Politica de Produs la Sc

CUPRINS

INTRODUCERE

Cu ajutorul sistemului său informațional de marketing întreprinderea percepe semnalele mediului său ambiant concentrându-se, prin politica de marketing pe care o desfășoară, să-și adapteze cât mai exact deciziile la exigențele pieței, pentru creșterea semnificativă a gradului său de competitivitate. Materializarea acestor decizii se înfăptuiește în cadrul mixului de marketing, a cărui componentă cea mai importantă este reprezentată de politica de produs.

Politica de produs este deseori comparată cu “inima marketingului”, prin această metaforă încercându-se a se exprima ideea că dezvoltarea de produse, servicii și idei, și conducerea acestora pe piață, de-a lungul ciclurilor lor vital, se constituie în nucleu al activității de markenting.

PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII S.C. CISEROM S.A. SEBEȘ

Istoricul societății

Ciserom S.A. este o societate cu sediul în România, județul Alba, localitatea Sebeș, strada Dorin Pavel numărul 78.

Denumirea de CISEROM provine din inițialele de la CIorapi-SEbeș-ROMânia.

Localitatea Sebeș a constituit cu mult timp în urmă un punct de interes pentru exportul de capital german, bazat în primul rând pe faptul că în Sebeș au fost colonizați germani încă din secolul XVIII. Posibilitatea investitorilor germani în România a apărut după terminarea primului război mondial, capitalul german căutând debușeuri pentru desfacerea produselor sale industriale și pentru că aceste produse să nu fie supuse unei vămuiri prea mari. Era mai convenabil să construiască fabrici noi în sud-estul Europei, unde fabricile de tricotaje și ciorapi erau foarte puțin dezvoltate și forța de muncă ieftină.

Astfel, una din fabricile cele mai mari din Germania, pentru producerea textilelor și îndeosebi a ciorapilor, era a lui Gustav Bahner din Lichtenstein, care în dorința de a-și extinde influența peste hotare, înființează doua fabrici de ciorapi, una în Ungaria la Budapesta și una în România la Sebeș.

Că fabricantul Gustav Bahner a ales orașul Sebeș ca loc pentru construirea noii sale fabrici din România, se explică prin faptul că preotul –luteran din Sebeș cunoștea familia Bahner, atrăgându-i la Sebeș și făcându-le unele concesii. Biserica evanghelică avea în proprietate un teren intravilan în strada Poștei în preajma râului Sebeș, teren pe care l-a pus gratuit la dispoziția familiei Bahner pentru a construi o fabrică textilă, devenind automat acționar.

Un alt motiv pentru care Gustav Bahner a fost interesat a construi pe acest teren, a fost apa râului Sebeș, cunoscând că o fabrică textilă necesită multă apă și de bună calitate, nepoluată și cu un grad de duritate redus, condiții pe care râul Sebeș le îndeplinea cu prisosință. Odată ajuns în posesia terenului pornește construcția fabricii în anul 1925, începând cu partea stângă a clădirii, pe șase nivele (azi corpul „C”). La nivelul de jos era secția de finisat-apretură, cum era denumită atunci. Pe restul nivelelor erau mașini de tricotat băști.

A urmat o perioadă de utilări cu mașini COTTON, STRIK, INTERLOK, KETTENSTUHL cu acționare manuală, care realizau produse din lână naturală ca pulovăre, fulare, mănuși și șosete.

În perioada 1939-1940 se începe construirea noului corp de clădire actualul corp „A”, care însă rămâne neterminat, ridicându-se doar în „roșu” și care se va termina mult mai târziu de către statul român după preluarea întreprinderii de la sovietici.

În anul 1946 toate fabricile construite și administrate de capitalul german trec sub administrație sovietică, în rândul cărora se include și fabrica din Sebeș. Din acest moment întreprinderea de ciorapi capătă o nouă denumire TEBA după numele dat de sovietici fabricilor din Ardeal și Banat respectiv TEXTIL-BANAT.

Această denumire se menține până în anul 1956 când Ministerul Industriei Ușoare anunță trecerea fabricii sub patronatul statului român având denumirea de „Fabrica de Ciorapi și Tricotaje Sebeș”.

În anul 1957 începe perioada propriu-zisă de specializare și dezvoltare a întreprinderii și sunt aduse primele mașini circulare de tricotat ciorapi. Adevărata modernizare începe în anul 1966 prin achiziționarea din import a 60 mașini de tricotat cu doi cilindri SUPER 3 CJL, mașini cu posibilități de producere a ciorapilor în mai multe culori. Cu mașinile noi începe practic producția modernă a acestei întreprinderi și drept urmare atragerea clienților externi pentru exportul de ciorapi, export început cu firma KREISSIG din Germania cu care și în prezent se mai întrețin relații comerciale.

Perioada 1971-1990 este perioada în care investițiile și dotările fiind terminate s-a mers pe studii de eficiență, fabrica fiind permanent cotată ca cea mai mare de acest profil din țară precum și sub aspectul eficienței cu o mare rentabilitate.

Anul 1990 marchează un an de cotitură deosebit de important atât pentru întreprinderea de ciorapi cât și pentru întreaga viață economică și socială a țării. Se trece de la economia socialistă centralizată la economia de piață, la o autonomie a unităților economice. Era de așteptat să intervină situații și confruntări cu evenimente noi, necunoscute ca sistem de lucru și subordonare, care vor marca întreaga activitate atât economică cât și socială.

Odată cu privatizarea întreprinderii în anul 1995 începe o perioadă mai fertilă deși problemele au fost dificile, industria textilă fiind confruntată cu restructurări foarte dure, unele întreprinderi fiind cumpărate de investitorii străini apoi închise, creând mari dificultăți în asigurarea materială și o nesiguranță mare de ordin financiar. Cu toate acestea societatea Ciserom și-a consolidat poziția de lider pe piața internă, iar pe piața externă s-au restabilit relațiile comerciale cu parteneri stabili și în cantități însemnate reușind și în prezent să fie consid Una dintre cele mai puternice fabrici de șosete din tară reușește să supraviețuiască prin inovație. Ciserom Sebeș este una din cele mai vechi firme producătoare de ciorapi din România. La terminarea celui de-al Doilea Război Mondial , conducerea germană a părăsit fabrica, iar autoritatea a fost exercitată de statul roman. Firma s-a specializat exclusive pe producerea de ciorapi,și-a extins piața atât în tară, cât și în afara ei, fiind cotata drept cea mai mare fabrică de ciorapi românească, cu un număr de 2.800 de angajați.

Firma a fost înființată în anul 1927 sub patronajul germanului Gustav Bahner, originar din Lichtenstein, cu denumirea “Uzinele Textile Romanești” funcționând cu un număr de 150 de muncitori și o producție lunară de 210.000 perechi ciorapi.

Până în anul 1930 patronul reușește sa îndepărteze acționarii romani, devenind astfel unicul proprietar. El schimbă denumirea firmei “GBL”, ce simboliză inițialele numelui său și tara de origine.

În 23 august 1944, firma trece în patrimonial statului roman până în 1946, când va fi preluată sub administrație sovietică și funcționează sub denumirea de “TEBA”- Textila Banat.

La data de 6 aprilie 1954 firme devine întreprindere română de stat cu denumirea “Fabrice de ciorapi și tricotaje Sebeș”.

Între anii 1956 și 1974 firma a beneficiat de fonduri de investiții ce s-au concretizat în utilaje, construcții noi, instalații electrice și termice, fapt ce a dus la creșterea de 6 ori a personalului muncitor și de 41 de ori a producției.

Începând din anii ’70 producția fabricii devine competitive pe piața externa, astfel că s-a demarat colaborarea cu firmele pe care și astăzi le mai regăsim printre clienții firmei, precum firma Kreissig din Germania. Intre 1980 și 1989, peste 30% din cele aproximativ 50 de milioane de perechi reziliate anual luau drumul exportului. Imediat după revoluție, activitatea în fabrică a fost marcată de agitația și bulversarea care au caracterizat viața întregii societăți românești din acea perioadă.

Lucrurile încep să intre pe făgașul normal în 1995, după privatizare. în ultimii zece ani și Ciserom-ul s-a confruntat cu aceleași probleme ca și alte firme din industria ușoară, relațiile economice fiind complet diferite de cele existente în 1989. Tocmai de aceea s-a început utilarea cu mașini electronice de tricotat și s-au modificat tehnologiile astfel încât să se reducă cheltuielile cu manopera. S-au cumpărat utilaje noi și în sectorul firmei de finisaj.

În 1990 denumirea firmei se schimba în “CISEROM”. în 1995 devine societate privatizată 100% cu capital autohton.

Între 1995 și 2006 s-au investit în acest scop peste 4 milioane de euro. Toate eforturile financiare au fost făcute pentru creșterea productivității muncii, cât mai ales pentru diversificarea gamei de modele, astfel în prezent se lucrează de la articole pentru bărbați și femei până la cele pentru copii, articole clasice sau sport. Pe lângă articolele tradiționale obținute pe mașinile clasice de tricotat cu unu și doi cilindri, articole din bumbac 100%, cardat sau mercerizat și articole vanisate din bumbac cu poliamidă, au fost create articole noi cu modele deosebite, în funcție de cerințele modei. S-a început producerea de articole cu conținut de elastan, a șosetelor clasice cu sau fără fronte interioare și au fost realizate și articole din lână.

Societatea trece printr-o serie de transformări, care constau in:

achiziționarea de calculatoare pentru urmărirea activității de producție, desfacere și salarizare a personalului societății;

modernizarea fluxului tehnologic;

achiziționarea de mașini de tricotat electronice de tip “Lonatti” și “Matec”, pe care se execută produse competitive pe piața externă și internă;

achiziționarea de mașini de încheiat de tip “Rosso” și “Conti”;

modificarea fluxului de producție începând cu faza de bobinat, tricotat, încheiat până la vopsit și călcat;

reamplasarea și modernizarea secției “Vopsitorie”, prin achiziționarea de aparate de vopsit și calculator pentru urmărirea procesului de vopsire.

erată una dintre cele mai mari întreprinderi de profil din țară.

Structura Companiei

Companie privată condusă de un Consiliu de Administrație format din 5 persoane.

Cont B.C.R. Sebeș numărul: RO24 RNCB 0011 0212 7267 0001

Cifra de afaceri: 27150 mii lei RON

Număr de angajați: 750

Director general: Ing. Dreghiciu Vasile

Director tehnic: Ing. Balica Susana

Director comercial: Ing. Ispir Constantin

Director economic: Ec. Stanciu Eugenia

Atributiile tuturor compartimentelor societatii prevazute în Regulamentul de Organizare și Functionare(ROF) nu sunt limitative, ele putand fi modificate sau comletate prin decizia directorului general al societatii.

Dispozitiile importante pe care directorul general le emite pe baza competentei ce-i este acordata prin ROF se numesc decizii pentru executarea carora se insarcineaza Oficiul Juridic și Biroul Personal.

Lucrarile intocmite de catre birourile, serviciile și atelierele de productie, nu pot fi inaintate conducerii societatii decat dupa examinare și insusirea continutului lor de catre sefii acestor compartimente care sunt obligati sa le semneze. Sefii birourilor , serviciilor și atelierelor raspund de intreaga activitate a personalului pe care il conduc. Ei sunt obligati sa cunoasca toate dispozitiile legale în vigoare care privesc activitatea lor.

Atributiile de serviciu ale personalului subordonat sefului de serviciului, biroului sau atelierului se stabilesc prin fisa de post de catre seful compartimentului respectiv și se aproba de seful ierarhic.

Fiecare salariat den societate raspunde de calitatea, exactitatea, continutul și punctualitatea lucrarilor pe care le intocmesc, insusesc și le semneaza pentru intocmit.

Serviciile și birourile din aparatul functional al societatii sunt obligate sa acorde permanent asistenta metodologica compartimentelor corespunzatoare din ateliere care la randul lor sunt obligate a respecta metodologia indicata.

Angajatii din cadrul serviciilor și birourilor precum și din cadrul atelierelor de productie prductie primesc dispozitii și pot raporta conducerii societatii problemele privind activitatea lor la locul de munca numai prin intemediul sefilor respectivelor servicii , birouri sau ateliere.

Transmiterea și urmarirea sarcinilor se realizeaza pe cale ierarhica, raspunderea indeplinirii revenind salariatului caruia i+au fost incredintate și sefullui ierarhic diract, daca activitatea respectiva necesita indrumare și control.

Ori de cate ori în structura serviciului sau biroului apar modificari functionale seful de compartiment este obligat sa actualizeze fisa postului corespunzator noii structuri.

Obiectul de activitate și strategia dezvoltării

Societatea Comercială Ciserom S.A. cu o tradiție de peste 80 de ani în producerea ciorapilor, produce șosete pentru femei, bărbați și copii într-o gamă largă de mărimi, culori și modele. Materia primă de bază este bumbacul de calitate superioară folosit în combinație cu alte fire: poliamidă, polyester și elastan. Punctul forte îl constituie calitatea produsă ce rezultă dintr-un proces tehnologic eficient și utilaje performante asociate și cu un control al calității pe parcursul realizării produselor fiind certificați în domeniul managementului calității ISO 9001 de către SRAC-IQ NET din anul 2004.

Piața de desfacere este în general piața internă dar au și importanți clienți externi cu care societatea deține relații de afaceri îndelungate.

Obiectivele entității sunt:

menținerea profilului de fabricație,

modernizarea produselor și tehnologiilor, precum și înlocuirea utilajelor cu

performanțe tehnice reduse,

finalizarea investițiilor în derulare,

creșterea longevității produselor realizate,

pătrunderea pe piețe noi și promovarea vânzărilor prin intermediul compartimentului

de marketing și reclamă comercială,

asigurarea resurselor materiale și financiare pentru activitatea de producție,

extinderea și diversificarea sistemului informațional.

Procesul tehnologic de fabricare a ciorapilor

Societatea Comercială CISEROM S.A. Sebeș este societate cu tradiție în producerea de ciorapi pentru adulți și copii, produsele fiind recunoscute sub aspect calitativ și fiind de asemenea competitive în raport cu cele realizate în țară de ceilalți producători cu profil similar.

Societatea are un flux tehnologic integrat ce cuprinde toate fazele procesului tehnologic de realizare a ciorapilor, de la materia primă până la produsul finit. Procesele tehnologice sunt de același tip cu cele practicate de societățile comerciale cu profil similar din țară.

