POLITICA DE OCUPARE: REALITĂȚI ȘI DIRECȚII PRIORITARE [631890]

67
CAPITOLUL III.
POLITICA DE OCUPARE: REALITĂȚI ȘI DIRECȚII PRIORITARE
§3.1. OBIECTIVE, INSTRUMENTE ȘI RESTRICȚII ALE POLITICII DE
OCUPARE
Pe cât de puțin acceptat, pe atâ t de inevitabil, șomajul se dovedește a fi, între
anumite limite, un dezechilibru s uportabil, dacă se acționează oportun prin
promovarea unei politici economice adecvate. Obiectivul major al politicii
economice este creșterea nivelului de trai, pentru atingerea lui populației active
trebuie să-i fie asigurate cât mai multe locuri de munc ă pentru a -și câștiga existența în
mod natural și legal. Re ieșind din acest considerent, în teoria economică (74, p.49),
în "careul magic" al obiectivelor macroeconomice, utilizarea cât mai deplină și mai
eficientă a muncii deține locul central.
Realizarea acestui obiectiv este pusă în aplicare prin operarea unor măsuri
complexe în cadrul politicii de ocupare care reprezintă ansamblul de intervenții
publice pe piața muncii, atât pentru asigurarea unui nivel cât mai deplin de
ocupare a populației active, cât și a u nuia decent de protecție socială a șomerilor.
Obiectivul general al acestei politici fiind ocuparea eficientă a forței de
muncă, sarcina principală este nu atingerea cu orice preț a ocupării depline, cât
găsirea unor proporții optime a sistemului de legături dintre ocupare – șomaj –
protecție socială pe piața muncii.
Atingerea obiectivului general se bazează pe realizarea unor obiective
specifice, mai importante din ele fiind următoarele:
I. Asigurarea volumului necesar de locuri de muncă sub aspect c antitativ,
calitativ și structural, care să permită încadrarea nivelului ocupării în nivelul
cerințelor sociale de muncă. Stimularea cererii de locuri de muncă reprezintă baza
oricărei politici macroeconoice și acelei de ocupare, rolul statului concretizân du-se în
elaborarea măsurilor de combatere a șomajului prin stimularea și favorizarea
implicării agenților economici în strategia generală pentru menținerea locurilor de
muncă existente, dar și pentru crearea locurilor de muncă noi.

68

II. Adaptarea preg ătirii forței de muncă, a sistemului de învățământ în
general, la condițiile schimbătoare ale pieței muncii, prin intermediul unei politici
adecvate de formare profesională și reciclare. Pe termen lung, aceasta se dovedește
a fi cea mai sigură și mai puțin costisitoare modalitate de ajustare structurală rapidă
a ofertei forței de muncă la evoluțiile conjuncturiale ale cererii.
III. Flexibilizarea pieței muncii, prin crearea condițiilor instituționale,
legislative și informaționale capabile să promoveze rea lizarea mecanismelor de
ajustare a cererii cu oferta de muncă.
În același timp, pe piața muncii se confruntă atât factori care cer flexibilizare
(în special cei de natură economică – internaționalizarea economiilor și piețelor,
progresul tehnologic, variaț iile mediului economic intern și extern etc.), cât și
factori care se opun flexibilizării – în special cei de natură socială (precarizarea
ocupării și a venitului rezultant). Astfel, flexibilizarea pieței muncii trebuie aplicată cu
multă precauție, pentru ca avantajele ei să fie puse în serviciul progresului economic
și social.
Pentru realizarea obiectivelor menționate, politica economică de ocupare
utilizează un ansamblu de instrumente , care pot fi divizate în două grupe: măsuri
active – de creare a locur ilor noi de muncă și de mărire a accesibilității la cele
deja existente și măsuri pasive – de preîntâmpinare a șomajului și protecție
socială adecvată a persoanelor rămase fără ocupații.
Importanța promovării unei politici active pe piața muncii reiese din
faptul că angajarea în câmpul muncii, remunerată corespunzător, este cea mai
naturală metodă de combatere a sărăciei și promovare a int egrării sociale. Î n acest
context, este necesară armonizarea deciziilor macroeconomice (orientate spre
menținerea ocupăr ii, pe cât posibil, la cote ridicate, respectiv un șomaj cât mai
redus) – prin stimularea cererii de muncă , cu deciziile microeconomice (vizând
prioritar eficiența utilizării forței de muncă ocupate) – prin flexibilizarea ofertei de
muncă (tab.19).

69
Tabelul 19
Măsurile politicii active de ocupare

Măsuri Conținut Evaluare
A. Măsuri de stimulare a cererii de muncă
Crearea directă a
locurilor de muncă.
Subvenționarea
ocupării stabile

Subvenționarea salariului cu
condiția anga jării sau
neeliberări i unor cate gorii
defavorizate de persoane (femei ,
tineri, șomeri de durată) prin
politică fiscală favorizantă,
creditare avantajoasă etc.
Termenul de subvenționare
constituie, de obicei, 9 –12 luni,
iar mărimea subvenției
diminuează treptat. E dificilă del imitarea subvenționării reale a
noilor angajări de retribuirea celor existente. E
prezent riscul simplei înlocuiri a lucră torilor
actuali cu alții noi pentru a beneficia de
subvenții, astfel creșterea ocupării poate fi
minimală. Un neajuns al metodei este
conservarea ocupării excesive, de aici
necesitatea aplicării diferențiate și precaute .
Locuri de muncă
temporare, de uti li-
tate publică

Mijloc de angajare temporară și
de oferire a venitului șomerilor
defavorizați, care altfel nu pot fi
plasați (durab ili, fără pregătire
profesională etc.). În prezent, în țările OCDE , se practică în general
puțin. Dar în Franța cuprinde fiecare al 5 -lea
șomer tânăr. 50% din aceste angajări sunt în
construcții, 25% – în servicii sociale.
Susținerea inițiativei
private, în speci al a
celei a șomerilor

Acordarea de plăți
nerambursabile, de creditare
avantajoasă pentru șomeri, în
unele cazuri capitalizarea
indemnizației, pentru obținerea
capitalului de start într -o
afacere pe cont propriu. Conform studiilor în țările OC DE, speranța la
viață a unor astfel de mici unități e destul de
mare. Totuși, cca 50% din fonduri se cheltuie
pentru acei care s -ar fi putut lipsi de susținere
materială suplimentară.
Crearea de unități
specializate în do –
meniul serviciilor

Trecerea ac tivităților gen
informatică, marketing,
asistență juridică etc. de la
unitățile mari la forme
specializate autonome.
Crește eficiența economică (diminuarea
costurilor, calitatea superioară a serviciilor) și se
creează noi locuri de muncă.
În SUA, în decen iile 7 –8 sec. XX, din 28 m il.
locuri de muncă noi, 27 m il. au fost create în sfera
serviciilor .
B. Măsuri de flexibilizare a ofertei de muncă
Servicii de anga –
jare și mediere a
muncii

Găsirea locurilor vacante de
muncă, consultații de orientare
profes ională , instruire pentru
căutarea muncii, consultații
persoanelor defavorizate,
încurajarea mobilității
geografice a forței de muncă Astfel de măsuri au fost eficiente și au mărit
numărul angajaților în Marea Britanie, SUA,
Olanda.

Mecanisme de for –
mare , recalificare și
reconversie profe –
sională, care asigură
flexibilitatea func –
țională
Programe de instruire pentru
șomerii reali sau potențiali, de
obicei la unități specializate sau
întreprinderi. Formare
profe sională orientată la diverse
grupuri de șo meri (noi veniți pe
piața muncii, femei etc.).
Programe concrete, inclusiv legate de închiderea
unităților economice, au fost eficiente în
Canada, Olanda, SUA. Programe generale au
promovat angajarea în Norvegia, Suedia și
Marea Britanie, dar au fost inef iciente în
Germania și SUA.
Folosirea mai efi –
cientă și flexibili –
zarea fondului total
de muncă
Reducerea generală a duratei
zilei (săptămâinii) de lucru;
extinderea locurilor de muncă
cu program redus și/sau cu timp
parțial de muncă; munc ă la
domiciliu etc.
În țările dezvoltate cca fiecare al 4 -lea lucrător e
ocupat parțial. Măsura e defensivă, dar eficientă,
deoarece micșorează cheltuielile pentru crearea
unor locuri de muncă noi. Pentru Franța s -a
calculat: trecerea la săptămâna de muncă de 4
zile (3 3 ore) și reducerea salariului doar cu 5%
ar crea cca 2 m il. locuri noi de muncă și ar
economisi 28 mlrd. dolari ajutoare de șomaj.

Sursa: Elaborat de autor conform surselor bibliografice nr.73, 124, 134, 135, 149, 153, 155, 156.
.

70
În ultimii ani , în practica internațională de aplicare a instrumentelor active de
contravenție șomajului apar tendințe noi, care le considerăm foarte importante
pentru practica noastră națională.
Una din ele este schimbarea opiniei tradiționale că crearea noilor locuri d e
muncă are loc mai ales în urbe. Î ntr-un șir de țări (Belgia, Germania, Anglia,
Elveția) în aa. 1998 -2000 rolul de lider în crearea locurilor de muncă a trecut de la
regiunile urbanizate, de la industrie, la regiunile agrare. Abundența forței de muncă și
politica impozitară liberală a autorităților locale, contribuie la atragerea
investițiilor în spațiul rural, prioritar în sfera de servicii și prelucrare, astfel că
numărul locuitorilor rurali ocupați nemijlocit în sfera agrară continue să se reducă.
Deoar ece în lume o problemă foarte acută a devenit șomajul printre tineri (în
țările OCDE șomajul tinerilor constituie cc a 20%), în țările dezvoltate plasării
tinerilor în câmpul muncii i se acordă o atenție deosebită. Angajarea lor este
motivată prin acordarea unor facilități fiscale companiilor care încadrează tineri din
rândul șomerilor, asigurându -le o instruire profesională ulterioară . În anii ’90, în
Italia , prin astfel de contracte erau înrolați c ca 25% din toți tinerii angajați în
muncă, în Grecia – 20%, în Franța și Spania – câte 12%.
O altă direcție importantă este sporirea eficienței sistemului de plasare prin
includerea în această activitate a agențiilor particulare de angajare în muncă.
Serviciile de stat și private sunt practic egalate în drepturi, iar șomerul decide
singur la care să se adreseze.
O importanță deosebită capătă programele și serviciile ocupaționale care asigură:
1. stabilizarea ocupării
2. stabilizarea sau creșterea veniturilor viitoare
3.reducerea relativă a mijloacelor financiare utilizate.
Practica denotă că, cu cât programele sunt mai "largi" (adică includ un
contingent mai vast de destinatari), cu atât efectul realizării lor este mai mic. Ele sunt
cu atât mai eficiente, cu cât posedă un caracter de destinație mai concret și cu cât
cheltuielile ce revin pe un destinatar sunt mai mari.

71
Politica activă, eficientă pe piața muncii, totuși nu trebuie supraevaluată, fiind
necesară asigurarea unui nivel de viață decent al populației șomere. Ea nu trebuie
supraevaluată mai ales în caz ul țărilor aflate în tranziție, cu situații de declin
economic persistent, piețe de muncă puțin flexibile, deficit de resurse, insuficiența
tradițiilor antreprenoriale.
Astfel, rămâne mare importanța instrumentelor pasive pe piața muncii, care
convențional pot fi reunite în două grupe de măsuri (tab.20).
Tabelul 20.
Măsurile politicii pasive de ocupare

Măsuri Evaluare
A. Prevenirea șomajului prin eliminarea de pe piața muncii națională a unor grupuri de
ofertanți
Prelungirea duratei
de școlarizare
obligatorie în ultimile decenii are tendințe de creștere în majoritatea
țărilor
Creșterea
timpului necesar
perfecționării
profesionale operarea condiționării dimensiunii indemnizației de frecventarea cursurilor (de
ex. în Cehia , indemniza ția de șomaj fără cursuri constituie 60% din salariul
anterior , timp de 3 luni de zile și 50% încă 3 luni; cu cursuri – 70% timp de 12
luni fără diminuare)

luni fără diminuare) Scăderea generală
a vârstei de intrare
în pensie a fost apl icată în România, în 1990, când, sub presiunea unui eventual șomaj
de proporții, vârsta respectivă s -a redus cu 6 luni
Diverse formule
de pensionare
anticipată a fost pe larg utilizată în Germania de Est. Î n Cehia, pensionarea anticipată
și eliberarea pensionarilor angajați, în paralel cu rigidizarea sistemului de
indemnizare a șomajului, au permis menținerea lui la cote relativ joase
Restricționarea
(interzicerea)
imigrării în prezent, sub presiunea valului de migranți din țările mai slab
dezvoltate, majoritatea țărilor dezvoltate își restricționează legislația
imigrațională, exilează sau returnează lucrătorii imigranți
Descurajarea muncii
salariate feminine în unele țări (Danemarca, Ungaria) este aplicat un sistem vast de
indemnizare a femeilor pentru îngrijirea copiilor; etc.
B. Protecția socială a șomerilor
Alocarea
indemnizațiilor de
șomaj, a altor forme
de susținere materială,
pentru a permite
ajustarea nivelului de
trai al șomerilor la cel
mediu pe societate 1 În țările dezvoltate, mărimea indemnizației depinde de salariul precedent
și vechimea în muncă, cât și de stagiul de asigurare contra șomajului, adică
indirect este corelată cu nivelul de contribuție anterioară la formarea
fondurilor de asigurare contra șomajul ui. Deoarece teoriile și practicile
economice moderne susțin că o indemnizație de șomaj mare și îndelungată
diminuiază stimulentele de angajare, țările în tranziție treptat își alin iează
legislațiile lor naționale la standardele internaționale. Astfel, aproape în
toate aceste țări se manifesta tendințe de diminuare a perioadei de
indemnizare, corelare a dimensiunii ei cu minimul de trai, aplicarea
diminuării treptate a mărimii ajutorului de șomaj pentru motivarea
comportamentului activ, de angajare în muncă . Din țările tranzitorii , cel mai
rigid sistem de protecție socială al șomerilor este aplicat în Cehia și Slovacia
(doar 6 luni de indemnizare cu diminuare progresivă).

Sursa: Elaborat de autor conform surselor bibliografice nr.73, 124, 134, 135, 149, 153, 155, 156.

1 Primele reglamentări referitor la ajutorul de șomaj au apărut în Danemarca – în 1907, apoi în M.Brutanie și Ital ia-
1919, Germania – 1927, Suedia -1934, SUA – 1936, Olanda – 1949, … România și R. Moldova – 1991. După 1990,
practic toate fostele ță ri socialiste au adoptat legislații respective.

