar educatia va avea un loc aparte in fundamentarea teoretica si practica a noilor concepte si tehnologii. De asemenea, pregatirea acestor forte trebuie sa aiba in vedere principiul complementaritatii

dintre NATO si UE.

RomAnia, conform statisticilor SIPRI39, a cunoscut o crestere semnificativa a cheltuielilor pentru importul de sisteme de arme si dolari in 2004 si s-au concentrat pe achizitionarea a 100 de rachete aer-aer cu raza scurta de actiune R-550 Magic-2 pentru MIG 21 si 29, 36 tunuri antiaeriene modernizate pe sasiu de tanc Gepard, 960 de rachete antitanc Spike-ER si Spike-MR/LR, 2 fregate tip 22, 1 avion de transport C-133H Hercules si 21 de radare de supraveghere aeriana AN/TPS-73 MMSR.

Tehnologia este si va fi in continuare un element-cheie de multiplicare a puterii militare. Insa, aceasta modernizare tehnologica trebuie asociata cu o pregatire si instruire pe masura a resursei umane ce o va utiliza.

Succesul in indeplinirea misiunilor depinde de doctrina si tacticile adoptate, de moralul si motivatia propriilor trupe, precum si de calitatea leadership-ului.

Procesul de modernizare tehnologica si de generare a fortelor va trebui corelat cu sporirea eficacitatii utilizarii resurselor allocate pentru aparare. O caracteristica a puterii militare, inclusiv cea a RomAniei, este

ca aceasta putere se modeleaza in functie de misiunile pe care le indeplineste la care participa Armata, de obiectivele acestora etc. Astfel, in conformitate cu cel mai recent document elaborat, Strategia

Militara a RomAniei (proiect), fortele Armatei RomAniei vor fi restructurate si modernizate pentru a putea face fata cu eficienta urmatoarelor misiuni:

1. Contributia la securitatea RomAniei pe timp de pace a. apararea spatiului aerian al RomAniei;

b. contributia la managementul integrat al frontierelor de stat ale RomAniei;

c. colectarea, procesarea, analiza si diseminarea informatiilor

militare;

d. extragerea si evacuarea cetatenilor romAni din strainatate;

e. asigurarea securitatii facilitatilor, transporturilor si comunicatiilor militare;

f. asigurarea serviciilor de ceremonie, protectie si protocol.

2. Apararea RomAniei si a Aliatilor sai

a. respingerea unei agresiuni armate impotriva RomAniei sau a Aliatilor sai, in cadrul apararii colective a NATO;

b. sprijin pentru asigurarea functionarii institutiilor guvernamentale si protectia populatiei.

3. Promovarea stabilitatii regionale si globale, inclusiv prin utilizarea diplomatiei apararii

a. participarea la operatii de raspuns la crize (CRO);

b. participarea la operatii de asistenta umanitara in afara teritoriului RomAniei;

c. participarea la operatii militare in cadrul unor coalitii ad-hoc;

d. participarea la initiative de cooperare in domeniul apararii si la implementarea masurilor de crestere a increderii si stabilitatii;

e. oferirea de asistenta militara si sprijin pentru alte state;

f. contributia la eforturile nationale si internationale de control al armamentelor si de combatere a proliferarii armelor de distrugere in masa.

4. Sprijinirea institutiilor statului si a autoritatilor locale in caz de urgente civile

a. participarea cu forte si sprijin logistic pentru limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor;

b. sprijin in caz de accident chimic, biologic, nuclear sau radiologic;

c. sprijinirea actiunilor de cautare si salvare40.

Prin urmare, misiunile armatei reprezinta un complex de activitati si actiuni legale incredintate acesteia de catre societate, prin institutiile abilitate ale statului, cu scopul de a apara si promova, consecvent

si sistematic, oriunde in lume, interesele nationale41 si colective. Alaturi de misiunile sale traditionale de aparare a tarii, Armata trebuie sa indeplineasca o serie de noi misiuni, care presupun mentinerea si perfectionarea caracteristicilor specifice institutiei militare – decizie si reactie rapida, disciplina, mobilitate, putere de lupta, eficienta, credibilitate etc. Accentul va fi pus pe combinarea instrumentelor militare cu

cele nonmilitare pentru indeplinirea intregii game de misiuni.

Noile obiective care vizeaza racordarea Armatei RomAniei la armatele moderne stabilesc ca, pAna in 2015, armata romAna sa desavArseasca procesul de integrare in structurile euro-atlantice, iar pAna in 2025, sa dispuna de echipament si armament modern, conform standardelor de inalta tehnologie.

STRATEGIA DE SECURITATE NATIONALA A ROMANIEI

Secolul XXI a debutat abrupt si violent, printr-un cutremur politic de amploare planetara – atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 care au vizat simboluri majore ale lumii democratice si au ucis, aproape instantaneu, cAteva mii de civili inocenti.

Aceste evenimente – urmate rapid de alte actiuni criminale asemanatoare, executate in mai multe parti ale lumii – au declansat un proces de transformare profunda a mediului de securitate, generAnd consecinte care afecteaza pe termen lung si in profunzime comunitatea internationala.

Intr-un astfel de context tensionat si complex, securitatea fiecarei tari, precum si a comunitatii internationale in ansamblu, depinde nu atAt de capacitatea de reactie si adaptare cAt, mai ales, de capacitatea de anticipare si de actiune pro-activa.

Intr-o lume complexa, dinamica si conflictuala, aflata in plin proces de globalizare, intelegerea profunda a tendintelor majore de evolutie a lumii si a modului in care fiecare tara are sansa sa devina parte activa a acestui proces este o conditie esentiala a oricarui progres. Egal importanta – si deopotriva esentiala – este cunoasterea, intelegerea si evaluarea corecta a proceselor interne, a gradului de coeziune sociala, a capacitatii de mobilizare pentru realizarea unor astfel de proiecte nationale.

RomAnia – parte integranta a civilizatiei euroatlantice, participant activ la noua constructie europeana – promoveaza, protejeaza si apara democratia, respect drepturile si libertatile fundamentale ale omului si actioneaza, in infaptuirea intereselor sale legitime, in conformitate cu prevederile dreptului international, pentru accelerarea modernizarii si dezvoltarii sale economice si sociale, asigurarea unui standard de viata european si afirmarea identitatii nationale.

La peste un deceniu si jumatate de la Revolutia din Decembrie 1989, poporul romAn a depasit faza tranzitiei de la totalitarism la democratie si este angajat ferm in procesul de reconstructie morala, modernizare institutionala si responsabilizare civica, in deplin acord cu valorile sale fundamentale, cu valorile europene si euroatlantice.

Astazi – intr-un moment crucial al istoriei sale – poporul romAn are nevoie de un proiect national realist si pragmatic, apt sa imbine armonios initiativa individual cu spiritul civic modern si cu angajarea responsabila. Noua strategie de securitate reprezinta un demers major in aceasta directie si este focalizata, ca finalitate cruciala, spre garantarea securitatii individului, a vietii sale si a familiei.

Ca factor cumulativ si de convergenta transpartinica, securitatea nationala urmareste sa asigure starea de normalitate la care aspira societatea – cetatenii, comunitatile si statul – pe temeiul eforturilor ce vizeaza deplina instaurare a legalitatii, faurirea prosperitatii economice, echilibrul social si stabilitatea politica.

Securitatea nationala se realizeaza in cadrul ordinii democratice, prin exercitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, prin perfectionarea capacitatii de decizie si de actiune a statului, prin afirmarea RomAniei ca membru activ al comunitatii internationale. Ea se adreseaza cetatenilor romAni si – in egala masura – tuturor celor care, in exercitarea dreptului la libera circulatie si initiativa, traiesc, muncesc ori se afla temporar in RomAnia.

Ca instrument national ce da forta si valoare practica acestor cerinte, strategia de securitate nationala este un concept integrator de sinteza; ea se operationalizeaza printr-un ansamblu de decizii, planuri, masuri si actiuni menite sa previna si sa contracareze eficient riscurile si amenintarile ce pun in pericol valorile si interesele nationale, precum si valorile care dau identitate si unitate constructiei europene.

Scopul strategiei vizeaza atAt prevenirea si contracararea pericolelor generate de mediul international, cAt si garantarea starii de securitate interna, in ansamblul sau, a sigurantei personale si securitatii comunitatilor. Strategia vizeaza, totodata, securitatea energetica si cea alimentara, securitatea transporturilor si a infrastructurii, securitatea culturala si cea a mediului natural. Strategia de securitate nationala integreaza atAt activitatea de politica externa, diplomatica si de colaborare internationala, cAt si cea a institutiei militare si a fortelor de ordine publica, activitatea structurilor de informatii precum si cea a altor agentii guvernamentale care au responsabilitati in domeniu. Integrarea si armonizarea eforturilor vizeaza atAt cadrul national, cAt si dinamica relatiilor in spatiul comun de securitate si aparare european si euroatlantic.

RomAnia are nevoie de o noua strategie de securitate nationala capabila sa asigure diminuarea

substantiala a decalajelor fata de statele dezvoltate din spatiul comunitar – indeosebi a celor referitoare la standardele de calitate a vietii – sa preintAmpine si sa contracareze amenintarile la adresa cetatenilor, comunitatilor, natiunii si statului romAn, sa gestioneze operativ si eficient situatiile de criza si sa participe activ la procesele de integrare si cooperare.

Prezenta strategie de securitate, prima dupa aderarea RomAniei la NATO si cea

care va inregistra momentul intrarii tarii noastre in Uniunea Europeana, reflect modificarile care au avut loc in mediul de securitate intern si international, realitatile si tendintele globale. Ea este parte integranta a securitatii europene si euroatlantice si constituie un tot unitar fundamentat pe efort national, pe actiune comuna, cooperare si parteneriat.

Securitatea nationala se asigura prin forte proprii si prin cooperare cu aliatii si partenerii, in conformitate cu prevederile strategiilor proprii, ale conceptelor strategice ale Aliantei si cu strategia de securitate a Uniunii Europene. Ea vizeaza armonizarea eforturilor nationale cu angajamentele internationale si identificarea unor modalitati de lucru apte sa previna si sa contracareze oportun amenintarile.

Eforturile vizeaza, totodata, promovarea democratiei, pacii si stabilitatii in vecinatate si in alte zone de interes strategic, reducerea vulnerabilitatilor, crearea capabilitatilor nationale adecvate si transformarea profunda a institutiilor de securitate.

PREMISELE UNUI PROIECT NATIONAL REALIST, INDRAZNET SI PRAGMATIC

Securitatea nationala reprezinta conditia fundamentala a existentei natiunii si a statului romAn; ea are ca domeniu de referinta valorile, interesele si obiectivele nationale. Securitatea nationala este un drept imprescriptibil care deriva din suveranitatea deplina a poporului, se fundamenteaza pe ordinea constitutionala si se infaptuieste in contextul securitatii regionale, euroatlantice si globale.

Strategia de securitate nationala raspunde nevoii si obligatiei de protectie legitima

impotriva riscurilor si amenintarilor ce pun in pericol drepturile si libertatile fundamentale ale omului, precum si bazele existentei statului romAn. Ea vizeaza, cu prioritate, urmatoarele domenii si activitati: starea de legalitate, siguranta cetateanului, securitatea publica si apararea nationala. Securitatea nationala se realizeaza prin masuri active de natura politica, economica, diplomatica, sociala, juridica, administrativa si militara, prin activitatea de informatii, contrainformatii si securitate, precum si prin gestionarea eficienta a crizelor, in conformitate cu normele de conduita ale comunitatii euroatlantice.

Statutul de membru al Aliantei Nord-Atlantice, precum si procesul complex de integrare in Uniunea Europeana pe care il parcurge RomAnia, actionAnd intr-un spatiu de securitate bazat pe valori, interese si obiective comune, pe principiile si normele democratiei, statului de drept si economiei de piata, ofera tarii noastre conditii favorabile de dezvoltare economica si sociala durabila, de participare activa la actiunile de mentinere a pacii si securitatii in plan regional si global, la contracararea eficienta atAt a riscurilor si amenintarilor clasice, cAt si a celor de tip asimetricstatului romAn; ea are ca domeniu de referinta valorile, interesele si obiectivele nationale. Securitatea nationala este un drept imprescriptibil care deriva din suveranitatea deplina a poporului, se fundamenteaza pe ordinea constitutionala si se infaptuieste in contextul securitatii regionale, euroatlantice si globale.

Strategia de securitate nationala raspunde nevoii si obligatiei de protectie legitima

impotriva riscurilor si amenintarilor ce pun in pericol drepturile si libertatile fundamentale ale omului, precum si bazele existentei statului romAn. Ea vizeaza, cu prioritate, urmatoarele domenii si activitati: starea de legalitate, siguranta cetateanului, securitatea publica si apararea nationala. Securitatea nationala se realizeaza prin masuri active de natura politica, economica, diplomatica, sociala, juridica, administrativa si militara, prin activitatea de informatii, contrainformatii si securitate, precum si prin gestionarea eficienta a crizelor, in conformitate cu normele de conduita ale comunitatii euroatlantice.

Statutul de membru al Aliantei Nord-Atlantice, precum si procesul complex de integrare in Uniunea Europeana pe care il parcurge RomAnia, actionAnd intr-un spatiu de securitate bazat pe valori, interese si obiective comune, pe principiile si normele democratiei, statului de drept si economiei de piata, ofera tarii noastre conditii favorabile de dezvoltare economica si sociala durabila, de participare activa la actiunile de mentinere a pacii si securitatii in plan regional si global, la contracararea eficienta atAt a riscurilor si amenintarilor clasice, cAt si a celor de tip asimetric.

Valori si interese nationale

Strategia de securitate urmareste promovarea, protectia si apararea valorilor si intereselor nationale. Ea se asigura prin efort national, prin forte si mijloace proprii, precum si prin cooperarea cu aliatii si partenerii, in consonanta cu prevederile conceptelor strategice ale Aliantei Nord-Atlantice si ale strategiei de securitate a Uniunii Europene. Strategia ofera bazele operationale ale colaborarii sistematice cu organizatiile de securitate si aparare din care RomAnia face parte, cu statele aliate, partenere si prietene.

Valorile nationale sunt elemente definitorii ale identitatii romAnesti, prin protejarea, promovarea si apararea carora se asigura conditiile esentiale ale existentei si demnitatii cetatenilor si a statului romAn, in conformitate cu prevederile Constitutiei. Ele constituie premisele pe baza carora se construieste sistemul de organizare si functionare a societatii, atAt prin intermediul institutiilor si organizatiilor democratice, cAt si al actiunii civice. In consens cu prevederile Constitutiei, prezenta strategie aseaza la temelia eforturilor vizAnd constructia securitatii si prosperitatii poporului romAn valori precum: democratia, libertatea, egalitatea si suprematia legii; respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile si libertatile sale fundamentale; responsabilitatea civica; pluralismul politic; proprietatea si economia de piata; solidaritatea cu natiunile democratice; pacea si cooperarea internationala; dialogul si comunicarea dintre civilizatii.

Aceste valori reprezinta factorul de coeziune al comunitatilor si al natiunii, catalizatorul eforturilor spre progres si modernizare, legatura trainica ce asigura relatia armonioasa dintre interesele individuale si cele nationale, in acord cu normele ordinii constitutionale. Infaptuirea lor isi are garantul in respectul pentru suveranitatea si independenta nationala, caracterul national, unitar si indivizibil al statului, unitatea bazata pe comunitatea de limba, cultura si viata spirituala, pe respectul pentru identitatea tuturor cetatenilor si comunitatilor.