Concret, etapele procesului tehnologic de producere a ciorapilor la nivelul S.C. CISEROM S.A., sunt următoarele:

Recepția materiei prime. Materia primă sosește în entitate la magazia de fire unde se face recepția calitativă și cantitativă a fiecărui lot. Dacă firele sunt corespunzătoare STAS-ului acestea sunt trecute în producție la prima operație de lucru bobinatul.

Bobinatul firelor este operația de lucru prin care firele sunt trecute de pe formate scul sau țeava, pe formate adecvate tricotării, realizându-se în același timp și o parafinare a firelor.

Tricotatul ciorapilor este faza prin care firele sunt transpuse în ochiuri formând tricotul, respectiv-ciorapul. Se execută pe mașini circulare de tricotat cu diametru mic și se obțin o gamă sortimentală foarte variată ce cuprinde șosete pentru femei, bărbați și copii.

Încheiatul la vârf al ciorapilor este operațiunea în care se efectuează coaserea la vârf a ciorapilor aceștia luând forma cunoscută. Se lucrează pe mașini clasice de încheiat (ochi cu ochi) sau pe mașini moderne, cu productivitate foarte mare.

Remaierea ciorapilor sau reparatul este operația în care se înlătură efectele produse în atelierul de tricotat și încheiat astfel încât produsul să aibă o calitate și un aspect frumos. Remaiatul se desfășoară manual, este o operație de control 100% a tricotării ciorapilor.

Vopsirea ciorapilor se execută pe tamburi de vopsire clasici sau moderni. În urma cererii interne și a cerințelor ciorapii se vopsesc în diferite culori și nuanțe pentru a putea fi expediați. Entitatea dispune de o secție de vopsitorie cu aparate de vopsit asistate de calculator. După vopsire ciorapii sunt centrifugați pentru eliminarea surplusului de apă, sau preuscați în aparate cu aer cald.

Călcarea ciorapilor este operația prin care se înlătură șifonările, ciorapii primind un aspect plăcut și forma cunoscută. Mașinile de călcat folosite sunt confecționate în cadrul entității.

Sortatul este următoarea operație prin care ciorapii sunt împerecheați câte doi, sunt împărțiți pe calități, mărimi conform cerințelor. Fiecărei perechi i se coase o etichetă pe care este prezentată mărimea, calitatea și sigla entității.

Ambalatul este ultima operație în care ciorapii sunt ambalați în pungi sau cutii conform specificațiilor și depozitarea lor în magazia de produse finite, de unde urmează să fie expediați la beneficiarii interni sau externi.

Procesul tehnologic cuprinde operații de control al fiecărei faze, control care se execută fie prin sondaj, fie 100%.

Fluxul tehnologic se prezintă astfel:

Schema nr.1: Fluxul tehnologic

Structura organizatorică

Societatea Ciserom SA este o societate pe acțiuni înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J.01/306/03.05.1991 având structura de organizare de tip ierarhic-funcțional alcătuită din compartimente operaționale cât și funcționale. Executanții primesc decizii și răspund numai în raport cu șeful lor ierarhic nemijlocit, respectându-se principiul unității de decizie și acțiune.

Adunarea Generală a Acționarilor este organul suprem de conducere al societății. Se întrunește în fiecare an pentru discutarea bilanțului și proiectului de buget. A.G.A. a ales Consiliul de Administrație format din 7 membrii.

În cadrul societății funcționează și un Comitet Director care este format din 4 membrii din cei 7 ai Consiliului de Administrație. Comitetul director este organul executiv care pune în practică hotărârile Consiliului de Administrație.

În prezent societatea dispune de 748 angajați din care 73 TESA, 16 maiștri, 659 muncitori.

Structura organizatorică a societății CISEROM S.A., redată prin intermediul organigramei, este prezentată în cadrul anexei nr.1 cuprinsă la finalul acestei lucrări.

În structura de organizare se concretizează în mod distinct compartimentele : cercetare dezvoltare, producție, comercial, financiar contabil și de personal.

Compartimentul de cercetare-dezvoltare se regăsește la societatea abordată în cadrul Compartimentului Creație, care furnizează date privind activitatea desfășurată, concepția și implementarea progresului științifico-tehnic. În cadrul acestui compartiment se disting trei activități principale:

previzionare,

– concepție tehnică,

– organizare.

Activitatea de previzionare constă în elaborarea proiectelor, strategiilor și politicilor entității concretizate în planuri și prognoze, în defalcarea pe perioade și principalele subdiviziuni organizatorice, în urmărirea realizării lor.

Principalele atribuții ale activității de previzionare a funcționării și dezvoltării societății sunt: elaborarea prognozelor, proiectului strategiei de ansamblu și pe domenii, proiectului politicii de ansamblu, participarea la elaborarea politicii pe domenii, urmărirea îndeplinirii strategiei și politicilor firmei și raportarea rezultatelor eșalonului managerial superior, organizarea evidenței capacităților de producție, analiza folosirii capacităților de producție, elaborarea și aplicarea de soluții în vederea creșterii gradului de utilizare.

Activitatea de concepție tehnică include ansamblul cercetărilor aplicative și dezvoltărilor cu caracter tehnic, efectuate în cadrul societății, concretizându-se în principal în: conceperea și asimilarea de produse noi și modernizate, conceperea și implementarea de tehnologii noi și modernizate.

Principalele atribuții legate de concepția tehnică sunt: elaborarea proiectelor strategiei și politicii de cercetare și proiectare, cercetări, documentații și proiecte pentru asimilarea de produse noi și modernizate, înlocuirea și perfecționarea tehnologiilor de fabricație, aplicarea în producție a rezultatelor studiilor și cercetărilor, informarea și documentarea tehnico-științifică în firmă, stabilirea propunerilor de măsuri pentru dezvoltarea bazei materiale a cercetării științifice și dezvoltării proprii.

Activitatea de organizare reunește ansamblul proceselor de elaborare, adaptare și introducere de noi concepte și tehnici cu caracter organizatoric.

Principalele atribuții cu caracter organizatoric sunt: formulează proiectul de politică organizatorică a societății, elaborează și aplică studii și măsuri cu caracter organizatoric, elaborează programul de normare a muncii, colaborează cu consultanți în management în perfecționarea organizării societății.

Compartimentul de producție reprezintă ansamblul proceselor de muncă din cadrul societății prin care se transformă obiectele muncii în produse finite, semifabricate și servicii și se creează nemijlocit condițiile tehnico-materiale, organizatorice și de deservire necesare desfășurării fabricației în bune condiții.

La societatea prezentată compartimentul de producție cuprinde biroul Plan-Producție și biroul Tehnic. Din punct de vedere organizatoric se poate grupa în patru activități principale:

programarea, lansarea și urmărirea producției;

fabricația;

controlul tehnic și de calitate;

întreținerea și repararea utilajelor.

Programarea,lansarea și urmărirea producției reunește ansamblul atribuțiilor prin care se determină cantitățile de produse ce trebuie realizate în perioade reduse, pe locuri de muncă, cu respectarea anumitor condiții de calitate și consum de muncă vie și materializată, precum și comunicarea lor executanților și verificarea realizării lor.

Principalele atribuții de programare, lansare și urmărirea producției sunt: eșalonarea calendaristică la nivel de detaliu, a producției prevăzute în planuri, încărcarea utilajelor și a suprafețelor de producție, stabilirea sarcinilor pe secții, ateliere și locuri de muncă, întocmirea graficelor calendaristice privind lansarea producției, elaborarea dispozițiilor de lucru, a bonurilor și notelor de materiale, supravegherea realizării producției.

Fabricația implică o singură atribuție principală-executarea produselor programate din obiectele muncii asigurate prin activitatea de aprovizionare, conform cerințelor de calitate și termenelor stabilite anterior.

Controlul tehnic de calitate este activitatea care reunește ansamblul proceselor prin care se confruntă caracteristicile calitative ale resurselor materiale ale societății și ale produselor executate în cadrul ei, cu standardele și normele de calitate, având următoarele atribuții: participarea la elaborarea strategiei și politicii societății, stabilirea formelor și metodelor de control a calității, determinarea calității materiilor prime și materialelor, a produselor finite, stabilirea de măsuri vizând îmbunătățirea calității semifabricatelor și produselor finite.

Întreținerea și repararea utilajelor reunește ansamblul proceselor de muncă menite să asigure menținerea echipamentelor de producție în stare de funcționare normal, prin preîntâmpinarea și eliminarea efectelor uzurii fizice și în măsura posibilului, morale.

Compartimentul comercial care cuprinde Biroul aprovizionare și Biroul Desfacere Import – Export, studiază cererea și oferta pe piață, asigură necesarul de materii prime, materiale și echipamente de producție necesare desfășurării producției și de vânzare a producției.

În cadrul compartimentului comercial se disting trei activități principale:

aprovizionarea,

vânzarea sau desfacerea,

marketingul.

Aprovizionarea tehnico-materială este activitatea care reunește ansamblul atribuțiilor prin care se asigură procurarea materiilor prime, materialelor, combustibilului, echipamentelor de producție și a altor factori de producție necesari realizării obiectivelor.

Principalele atribuții ale activității de aprovizionare sunt: participă la elaborarea strategiei și politicii comerciale a societății, corelarea necesarului și programului de aprovizionare, a comenzilor la furnizori cu volumul, structura și eșalonarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili, luarea în considerarea a inflației și a blocajului financiar în dimensionarea resurselor financiare și stabilirea modalităților de utilizare a lor, elaborarea necesarului de aprovizionare, emiterea de comenzi la furnizori, încheierea de contracte economice cu furnizorii, urmărirea și realizarea contractelor economice, asigurarea dimensionării judicioase a stocurilor, adoptarea de măsuri pentru evitarea formării de stocuri supranormative și evitarea ruperilor de stoc, depozitarea materiilor prime și materialelor.

Vânzarea sau desfacerea reprezintă activitatea care reunește ansamblul atribuțiilor prin care se asigură nemijlocit trecerea produselor și serviciilor din sfera producției în sfera circulației.

Principalele atribuții ale activității de vânzare sunt: participă la elaborarea strategiei și politicii comerciale a societății, elaborează pe baza studierii pieței planul de vânzări, asigură portofoliul de comenzi pentru produse finite și servicii, încheie contracte economice cu clienții, livrează produsele, organizează magazine proprii de prezentare și vânzare.

Marketingul reprezintă activitatea de studiu a piețelor în vederea satisfacerii cerințelor sau dorințelor consumatorilor și este reprezentată în principal prin următoarele atribuții: prospectarea pieței interne, prospectarea pieței externe, propunerea de modalități în vederea accelerării și amplificării vânzării produselor.

Compartimentul financiar-contabil cuprinde ansamblul activităților prin care se asigură resursele financiare necesare atingerii obiectivelor precum și evidența valorică a mișcării întregului patrimoniu.

În cadrul compartimentului financiar-contabil se deosebesc trei activități principale:

financiară;

contabilitate;

control financiar de gestiune.

Activitatea financiară cuprinde ansamblul proceselor prin care se determină și se obțin resursele financiare necesare atingerii obiectivelor societății.

Principalele atribuții ale activității financiar contabile sunt: elaborează bugetul de venituri și cheltuieli al societății, efectuează studii și analize cu privire la cifra de afaceri, profit, eficiență, fonduri de producție, evoluția acumulărilor bănești, a structurii cheltuielilor materiale și a altor indicatori financiari, solicită pentru nevoile suplimentare de fonduri ce apar în cursul trimestrului, credite de la băncile la care au cont, recalculează periodic necesarul mijloacelor circulante și ia măsuri în vederea accelerării vitezei de rotație a acestora, urmărește situația stocurilor de valori materiale și ia măsuri pentru încadrarea în normativul total al mijloacelor circulante, stabilește prețuri și tarife pentru produsele oferite, asigură efectuarea la termen și în cuantumul stabilit a vărsămintelor cuvenite bugetului statului, repartizează profitul cu respectarea prevederilor legale.

Contabilitatea reunește ansamblul proceselor sau atribuțiilor prin care se înregistrează și evidențiază valoric resursele materiale și financiare din societate.

Atribuțiile activității contabile sunt: asigurarea evidenței analitice și sintetice a materiilor prime și a materialelor, a pieselor de schimb, a ambalajelor, a obiectelor de inventar de scurtă durată sau mică valoare, a echipamentelor de protecție, asigurarea evidenței realizărilor și rezultatelor economice pe baza întocmirii bilanțului contabil și a situațiilor privind principalii indicatori economico-financiari, asigurarea evidenței mijloacelor fixe, organizarea lucrărilor de inventariere, participarea la efectuarea inventarelor, organizarea, clasarea, îndosarierea și păstrarea la arhivă a tuturor documentelor care stau la baza operațiilor contabile.

Controlul financiar de gestiune include ansamblul proceselor prin care se verifică respectarea normelor legale cu privire la existența, integritatea, utilizarea și păstrarea valorilor materiale și bănești cu care societatea este dotată. Scopul exercitării controlului financiar este prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor aduse societății.

Compartimentul personal asigură resursele umane necesare, precum și utilizarea, dezvoltarea și motivarea acestora. În cadrul compartimentului personal se pot delimita activitățile: previzionarea necesarului de personal, formarea personalului, selecționarea, încadrarea, evaluarea, motivarea și salarizarea lui, perfecționarea, promovarea, protecția muncii și protecția socială

Informații producție

Mașini de tricotat:

cu doi cilindri, cu 120 pana la 168 ace

cu un cilindru, cu 132 pana la 168 ace

Producția realizată pe luna: 1300.000 perechi

Export: 20% din totalul producției în

Italia- 40%

Franța- 30%

Germania- 20%

Portugalia- 10%

Firma are certificare ISO9001-SRAC-IQNET

Structura producției

Producția pe destinații:

50% pentru bărbați

20% pentru femei

30% pentru copii

Producția realizată pe tipuri:

97% șosete

3% ciorapi pantalon

Functiunea de productie cuprinde Biroul Plan-Productie și Biroul Tehnic-CTC. Din cadrul Biroului Plan-Productie fac parte urmatoarele etape :

Pregatirea tehnica a productiei

Programarea și lansarea productiei

Urmarirea productiei

Pregatirea tehnica a productiei

Atributii principale :

stabilește termenele de asigurare cu materii prime și amteriale corelate cu ciclurile de fabricatie și tremenele de livrare;

stabilește masuri de utilizare a masinilor, de automatizare a unor operatii i8n procesele de munca;

ține evidenta capacitatilor de productie și a spatiilor construite, urmareste și anlizeaza încarcarea utilajelor – pe grupe de masini și suprafete de productie – și stabileste masuri pentru cresterea gradului de utilizare a acestora;

modifica în cazuri justificate, ordinea de executie a unor produse în programul de pregatire, în conditiile termenelor contractuale;

Programarea și lansarea productiei

Atributii principale :

stabileste marimea loturilor de fabricatie precum și termenele de executie a produselor,corelat cu cele din contractele incheiate;

intocmeste pe baza programului de pregatire și a planului de productie programe operative de produse ; stabileste ordinea, prioritatea de executie a produselor;

asigura documentatia de lansare a productiei (dispozitii de lucru, fise de insotire , bonuri și fise limita de consum, etc.);

Urmarirea productiei

Atributii principale :

asigura respectarea programului și graficelor de fabricatie; raspunde de realizarea ritmica a productiei;

urmareste strict folosirea rationala de catre atelierele de productie a resurselor materiale și umane( utilaje, materiale, combustibil, energie și forta de munca) și stabileste masuri de imbunatatire a folosirii acestora;

ia masuri pentru asigurarea aprovizionarii locurilor de munca în conformitate cu programele stabilite; ia masuri operative pentru eliminarea stagnarilor și utilizarea cat mai intensa a capacitatilor de productie;

analizeaza stadiul realizarii lucrarilor prevazute în program, centralizeaza zilnic și cumulat datele privind productia realizata și informeaza conducerea societatii asupra stadiului realizarii.