72
În opinia noastră, măsurile de prevenire a șomajului, deși sunt oarecum
defensive, prin asigurarea mecanismelor adecvate de protecție socială, ar permite
destinderea încordării pe piața națională a muncii.
În dependență de înclinarea spr e primul sau al doilea tip de instrumente în
economia mondială s -au stabilit câteva modele convenționale de politică
ocupațională:
• european (continental) – preponderent pasiv: legislație de muncă rigidă cu nivel înalt de protecție a ocupării
și șomerilor, minim de plată garantat cu diferențiere relativ mică
• scandinav – moderat pasiv: coexistă un sistem dezvoltat de protecție socială a șomerilor în paralel cu unul de
facilitare a reîncadrării în muncă și creare a noilor locuri de muncă. Este caracteristic ec onomiilor scandinave
• anglo -saxon – preponderent activ: piață a muncii flexibilă, cu sistem de susținere a șomerilor orientat rigid spre
termenele și dimensiunile indemnizațiilor, care asigură vaste programe de formare și reciclare profesional –
califlcațion ală a șomerilor reali și potențiali; participarea activă a statului la crearea și păstrarea locurilor de
muncă eficiente pentru grupurile defavorizate ale populației șomere (M.Britani e, SUA, Australia, Noua
Zeelandă)
• chinez – sistem bisectorial , cu reglare a rigidă a relațiilor de muncă tip "socialiste" (tangent cu sistemul european
cu excepția sindicatelor libere în sectorul de stat și cu lipsa oricărei reglementări juridice în sistemul privat).
Este viabil în condițiile unui regim politic autoritar care ex clude dezvolatarea mișcării muncitorești.
Sistemul european, asigurând o protecție înaltă a locului de muncă și a
nivelului de viață a l șomerilor, se dovedește tot mai mult a fi ineficient datorită
stimulării pasivității populației active, pe când cel scan dinav și cel anglo -saxon
promovează politici ocupaționale de stimulare a atitudinii active, de investire în
muncă a rezervelor și capacităților, atât din partea comunității, cât și din partea celor
afectați de șomaj.
Noi considerăm, că pe lângă modelele re cunoscute, un model aparte
reprezintă cel japonez, unde o politică de ocupare preponderent activă se bazează pe:
– sistem rigid de protecție socială a șomerilor; – strânse legături paternaliste firmă –
lucrător de tip "angajare pe viață" (care cuprinde c ca 30% din lucrători); – mecanism
diversificat de promo vare și susținere a ocupării (lee zingul forței de muncă; partaj
de profit; etc.) – 145, p.73.
Realizarea reușită a unei politici ocupaționale, adică atingerea obiectivelor
scontate prin promovarea mecanism elor concrete, este reală doar în condițiile de
existență a cadrului instituțional adecvat.

73

În plan internațional, institutele cele mai importante sunt Biroul
International al Muncii (afiliat ONU), OCDE și Oficiul pentru Forța de
Muncă al Comunității Europene. Activitatea lor asigură, în baza complexității
informațiilor pe care le dețin la nivel global, elaborarea și promovarea schemelor și
programelor globalizatoare în domeniul muncii.
În plan național, institutele principale ale pieței muncii sunt statul,
patronatul și forța de muncă, reprezentată la nivelul relațiilor colective de muncă
prin sindicate.
Statul pe piața muncii îndeplinește un dublu rol: agent economic în
întreprinderile cu capital de stat (sau majoritar de stat) – la nivel micr oeconomic ; și
subiect decizional în materia politicii de ocupare – la nivel macroeconomic.
Patronatul reprezintă nivelul microeconomic și este elementul hotărâtor
privind ocuparea, deoarece deține în proprietatea sa locurile de muncă și dictează,
astfel, n ivelul cererii de muncă pe piață.
Forța de muncă, ca dimensiune a ofertei, este tot mai mult constituită în
sindicate ca organizații care reprezintă interesele colective ale angajaților.
În același timp, realizarea politicii ocupaționale, în special în pla n național,
se confruntă cu unele restricții, care pun anumite limite promovării acestei politici.
Problema cea mai complexă o reprezintă nu acceptarea ideii de realizare a politicii
de ocupare, ci asigurarea resurselor materiale și financiare necesare și a pârghiilor
prin care acest ea pot fi redistribuite optim. Î n practica economică, trei surse
principale asigură constituirea fondurilor pentru realizarea politicii de ocupare:
− contribuția agenților economici (prin aplicarea unei cote asurpa profitului
sau asupra fondului de salarizare);
− contribuțiile salariaților;
− alocațiile de la buget, care diferă ca pondere de la țară la țară 2.

2 SUA și Japonia – cca 0,4% din PIB pentru programe active; Suedia — 3,4%, inclusiv 2% pentru măsurile
active; Spania -3,2%, din ele pentru politica activa – 0,8%; Polonia -1,7%, din care la politica ac tivă – 0,3%;
R. Moldova -0,12%).

74
Restricții economice prezintă și limitările stricte fiscale, și presiunea de a
implementa preponderent programe de ajutoare de șomaj, și dificultatea de stabilire a
priorităților de investire în forța de muncă. În țările tranzitorii , aceste restricții se
agravează prin existența perioadelor îndelungate de recesiune, lipsa experienței în
domeniul promovării ocupării și a tradiț iilor antreprenoriale, dar mai ales
incertitudinea mediului investițional și insuficiența investițiilor propriu -zise.
În aceste țări sunt mai severe și restricțiile de ordin instituțional ca
imperfecțiunea legislației, dezvoltarea insuficientă a sectorului privat, structuri
juridice și de reglementare inadecvate pentru a sprijini implementarea programelor pe
piața muncii. Deseori și infrastructura publică pentru utilizarea forței de muncă nu se
prezintă la nivelul cuvenit. Acest fapt se referă, î n special, la Serviciile Forței de
Muncă și Șomaj, care au funcții de informare, mediere, consultanță și recalificare în
vederea ocupării (reocupării) unui loc de muncă.
Pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcțiilor sale, aceste Servicii
necesită atât o dotare tehnică respectivă, cât și una de personal calificat (psihologi,
sociologi, economiști, informaticieni, statisticieni etc.). La capitolul asigurarea cu
cadre situația diferă substanțial de la o țară la alta (tab.21).
Tabelul 21.
Raportul numărului personalului serviciilor de plasare la numărul
șomerilor în unele țări
Țara Raportul Tara Raportul
Suedia 1 : 9 Portugalia 1 : 120
Austria 1: 3 3 Polonia 1 : 225
Germania 1 : 37 Turcia 1 : 375
Franța 1 :78 Mexic l : 400
Italia 1 :88 Români a 1 : 470
M. Britani e 1 :98 R.Moldova ≈ 1 : 800*
Media pe țările OCDE — 1 : 64
Sursa: Barr N. Piețele forței de munca în Europa Centrală și de Est. – București, 1995, p.219.
* Pentru Republica Moldova, sunt pr imele încercări neoficiale ale auto rului și a unor experți DUFM, de a face
astfel de aprecieri. Includ timpul total de lucru cu șomerii.
Din datele tabelului este evident că, conform gradului de asigurare cu
personal calificat, decalajul între țări este foarte mare, situații deosebit de gra ve
înregistrând țările tranzitorii. Astfel, Suedia devansează de cc a 4 ori Austria, de c ca 40
ori – România și aproape de 100 de ori Republica Moldova.

75
Considerăm că insuficiența asigurării cu cadre calificate are o influentă
restrictivă asupra eficien ței de implementare a politicii de ocupare. Aceasta din
motiv că dacă elaborarea cadrului instituțional -legislativ al politicii de ocupare este
prerogativa statului, anume Serviciul Utilizării Forței de Muncă este acea structură
instituțională care pune în aplicare politica respectivă pe piața muncii.
Reieșind din aceasta, considerăm că în elaborarea reușită a politicii naționale
de ocupare este necesară atât stabilirea riguroasă a obiectivelor scontate, cât și
alegerea minuțioa să a instrumentelor utilizate . În același timp, este importantă
depășirea restricțiilor, de diversă natură, care limitează reușita acestei politici.
Cele menționate sunt cu atât mai adevărate în plan național, deoarece deși în
lume s-a acumulat o bogată experiență de reținere a șomaju lui, practica națională de
contravenție lui are în fiecare țară specificul său.

76
§ 3.2. REALITĂȚI ȘI LIMITE ALE POLITICII DE
OCUPARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Cercetând problema șomajului național, este important de menționat că și în
perioada sovietică ocup area deplină a forței de muncă era doar aparentă, fiind
prezente nivelul neadecvat de retribuire a muncii, dotarea statală a unităților
economice nerentabile etc. Î n realitate , Republica Moldova era suprasaturată cu
brațe de muncă, fapt care provoca proble me în utilizarea eficientă a resurselor sale de
muncă. Astfel, deja în acele timpuri, șomajul (în special cel latent și cel fricțional),
constituia un satelit al dezvoltării economice, mai ales în zonele rurale – cu o fluctuație
sezonieră tradițională și o remunerare a muncii deosebit de scăzută.
Deja atunci se căutau diferite că i de ieșire din situația de utilizare incompletă a
forței de muncă: prin expansiunea migrației pendulatorii sat -oraș, prin emigrarea
organizată în marile centre industriale ale fost ei URSS (în primii ani după război – la
minele de cărbuni din regiunea Donbas, mai apoi – prin utilizarea forței de muncă
la tăieri de lemne în regiunile de Est ale URSS, desțelenirea pământurilor în
Kazahstan, iar în trecutul mai apropiat – la șantiere gi gantice precum BAM etc.)
Odată cu destrămarea URSS și începutul perioadei de tranziție sursele
extensive de dezvoltare economică și, respectiv, de utilizare a forței de muncă, s -au
epuizat, eficiența funcționării ulterioare a pieței muncii naționale fiind legată direct de
crearea unui cadru instituțional, inclusiv legislativ, adecvat necesităților economiei
de piață.
Primul pas în această direcție a fost adoptarea în 1992 de către Parlamentul
Republicii Moldova a Legii "Privind utilizarea forței de muncă" ( revăzută și
completată în 1994, 1995 și 1997), care constituie bazele juridice, economice și
organizatorice ale sistemului de garanții sociale în scopul realizării politicii de stat
privind utilizarea forței de muncă. Considerăm că această Lege a pus o tem elie
principial nouă relațiilor de ocupare -neocupare pe piața muicii, momente
principial noi fiind:
– declararea principiului benevol al activității de muncă ca antipod al principiului
obligatoriu de a munci, vehiculat în socialism. Î n economia de piață, pe care

76

încercăm să o construim, însuși persoana decide dacă are sau nu are necesitate
materială ori morală de a efectua o activitate lucrativă;
– definirea angajării în muncă ca orice fel de activitate, ce nu contravine legislației,
contribuie la satis facerea necesităților individuale și sociale ale cetățenilor și, de
regulă, aduce venit;
– specificarea categoriilor populației ocupate, în ele fiind incluși antreprenorii și
proprietarii de terenuri;
– aprecfierea rolului parteneriatului social în domeniul ut ilizării forței de muncă;
– recunoașterea șomajului ca realitate a funcționării economiei, legiferarea lui.
Pentru prima dată după perioada sovietică aici se definește (deși nu conform
normelor internaționale) statutul de șomer, dar și condițiile de organi zare a
calificării și recalificării profesionale a populației aflate în șomaj, se specifică
drepturile șomerilor, normativele calculării valorii și duratei indemnizațiilor de
șomaj etc. Adică șomerii sunt recunoscuți drept componentă social -economică reală
a potențialului uman, care necesită atenție corespunzătoare.
Deși pe parcursul anilor de tranziție au apărut și alte acte normative, care
concretizează funcționarea Legii de bază, considerăm că nivelul actual al legislației
privind piața muncii nu este ab solut satisfăcător și necesită o perfecționare ulterioară
atât în domeniul propriu -zis, cât și în cele tangente lui.
Pentru realizarea eficientă a politicii de ocupare pe piața muncii și
administrarea ei riguroasă, în a nul 1992 a fost instituit Serviciul de Stat pentru
Utilizarea Forței de Muncă – SUFM, organizat în două niveluri:
I. Departamentul pentru Utilizarea Forței de Muncă – DUFM (în cadrul
Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei) ;
II. Oficiile teritoriale ale Forței de Muncă – OFM (câte unu î n fiecare
unitate administrativ -teritorială, iar din 1999 – câte unu în județ, 4 –
municipale în Chișinău, l – în Găgăuzia).
Funcțiile Departamentului pentru Utilizarea Forței de Muncă sunt:
– elaborarea programelor privind utilizarea forței de muncă;
– dirija rea activității oficiilor forței de muncă;

78
– coordonarea lucrului cu șomerii privind înregistrarea, evidența, acordarea
indemnizației, organizarea orientării și reintegrării profesionale, calificării și
recalificării lor etc.
După părerea noastr ă, ar fi fost necesar să se evidențieze funcția de
coordonare a activității Departamentului sus -numit cu alte Ministere, și anume cu:
1. Ministerul Economiei – în vederea prognozării cantitative și structurale a
cererii de muncă, inclusiv a locurilor vacan te;
2. Ministerul Î nvățământului – privind prognozarea ofertei de muncă. Considerăm
că este necesar ca Departamentul să influențeze politica de pre întâmpinare a
șomajului de proporții prin controlul direcțiilor de pregătire a cadrelor în
conformitate cu ce rințele pieței;
3. Ministerul Afacerilor Externe – în vederea prognozării direcțiilor și
dimensiunilor de export a forței de muncă excedentare.
Competența Oficiilor teritoriale ale Forței de Muncă includ e funcțiile:
– înregistrarea, evidența și susținerea materială a șomerilor;
– contribuirea la plasarea în câmpul muncii;
– organizarea orientării profesionale și a reciclării persoanelor șomere etc.
Este un fapt bine cunoscut, că o activitate prodigioasă privind utilizarea
forței de muncă depinde î n mare măsură și de dotarea instituțiilor respective.
Deoarece la capitolul dotare tehnică situația este satisfăcătoare, considerăm necesar
a ne referi la un moment neprecăutat până în prezent și anume la dotarea cu
personal calificat. În acest scop de căt re autor a fost inițiat studiul "Nivelul de
instruire al personalului sistemului utilizării forței de muncă din Republica
Moldova ", care a elucidat următoarele momente:
▪ tabloul general al nivelului de instruire este pozitiv – cca 98% din totalul
persoanelo r care lucrează nemijlocit cu șomeri i, au diverse studii superioare. Î n
același timp, există unele rezerve în pregătirea pe specialități. Astfel, la 11 OFM
și DUFM doar 2 persoane au studii speciale de sociolog și doar 7 – de
psiholog. Deoarece șomajul est e o problemă cu consecințe psiho -sociale majore,
considerăm că aceste poziții trebuie întărite cu personal corespunzător;

79
▪ cadrele sunt destul de stabile (75% activează în sistem mai mult de 3 ani),
ceea ce dă dovadă că personalul este satisfăcut de dom eniul de activitate, fapt
care, după părerea noastră, e destul de important în lucrul cu un asemenea
segment dificil al potențialului uman al societății;
▪ fiecare al doilea colaborator a obținut instruire suplimentară (seminare,
conferințe, stagieri în țară și peste hotare);
▪ personalul este puternic motivat de a studia suplimentar pentru a -și ridica nivelul
de profesionalism în următoarele domenii: practică internațională,
economie, psihologie, drept etc.
După cum se poate observa, deși situ ația cu personalul la capitolul calitativ, de
instruire, este satisfăcătoare, la capitolul cantitativ situația este dezastruoasă
comparativ cu alte țări (vezi tab.2 1, p.74). Dacă î n mediu pe Uniunea Europeană revine
câte un colaborator al serviciilor de ut ilizare a forței de muncă la 64 șomeri, în
Republica Moldova raportul este de c ca 1: 800! Reiese că țara noastră este extrem
de slab înzestrată cu personal corespunzător, aceasta fiind o problemă ce necesită o
soluționare urgentă.
Pe lângă instituțiile sta tale, pe piața națională a muncii se afirmă tot mai mult
instituțiile particulare ce prestează servicii de mediere a muncii în interiorul, dar mai
ales în exteriorul țării – firmele de recruting. Conform unui sondaj al DUFM , în
a.2000 în Republica Moldova erau cc a 200 agenții de plasare particulare. Problema
majoră constă în faptul că activitatea multora din ele nu este transparentă, fapt
ce creează obstacole în estimarea adecvată a dimensiunilor ofertei de muncă. De
aceea considerăm necesară legiferarea ac estor agenții prin acordare de licențe pentru
un atare gen de activitate (conform recomandărilor Convenției OIM din 1988).
Alți subiecți instituționali ai pieței muncii naționale sunt comisiile tripartite, în a
căror componență intră reprezentanți ai sindi catelor, organelor administrării de stat și ai
asociațiilor de patroni. Competența lor include determinarea direcțiilor concrete de
utilizare a forței de muncă și soluționarea reciproc avantajoasă a litigiilor ce apar pe
piața muncii în problemele de ocupa re și remunerare.