Interesele nationale reflecta perceptia dominanta, stabila si institutionalizata cu privire la valorile nationale si urmaresc promovarea, protejarea si apararea – prin mijloace legitime – a valorilor pe baza carora natiunea romAna isi faureste viitorul, prin care isi garanteaza existenta si identitatea si, pe temeiul carora, se integreaza in comunitatea europeana si euroatlantica si participa la procesul de globalizare. Prin aria lor de manifestare, ele se adreseaza – in primul rAnd – cetatenilor patriei ce traiesc pe teritoriul national, dar si – in egala masura – tuturor celorlalti oameni aflati in RomAnia, precum si romAnilor ce traiesc sau isi desfasoara activitatea in afara granitelor tarii.

In conditiile in care, in lumea moderna, securitatea si prosperitatea sunt termenii inseparabili ai aceleiasi ecuatii – a carei rezolvare nu poate fi decAt rezultanta majora a unui proces complex de garantare a intereselor nationale, cumulativ, gama acestora cuprinde, in esenta: integrarea deplina in Uniunea Europeana si asumarea responsabila a calitatii de membru al Aliantei Nord-Atlantice; mentinerea integritatii, unitatii, suveranitatii, independentei si indivizibilitatii statului romAn; dezvoltarea unei economii de piata competitive, dinamice si performante; modernizarea radicala a sistemului de educatie si valorificarea eficienta a potentialului uman, stiintific si tehnologic; cresterea bunastarii cetatenilor, a nivelului de trai si de sanatate a populatiei; afirmarea si protejarea culturii, identitatii nationale si vietii spirituale, in contextul participarii active la constructia identitatii europene.

Mediul de securitate

La inceput de mileniu, lumea a intrat intr-o noua faza a evolutiei sale, marcata de coexistenta si confruntarea unor tendinte pozitive majore cu altele care genereaza riscuri, amenintari si pericole. Vechea ordine mondiala, bazata pe o logica bipolara – caracterizata de rivalitate si capacitate de anihilare reciproca a unor blocuri de state – a disparut, iar tranzitia postbipolara s-a incheiat, in timp ce germenii constructiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupa un loc tot mai important in cadrul preocuparilor comunitatii internationale.

La nivel global, lumea continua sa ramAna puternic conflictuala. Motoarele conflictelor opereaza atAt in domeniul accesului la resurse, la mecanismele de distributie a acestora si la piete, cAt si in cel al diferentelor identitare de natura etnica, religioasa, culturala sau ideologica. Probabilitatea unui conflict militar de mare amploare este redusa, in timp ce conflictele regionale si cele interne pot fi mai frecvente, iar efectul lor – direct sau cumulat – tot mai greu de controlat.

Mediul de securitate international se afla intr-o rapida schimbare. Unele schimbari sunt lineare si previzibile, fie ca decurg din evolutia obiectiva a mediului de securitate, fie ca reprezinta rezultatul unor strategii si programe. Altele au character surprinzator, seismic sau de discontinuitate strategica si sunt insotite de o doza de incertitudine semnificativa ca natura, amploare si durata.

Proliferararea noilor riscuri si amenintari amplifica aspectele de insecuritate ale mediului global, asfel ca, in perspectiva urmatorilor 10-15 ani, ordinea globala va arata sensibil diferit, in conditiile in care dinamica relatiilor internationale favorizeaza eforturile vizAnd constructia unui nou echilibru international – capabil sa asigure expansiunea si consolidarea libertatii si democratiei.

Mediul de securitate este caracterizat, preponderent, de urmatoarele tendinte majore: accelerarea proceselor de globalizare si de integrare regionala, concomitant cu persistenta unor actiuni avAnd ca finalitate fragmentarea statala; convergenta rezonabila a eforturilor consacrate structurarii unei noi arhitecturi de securitate, stabile si predictibile, insotita de accentuarea tendintelor anarhice in unele regiuni; revigorarea eforturilor statelor vizAnd prezervarea influentei lor in dinamica relatiilor internationale, in paralel cu multiplicarea formelor si cresterea ponderii interventiei actorilor nestatali in dinamica relatiilor internationale.

In aceasta lume complexa, dinamica si conflictuala, confruntarea principala se poarta intre valori fundamental diferite, intre democratie si totalitarism, si este determinata de agresiunea majora a terorismului international de sorginte extremistreligioasa, structurat in retele transfrontaliere, impotriva statelor democratice si a fortelor politice rationale din statele angajate in procesul democratizarii. Tendintele majore ce guverneaza evolutiile globale in epoca postbipolara creeaza ingrijorari justificate, genereaza noi provocari, ofera oportunitati si prezinta riscuri la adresa valorilor si intereselor nationale.

Globalizarea este principalul fenomen care influenteaza mediul de securitate contemporan, creAnd atAt oportunitati, cAt si noi riscuri si amenintari. In acest mediu, nici un stat nu se poate izola sau ramAne neutru, nici un stat nu este la adapost si nici unul nu trebuie sa ramAna in afara proceselor globale. Securitatea internationala tinde tot mai mult sa-si manifeste caracterul indivizibil, iar comunitatea internationala este tot mai constienta de raspunderile ce ii revin. Principial, globalizarea profileaza o sansa reala de dezvoltare economica pozitiva, apta sa creeze prosperitate, dar inscrierea pe aceasta tendinta nu este o certitudine garantata pentru fiecare tara; ea depinde de capacitatea statelor de a exploata astfel de oportunitati, pentru ca, in caz contrar, cel mai mare risc pentru o tara este acela de a ramAne in afara proceselor globalizante pozitive.

In contextul acestei configuratii complexe a scenei globale, regiuni intregi sunt afectate de stari de instabilitate si conflict, de saracie si frustrare care genereaza sau favorizeaza proliferarea noilor riscuri si amenintari. Dintre acestea, unele pot avea un impact major asupra securitatii RomAniei. La nivel regional, in Europa centrala, de est si de sud-est, persista sau sporesc in intensitate stari de tensiune determinate de vechi dispute de natura etnica sau religioasa, teritoriale sau separatiste ori de contestare a frontierelor existente, precum si de criminalitatea transfrontaliera.

Lichidarea comunismului ca sistem politic si instaurarea democratiei, extinderea NATO si a Uniunii Europene, deschidere frontierelor, intensificarea fluxurilor de persoane, marfuri, servicii si capital, precum si dezvoltarea tehnologica au creat premise favorabile pentru racordarea noilor democratii la zona de prosperitate si securitate euroatlantica.

Pentru RomAnia, aceste fenomene, coroborate cu situatia sa geopolitica, se constituie in oportunitati strategice importante. Ele sunt potentate de: apartenenta la Alianta Nord-Atlantica; integrarea in spatiul economic, politic, cultural si de securitate al Uniunii Europene; parteneriatul strategic cu S.U.A.; cresterea rolului si a ponderii regiunii Marii Negre in preocuparile de securitate si energetice ale Europei; gradul ridicat de interoperabilitate a institutiilor de securitate si aparare ale RomAniei cu structurile similare din statele membre ale Aliantei Nord-Atlantice si Uniunii Europene.

Riscuri si amenintari

In contextul acestei analize, riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale a RomAniei sunt percepute, in principal, din perspectiva posturii de tara membra a Aliantei Nord-Atlantice si a Uniunii Europene.

In aceste conditii, desi pericolul unui razboi clasic, al unor agresiuni militare conventionale este foarte putin probabil, neglijarea unor astfel de riscuri ar putea genera vulnerabilitati majore la adresa securitatii proprii si a capacitatii de actiune pentru indeplinirea obligatiilor internationale asumate. Se inscriu in aceasta categorie si riscurile ce privesc securitatea si apararea frontierelor, in conditiile in care segmente importante ale granitelor RomAnei reprezinta si frontiera estica a celor doua organizatii.

In acelasi timp, insa, o serie de amenintari noi, asimetrice, de natura militara sau non-militara, inclusiv cele ce se manifesta sub forma agresiunilor informatice sau informationale, generate preponderent din mediul international, dar si – intr-o anumita masura – de cel intern, tind sa sporeasca sub raportul gradului de pericol si al probabilitatii de producere, si pot afecta grav starea de securitate a cetatenilor romAni, a statului romAn sau a organizatiilor din care RomAnia face parte. Pericolul creat de astfel de evolutii negative poate fi substantial potentat in cazul asocierii lor, indeosebi in conditiile in care granitele dintre amenintarile globale si cele regionale, precum si intre cele externe sau interne, tind sa devina tot mai difuze. In conditiile accelerarii proceselor globale si ale dezvoltarii tehnologice, cAnd distantele geografice devin tot mai putin importante, aparitia unor asemenea fenomene negative trebuie descoperite oportun – indiferent de locul unde se produc, iar evaluarea lor trebuie facuta prin prisma caracterului indivizibil al securitatii globale. In acest context, contracararea lor ferma si eficienta – inclusiv la distante mari fata de granitele nationale – devine o responsabilitate majora a unei guvernari responsabile.

Principalele riscuri si amenintari ce pot pune in pericol securitatea nationala a

RomAniei, valorile si interesele sale ca stat membru al comunitatii europene si euroatlantice sunt:

Terorismul international: Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra unor obiective-simbol ale civilizatiei si puterii americane, actiunile de aceeasi natura ce i-au urmat in Europa si alte regiuni ale lumii, dovedesc faptul ca terorismul international, structurat in retele transfrontaliere, reprezinta cea mai grava amenintare la adresa vietii si libertatii oamenilor, a democratiei si celorlalte valori fundamentale pe care se intemeiaza comunitatea democratica a statelor euroatlantice.

Retelele teroriste internationale au acces la tehnologia moderna si se pot folosi de transferuri bancare si mijloace de comunicare rapide, de infrastructura si asistenta oferite de organizatii extremiste, de suportul criminalitatii transfrontaliere ori de sprijinul regimurilor corupte sau incapabile sa guverneze democratic. Ele pot provoca pierderi masive de vieti omenesti si distrugeri materiale de mare amploare, in timp ce, prin accesul posibil la armele de distrugere in masa, consecintele actiunilor lor pot devein devastatoare. Caracterul deschis al societatilor democratice moderne, ca si modul complex si contradictoriu in care se manifesta diferite aspecte ale globalizarii, determina ca atAt fiecare stat in parte cAt si comunitatea internationala, in ansamblu, sa ramAna vulnerabile in fata terorismului international. Din aceasta cauza, imperativul contracararii acestui flagel si al cooperarii fortelor democratice, pentru contracararea lui – inclusiv prin actiuni comune desfasurate in zonele care generaza terorism – constituie o cerinta vitala.

Proliferarea armelor de distrugere in masa: Armele nucleare, chimice, biologice si radiologice constituie o alta amenintare deosebit de grava sub raportul potentialului de distrugere, in conditiile in care: accesul la astfel de mijloace devine tot mai usor din punct de vedere tehnologic, iar tentatia dobAndirii lor sporeste amenintator; unele state posesoare dezvolta noi tipuri de mijloace de lupta, in timp ce se amplifica preocuparile pentru perfectionarea mijloacelor de transport la tinta; evolutiile doctrinare acrediteaza tot mai frecvent posibilitatea folosirii unor astfel de mijloace in cadrul operatiilor militare; eficienta controlului unor guverne asupra mijloacelor de lupta existente, componentelor in curs de realizare si tehnologiilor de fabricatie scade alarmant. Concomitent, scad garantiile de comportament responsabil al autoritatilor ce intra in posesia lor, indeosebi in cazul regimurilor animate de ideologii politice sau religioase extremiste. Riscul de prabusire sau de evolutie anarhica a unor state posesoare de asfel de arme, autoritatea redusa exercitata de unele guverne asupra structurilor militare, precum si existenta unor regiuni aflate in afara controlului statal, favorizeaza dezvoltarea pietei negre pentru astfel de mijloace.

Conflictele regionale: In pofida evolutiilor pozitive din ultimul deceniu si jumatate, evolutii care au facut din Europa un loc mai sigur si mai prosper, arealul strategic in care este situata RomAnia este inca bogat in conflicte locale, cu puternice implicatii pentru pacea si securitatea regionala si europeana. Produs al dezmembrarii, mai mult sau mai putin violente, a unor state multinationale din zona, conflictele inter-etnice sau religioase au un puternic substrat politic si reprezinta o amenintare grava la adresa securitatii regionale, chiar daca, in urma unor importante eforturi ale comunitatii internationale, majoritatea acestora sunt tinute sub control. Prin numarul lor mare, aceste conflicte – alaturi de alte stari tensionate, tendinte separatiste, dispute teritoriale si situatii de instabilitate prezente in proximitatea RomAniei – genereaza incertitudine, determina irosirea resurselor si perpetueaza saracia. Ele alimenteaza, de asemenea, alte forme de violenta si criminalitate si favorizeaza terorismul.

Criminalitatea transnationala organizata reprezinta o amenintare globala in evolutie, care a dobAndit capacitatea de a influenta politica statelor si activitatea institutiilor democratice. Ea constituie atAt o expresie a proliferarii unor fenomene negative care se amplifica in conditiile globalizarii, cAt si o consecinta directa a gestionarii ineficiente a schimbarilor politice, economice si sociale profunde care s-au produs in Europa centrala, de est si de sud-est in procesul de disparitie a regimurilor comuniste.

Pe fondul unei astfel de situatii, spatiul de interes strategic in care se afla RomAnia este sursa, zona de tranzit si destinatie a unor activitati criminale constAnd in: trafic illegal de armament, munitii si explozivi; trafic de narcotice; migratie ilegala si trafic de fiinte umane; trafic de produse contrafacute; activitati de spalare a banilor; alte aspect ale criminalitatii economico-finaciare. Prin natura si amploarea lor, astfel de activitati sunt favorizate de existenta conflictelor locale si, la rAndul lor, pot favoriza terorismul s proliferarea armelor de distrugere in masa, sau pot sa contribuie la perpetuarea regimurilor separatiste.

Un rol important in procesul de consolidare a stabilitatii si securitatii noilor democratii din Europa centrala, de est si de sud-est revine capacitatii statelor si a societatilor de a promova o gestiune eficienta a treburilor publice, de a garanta exercitarea responsabila si eficienta a puterii, in deplin acord cu principiile democratiei si cerintele respectarii drepturilor omului. Expresia publica a acestor exigente este buna guvernare, domeniu in care in RomAnia – ca si in majoritatea statelor din aceasta regiune – s-au inregistrat, in anii care au trecut de la prabusirea regimurilor comuniste, progrese insemnate.

Noile democratii din aceasta regiune continua, insa, sa se confrunte cu numeroase fenomene negative care afecteaza calitatea actului de guvernare. In acest context, guvernarea ineficienta – efect al deficitului democratic si al coruptiei institutionale ce se reflecta in manifestari de clientelism politic, ineficienta a administratiei publice, lipsa de transparenta si de responsabilitate publica, de birocratie excesiva si tendinte autoritariste – submineaza increderea cetatenilor in institutiile publice si poate constitui o amenintare majora la adresa securitatii statelor.