Lista principalelor documente ce se elaboreaza în cadrul Biroului Plan-Productie

Diagrama de relatii

Primeste

Transmite

Piața firmei

Piața de aprovizionare

Relațiile cu furnizorii, modalitățile de desfășurare a acestora creează condiții pentru promovarea unei bune imagini pe piața prin asigurarea unei publicități generale și pentru stabilirea unor relații stabile și de lungă durată bazate pe valorificarea unor avantaje concurențiale ale fiecăruia dintre parteneri.

Principalii furnizori interni care furnizează materia primă necesară ( fir textil, elastan, cotton, fir cardat, naylon ) de care S.C. Ciserom S.A. are nevoie sunt: S.C. Yarnea S.R.L., S.C. Iasitex S.A., S.C. Romsocks S.R.L., S.C. Romalfa S.A., S.C. Firmelbo S.A., S.C. Firtex Trading S.R.L., și mulți alții.

Desfășurarea în bune condiții a activităților de aprovizionare și desfacere în concordanță cu cerințele de consum, cu necesitatea realizării contractelor încheiate cu clienții, furnizorii de materiale, impune organizarea unor sisteme complexe de relații atât în interiorul firmei cât și în afara acesteia.

Pe plan intern relațiile se organizează între compartimentele de aprovizionare materială sau de desfacere și celelalte compartimente sau subunități din cadrul structurii organizatorice a firmelor de producție. Astfel conducerea aprovizionării materiale, are misiunea importantă de a ține permanent active raporturile cu sectorul tehnic care emite specificațiile materiale, cu sectorul de producție care transformă resursele materiale în produse sau le încorporează în lucrări, cu compartimentul financiar care achită facturile pentru materialele aprovizionate, cu sectorul desfacere care vinde produsele.

Formele de aprovizionare pot fi:

aprovizionare pentru o perioadă dată, aplicabilă pentru materialele cu consum relativ constant și în cantități relativ reduse, perioadă stabilită în funcție de prevederile programelor de producție;

aprovizionare în ritmul apariției cerințelor, aplicabilă pentru materiale cu consum intermitent, situație în care entitatea trebuie să știe permanent sursele de aprovizionare la aceste materiale;

aprovizionare în scopuri speculative când se achiziționează cantități mai mari de materiale decât cele necesare, în perioade când se consideră ca prețurile sunt la nivel scăzut, în scopul obținerii de profituri sporite. Această formă are risc sporit și aplicarea ei trebuie făcută cu prudență.

Piața de desfacere

Relațiile cu clienții, modalitățile de desfășurare a acestora creează condiții pentru promovarea unei bune imagini pe piață și stabilirea unor relații stabile și de lungă durată bazate pe valorificarea unor avantaje concurențiale ale fiecăruia dintre parteneri.

Orice entitate indiferent de obiectul său de activitate, intervine pe piață în calitate de ofertant (vânzător) și beneficiar (cumpărător). Vânzarea produselor reprezintă actul prin care se asigură valorificarea rezultatelor producției.

SC Ciserom SA produce ciorapi atât pentru piața internă cât și pentru piața externă.

Cei mai importanți clienți interni sunt reprezentați de: S.C. Danyrox Impex București, S.C. Distritex sport S.R.L. Sibiu, Emma Comimpex S.R.L Pitești, METRO, Hipermarket Cora, Real, S.C. Adimex S.R.L. Constanța, S.C. Hiproma S.R.L. Constanța, Samotex S.A. Rewe România S.R.L. și mulți alții.

Cei mai importanți clienți externi sunt reprezentați de:

Arbo Franța,

Barcelcom Portugalia,

Benjamin Franța,

Ciocca Italia,

Kreissig Germania.

Marco Representation Franța,

Metro Cash Carry Moldova,

Texarom Franța,

Evoluția firmei prin intermediul principalilor indicatori economico financiari

Activitatea de producție și comercializare reprezintă obiective importante ale entității, deoarece prin ele se realizează bunurile necesare satisfacerii nevoilor sociale ale populației.

Cei mai reprezentativi indicatori care oferă o imagine generală a activității firmei sunt:

Indicatorii valorici:

nivelul cheltuielilor cu aprovizionarea;

cifra de afaceri;

numărul mediu de salariați;

valoarea producției de mărfuri fabricate;

Indicatorii cantitativi:

productivitatea muncii;

profitul la 1000 lei CA;

CA – reprezentând suma veniturilor din vânzările de mărfuri, produse, lucrări, servicii, în contabilitate o găsim în rulajul creditor al conturilor din grupa 70.;

Qe – producția exercițiului – reprezentând dimensiunea întregii activități a firmei, respectiv suma producției vândute (CA), a variației producției stocate și a producției imobilizate – producția de mijloace fixe realizate în regie proprie;

VA – valoarea adăugată – reprezentând bogăția nou creată de un agent economic pe parcursul unui exercițiu financiar, altfel spus capacitatea firmei de a produce avere. Prin urmare din rezultatul întregii activități a firmei (Qe) deducem consumurile provenind de la terți și obținem valoarea adăugată.

Veniturile totale – sunt reprezentate de sumele sau valorile încasate sau de încasat din operațiuni de livrări de bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii sau din executarea unei obligații legale sau contractuale din partea terților;

Cheltuielile totale – reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile, lucrările executate și serviciile prestate de care beneficiază firma. Cheltuielile cu personalul, cheltuielile rezultate din executarea unor obligații legale sau contractuale de care beneficiază entitatea, cheltuieli excepționale, cheltuieli pentru determinarea rezultatului exercițiului, respectiv cu amortizările și provizioanele constituite, precum și valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.

Rezultatul exercițiului – este reprezentat de profitul/pierderea realizată de firmă în cursul exercițiului curent.

Pentru a putea analiza activitatea societății prezentate s-au extras din bilanț și din contul de profit și pierdere pe doi ani consecutivi, următorii indicatori:

RON

Tabel nr.1: Principalii indicatori valorici ai S.C. CISEROM S.A

Analiza gestiunii creanțelor

Creanțele reprezintă sumele pe care entitatea le are de încasat de pe urma livrării mărfurilor, prestărilor de servicii sau din alte operațiuni economice care realizează anumite drepturi bănești față de terți.

Categoriile de terți care generează de obicei creanțe sunt clienții, furnizorii – debitori (avansuri acordate furnizorilor), personalul, bugetul statului (vărsămintele efectuate suplimentar), unitățile din cadrul grupului, asociații/acționarii și alți debitori diverși.

Evidența creanțelor este realizată la valoarea lor nominală, în lei sau în devize, pe categorii de creanțe, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică, iar în cadrul acestora pe termene de încasare.

Analiza financiară a creanțelor urmărește evidențierea structurii creanțelor, viteza de rotație a acestora și dat fiind ponderea ridicată de obicei a creanțelor comerciale, analiza trebuie să se concentreze în mod deosebit pe gestiunea clienților.

Noul bilanț contabil grupează creanțele în următoarele categorii:

creanțe comerciale;

sume de încasat de la societățile din cadrul grupului;

sume de încasat din interese de participare;

alte creanțe;

creanțe privind capitalul subscris și nevărsat.

Gestiunea creanțelor urmărește accelerarea vitezei de rotație a acestora care ne arată de câte ori se rotesc creanțele în perioada de gestiune. Viteza de rotație a creanțelor se calculează ca număr de rotații (NrCR) sau ca durată în zile a unei rotați (DzCR) în felul următor:

Valoarea minimă considerată pentru o gestiune acceptabilă a creanțelor este de 4 rotații pe an, care corespunde unei durate medii de încasare a creanțelor de 90 de zile.

La societatea analizată, S.C. Ciserom S.A., situația creanțelor și structura acestora este prezentată în următorul tabel:

RON

Tabel nr.2.: Structura creanțelor la S.C. CISEROM S.A.

numărul de rotații pentru anul 2004

= 878.887 / 8.691 = 101,12 rotații

numărul de rotații pentru anul 2005

=1.398.792 / 9.742 = 143,58 rotații

durata în zile pentru anul 2004

= (8.691 / 878.887) x 365 = 3,60 zile

durata în zile pentru anul 2005

= (9.742 / 1.398.792) x 365 = 2,54 zile

Observăm din datele tabelului că la S.C. Ciserom SA creanțele comerciale sunt principalele creanțe, respectiv clienții, adică sumele de încasat de pe urma livrării bunurilor. La sfârșitul perioadei încep să dețină o pondere mai mare și avansurile acordate furnizorilor, iar debitorii diverși sunt destul de semnificativi.

Viteza de rotație a creanțelor este de 101,12 rotații în anul 2004, iar în anul 2005 crește la 143,58 rotații. Viteza de rotație mai mare se mai poate observa și prin numărul de zile în care se rotesc, respectiv 3,60 zile în anul 2004 și 2,54 zile în anul 2005.

Valoarea minimă considerată pentru o gestiune acceptabilă a creanțelor este de 4 rotații pe an, care corespunde unei durate medii de încasare a creanțelor de 90 zile.

Analiza gestiunii clienților

Urmărește acele creanțe ale entității rezultate din livrarea de bunuri și/sau prestarea de servicii care au o anumită scadență de încasare. În funcție de scadență clienții pot fi:

cu încasare imediată (cu plata la vedere) care poate fi efectuată în numerar sau prin virament bancar, după un număr de zile considerat firesc de decontare a facturilor (3-5 zile);

cu încasare la termen, după o perioadă de timp convenită între agenții economici, perioada variază în mod uzual între 30, 60 și 90 de zile;

clienții incerți care nu respectă termenele de plată, au întârzieri variabile, iar uneori devin chiar insolvabili, adică nu mai pot fi încasați.

Sumele de încasat de la clienți reprezintă o alocare de capitaluri ale entității și creează pentru gestiunea viitoare o nevoie de finanțare care este acoperită din sursele temporare sau creditele de trezorerie. Întrucât creditele de trezorerie sunt generatoare de costuri, este de dorit ca mărimea creditului acordat clienților ca urmare a amânării termenelor de încasare a mărfurilor livrate și/sau serviciilor prestate, să fie cât mai redusă. Reducerea termenelor de încasare a clienților poate genera însă orientarea acestora către alți furnizori care acordă astfel de facilități, de aceea gestiunea clienților trebuie să urmărească optimizarea relației dintre beneficiile suplimentare ca urmare a creditelor acordate clienților și costul creditelor de trezorerie generat suplimentar de această activitate.

Analiza gestiunii clienților se efectuează prin intermediul vitezei de rotație a acestora care arată intervalul de timp în care entitatea încasează contravaloarea mărfurilor livrate clienților și se apreciază ca număr de rotații (NrCL) sau durata în zile a unei rotații DzCL, calculate astfel:

Interpretarea evoluției în dinamică a vitezei de rotație a clienților trebuie făcută în funcție de implicațiile acesteia asupra indicatorilor de performanță a entității și trebuie să valorifice rezervele interne de accelerare a acesteia, cum ar fi:

politica de credit prudentă față de clienții rău platnici;

apelarea la organisme financiare specializate în preluarea sau recuperarea creditelor clienți;

acordarea unor reduceri de preț clienților ce achită facturile cu plata pe loc;

Evoluția vitezei de rotație a clienților poate fi influențată de modificarea cifrei de afaceri și modificarea sumelor de încasat.

La societatea analizată analiza gestiunii clienților se prezintă astfel:

număr de rotații pentru anul 2004

= 878.887 / 6.034 = 145,65 rotații

număr de rotații pentru anul 2005

=1.398.792 / 6.736 = 207,65 rotații

durata în zile a unei rotații clienți pentru anul 2004

= (6.034 / 878.887) x 365 = 2,5 zile

durata în zile a unei rotații clienți pentru anul 2005

= (6.736 / 1.398.792) x 365 = 1,75 zile

În urma analizei numărului de rotații al clienților, acesta este destul de mare în anul 2004 și anume aproximativ 146 rotații, ajungând în anul 2005 la aproximativ 208 rotații, ceea ce înseamnă că viteza de rotație este mare.

Acest lucru se mai poate observa și prin intermediul duratei în zile a unei rotații care este în anul 2004 de aproximativ 3 zile în timp ce în anul 2005 scade la aproximativ 2 zile, de unde rezultă că aproape toți clienții firmei fac parte din categoria clienților cu încasare imediată.

Analiza gestiunii furnizorilor

Furnizorii reprezintă cea mai importantă categorie de surse atrase care poate fi gestionată eficient, de aceea analiza financiară îi acordă o atenție deosebită. Celelalte categorii de surse atrase au în general termene de exigibilitate sigure, care nu pot fi amânate, de exemplu salariile. Furnizorii în schimb și clienții pe de altă parte, pot fi gestionați astfel încât să conducă la crearea de fluxuri de trezorerie ce pot fi plătite eficient de firmă, conducând la profituri importante.

Viteza de rotație a furnizorilor exprimă intervalul de timp în care firma își achită obligațiile față de furnizori. Se calculează ca număr de rotații (NrFZ) sau ca durată în zile a unei rotații (DzFZ), după cum urmează;

Aprecierea vitezei de rotație trebuie să țină seama de conjunctura pieței și de poziția concurenței deoarece o rotație redusă chiar dacă poate fi favorabilă întreprinderii pentru moment poate conduce la greutăți de aprovizionare.

În același timp o creștere a vitezei de rotație concretizată în reducerea duratei medii în zile de achitare a furnizorilor poate conduce la o lipsă de lichidități și apelarea la credite de trezorerie care de data aceasta sunt surse oneroase.