80
Crearea cadrului instituțional al pieței muncii a creat condiții pentru punerea în
aplicare a politicii economice de ocupare, pasivă și activă.

I.Politica pasivă de ocupare
După cu m s-a menționat anterior, în practica mondială măsuri le politicii
pasive sunt axate pe protecția socială a șomerilor și pe descurajarea unor grupe de
ofertanți de a participa la piața muncii.
În Republica Moldova protecția socială a șomerilor are ca scop oferirea
surselor de existență persoanelor respective în perioada de căutare a unui loc de muncă
și include plătirea indemnizațiilor de șomaj, a unor ajutoare materiale, cât și acordarea
unor compensații la serviciile sociale (tab.22).
Tabelul 22.
Sistemul actual de protecție socială a șomerilor în Republica Moldova
A. Beneficiarii de ajutor de șomaj
– absolvenții instituțiilor de învățământ care au împlinit 18 ani și nu au putut să se angajeze timp de 60 zile
– persoanele trecute în rezervă din serviciul militar care nu s -au putut angaja timp de 30 zile
– persoanele eliberate în urma lichidării și reorganizării unităților economice
– persoanele eliberate în urma necorespunderii nivelului de calificare Funcțiilor îndeplinite
– persoanele eliberate din cauza transferării în altă localitate sau îngrijirii membri lor familiei
– persoanele eliberate la expirarea termenului de lucru pe contract temporar
– persoanele eliberate din instituțiile de detenție și reabilitare socială
– femeile neangajate cu copii până la vârsta de 14 ani (până în 1997 – până la 3 ani)
B. Mă rimea acordării ajutorului de șomaj
– 1,5 salarii minime pentru absolvenți (licee, învățământ mediu general și profesional) și persoane eliberate
din locurile de detenție și reabilitare socială
– 2 salarii minime pentru absolvenți (învățământ superior și c olegii), militari eliberați în rezervă, femei re întoarse
la muncă după îngrijirea copilului până la 14 ani
– 50, 55 și 60% din salariul mediu lunar pe economie pe anul precedent – altor categorii de șomeri care au
vechime în muncă respectiv 10, 10 -15 și pe ste 15 ani
– șomerilor care întrețin 1 -2 copii în vârstă de până la 16 ani ajutorul de șomaj li se mărește cu 10%, iar celor care
întrețin 3 și mai mulți copii de această vârstă – cu 20%
C. Perioada acordării ajutorului de șomaj
Cu scopul de corelare a pol iticii naționale de protecție a șomerilor cu cea internațională, în 1994 s -a mărit
perioada de alocare a ajutorului de la 6 la 9 luni, iar pentru a evita abuzul , în 1997 s -a introdus limita "în decurs de
20 luni calendaristice"
D. Elemente restrictive
– reducerea cu 15% la fiecare 3 luni a cuantumului ajutorului de șomaj (pentru toți beneficiarii )
– diminuarea ajutorului cu 25% lunar în caz de neprezentare ne motivată timp de 3 zile la locul de muncă repartizat
sau frecventarea neregulată a cursurilor de rec iclare
– suspendarea plății ajutorului pentru 1, 2 sau 3 luni (care se includ în perioada generală de plată) în caz de
refuz nejustificat a unei ori două oferte de muncă sau de reciclare
– sistarea plătii în caz de întrerupere nemotivată a frecventării cur surilor, neprezentării la examene sau obținerii
dreptului la indemnizare prin metode ilicite
Comentarii: 1) deși acordarea ajutorului de șomaj femeilor neangajate cu
copii până la 14 ani este un moment pozitiv, în acest mod efectivul de
indemnizați se măre ște considerabil. Iar d eoarece mijloacele Fondului de Șomaj

81
sunt în permanență deficitare , ar fi necesar ca sumele pentru aceste ajutoare
să provină din alte izvoare;
2) considerăm că dimensionarea mărimii ajutorului de șomaj în dependență de
vechimea în muncă este un moment pozitiv și corespunde practicii internaționale în
domeniu. Î nsă avem opinia că e necesar de luat în considerație și valoarea
salariului anterior, cum este obișnuit în alte țări. Astfel va fi reflectată mai complet
contribuția anterioar ă a șomerului la formarea mijloacelor Fondului de șomaj;
3) în același timp, susținem că mărimea ajutorului de șomaj în Republica
Moldova este intolerant de mică. Conform recomandărilor OIM, ajutorul de șomaj
trebuie să asigure minimul de existență al benefic iarului. De facto, în a.2000 , el a
constituit 116 lei și acoperea doar a zecea parte din cheltuielile bugetului minim de
consum. Valorile simbolice ale acestor ajutoare împing șomerii să caute izvoare
alternative de existență, de cele mai multe ori în sect orul neformal al economiei.
Deoarece problema de bază rezidă în insuficiența resurselor financiare, considerăm
că trebuie modificat mecanismul de acumulare a acestor mijloace în Fondul de
șomaj;
4) considerăm că este un moment pozitiv încercarea de a confe ri politicii
naționale de indemnizare a șomajului un caracter motivant pentru un
comportament activ, de încadrare cât mai rapidă în muncă , prin restricționarea
termen elor de acordare și a di mensiunii ajutorului de șomaj. Î n același timp, atât
volumul, cât și termenii de indemnizare în majoritatea țărilor sunt mai mari, faptul
dat constituind o limită importantă în racordarea acestor politici;
5) avem opinia că motivarea comportamentului activ al șomerilor prin
măsuri de "accelerare" a căut ării unui loc de muncă ca diminuare, suspendare sau
sistare a ajutorului de șomaj este limitată de mecanismul indemnizării șomajului, în
special de valoarea mică a ajutorului de șomaj, care necesită ajustare la nivelul
minimului de existență.
Examinând cri tic particularitățile sistemului național de protecție socială a
șomerilor, să vedem în continuare cât de eficientă pentru șomeri este aplicarea lui
în practică (tab.23).

82
Tabelul 23.
Protecția socială a șomerilor în Republica Moldova, 1995 -1999
1995 1996 1997 1998 1999
1 . Numărul șomerilor care au beneficiat de
ajutor de șomaj, persoane 19747 19563 18180 19921 25315
2. Ponderea în total șomeri înregistrați , % 28,4 27,6 24,9 21,8 28,2
– din ei – femei , % 72,2 72,5 72,9 71,7 70,5
– din ei – tineri sub 30 ani , % 30,2 30,7 31,0 33,6 29,4
3. Ponderea cheltuielilor pentru politica
pasivă în total cheltuieli , % 60,3 55,9 54,4 59,1 60,2
4. Ajutorul de șomaj mediu lunar, lei 56 64 84 82 10 1
5. Coeficientul de substituție a BMC pri n
ajutorul de șomaj 0,18 0,17 0,19 0,18 0,11
Sursa: Calculat conform datelor DUFM și MMPSF.
După cum reiese din tabel ul 21 , pe parcursul perioadei analizate
cheltuielile pentru politica pasivă de ocupare predomină în totalul cheltuielilor
pentru protecți a socială a șomeril or. Necătând la aceasta, doar cc a fiecare al
patrulea șomer beneficia de ajutor de șomaj. Din ei 2/3 erau femei, iar fiecare al
treilea – tânăr sub 30 de ani. Totodată, beneficiarii de indemnizații nu pot fi
satisfăcuți, deoarece mărimea ei e simbolică, în ultimii a ni 1999 și 2000
acoperind doar c ca 10% din minimul de existență. Î n plus, și aceste sume mizere
sunt acordate deseori cu mari întârzieri.
În afară de ajutoare șomerii beneficiază și de unele înlesniri cum ar fi
compensațiile lu nare pentru pâine și la unele servicii comunale, prelungirea
perioadei de indemnizare pe termen de boală (pe 30 de zile), indemnizare în caz de
deces etc. Din contul bugetelor locale ajutorul este foarte sumar: astfel, în 1999
ajutor material pe această ca le în sumă de 77 lei pentru o persoană au primit doar
10 șomeri din 27 care 1 -au solicitat.
O altă limită a politicii naționale pasive, după părerea noastră, constă în
subaprecierea măsurilor de descurajare pe piața muncii a unor categorii de ofertanți
de forță de muncă. Mai mult ca atât, s -a renunțat chiar și la unele momente pozitive
care deja existau sau au fost inițiate. Astfel, în conformitate cu Legea "Cu privire
la învățământ în Republica Moldova", durata învățământului mediu general
obligatoriu s -a redus de la 11 la 9 ani, prin aceasta favorizându -se ieșirea pe piață a
unei forțe de muncă foarte tinere și foarte puțin sau chiar deloc pregătită

83
profesional și, prin consecință, foarte receptivă la șomaj. Este bine cu noscut faptul
că în lume are loc un proces invers, de creștere a duratei de școlarizare obligatorie.
Considerăm că dacă la moment este imposibil de a conferi procesului dat același
sens și la noi în țară, cel puțin se cer găsite metode de pregătire profesională a
forței de muncă respecti ve.
Un moment pozitiv, după părerea noastră, la care ulterior s -a renunțat, a fost
permiterea legală – din 1994 până în 1998 – a pensionării anticipate , cu un an înainte
de termen, a persoanelor prepensionare. Când s -a purces la mărirea pragului de
pensie această măsură a fost anulată. Considerăm că ea trebuie restabilită, deoarece
replasarea acestor persoane este practic imposibilă.
În ce privește descurajarea forței de muncă feminine ca măsură de politică
pasivă, ea este aplicată cu succes în alte țări pr in reținerea benevolă a femeilor în
sânul familiei, alocând indemnizații pentru îngrijirea și educarea generației în
creștere. La noi această măsură practic nu a fost aplicată, deși includerea femeilor
cu copii până la 14 ani în categoria beneficiarilor de ajutor de șomaj, după părerea
noastră, este o premisă de bun augur pentru precăutarea mecanismului de
implementare a ei.
II. Politica ocupațională activa
Politica activă de ocupare în Republica Moldova s -a dezvoltat prioritar în
câteva direcții.
A. Plasar ea șomerilor în câmpul muncii
Una din principalele sarcini ale politicii active de ocupare este asigurarea
plasării sau replasării șomerilor în câmpul muncii fie la locurile deja existente
vacante, fie la cele nou create special pentru șomeri. Să vedem cum stau lucrurile
în realitate (tab.24).
Analizând datele tabelului, putem observa că există un decalaj substanțial între
dinamica numărului șomerilor înregistrați și a celor plasați în câmpul muncii (cca 2
plasați din 5 înregistrați). O valoare optimistă în registrează plasarea în muncă în
a.2000 – cca 43% din șomerii înregistrați.

84
Tabelul 24.
Indicatori de plasare a șomerilor, 1996 -1999
1996 1997 1998 1999
1 . Total șomeri plasați în câmpul muncii , persoane 19573 21078 22386 19121
2. Ponderea în total șomeri înregistrați , % 42,2 42,6 35,4 33,1
Din categoriile respective de înregistrați – plasați , %:
3. Femei 34,3 36,9 34,8 31,9
4. Tineri sub 30 ani 41,3 42,7 35,9 36,1
5. Locuitori rurali 41,3 39,1 32,2 27,1
6. Coeficient de tensiun e pe piața muncii (șomeri la un
loc de muncă disponibil) 12 20 28 28
Sursa: Calculat conform datelor DU F M.
Cele mai serioase probleme le ridică plasarea în câmpul muncii a șomerilor
rurali: dacă în 1996 în agricultiră au fost plasați 41,3% din total șo meri rurali
înregistrați, apoi în 1999 – doar 27, l% și în 2000 – 32,9%.
O piedică serioasă în activitatea de angajare a șomerilor în câmpul muncii
este lipsa informației veridice despre locurile de muncă disponibile. Conform
datelor DUFM , în Republica Moldova doar o mică parte din cc a 200 mii de agenți
economici înregistrați (aprox. 4%) conlucrează cu OFM privind declararea locurilor
libere de muncă (posturilor vacante). După părerea noastră, acest fenomen există
din următoarele considerente:
• deși actual mente numărul locurilor de muncă libere cu salarii mari (în
companiile fiduciare, fonduri de investiții, bănci, burse de valori, întreprinderi
mixte etc.) este în creștere, ele de obicei nu se declară. Ca regulă, la aceste
locuri de muncă sunt angajate per soane prin recomandări personale;
• proporțiil e mari ale economiei tenebre (cc a 60%) și capacitatea ei de absorbție
a ofertei de muncă disponibile nu se reflectă în statistica locurilor de muncă
libere. O parte crescândă a forței de muncă este angajată în ac est sector în
condiții ilegale în scopul evitării impozitării și, respectiv, a contribuției sociale;
• se declară libere doar locurile de muncă cu salarii joase (100 – 150 lei).
Astfel, numărul locurilor de muncă libere declarate în 1999 a constituit
doar 1855, din care pentru muncitori – 1547. Î n acest mod coeficientul de
tensiune pe piața muncii este mare: în 1996 la un loc de muncă
disponibil pretindeau 12 șomeri, în 1999 – deja 28, în 2000 – 15.