In aria de interes strategic a RomAniei, guvernarea ineficienta a pus adesea in pericol exercitiul normal al drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si a afectat

indeplinirea obligatiilor internationale ale unor state – inclusiv a obligatiilor ce vizeaza

protectia identitatii nationale – generAnd riscul producerii unor crize umanitare cu

impact transfrontalier. Securitatea nationala poate fi, de asemenea, pusa in pericol de o serie de fenomene grave, de natura geofizica, meteo-climatica ori asociata, provenind din mediu sau reflectAnd degradarea acestuia, inclusiv ca urmare a unor activitati umane

periculoase, daunatoare sau iresponsabile. Intre acestea, se pot inscrie: catastrofele naturale sau alte fenomene geo- sau meteo-climatice grave (cutremure, inundatii, incalzirea globala si alte modificari bruste si radicale ale conditiilor de viata); tendinta de epuizare a unor resurse vitale; catastrofele industriale sau ecologice avAnd drept consecinte pierderi mari de vieti omenesti, perturbarea substantiala a vietii economico-sociale si poluarea grava a mediului pe teritoriul national si in regiunile adiacente; posibilitatea crescuta a producerii unor pandemii.

Riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale pot fi amplificate de existenta unor vulnerabilitati si disfunctionalitati, intre care urmatoarele fenomene sunt generatoare de preocupari sau pericole: dependenta accentuata de unele resurse vitale greu accesibile; tendintele negative persistente in plan demografic si migratia masiva; nivelul ridicat al starii de insecuritate sociala, persistenta starii de saracie cronica si accentuarea diferentelor sociale; proportia redusa, fragmentarea si rolul inca insuficient al clasei de mijloc in organizarea vietii economico-sociale; fragilitatea spiritului civic si a solidaritatii civice; infrastructura slab dezvoltata si insuficient protejata; starea precara si eficienta redusa a sistemului de asigurare a sanatatii populatiei; carentele organizatorice, insuficienta resurselor si dificultatile de adaptare a sistemului de invatamAnt la cerintele societatii; organizarea inadecvata si precaritatea resurselor alocate pentru managementul situatiilor de criza; angajarea

insuficienta a societatii civile in dezbaterea si solutionarea problemelor de securitate.

CAILE CONSTRUCTIEI

Strategia de Securitate Nationala reprezinta programul politic pentru realizarea unei RomAnii moderne, prospere, cu un profil regional distinct, deplin integrata in comunitatea europeanasi euroatlantica, angajata ferm in promovarea democratiei si libertatii, intr-o lume dinamicasi complexa, cu cetateni ce traiesc in siguranta.

Scopul prezentei strategii este mobilizarea eforturilor natiunii pentru accelerarea proceselor de modernizare, integrare si dezvoltare durabila apte sa garanteze securitatea si prosperitatea tarii, intr-o lume mai sigurasi mai buna. Strategia vizeaza promovarea ferma a libertatiilor politice, economice si sociale, a respectului pentru demnitatea umana, prin angajarea constientasi responsabila a poporului romAn si colaborarea activa cu natiunile aliate, partenere si prietene.

Pentru infaptuirea acestor obiective, strategia de securitate nationala urmareste:

identificarea oportunasi contracararea pro-activa a riscurilor si amenintarilor; prevenirea conflictelor si managementul eficient al riscurilor, al situatiilor de crizasi al consecintelor lor; participarea activa la promovarea democratiei si constructia securitatii si prosperitatii in vecinatatea RomAniei si in alte zone de interes strategic; transformarea institutiilor si imbunatatirea capabilitatilor nationale.

In plan intern, conditiile infaptuirii acestor deziderate sunt: exercitiul deplin al drepturilor si libertatilor democratice; stabilitatea politica; maturizarea spiritului civic si participarea activa a societatii civile la procesul de guvernare; asigurarea armoniei interetnice si interconfesionale; modernizarea infrastructurii critice; mentinerea stabilitatii sistemului financiar-bancar si a pietei de capital; protejarea resurselor naturale si a mediului.

In plan extern, realizarea lor este conditionata de: reconstructia si dinamizarea cooperarii transatlantice; consolidarea relatiilor de parteneriat strategic; promovarea democratiei si asigurarea pacii si stabilitatii in zonele de interes strategic; sprijinirea activa a comunitatilor romAnesti din arealul istoric, a romAnilor de pretutindeni, pentru pastrarea identitatii nationale si culturale.

In cadrul eforturilor vizAnd protejarea, apararea si promovarea intereselor sale legitime, RomAnia respecta principiile si normele dreptului international si dezvolta dialogul si cooperarea cu organizatiile internationale si cu statele interesate in realizarea securitatii internationale. RomAnia este direct interesata sa joace un rol activ si constructiv in plan regional, sa fie o punte de legatura intre civilizatii, interese economice si culturale diferite, in beneficiul stabilitatii si prosperitatii intregii Europe.

In conditiile in care, in relatiile internationale, tendintele majore sunt extinderea democratiei si cooperarea institutionalizata, pentru RomAnia esentiala este promovarea intereselor nationale prin mijloace pasnice – politice, diplomatice, economice si culturale. In acelasi timp insa, pentru protejarea si apararea intereselor sale legitime, RomAnia trebuie sa fie pregatita ca, impreuna cu aliatii si partenerii, sa foloseasca toate mijloacele legale – inclusiv cele ce privesc intrebuintarea elementelor de forta ale capacitatii nationale – ca solutie de ultima instanta.

Promovarea acestor valori si interese are in vedere: transformarea si cresterea capacitatii de actiune a institutiilor care au responsabilitati in domeniul securitatii nationale; consolidarea rolului RomAniei in cadrul Aliantei Nord-Atlantice si al Uniunii Europene, concomitent cu intarirea capacitatii tarii noastre de actiona ca vector dinamic al politicilor vizAnd securitatea euroatlantica; dezvoltarea economica sustinuta si accesului la resurse vitale; prevenirea si contracararea eficienta a terorismului international, proliferarii armelor de distrugere in masasi a criminalitatii transfrontaliere; participarea activa, in spiritul legalitatii internationale si al multilateralismului efectiv, la operatiuni de pace si la alte actiuni vizAnd solutionarea crizelor internationale; reconfigurarea strategiei de securitate enegetica a RomAniei in acord cu politica energetica a Uniunii Europene; masuri efective pentru stoparea declinului demografic al Romaniei.

Principiile ce calauzesc fundamentarea strategiei de securitate nationala sunt: convergenta dintre politica de securitate si politica de dezvoltare; abordarea sistemica si cuprinzatoare a politicii de securitate; concentrarea eforturilor asupra sigurantei cetateanului si securitatii publice; concordanta intre evaluarea mediului de securitate, optiunea politicasi actiunea strategica. In procesul de infaptuire a obiectivelor, strategia asigura: evaluarea realista a riscurilor si amenintarilor; identificarea corecta a valorilor si intereselor fundamentale ce trebuie promovate si protejate; stabilirea judicioasa a obiectivelor si a cailor de infaptuire a lor; modalitati adecvate de mobilizare a resurselor.

In esenta, caile prin care se preconizeaza promovarea acestor acestor valori si interese si infatuirea obiectivelor propuse vizeaza:

• Stabilirea prioritatilor in participarea activa la infaptuirea securitatii

internationale;

• Constructia noii identitati europene si euroatlantice a RomAniei;

• Securitatea si stabilitatea regionala in contextul unei noi paradigme;

• Asumarea rolului de vector dinamic al securitatii in regiunea Marii Negre;

• Abordarea cuprinzatoare si adecvata a problematicii securitatii interne;

• Buna guvernare – ca instrument esential in constructia securitatii nationale;

• Economia competitivasi performanta – pilon al securitatii nationale;

• Transformarea institutiilor cu responsabilitati in domeniul securitatii nationale;

• Dezvoltarea si protectia activa a infrastructurii strategice.

Aceste cai de constructie trebuie privite ca directii prioritare de actiune ale statului romAn si cetatenilor sai care propun atAt masuri operationale de realizare a securitatii nationale cAt si transformarea institutiilor pentru intarirea puterii nationale si a avantejelor competitive ale RomAniei.

PROMOVAREA DEMOCRATIEI, LUPTA IMPOTRIVA TERORISMULUI INTERNATIONAL SI COMBATEREA PROLIFERARII ARMELOR DE DISTRUGERE IN MASA

Angajarea activa in procesul de infaptuire a securitatii prin promovarea democratiei, lupta impotriva terorismului international si combaterea proliferarii armelor de distrugere in masa reprezinta un imperativ pentru politica de securitate a RomAniei. Ea constituie conditia fundamentala a participarii la beneficiile globalizarii, exploatarii oportunitatilor pe care le prezinta mediul international si contracararii eficiente a riscurilor si amenintarilor majore.

Intr-o lume interdependenta, aflata sub efectele procesului de globalizare, promovarea democratiei constituie singura cale prin care se poate garanta libertatea si respectul pentru demnitatea umana, existenta sigura a statului romAn si prosperitatea natiunii, siguranta cetateanului si prezervarea identitatii nationale.

Scopul ei este infaptuirea securitatii democratice, stare ce se realizeaza prin cooperare, modernizare acceleratasi integrare, si permite participarea adecvata la gestiunea afacerilor globale, un rol activ in cadrul comunitatii euroatlantice, concentrarea eforturilor pe obiective vitale, specializarea pe roluri strategice si functionalitati relevante, precum si utilizarea eficienta a resurselor.

In plan extern, aceasta se realizeaza prin participarea activa – politica, diplomatica, economica, informativa, militarasi de alta natura – la promovarea democratiei, securitatii si prosperitatii in vecinatatea RomAniei si in alte zone de interes strategic. Ratiunea acestei abordari se intemeiaza pe convingerea ca democratia este cea mai importanta pavazasi arma de lupta impotriva terorismului.

In contextul actualului cadru multilateral de securitate, prezenta strategie se bazeaza prioritar pe urmatorii piloni: calitatea de membru al Aliantei Nord-Atlantice, integrarea in Uniunea Europeanasi consolidarea parteneriatelor strategice. RomAnia considera, totodata, ca un rol important in asigurarea pacii si securitatii internationale, zonale si regionale revine actiunii in cadrul ONU, OSCE si al structurilor de securitate regionala, precum si cooperarii cu alte state si organizatii care au o pondere semnificativa in securitatea diferitelor regiuni ale lumii.

In cadrul eforturilor vizAnd promovarea democratiei, RomAnia sprijina activ actiunea de reformare a ONU si eforturile comunitatii internationale avAnd ca scop transformarea profunda a organizatiei pentru a putea raspunde cerintelor secolului XXI, actioneaza pentru eficientizarea eforturilor Consiliului Europei vizAnd protectia drepturilor omului si consolidarea statului de drept in spatiul de securitate european si euroasiatic si militeaza pentru dinamizarea activitatii OSCE.

Cooperarea trebuie sa vizeze indeosebi adoptarea si aplicarea unor masuri de tip pro-activ, anticipativ, pentru contracararea eficienta a terorismului international si a proliferarii armelor de distrugere in masa. Masurile avute in vedere vor fi, prioritar, de natura politica, diplomatica, economicasi sociala, precum si cele ce privesc actiunea civica, dublate permanent de un efort adecvat, legitim si eficient, in plan informational. Masurile de contracarare prin forta vor fi intotdeauna actiuni de ultima instanta, conforme cu litera si spiritul dreptului international si proportionale cu natura, urgenta si caracteristicile pericolului.

Definirea unui cadru legitim de angajare pro-activa, capabil sa preintAmpine, sa previnasi sa combata eficient noile riscuri si amenintari, solicita o combinatie complexa de politici, instrumente juridice si actiuni ce trebuie realizata atAt prin eforturi doctrinare, normative si organizatorice interne, cAt si prin activitatea desfasurata in cadrul structurilor de securitate si cooperarii internationale.

Eforturile trebuie sa vizeze: definirea obiectiva a indicilor de risc, amenintare si pericol si monitorizarea activa a acestora; stabilirea modalitatilor de contracarare eficienta a lor, indiferent de distanta fata de frontiere; securizarea moderna a frontierelor; organizarea adecvata a securitatii interne, a apararii teritoriului, cetatenilor, drepturilor si bunurilor lor, a institutiilor si infrastructurii impotriva noilor riscuri si amenintari. In stabilirea cailor de actiune pentru intreprinderea unor astfel de actiuni, ca stat membru al comunitatii euroatlantice, RomAnia va actiona prin toate metodele legitime, impreuna cu statele aliate, partenere si prietene, in spiritul masurilor puse in practica de comunitatea internationala.

Participarea la efortul international de lupta impotriva terorismului international, ce se manifesta ca purtator al unei ideologii totalitare si absurde, care pune in pericol securitatea tuturor statelor lumii, civilizatia umana in ansamblul sau, reprezinta o necesitate obiectiva pentru democratiile responsabile si o dovada a eficientei lor. Neutralitatea in razboiul global impotriva terorismului nu este posibila. Nici o tara nu se poate considera la adapost de acest pericol si nici un stat nu isi poate neglija responsabilitatile ce ii revin ca membru al comunitatii internationale.

Terorismul nu poate fi ignorat si nu poate fi tolerat. El poate si trebuie sa fie invins prin solidaritate internationalasi actiune colectiva.

Pentru combaterea terorismului, RomAnia va actiona in cadrul NATO, al Uniunii Europene si al altor organizatii internationale care au acelasi obiective, impartasesc aceleasi valori si promoveaza aceleasi interese, urmarind realizarea consensului sau concentrarea majoritatii eforturilor pentru actiuni comune. Actiunile vor viza, in mod deosebit, promovarea si consolidarea democratiei, sprijinirea guvernelor si institutiilor de securitate si aparare in lupta impotriva terorismului, participarea la operatiuni multinationale, asistenta complexa in procesul de prevenire, contracarare si reconstructie postconflict. Atunci cAnd realizarea consensului nu este posibila, in virtutea convingerilor democratice profunde, a intereselor sale vitale si a evaluarilor responsabile privind natura, iminenta si gradul de pericol, RomAnia va participa la operatiuni multinationale bazate pe decizii politice rationale, intemeiate pe prevederile constitutionale si pe obligatiile ce decurg din acordurile de cooperare cu natiunile aliate, partenere sau prietene, in concordanta cu cerintele situatiei si in conformitate cu prevederile dreptului international.

In plan european, actiunile RomAniei vor viza, cu prioritate: implementarea programelor de infaptuire a spatiului comun de justitie si ordine publica; perfectionarea mecanismelor de cooperare intre serviciile de informatii – indeosebi prin cooperarea cu structurile europene de lupta impotriva terorismului; acordarea de asistenta – in virtutea clauzei de solidaritate – oricarui stat membru al Uniunii Europene, in cazul in care este tinta sau victima unui atac terorist; imbunatatirea radicala a securitatii frontierelor; perfectionarea mecanismelor de cooperare intre structurile de politie si alte forte care concura la lupta impotriva terorismului, precum si intre organismele ce actioneaza pentru prevenirea si contracararea activitatilor de spalare a banilor; intarirea securitatii aeriene, maritime si a transportului public.