Evoluția vitezei de rotație a furnizorilor poate fi influențată de modificarea cifrei de afaceri și soldul datoriilor către furnizori.

Pe baza datelor din tabel privind structura creanțelor, analiza gestiunii furnizorilor se prezintă astfel:

numărul de rotații furnizori pentru anul 2004

= 878.881 / 2.235 = 393,23 rotații

numărul de rotații furnizori pentru anul 2005

= 1.398.792 / 2.981 = 469,23 rotații

durata în zile a unei rotații furnizori pentru anul 2004

= (2.235 / 878.881) x 365 = 0,92 zile

durata în zile a unei rotații furnizori pentru anul 2005

= (2.981 / 1.398.792 ) x 365= 0,77 zile

Se observă că viteza de rotație a furnizorilor a crescut în anul 2005 față de anul 2004, astfel se reduce durata medie de zile de achitare a furnizorilor. Acest lucru nu este foarte bun pentru entitate deoarece aceasta tinde să rămână fără lichidității, fiind nevoită să apeleze la credite.

Analiza raportului creanțe – obligații

Diagnosticul financiar cercetează evoluția raportului creanțe-obligații și corelarea acestora cu dinamica vânzărilor pentru a evidenția raportul dintre politica de creditare a firmei și de atragere a unor surse temporare. Pentru aceasta se analizează indicii de dinamică a indicatorilor, evoluția comparativă a duratei în zile a unei rotații și raportul dintre creanțe și obligații.

La S.C. Ciserom S.A. analiza indicilor de dinamica se prezintă astfel:

Indicele cifrei de afaceri = (Cifra de afaceri an 2004 / Cifra de afaceri an 2005 ) x 100% =

=(1.398.792 / 878.881) x 100% = 159,15%

Indicele creanțelor = (Creanțe an 2005 / Creanțe an 2004) x 100% =

= (9.742 / 8.691) x 100% = 112,09%

Indicele surselor atrase= (Surse atrase an 2005 / surse atrase an 2004 ) x 100%=

= (10.751 / 8.752 ) x 100% = 122.84%

Raportul creanțe-surse atrase pentru anul 2004 = 8.691 / 8.752 = 0,99

Raportul creanțe-surse atrase pentru anul 2005 = 9.742/ 10.751 = 0,90

Pentru o mai bună înțelegere a analizei rezultatelor și performanțelor firmei voi evidenția principalii indicatori valorici prin intermediul următorului tabel:

RON

Tabel nr.3: Analiza principalilor indicatori valorici ai S.C.CISEROM S.A

Observăm că în anul 2007 față de anul 2006 toți indicatorii au înregistrat creșteri, ceea ce înseamnă că societatea și-a propus o creștere a valorii tuturor indicatorilor, ceea ce în condiții normale de evoluție a prețurilor presupune o dezvoltare a activității de producție și comercializare.

Raportul creanțe-surse atrase oscilează în jurul valorii de 1 ceea ce demonstrează un anumit echilibru între creanțele societății și sursele atrase.

Procesul tehnologic folosit la fabricarea ciorapilor din bumbac cardat vopsit+poliamida pe masinile electronice :

Analiza laborator

Materia prima care este adusa de la filaturi este receptionata de catre intreprindere. Dupa descarcarea materiei prime se ia din mai multe baloturi cate o proba pentru calcularea indicilor tehnici pe care trebuie sa-i aiba firul. Aceste calcule se efectueaza în laboratorul fabricii, unde se calculeaza urmatoarele date pentru a se confrunta cu cele de pe eticheta balotului :

se determina finetea și neuniformitatea

rezistenta la rupere

torsiunea

umiditatea

se efectueaza probe de tricot pentru determinarea calitatii firului.

Daca aceste date corespund cu cele de pe eticheta balotului materia prima este repartizata la sectii.

Depozitarea materiei prime

Principalii funizori de materie prima sunt : S.C. IASITEX S.A., Iasi ; S.C. ROMALFA S.A., Campulung Moldovenesc ; S.C. FILROM S.A. , Bucuresti ; S.C. FIROMEX S.A., Galati ; S.C. UTT S.A. , Timisoara ; S.C. VASTEX S.A., Vaslui. Materia prima este depozitata în magazii curate și bine aerisite și este ambalata în cutii, saci sau paleti.

Bobinat

Bobinarea firelor are ca scop depunerea unei cantitati cat mai mari de fir pe bobina și imbunatatirea calitatii firului prin eliminarea portiunilor ingrosate, subtiate, a nodurilor prea mari, a impuritatilor. Mai are ca scop imbunatatirea capacitatii de prelucrare a firelor prin umidificare, uleiere și parafinare.

Operatia de bobinat pentru firul de bumbac mercerizat natur care este adus în fabrica pe sculuri se relizeaza pe masini de bobinat de tip Variconer în doua etape. în prima etapa se efectueaza trecerea firului de bumbacmercerizat de pe scul pe bobina, iar în a doua etapa se efectueaza trecerea firuluide pe aceasta bobina prin uleiere pe o alta bobina. Bobinele de bumbac maercerizat natur dupa operatia de bobinare se insemneaza cu creta în functie de tipul lotului. Pentru bumbacul mercerizat care este adus în fabrica pe bobina, în cazul în care este nevoie de o parafinare a firului, operatia de bobinare se executa pe masina de bobinat Metalurgica.

PA 70/20×2 den (PA=poliamida ; den=masoara finetea firului) care este aprovizionata în fabrica pe scul suporta operatia de contractare în sectia vopsitorie, care consta în faptul ca sculul PA se imbraca cu o bucata de manseta din bumbac cardat pentru a nu se agata și se introduce în tambur, unde se uda cu apa. Atat vopsirea cat și contractarea firelor de PA se fac aparate de vopsit sub presiune denumite AVP2. în sectia Bobinat se pune sculul de PA contractat pe un extensor de scul pentru a fi intins. Pe masinile Varimex se pun vartelnitele cu firul de PA și se face trecerea firului de PA de pe scul pe bobina prin uleiere.

Formatele bobinelor folosite trebuie sa fie corespunzatoare masinilor de tricotat.

Tricotat

Tricotarea este cea mai importanta faza a procesului tehnologic și consta în transformarea firelor în ochiuri. Articolele din bumbac mercerizat natur și PA precum și aricolele din bumbac cardat natur și PA se tricoteaza pe masini de tricotat circulare care pot fi :

cu un cilindru:O3D, finete 14E, nr ace : 144,156,168

O3DC, finete 14E, nr ace : 132,168

ANGE 3B.3U.2U. ,finete 14E, nr ace: 168, tolaj 3”3/4

LONATI L462, finete 14E, nr ace : 132,144,156, tolaj 3”1/2

MATEC TECHNO, finete 14E, nr ace: 132 pe tolaj 3”1/2

144 pe tolaj 3”1/2

156 pe tolaj 3”1/2

168 pe tolaj 3”3/4

MATEC M25, finete 14E, nr ace: 168 pe tolaj 3”3/4

cu dublu cilindru: DERA, finete 14E, nr ace: 168 pe tolaj 3”3/4

144 pe tolaj 3”3/4

D2VC, finete 14E, nr ace: 132 pe tolaj 3”

120 pe tolaj 2”3/4

D3VC, finete 14E, nr ace: 144 pe tolaj 3”1/4

156 pe tolaj 3”1/2

158 pe tolaj 3”3/4

Desimea la tricotat a ciorapilor vanisati din bumbac cardat + PA și acelor din bumbac marcerizat + PA este de 9ochiuri/cm.

Perioada de relaxare dupa tricotat este de 24 ore.

La ciorapii vanisati în calcai și varf se foloseste un fir de intarire de bumbac.

Încheiat

Incheierea ciorapilor la varf se executa cu fire mercerizate de finete 85/3 Nm sau cu PA 40/12×2 den și se realizeaza pe masini de incheiat, care sunt de mai multe tipuri:

Textima, finete 18E se incheie la varfcu PA 40/12×2 den

Exacta Sprint, finete 18E se incheie la varf cu PA 40/12×2 den

Metalotehnica, finete 18E se incheie la varf cu fir mercerizat 85/3Nm

Conti, finete 18E se incheie cu PA 49/12×2

Rosso, finete 18E se incheie cu PA 40/12×2

Remaiat

Remaierea este faza urmatoare incheiatului, operatie executata manual și consta în coaserea eventualelor defecte ce apar le tricotarea și incheierea ciorapilor. Se separa ciorapii unul de altul prin taierea lantisorului, care rezulta din incheiat, se intorc pe fata și se verifica. Defectele se cos cu ata la culoare, finetea și tipul ciorapului (PA 70/20×3 den).

Dupa remaiere ciorapii vanisati se sorteaza pe articol, marime și desen, se lasa la relaxat 24 ore, dupa care se formeaza partizi (paleti cu cate 120 de perechi) și se predau la vopsitorie.

Vopsit

Ciorapii din bumbac mercerizat natur și bumbac cardat natur vanisati cu poliamida trebuie supusi operatiei de vopsire fiind tricotati din fire nevopsite. Vopsirea se executa în bucata în tamburi de vopsit clasici sau moderni (asistati de calculator). Greutatea unei partide de ciorapi care intra intr-un tambur este de 50 kg. Durata de vopsire a unei partide poate fi intre 3-4 ore în functie de culoare sau procesul de vopsire folosit.

Fazele de vopsire sunt :

albire (daca este cazul pentru culori deschise)

vopsirea propriu-zisa prin fierbere la o temperatura de 98° C, cu coloranti directi și coloranti de dispersie

clatire

fixare pentru culori medii și inchise

emoliere

Centrifugat

Ciorapii vopsiti sunt introdusi în centrifuga pentru eliminarea surplusului de apa, timp de 20 minute.

Preuscat

Dupa centrifugare ciorapii sunt preuscati în aparate cu aer cald numite preuscatoare cu tambur perforat, timp de 45-60 min. în functie de articol (subtire sau gros).

Calcat

Aceasta operatie consta în calcarea ciorapilor pe forme de aluminiu incalzite cu abur, de tip masa, Bellmann și Heliot, care au rolul de a-i usca și în acelasi timp de a-I forma piciorului. Ciorapii vanisati se calca pe forme ce doua numere mai mari decat marimea. Dupa aceasta operatie de calcare ciorapii se lasa la relaxat 24 ore.

Sortat

La aceasta faza se face sortarea pe clitati, se remaiaza daca mai este nevoie și se imperecheaza ciorapii.

Etichetat

Operatia de etichetare consta în aplicarea etichetei pe fiecare pereche cu ajutorul masinii de cusut Panonia CS 600, folosind fir mercerizat 85/3 Nm. Eticheta contine informatii despre produs și se aplica la manseta, calcai sau varf în functie de cerintele clientului.

Ambalat

Ambalarea ciorapilor se realizeaza în functie de cerintele fiecarui client (in pungi din polietilena sau în cutii de carton), dupa care se predau la magazia de produse finite.

S.C. “CISEROM” S.A. APROBAT

SEBES DIRECTOR TEHNIC

FIȘA TEHNOLOGICĂ

valabila pentru perioada 2007

1.Denumirea produsului : TALPICI COPII

2.STAS sau N.I. : 29401188

3.Materia prima : Bumbac cardat vopsit + elastan

4.Finetea firului de fond : Nm 3411

5.Finetea firului de calcai, varf : PA 70/20×2 den

6.Tipul și finetea utilajului : 1 CIL K=14E Lonati L462

7.Contextura: Elastan vanisat timplu, manseta pique nevanisata Articol : 363 KREISSIG

Nu se vopsesc!

Se calca pe forme Hel

Dimensiuni : manseta 1/7,5 cm

caramb 5 cm

talpa 17 cm

Consum materie prima pe marimi de produs /10 perechi

Consum materiale directe / 10 perechi

Program de productie la atelierul Circulare III pe luna IULIE 2007

Situatia utilajului existent la 01.07.2007

Situatia realizarii principalilor indicatori pe luna iunie 2007 și cumulat 6 luni

120 de zile lucratoare

V.P.M- valoarea productie masa

W. FIZICA = 6706000/ 631 =10627 perechi/om

W.FIZICA = 951000/ 482 = 1972 perechi/om

W.FIZICA = 6705000/ 593 =11307 perechi/om

W.VALORICA = 14366000/ 631 =22767 RON/om

W.VALORICA = 1834000/ 482 = 3805 RON/om

W.VALORICA = 6705000/ 593 = 24553 RON/om

%1 =6705000 / 6706000 = 0,999 *100= 99,9

%2 = 14560000 / 14366000 = 1,013*100 = 101,3

%5 = 11307 / 10627 = 1,063*100 = 106,3

%6 = 24553 / 22767 = 1,078*100 = 107,8

%7 = 545000 / 549000 = 0,992*100 = 99,2

%8 = 2,17 / 2,14 = 1,014*100 = 101,4

%9 = 55879 / 54080 = 1,033*100 = 103,3

%10 = 905000 / 951000 = 0,952*100 = 95,2

%11 = 953000 / 971000 = 0,981*100 = 98,1

Pe lângă activitatea de bază, societatea mai are în obiectul de activitate și alte activitati ocazionale intr-un procent de pana la 1% din volumul valoric al cifrei de afaceri:

productie : recuperari deseuri, confectionat pungi și cutii, activitate de intretinere, executie piese de schimb;

servicii : bobinaj motoare electrice, transport de marfuri interne, organizarea de expozitii interne și externe, prestari servicii în ramura textila, depozitare și vanzare EN-GROS a produselor textile;

comert : magazin de desfacere a produselor proprii, operatiuni import-export pentru ciorapi, dresuri, materii prime, accesorii, piese de schimb și utilaje;

social cultural : asistenta medicala, activitati sportive activitati de crese și gradinita.

Pentru viitor societatea isi propune :

cresterea volumului productiei pe baza unor actiuni de retehnologizare care va urmari inlocuirea partiala a dotarii existenete cu utilaje performante care realizeaza produse cu cerere mare pe piata;

crearea de produse noi competitive pe piata, cerute de clientii externi corespunzatoare cu cerintele modei;

cresterea competitivitatii și calitatii produselor relizate în vederea mentinerii pietelor traditionale și a cresterii volumului productiei livrate la export;

identificarea activitatilor promotionale, actionand în vederea patrunderii pe noi piete.