85
Totodată, pe piața muncii din Republica Moldova se manif estă și o tendință
inversă. Deși este mare numărul șomerilor care nu pot fi angajați, multe locuri de
muncă rămân neocupate (1242 în 1999, din ele 938 – destinate muncitorilor).
Acest fapt denotă o neconcordanță puternică între structura abilităților cerer ii cu
cele ale ofertei de muncă pe piața națională, adică despre existența unui
semnificativ șomaj structural.
Considerăm că sunt salutabile încercările de ajustare a cererii cu oferta pe
piața muncii , întreprinse de către Serviciul forței de muncă prin ut ilizarea formelor
noi de conlucrare cu agenții economici. Aceste măsuri țin de selectarea
personalului necesar pentru agenții respectivi prin organizarea târgurulor de locuri
de muncă vacante. O limită a dezvoltării mai ample a unor astfel de măsuri este
penuria locurilor de muncă libere la agenții economici.
O pistă promițătoare pentru creșterea gradului de plasare în muncă a
șomerilor este adoptarea la 25.09.2000 de către Guvernul Republicii Moldova a
Hotărârii nr.976 "Privind modul și condițiile de susți nere financiară a agenților
economici pentru crearea locurilor de muncă noi" și Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr.152 din 23.02.2001 "Privind susținerea financiară a
șomerilor în scopul organizării activității antreprenoriale" (bibl ., nr.34 și 35) , care
prevede subvenționarea directă și indirectă a agenților economici pentru angajarea
șomerilor, cât și pentru orientarea lor către antreprenoriat.
B. Organizarea formelor temporare de utilizare a forței de muncă
O alternativă pentru angajare în lipsa loc urilor vacante este crearea locurilor
de muncă temporare prin organizarea lucrărilor publice remunerate – LPR.
Lucrările respective sunt organizate de autoritățile administrației publice locale în
comun cu agenții economici la inițiativa oficiilor forței d e muncă.
După părerea noastră , aceste lucrări nu numai că pot influenta activ asupra
situației curente pe piața muncii, dar și pot crea premise pentru ameliorarea
utilizării forței de muncă în perspectivă, contribuind astfel la schimbările
structurale prog resiste. Aceasta deoarece anume LPR pot favoriza dezvoltarea
infrastructurii, astfel contribuind, prin efectul multiplicatorului, la creșterea

86
veniturilor, cererii globale și la crearea noilor locuri permanente de muncă.
Necătând la toate acestea, în ța ră la noi LPR nu au obținut o dezvoltare
considerabila (tab.25).
Tabelul 25.
Dezvoltarea lucrărilor publice remunerate, 1995 -1999
1995 1996 1997 1998 1999
1 .Unități economice care au creat locuri de
muncă temporare – unități 189 165 241 278 57
2. Șome ri antrenați l a LPR — persoane 595 737 971 1360 839
3. Ponderea lor în total șomeri, % 1,3 1,6 1,6 2,1 1,5
4. Cheltuieli pentru org -zarea LPR, lei / pers. 78 177 165 227 245
5. Salariul mediu lunar la LPR, lei / pers. 61 65 70 90 94
1. Surse de finanț are ale LPR (%):
– bugetul local 2,6 14,9 1,0 12,9 7,9
– mijloacele întreprinderii 36,0 80,9 98,8 86,4 90,3
– fondul de șomaj
… 56,4 3,6 0,2 0,7 0,8
– alte surse 5,0 0,6 – – 1,0
Sursă: Calculat conform datelor MMPSF.
După cum este evident, în 1999 numărul unităților cointeresate de a organiza
LPR a scăzut brusc. Iar ponderea șomerilor care participă la LPR e tradițional joasă –
cca 2% din total. În opinia noastră, există câteva explicații ale acestui fenomen.
Astfel, conform calculelor noast re, salariul mediu lunar al unui șomer ocupat la
LPR se situiază la limita valorii ajutorului de șomaj, fapt care face aceste lucrări să fie
puțin atractive pentru ei. Altă cauză ar fi bariera psihologică, care nu permite foștilor
învățători sau ingineri s ă măture străzile sau să construiască drumuri.
O limită serioasă pentru organizarea LPR este insuficiența mijloacelor
financiare. Din an în an pentru LPR și crearea locurilor de muncă noi din Fondul
de șomaj se proiectează a aloca c ca 10% din total cheltui eli, dar de facto nu se
distribuie practic nimic (0,01% în 1999).
Există și alte limite în organizarea creării noilor locuri de muncă, în general și
a LPR, în special: insuficiența cadrului legislativ adecvat condițiilor de tranziție la
economia de piață, lipsa mecanismului de stimulare a șomerilor întru
participarea mai activă la LPR, atitudinea pasivă a autorităților administrației
publice locale ș.a.

87
C. Instruirea profesională
În Republica Moldova o răspândire largă în procesele de pregătire a
șomeri lor le au programele mixte de învățământ ale Ministerului Muncii, Protecției
Sociale și Familiei și a Ministerului Educației și Științei. Ponderea cheltuielilor
predestinate instruirii profesionale constituie cca 1/5 din totalul alocat protecției
sociale a șomerilor. Pe parcursul perioadei ponderea șomerilor instruiți a fost de
cca 12% din numărul total de șomeri înregistrați. Atât numărul, cât și ponderea
șomerilor instruiți manifestă tendință de creștere (tab.26).
Tabelul 26.
Dinamica instruirii șomerilo r, 1995 -1999, %
1995 1996 1997 1998 1999
1 .Total șomeri instruiți, pers. 5263 5436 5749 7263 7286
2. Ponderea șomerilor instruiți în total
înregistrați, % 11,4 11,7 11,6 11,5 1 2,6
Din total instruiți, în %: 5,2 7,3 7,6 9,4 15,1
– au primit instu ire la întreprinderi 9,0 7,3 9,6 11,0 7,6
– instruiți la instituții private 28,3 31,9 32,0 33,4 37,2
– plasați 24,9 25,8 35,0 31,5 30,5
3. Ponderea cheltuielilor pentru instruire în
total cheltuieli, % 17,5 20,6 23,3 23,2 19,7
Sursă: Calculat conform datelor MMPSF.
Instruirea șomerilor se organizează pentru cca 60 specialități. Cursurile cele
mai solicitate sunt: contabilitate, autolăcătuș, secretar -operator la computer,
chelner -barmen, vânzător, frizer, bucătar -cofetar, sudor cu arc electric și cu gaz e.
Termenul mediu de studii a l unui șomer este de c ca 5,5 luni, cheltuielile de instruire
constituind 415 lei. Doar aproximativ 30% din absolvenții cursurilor de pregătire
profesională sunt angajați în câmpul muncii imediat după terminarea lor. Necătând
la faptul, că pentru perioada cursurilor indemnizația de șomaj nu diminuiază,
gradul redus de angajare în urma lor face ca șomerii să le considere nerezultative și
să fie slab motivați de a le urma.
E redusă ponderea instruirii la întreprinderi (în mediu 9%) , deoarece multe
din ele staționează sau lucrează timp limitat, manifestând astfel o cerere redusă de
cadre. Lider în recalificare sunt instituțiile cu caracter privat . Întrucât ponderea lor
este în creștere, considerăm că acesta este un rezultat al formăr ii pieței serviciilor
calificaționale. După părerea noastră, ea ar trebui să se bazeze pe principiul plătii

88
pentru serviciile acordate nu anticipat, ci după angajarea în câmpul muncii a
audienț ilor.
În cadrul promovării politicii active sunt preconizat e și măsuri privind
sistemul informativ și informația referitor la piața muncii, cum ar fi prestarea a
diverse consultații vizând legislația, posibilitățile de plasare etc. Spre regret,
amploarea lor este și ea limitată de insuficiența resurselor materiale , necătând la
faptul că necesitățile în aceste servicii cresc. Dacă în 1993 pentru ele s -a proiectat
alocarea a 3 mii de lei, în 1999 – deja 272 mii. Dar nu s -a repartizat practic nimic.
O măsură activă pe larg practicată în lume în ultimii ani este divizi unea
muncii , care constă în partajarea volumului de lucru între mai mulți lucrători pentru a
permite ocuparea unui număr mai mare de persoane. Și la noi în țară practica de
reducere a zilei (săptămâinii) de lucru, sau chiar a staționării, e folosită și înc ă
foarte pe larg. Din păcate, reducerea nu se acordă din grij ă mare pentru susținerea
unui nivel cât de cât acceptabil de existență a angajaților. Din contra, această
practică este promovată abuziv de către administrațiile unităților economice și
urmărește scopuri meschine (tendința de a economisi pe contul indemnizațiilor de
eliberare, a impozitării fondului salarial, defalcărilor în Fondul de asigurări sociale
etc.). Considerăm necesară legiferarea reducerii timpului normativ de lucru și
acordarea protecț iei sociale adecvate persoanelor respective.
Finanțarea politicii de ocupare
Finanțarea măsurilor politicii de ocupare se efectuiază din mijloacele
Fondului de șomaj, ca parte componentă a Fondului de asigurări sociale a Casei
Naționale de Asigurări Social e a Republicii Moldova (CNAS). El este constituit
din defalcările obligatorii ale unităților economice, din cotele benevole de
asigurare ale cetățenilor pentru caz de șomaj, alocațiile cu destinație specială de la
buget, donațiile benevole ale persoanelor fizice și juridice etc. Mijloacele bănești ale
Fondului nu sunt impozabile și nici supuse taxelor vamale și de timbru.

89
Sursele Fondului de șomaj au câteva direcții de utilizare: susținerea
șomerilor (în cadrul politicii pasive), promovarea ocupării (în cadrul politicii
active), cheltuieli pentru întreținerea Serviciului Forței de Muncă (tab.27).
Tabelul 27.
Structura direcțiilor de utilizare a mijloacelor Fondului de șomaj, 1995 -1999,%
1995 1996 1997 1998 1999
proect real proect real proect real proe ct real proect real
A. Cheltuieli total 100 51 100 48 100 67 100 82 100 95
Din total pentru:
1 .Politica pasivă 53,2 60,3 45,2 55,9 46,4 54,4 45,5 59,1 50,4 60,2
2. Politica activă 33,6 17,6 41,4 20,6 37,9 23,3 37,9 23,2 33,6 19,7
1. Întreținerea Servic.de
Stat pentru U FM 13,1 22,1 13,4 23,5 15,7 22,3 16,6 17,7 15,9 20,1
B. Coeficient de devansare a
cheltuielilor pentru politica
pasivă și activă, ori 1,5 3,4 1,1 2,8 1,2 2,3 1,2 2,5 1,5 3,1
C. % Fondului de șomaj
(real) înPIB 0,08 0,07 0,12 0,11 0,12
Sursa: Calculat conform datelor DU F M și Ministerului Economiei.
Analizând datele tabelului concluzionăm că politica actuală de ocupare este
preponderent pasivă . În mediu pe perioada analizată, mijloacele reale alocate
politicii pasive le devansează pe cele alocate politicii active în raport de 2,8 : l, iar
pentru 1999 – de 3,1: l. Considerăm că aceasta este o tendință alarmantă, deoarece
în proiect este preconizat un coeficient de devansare în mediu de l,3 : l.
Totodată, însăși c heltuielile proiectate pentru politica pasivă sunt în realitate cu
mult devansate (în mediu cu 10% anual). Această afirmație este adevărată și pentru
cheltuielile de întreținere a Serviciului de Stat pentru Utilizarea Forței de Muncă,
care anual depășesc î n mediu cu 6 p.p. sumele de proiect. Considerăm că mijloacele
suplimentare pentru politica pasivă și întreținerea Serviciului sunt atrase în
detrimentul măsurilor de politică activă, finanțarea reală a cărora este în mediu cu
16 p.p. anual mai mică decât p revederile proiectului.
Susținem că această realitate se datorează penuriei de milloace financiare,
întrucât din an în an necesitățile Fondului de șom aj nu sunt asigurate integral. Î n

90
condițiile când resurse nu ajung pentru toate măsurile prevăzute de proiect, se
asigură în primul rând mijloacele de subzistență.
O altă cauză a acestei penurii rezidă în însăși mecanismul de formare a
mijloacelor fondului de șomaj. Î n prezent el este o anexă la CNAS și este finanțat
respectiv ca o anexă, din sursele rămas e de la achitarea altor transferuri sociale
(privilegiu acordându -se Fondului de pensii). Pentru depășirea situației create,
considerăm că o necesitate primordială este perfecționarea mecanismului de
formare a Fondului de șomaj, prin autonomizarea lui.
Caracterul preponderent pasiv al politicii de ocupare în Republica Moldova este
confirmat și de Sondajul experților autohtoni în domeniul utilizării forței de
munca3. În sondajul nostru considerăm original faptul, că în baza unor opinii
particulare, întrucâtv a subiective, am încercat să sintetizăm una generală obiectivă
(determinată anume de diversitatea sferelor de activitate și a profilului instructiv al
experților), vizând evoluția șomajului și a politicii de ocupare în R.Moldova.
Prima impresie din sondaj a fost unanimitatea experților în ce privește starea
actuala a șomajului. Nici una din 70 de persoane nu a calificat -o ca
suportabilă (adică cu o rată naturală4, sub 10 -12%). Fiecare al cincilea expert a
considerat șomajul existent drept alarmant (între 12 % și 15% din populația
economic activă), dintre ace ștea 85% fiind economiști, adică persoane cu cea mai
corespunzătoare pregătir e în domeniu. Cc a 80 la sută din experți au calificat
șomajul deja ca critic, adică cu o rată de peste 15% (36% – economiști).
Aproximativ același numă r de experți (73%) au apreciat că proporțiile șomajului

3 Ținem sa aducem mulțumiri Departamentului Utilizării Forței de Muncă, care s -a arătat interesat de
rezultatele cercetării și și -a adus aportul în chestionarea experților din sistemul său. Alți experți au fost
intervievaț i de către autor.

4 Rata naturală a șomajului denotă fluctuația normală a forței de muncă. În țările dezvoltate o rată
naturală a șomajului de 5 -6% se consideră compatibilă cu ocuparea deplină, care nu este lipsă de șomaj,
ci utilizarea efectivă a cca 95% din populația activă, celelalte fiind în diverse tipuri de șomaj, cu excepția celui
ciclic. Existența unei rate naturale a șomajului este nu numai un fenomen inevitabil, dar și unul suportabil,
fiind compatibil cu menținerea unei situații social – economi ce normale. El este, într -o oarecare măsură, un
fenomen pozitiv, generat în mare parte de progresul social, structural și tehnic, care cere un nou nivel de
pregătire și organizare a mâinii de lucru. Considerăm, că nu e real a transpune ratele de șomaj natu ral din
țările cu economii dezvoltate în condițiile țărilor în tranziție, inclusiv a țării noastre. Deoarece economiile
respective trec prin puternice crize structurale, aici este destul de înalt nivelul șomajului de structură, și
deci o rată naturală, admisibilă și suportabilă a șomajului este mai mare. Considerăm că pentru R.Moldova ea
constituie cca 10 -12% . Aceeași opinie o au și alți savanți din țară ( vezi 61, p. 113 și 112, p. 113).

91
vor crește (50% – economiști) și numai 4% – că el se va micșora; 20 la sută cred că
șomajul va rămâne le același nivel 5.
Referitor la caracterul politicii naționale de ocu pare, nici un expert nu
o consideră satisfăcătoare. Î ntre calificativele de parțial satisfăcător și nesatisfacător
opiniile s -au împărțit în mod egal – 50 : 50. Cele mai critice opinii vis -a-vis de politica
ocupatională autohtonă o au experții Sistemului U tilizării Forței de Muncă.
Referitor la perspectivele politicii de ocupare, aproape unanim (c ca 96%)
experții consideră că pe piața muncii trebuie să prevaleze o politică ocupatională
preponderent activă.
Generalizând datele obținute prin sondajul sociolog ic, putem constata că, în
opinia experților în domeniu, fenomenul șomajului în Republica Moldova a atins
proporții critice și dacă nu vor fi luate măsurile corespunzătoare pentru eficientizarea
utilizării forței de muncă, prin accentuarea unei politici active de ocupare, dimensiunea
lui se va lă rgi și pe viitor.
Semnificativ este și faptul, că însăși majoritatea șomerilor, care după toate
aparentele ar fi de așteptat să susțină predominarea unei politici pasive, dau dovadă
de o puternică motivație spre anga jare, adică de un comportament preponderent
activ. Aceasta este concluzia care a rezultat din studiul sociologic propus de autor și
executat în comun cu secția "Ocuparea forței de muncă" a DUFM a Republicii
Moldova "Impactul neocupării asupra personalități i și comportamentului șomerilor
și eficienta lucrului OFM". Fundamentele practice, rezultate din sondaj, pe care ne -am
bazat, sunt următoarele:
– comportamentul activ, de reî ncadrare în muncă, se intensifică pe măsura
creșterii duratei șomajului, fiind mai p ronunțat la persoanele neindemnizate;
– motivația de a munci este destul de puternică, deoarece doar 15% din
respondenți nu ar lucra dacă ar avea surse alternative de existență;

5 Atât în mediul rural, cât și în cel urban viitorul este privit cu neîncredere, fiind mare ponderea celor
care consideră că șomajul este deja critic și că el va continua să crească (cca 75% și 85% respectiv în
ambele cazuri). Aprecierea viitorului în dependență de vârstă este mai pesimistă la cei sub 45 de ani (80%
din e i cred că e critic, 86% – că se va agrava).