In acelasi scop, un rol important revine eforturilor vizAnd imbunatatirea activitatii de cooperare in domeniul justitiei, concomitent cu dezvoltarea si interconectarea centrelor europene de gestiune a crizelor. Este necesara, totodata, pregatirea corespunzatoare – in raport cu normele Uniunii Europene – a procedurilor si masurilor apte sa asigure: imbunatatirea planurilor de urgenta si a celor privind asistenta ce trebuie acordatata victimelor; dezvoltarea capabilitatilor de management al consecintelor; combaterea finantarii terorismului; protectia datelor personale.

Angajarea responsabilasi efectiva la campania internationala impotriva terorismului – inclusiv prin participare militara, atunci cAnd si acolo unde este necesar

-reprezinta un reper major al politicii de securitate a RomAniei.

Lupta impotriva terorismului trebuie dusa cu respectarea stricta a principiilor democratiei, dreptului international, demnitatii umane, a drepturilor fundamentale ale omului, in conditiile in care nu poate exista nici o intelegere si nici un compromis in relatiile cu teroristii. Statele si organizatiile angajate trebuie sa gaseasca un echilibru rezonabil si eficient intre protectia libertatilor si drepturilor democratice, pe de o parte, si – pe de alta parte – restrictiile, constrAngerile si masurile punitive necesare, inclusiv prin asigurarea transparentei responsabile si a dreptului la informare.

In acest cadru, principalele directii de actiune ale institutiilor nationale care au atributii in domeniul luptei impotriva terorismului vor fi: intarirea cooperarii internationale, inclusiv prin relansarea eforturilor vizAnd definirea cuprinzatoare a terorismului si stabilirea normelor si procedurilor standard de operare; realizarea consensului intre fortele politice, organizatiile non-guvernamentale si societatea civila cu privire la necesitatea promovarii politicii de “toleranta zero” in lupta impotriva terorismului; perfectionarea sistemului national de management al crizelor; o mai buna cunoastere a structurilor, metodelor si tehnicilor teroriste.

Aceasta impune elaborarea unei noi strategii de lupta impotriva terorismului avAnd ca scop: revigorarea bazei doctrinare si normative a intrebuintarii fortelor; prevenirea, descurajarea si contracararea pro-activa a pericolului terorist prin actiuni desfasurate impreuna cu Uniunea Europena, NATO si statele partenere, inclusiv in zonele generatoare de terorism; armonizarea eforturilor politice, diplomatice, ale serviciilor de informatii si ale fortelor armate angajate in lupta impotriva terorismului, indeosebi printr-o mai buna cooperare si coordonare operationala. Aceasta strategie, apta sa legitimeze participarea fortelor nationale la razboiul global impotriva terorismului, va genera convergenta eforturilor, sprijinul activ al populatiei si reducerea vulnerabilitatilor in situatii de criza.

Combaterea proliferarii armelor de distrugere in masa reprezinta un imperative major al preocuparilor vizAnd pacea si securitatea statelor lumii, din cauza amplificarii riscului de folosire irationala a rezultatelor dezvoltarii stiintei si tehnologiei moderne. In pofida unor progrese majore privind reducerea arsenalului nuclear strategic, a unor succese importante obtinute in implementarea acordurilor internationale de neproliferare, pericolul distrugerii civilizatiei umane si a vietii, prin folosirea unor astfel de mijloace, se mentine inca ridicat. Sporesc, totodata, riscurile ca armele de distrugere in masa sa faca jonctiunea cu terorismul international sau ca terorismul nuclear sa fie promovat de regimuri iresponsabile. Aceste evolutii pun probleme grave de securitate la adresa cetatenilor, comunitatilor si institutiilor.

In plan extern, RomAnia sprijina ferm eforturile comunitatii internationale democratice pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen si participa activ la formularea si implementarea politicilor si strategiilor NATO si ale Uniunii Europene in domeniu. Ea contribuie, totodata, la eforturile ONU, ale altor organizatii internationale si partenerilor strategici care vizeaza combaterea proliferarii si a incercarilor unor state de a folosi pretextul dezvoltarii capacitatilor nucleare civile pentru producerea de arme dedistrugere in masa.

Riscul achizitionarii sau producerii de catre grupuri teroriste a armelor de distrugere in masa necesita imbunatatirea politicilor de contraproliferare si neproliferare, perfectionarea sistemului national de control in cooperare cu sistemele similare ale statelor membre in NATO si Uniunea Europeana, precum si participarea responsabila la regimurile si acordurile internationale in vigoare. Toate institutiile si agentiile cu atributii in domeniu, precum si organizatiile neguvernamentale si alte institutii de profil sunt chemate sa-si sporeasca eforturile vizAnd reorganizarea, diversificarea si cresterea eficientei structurilor de actiune si perfectionarea strategiilor de combatere a proliferarii armelor de distrugere in masa, in conformitate cu interesele de securitate ale RomAniei si cu obligatiile asumate prin tratate. Participarea la programele de neproliferare se va realiza prin redimensionarea actiunilor traditionale (politice, diplomatice, acorduri privind controlul armamentelor si al exporturilor) si armonizarea mecanismelor si proceselor nationale cu cele ale NATO, UE, ONU si AIEA. Principalele directii nationale de actiune vor viza: cresterea contributiei RomAniei la eforturile comunitatii internationale privind respectarea ferma a tratatelor internationale in domeniul dezarmarii si interzicerii armelor de distrugere in masa; intarirea regimurilor si aranjamentelor privind controlul exporturilor si interdictia transferurilor ilegale de materiale nucleare, bacteriologice, chimice si radiologice; participarea la activitatile si actiunile vizAnd blocarea accesului ilegal al unor state si organizatii la armele de distrugere in masa.

CONSTRUIREA NOII IDENTITATI EUROPENE SI EUROATLANTICE

Constructia statutului european si euroatlantic al RomAniei reprezinta o alta directie prioritara de actiune pe care trebuie canalizate eforturile politice, organizatorice si financiare ale autoritatilor publice si institutiilor de securitate.

Alianta Nord-Atlantica – organizatie bazata pe comunitatea de valori si interese care se adpteaza constant noilor riscuri si amenintari – ramAne principala structura de aparare colectiva capabila sa garanteze securitatea democratica. Garantiile de securitate de care beneficiem in cadrul NATO – expresie a solidaritatii euroatlantice – sunt cele mai solide din istoria RomAniei. In ultimul deceniu, organizatia si-a dovedit viabilitatea, capacitatea de transformare si de extindere, spre a face fata noilor riscuri si amenintari. Cooperarea cu statele membre, cu tarile participante la programul de Parteneriat pentru Pace si la initiativele de cooperare regionala constituie, pentru RomAnia, garantia consolidarii securitatii in spatiul euroatlantic si in zonele adiacente si sansa impartirii echitabile a riscurilor, costurilor si avantajelor. DobAndirea calitatii de membru al NATO a adus RomAniei certitudini in domeniul securitatii sale, garantii reale de aparare, accesul la procesul de decizie privind securitatea euroatlantica, dar si obligatii corespunzatoare.

In contextul acelorasi evolutii, RomAnia isi va intensifica eforturile privind racordarea la structurile de securitate ale Uniunii Europene, in conditiile in care organizatia promoveaza o politica externa, de securitate si de aparare comuna, care dincolo de dificultatile inerente unui proces atAt de complex – avanseaza in directia dezvoltarii si consolidarii cooperarii transatlantice. Aceasta cooperare vizeaza indeosebi armonizarea contributiei la intarirea pacii si securitatii internationale, la lupta impotriva terorismului si proliferarii, la solutionarea situatiilor de criza din Europa, Orientul Apropiat si alte zone ale lumii.

Ca parte a acestui spatiu geopolitic, RomAnia este constienta ca securitatea comunitatii euroatlantice este indivizibila iar relatia transatlantica este fundamentul acesteia. In concordanta cu o astfel de abordare, RomAnia sprijina activ demersurile vizAnd reconstructia si dinamizarea acestei relatii, necesitatea unei transformari profunde a Aliantei, complementaritatea functionala in materie de securitate si aparare a NATO si Uniunii Europene, ca si nevoia de evitare a paralelismelor, duplicarilor si a concurentei in domeniul capabilitatilor, structurilor de comanda, strategiilor si doctrinelor. Cooperarea Romaniei cu statele membre ale celor doua organizatii se va desfasura in conformitate cu valorile si interesele nationale, armonizate cu setul de valori si interese pe care cele doua organizatii democratice le promoveaza, cu principiile de actiune ale NATO si UE.

Procesele de aderare a RomAniei la NATO si de integrare in Uniunea Europeana determina modificari substantiale ale statutului si identitatii sale strategice. Din aceasta perspectiva, dinamica dezvoltarii identitatii europene si euroatlantice a RomAniei, precum si cea referitoare la configurarea unui profil corespunzator potentialului sau geostrategic, vor fi reproiectate la nivel structural si promovate intr-un ritm accelerat. Calitatea de membru implica, in mod obligatoriu, configurarea treptata a unui rol specific si activ al RomAniei in cadrul celor doua organizatii si asigurarea resurselor necesare pentru indeplinirea acestui rol.

In acest sens, RomAnia va actiona pentru perfectionarea coordonarii politice si strategice a eforturilor de securitate ale celor doua organizatii, pe baza valorilor si intereselor comune, cu mentinerea rolului fundamental al Aliantei in apararea colectiva si securitatea euroatlanticasi cresterea contributiei Uniunii Europene la infaptuirea scopurilor comune, indeosebi in planul securitatii paneuropene, euroasiatice, in Orientul Mijlociu si pe continentul african. In acest context, concomitent cu mentinerea unui interes major pentru consolidarea capacitatilor si mecanismelor de aparare colectiva ale Aliantei si crearea noilor capabilitati apte sa permita cresterea contributiei sale la pacea si securitatea globala, RomAnia va sprijini intarirea rolului politic si de forum de consultari al NATO si sporirea dimensiunii specifice de securitate si aparare a Uniunii Europene, considerAnd ca acestea constituie cea mai eficienta cale de abordare a strategiei globale de contracarare a noilor riscuri si

amenintari la adresa securitatii arealului euroatlantic.

RomAnia va lua parte activa la procesul decizional si la dezvoltarile conceptuale in cadrul Aliantei si isi va indeplini angajamentele asumate atAt in privinta contributiei cu forte puse la dispozitia organizatiei, cAt si a participarii la operatiunile de gestionare a crizelor sub autoritatea NATO, la actiunile consecrate contracararii terorismului si proliferarii armelor de distrugere in masa, precum si la procesele de reconstructie a pacii si de promovare a democratiei.

In ceea ce priveste Uniunea Europeana, RomAnia va sustine dezvoltareapoliticii externe si de securitate comunasi a politicii europene de securitate siaparare, inclusiv prin cresterea contributiei la capabilitatile militare si la cele destinate combaterii terorismului si gestiunii urgentelor civile in spatiul unional. Inacest scop, RomAnia isi va spori participarea la promovarea democratiei, pacii,securitatii si prosperitatii in cadrul politicii de vecinatate si la operatiunile de gestionare a crizelor regionale si de securizare a fluxurilor energetice si comerciale. Un rol important va reveni aplicarii ferme a principiilor si urmaririi atente a obiectivelor Politicii Europene de Vecinatate, precum si utilizarii eficiente a Instrumentului European de Vecinatate. Ele trebuie sa devina modalitati prioritare de sporire a contributiei la asigurarea unui mediu stabil si sigur in regiunea estica, sudestica si pontica, prin derularea de proiecte vizAnd dezvoltarea ariilor transfrontaliere de interes major pentru securitatea nationala.

Concomitent, tara noastra va acorda o atentie sporitasi va aloca resurseadecvate pentru protectia eficienta a frontierelor sale, pornind de la premisa ca, pe de o parte, aceasta constituie o responsabilitate majora de securitate nationalasi, pe de alta parte, indeplinirea unei obligatii importante fata de Alianta Nord-Atlantica si Uniunea Europeana. In indeplinirea obligatiilor privind securizarea frontierei, RomAnia urmareste atAt cresterea gradului de securitate al cetatenilor sai si cei ai Europei, cAt si transformarea granitelor sale intr-o punte activa de cooperare si comunicare cu noile democratii din vecinatatea estica a Uniunii Europene.

REALIZAREA SECURITATII SI STABILITATII REGIONALE INTR-O NOUA PARADIGMA

In calitatea sa de stat aflat intr-o zona de importanta strategica, RomAnia urmareste sa joace un rol substantial in procesul de definire si implementare a politicilor stabilizatoare, de cooperare si asistenta de securitate ale NATO si Uniunii Europene, in Europa centrala, de est si de sud-est.

La inceputul deceniului precedent, RomAnia s-a aflat intre doua focare majore de instabilitate si conflict. Absenta unor strategii anticipative ale comunitatii internationale pentru aceste regiuni – stategii capabile sa previna crimele impotriva pacii si umanitatii – a facut ca violentele din spatiul ex-iugoslav sa fie de lunga durata iar eforturile vizAnd solutionarea problemelor sa sufere de lipsa de coerenta

Si perspectiva. Prin interventia comunitatii euroatlantice si prin masuri de impunere si mentinere a pacii luate in ultimii ani, intensitatea conflictelor care au afectat pacea si securitatea in Balcani s-a diminuat in mod semnificativ – iar prin admiterea RomAniei si Bulgariei in NATO – situatia din regiune a devenit mai sigurasi mai stabila.

Data fiind proximitatea geograficasi conexiunile sale regionale, interesul primordial al RomAniei in acest domeniu consta in democratizarea, dezvoltarea economica, stabilitatea si orientarea regiunii spre integrarea europeana, simultan cu sporirea importantei RomAniei si asumarea unui rol pro-activ mai pronuntat ca factor de securitate regional. In acest context, eforturile strategice vor fi directionate pentru solutionarea problemelor de securitate care afecteaza inca Balcanii de Vest si vecinatatea estica a RomAniei, in asa fel incAt cele doua regiuni sa poata intra, treptat, intr-un proces efectiv de integrare europeana si euroatlantica.

Cooperarea regionala in domeniul securitatii – materializata in existenta unui numar mare de organizatii – ofera oportunitatea perfectionarii mecanismelor commune de evaluare a mediului strategic, de identificare a unei agende comune a riscurilor si a unor instrumente adecvate pentru gestionarea crizelor. Armonizarea eforturilor acestora, orientarea activitatilor lor in deplina consonanta cu eforturile NATO si ale Uniunii Europene, dar mai ales cresterea responsabilitatii statelor sud-est europene, a conducatorilor acestora si a fortelor politice nationale, pentru securitatea regiunii, sporirea contributiei lor la solutionarea starilor de tensiune, criza si conflict – reprezinta imperativele majore ale noii paradigme de securitate regionala.

In fapt, solutiile la problemele regionale trebuie sa vina preponderent din cadrul regiunii. Este timpul ca statele sud-est europene, fortele politice din acest tari, organizatiile guvernamentale, non-guvernamentale sau civice, conducatorii politici si reprezentantii diferitelor miscari sa-si asume raspunderea directa pentru solutionarea problemelor cu care se confrunta regiunea. Aceasta impune – pentru factorii politici responsabili din zona – o constiinta civica modernasi matura, promovarea ferma a principiilor democratice, respect pentru demnitatea umana, libertatea si identitatea tuturor, preocupare pentru mentinerea stabilitatii frontierelor si incetarea propagandei in favoarea violentei etnice sau religioase si separatismului.