POLITICA DE PRODUS

Definirea politicii de produs

Cu ajutorul sistemului său informațional de marketing întreprinderea percepe semnalele mediului său ambiant concentrându-se, prin politica de marketing pe care o desfășoară, să-și adapteze cat mai exact deciziile la exigențele pieței,pentru creșterea semnificativă a gradului său de competitivitate. Materializarea acestor decizii se înfăptuiește în cadrul de marketing, a cărui componentă cea mai importantă este reprezentantă de politica de produs.

Politica de produs este deseori comparată cu inima marketingului ,prim această metaforă încercând – se a se exprima ideea că dezvoltarea de produs, servicii și idei, și conducerea acestora pe piață, de-a lungul ciclului lor vital, se constituie în nucleu al activității de marketing.

Atribuții și domenii decizionale în politica de produs

Politica de produs reprezintă conduita pe care o adoptă întreprinderea referitor la dimensiunile, structura și evoluția gamei de produs și servicii ce fac obiectul propriei sale activități ,atitudine ce se reportează permanent la cerințele mediului de piață ,la tendințele manifestate de ceilalți concurenți. La rândul ei întreprinderea, prin oferta pusă la dispoziția pieți, joacă un rol activ în modelarea cererii, atât a agenților economici cât și a populației.

Obiectul de activitate al politicii de produs îl reprezintă bunurile economice în sensul cel mai cuprinzător al termenului, subsumându-se acestui concept atât bunurile reale tot ceea ce poate fi perceput direct cu simțurile umane, cât și bunurile nominale bani, hârtii de valoare etc. La rândul lor bunurile reale privesc atât bunurile materiale cât și bunurile imateriale servicii și drepturi-bravate, licențe, know-how etc. Întrepătrunderea și combinarea acestor componente ale bunurilor economice este atât de diversă în societatea contemporană, încât devine tot mai dificil, pentru specialistul chemat a desluși comportamentul cumpărătorului, de a separa rolul fiecărui entități în parte, în decizia de cumpărare. Cu toate acestea, consecințele practice pentru întreprindere ale acestui proces nu pot fi neglijate.

În accepțiunea sa cea mai cuprinzătoare politica de produs cuprinde:

politica de produs în sens strict

politica sortimentală

politica de serviciu și garanție

În aceste componente există o strânsă condiționare, totalitatea deciziilor pe care le antrenează reprezentând conținutul politicii de produs.

Obiectivele și sarcinile politicii de produs

Obiectivele urmărite de politica de produs trebuie să slujească scopului activității economice a întreprinderii. Dincolo de specificitatea imprimată acestora de orizontul de timp pentru care se stabilesc, de profitul activității întreprinderii sau de natura pieței căreia i se adresează, obiectivele politicii de produs privesc modul concret de alocare a resurselor pentru dimensionarea adecvată a structurii fabricației sau a sortimentului comercializat.

Strategiile de produs semnifică principalele direcții în care întreprinderea poate să-și mobilizeze potențialul uman, material și financiar pentru a realiza indicatorii economico-financiari pe care și i-a fixat. În cadrul acestor direcții strategice, produsul reprezintă obiectul central asupra căruia acționează totalitatea forțelor motrice ale întreprinderii și mediului. Componente ale politicii, strategiile de produs fac parte în același timp din arsenalul strategic general al întreprinderii. Această dublă subordonare nu trebuie să conducă însă la confundarea termenilor: în practică, aceeași politică de produs, având drept obiectiv, de exemplu consolidarea poziției întreprinderii de piață, se poate materializa într-o strategie de diversificare sortimentală de natură să răspundă exigențelor unui număr sporit de segmente de consumatori.

Modalitățile efective de punere în aplicare a unei anumite strategii de produs se concretizează într-un arsenal bogat de tactici sau de tehnici de marketing. Ele pot privi schimbări de ordin tehnologic, referitoare la substanța materială a produsului sau ambalajului, diferențieri de preț în raport cu segmentele de consumatori-țintă, variații în dimensiunile unei linii de produse, acreditarea unei noi imagini a bunului sau serviciului comercializat, schimbări în structura canalelor de distribuție sau a formelor de vânzare, modificări induse clientelei asupra poziționării produsului în câmpul perceptual al purtătorilor cererii.

Înțeleasă drept un ansamblu de strategii și tactici, politica de produs nu trebuie confundată cu o succesiune de decizii de factură tehnologică, chemate să asigure o anumită structură a fabricației, ci ca un proces economic complex de raportare continuă a întreprinderii la necesitățile pieței, de modelare a componentelor ofertei la aceste cerințe.

Privită ca un tot unitar, politicii de produs, la nivel de întreprindere i se pot atribui trei sarcini principale:

introducerea produselor noi în fabricație și pe piață pentru câștigarea de noi

segmente de clientelă sau de umplerea unor nișe de piață, sarcină ce reprezintă un factor central, de succes, pentru întreprindere. Efectele acestui demers se cer evaluate în contextul procesului de obsolescență a produsului, al creșterii duratei fazei de cercetare-dezvoltare, al unei rate tot mai înalte de eșuare a variantelor de noi produse sau al nivelului scăzut de noutate cu care se prezintă multe dintre prototipurile destinate lansării la examenul pieței;

modernizarea produselor introduse pe piață reprezintă sarcina politicii de

produs prin care întreprinderea se preocupă permanent de modelarea prestațiilor sale în așa fel încât să răspundă cât mai bine modificărilor survenite în deprinderile de cumpărare și obiceiurile de consum, consemnate în timp, la grupele țintă de clientelă vizată pentru respectivele produse. Această sarcină solicită diferențieri și variații în structura gamei de produse, relansări sau noi poziționări ale unor componente ale gamei pentru a răspunde mai bine intensificării concurenței de pe piețele țintă;

eliminarea produselor „îmbătrânite” în cazul celor la care acceptarea

clientului este în vădită descreștere și care nu mai posedă factori strategici de succes, se constituie, de asemenea, într-o sarcină a politicii de produs, ce nu8 trebuie neglijată de întreprindere. Aceasta din urmă, pentru a-și conserva indicatorii de performanță, trebuie să promoveze la un nivel cât mai redus costurile ieșirii lor pe piață.

Conținutul politicii de produs

Activitățile componente ale politicii de produs pot fi grupate, după conținutul tematic, în următoarele ansambluri:

Cercetarea produsului – componentă distinctă a studiilor de piață – are în

vedere analiza calității produselor aflate în fabricație și/sau în vânzare, studiul învechirii economice a acestora (prin intermediul ciclului lor de viață), analiza circulației produselor și urmărirea lor în utilizare sau în consum. Investigațiile sunt completate cu cele privitoare la poziționarea produselor. Aceasta din urmă reprezintă o evaluare comparativă a produselor concurente – destinate satisfacerii aceleiași trebuințe –, reflectând capacitatea fiecăruia de a se pune în valoare în raport cu celelalte pe baza unei diferențieri obiective sau imaginate de consumator.

Cercetarea produsului are semnificația unei analize diagnostic, de natură să semnaleze punctele „forte” și cele „slabe” ale gamei de fabricație sau ale sortimentului comercializat, pentru a permite o fundamentare cât mai adecvată a strategiei întreprinderii.

Principala orientare ofensivă a politicii de produs este reprezentată de

activitatea de inovație. Ea privește nu numai produsul, ci și stimularea capacităților creatoare din cercetare și producție, descoperirea de noi materii prime și tehnologii, dezvoltarea service-ului – cu alte cuvinte, crearea unui climat novator în toate compartimentele întreprinderii, ce concură direct la realizarea tehnico-economică a noului bun.

Totalitatea operațiunilor prin care întreprinderea producătoare conferă

identitatea bunurilor pe care le creează reprezintă activitatea de modelare a produsului. Ea are în vedere conceperea și realizarea sub forma de prototip sau machetă a tuturor componentelor ce dau conturul viitorului produs. Acestea privesc atât materia primă cât și tehnologia de fabricație, funcționalitatea și economicitatea produsului, cât și estetica și valențele ergonomice. Privită drept componentă a politicii de produs, modelarea nu are sens tehnologic, ci o semnificație de orientare potrivit cerințelor pieței, a tuturor elementelor ce contribuie la realizarea viitoarei mărfi. În acest sens, ea privește deopotrivă componentele tangibile și pe cele intangibile reunite în cadrul unui produs, acordându-se fiecăreia atenția corespunzătoare în raport cu rolul jucat în declanșarea cererii.

Asigurarea legală a produsului semnifică ansamblul de acțiuni juridice prin

care acesta este protejat împotriva contrafacerilor. Cadrul nostru juridic asigură variate forme de protecție, atât pentru produsele românești, cât și pentru importul destinat pieței interne. În același timp, o astfel de protecție este conferită – pe baza de reciprocitate – și mărfurilor românești pe piața internațională. Din rândul instrumentelor de asigurare a protecției legale a produselor și serviciilor fac parte: brevetele de invenție, mărcile de fabrică, de comerț și de servicii, modelele de unitate, desenele industriale, mostrele gustative, denumirea de origine (indicațiile de proveniență), dreptul de autor etc.. Asigurarea legală a produsului atrage după sine o responsabilitate permanentă din partea producătorului pentru păstrarea nealterată (în raport cu etalonul) a performanțelor calitative ale mărfii, pe tot parcursul duratei sale de viață. Cea mai utilizată modalitate de asigurare legală a unei mărfi o reprezintă înregistrarea mărcii; aceasta are valențe de personalizare a produsului, detașându-l din masa bunurilor anonime. Ansamblul deciziilor luate de întreprindere privitoare la marcă, se constituie într-o veritabilă politică de marcă, ale cărei elemente se repercutează, în forme specifice, asupra tuturor celorlalte componente ale mixului de marketing.

O altă componentă a politicii de produs o constituie atitudinea față de

produsele vechi. Aceasta privește preocuparea întreprinderilor față de soarta mărfurilor cu grad ridicat de obolescență și nivel scăzut de rentabilitate. Atenția acordată va fi proporțională cu locul ocupat în producția sau desfacerea întreprinderii. Este necesară astfel cunoașterea permanentă a nivelului rentabilității fiecărui produs, a gradului de amortizare a mijloacelor de muncă cu ajutorul cărora se fabrică, precum și a contribuției pe care o aduce la totalul beneficiilor întreprinderii. Corelarea informațiilor dobândite cu cele primite de la piață, referitoare la „vitalitatea” sa, urmărită prin indicele vânzărilor, permite întreprinderii să-și formuleze o atitudine clară față de soarta viitoare a fiecărui produs aflat în fabricație.

Alcătuirea gamei de fabricație și sortimente

Reunirea deciziilor strategice și tactice în materie de politică de produs găsesc terenul cel mai complex de aplicare în alcătuirea gamei de fabricație a întreprinderilor producătoare. Componentă de sinteză a politicii produsului, ea valorifică efecte ansamblului de factori endogeni și exogeni ce acționează asupra mărfurilor aflate la un moment dat în fabricație. Alcătuirea gamei trebuie realizată ținându-se cont nu numai de rentabilitatea fiecărei componente a acesteia ori de considerente de ordin tehnic, ci și de exigențele pieței, de necesitate adaptării întreprinderii la solicitările mediului său social-economic. O mobilitate ridicată se traduce și prin capacitatea întreprinderii de a interveni asupra liniilor de produse ce alcătuiesc gama de fabricație, prin restrângerea, diversificarea sau înnoirea nomenclatorului său de mărfuri.

Totalitatea demersurilor realizate de întreprindere pentru definirea gamei sale de fabricația, dobândesc, în optica de marketing, contului unui program. Gradul de flexibilitate al programului de constituie în principal indicator al capacității întreprinderii de adaptare la exigențele mediului de piață.

Pentru o întreprindere comercială, corespondentul acestor preocupări îl formează politica sortimentală. Aceasta se refera la stabilirea dimensiunilor și structurii sortimentului de mărfuri desfășurat de o întreprindere comercială în raport cu potențialul de care dispune și cu cerințele pieți căreia i se adresare. Specificitatea activităților desfășurate în sfera circulației își pune amprenta și asupra conținutului politici sortimentale alcătuirea sortimentului și difuzarea sa în rețeaua de desfacerea trebuie să îmbine criterii de ordin merceologic cu cele ce țin de formele de manifestare ale cererii, acestea din urma câștigând din ce în ce mai mult teren.

Criteriile de asociere a produselor în cadrul sortimentului pornesc de la cunoașterea relațiilor dintre în procesul vânzării și al consumului (relații de indiferență, complementaritate sau de substituire) și de la cuantificarea factorilor de influență ai cererii.

Politica sortimentală asigură, pe de o parte, instrumentul de racordare a structurii fondului de mărfuri la evoluția cererii, iar pe de altă parte, permite captarea informațiilor.

POLITICA DE SERVICE ȘI GARANȚIE

Semnificații ale produsului în optica marketing

Clasificarea conceptelor reprezintă una dintre premisele acțiunii practice, eficiente în orice domeniu al cunoașterii umane și cu atât mai mult în cele economic. În cazul de fața, este necesara clasificarea conceptuală și concepțională și operațională a produsului în optica pe marketing a consacrat-o în domeniul științei economice .

Definirea conceptuală a produsului

Multiplicarea trebuințelor umane a găsit corespondent în creșterea exponențială a bunurilor materiale și a serviciilor chemate să le satisfacă , determinând totodată sporirea preocupărilor specialiștilor pentru aflarea răspunsurilor la întrebări de genul: „Ce este un produs?”, „Cum este judecată aceasta de către beneficiarul ei?”.

Noțiunea de produs a făcut de-a lungul timpului obiectul unor multiple abordări, care, cu toate că s-au sprijinit, în bună măsură, pe o înțelegere subiectivă a termenului de valoare, au reprezentat pași notabili în evoluția conceptului analizat .

În perioada contemporana competiția clasifică potrivită căreia produsul reprezintă „ … o sumă de atribute și caracteristici tangibile fizice și chimice, reunite într-o formă identificabilă” este supusă, în știința marketingului, unei modificări structurale. Reprezentând ansamblul instrumentelor ce declanșează cererea exprimată de consumator pe piață, produsul trebuie considerat, în prezent, într-o concepție de sistem, înglobează alături de substanța materială a bunului, întreaga ambianța a ce-l înconjoară, formată dintr-o paletă largă de elemente corporale. Literatura de specialitate definește, tot mai frecvent, această accepție cu caracter integrator prin elementul de produs total .