92
− 40% ar lucra ca angajați (preponderent persoane trecute de 30 ani), iar cc a 45% ar
deschide o afacere proprie (preponderent cei care au vârsta sub 30 ani);
− comportamentul activ este evident și din faptul că doar 5 la sută din șomeri nu au
întreprins activități de obținere a surselor alternative de existentă, restul 95%!
practicând diverse îndeletniciri;
− 3/4 din șomeri s -ar adresa la OFM pentru servicii de plasare chiar și în lipsa
indemnizației de șomaj;
− cca fiecare al doilea șomer dispune de abilitate psihologică pentru mobilitate
profesională și teritorială.
Conclu ziile obținute sunt reflectate în următoarea schemă sintetică – fig.6.
Figura 6.

Cele menționate denotă că pe piața muncii din Republica Moldova realitatea este
de așa natură, că un comportament preponderent activ al majorității șomerilor
vine în contrad icție cu caracterul preponderent pasiv al politicii actuale de
ocupare și cu existența a numeroase rezerve în lucrul cu șomerii (anexa 9). Ceea ce ne
face să considerăm necesare și oportune acțiunile de perfecționare a acestei politici.

93
§3.3. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A POLITICII NAȚIONALE
DE OCUPARE
Analiza politicii de ocupare promovate în Republica Moldova ne -a adus la
concluzia că există numeroa se rezerve de optimizare a ei. Î n acest scop considerăm
necesar de acționat concomitent în câteva direcț ii:
A. modificarea mecanismului de formare și de utilizare a mijloacelor
financiare pentru asigurarea politicii de ocupare
B. schimbarea direcției prioritare a politicii de ocupare din pasivă în activă
C. implementarea unor măsuri noi de politică oc upațională, activă și pasivă
D. perfecționarea cadrului instituțional al pieței muncii.
A. Modificarea mecanismului de formare și de utilizare a resurselor
financiare pentru politica de ocupare
Eficiența finală a politicii de ocupare depinde atât de eficie nța programelor
elaborate și serviciilor acordate, cât și de eficiența utilizării resurselor financiare, mai
ales în condițiile când una din limitele principale ale politicii date în Republica
Moldova este anume insuficiența acestor mijloace. În opinia noa stră, modificările
trebuie să vizeze următoarele momente principiale:
I. Actualmente Fondul de șomaj este parte integrantă a CNAS. Î n lipsa
normativelor legal stabilite de defalcări din Fondul social spre cel de șomaj, la
utilizarea mijloacelor prioritate se acordă altei componente a CNAS și anume
Fondului de pensii. Pentru a depăși situația creată considerăm necesară
autonomizarea Fondului de șomaj. Astfel, mijloacele în el se vor acumula separat
și vor fi utilizate integral în scopurile asi gurării necesităților politicii de ocupare.
Considerăm că administrarea lui trebuie să țină de competența structurilor deja
existente ale SUFM, unde deja există experiență în domeniu, cât și pentru a nu
declanșa crearea unui nou mecanism birocratic.
II. Al doi lea moment important vizează sursele de formare ale Fondului de
șomaj, în prezent baza financiară pentru formarea mijloacelor acestui Fond o
constituie defalcările obligatorii ale patronilor de la fondul de salarizare către

94

CNAS în general, ne fiind s tabilite cote special orientate la Fondul de șomaj. Astfel,
răspunderea pentru apariția situației de șomaj este suportată doar de patroni.
Considerăm o astfel de abordare neadecvată, deoarece apariția șomajului poate
fi cauzată și de acțiunile șomerului (i ncompatibilitate profesională, refuzul reprofilării
etc.), dar și a statului (de ex. colapsul economiei în perioada de tranziție și impactul lui
asupra proporțiilor ocupării). După părerea noastră, mecanismul de formare a Fondului
de șomaj trebu ie să refle cte aceste realități. În acest context , propunem ca la formarea
lui să fie alocate mijloace simultan din câteva surse – stat, patroni și lucrători, însă
nu în proporție egală:
– defalcările obligatorii ale patronilor – 5% de la fondul de salarizare;
– defalcăr ile obligatorii ale lucrătorilor – 1% de la salariul fiecăruia;
– defalcările benevole ale lucrătorilor – taxă flexibilă;
– subvenții de la bugetul de stat pentru anum ite măsuri de politică de ocupare.
Prin aceasta propunem introducerea mecanismului de asigura re obligatorie
contra riscului de șomaj – aidoma asigurării obligatorii pentru pensie – pentru
toate p ersoanele ocupate în economie. Î n legătură cu aceasta destul de importantă
devine stabilirea pragului suficient de contribuție pentru alocarea indemnizați ei în caz
de survenire a stării de șomaj, reflectată prin stagiul de asigurare (el ar putea constitui
9 luni din cele 12 precedente șomajului).
În același timp, considerăm realizabilă și transpunerea practicii asigurărilor
benevole pentru pensii – care exi stă deja în Republica Moldova – asupra asigurării
benevole progresive contra șomajului6. Astfel, pe lângă taxa obligatorie de asigurare
s-ar aplica taxe benevole, prin diversificarea mărimii cărora se va putea diversifica și
mărimea eventualei indemnizații în caz de pierdere a ocupării.

6 Consideram că individul de rând preferă să nu se confrunte cu situații extreme de neechitate a veniturilor
și a nivelului de trai, ele fiind posibil de preîntâmpinat prin realizarea "acordurilor de tip Rols", care
presupun impozitarea benevolă progresivă a veniturilor și, prin aceasta, garantarea standardelor, cel
puțin, minime de trai în caz de survenire a riscului asigurat. Filozofia lui J. Rols pornește de la aceea,
că orice membru al societății nu poate pre zice cu certitudine viitorul său. Deaceea asigurarea pierderii
sursei de venit poate fi oportună și eficientă. Privind comunitatea în general, cedând o parte din
veniturile sale curente pentru susținerea persoanelor defavorizate, fiecare membru în același timp se
protejează pe sine însăși contra la o evoluție nefavorabil ă a viitorului său. Conform criteriului Rols,
bunăstarea societății în ansamblu e apreciată prin nivelul de bunăstare a celor mai săraci membri ai ei.
(124, p.254).

95
În acest mod, indemnizația de șomaj pentru persoanele care anterior au lucrat
se va constitui din 3 părți: partea fixă (care va depinde de minimul de existență și
de satisfacerea stagiului suficient de asigurare); partea flexibilă (care va lua în
considerație stagiul de muncă și mărimea salariului anterior); partea asigurată
benevol (care va depinde de stagiul de asigurare benevolă și de mărimea taxelor
acestei asigurări).
În opinia noastră, statul ar trebui să acopere in tegral cheltuielile pentru
ajutorul de șomaj, acordat persoanelor în căutare de muncă, care pană la apariția
situației date nu au contribuit prin impozite de la venit la formarea mijloacelor
Fondului de șomaj. Aceasta se referă la persoanele ieșite pentru prima dată pe piața
muncii (absolvenții de toate nivelurile intrați direct în șomaj), persoane după o
perioadă de întrerupere îndelungată (în special femei), militari trecuți în rezervă.
Valoarea acestei indemnizații e necesar să ia în considerație atât mi nimul de
existență, cât și necesitatea de motivare a unui comportament activ, orientat spre
angajare, din partea șomerului. De asemenea , statul ar trebui să acopere și
cheltuielile pentru indemnizarea persoanelor care nu au un stagiu suficient de
asigurare contra șomajului, iar cotizațiile deja plătite să fie transferate în buget.
În aplicarea unui astfel de mecanism de formare a Fondului de șomaj vedem
următoarele avantaje:
– partajul adecvat al răspunderii pentru apariția riscului de șomaj;
– sporirea consid erabilă a mijloacelor acestui Fond va permite creșterea ajutorului
de șomaj (conform recomandărilor OIM el trebuie să constituie 50 -75% de la
salariul anterior și să garanteze un minim de existență);
– menținerea unui nivel acceptabil al consumului chiar și în situația de recesiune
economică permite susținerea unui nivel suficient al cererii agregate, prin aceasta
stimulând creșterea economică și fiind un factor de stabilizare macroeconomică;
– stimularea schimbărilor structurale în perioada de tranziție, deoar ece indemnizații
vor primi lucrătorii din sferele nerentabile , care cândva erau dotate de stat, iar
acum recurg la eliberări de personal (167, p.7);
– stabilirea relațiilor civilizate angajat – patronat etc.

96
III. O abordare principial nouă necesită, du pă părerea noastră, și problema
direcțiilor de utilizare a mijloacelor Fondului de șomaj. Conform Legislației în
vigoare, din Fondul de șomaj se încearcă a acoperi atât cheltuielile pentru politica
pasivă, cât și pentru cea activă. După cum a arătat analiz a anterioară, nu reușește
eficient nici una, nici alta. Astfel, din mijloacele Fondului s -au acoperit doar
cheltuielile pentru ajutorul de șomaj, instruirea profesională și întreținerea SUFM.
Pentru LPR au fost alocate doar 0,1% din mijloacele prevăzute.
Reieșind din aceste considerente, susținem că sursele de finanțare a
măsurilor politicii active și pasive trebuie separate în timp și în spațiu. Deoarece
Fondul de șomaj se constituie actualmente doar din defalcările patronilor, iar în
varianta noastră și d in cotizațiile de asigurare (obligatorii și eventual benevole) ale
lucrătorilor, aceste mijloace trebuie să acopere doar măsurile de politică pasivă,
adică de susținere a unui nivel de viață cât de cât decent al șomerilor. Măsurile
active ale politicii de ocupare ar trebui să fie prerogativa statului, deoarece
scoaterea economiei din criză, promovarea creșterii economice, crearea locurilor
noi de muncă necesită investiții considerabile, care nu pot fi asigurate prin
mijloacele Fondului de șomaj.
Considerăm, de asemenea, că finanțarea LPR necesită alocarea surselor
alternative Fondului de șomaj, deoarece și până acum executarea a astfel de lucrări
era posibilă doar prin implicarea mijloacelor străine Fondului dat.
B. Schimbarea direcției prioritare a politici i de ocupare
din pasivă în activă
Din analiza direcțiilor de utilizare a mijloacelor Fondului de șomaj este
evident că în prezent politica economică de ocupare în Republica Moldova are o
orientare preponderent pasivă . În literatura de specialitate opinii le privind care
politică trebuie să prevaleze nu sunt univoce. Există păreri (171, p. 115) că în
perioada de criză politica pasivă este preferențială. Din punctul nostru de vedere,
promovarea unei asemene politici nu va contribui la creșterea economică și va
susține comportamentul pasiv al șomerilor.
Despre necesitatea predominării unei politici active, de promovare a ocupării
relatează și practica altor țări în tranziție, dar am încercat să o demonstrăm și noi,

97
prin rezultatele investigațiilor efectuat e (vezi p ag. 91-92). Un argument în acest sens
sunt și rezultatele sondajului "Impactul neocupării asupra personalității și
comportamentului șomerului și eficiența lucrului OFM". Astfel, necesitatea unei
politici active eficiente este confirmată de realita tea stării de șomaj: majoritatea
șomerilor solicită o angajare cât mai curândă, au încercat să obțină de lucru prin
toate mijloacele posibile, de obicei au practica unei ocupări aferente și de la OFM
așteaptă nu o indemnizare cat mai mare, ci cât mai multe locuri de muncă.
După cum am menționat anterior, susținem că finanțarea acestei politici
trebuie să fie domeniul de activitate a statului. Pentru promovarea ei eficientă
trebuie studiată minuțios experiența de funcționare a ei până în prezent, de luat în
considerație greșelile comise și de aplicat pe larg practica internațională, adaptând -o
cu precauție la condiițiile concrete ale tării noastre.
Trebuie să ne dăm bine seama, că pe lângă caracteristica sa structurală –
vehiculată deseori în literatura de spe cialitate națională, șomajul în Republica
Moldova este în mare parte unul ciclic, de tip keynesian, dat de o cerere globală
insuficientă în faza descendentă a ciclului economic, această fază fiind susținută de
tranziția anevoioasă la economia de piață. Ast fel stând lucrurile, și măsurile de
politică economică ar trebui să fie orientate la stimularea cererii globale, aplicând, în
fond, metode clasice: stimularea prin toate căile a creșterii economice care
inevitabil va duce la creștere a gradului de ocupare a populației și, prin efectul
multiplicatorului, la o nouă revigorare economică.
C. Implementarea unor măsuri noi de politică a ocupării,
activă și pasivă
Care ar fi, din punctul nostru de vedere, direcțiile prioritare de orientare a
politicii economice de ocupare în Republica Moldova privind perfecționarea
măsurilor deja utilizate ș i implementarea celor noi?
Deoarece pledăm pentru primatul politicii active pe piața muncii, să
precăutăm inițial ansamblul măsurilor de acest tip.
După cu m atestă practica altor țări, inclusiv a celor în tranziție, dintre toate
măsurile active orientate la optimizarea utilizării forței de muncă și eventual la
destinderea problemei șomajului, cea mai eficientă este crearea noilor locuri de

98
muncă, realiza bilă doar prin favorizarea creșterii economice și a cererii globale,
care inevitabil va antrena și creșterea ocupării.
În ultimile decenii , în plan mondial se conturează câteva direcții generale
care conduc la creștere economică și la care, considerăm, e necesar să se alinieze
țara noastră pentru a putea depăși impasul economic actual. Printre ele locul central
îl deține globalizarea economiei mondiale7. În continuare ne propunem să
conturăm modalitățile concrete pentru țara noastră de a se integra în aces t proces și
ce posibilități s -ar deschide, în cazul dat, pentru creșterea proporțiilor ocupării.
Una din șansele de a merge spre această realitate este integrarea în
societatea informaționala și utilizarea pe scara larga a tehnologiilor
informaționale și d e comunicare – TIC. Este evident, că problema principală în
implementarea noilor tehnologii, o reprezintă găsirea surselor de finanțare a
acestor proiecte. Î n această ordine de idei considerăm că trebuie de acționat
concomitent în două direcții:
– atragere a investițiilor î n dezvoltarea unor ramuri prioritare, aferente noilor
tehnologii: # elaborarea programelor de deservire informațională (unele țări –
India, Irlanda – au reușit performanțe considerabile în domeniu, soldate de
ocuparea unui număr mare de per soane );
# amplasarea producerii parțiale (asamblării) a echipamentului
informațional standardizat sau a unor noduri tehnologice din țările avansate în alte
țări, ceea ce reprezintă o fragmentare reciproc avantajoasă a procesului de
producer e. Considerăm că ea este destul de transferabilă și în condițiile țării
noastre, deoarece există o experiență similară de fragmentare din istoria fostei
URSS – în complexul militar. Un domeniu prioritar în această direcție trebuie să
devină axarea pe tehno logiile de vârf și pe producția scientointensivă ;
# deservirea utilajului computerizat – deoarece în țară deja există un
parc solid de astfel de utilaj ;

7 Cu toate că nu există o definiție unică a noțiunii de globalizare, conform opiniei experților FMI, este
vorba de internaționalizarea economiei mondiale și creșterea dependenței reciproce a statelor
naționale, procese legate de creșterea tran zacțiilor internaționale de mărfuri, servicii și finanțe,
internaționalizarea capitalului și deosebita amploare a tehnologiilor de vârf.