Obiectivul fundamental al actiunii tuturor acestor factori trebuie sa-l reprezinte securitatea democratica, justasi egala pentru toti, si canalizarea eforturilor ce vizeaza prosperitatea oamenilor spre pregatirea integrarii in Uniunea Europeana. Obiectivele RomAniei in regiune vizeaza consolidarea perspectivelor europene ale acestor state, eliminarea riscurilor legate de terorism, de crima organizatasi traficul ilegal, precum si edificarea stabilitatii durabile, bazate pe standarde de democratie, prosperitate, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

In atingerea acestor obiective, Romania va sprijini activ, in conformitate cu principiile dreptului international, aplicarea rezolutiilor Consiliului de Securitate, a deciziilor si recomandarilor Consiliului Europei si ale OSCE, si va contribui eficient, impreuna cu statele din regiune, la infaptuirea masurilor si programelor politice, economice si de securitate in cadrul NATO si UE. In acest domeniu, prioritara este

inlaturarea blocajelor din calea solutionarii diferendelor si starilor de tensiune, care sa permita dezvoltarea institutiilor democratice, sa genereze securitate si sa deschida perspectivele prosperitatii, prin respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si promovarea multiculturalismului.

Intr-un astfel de registru modern, vor fi abordate si preocuparile legitime ale societatii romAnesti privind imbunatatirea statutului juridic, a conditiilor de viata si a tratamentului de care se bucura comunitatile romAnilor din alte state, conform cu normele internationale, cu standardele europene si angajmentele asumate prin acorduri bilaterale.

SECURITATEA INTERNA INTR-O ABORDARE SISTEMICASI CUPRINZATOARE

Aparitia unor riscuri si amenintari internationale de factura noua, evolutia complexa a mediului intern, precum si modificarea substantiala a statutului de securitate al RomAniei in plan international impune o abordare noua, intr-o maniera integratoare, sistemicasi comprehensiva a obiectivelor de securitate interna. Absenta unui pericol previzibil privind un posibil atac extern face ca, in conditiile actuale si intr-o perspectiva previzibila, sarcina protejarii valorilor si libertatilor, a vietii oamenilor si a bunurilor lor sa nu mai poata fi conceputa in termenii apararii teritoriale din perioada razboiului rece.

In acelasi timp, experienta atentatelor teroriste de mare amploare din Statele Unite, din alte state – europene, asiatice si africane – precum si experienta unor dezastre naturale de mari proportii, pun in evidenta necesitatea unor strategii adecvate pentru protectia si apararea vietii, libertatii si demnitatii umane, precum si a bunurilor si activitatilor pe teritoriul national, in conditii deosebite de pericol.

Securitatea interna reprezinta ansamblul activitatilor de protectie, pazasi aparare a locuitorilor, comunitatilor umane, infrastructurii si proprietatii impotriva amenintarilor asimetrice de factura militara sau non-militara, precum si a celor generate de factori geo-fizici, meteo-climatici ori alti factori naturali, care pun in pericol viata, libertatile, bunurile si activitatile oamenilor si ale colectivitatilor, infrastructura si activitatile economico-sociale, precum si alte valori, la un nivel de intensitate si amploare mult diferit de starea obisnuita.

Securitatea interna priveste siguranta cetateanului si securitatea publica, securitatea frontierelor si cea a transporturilor, protectia infrastructurii critice si cea a sistemelor de aprovizionare cu resurse vitale. Ea include, de asemenea, securitatea socialasi asigurarea starii de legalitate, contracararea criminalitatii organizate si securitatea activitatilor financiar-bancare, securitatea sistemelor informatice si a celor de comunicatii, protectia impotriva dezastrelor si protectia mediului.

Sarcina asigurarii securitatii interne este complexasi interdependenta. Ea implica responsabilitati din partea unui numar mare de institutii si agentii. Aceste responsabilitati revin preponderent: administratiei publice si structurilor de securitate si ordine publica, precum si celor care se ocupa cu protectia civila, securitatea frontierelor si garda de coasta; structurilor de informatii, contrainformatii si

securitate; organismelor de prevenire a spalarii banilor si de control al importurilor si exporturilor strategice. In situatii exceptionale, unele activitati se executa de catre structurile militare. Atributii importante revin, de asemenea, garzii financiare si structurilor vamale, garzii de mediu si structurilor de specialitate care vegheaza la sanatatea populatiei si a animalelor, precum si celor de protectie a consumatorilor. Un alt set revine operatorilor industriali si de servicii care desfasoara activitati de importanta vitala sau periculoase, ori care implica un mare numar de oameni sau interese sociale majore.

AvAnd in vedere amplificarea riscurilor generate de posibilitatea producerii unor actiuni teroriste, inclusiv prin utilizarea unor mijloace radioactive, chimice sau bacteriologice, sau prin provocarea de sabotaje, distrugeri ori modificari functionale periculoase, precum si riscul sporit de producere a unor dezastre industriale sau naturale, sarcina asigurarii securitatii interne devine tot mai complexa.

Nevoia de identificare profesionista a problemelor, de stabilire a cadrului conceptual de organizare si de actiune, precum si necesitatea racordarii la exigentele promovate de Uniunea Europeana, determina un interes sporit din punctul de vedere al securitatii nationale pentru un domeniu atAt de vast, de complex si de vulnerabil, cu impact direct asupra vietii oamenilor.

Contracararea pro-activasi eficienta a terorismului constituie prioritatea numarul unu a securitatii interne. In acest scop, pe temeiul responsabilitatii pentru securitatea cetatenilor sai si in conformitate cu obligatiile asumate in procesul de integrare, statul romAn trebuie sa-si mobilizeze resursele si instrumentele aflate la dispozitie pentru urmatoarele obiective: descoperirea la timp, prevenirea, combaterea si zadarnicirea activitatilor si actiunilor teroriste pe teritoriul national; protectia

institutiilor, a cetatenilor romAni si a strainilor aflati in RomAnia impotriva atacurilor teroriste; interzicerea folosirii teritoriului RomAniei pentru pregatirea unor actiuni teroriste impotriva altor state.

In contextul eforturilor vizAnd consolidarea securitatii interne, lupta impotriva terorismului vizeaza, in mod prioritar, cresterea gradului de protectie a cetatenilor, comunitatilor si colectivitatilor umane, a institutiilor statului si organizatiilor civice, a infrastructurii economice, de transport si de asigurare a functiunilor sociale vitale, a misiunilor diplomatice, obiectivelor si activitatilor militare, precum si a altor obiective de interes national. Actiunile ce au ca scop infaptuirea acestor obiective se desfasoara pe intreg teritoriul national si trebuie vazute atAt ca o problema de securitate publica si

de siguranta a cetateanului ce trebuie solutionata prin mijloace politienesti si de impunere a legii, cAt si ca o problema ce trebuie rezolvata prin activitatea de informatii, contrainformatii si securitate sau prin mijloace de natura militara.

In mod corespunzator vor trebui abordate si masurile de contra-proliferare. Acestea vizeaza atAt perfectionarea cadrului legislativ si organizatoric, cAt si activitatea desfasurata la nivelul comunitatii de informatii, politiei de frontiera, al institutiilor de ordine publicasi al altor agentii guvernamentale, pentru a preveni procurarea, transportul sau transferul componentelor, substantelor, cunostintelor sau tehnologiilor specifice producerii armelor de distrugere in masa, mijloacelor de transport la tintasi materialelor radioactive sau cu dubla utilizare, catre grupari teroriste, ori catre alte organizatii criminale sau state ostile.

Din perspectiva securitatii interne, pentru siguranta cetateanului, prezinta, de asemenea, o importanta deosebita sitematizarea, perfectionarea si cresterea eficientei strategiilor de prevenire si combatere a criminalitatii, avAnd ca scop reducerea riscului, frecventei si consecintelor unor infractiuni deosebit de periculoase – omorul, tAlharia, atentatele la adresa integritatii corporale, lipsirea de libertate si consumul de droguri. Eforturile trebuie focalizate asupra urmatoarelor obiective: protectia comunitatilor locale; protectia speciala a unitatilor de invatamAnt si a altor institutii si locuri frecventate preponderent de copii si tineri; masuri adecvate de protectie pentru cei care traiesc intr-un mediu cu risc infractional ridicat; mecanisme eficiente de comunicare si parteneriat intre politie si reprezentantii comunitatilor locale; informarea publicului despre diferite modalitati de prevenire a criminalitatii; o mai

buna cooperare intre jandarmerie si politie; actiuni concrete si ferme care sa modifice, in cel mai scurt timp, statutul RomAniei de tara de origine, de tranzit si de destinatie a traficului cu droguri, arme si fiinte umane.

Sunt necesare, de asemenea, eforturi deosebite pentru contracararea activitatilor ce pun in pericol siguranta mijloacelor de transport si a cailor de comunicatii, a retelelor de alimentare cu energie si alte resurse vitale, a celor informatice si de telecomunicatii, pentru ca securitatea individuala, securitatea comunitatilor si a mediului de afaceri sa atinga standardele europene in materie.

Perfectionarea mecanismelor de gestionare a crizelor reprezinta un alt deziderat major al securitatii interne. In epoca globalizarii, granita dintre riscurile interne si cele externe, cu efecte asupra securitatii cetatenilor, comunitatilor sau statului devine tot mai putin relevanta, iar efectele posibile ale unor amenintari catastrofale – tot mai greu de anticipat. Reducerea influentei riscurilor la adresa securitatii, printr-o postura activa in domeniul prevenirii conflictelor si gestionarea crizelor, vor constitui coordonate permanente ale politicii de securitate a RomAniei.

Dinamica starilor de tensiune si crizelor recente au scos in evidenta necesitatea unei abordari mai cuprinzatoare, utilizAnd intreaga gama de instrumente politice, diplomatice, militare si civile de gestionare a acestora, in asa fel incAt contracararea eficienta a riscurilor si amenintarilor sa fie cu adevarat posibila. Pe plan intern, pericolul transformarii unor riscuri, precum tendintele separatiste, miscarile anarhice si alte actiuni violente sau a riscurilor de mediu (inundatii catastrofale, cutremure, accidente nucleare etc.) in amenintari majore la adresa securitatii nationale este posibil si trebuie abordat intr-o maniera sistematicasi anticipativa.

Pentru a actiona eficient pe intreg spectrul de crize, RomAnia trebuie sa implementeze un sistem national integrat de management al crizelor ce va articula, intr-o retea modernasi functionala, toate structurile nationale cu atributii in acest domeniu – civile si militare, din administratia centralasi locala -si va asigura coordonarea eficienta a resurselor umane, materiale, financiare si de alta natura folosite pentru prevenirea pericolelor, controlul manifestarilor, lichidarea consecintelor si restabilirea starii de normalitate. Acest sistem va urmari asigurarea unui nivel optim de pregatire si planificare operationalasi de functionalitate a tuturor structurilor de decizie si executie cu responsabilitati in domeniu, pentru gestionarea intregului spectru al crizelor.

In acelasi timp, prin orientarea spre misiuni, sistemul va putea sa raspunda oportun si adecvat diferitelor situatii de criza, asigurAnd autonomia subsistemelor componente, astfel incAt acestea sa poata deveni operationale si sa reactioneze in functie de natura si amploarea crizei. La nivel national, va fi realizata armonizarea legislativasi procedurala cu sistemul de gestiune a crizelor de securitate, starilor de tensiune din domeniul securitatii publice si a urgentelor civile din NATO si Uniunea Europeana. Pentru a actiona eficient la nivelul celor doua organizatii, RomAnia va contribui la finalizarea conceptualasi implementarea sistemului NATO de raspuns la crize, precum si a prevederilor acordului cu Uniunea Europeana privind cadrul de participare la operatiuni de gestionare a crizelor.

Dezvoltarea mecanismelor, normelor, procedurilor, structurilor, fortelor si mijloacelor destinate pentru managementul crizelor va viza cu prioritate: solutionarea crizelor si gestiunea consecintelor in caz de criza provocate de actiuni teroriste; limitarea efectelor, inlaturarea consecintelor si restabilirea activitatii normale in caz de atac cu arme de distrugere in masa sau de accidente implicAnd substante radioactive, chimice sau biologice; prevenirea si inlaturarea efectelor inundatiilor si a altor consecinte provocate de schimbarile climatice majore; prevenirea, inlaturarea efectelor si restabilirea functionarii sistemelor economico-sociale in caz de cutremur major; restabilirea activitatii normale in caz de intrerupere a fluxurilor vitale – energetice, alimentare, medicale, de comunicatii etc; inlaturarea urmarilor accidentelor industriale; prevenirea si contracararea efectelor pandemiilor.

REPERELE BUNEI GUVERNARI: ADMINISTRATIE PUBLICA PROFESIONISTA SI EFICIENTA; JUSTITIE DEMOCRATICA; COMBATEREA CORUPTIEI

Buna guvernare constituie, in prezent, o conditie esentiala a securitatii si prosperitatii, instrumentul prin care democratia trece din planul conceptelor si al teoriilor, in planul vietii reale. Ea este unitatea de masura cumulativa prin care viata sociala valideaza rezultatul alegerilor democratice, probeaza realismul programelor si capacitatea fortelor politice de a-si indeplini promisiunile cu stricta respectare a standardelor democratice. Buna guvernare evalueaza succesul masurilor ce vizeaza combaterea insecuritatii, inechitatii si saraciei si stabileste corectiile necesare.

Principalii factori implicati in acest proces sunt statul si societatea civila, statul de drept reprezentAnd o caracteristica esentiala a bunei guvernari. Organismele statului care participa la realizarea guvernarii democratice sunt: puterea legislativa; puterea executiva; puterea judecatoreasca; autoritatile publice locale. Actorii nestatali principali sunt: mass-media; partidele politice; sindicatele, patronatele si alte organizatii profesionale; organizatiile non-guvernamentale si alte forme de participare ale societatii civile; organismele de conducere ale companiilor.

Experienta trecutului arata ca buna guvernare s-a aflat uneori in pericol, ca urmare a activitatii unor grupuri de interese nelegitime sau forte nedemocratice care folosind vulnerabilitatile sistemului – au incercat sa influenteze exercitarea puterii in folos propriu, ori sa schimbe puterea democratica prin actiuni violente sau anarhice. Prin amploarea lor, unele dintre actiunile de acest fel au afectat indeplinirea unor obiective startegice vitale ale Romaniei, indeosebi cele privind integrarea in structurile politice, economice si de securitate europene si euroatlantice.

Eficienta administratiei publice constituie o conditie esentiala pentru asigurarea securitatii si prosperitatii cetatenilor RomAniei. Pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana a pus in evidenta faptul ca atAt eficienta reala a administratiei, cAt si imaginea publica a acesteia pot fi afectate de o serie de factori, intre care: coruptia; birocratia excesiva; expertiza redusa in domenii de importanta vitala; lipsa de realism a programelor; insuficienta autoritate a justitiei; capacitatea redusa a autoritatilor publice de a gestiona urgentele civile. Eliminarea sau corectarea acestor aspecte reprezinta o prioritate a actualei administratii.