Extinderea coordonatelor unui produs mult dincolo de conturul său material propriu-zis este ceruta de produsul de diversificare și nuanțare a nevoilor de consum. Determinată de progresul tehnico-științific și de creșterea gradului de solvabilitate a cereri, această nuanțare a nevoilor declanșează, la rândul ei, o selectivitate crescândă în actul cumpărării, din partea purtătorilor cererii. Aceștia nu se manifestă exclusiv incidența valențelor psihologice ale produselor, astfel încât se poate vorbi despre o latură subiectivă a cererii de consum . Intensitatea variabilelor psihologice și sociologice, ce declanșează cererea, este corelată cu natura produselor și categoria trebuințelor pe care le satisfac. Pe măsură ce se extind posibilitățile de alegere consumatorului, crește și importanța acestor variabile în luarea deciziei de cumpărare. Achiziționarea unei pălării de damă este determinată nu numai, sau în primul rând, de trebuința protecției corporale, cât mai ales de care dorește să o dovedească purtătoarea ei în mediul social în care trăiește, de rolul sau statusul pe care vrea să-l dobândească sau să și-l păstreze. În achiziționarea unui calculator electronic sunt hotărâtoare nu numai nivelul performanțelor sale tehnice, ce țin de materialitatea produsului, ci și instrucțiunile de folosința, documentația tehnică și setul de programe ce-l însoțesc, fără de care respectiva marfă nu s-ar valorifica pe deplin la utilizator.

La aceste argumente se mai adaugă și faptul că astăzi, o paletă tot mai largă de nevoi se satisfac „la concurrence” nu cu ajutorul unor produse tangibile, ci prin intermediul serviciilor. O asigurare pe viață formată dintr-un pachet de servicii, ce îmbină protecția cu o componenta de investiții în diferite fonduri financiare, cu perspectiva unui plus de confort pentru deținătorul ei, când acesta ajunge la vârsta a treia, și va beneficia de o rentă viageră, este un produs complex, fără componente materiale, dar care presupune o decizie de achiziționare complet motivată din partea cumpărătorului. Mai mult de cât atât, astăzi sunt tot mai puține produse „pure” sau servicii „pure”. Cele mai multe mărfuri, indiferent că sunt destinate utilizatorilor industriali sau consumului populației, reprezintă o simbioză de produse materiale și servicii, iar separarea celor două componente în procesul vânzării sau al consumului le poate face pe fiecare în parte inutilizabile.

O altă tendință, ce determină reconsiderarea serviciilor în economia produsului o reprezintă implicarea, tot mai frecventă a utilizatorului final în procesul proiectării unei noi mărfi. Acest aspect privește deopotrivă bunurile destinate consumului productiv și pe cele oferite consumului individual. Conlucrarea proiectant – fabricant – utilizator dobândește noi dimensiuni, ducând la extinderea serviciilor de informare, asistență tehnică și consultanță atașate componentelor modulate ale unui produs. Consumatorului modern, spre exemplu, i se oferă astăzi tot mai multe posibilități să-și construiască o locuință sau să-și amenajeze cu mobilier și decorațiuni interioare ambianța casnică.

Plecând de la aceste considerente, componentele ce definesc un produs în accepțiunea marketingului, pot fi grupate în felul următor:

Componente corporale, cuprinzând caracteristicile merceologice ale produsului și

ambalajul său, determinate de substanța materială a acestora, precum și de utilitatea lor funcțională. Se încadrează aici dimensiunile calitative ale produsului ce ține de formă, gabarit și capacitate, structură și conținut, greutate și densitate, putere instalată și rezistență la acțiunea factorilor de mediu etc.;

Componente acorporale, incluzând elementele ce nu au corp material nemijlocit, cum

sunt: numele și marca, instrucțiunile de folosință, (utilizare), protecția legală prin brevet, licență de fabricație sau comercializare, prețul, orice alt serviciu acordat pentru produs (instalarea punerea în funcțiune, service-ul, termenul de garanție etc.);

comunicațiile privitoare la produs, ce cuprind ansamblul informațiilor transmise de

producător

imaginea produsului, semnificând sinteza reprezentărilor mentale de natură cognitivă, afectivă, socială și personală a produsului în rândul cumpărătorilor. Fiind o componentă motivațională de natură subiectivă, ea este rezultatul modului de perceperea unui produs sau a unei mărci de către utilizatori sau consumatori. O imagine clară, pozitivă și diferențiată „scoate” produsul respectiv în evidență conferindu-i o poziție de sine stătătoare în oferta globală, la fel cum o imagine difuză, negativă poate compromite succesul de piață a unei mărci corespunzătoare calitativ. Asociind imaginea cu destinatarul produselor, se apreciază că multe dintre acestea din urmă au „vârstă” și „sex”. Semnificația unor astfel de atribute este legată de utilizarea anumitor produse prioritar sau exclusiv de persoane de un anumit sex sau de o anumită vârstă.

Față de concepția integrată, ce definește un bun prin componentele trecute în revistă mai sus în literatura de specialitate se propune și o concepție funcțională, potrivit căreia produsul este „ … o sumă de funcții parțiale sau de valori de întrebuințare parțiale, distincte între ele, deși nu apar pe o piață ca atare”. O astfel de definire grupează funcțiile, după natura lor, în obiective și subiective, în raport cu modul în care sunt percepute de beneficiarul produsului. Fiecare din aceste funcții, având un corespondent determinant în corpul material al bunului, creează terenul de acțiune al demersului cunoscut sub denumirea de „analiza valorii” și al aplicării tehnicilor acesteia din urmă în faza de proiectare a unui nou produs (ingineria valorii). Produsul poate fi astăzi „nou”, pentru ca mâine, raportat la alte componente de „ultima oră” ale ofertei, să fie deja „vechi”; el poate fi, după caz, o marfă foarte căutată sau greu vandabilă, ieftin sau scump, în raport cu judecățile de valoare ale utilizatorului.

Cele trei accepțiuni (cea integrată, cea funcțională și cea privind statutul său pe piață) nu sunt opozabile, ci reprezintă doar unghiuri diferite de abordare a aceluiași întreg – produs total.

Definirea operațională a produsului

Operaționalizarea conceptului de produs este una dintre problemele dificile în abordarea metodologică a procesului de înnoire a structurii producției. Ea constituie un prețios instrument de lucru, asigurând departajarea produsului nou de cel modernizat sau perfecționat, scalarea gradului de noutate pe care îl prezintă componentele ofertei unei întreprinderi, evaluarea criteriilor de diversificare și diferențiere în politica de produs.

Pentru calificarea operațională a politicii de produs se pleacă de la ideea că acesta corespunde unui ansamblu de bunuri, mai mult sau mai puțin diferențiate, dar între care există un grad ridicat de substituire.

Conceptul de noutate și gradualitatea acestuia

Complexitatea modificărilor pe care le reprezintă un produs nou în raport cu oferta existentă dă măsura gradului său de noutate. În literatura de specialitate există păreri potrivit cărora cele mai novatoare produse sunt cele creatoare de noi nevoi. Se invocă drept argument faptul, că apariția unui produs nou, considerat accesoriu sau piesă de schimb. În realitate, însă, „nevoia” pentru un altul, considerat accesoriu sau piesă de schimb. În realitate, însă, nevoia pentru acesta din urmă este componentă a nevoii pentru produsul de bază; accesoriul sau piesa de schimb nu are utilitate proprie decât în măsura în care se integrează în sistemul produsului de bază. Apare deci necesitatea, atunci când analizăm gradul de noutate al unui produs, să se definească și să se delimiteze clar nevoia căreia i se adresează.

Intensitatea noutății este maximă atunci când înnoirea antrenează modificarea tuturor componentelor produsului (de natura materiilor prime, de ordin tehnologic, funcțional, economic sau estetic), conferindu-i o multitudine de noi însușiri. Ea scade pe măsura diminuării numărului și intensității modificărilor suferite de produs, ajungând până la schimbarea unui singur element al acestuia (de exemplu, un nou mod de condiționare). Chiar și modificări de acest fel pot genera însă apariția unui produs nou, în măsura în care impun schimbări în organizarea și conducerea procesului de fabricație și a celui de comercializare. În toate cazurile, se cere ca modificarea operată să fie sesizată de consumator, pentru a-i antrena o schimbare de atitudine față de produsul respectiv.

Înțelegerea de către consumatori a caracterului de noutate a mărfii este esen

Gama de produse

Dimensiunile gamei de produse

În cvasitotalitatea situaților,produsul care face obiectul fabricației sau al comercializării nu este singular. El se încadrează într-o anumită gamă de produse, înrudite prin destinația lor comună în consum și prin caracteristicile esențiale similare privitoare la materia primă din care sunt obținute, la tehnologia de fabricație. În sfera distribuției se utilizează termenul de gamă sortimentală – definită prin ansamblul mărfurilor și modul lor de asociere, folosind un reper comun de sistematică (de exemplu, gama produselor de marochinărie, a minicalculatoarelor de birou, a bicicletelor etc.). Mărimea și gradul de omogenitate al produselor sunt determinate de un complex de factori, ce țin de profilul activității desfășurate, de resursele umane și materiale disponibile, de natura și profilul activității desfășurate, de resursele umane și materiale disponibile, de natura și specificul piețelor cărora se adresează întreprinderea prin produse sale. În cadrul unei game se disting mai multe linii de produse; o linie semnifică un grup omogene de produse sub aspectul materiei prime sau a tehnologiei de fabricație. Plecând de la aceste elemente, dimensiunile gamei de produse se pot defini prin următoarele coordonate:

Lărgimea gamei, dată de numărul de linii de produse ce o compun. Lărgimea

gamei de produs S.C. Geram S.A. Buzău, de exemplu (formată din șapte linii de fabricație: geamuri trase, vesela de sticlă) este mai largă decât a S.C. Roți auto Drăgășani (ce dispune de numai două linii de fabricație-roți pentru autoutilitare);

Profunzimea gamei, dată de numărul de linii de produse distincte pe

Poziționarea produselor în cadrul gamei

Conducerea procesului inovației de produs

Reprezentând una dintre proprietățile strategice ale întreprinderii moderne inovarea se constituie în măsura capacității acesteia de adaptare la cerințele mediului social-economic.

Procesul inovațional comportă două laturi, aflate într-o strânsa corelație; inovația de produs și inovația de proces. Ambele laturi cunosc trei forme distincte: inovația prin acumulare (sporire), în cadrul căreia produsele sau procesele dobândesc noi caracteristici , în principal, prin extensia performanțelor înregistrate de cadrul de referință (de exemplu, creșterea vitezei de prelucrare a unei mașini așchietoare, sporirea concentrației de vitamine a unui bioenergizant); inovația sintetică, respectiv combinarea creativă a ideilor sau tehnologiilor existente (de exemplu, aplicații ale tehnologiilor de telecomunicații în vânzarea mărfurilor prin telefon); inovația discontinuă, ce antrenează dezvoltarea sau aplicarea de noi idei sau tehnologii semnificând un salt fața de cele existente (de exemplu, trecerea de la motorul cu abur la motorul Diesel).

Literatura de specialitate și practica economică au consacrat deja un concept distinct al cărui obiect îl reprezintă activitatea continuă și sistemică de inovare a proceselor și produselor în mediul tehnologic – anume managementul inovației.

Acesta se operaționalizează printr-un set complex de servicii secvențiale, fundamentate științific, de natură a modela produsele și serviciile din gama sortimentală a întreprinderii, de-a lungul ciclului de viață.

În procesul inovațional, problema priorității între dezvoltarea de noi produse sau de noi tehnologii se pune în mod diferențiat, în raport cu ramura de activitate în care se încadrează întreprinderea, cu perspectivele ei și cu potențialul creativ de care dispune. Câteva aspecte vor intra în considerație și anume:

tehnologie nouă declanșează un efect multiplicator în raport cu cel generat de

dezvoltarea unui nou produs. În același timp, pentru întreprinderea este mai facil să crească rentabilitatea procesului de producție pentru asimilarea de noi produse prin înnoirea tehnologiilor de fabricație;

în condițiile economiei de piață, se cere din partea întreprinderilor producătoare

o preocupare sporită pentru optimizarea distribuirii eforturilor între producerea de tehnologii și, respectiv, de produse noi, alternativa tehnologică trebuind să polarizeze o doza mai mare de interes, de fonduri financiare etc.;

avându-se în vedere ca piața internațională cerințele de noi tehnologii sunt

prioritare, se impune ofertarea de tehnologii competitive și implicit, mai rentabile pentru exportator decât noile produse bazate pe acestea. Motivația unei astfel de situații nu este străină de efectele crizei economice mondiale, ce a determinat o regândire a procesului de valorificare a materiilor prime și a energiei.

Procesul de creație a noilor produse

Căutarea de noi produse

Introducerea în fabricație a unui nou produs presupune un cadru organizatoric bine stabilit și o concepție clara asupra etapelor ce trebuie parcurse. Lansarea,in larg,se refera la procesul lung,si sinuos ,ce are drept punct de plecare ideea de nou produs,iar ca obiectiv final urmărirea comportări acestuia în consum sau utilizare .In sens restrâns lansarea vizează ansamblu deciziilor legate de momentul introduceri unei nou produs pe piața.

Ideea de produs nou prinde contur în procesul de creație industriala. Creativitatea este apreciata ca rezultat atât al imaginației cat și al metodelor și tehnicilor de căutare sistematica a noilor idei .Din bogatul arsenal de metode de creativitate fac parte :listarea atributelor,tehnica relațiilor impuse analiza

Selecția ideilor de produse noi

Modelarea tehnică și de piață a produsului

Testarea noilor produse

Testarea reprezintă ultimul și cel mai serios filtru care prin care trebuie să treacă noul produs pentru a fi lansat în fabricația de serie și apoi pe piață. Obiectivele testări sunt legate de înlăturare incertitudinilor provenite din faza realizării tehnice sau a pregătiri comerciale a produsului. Ea reprezintă verificarea concordanței dintre prototipul realizat și caracteristicile de performanță înscrise în standarde , norme interne , caiete de sarcini etc., pe de o parte și exigențele pieței potențiale ,pe de altă parte.

Sub raportul parametrilor calitativi și cantitativi supuși observări , al modalităților de efectuare și al cadrului în care se realizează operațiunea testării aceasta comportă două momente succesive .a) testarea tehnică și b) testarea de acceptabilitate.

Operând cu criterii de evaluare strict obiective ,testarea tehnică privește , în principal , respectarea parametrilor tehnico-funcționali , a compoziției materiei prime, a tipodimensiunilor ș.a. Folosind unități de măsură consacrate .încercările se fac în spații speciale amenajate pentru experimentarea , cum sunt. Laboratoarele de cercetări , bancuri de probă ,piste de încercări .Parametri urmăriți sunt determinați în prealabil,cunoscându-se importanța relativă a fiecăruia în ansamblul calitativ al noului produs .