99
– implementarea unor noi forme de ocupare bazate pe TIC. La înc. anilor 80 s -a
purces la exportul d e servicii privind introducerea electronică a informației, din
țările avansate în țările cu surplus de forță de muncă ieftină și cu abilități relativ
sumare în domeniul tehnicii performante. Prin dotarea cu calculatoare conectate la
rețeaua Internet, opera ții voluminoase de prelucrare a documentației, sisteme
editoriale electronice, deservire de secretariat, vânzare bilete avia, deservire
hotelieră și altă deservire în țara -bază sunt executate din alte țări8.
Această practică este destul de realizabilă și î n țara noastră, cu condiția
dotării corespunzătoare cu TIC. Avantajele unei astfel de angajări sunt directe și
indirecte. Avantajele directe le vedem în creșterea nivelului de ocupare și respectiv de
trai al populației în general; posibilități reale de ang ajare a persoanelor din grupuri
de risc – invalizi, femei, tineri, locuitori rurali; faptul că orice angajare este
preferențială, deoarece motivează un comportament activ, permițând obținerea
surselor de venit nu din politica pasivă, ci din cea activă, pri n muncă proprie.
Avantajul indirect este acela că, creând un potențial de bază care permite
implementarea tehnologiilor avansate, țările încep să progreseze prin obținerea
abilităților inițiale și avansare treptată, ulterior ele fiind adaptate la necesităț ile
personale și termină prin aportul elementelor inovaționale bazate pe practică.
Însă crearea societății informaționale nu poate fi obținută decât prin
promovarea unei politici statale adecvate. Conform opiniei noastre , vedem
urmă toarele căi de atingere a acestui scop:
– informatizării intensive să i se atribuie un statut de obiectiv primordial în
strategia de dezvoltare a tării . În condițiile când țara dispune practic de o singură
resursă importantă , însă cea mai valoroasă – un pote nțial uman numeros și relativ
nepretențios, această resursă trebuie valorificată la maximum. Țările mici deseori se
găsesc în poziții defavorizate într -un șir de domenii, dar pot ocupa o poziție
dominantă prin crearea unei societăți informaționale. Aceasta le va permite să se
încadreze în sistemul mondial de diviziune a muncii, care în prezent tot mai mult

8 De această oportunitate au profitat țările bazinului Caraibelor, care, având o forță de muncă excedentară și
ieftină sunt plauzibile pentru companiile di n SUA, unde salariul pentru o oră de lucru la introducerea datelor
constituie 7 -8 dolari, pe când în aceste țări – mai puțin de 1,5 dolari. (147, p.61).

100
se transformă în "sistemul mondial TIC", cu statut de partener egal și nu de anexă
a țărilor dezvoltate. Î n istoria actuală deja există țări în tra nziție care au înțeles
această prioritate9, pe care trebuie să o apreciem și noi;
– implementarea unei rețele ramificate de acces public la TIC, deoarece crearea
societății informaționale poate fi obținută nu numaidecât prin computerizare
individuală, ci prin accesibilitatea comun ă la sistemul TIC . Aceasta este în special
important pentru zonele rurale, unde accesul la informație este deosebit de redus și
unde generațiile în creștere sunt în condiții dezavantajate comparativ cu zonele
urbane. Î nsă asigurar ea accesului nu este numai dotarea cu TIC, aceste centre e
necesar să ofere și obținerea abilităților corespunzătoare, cel puțin incipiente;
– acordarea unei atenții deosebite familiarizării cu TIC a generației în crește re ^
din perioada cea mai timpurie. În prezent studierea informaticii în școli încă nu a
atins un grad suficient de profunzime și de utilitate, cu atât mai mult că este
tergiversat și momentul de început a l studiului respectiv (cl.aVII -a), pe c ând în
țările avansate acest proces este afiliat perioadei preșcolare. O instruire specială în
domeniu necesită și corpul didactic, pentru a introduce în uzul cotidian a
procesului de învățământ utilizarea TIC. O atenție deosebită e necesar de acordat
acestor probleme în mediul rural – majoritar în țară .
O problemă deosebit de importantă este găsirea resurselor financiare
necesare pentru realizarea obiectivului de creare a unei societăți informaționale
contemporane la noi în țară. Î n acest context , considerăm oportună utilizarea
următoarelor surs e:
– crearea unui mediu favorabil pentru investirea capitalului intern și extern în
domeniul TIC și dezvoltarea pieței acestor produse (scutirea de taxe vamale pentru
importul echipamentelor informaționale; acordarea creditelor preferențiale și
reducerea impozitului pe venit pentru activitate în domeniu; scutirea de impozit

9 Estonia, fiind cu mult mai mică atât teritorial, cât și numeric decât RM, și fiind practic lipsită ș i ea de
resurse naturale, a înțeles că principalul t ezaur al tării sunt oamenii ei ș i în pragul sec.XXI investește
intens în dezvoltarea capitalului uman. Aici cca fiecare al zecelea cetățean utilizează curent
Internetul, iar conform numărului de computere per c apita Estonia intră în primele 15 țări din
Europa, avansând Franța și Italia. Puncte de utilizare publică a Internetului sunt deschise pe
teritoriul întregii țări, chiar și pe insulele îndepărtate din Marea Baltică. (l47, p.64).

101
pentru perioada inițială de activitate; stimularea creării unităților economice mixte,
cu participarea capitalului național și străin în acest domeniu);
– solicitarea acordăr ii unei părți a creditelor și donațiilor internaționale sub
formă de echipament propriu -zis și servicii de asigurare informațională și de
comunicare ;
– stimularea prin mecanisme fiscale a implementării practicii internaționale
de transmi tere a echipamentului relativ depășit, altor utilizatori – în
cadrul programelor de binefacere sau cu rambursare a costului în ra tii;
– o sursă de acumulare a mijloacelor financiare pentru obiectivul scontat ar fi
introducerea "impozitului pe bit" – o plată simbolică (care nu ar fi foarte
împovărătoare pentru consumator) pentru volumul de date transmis prin Internet:
de ex., la transmiterea a 100 de comunicări electronice pe zi, fiecare cu un volum
de 10 kilobit, costul impozitului să se ridice doar cu l cent SUA. Î n același timp,
luând în considerație dezvoltarea globală a poștei electronice, suma totală pentru
țară poate fi considerabilă10.
Implementarea pe scară largă a tehnologiilor de vârf va avea numeroase efecte
pozitive de durată atât în planul creșterii econom ice, cât și în cel ulterior de
creștere a ocupării. Dar ce avantaje imediate poate avea acest proces pentru șomeri
și cum poate fi utilizată implementarea TIC pentru necesitățile lor?
1. În primul rănd, acordarea serviciilor de obținere a abilităților nece sare ca
utilizator al sistemului TIC.
2. Familiarizarea cu mecanismul de căutare a volumului de muncă prin sistemul
TIC.
3. Deoarece o problemă importantă este dotarea cu echipament TIC, la etapa
incipientă ar fi oportună crearea centrelor speciale pentru desfăș urarea acestor
activități. Echiparea lor ar putea fi organizată prin mecanismul larg răspândit în
străinătate și descris mai sus de transmitere a utilajului necesar renovat de la
unitățile în proces de modernizare.

10 Pentru Belgia s -a calculat că doar în 1998 acest impozit ar fi adus 10 mlrd. dolari SUA. Iar în plan
mondial , în 1996 el ar fi adus 70 mlrd. dolari SUA, ceea ce este mai mult decât tot ajutorul oficial
acordat pentru scopuri de dezvoltare în acel an. (l47, p.66).

102
4. Pentru șomerii care s-au familiariza t cu acest tip de angajare și în
perspectivă pot să -1 utilizeze curent și, deci, să profite de o retribuire
corespunzătoare, ar fi necesară analiz a mecanismului de a le permite să
utilizeze ajutorul de șomaj (mai ales sumele restante) în calitate de capita l
de start pentru procurarea în ratii a echipamentului necesar .
5. Drept administrator al proiectului propus considerăm necesar a numi D UFM,
ca fiind cel mai aproape de necesitățile șomerilor, în același timp fiind
oportună pregătirea corespunzătoare a person alului d in sistemul UFM.
6. Unele avantaje greu de supraapreciat ale acestui tip de angajare, în
special pentru șomeri, sunt sporirea gradului de motivare a instruirii
profesionale prin existența volumului de muncă; posibilitatea de a obține
surse de existenț ă decente în țară și de a le utiliza tot aici; reținerea unui
potențial important de persoane în vârstă activă, mai ales tineri, de la
emigrare în căutare de muncă și prin aceasta reducerea consecințelor sociale
legate de ea; extinderea posibilităților d e plasare pentru unele grupuri
defavorizate de șomeri – tineri, femei; extinderea posibilităților de lucru
în condiții de mobilitate redusă – femei cu copii, populație rurală etc.
Însă calea cea mai eficientă și mai de perspectivă în implementarea
celor mai noi și mai sofisticate tehnologii se dovedește a fi, în plan mondial,
investirea în instruire și capital uman , în general, tot mai evidentă fiind sporirea
importan ței potențialului uman ca factor de creștere economică. Un moment
pozitiv valoros este acel a că în țară la noi deja există un potențial uman numeros,
cu un grad de instruire destul de ridicat. Obiectivul principal în momentul de față
este acela de a -1 susține, a -l valorifica și de a nu -l risipi prin lume. Î n această
ordine de idei ni se par impo rtante unele considerente:
• susținerea pe toate căile a potențialului științific autohton, care, necătând
la mijloacele scunde de susținere , activează destul de fructuos;11

11 În a.20 00 în R. Moldova s -au alocat pentru cercetare 0,2% din PIB, ceea ce constituie 50 de cenți per
capita, față de 25 dolari per capita de locuitor în Occident. Cu toate acestea, în același an, la
Academia de Științe a Moldovei s-au efectuat cercetări științi fice la 178 teme și 61 de comenzi de stat;
au fost declarate 133 de invenții potențiale, au fost primite 31 de confirmări și obținute 40 de brevete.
(82, p. 5).

103
• medierea încadrării acestui potențial înalt calificat în sfera de producere și de
implementare, deoarece oamenii de știință nu întotdeauna au abilități de dirijare
a unui business;12
• o deosebită atenție este necesar de acordat legăturilor cu străinătatea, deoarece
o colaborare fructuoasă deschide noi perspective activității științ ifice – stagieri,
expoziții, târguri de idei;
• o strategie de creștere economică în perspectivă este imposibilă fără
perfecționarea eficientă a sistemului de instruire, în special a celui de apropiere
a învățământului de activitatea ulterioară de muncă, fie în știință, fie în
producere. Î n acest scop, pentru obținerea abilităților practice, considerăm
necesar de implementat pe larg programe de simbioză a activității de studii cu
cercetarea științifică, cât și cu cea economică;
• stoparea procesului de "scurg ere" peste hotare a oamenilor talentați și chiar
stimularea migrației inverse a forței de muncă înalt calificate. Deși la prima
vedere pare o măsură de tensionare în continuare a pieței muncii, ea s -ar dovedi
a fi una strategică de lungă perspectivă, deoar ece astfel de specialiști pot
contribui la mișcarea progresivă înainte. Ne referim în special la potențialul
tânăr care obține studii moderne peste hotare. Pentru a contribui la acest proces
este nevoie de creat un mediu favorabil întoarcerii acasă. Este v orba, în primul
rând, de legalizarea banilor câștigați de ei prin muncă și aduși în țară. A doua
problemă importantă e aplicarea adecvată a mijloacelor și experienței obținute
de ei și oferirea posibilității de a munci și a câștiga respectiv în țară.13
Nece sitatea și avantajele de a investi maximum în capital uman este evidentă
din realitatea internațională, care denotă că actualmente printre liderii mondiali se
situiază acele state care au reușit să ridice nivelul general de instruire al nați unii,
potențial ul ei tehnic și științific.

12 O cale ar fi crearea "zonelor libere" pe lângă unele instituții științifice, care să contrib uie la supraviețuirea
și dezvoltarea lor.

13 Pe această cale s -a mers în China, India și R.Korea, unde în prezent sunt puternic motivate dispozițiile de
repatriere a persoanelor emigrate și/sau a descendenților lor și de contribuție a acestora la dezvoltar ea țării
(prin capital uman și investițional) – 147, p.89 .

104
Una din căile principale în atingerea obiectivului de creare a locurilor noi de
muncă considerăm contribuția la creștere economică prin dezvoltarea privilegiată
și susținerea micului bussines, deoarece experiența internațio nală14 demonstrează
faptul că întreprinderile micro, mici și mijlocii (IMMM) posedă o serie de
priorități fată de cele mari, care se cer a fi luate în considerație: crează rapid noi
locuri de muncă; absorb mai eficient forța de muncă disponibilizată, inclus iv cea
necalificată și din grupele de risc; necesită un volum de investiții capitale mai mic
pentru un angajat; sunt flexibile privind adaptarea la condițiile schimbătoare ale
pieței concurențiale etc.
Pe parcursul ultimilor ani procesul de creare a IMM s -a dezvoltat rapid și în
Republica Moldova. În prezent ele constituie cc a 90% din numărul total al
întreprinderilor înregistrate, din ele aprox. 50% țin de sfera comerțului (7, p.3).
În același timp, deși în țara noastră considerăm că micul business are une le
facilități comparativ cu alte țări15, dezvoltarea lui ulterioară de proporții este
limitată de adaptarea nesatisfacătoare a legislației actuale în domeniu la necesități și
considerăm necesară perfecționarea ei în următoarele direcții:
• Simplificarea pro cedurii de înregistrare prin reducerea timpului și plăților
necesare. Î n SUA înregistrarea firmei durează l zi și costă 5-10 dolari.
• Deoarece 50 -80% de IMMM falimentează din cauza impozitelor mari, ar fi
necesare facilități fiscale, pentru o perioadă d e maturizare (3 -4 ani).