In prezent, RomAnia are institutii democratice mai puternice, aflate intr-un proces dinamic de consolidare si perfectionare, si capabile sa asigure functionarea normala a statului. Economia de piata functionala, institutii credibile si responsabile puse in slujba cetateanului, justitie independentasi structuri corespunzatore pentru aplicarea legii sunt reperele majore ale unei functionari stabile si democratice a statului, pe baza valorilor si principiilor ce definesc statutul RomAniei de membra a comunitatii europene si euroatlantice. Din aceasta perspectiva, orice derapaj major in asigurarea unei asemenea calitati in actiunea administratiei poate fi privit ca posibil risc la adresa securitatii nationale. Factorii de risc identificati in ultimii ani in functionarea coerenta, eficientasi in spiritul deplin al democratiei si legalitatii, a componentelor strategice ale administratiei publice reprezinta – in viziunea actualei strategii -tinte de permanenta analizasi actiune.

In ultimii ani, calitatea si capacitatea de actiune a administratiei publice a generat o serie de preocupari pe parcursul procesului de pregatire pentru aderare. Exigentele aderarii si asigurarea compatibilitatii administrative si institutionale cu sistemul Uniunii Europene impun o serie de actiuni avAnd ca scop: consolidarea institutionalasi a autoritatii administratiei publice; functionarea sa in deplina transparent si cu respectarea stricta a legalitatii; implementarea efectiva a unor politici privind descentralizarea si autonomia locala.

O administratie publica democraticasi eficienta presupune imbunatatirea radicala a capacitatii institutionale la nivel central si local, in conditiile in care numai prin folosirea corespunzatoare a pArghiilor administrative – respectiv prin asigurarea transparentei, corectitudinii si responsabilitatii in indeplinirea functiei publice si in cheltuirea banului public – se poate asigura cresterea reala a calitatii

vietii cetatenilor. Pentru aceasta, institutiile administratiei publice trebuie sa fie competente, suple, adaptabile la noile cerinte si puse in slujba cetateanului. In procesul de integrare europeana, ele trebuie sa fie capabile sa puna in practica politicile de dezvoltare regionalasi sa asigure folosirea integrala, eficientasi legala a fondurilor structurale si de sprijin.

Ca pilon major al bunei guvernari, consolidarea independentei si eficientei justitiei si cresterea increderii populatiei in actul de justitie reprezinta o alta prioritate importanta, menita sa garanteze calitatea europeana a acestei activitatii. Directiile de actiune in acest domeniu vor amplifica dezvoltarile pozitive inregistrate pAna in prezent, precum si rezultatele confirmate de partenerii europeni, in evaluarile de etapa, cu privire la pregatirea pentru aderare la Uniunea Europeana. Este, insa, de inteles faptul ca justitia – ca serviciu public – trebuie sa parcurga intregul program de transformare, pentru a deveni eficientasi credibila. In contextul acestui effort national, institutiile statului sunt chemate sa asigure conditiile necesare – legislative, organizatorice, umane si materiale – pentru ca sarcina transformarii radicale a justitiei si aportul ei la indeplinirea obiectivului strategic de integrare sa devina posibile.

Indeplinirea acestor deziderate este sarcina primordialasi responsabilitatea majora a organismelor competente care guverneaza activitatea justitiei, in conditiile in care integrarea Romaniei in Uniunea Europeana depinde intr-o masura importanta de modul in care justitia romAna isi va proba independenta, caracterul nepartizan, profesionalismul, capacitatea de actiune in conditiile statului de drept si eficienta reala in lupta impotriva marii coruptii. PAna in prezent, eforturile factorilor participanti la infaptuirea obiectivelor nationale au avut ca rezultat principal reducerea substantialasi punerea fenomenului coruptiei sub control, crearea mecanismelor adecvate de actiune, inceputul unor modificari de mentalitate in rAndul populatiei si un proces de schimbare a perceptiei publice.

In prezent, pentru lupta impotriva coruptiei, este imperativ ca institutiile sa functioneze, sa colaboreze si sa fie integrate intr-un sistem in care informatiile vitale trebuie sa circule in mod profesionist, in conditii de legalitate si in mod oportun, responsabilitatile sa fie clare si sa nu se suprapuna, iar atributiile sa fie indeplinite in limitele legii, la timp si cu eficienta maxima.

MODERNIZAREA INSTITUTIILOR CARE AU RESPONSABILITATI IN DOMENIUL SECURITATII NATIONALE

RomAnia a parcurs o etapa de evolutii profunde in acest domeniu. Obiectivul principal al acestei etape a fost atingerea parametrilor specifici statului de drept si integrarea in Alianta Nord-Atlantica. In acest context, in ultimii 15 ani, accentul a fost pus pe reforma si reconstructia structurilor de securitate, pe consolidarea controlului democratic asupra acestora.

In contextul noului mediu de securitate, imperativul evolutiei democratice si profesionale a institutiilor cu atributii in domeniul securitatii nationale are nevoie de o noua abordare – sistemica, profundasi cuprinzatoare – in conditiile in care ele trebuie sa actioneze permanent intr-un regim de coordonare profesionistasi eficienta. Ca urmare, reforma sectorului de securitate impune transformarea profunda a institutiilor, cresterea calitatii actului de conducere, o mai buna coordonare nationala a acestora si asigurarea integrarii lor functionale in sistemele de securitate din care RomAnia face parte. Eforturile vor viza consolidarea si profesionalizarea controlului civil asupra fortelor care au responsabilitati in domeniul securitatii nationale si se vor focaliza asupra structurilor, normelor, relatiilor, misiunilor, instruirii si resurselor sistemului, cu stricta respectare a principiilor democratiei, eficientei, transparentei si non-partizanatului politic.

Principalele directii de actiune in acest scop sunt: transformarea profunda a mecanismelor de proiectare, implementare, control si evaluare a politicii externe, de securitate si aparare; cresterea gradului de expertiza a personalului ce realizeaza controlul democratic asupra institutiilor care au responsabilitati in domeniul securitatii nationale; crearea unui sistem modern, eficient si participativ de proiectare, planificare si evaluare a politicii de securitate; fundamentarea unui nou cadru legislativ privind transformarea institutiilor care au responsabilitati in domeniu, in acord cu cerintele noului mediu de securitate; elaborarea si implementarea unei noi conceptii privind rolul politicii de aparare in cadrul politicii de securitate pentru a face fata noilor provocari; constructia comunitatii nationale de informatii, avAnd ca scop cresterea eficientei, sporirea responsabilitatii si optimizarea folosirii resurselor in combaterea noilor riscuri si amentari la adresa securitatii nationale; imbunatatirea comunicarii si transformarea sistemului de educatie, prin imbunatatirea programelor de pregatire si dezvoltarea cercetarii avAnd ca obiectiv securitatea nationala.

AvAnd in vedere complexitatea deosebita a acestor obiective, actiunile vor fi focalizate asupra transformarii in urmatoarele domenii: politica externa; aparare; activitatea de informatii, contrainformatii si securitate.

O politica externa dinamicasi creativa: Diplomatia constituie un instrument indispensabil de aparare impotriva amenintarilor la adresa securitatii nationale, o parte importanta a mecanismului de planificare si implementare a politicii de securitate. Apartenenta RomAniei la NATO si Uniunea Europeana determina orientarea politicii externe spre valorificarea noului statut in beneficiul tarii si al securitatii regionale.

Politica externa asigura concordanta dintre obiectivele securitatii nationale si manifestarea externa a RomAniei, joaca rolul de interfata intre eforturile interne si mediul extern. Ea contribuie la realizarea obiectivelor securitatii nationale printr-o diplomatie activa, creativasi pragmatica, orientata spre: gasirea de solutii politice la situatii conflictuale, indeosebi la cele din vecinatatea tarii noastre; promovarea bunei vecinatati si a cooperarii regionale; promovarea intereselor nationale in cadrul organizatiilor multilaterale din care RomAnia face parte; sustinerea aliantelor si parteneriatelor strategice; valorificarea politicilor NATO si UE in scopul dezvoltarii relatiilor bilaterale cu statele din Orientul Mijlociu si Asia; dinamizarea relatiilor cu romAnii de pretutindeni, pastrarea identitatii nationale si culturale a acestora; consolidarea legalitatii internationale intr-un cadru multilateral eficace.

Transformarea apararii: In ultimul deceniu, organismul militar a parcurs un amplu proces de reforma, modernizare si restructurare in scopul crearii unor capacitati de aparare credibile si eficiente, apte sa raspunda modificarilor majore din mediul international si sa asigure indeplinirea cerintelor impuse de integrarea in NATO si Uniunea Europeana.

Statutul de membru NATO impune asigurarea capacitatilor necesare participarii Armatei RomAniei la misiunile Aliantei – in primul rAnd la cele privind apararea colectiva, exercitarea unui rol important in dezvoltarea conceptelor specific noului context strategic, precum si accelerarea procesului de transformare a sistemului militar si dezvoltarea de noi capabilitati. Trecerea de la conceptele specifice apararii teritoriale in conditii de izolare, la apararea colectivasi contracararea riscurilor asimetrice in perspectiva globala a angajamentelor militare, impune transformarea Armatei RomAniei in asa fel incAt aceasta sa parcurga la timp etapele planificate si, concomitent, sa-si indeplineasca misiunile incredintate.

RomAnia urmareste crearea unei armate moderne, profesionalizate, dimensionatasi inzestrata corespunzator, cu forte expeditionare mobile si multifunctionale, rapid dislocabile, flexibile si eficiente, capabile sa asigure credibilitatea apararii teritoriului national, indeplinirea angajamentelor asumate in cadrul apararii colective si participarea la misiuni internationale, in conformitate cu prioritatile si cerintele politicii externe. Se va urmari imbunatatirea capacitatii de operare intrunitasi in cadru multinational, sporirea eficacitatii procesului de generare a fortelor si a eficientei utilizarii resurselor.

Transformarea Armatei trebuie sa ia in calcul noile orientari strategice ale procesului prin care trece Alianta si sa se desfasoare in complementaritate cu acesta. Vom raspunde astfel cerintelor de creare a unor capabilitati militare care sa permita desfasurarea operatiilor in zona de responsabilitate a Aliantei si in afara acesteia, indeplinirea intregii game de misiuni posibile si asigurarea consensului decizional.

O atentie deosebita va fi acordata transformarilor in domeniul planificarii apararii, in care scop

se va finaliza procesul de armonizare a procedurilor nationale de planificare cu procedurile standard care functioneaza in cadrul NATO, Uniunii Europene si parteneriatelor strategice. Va fi perfectionat procesul de planificare a fortei, vor fi adoptate noi principii si concepte operationale si va fi elaborata o noua strategie militara.

Prioritatile transformarii in domeniul activitatii de informatii, contrainformatii si securitate: Activitatea serviciilor de informatii, contrainformatii si securitate reprezinta o componenta esentiala a sistemului securitatii nationale pentru prevenirea si avertizarea oportuna asupra riscurilor si amenintarilor. Informatiile asigura evitarea surprinderii prin identificarea riscurilor si amenintarilor la adresa intereselor nationale ale RomAniei, puterea de decizie si viteza de reactie precum si

capacitatea de actiune pro-activa, in scopul indeplinirii noilor tipuri de misiuni. In mod corespunzator, prioritatile vor viza lupta impotriva terorismului international, a proliferarii armelor de distrugere in masasi a celorlalte riscuri transnationale, monitorizarea eficienta a conflictelor locale care pot pune in pericol securitatea Romaniei, a aliatilor si partenerilor, sau drepturile fundamentale ale omului.

Capacitatea serviciilor de informatii de raspuns la aceste provocari deriva din specificul activitatilor proprii, ele fiind primele structuri care trebuie sa anticipeze schimbarile si tendintele de evolutie ale mediului de securitate.

Constituirea comunitatii de informatii reprezinta o necesitate obiectiva a etapei si o oportunitate majora a procesului de dezvoltare in domeniul activitatii de informatii, contrainformatii si de securitate la nivel national, determinata de evolutia mediului de securitate, avAnd ca scop cresterea eficientei si coerentei functionale, prin armonizarea structurala, coordonarea oportuna, eliminarea suprapunerilor si prevenirea aparitiei intervalelor in activitatile specifice.

Comunitatea nationala de informatii asigura o functionare in parteneriat institutionalizat a serviciilor de informatii, contrainformatii si securitate, care isi pastreaza atributiile si misiunile specifice, concomitent cu o mai buna coordonare a activitatii la nivelul strategic. Ea permite indeplinirea misiunilor specifice in conditiile functionarii independente a elementelor componente, concomitent cu constituirea, la nivel national, a unor capacitati ce pot fi folosite in comun. De asemenea, permite asigurarea interoperabilitatii si utilizarea oportunitatilor deschise de era informationala. Se asigura, totodata, posibilitatea realizarii de programe nationale comune pentru cresterea eficientei activitatii de culegere, procesare si utilizare in comun a informatiilor.

DEZVOLTAREA SI SPORIREA GRADULUI DE PROTECTIE A INFRASTRUCTURII

O directie prioritara de actiune pentru realizarea obiectivelor prezentei strategii o reprezinta necesitatea declansarii unui amplu proces de dezvoltare, modernizare si asigurare a protectiei infrastructurii critice, a elementelor vitale ce vizeaza pregatirea teritoriului, economiei si a societatii pentru a face fata riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii nationale. In acest scop, se va actiona pentru modernizarea si adaptarea legislatiei si institutiilor, in raport cu dinamica reala a procesului, cu exigentele impuse de noile riscuri si amenintari si cerintele determinate de nevoile de cooperare in cadrul NATO, Uniunii Europene si parteneriatelor strategice.

Optiunile strategice ale RomAniei au in vedere dezvoltarea rapida a unor retele de infrastructura specializate si eficiente, compatibile cu cele europene si euroatlantice, capabile sa potenteze atAt dezvoltarea sustinutasi modernizarea accelerata a economiei, cAt si securitatea nationala, in care scop vor fi lansate programe ample de investitii nationale, in cooperare si in parteneriat.

Principalele domenii de interes privesc: infrastructura de transport – in mod deosebit, constructia de autostrazi si modernizarea rapida a infrastructurii feroviare – si reteaua de management a traficului; infrastructura de comunicatii; managementul potentialului hidrografic si protectia impotriva inundatiilor; restructurarea sistemului bazelor militare.

Principalele directii de actiune pentru adaptarea si modernizarea infrastructurii vor fi: reabilitarea, modernizarea si dezvoltarea infrastructurii de transport, in vederea imbunatatirii calitatii serviciilor, eficientizarii transportului de calatori si marfa si alinierea la sistemul european de transport; dezvoltarea, securizarea si realizarea – pe rute alternative – a unor noi retele de aprovizionare cu energie, in consens cu proiectele strategice ale Uniunii Europene si cu interesele RomAniei in regiunea Marii Negre; promovarea noilor tehnologii si dezvoltarea sistemului informatic integrat din domeniul securitatii, in conformitate cu standardele europene; adaptarea programului national de securitate aeronauticasi portuara la noile tipuri de amenintari; modernizarea infrastructurii militare specifice, precum si pregatirea si modernizarea capacitatilor oferite in cadrul NATO, al Uniunii Europene si al

parteneriatelor strategice; identificarea domeniilor de risc, elaborarea hartilor cuprinzAnd riscurile probabile si consolidarea infrastructurii pentru apararea populatiei de pericolele unor calmitati naturale, dezastre si accidente ecologice; reducerea riscului de declansare a unor incidente sau accidente nucleare si asigurarea securitatii instalatiilor nucleare.