Cercetările de piață își concentrează atenția asupra testări de acceptabilitate , care supune verificării consumatorilor potențiali o parte largă și eterogenă de parametri ai noului produs . Nerealizarea acestei testări ori efectuarea ei după o metodologie greșită, ce conduce la interpretări eronate , stau frecvent la baza unor nereușite în lansarea de noi produse pe piață. Testarea de acceptabilitate urmează celei tehnice și se constituie într-o etapă preliminară testării de piață.

Procesul de selecție al ideilor de produse noi,transformarea acestora în prototipuri , testarea ei în multiple forme ,realizarea variantei finale și introducerea acesteia în fabricație, în vederea lansării comerciale se caracterizează printr-o rată de perisabilitate foarte ridicată, în principal în fazele de început ale acestui produs .

Modelarea tehnică și de piață a produsului

Modelarea noului produs solicită determinarea ,în raport cu exigențele pieței a tuturor caracteristicilor ce conferă identitate unui bun material , serviciu sau idee. Respectarea componentă a politici de produs se constituie într-un ansamblu de operațiuni de creație ,proiectare , evaluare și execuție ,ce au dreptul finalitatea unor prototipuri.

Procesul de creație vizează totodată ambalajul noului produs. Ambalajul va fi astfel conceput încât să răspundă funcției de condiționare a produsului ,respectiv păstrarea integrități

Testarea noilor produse

LANSAREA PRODUSELOR NOI PE PIAȚĂ

Elementele procesului de lansare

Controlul lansării noilor produse

Întorcând procesul de lansare a noilor produse are un caracter organizat , supravegherea reacțiilor pieței față de noile produse trebuie să dobândească aceeași însușire . Ea are ca obiect analiza eficacității noilor produse lansate pe piață, gradul de satisfacere a nevoilor cărora sunt destinate precum și totalitatea dimensiunilor comportamentului consumatorului, implicate în opțiunea pentru bunurile în discuție. În același timp, se cer studiate efectele de substituire și complementaritate, determinate de introducerea noilor mărfuri pe piață.

În esență, controlul lansării comerciale presupune obținerea de informații cantitative și calitative asupra unui spectru larg de probleme legate de determinarea nivelului de acceptare al noilor produse de către piață, de măsurarea succesului lor în rândul consumatorilor.

Informațiile cantitative necesare trebuie sa permită calculul următorilor trei indicatori: a) gradul de răspundere a noilor produse pe piață; b) gradul de pătrundere a lor în consum și c) viața de difuzare (de răspundere) pe piață, respectiv ritmul de trecere a noilor produse de la inovatorii înalți la restul consumatorilor potențiali. Punerea la punct a unei evidențe operative, care să dea posibilitatea cunoașterii în orice moment a nivelului vânzărilor, stocurilor, cheltuielilor etc. pe sortimente este o operațiune costisitoare, dar rentabilă pin bogăția informațiilor de pe piață furnizate. Extinderea sistemelor moderne de codificare a mărfurilor (în prim ul rând a codului cu bare aplicat pe produs) paralel cu dotarea rețelei comerciale cu amănuntul cu aparatura electrica de marcat, permite transpunerea în practică a acestui deziderat.

Folosirea caselor de marcat cu dispozitiv scanner dă posibilitatea înregistrării, în structură analitica, a evoluției vânzătorului pe fiecare articol și permite deducerea, în mod corespunzător, la filele zilei, a structurii stocurilor din magazin. Sunt asigurate astfel permisele tehnice pentru controlul cererii stratificate manifestate față de produse noi.

Controlul lansării prezintă o activitate izolată, ci face parte integrată din munca de pilotaj, pin care departamentul comercial supraveghează permanent întreaga politică de marketing a întreprinderii. O serie de informații primite la: desfaceri pe unitate comercială, pe mp. de liniar, pe lucrător comercial (reprezentat sau comis voiajor), cota de piață atinsa într-un anumit interval.

Urmărirea comportării produselor în consum (utilizare)

Noile branduri ale S.C. CISEROM S.A.

Printre noutățile de ultimă oră ale Ciserom sunt brandurile Bio Natural By Ciserom, Gala, Tandem, precum și articolele tratate cu produse speciale de tip Aloe Vera. Produsele Bio Natural sunt obținute din fire de bumbac organic, achiziționate de la firme certificate pentru producerea acestui gen de fire. Articolele Gala sunt fabricate din fir de vâscoză și elastan, iar Tandem este un ciorap elegant, din bumbac 100%, finisat în conformitate cu prevederile standardului Ecotex 100.

Tot o noutate este și aplicarea de tratamente speciale cu emolienți ce conțin Aloe Vera pe o serie de articole clasice , lucru ce s-a dovedit a avea un impact bun la clienți. Toate aceste noi branduri sunt în momentul de fată în curs de înregistrare. în viitorul apropiat se intenționează să se lanseze două noi branduri, Minos și Polar By Ciserom. De asemenea din 2005 sunt certificați ISO 9001: 2000 și au în curs de acreditare laboratorul fizico- chimic. Pentru materia primă, firme din Sebeș lucrează în prezent cu firme producătoare de fire colorate și elastan din Turcia, Italia, Spania și Germania. Coloranții și chimicalele de la diverse firme din Austria, Germania, Elveția sau Italia.

Una din nemulțumirile cele mai mari ale Ciserom este că statul nu sprijină cu același interes fabricile mari, cum le sprijină pe cele mici și mijlocii. Dacă pentru societățile mici și mijlocii există o multitudine de facilități menite să stimuleze dezvoltarea, întreprinderile mari și foarte mari, printre care și S.C. Ciserom S.A., nu beneficiază de aceeași atenție din partea factorilor de decizie. Lipsa unor programe de susținere a unor astfel de întreprinderi, care au dovedit de-a lungul timpului că sunt viabile, este un motiv de nemulțumire. De asemenea, lipsa la nivel național a unor strategii de stimulare și susținere a exportului îngreunează activitatea Ciserom. Această lipsă surprinde, având în vedere faptul ca 85% din exporturile românești de textile și confecții se îndreaptă către U.E. și ca 32% din valoarea exporturilor românești este dată de industria T&C.

Federația Patronală a Industriei Ușoare a fost foarte explicită în acest sens. Creșterile constante ale prețurilor gazelor naturale și energiei electrice nu sunt de natură să ajute scăderea costurilor și la creșterea competitivității pe piață.

Ciserom lucrează atât pentru clienții locali cât și pentru export. La export sunt fie relații directe cu clienții, fie se lucrează prin intermediul comisionarilor. Se exportă în țări ca Italia, Germania, Franța, Austria, Portugalia. Piața românească se acoperă prin intermediul distribuitorilor zonali și prin rețelele de cash & carry și hipermarketuri: Metro, Carrefour, Real și altele. Nu s-a reușit să se asigure o constantă a vânzărilor, așa cum ar fi ideal. Se constată un vârf al vânzărilor la export în perioada septembrie – martie, pentru ca să se diminueze substanțial în lunile iulie – august, piața interna fiind mai constantă, semnalându-se perioade mai slabe la început și la sfârșit de an.

Din păcate, volumul vânzărilor atât pe piața externă, căt și pe piața internă a fost diminuat din cauza produselor din Asia în special din China.

Statisticile efectuate la nivelul FEPAIUS arată că numai 15% din piața românească mai este controlată de producătorii români, restul fiind acoperit de importurile masive intrate în țară după 1 ianuarie 2005, când au fost desființate cotele de import. în plus, se pare că și calitatea acestor produse este îndoielnică, iar informațiile de pe etichete sunt în contradicție cu realitatea (poliester 100%, etichetat ca bumbac 100%).

Ciserom a încheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de peste 27 milioane Ron și cu o producție de 15 milioane de perechi de șosete, valori pe care managementul fabricii le considera acceptabile, dar nu mulțumitoare, având în vedere potențialul de care dispune.

Preocuparea principală a producătorului din Sebeș este în momentul de față reducerea costurilor și câștigarea de clienți noi, prin acoperirea acelor segmente de piață unde erau mai puțini reprezentanți, cum ar fi articolele baby.

ALTERNATIVE STRATEGICE ÎN POLITICA DE PRODUS

Opțiunile întreprinderii privitor la dimensiunile, structura și dinamica gamei de produse pe care le fabrică (comercializează) se reflectă în strategia de produs. Aceasta nu reprezintă un scop în sine, ci va fi subordonată strategiei de piață și corelată, totodată, cu strategiile de preț, de distribuție și de promovare.

În funcție de resursele disponibile, întreprinderea folosește strategia de produs pentru atingerea unor astfel de obiective: consolidarea poziției în cadrul actualelor segmente de consumatori; creșterea gradului de pătrundere în consum a unui anumit produs; sporirea gradului de răspândire pe piață a produsului prin atragerea a noi segmente de utilizatori; diferențierea față de produsele similare sau apropiate ale altor producători (distribuitori); o mai bună poziționare în cadrul gamei din care face parte respectivul produs și creșterea cotei de piață a acestui etc.

Tipul și complexitatea strategiei de produs sunt influențate mijloacele de potențialul uman , material și financiar al întreprinderii,de natura bunurilor ce fac obiectul acestuia,de poziție deținută pe piață sau pe piețele cărora se adresează și de profilul acestor din urmă. Strategia de produs, de exemplu, va fi mult mai complexă pentru un producător de mărfuri electronice de înaltă performanță,destinate atât pieței interne cât și exportului, față de un altul ce se adresează exclusiv pieței interne și produce fabricatul din beton.

Modificările în dimensiunile gamei de produse pot duce fie la creșterea, fie la scădere liniilor de produse și/sau la accentuarea gradului de profunzime al acestora. Restrângerea dimensiunilor gamei poate fi realizată apelând la o strategie de selecție, menționarea acestora se înfăptuiește prin strategia stabilității sortimentale, iar creșterea dispune de numeroase variante ale strategiei diversificării sortimentale.

Nivelul calitativ al produselor prezintă un alt element strategic esențial. Confruntată cu o piață puternic divizată, în care segmentele se departajează clare între ele prin caracteristici specifice, întreprinderea poate opta pentru o strategie de adoptare a calități mărfurilor în raport cu exigențele fiecărui segment sau pentru o strategie de diferențiere calitativă de oferta

STUDIU DE CAZ PENTRU POLITICA DE PRODUS LA S.C. CISEROM S.A.

S.C. CISEROM S.A. este o întreprindere cu capital privat, având sediul în municipiul Sebeș, județul Alba, întreprindere specializată în producția și comercializarea ciorapilor pentru adulți (femei și bărbați) și copii (articole baby).

Cifra ei de afaceri (în prețuri comparabile) a fost de 6,1 miliarde de lei în 2007 (fără TVA), față de 4,2 miliarde în 2006 și 3,8 miliarde în 2005.

Inginer, Dreghiciu Vasile, șeful compartimentului comercial al întreprinderii, a decis, la începutul anului 2008, să facă o analiză a poziției întreprinderii pe piața ciorapilor și, în special, pe cea a articolelor pentru copii cu ambalaj specific.

Linia de ciorapi a întreprinderii S.C. CISEROM S.A., comercializată mai ales în centrul țării este vândută sub marca CISEROM.

Această linie cuprinde produse:

șosete pentru bărbați

șosete pentru femei

șosete pentru copii

accesorii sport (cotiere, genunchere, jambiere)

Toate aceste linii sunt condiționate în următoarele variante:

în pachete standard din carton, cu etichetă din hârtie;

simple cu etichetă din hârtie;

în folie.

Caracteristicile pieței românești a șosetelor

90% din populația României achiziționează șosetele din magazinele specifice.

piața românească a fost de 156 de milioane de perechi de șosete în 2007, față de 144 de milioane de perechi de șosete în 2006;

piața șosetelor este estimată la 90 miliarde de lei în prețuri cu amănuntul în 2001, adaosul comercial mediu fiind de 26%, iar TVA-ul de 19%;

piața s-a diminuat în expresie valorică de 2% în 2007 față de 2006 și cu 5% în 2006 față de 2005, după o creștere cu 10% în 2005 față de 2004;

specialiștii sunt destul de optimiști privind evoluția pe termen sunt: pentru anul 2008 se prevede o creștere cu 4,5% în expresie fizică și cu 10% în expresie valorică;

piața este împărțită în două mari categorii de produse: ciorapi pentru bărbați ( 65%) și ciorapi pentru femei (35%);

condiționarea în pachete standard din carton, a revoluționat piața europeană a ciorapilor, iar marca Ciserom deține o poziție predominantă pe piața românească;

piața șosetelor, în ansamblu ei, este dominată de un anumit număr de firme străine, care comercializează în România produse importate, mărcile proprii.

piața șosetelor pentru femei, a mărcii Ciserom mai dețin 45,5% din piața în expunere fizică și 35% în expresie valorică, restul fiind deținut de mărci ale unor firme din Turcia și din Orientul Apropriat și de câteva mici firme producătoare;

piața șosetelor ambalate în folie și în pachete standard este într-o scădere puternică, cu excepția sortimentelor pentru copii;

piața șosetelor cu etichetă simplă din hârtie, domină cu autoritate având 62% din piața în expunere valorică, urmată de cele din pachetele standard din carton;

anii 2000 au fost marcați de o divinitate a sortimentului de șosete oferite pe piață, fapt ce se explică prin dezvoltarea unor noi tehnologi și prin diversificarea gusturilor consum;

marii producători împart oferte de șosete în categoriile

șosete pentru femei;

șosete pentru bărbați;

șosete pentru copii;

șosete pantalon;

accesorii sport.

pe ansamblul pieței șosetelor, în 2007, cotele de piață în expresie valorică sunt: Ciserom, Mondex.

la sfârșitul anului 2007, diferitele categorii de produse dețineau, în expresie valorică, următoarele ponderi.

piața este supusă unor importante variații sezoniere: o iarnă aspră are o incidență pozitivă asupra vânzărilor.

Organizarea și poziția comercială a întreprinderii S.C. CISEROM S.A.

S.C. CISEROM S.A., care, la nivel național, deține 6,1% în expresie valorică și 4,8% în expresie fizică din piața șosetelor în pachete standard, are o poziție mult mai puternică, în regiunea centrală (județul Alba, județul Cluj, județul Mureș) unde atinge o cotă de piață de 37,0% în expresie valorică și 33,8% în expresie fizică.

Funcția comercială a întreprinderii este coordonată de Balica Susana care coordonează 14 agenți de vânzări (angajați pe bază de contract de colaborare, având posibilitate de a comercializa și produse ale altor firme), plătiți pe bază de comision: 6% din cifra de afaceri (fără TVA), indiferent de categoria de șosete vândute (bărbați, femei sau copii).