14 Conform datelor OlM, în țările OCDE majoritatea firmelor sunt mici (10 -49 angajați) și mijlocii
(50-250 angajați) – cca 95%. Numărul celor angajați la întreprinderile mici și mijlocii constituie în
numărul total de angajați de la 57% (SUA) până la 81% (Italia). La începutul anilor nouăzeci în 12 țări
ale UE la micro -întreprinderi (sub 9 angajați) erau încadrați 32% din totalul de angajați în sectorul
neagrar, la întreprinderile mici – 25%, la cel e mijlocii – 75%. În SUA micului business îi revine
producerea a mai mult de 50% din PIB al țării și de ocupare a 54% a forței de muncă. În acest segment
s-au creat 65% din noile locuri de muncă în ultimii 15 ani (11,3 m il.)
Principalul furnizor de noi loc uri de muncă sunt în SUA unitățile micro (până la 20 pers.). Între
1988 – 1990 ele au creai toate noile locuri de muncă – 4 mil., în timp ce unitățile cu un personal de la
200 – 499 angajați au pierdut în această perioada 850 mii locuri de muncă, iar firme le cu mai mult de
500 angajați – 500 mii locuri de muncă (152, p. 139).

15 Din ele menționăm: o piață nesaturată de produse și servicii; exces de forță de muncă relativ ieftină
(inclusiv datorită amenințării șomajului) și bine instruita; caracterul prepond erent agrar al economiei
oferă șanse de antreprenoriat șomerilor rurali pentru u n spectru vast de mici antrepriz e locale, pe baza
materiei autohtone etc.

105
• Adaptarea politicii creditare la necesitățile IMMM – creditare de lungă durată,
scăderea dobânzilor la credite și a su mei garanțiilor etc.16
• Prin mecanisme creditar -fiscale ar fi posibilă schimbarea accentului de
activitate a businesului de la cea comercială la cea productivă sau spre orice alt
domeniu considerat prioritar pentru tară ( de ex. TIC sau tehnologii noi).
În afară de contribuția la creșterea economică și respectivă a ocupării în
viitor, susținem că la noi în țară micul business ar putea deveni un areal de
angajare în muncă a șomerilor și în perspectivă mai apropiată, prin două căi:
angajarea forței de muncă noi parțial din rândul șomerilor și oferirea șanselor
pentru șomeri de a deveni liber antrepren ori, p rin creditare avantajoasă. Unele
elemente de astfel de creditare sunt implementate în Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr.976 din 25.09.2000 "Privind modul și condițiile de
susținere financiară a agenților economici pentru crearea locurilor de muncă noi" și
Hotărârea nr.152 din 23.02.200 r eferitor la antreprenoriațul șomerilor, dar
mijloacele acordate pentru demararea unei afaceri sunt foarte scunde (1000 -5000 lei)
și termenul de rambursare este scurt – nu mai mult de 1 an de zile.
O modalitate de ob ținere a surselor financiare pentru start, utilizată reușit în alte
țări17, este alocarea ajutorului de șomaj sub formă capitalizată pentru perioada
maximă de indemnizare. La noi ea nu a fost practicată, o limită fiind inexistența
suportului legal și a mijl oacelor financiare, deoarece această metodă presupune că
suma capitalizată ar fi suficientă pentru demararea unei mici afaceri.
Cu toate studiile și experiența deja obținute, majoritatea șomerilor nu sunt
persoanele cele mai abile pentru a organiza și a di rija o antrepriză (altfel ei nu ar fi
șomeri). Astfel, devine necesară acordarea ajutorului în obținerea unei instruiri
speciale suplimentare, prin diverse modalități:

16 În prezent în R. Moldova cel mai mare termen de creditare e de 7 ani (oferit de Banca Mondială), da r
cerințele pentru obținerea lui sunt foarte mari; dobânzile la creditele curente constituie 17 -26% în dolari
SUA și 45 -48% în lei moldovenești; garanția constituie 130 -140% din suma creditului acordat. (6, p. 37).

17 O răspândire largă a obținut această p ractică în M. Britanic, SUA, Polonia, Ungaria, Cenia ș.a. Spre
exemplu în Franța, în 1992 , pe baza mijloacelor ajutoarelor de șomaj au fost organizate 50 mii de firme
proprii, preponderent în sfera serviciilor. Pe calea micului business în Franța între ani i 1983 -1997 au
devenit liberi întreprinzători 33% de șomeri (31, p. 15, p. 34).

106
• cursuri de instruire de scurtă durată (contabilitate, ma nagement, finanțe, drept);
• organizarea Centrelor de consultanță în afaceri (oferă atât consultanță inițială,
cât și în perioada de maturizare a afacerii), crearea Asociațiilor antreprenoriale
ale potențialilor șomeri (este o măsură de prevenire a șomajului prin instruirea
persoanelo r care abea sunt amenințate de lipsa ocupării);
• organizarea Incubatoarelor de afaceri ,18 după tipul "club de antreprenori" cu
diverse stagii de formare și de activitate antreprenorială. Membrii clubului pot
beneficia de participare o perioadă până la 3 an i, care este de obicei suficientă
pentru dotarea în domeniu și pot profita de instruire specială privind
antreprenoriatul. Î n această metodă un moment pozitiv valoros este acela că în
Incubatoare are loc maturizarea noilor antreprenori și prin instruire reciprocă, prin
partaj de experiență.
O importanță deosebită are dezvoltarea antreprizei private din punct de vedere a
soluționării problemelor ocupaționale în zonele defavorizate, cu șanse minime de
resorbție a neocupării. Una din ele este pentru țara noastră zona rurală , unde
locuiesc 2/3 din populație și este concentrată a treia parte din toți șomerii
înregistrați. În prezent ocuparea în acest areal este precarizată de câțiva factori:
caracterul preponderent agrar, slab diversificat al ocu pării; deși țăranii au fost
împroprietăriți cu pământ, au fost uitate sau pi erdute tradițiile și abilitățile de
antreprenorie rurală (de fermieri); adaptabilitatea condițiilor de trai rurale este
inferioară celei urbane; infrastructura slab dezvoltată a se ctorului rural face acest
spațiu puțin atractiv pentru forța de muncă tânără; apariția posibilităților de câștig
(fie și semilegal) în străinătate.
După părerea noastră, realitatea unui sector rural ponderabil nu e un factor de
frânare a creșterii economic e. După cum atestă practica internațională, e ste necesar de
a-l adapta exigențel or de abitare și a -1 face atractiv pentru dezvoltarea activităților
economice, deoarece e un nonsens major că o țară preponderent agrară nu -și

18 În SUA în 1980 erau cca 10 Incubatoare de afaceri, în 1994 – cca 500. Datorită lor au fost create cca 82
mii noi locuri de muncă. (152, p. 157).

107
poate satisface necesitățile nutritive. După părerea noastră, un nou impuls
dezvoltării sectorului rural îl poate da o politică economică axată pe
valorificarea potențialului natural -geografic al țării și pe antrepriza privată. Îîn
acest context , considerăm necesar de acționat în trei direcții:
A – favorizarea dezvoltării sectorului agrar propriu -zis. Întrucât o agricultură
axată pe gospodării mari și administrată rigid s -a dovedit a fi ineficientă,
considerăm mai corespunzătoare acestui sector tipul gospodăriei de fermier.
B – dezvol tarea sferelor aferente sectorului agrar:
– diversificarea producției sferei rurale;
– dezvoltarea infrastructurii rurale;
– devoltarea îndeletnicirilor artizanale;
– dezvoltarea turismului rural.
C – diversificarea ocupării în arealul rural (analiz a posibilitățil or de
implementare a teleactivității etc.).
Un factor de precarizare a ocupării sunt și zonele -sateli ți ale unor foste
mari întreprinderi industriale, care pe timpuri erau destul de bine echipate cu
utilaj, iar acum au devenit ineficiente. Acest lucru este deosebit de actual pentru
orașele mici ale republicii, unde posibilitatea de a obține o ocupare alternativă e
foarte redusă. Î ntru soluționare vedem câteva cai:
– o primă soluție ar fi cercetarea posibilităților de implementare la aceste unități
economice a tehnologiilor noi. Pentru aceasta considerăm necesar de a atrage
specialiști în domeniu și investiții străine, de exemplu prin organizarea
unităților mixte, cât și crearea condițiilor avantajoase de activitate;
– o altă variantă ar fi crearea, în baza a cestor unități economice, a unor
parcuri tehnice, cu posibilități de reorientare a capacităților de producție
existente la sfera serviciilor și la mica producție – flexibilă la necesitățile pieței;19

19 În acest context, este s alutabilă și poate fi luată ca precedent demn de urmat experiența firmei de
televizoare „ Alfa", care pe timpuri a fost un colos industrial al republicii cu 6.000 de angajați, iar în
ultimii ani a ajuns în prag d e faliment. Astfel, la această unitate econo mică , pe 30% din suprafața totală
și cu utilajul firmei , a fost creat un parc i ndustrial, pe care s -au instalat 66 mici întreprinderi cu
diverse profiluri de producție și servicii. În rezultatul acestei politici 1700 din foștii lucrători au fost
reangajați .

108
– o cale ar fi dezvoltarea în aceste zone a indu striei prelucrătoare, în acest mod
utilizând la maximum astfel de factori ca caracterul în mare parte agrar al
economiei și apropierea surselor de materie primă.
Măsurile enumerate mai sus sunt orientate la relansarea creșterii economice,
a volumului ocupă rii și reducerea respectivă a șomajului la nivel național și
reprezintă o politică de strategie a statului pe termen lung. Să vedem ce se poate
face în perspectiva imediată de angajare a șomerilor .
În acest sens , o măsură ce s -a dovedit eficientă în alte ț ări,20 este crearea
locurilor de muncă noi prin subvenționarea ocupării șomerilor . Anterior am
menționat pozitiv Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.976 din
25.09.2000 și nr.152 din 23.02.2001 privind implementarea măsurilor similare la
noi. Î n acest context, considerăm aplicabil mecanismul subvenționării indirecte și
cu condiția ca o parte din firme să treacă la activitate în condițiile "partajului de
profit" (vezi p.27).
O cale de creare a locurilor de muncă pentru șomeri sunt formele temporare
de utilizare a forței de muncă prin organizarea lucrărilor publice remunerate –
LPR. Considerăm că însăși principiile de organizare a acestor lucrări, aplicate la
noi, necesită unele modificări: spectru mai variat a locurilor de muncă propuse;
extindere a acest or lucrări și în alte sfere, inclusiv în cea a muncii intelectuale,
sociale, ec ologie etc.; remunerare decentă (deoarece plata pentru muncă este
preferabilă ajutorului de șomaj ); condiționarea alocării ajutorului de șomaj cu
participarea la LPR ș.a.
Pentru susținerea ocupării în țările dezvoltate este aplicată pe larg și metoda
diviziunea muncii . După cum am menționat anterior, la etapa actuală calificăm
drept negativă diviziunea muncii în varianta noastră națională prin trecerea
lucrătorilor la programe re duse și concedii neplătite. Noi vedem câteva modalități
de soluționare a situației:

20 Eficiența acestor măsuri o denotă experiența Marii Britanii, unde în primii ani după criza din 1980 –
1982 , locurile de muncă subvenționate constituiau 27% din toate cele nou create (31, p. 14).

109
− în cazul evaluării pozitive a perspectivelor ulterioare de producere și
comercializare a produselor tradiționale acestor unități, susținerea lor prin
comandă de stat, asigurând piețele de desfacere;
− în cazul evaluării negative, restructurarea activității acestor unități, de exemplu
după modelul „parc industrial ”;
− cercetarea posibilităților și stimularea reprofilării unităților respective, de ex. pentru
implementarea noilor tehnologii, cu procese de producere totale sau parțiale ;
− transmiterea acestor spații investitorilor străini pentru utilizare în scopuri
productive, cu condiția angajării forței de muncă autohtone (parțial din rândul
șomerilor) și utilizării parțial e a profitului obținut pentru investire în dezvoltarea
economică locală.
În același timp , un moment indispensabil trebuie să fie legalizarea lucrului cu
timp incomplet și protecția socială adecvată a lucrătorilor afectați de șomaj latent –
parțial sau total . Considerăm necesară alocarea compensațiilor în caz dacă
ocuparea nu depășește un minim stabilit legal, de exemplu 18 ore săptămânal.
În opinia noastră, la soluționarea situației va contribui și consolidarea în
Republica Moldova a instituției sindicale pu ternice, care va fi o bază pentru
dezvoltarea dialogului civilizat patron -salariat.
Considerăm că o pârghie de acțiune asupra destinderii problemei șomajului în
țara noastră ar fi angajarea solicitanților la locurile de muncă deja existente în alte
țări, c eea ce presupune luarea sub control a migrației externe a cetățenilor
Republicii Moldova în căutare de muncă , cu beneficii atât pentru cei ocupați
acolo (asigurarea protecției), cât și pentru țara noastră. Pentru a favoriza ajustarea
optimă a ofertei națio nale de muncă cu cererea părții primitoare ar fi oportună
deschiderea agențiilor de plasare în țările respective pentru cetățenii noștri, astfel ei
profitând de asistență în imediata lor apropiere (așa soluții practică Iordania, Pakistan,
Filipine).
Realiz area acestor obiective este tensionată de protejarea de către statele
primitoare a piețelor de muncă naționale. Î n același timp, conform opiniei
experților ONU, datorită proceselor puternice de îmbătrânire demografică,

110
sistemele e conomice în state ca M.Britanie, Germania etc. nu mai pot funcționa
normal fără import de lucrători (108, p.2). Ceea ce ne face să credem că acest
sector de plasare pentru forța de muncă din Republica Moldova are perspective
viabile de lungă durată. Cu toa te dificultățile actuale, migrația pendulatorie peste
hotare aduce venituri în țară, ele ar fi și mai mari dacă ar fi legalizate.21 Ea permite și
obținerea experienței. Dacă în țară va fi promovată o politică coerentă de creștere
economică, atât experiența, cât și mijloacele câștigate, care se cer imperios
legalizate, își vor găsi aplicare. Considerăm de asemenea că "ieșirea în lume" a
populației autohtone – legală sau ilicită – contribuie la forma rea mentalităț ii
favorabile unei integrări europene, or, aces ta, în fine, este scopul la care trebuie să
tindem.
Economia subterană în Republica Moldova participă substanțial la ocuparea
forței de muncă și astfel, la supraviețuirea populației (asigurând, conform diferitor
surse, 30 -60% din PIB și cc a 40% din locuril e de muncă). E real să presupunem că
aici este acumulată o bogată experiență de organizare a businessului, sunt
capitaluri importante etc., care coexistă cu contribuția neadecvată la transferurile
sociale și inexistența protecției celor care muncesc.
O man ifestare a economiei date este comerțul neautorizat, de stradă și la
piețe, care sunt cc a 200 în țară, în care frecvent sunt încadrați șomeri înregistrați,
unii chiar indemnizați, sau persoane care au plasate pe alocuri cărticelele de
muncă și profită de statut dublu – șomer latent și ocupat n eformal. Î n unele
cazuri , aceste persoane au venituri exponențial mai mari decât păturile defavorizate
ale populației, necontribuind practic la formarea fondurilor sociale prin mecanismul
impozitării.
Considerăm că des chiderea segmentului economic tenebru este un element
absolut necesar al politicii de ocupare. În acest scop este oportună elaborarea și
aplicarea Legii Inspecției Muncii care ar introduce: – măsuri punitive; – atragerea
reprezenta nților sindicali în comis iile de analiză și control privind aplicarea legii; –

21 Numai în a. 2 000 au ajuns în țară 102 mil. dolari SUA prin sisteme internaționale de plăți (gen Western
Union, Money Gram etc.), suma echivalând cu cca 50% din rezervele valutare ale Băncii Naționale a
Moldovei sau cu 30% d in prevederile Bugetului pentru acel an. ('' Țara' 'din 06.03.2001, p. 2).