Un rol important revine elaborarii unei strategii unitare de protectie, paza si aparare a infrastructurii critice, capabila sa asigure continuitate, coerenta, unitate metodologicasi procedurala, precum si o reala eficienta antiterorista. Securitatea infrastructurii critice va viza atAt contracararea riscurilor generate de actiuni ostile, cAt si a celor produse de accidente sau forte ale naturii si trebuie sa prevadasi masurile de restabilire a functionarii activitatilor in cazul distrugerii sau avarierii elementelor de infrastructura.

RESURSE SI RESPONSABILITATI

Aflata intr-o etapa noua, cea a apartenentei reale la comunitatea europeanasi euroatlantica, RomAnia isi reafirma, prin strategia de securitate nationala, vocatia sa de contributor activ, substantial si predictibil la securitatea internationalasi regionala, de tara cu un profil strategic distinct in cadrul NATO si al Uniunii Europene.

Printr-o abordare integratoare a directiilor strategice de actiune si a eforturilor consacrate infaptuirii obiectivelor propuse, acest proiect national poate deveni o realitate, avAnd ca rezultat o tara moderna, mai sigurasi prospera, componenta active si demna a comunitatii europene si euroatlantice.

Viziunea ce anima aceasta strategie si directiile de actiune stabilite vor constitui baza conceptuala pentru elaborarea celorlalte documente vizAnd functionarea institutiilor ce compun sectorul securitatii nationale, precum si elementele de baza in fundamentarea programelor de alocare a resurselor.

Principala resursa pentru indeplinirea acestui program o reprezinta vointa politica a fortelor carora poporul le-a incredintat responsabilitatea guvernarii si legatura acestora cu poporul, cu oamenii care si-au pus sperantele in acest program. Responsabilitatea politica fata de oameni si pentru securitatea lor este, in acelasi timp, o imensa responsabilitate morala.

Infaptuirea obiectivelor strategiei securitatii nationale implica un efort major de constientizare a acestei raspunderi si a nevoii de consolidare a bazei politice a guvernarii, precum si cerinta apelului la judecata poporului si la angajarea sa constienta in realizarea programului. Experienta de peste un deceniu si jumatate in constructia democratiei si prosperitatii da masura maturitatii societatii romAnesti, iar apartenenta la comunitatea euroatlantica reprezinta o garantie de securitate.

Credinta in realismul si in posibilitatea infaptuirii programului are la baza, de asemenea, acumularile importante ce s-au produs dupa victoria Revolutiei din Decembrie 1989, capacitatea institutionala superioara atinsa in functionarea democratiei romAnesti si cadrul normativ favorabil realizat in ultimul deceniu. Egal importante, resursele umane pe care societatea le ofera in prezent si resursele economico-financiare create de economia romAneasca au atins masa criticasi sunt in masura sa garanteze indeplinirea obiectivelor.

In consens cu obligatiile sale constitutionale, cu imperativele democratiei si cerintele securitatii, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii va veghea permanent la indeplinirea obiectivelor strategice si la modul de punere in practica a strategiilor sectoriale de catre institutiile din cadrul sistemului securitatii nationale.

Cetateanul romAn este, insa, principalul beneficiar al politicii de securitate si, deci, are dreptul si datoria de a contribui activ la constructia ei cotidiana. Cetateanul, depozitarul legitim al drepturilor si libertatilor fundamentale pe care se intemeiaza statul democratic, are – potrivit Constitutiei – in materie de securitate, drepturi inalienabile dar si propriile obligatii, asumate constient. De aceea, cetatenii trebuie sa-si dezvolte un comportament participativ si responsabil, educatia civica fiind calea cea mai potrivita pentru armonizarea acestor drepturi si obligatii ce confera, in ultima instanta, adevarata substanta a patriotismului civic autentic si profund.

ANALIZA STRATEGIEI DE SECURITATE NATIONALA DUPA:

Forma si stil

Proiectului Strategiei de Securitate Nationala a RomAniei (SSNR), asa cum a fost el prezentat de Administratia Prezidentiala in 21 februarie a.c., se caracterizeaza prin cAteva trasaturi importante din punctul de vedere al formei si al stilului:

• Contine 11 capitole, fiind un document amplu, intins pe 39 de pagini in format A4. Prin comparatie, este apropiat ca dimensiuni de Strategia de Securitate americana (33 pagini A4). Documentul Administratiei Prezidentiale este mai mare decAt cel american si prin numarul de capitole, 11 in documentul romAnesc, 9 in cel american. Strategia Europeana de Securitate are 3 capitole, cuprinse in 15 pagini A4, Conceptul rusesc are 4 capitole, in 18 pagini A4, iar Strategia poloneza are 4 capitole, in 14 pagini A4;

• Documentul prezentat de catre Administratia Prezidentiala sufera sub raportul structurii sale interne: Strategia de Securitate Nationala a RomAniei este prost structurata, aceleasi idei fiind repetate in mai multe locuri, sub alte forme. Diferitele teme cuprinse in Strategie nu sunt grupate pe probleme, documentul fiind prost sistematizat si, de aceea, greu de urmarit chiar si de catre un cititor avizat. SSNR pare a fi, mai degraba, o compilatie de idei preluate si traduse din diferite corpus-uri de documente, tratate, analize (de exemplu, terorismul este tratat ca problema distincta in trei parti ale Strategiei!);

• Strategia de Securitate Nationala a RomAniei pare a fi rezultatul muncii unei echipe eterogene si prost coordonata, lucru vizibil inclusiv din diferentele de stil in care sunt scrise diversele capitole ale documentului. Caracterul improvizat apare si din deficientele de tehnoredactare: in unele parti lipsesc caracterele diacritice romAnesti (a, i, s, t); in altele se inregistreaza greseli de ortografie. De asemenea, in text sunt folosite unele barbarisme aparute dintr-o proasta traducere din limba engleza (de exemplu, „capacitatea de actiune preemptiva”, in loc de „capacitate de actiune anticipativa”);

• Se remarca si folosirea unui stil bombastic in numeroase parti ale documentului Administratiei Prezidentiale: „Scopul prezentei strategii este mobilizarea eforturilor natiunii pentru accelerarea proceselor de modernizare si integrare apte sa garanteze securitatea si prosperitatea tarii, intr-o lume mai sigura si mai buna. El se realizeaza pe baza unui nou proiect national, realist si pragmatic, vizAnd constructia unui viitor mai sigur si prosper pentru romAni, intr-o tara cu o democratie matura, consolidata, deplin integrata in comunitatea europeana si euro-atlantica, prin promovarea ferma a libertatilor politice, economice si sociale, a respectului pentru demnitatea umana, prin angajarea constienta si responsabila a poporului romAn si colaborarea activa cu natiunile aliate, partenere si prietene.” (Pag.9 din SSNR)

• Uzitarea unor concepte inainte ca acestea sa fie definite apare a fi unul dintre cele mai grave defecte, situate la granita dintre forma si continut. De exemplu, conceptul de „infrastructura critica” este folosit de 12 ori in document, dar este definit abia la sfArsitul materialului, in pagina 38, chiar si acolo, intr-o maniera teleologica: „aeroporturile, porturile si reteaua de metrou, podurile de importanta strategica si elementele vitale ale retelei de transport feroviar, retelele de alimentare cu energie electrica, apa, gaz si petrol, retelele de comunicatii si de informare publica, retelele sistemelor bancare si ale administratiei publice, infrastructura unitatilor din cadrul sectorului de securitate, retelele de aprovizionare cu medicamente si alimente de baza, depozitele de importanta strategica”.

• Documentul Administratiei Prezidentiale are caracterul unui material de lucru, care nu ar fi trebuit prezentat in aceasta forma in CSAT. Daca el ar fi adoptat in forma propusa de catre Administratia Prezidentiala, cu doar mici corecturi de forma, ar reprezenta un adevarat pericol la adresa securitatii nationale, prin confuzia pe care ar crea-o in rAndul institutiilor din domeniul securitatii si apararii, dar si in cel al populatiei si al partenerilor externi ai RomAniei.

b) Continut, concepte

Proiectul prezidential privind Strategia de Securitate Nationala a RomAniei se prezinta, simultan, in trei ipostaze: a) concept de securitate; b) program de guvernare; c) manifest politic.

1. Analiza continutului SSNR pune in evidenta faptul ca aceasta reprezinta si un program de guvernare sui-generis. O asemenea trasatura o au diferite paragrafe din capitolele dedicate securitatii interne (Capit.VII – Securitatea interna – intr-o abordare sistemica si cuprinzatoare; Capit.VIII – Reperele bunei guvernari: combaterea coruptiei; justitie democratica; administratie public profesionista si eficienta; Capit.IX – Economia competitiva si performanta – pilon major al securitatii nationale).

2. De la transformarea SSNR intr-un „program de guvernare imperfect” (sau neconstitutional – nu este propus de Guvern, nu este supus votului de incredere in Parlament, se suprapune peste competentele, prioritatile si angajamentele Guvernului etc.) se ajunge inevitabil la extinderea maxima (chiar excesiva) a sferei de cuprindere a conceptului de securitate. Credem ca este sugestiv pentru modul in care sunt depasite granitele unui concept rezonabil de securitate urmatorul fragment din SSNR: „In scopul realizarii unei dezvoltari moderne, sustinute si sanatoase, al consolidarii statutului de economie de piata functionala si a capacitatii de a face fata mediului concurential din Uniunea Europeana trebuie actionat pentru:

• Solutionarea deplina a problemelor litigioase privind proprietatea si garantarea dreptului de proprietate, inclusiv a dreptului de proprietate industriala si intelectuala, la nivelul standardelor europene, si asigurarea stabilitatii si legalitatii in acest domeniu;

• Realizarea unui mediu de afaceri stabil, profitabil si predictibil;

• Modernizarea sistemului fiscal pentru a incuraja initiativa, performanta economica si tehnica, buna functionare a pietei fortei de munca si de capital;

• Perfectionarea si compatibilizarea deplina a sistemului de achizitii publice in conformitate cu prevederile legislatiei comunitare;

• Implementarea unei legislatii antitrust moderne si eficiente;

• Reducerea substantiala a economiei informale”. (p.29 din SSNR).

Este foarte adevarat ca, potrivit celor mai recente teorii, conceptul clasic de securitate centrat pe dimensiunea geo-politica si militara (hard security) a fost largit prin integrarea dimensiunii socio-economice, de mediu si chiar cultural (soft security). De asemenea, in prezent, se face o legatura mai strAnsa intre securitatea interna si cea externa, existAnd tendinta ca ele sa fie tratate impreuna. Asemenea nuante teoretice nu pot justifica, insa, transformarea unui document de sinteza si de esenta vizionara intr-o platforma programatica deschizAnd drumul spre planificarea operativa, ingineria politica de detaliu si/sau micro-gestiune, asa cum este cazul cu SSNR.

3. Extinderea acceptiunii conceptului de „securitate nationala” si transformarea „strategiei” in „program politico-administrativ” isi releva deopotriva semnificatia si periculozitatea cAnd observam ca SSNR ignora sau lasa in ambiguitate echilibrul inter-institutional si diviziunea competentelor intre institutiile chemate sa contribuie la consolidarea si apararea securitatii (sigurantei) nationale. Din perspectiva raportului dintre institutiile cu responsabilitati in domeniul securitatii nationale foarte importanta este incercarea (explicita sau implicita) de crestere a rolului CSAT. Mai intAi, atributiile CSAT sunt extinse asupra unor domenii care tin de exercitarea functiilor Parlamentului („imbunatatirea actului de guvernare”) sau al Consiliului Superior al Magistraturii („independenta si functionalitatea justitiei”): “In scopul infaptuirii ritmice si integrale a programelor nationale vizAnd imbunatatirea actului de guvernare, eliminarea coruptiei legate de sistem, asigurarea independentei si functionalitatii justitiei si eficientizarea administratiei publice, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii va analiza, periodic, rapoarte prezentate pe aceste teme si va stabili masuri corespunzatoare pentru infaptuirea obiectivelor de securitate nationala” (p. 28, SSRN).

Ulterior, in partea de concluzii a proiectului SSNR, se extinde rolul CSAT la „monitorizarea permanenta a indeplinirii obiectivelor strategice si a modului de punere in practica a strategiilor sectoriale, in conformitate cu directiile de actiune stabilite de acest document.” (p. 38, SSRN).

Asadar, prin extinderea ariei de cuprindere a conceptului de securitate, corelata cu desemnarea CSAT drept principal integrator, coordonator, responsabil si conducator al politicii vizAnd securitatea nationala – politica prioritara careia, pe cale de consecinta, i se subordoneaza toate celelalte demersuri si institutii publice – se creeaza o ordine para-constitutionala susceptibila a-l aseza pe seful statului deasupra tuturor celor trei puteri ale statului si in afara controlului popular ori limitarilor democratice exercitate prin intermediul acestora. Inducerea prin intermediul SSNR a unei asemenea dezordini constitutionale si democratice face din acest demers strategic unul al insecuritatii nationale.

4. Un concept de securitate nu trebuie sa aiba un caracter partizan, nu

trebuie sa contina prevederi sau formulari care ar putea fi sursa unui conflict politic intre putere si opozitie. Un concept de securitate – chiar daca nu poate evita reflectarea anumitor preferinte ideologice ale autorilor – trebuie sa includa valori, principii, norme si reglementari care sa asigure realizarea unui cAt mai larg consens social. In pofida unor asemenea cerinte minimale pentru un concept democratic de securitate, Strategia de Securitate Nationala a RomAniei are fragmente in care se fac evaluari politice asupra performantelor actualei guvernari: „Identificarea coruptiei ca factor de risc la adresa securitatii nationale, inca de la inceputul activitatii actualei administratii (s.n.), a creat conditii pentru declansarea unui amplu program de actiuni pentru eradicarea coruptiei sistemice, legata de puterea politica, juridica si administrativa, pentru dezvoltarea spiritului civic si angajarea efectiva a societatii in lupta impotriva acestui fenomen. Asa cum arata si raportul comun al BERD si Bancii Mondiale din octombrie anul trecut – raport bazat pe cercetari temeinice si statistici convingatoare – in anul 2005 mediul de afaceri din RomAnia s-a imbunatatit semnificativ si a devenit mai atractiv si mai transparent, iar nivelul coruptiei s-a micsorat substantial.” (p. 27, din SSRN)

5. Una dintre proiectiile administratiei Traian Basescu, care se regaseste in

SSNR (Capit.V – Realizarea securitatii si stabilitatii regionale intr-o noua paradigma; Capit.VI – RomAnia, vector dinamic al securitatii si prosperitatii in regiunea Marii Negre) este cea a RomAniei ca stat cu o competenta speciala in zona Estului Europei. Marea Neagra si zona riverana ei sunt vazute in SSNR ca loc al intersectarii a doua fluxuri strategice: primul, care uneste producatorul de energie (Orientul Apropiat, zona Caucazului si a Marii Caspice) si consumatorul de energie (Occidentul), cel de-al doilea care traseaza o relatie intre producatorul de securitate (comunitatea euroatlantica) si consumatorul de securitate (Orientul Apropiat si zona Caucazului).