Pentru organizarea forțelor sale de vânzare, S.C. CISEROM S.A. a împărțit teritoriul țării în regiuni, care prezintă anumite particularități în privința pieței șosetelor pe care această întreprindere le realizează.

Situația vânzărilor pe regiuni este prezentată în tabelul următor:

Lansarea articolelor baby pentru nou născuți

Domnul inginer, Dreghiciu Vasile, a constatat creșterea importantă a dotării cu șosete pentru nou născuți (articole baby) în 2000 și mai ales, este convins de perspectivele acestora, astfel încât s-a gândit să producă și șosete pentru nou născuți.

Solicitându-i-se să rezolve această problemă, serviciul tehnic al întreprinderii S.C. CISEROM S.A. a ajuns la următoarea soluție: articolul baby pentru nou născuți ambalat în pachete standard cu eticheta S.C. CISEROM S.A..

Politica întreprinderii în domeniul ambalajelor pentru șosete

Ambalajele sunt sub formă de pachet standard, cutie sau cu etichetă simplă. Ele au diferite culori, mai ales în cazul cutiilor cartonate, toate însă pe diferite culori:

de exemplu:

pentru bărbați pe fond negru, albastru;

pentru femei pe fond roșu;

pentru copii pe fond roz, portocaliu.

Toate aceste ambalaje îndeplinesc funcții de identificare și promovare a produsului, protejarea mediului. Cumpărătorul este informat cu ajutorul inscripționării tuturor elementelor necesare direct pe ambalaj:

natura produsului (bumbac, in, lână);

tipul articolului (șosete bărbați, femei, copii);

marca (CISEROM);

numele producătorului;

dacă ambalajul este ecologic.

Ciclul de viață al șosetelor CISEROM este alcătuit din următoarele etape:

E1: Introducerea/lansarea

Această etapă care începe o dată cu prima apariție a produs pe piață, când vânzările sunt zero și profiturile sunt negative din cauza cheltuielilor mari efectuate cu conceperea, dezvoltarea și lansarea produsului. Treptat vânzările cresc lent, iar profiturile tind spre zero.

grafic

E2: Creșterea este o perioadă în care ………..

E3: Maturitatea ……….

E4: Declin …………..

C A RT E A CU SUPE

Caracteristicile ciclului de viață începe în cele patru etape:

tabel

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

S.C. Ciserom S.A este o societate cu tradiție în producerea de ciorapi, șosete și dresuri într-un sortiment bogat de mărimi, culori, modele fiind cunoscută atât pe piața internă cât și pe piața externă.

Satisfacerea cerințelor clienților și implicit cele de producție, presupune o aprovizionare ritmică cu materiile prime cerute de gama de produse lansate în producție.

Ciserom Sebeș a reușit să dobândească o experiență bogată în producerea de ciorapi din fire de bumbac și tip bumbac, fire sintetice și combinații ale acestora pentru adulți și copii, având clienți tradiționali și relații puternice pe piața ciorăparilor.

Deși domeniul în care activează societatea este caracterizat în principal printr-o concurență la nivel înalt, Ciserom S.A. reușește să exporte un volum de producție destul de mare reprezentând aproximativ 30% din producția anuală totală, la prețuri competitive cu cele practicate pe piața internațională.

Satisfacerea cerințelor mereu crescânde presupune eforturi financiare constând în achiziționarea de noi mașini de tricotat ciorapi de nivel tehnic înalt, cu posibilități deosebite de modelare și cu o productivitate mare, ceea ce înseamnă că o parte din profitul obținut de societate, în cazul în care acesta este realizat, să fie reinvestit în utilaje moderne.

Volumul producției este strâns legat de posibilitățile concrete de desfacere pe piața interna și externă astfel:

volumul contractelor încheiate,

preferințele clienților pentru anumite sortimente ,

capacitățile de producție existente și disponibile pentru aceasta,

exigențele beneficiarilor.

Cifra de afaceri a societății comerciale, așa cum am prezentat a înregistrat o dinamică ascendentă datorită creșterii nivelului prețurilor, creștere datorată fenomenului inflaționist. O parte a activității societății se desfășoară pe baza tranzacțiilor de vânzare-cumpărare. Toate aceste tranzacții se bazează pe relații de încredere. Observăm că la S.C. Ciserom S.A. principalele creanțe sunt cele comerciale, respectiv clienții, adică sumele de încasat de pe urma livrării bunurilor. Gestiunea creanțelor urmărește accelerarea vitezei de rotație a acestora care ne arată de câte ori se rotesc creanțele în perioada de gestiune. Se observă că viteza de rotație este mare în anul 2004 și anume 101,12 de rotații, iar în 2005 viteza de rotație crește la 143,58 de rotații.

În urma analizei numărului de rotații al clienților se poate observa că este mare în 2004 și anume 145,65 de rotații ajungând în anul 2005 la 207,65 de rotații, ceea ce denotă faptul că viteza de rotație este extrem de mare.

Viteza de rotație a furnizorilor de asemenea a crescut în anul 2005 față de anul 2004, acest lucru nefiind foarte bun pentru societate deoarece tinde să rămână fără lichidități, fiind nevoită să apeleze la credite.

În aceste condiții conducerea societății comerciale face eforturi deosebite pentru a asigura bunul mers al activității și pentru a contribui la relansarea ei în cazul în care s-ar produce ceva neprevăzut care ar putea să o afecteze. Principalul obiectiv al societății este obținerea de profit pe toată durata activității cu mai puțin efort, dacă este posibil. Cu toate că există o mulțime de greutăți în perioadele de tranziție conducerea unității trece peste ele cu ajutorul personalului foarte bine specializat și interesat de bunul mers al activității.

Contabilitatea relațiilor cu terții este organizată în scopul urmăririi drepturilor(creanțelor) și obligațiilor( datoriilor) societății cu clienții, furnizorii, salariații, statul, asigurările sociale și alte persoane fizice și juridice.

Furnizorii și clienții sunt parteneri comerciali. Principalul interes al furnizorului este acela de a aprecia în ce măsură societatea debitoare va fi capabilă să își îndeplinească obligațiile financiare. De asemenea, furnizorii vor să știe care este probabilitatea ca societatea să își continue afacerile și acordă o atenție deosebită perspectivelor de creștere a acesteia, deoarece o eventuală creștere ar putea avea consecințe asupra volumului comenzilor ce le vor fi adresate.

Clienții sunt interesați de capacitatea societății de a supraviețui și în consecință de posibilitatea continuării furnizării de bunuri și servicii.

Orice societatea indiferent de obiectul său de activitate intervine pe piață în calitate de ofertant (vânzător) și de beneficiar (cumpărător).

Societatea cumpără mărfuri pentru a alimenta procesul de producție cu resurse materiale. Prin transformarea lor în produse finite sau servicii se creează condițiile ca societatea să apară pe piață în calitate de vânzător.

Dezvoltarea unei societăți este dependentă hotărâtor de mediul economic în care funcționează, acesta fiind definit în general prin relațiile pe piața pe care și le formează în raport cu ceilalți participanți la realizarea activității economice generale.

Politica de preț se definește în contextul strategiei de dezvoltare adoptate de către fiecare furnizor. În general, nivelul de preț practicat poate fi dependent de factori obiectivi, între care cererea și oferta, sistemul de interese, nivelul de calitate asigurat produsului, calitatea managementului, poziția pe piață a furnizorului, stadiul de viață al produsului sunt esențiale.

Cunoașterea sistemului de preț practicat de fiecare furnizor creează condiții pentru elaborarea unor acțiunii specifice de contractare pe piață a anumitor efecte nefavorabile pentru cumpărător. Rezultă că decizia în ceea ce privește politica de preț trebuie să fie foarte bine fundamentata, având în vedere implicațiile pe termen lung care pot să apară. Decizia trebuie să se bazeze pe analiza statistică a dinamicii prețurilor și costurilor de producție ale furnizorului. Analiza costului de producție al furnizorului poate fi simplificată prin stabilirea unor relații de cooperare cu acesta, în vederea atingerii unor obiective comune. Indiferent de calea prin care se asigură vânzarea produselor, un rol definitoriu în extinderea vânzărilor în economia de piață, în special în cadrul produselor cu sferă restrânsă de utilizare productivă, revine acțiunii de promovare, a celei de informare a viitorilor utilizatori despre caracteristicile produselor, a condițiilor de execuție și desfacere.

Pentru a optimiza alocarea resurselor aferente relațiilor cu clienții se recomandă să se stabilească cine sunt clienții strategici importanți în principalele domenii de afaceri pentru entitate și care este portofoliul concret al acestora. Această metodă își propune clasificarea clienților după criterii de rentabilitate, fiecare entitate să decidă care sunt criteriile cele mai potrivite pentru exprimarea și evaluarea potențialului de rentabilitate al clienților în funcție de particularitățile activității sale.

Piața ciorapilor din România este estimate la aproximativ 35 de milioane de euro, incluzând aici atât ciorapi și șosete, cat și ciorapi pantalon pentru femei.

Cele mai cunoscute mărci de ciorapi fabricate în România sunt Diamond (de la Adesgo), Mondex, Ciserom, Elca, Star (Decatex), Cifa, etc.

Ciorapii pentru femei reprezintă cam 30% din totalul producției, în condițiile în care volumul total al pieței este de circa 50 de milioane de perechi de ciorapi. Ceva mai puțin de jumătate din consum (20 milioane de perechi) este acoperit de importuri.

Pentru dresuri, segmental-ținta este format din 7 milioane de femei, care cumpăra în medie cinci – sase perechi pe an. Spre comparative, un consum mediu pe locuitori în tari ca Italia, Anglia sau Franța ajunge la 18 perechi de dresuri anual.

Firma S.C. Ciserom S.A. are o tradiție de 80 de ani. De-a lungul anilor firma cunoaște o continua dezvoltare fiind în prezent cel mai mare producător de ciorapi din România, cu o producție lunara de 1,2 milioane de perechi, realizata de 750 de angajați pe 1100 de mașini de tricotat.

S.C. Ciserom S.A. produce șosete pentru femei, bărbați și copii intr-o gama larga de mărimi, culori și modele. Material prima de baza în producerea ciorapilor este bumbacul de calitate superioara folosit în combinație cu alte fire: poliamida, polyester și elastan.

Se poate spune ca punctul forte îl constituie calitatea produselor ce rezulta dintr-un proces tehnologic eficient și utilaje performante asociate și cu un control al calității pe parcursul realizării produsului.

In ultima vreme, se pune tot mai mult accent pe productivitate, iar aceasta este data, în mare parte, de tehnologia folosita. Tocmai de aceea nu contează mărimea unei fabrici sau numărul de angajați cat contează productivitatea.

Ciserom a înțeles ca trebuie sa se orienteze spre piața interna. Ca să își consolideze cota de 20% pe care apreciază ca o deține din piața mărcilor locale, firma si-a deschis în Sebeș un magazine propriu și lucrează cu 30 de angrosiști. Ciserom vinde și prin rețelele Carrefour, Metro și Real. Avantajul firmei îl constituie insa ponderea solida a exporturilor. Dintr-o producție anuala de circa 14,4 milioane de perechi de ciorapi, firma livrează 35% clienților din Franța, Italia, Germania și Portugalia.

Cifra de afaceri în primele 11 luni din 2007 a fost aceeași ca cea a anului 2006, în condițiile în care producția a fost cu 1,5 milioane de perechi de ciorapi mai mica. La o cifra de afaceri raportata la circa 7,4 milioane de euro, în anul 2006, profitul fabricii a fost de aproape 130.000 euro. Pentru anul în curs conducerea societății spera la o cifra de afaceri de peste 8 milioane de euro.

Producătorii locali sunt convinși ca ușa pieței internaționale va fi încuiata pentru produsele din România considerate necunoscute și vad colacul de salvare în întărirea mărcilor autohtone. Recâștigarea pieței interne, care în prezent este acoperita în proporție de 50% de importuri, poate contrabalansa regresul pieței externe. Pe de alta parte, pentru a face export de marca proprie, mai întâi trebuie cucerita piața interna: așa cum au început și Jolidon sau Triumph, de exemplu, mărci recunoscute la nivel internațional.

Prin urmare viitorul nu se anunța deloc strălucit. Odată cu 2007, producătorii constata ca afacerile intra în declin. Viata fabricilor de profil este destul de grea din cauza scumpirii utilităților, a aprecierii leului și a invaziei produselor chinezești, turcești și siriene.

Intrarea în U.E. a reprezentat un moment de cotitura în evoluția economica a României în general și a Ciserom în particular și de aceea societatea trebuie sa facă fata cat mai bine.

Preocuparea principala a producătorului din Sebeș trebuie sa fie în momentul de fata reducerea costurilor și câștigarea de noi clienți, prin acoperirea acelor segmente de piața unde erau mai puțin reprezentați, cum ar fi articolele baby.

BIBLIOGRAFIE

Bruhn, Manfred – Marketing, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Burja V. – Analiza economico-financiară, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2003.

Burja V., Todea N., Burja C. – Analiza financiară și evaluarea societăților comerciale, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2003.

Cenar I., Todea N., Deaconu S.C. – Contabilitate practică, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2003.

Demetrescu, Mihail – Metode cantitative în marketing, Editura Teora, Bucurști, 2000.

Foltean, Florin – Cercetari de marketing, Editura Fundația, București, 2000.

Hada T., Socol A., – Teoria și practica bilanțului, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2003.

Kotler, Philip, – Managementul marketingului,   Editura Teora , București, 1998.

Kotler Philip, – Marketing de la A la Z , Editura CODECS, București, 2004.

Kotler Philip, – Principiile marketingului, Editura Teora, București, 1997.

Mateș D., – Normalizarea contabilității și fiscalitatea întreprinderii, Editura Mitron, Timișoara, 2003.

Pătruț V., Rotila A., – Contabilitatea întreprinderii, Editura Alma Mater, Bacău, 2002.

Pântea P.I., – Managementul contabilității românești, Editura Intelcredo, Deva, 1996.

Ristea M., – Contabilitatea întreprinderii, vol.I, Editura Mărgăritar, București, 1997.

Todea N., – Contabilitate financiară – curs universitar, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2006.

Todea N., – Contabilitate financiară, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000.

Todea N., – Bazele contabilității, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2001.

Todea N., – Contabilitatea, aspecte teoretice și aplicații practice, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2004.

xxx Legea societăților comerciale nr.31/1990.

xxx Legea contabilității nr.82/1991.

xxx Reglementări contabile conforme cu Directiva a IV a CEE aprobate prin OMFP 1752/2005.