Zona riverana Marii Negre este construita in SSNR in termeni de securitate derivati din politica balantei de putere, specifica teoriei realismului in relatiile internationale. Strategia incearca sa defineasca actiunea RomAniei ca fiind una care asigura in acelasi timp obiectivele NATO, SUA si Marii Britanii (securitate, export de democratie, intreruperea fluxurilor de trafic ilegal, lupta impotriva terorismului, crearea unei contraponderi la spatiul CSI), cAt si pe cele ale UE (prosperitate prin solidaritate si extindere spre Est, stabilitate prin democratie si dezvoltare). Ordinea de prioritati este insa cea dinspre obiectivele regionale ale SUA inspre cele ale UE, adica abordarile si prioritatile americane sunt mai importante decAt cele europene. O asemenea pozitie este coerenta cu strategia „Axei Washington-Londra Bucuresti” – nementionata expres, dar reiesind clar din spiritul si accentele SSNR.

Definirea RomAniei ca stat cu competente speciale in zona Marii Negre are o semnificatie aparte, daca o asociem cu pozitionarile anterioare ale sefului statului. Vorbind des despre “politica estica” a RomAniei, presedintele Traian Basescu a deplasat-o dinspre o logica unificatoare si civilizatoare – integrarea intr – un mare spatiu cultural si de prosperitate european (Marea Europa) – spre o logica a excluderii si confruntarii – formarea coalitiei celor buni si doritori sa lupte impotriva statelor decazute si a fortelor raului, state si forte aflate dincolo de frontierele singurei civilizatii adevarate, civilizatia euro-atlantica. Ca urmare a acestei abordari RomAnia se autodefineste si isi atribuie o identitate de margine a Europei, ca spatiu de frontiera si de trecere (punte) intre UE/Europa/SUA (lumea euro-atlantica) si celelalte spatii importante din Orientul euro-asiatic – Caucaz, Orientul Mijlociu etc. Un risc al SSNR este, de aceea, transformarea RomAniei din stat de margine in stat marginal, subsecvent transformarii din stat-punte in stat-tinta.

Definirea ca stat de granita (altminteri, prin raportare la UE, un fapt adevarat care ar avea beneficiul de a identifica un rol specific pentru RomAnia in strategia de securitate a Europei politice), in sine, nu ar fi nociva daca prin exagerarea ei si prin retragerea completa a Bucurestiului din dezbaterea privind definitia si constructia de destin a centrului, nu s-ar ajunge la dezechilibru si incoerenta in politica externa romAneasca, precum si la precarizarea pozitiei si influentei RomAniei in lume. Auto-identificarea obstinata a RomAniei ca stat din nesigurul sud-est european sau aflat la marginea Europei se poate dovedi o strategie perdanta, conducAnd la abandonarea ei in afara centrului geografic si civilizational al continentului, tot mai mult echivalat cu Uniunea Europeana.

Estul Europei sau frontiera UE pot sa insemne la fel de bine periferia Europei. Aceasta decuplare a RomAniei de Europa Centrala este cu atAt mai neproductiva si periculoasa, cu cAt Ucraina mizeaza foarte mult (si probabil mai credibil) pe dubla sa vocatie simultana – central europeana si pontica. RomAnia opereaza din nou in termeni exclusivi cAnd se raporteaza la cele doua spatii, in loc sa le urmareasca in acelasi timp, asumAndu-si pe deasupra si un rol pe care nu i l-a impus nimeni. In loc de si-si, suntem in logica lui ori-ori, lucru care vaduveste RomAnia de oportunitati si ne poate crea probleme suplimentare.

Asumarea de catre Administratia Basescu a unui rol proeminent si cvasiexclusiv in bazinul extins al Marii Negre (pozitie care nu a fost recunoscuta de alte puteri regionale-Rusia, Turcia, Ucraina) este urmata si de minimalizarea problemei Balcanilor de Vest. Desi in cadrul Strategiei de Securitate Europene se considera ca securizarea democratica a Balcanilor de Vest este un obiectiv strategic al Uniunii Europene, in cadrul SSNR, aceasta chestiune ramAne secundara.

6. Autorii SSRN au folosit in cadrul documentului o serie de concepte care

fie nu sunt explicate fie sunt utilizate incoerent fie sunt neavenite. Fara indoiala, cel mai controversat concept ramAne cel de „buna guvernare”. Aceasta estedefinita ca „unitatea de masura cumulativa (s.n.) prin care viata social valideaza rezultatul alegerilor democratice, probeaza realismul programelor si capacitatea fortelor politice de a-si indeplini promisiunile electorale cu stricta respectare a standardelor democratice, evalueaza succesul masurilor ce vizeaza combaterea insecuritatii, inechitatii si saraciei si stabileste corectiile necesare” (p.24 din SSNR). Tradusa, aceasta definitie sui-generis, spune ca:

• Fiind o unitate de masura indirecta si cumulativa, in „buna guvernare” pot fi incluse infinite chestiuni de ordin general sau particular, fara a putea fi contestata legitimitatea unui astfel de demers. De fapt, sintagma „buna guvernare”, desi aclimatizata in limbajul politic european dupa ce a fost importata din SUA, este un concept populist si ambiguu, nedemocratic ca urmare a lipsei de transparenta in ceea ce priveste definirea sferei sale conceptuale si mai mult decAt atAt, a tendintei de a substitui printr-un „soft” subiectiv deficitul de „hard” obiectiv care este democratia.

• Institutia care are misiunea de monitorizare a aplicarii obiectivelor de securitate, deci si a „bunei guvernari”, CSAT, devine, potrivit tezelor acestei definitii, o structura care are misiunea de a realiza controlul indeplinirii promisiunilor electorale. Mai direct spus, prin astfel de teze se incearca legitimarea filosofica a interventiei nedemocratice a Presedintelui RomAniei in activitatea institutiilor si a societatii, folosindu-se artificial conceptului neconstitutional de „presedinte-jucator”. Din aceeasi specie (arie) conceptuala cu „buna guvernare” face parte si notiunea de „grupuri de interese nelegitime”. Includerea unei astfel de sintagme, precum cea a „grupului de interese” intr-un concept de securitate tradeaza o viziune populist-politieneasca asupra societatii. Oricine stie ca societatea este compusa din indivizi care se asociaza pentru apararea/promovarea intereselor lor in diferite „grupuri”. La nivel filosofic, condamnarea implicita a existentei unor „grupuri de interese” promoveaza o viziune totalitara asupra societatii, in care doar individului, atomizat, i se acorda prezumtia de „buna credinta sociala”.

Evident, grupuri de interese care savArsesc ilegalitati exista, tot asa cum exista indivizi care comit infractiuni. A vorbi, insa, intr-o formula ambigua de grupurile de interese si a le individualiza ca pe un fel de rau obiectiv, constituie cel putin un inceput de atac adus dreptului la asociere (care, se sugereaza, ar contine in sine germenele insecuritatii sociale). De aici si pAna la punerea sub supraveghere a tuturor formelor si formulelor asociative nu mai este decAt un pas.

7. Proiectul SSNR prezentat de Administratia Prezidentiala este interesant de analizat si din perspectiva a ceea ce nu contine. Astfel:

i. deficitul democratic si derapajul autoritarist (autoritar-populismul) nu sunt socotite ca amenintari la adresa securitatii nationale;

ii. declinul demografic al RomAniei si toate aspectele legate de el nu constituie preocupari strategice desi, asa cum se spune, demografia este mama istoriei, iar viitoarea UE integrata politic este definita ca o uniune de state si o uniune de cetateni (numarul cetatenilor devenind esential cAt priveste puterea de influentare prin vot a RomAniei europene);

iii. caracterul anacronic al structurii societatii romAnesti este ignorat, ceea ce lasa in intuneric relatia dintre securitatea nationala si modernitatea RomAniei;

iv. relatiile de grup (inter-etnice, inter-confesionale etc.) din care ar decurge si natura statului romAn (civic si multicultural) si asigurarea armoniei lor ca factor de securitate sunt plasate in afara oricarei atentii, desi este stiut ca in lumea de azi unul dintre cei mai importanti factori de insecuritate sunt crizele identitarculturale;

v. desi din 2007 RomAnia urmeaza sa isi exercite suveranitatea sau, cel putin, unele dintre atributele acesteia in comun cu celelalte tari membre ale UE, in SSNR dimensiunea europeana a politicii de securitate a RomAniei(atAt cAt priveste viziunea romAneasca asupra constructiei europene, cAt si rolul asumat de RomAnia in cadrul acestui proces de constructie) este practic inexistenta;

vi. eventualele avantaje comparative si competitive pe care si le poate crea RomAnia (pe plan subregional, european si mondial) prin ridicarea nivelului de educatie a populatiei, ca si prin consolidarea capacitatii sale de creatie tehnicostiintifica nu sunt tratate din perspectiva strategica sau ca factor de securitate nationala ci, cel mult, ca un criteriu al bunei guvernari;

vii. problemele extrem de sensibile legate de securitatea energetica si de strategiile privind asigurarea acesteia sunt tratate, in cel mai bun caz tangential si neconvingator.

Lipsa de preocupare a autorilor SSNR pentru temele cu relevanta strategic de mai sus (ca si pentru altele similare, in special legate de infrastructuri, de interoperabilitatea politica si institutionala cu aliatii RomAniei, de garantarea dezvoltarii durabile, de arhitectura parteneriatelor strategice bi si multilaterale etc.) explica, pe de o parte, caracterul dezechilibrat si incomplet al viziunii strategice propuse, iar, pe de alta parte, dezvaluie imprejurarea ca documentul este mai degraba menit sa satisfaca interesele grupului din jurul presedintelui Traian Basescu (bine servit de accentul disproportionat pus pe asa zisa lupta impotriva coruptiei si pe integrarea in razboiul Axei Washington-Londra cu terorismul globalizat pe seama restrAngerii drepturilor civile) iar nu aspiratiile de securitate ale RomAniei.

c) Filosofia Strategiei de Securitate Nationala

Caracterul eclectic al SSNR face dificila identificarea unei singure surse filosofice de inspiratie. In ceea ce priveste analiza si masurile pentru contracararea riscurilor de securitate externa, SSNR merge pe linia devenita traditionala in conceptele de securitate din lumea anglo-americana. Perspectiva filosofica subiacenta SSNR este cea care inspira si Strategia de securitate americana: lumea este un mediu nesigur, puternic conflictual, in care razboiul este mai degraba regula decAt exceptia. Radacinile teoretice ale unei asemenea viziuni pot fi regasite in opera filosofica a lui Thomas Hobbes (Leviathanul, 1660).

Serioase semne de intrebare, in privinta caracterului sau democratic, ridica SSNR in partile care trateaza securitatea interna (capitolele VII-IX). Atunci cAnd sunt considerate a fi elemente ale sigurantei nationale chestiuni care tin de existenta statului de drept (de exemplu, garantarea accesului liber la Justitie) sau de functionarea administratiei (de exemplu, rationalizarea institutiilor si a practicilor administrative), ele nu sunt abordate in perspectiva apararii ordinii constitutionale (care include respectul pentru drepturile omului) ci ca justificare pentru interventia politica „salvatoare” a presedintelui RomAniei si instrumentelor sale privilegiate (CSAT si serviciile secrete) in „reglarea” si „functionarea” mecanismelor democratice. Un alt exemplu elocvent pentru ilustrarea tendintei de a ingloba in SSNR toate domeniile vietii sociale si economice este considerarea „asigurarii mobilitatii cercetatorilor” ca o problema de siguranta nationala. In realitate, dezvoltarea capacitatii de creatie a RomAniei este un obiectiv strategic legat de securitatea nationala, dar modalitatile concrete de atingere a lui (cum ar fi reforma statutului cercetatorilor) este o chestiune de guvernare care sta in competenta exclusiva a Guvernului aflat sub control parlamentar, iar nu sub

coordonarea CSAT (si a serviciilor secrete care intra in componenta sa). „Reforma sistemului de pensii” face si ea parte din obiectivele SSNR. Aceasta este, raportat la o strategie de securitate nationala, in cel mai bun caz, un element de microgestiune, iar in cazul cel mai rau, o simpla declaratie populista. Includerea extensiva in SSNR a numeroase aspecte ale politicii interne (administratie, economie, educatie, sanatate etc.) impune urmatoarele observatii:

• Si in variantele din 1999 si 2002 ale Strategiei de Securitate Nationala a RomAniei sunt incluse astfel de elemente, insa in proiectul Administratiei Prezidentiale din 2006 aceste chestiuni sunt tratate intr-o maniera mult mai ampla si mai politizata. Semnele de ingrijorare vin din atitudinea presedintelui Traian Basescu de a fi un „presedinte-jucator”, adica de a folosi respectivele parti ale SSNR pentru a se implica in sfera de activitate a Guvernului, intr-o maniera neconstitutionala. Proiectele de lege care reglementeaza sistemul de securitate, propuse de institutiile de informatii, indreptatesc aprehensiunile privind tendinta neototalitara (neo-cezarista) a reorganizarii sistemului de securitate.

Bibiliografie:

Dr. Alexandrescu Grigore, dr Gheoghe Vaduva, Mihai Stefan Dinu “ Studii de securitate si aparare” volum III, Editura Universitatii Nationale de Aparare , Bucuresti 2005,

Liviu Muresan, Adrian Pop, Florin Bonciu, The European Security And Defence Policy – A factor of infl uence on the actions of Romania in the fi eld of security and defence , research paper, The European Institute of Romania, București, 2004,

J. Bryan Collester, “Cum s-a strecurat apărarea în PESC: Uniunea Europei Occidentale (UEO) și identitatea apărării și securității europene (IASE), în Maria Green Cowles și Michael Smith, Starea Uniunii Europene: Risc, reformă, rezistență, relansare, Vol.5, Editura CLUB EUROPA, 2002,

Cristian Bahnareanu, “ Puterea militara in secolull XXI. Modalitati de realizare si manifestare a puterii militare in societatea democratic romaneasca”, Editura Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti 2005

“Strategia de securitate nationala a Romaniei”, Bucuresti 2006

Dr. Constantin Mostoflei, Dr Nicolae Dolghin “ Studii de securitate si aparare “, Volumul I, Editura Universitatii NAtionale de Aparare, Bucuresti 2005

Bibiliografie

Dr. Alexandrescu Grigore, dr Gheoghe Vaduva, Mihai Stefan Dinu “ Studii de securitate si aparare” volum III, Editura Universitatii Nationale de Aparare , Bucuresti 2005,

Liviu Muresan, Adrian Pop, Florin Bonciu, The European Security And Defence Policy – A factor of infl uence on the actions of Romania in the fi eld of security and defence , research paper, The European Institute of Romania, București, 2004,

J. Bryan Collester, “Cum s-a strecurat apărarea în PESC: Uniunea Europei Occidentale (UEO) și identitatea apărării și securității europene (IASE), în Maria Green Cowles și Michael Smith, Starea Uniunii Europene: Risc, reformă, rezistență, relansare, Vol.5, Editura CLUB EUROPA, 2002,

Cristian Bahnareanu, “ Puterea militara in secolull XXI. Modalitati de realizare si manifestare a puterii militare in societatea democratic romaneasca”, Editura Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti 2005

“Strategia de securitate nationala a Romaniei”, Bucuresti 2006

Dr. Constantin Mostoflei, Dr Nicolae Dolghin “ Studii de securitate si aparare “, Volumul I, Editura Universitatii NAtionale de Aparare, Bucuresti 2005