111
legalizarea capitalurilor deja obținute; – crearea condițiilor fiscale favorabile
activității lor ulterioare, ceea ce va crește baza de impozitare cu influente pozitive
asupra bugetului; – impozita rea accesibilă și suportabilă a economiei oficiale etc.
Doar astfel se va legaliza economia tenebră și țara va putea beneficia de venituri
suplimentare, iar lucrătorii – de protecție adecvată.
Favorizarea creșterii economice care ar mări gradul general de ocupare al
forței de muncă sau crearea locurilor de muncă special pentru șomeri, va contribui
la diminuarea șomajului ciclic, prin lăr girea cererii efective de muncă. Însă
restructurarea și modernizarea acutizează situația șomajului structural, de
inadapta re a ofertei d e muncă la exigențele cererii. Î n acest sens un rol important
revine instruirii profesionale și reciclării șomerilor , după părerea noastră fiind
eficientă organizarea ei în două moduri:
– instruirea anticipată a șomerilor potențiali, care în curând vor fi
disponibilizați. Este necesar de a obliga întreprinderea prin Lege să anunțe din timp
persoanele care vor fi disponibilizate, să le ofere timp de a căuta o muncă nouă (de
ex. l zi pe săptămână), cât și să le acorde ajutor inst ructiv/reciclat iv în caz de
necesitate. Considerăm oportun ca cheltuielile aferente să le suporte întreprinderea
(în caz când disponibilizarea este legată de modernizare sau faliment ) și statul –
dacă este vorba de închiderea unităților nerentabile ;
– instruirea persoanelor deja șomere, prin sistemul DUFM. Deoarece tot mai mult
instruirea se efectuiază la unități specializate contra plată, răspunderea pentru
efectele ulterioare trebuie să fie ambiguă: a unității respective – încasarea plății
pentru studii după angajare și a șomerului – rambursarea plății în caz de
nefrecventare a cursurilor, nereușită la examene sau obținerea statutului de șomer
(și respectiv a dreptului la instruire/reinstruire) prin metode ilicite.
În țările dezvoltate instruirea/reinstruirea profesion ală a persoanelor mature
cum sunt șomerii este considerată o măsură pe cât de eficientă, pe atât și de
costisitoare, deaceea ea nu trebuie propusă la toți și nu de la începutul perioadei de
șomaj. În acest sens de o atenție deosebită trebuie să beneficieze șomerii grupelor
de risc – tineri tară pregătire profesională, femei după întrerupere îndelungată,

112
șomeri în vârstă, dar mai ales cei de durată. Pentru ceilalți șansa de frecventare a
cursurilor de instruire se va acorda atinci când au fost epuizate t oate celelalte
posibilități de plasare. Ar fi oportun ca aceste cursuri să aibă o adresabilitate
concretă care ar face cât mai reală angajarea la finisarea lor.
În același timp , avem opinia că o atenție deosebită trebuie să se acorde
prevenirii șomajului d e structură, mai ales a celor tineri, deoarece în prezent se
manifestă o situație aproape paradoxală, când trebuie reinstruiți specialiștii numai
ce instruiți, adică absolvenții învâțâmântului superior, complet și de scurtă durată.
Considerăm că situația s e va agrava și pe viitor.22 În acest context vedem necesară
promovarea unei politici statale de dirijare a proporțiilor și structurii pregătirii
profesionale. Î n învățământul superior, de exemplu , prin mecanismul modificării
taxelor de instruire (mărirea lo r la specialitățile excedentare și reducerea/scutirea
de taxe la cele deficitare). Ca măsură temporară poate fi chiar limitată directiv
pregătirea în anume domenii.23 O altă cale ar fi participarea, fie și parțială, a
instituției la angajarea ulterioară a a bsolvenților – în caz că lor nu le reușește
aceasta de sine stătător, de exemplu prin găsirea și rezervarea locurilor de muncă și
subsidarea lor temporară. Astfel considerăm că se vor obține câteva momente
pozitive: va diminua șomajul structural al tineril or – deoarece învățământul se va
orienta la necesitățile reale; va crește nivelul studiilor predate; se va raționaliza
numărul acestor instituții, supraviețuind cele competitive.
În același timp, atenție necesită și învățământul preuniversitar, în sens că
numeroși absolvenți al acestui nivel intră direct în șomaj și, de obicei, în grupul de
risc sporit, ei neavând pregătire profesională anterioară. Considerăm că o soluție ar
fi restabilirea orientării și pregătirii profesionale a elev ilor claselor superioar e,
practicate în trecutul nu prea îndepărtat. E necesar de a reda acestor studii
profesionale un caracter facultativ. Finanțarea lor trebuie să fie asigurată din buget,
aceste cheltuieli fiind mai îndreptățite decât cele alocate ulterior șomerilor.

22 Numărul d e universități continue să crească (47 în 2000 contra la 9 în 1990), efectivul
absolvenților de învățământ superior a constituit în 2000 cca 16,6 mii, din ei cca jumătate au diplome
la specialități economice și de drept. Din total, doar 14% s -au angajat im ediat. (l 40, p. 18).

23 O astfel de practică s -a introdus în Belgia pentru anul de studii 2000 -2001 referitor la pregătirea
medicilor.

113
O direcție de perspectivă ni se pare și dezvoltarea, încă din școală, a
spiritului antreprenorial la viitoarea forță de muncă , care, în perspectivă de durată , ar
preveni șomajul tinerilor și ar contribui la creșterea economică.
O șansă de a evita șomajul est e și pregătirea poliprofesională, atât a
studenților învățământului superior, cât și a celui profesional -tehnic, fapt care ar
mări mobilitatea lor profesională. Pentru instruirea șomerilor considerăm că
aceasta ar f i o soluție prea costisitoare. Î nsă ea po ate fi acceptată pentru lucrătorii
unităților economice, fă cându -i mai puțin receptivi la disponibilizări din cauza
necorespunderii profesionale. Aceasta ar fi posibil prin promovarea unei politici de
"instruire continuă" atât în cadrul firmei, cât și la i nstituții specializate, în câștig
fiind ambele părți: angajatul – prin creșterea venitului său pentru o muncă mai
calificată, firma – prin beneficii mai mari rezultate din această muncă.
O rezervă de lucru în domeniul reciclării personalului este reprofila rea sau
utilizarea instruirii precedente a șomerului în alt domeniu. De exemplu, după
părerea noastră, în Republica Moldova s -ar pute a atrage atenția la neconcordanț a
între criza acută de personal în învățământul public și efectivul mare de șomeri cu
studi i superioare. Mulți din ei pur și simplu nu se văd în rolul de profesori, dar
situația cu selectarea și convertirea lor ar putea fi clarificată cu ajutorul serviciului
psihologic, necesar pe lângă DUFM.
O măsură activă de contravenție șomajului și de ajust are a cererii de muncă
cu oferta este informarea privind piața muncii și se referă, în primul rând, la
colectarea și prestarea către șomeri a informației despre locurile de muncă vacante.
După cu m am menționat anterior (vezi p.85), situația cu declararea a cestor locuri
este deplorabilă, despre ele fiind mai bine informați acei care deja lucrează la
unitățile cu necesar de c adre, decât cei care le caută. Î n acest context, abordarea
problemei o vedem în următoarele:
– elaborarea cadrului legal de obligativitat e a declarării locurilor de muncă
vacante;
– instituirea fișierului sistematic automatizat al locurilor vacante și respectiv al
ofertei de muncă, care să lege într -un sistem unic SUFM și unitățile economice

114
(considerăm aceasta măsură realizabilă, deoar ece practic toate unitățile sunt în
prezent dotate cu echipament informațional modern).
Paralel cu accentuarea politicii active pe piața muncii este indispensabilă
perfecționarea spectrului măsurilor de politică pasivă , în cele două direcții:
I. preîntâmpi narea șomajului prin descurajarea pe piața muncii a unor
grupuri ofertante de muncă . Întru aceasta propunem:
• în perspectivă imediată, restabilirea pensionării anticipate a persoanelor
șomere de vârstă înaintată (femei – de la 55 ani, bărbați – de la 60), c are au un
stagiu general de muncă nu mai mic de 25 de ani și au contribuit suficient la
formarea fondurilor de pensionare, deși vârsta generală de pensionare a crescut,
conform cerințelor organismelor internaționale. Aceasta deoarece posibilitățile de
angajare a lor sunt practic inexistente, astfel cheltuielile aferente legate de plata
ajutorului de șomaj, reciclare etc. sunt o risipă de bani în condițiile penuriei de
mijloace;
• în perspectivă de durată, întoarcerea societății cu fa ța la femei și copii,
ridicarea reitingului social al femeii – mamă. În anii 60 -70, în fosta URSS , s-a
obținut o creștere a nivelului de ocupare al populației în economie, nu în ultimul rând
datorită ieșirii pe piața muncii a femeilor casnice . Acum, în condițiile excesului
ofertei de muncă asupra cererii, este rațional de a manipula procesul invers, de
retragere benevolă temporară a femeilor cu copii minori de pe arena economică,
spre familie.24
Modalitățile de realizare a acestui obiectiv în Republiva Moldova îl vedem în
studier ea experienței statelor dezvoltate în domeniu și elaborarea cadrului legal
național adecvat pentru: prelungirea concediilor de îngrijire a copilului (până la 14
ani) și indemnizarea lor decentă; micșorarea stagiului obligator de asugurare pentru

24 Deși presupunem că această propunere va întâlni o oarecare ostilitate, încercăm să argumentăm
momentele c are fac nece sară implementarea ei: actualmente R. Moldova se aliniază tendinței generale a
țărilor dezvoltate de scădere critică a natalității și de îmbătrânire a națiunii; în țările dezvoltate se acordă o
atenție sporită îngrijirii și educării generației în creștere; familia și mai ales copiii sunt valori incontestabile
de primă importanță pentru societățile civilizate, care acordă indemnizații mari unui sau altui părinte pentru
tutela copiilor până la 14 -18 ani; în ultimile decenii au sporit riscurile sociale care af ectează generația tânără
(narcomania fiind pe primul loc, iar vârsta de risc scăzând considerabil – în R. Moldova în a.2000 cel mai
tânăr narcoman depistat avea doar 10 ani) și astfel o asistență perseverentă devine imperioasă; etc.

115
pensi e cu perioada acordată îngrijirii copilului; analiz a posibilităților de ocupare
flexibilă/temporară a femeilor, a angajării prin Internet, cu compensarea materială a
timpului nelucrat, oferit copiilor.
În realizarea acestui obiectiv ținem să menționăm spec ial necesitatea de a
conferi procesului un caracter absolut voluntar și de a pregăti corespunzător opinia
publică.
Considerăm că în urma implementării acestei măsuri societatea ar obține
beneficii considerabile ca destinderea încordării pe piața muncii; cr eșterea calității
forței de muncă viitoare; ridicarea prestigiului femeii -mamă; reducerea nivelului de
criminalitate etc.
• O variantă originală de pre venire a șomajului poate fi implementarea
elementelor modelului japonez de «angajare pe viață» și «partaj de profit».
Varianta noastră locală ar putea fi "angajare de durată" (garantarea angajării pe 2-3
ani cu răspundere materială a patronilor în caz de încălcare a contractului). Pentru
caz de agravare a situației economice a firmei în acest interval de timp , acționează
mecanisme de neconcediere a salariatului ca: transfer la alt loc de lucru în
interiorul unității, împrumutul angajatului altor firme etc.
II. Considerăm că mecanismul de acordare a mijloacelor de sibzistență
șomerilor în perioada căutării locu lui de muncă necesită perfecționare în
următoarele direcții:
• corelarea mărimii ajutorului de șomaj cu dimensiunea minimului de existentă,
stagiului de muncă și de asigurare contra șomajului, cât și cu salariul anterior;
• este bine gândit mecanismul de dimin uare treptată a indemnizației cu scopul de
a stimula angajarea, însă el va începe să lucreze numai după corelarea
indemnizației cu valoarea minimului de existentă;
• acordarea ajutorului de șomaj parțial (până la valoarea minimului de existență) ,
dacă șomer ul a găsit o angajare parțială, ce nu asigură acest minim;
• atribuirea statutului de șomer persoanelor ocupate la unitățile economice timp
incomplet (mai puțin de 18 ore săptămânal) și acordarea ajutorului de șomaj
respectiv până la valoarea minimului de ex istență;

116
• lichidarea practicii de plată a ajutorului de șomaj cu întârziere;
• creșterea răspunderii șomerului pentru obținerea dreptului la indemnizare pe căi
ilicite, prin obligativitatea de a rambursa sumele primite;
• este necesară acordarea unei aloca ții de sprijin (de ex.pentru 6 luni) în cazul
când perioada de plată a expirat, iar de lucru nu s -a găsit – practică aplicată în
toate țările. Alocația trebuie să fie mai mică decât ajutorul de șomaj propriu -zis
(racordat la minimul de existentă), pentru a stimula comportamentul activ;
• considerăm pos ibilă de aplicat în Republica M oldova o practică de susținere a
șomerilor destul de răsp ândită la firmele străine prospere (Intel, Microsoft ș.a.) ,
care constă în procurarea de către angajați a acțiunilor firme i, ceea ce le
permite chiar și în condiții de neocupare temporară să ducă un mod de viață
decent și să rămână cointeresați în dezvolt area ulterioară a firmei.25

D.Perfecționarea cadrului instituțional al pieței muncii
Modificarea accentelor și măsurilor po liticii de ocupare cere coordonarea l a ea a
cadrului instituțional. Î n acest context considerăm primordială perfecționarea
cadrului instituțional -legislativ al pieței muncii naționale, pentru a conferi suportul
juridic adecvat schimbărilor pe care le consi derăm im inente. Nu vom enumera aici
toate actele normative care necesită modificare sau elaborare. Menționăm doar că
toate schimbările propuse anterior necesită ajustarea legislației în vigoare, iar în
caz de inexistență în ea a stipulărilor necesare, adop tarea unor acte normative noi.
Totuși, opinăm că unele momente instituționale se cer menționate în mod special.
În acest context un prim interes prezintă necesitatea de perfecționare a
instituției de evaluare a proporțiilor șomajului în Republica Moldova ( vezi
pag. 12 4, p. 13).
Fiind evaluate cât mai corect proporțiile șomajului, deosebit de important
este rolul altor institu ții, de asistență a șomerilor. Î n varianta noastră, în partajul
poverii acestei asistențe o pondere mai mare îi revine instituției sta tului – pe de o

25 În SUA cca 2/3 din ș omerii de structură posedă hârtii de valoare. 85% din șomeri se autoevaluiază în
societate ca reprezentanți ai clasei de mijloc. (161, p. 78).

117
parte, și salariaților – pe de altă parte, prin constituirea și implementarea instituției
asigurării obligatorii și benevole a riscului de șomaj.
În perioada imediat următoare preconizăm că un rol tot mai important
trebuie să revină instituției sindicatelor , libere și puternice – ca promotor al
intereselor angajaților în soluționarea litigiilor privind procesele salarizare -ocupare –
protectie , în dialogul tripartit salariat -stat-patronat. O nouă perspectivă pozitivă acestui
proces sperăm să ofere Legea "Cu privire la parteneriatul social", la elaborarea căreia a
participat autorul tezei.
Dacă elaborarea politicii economice de ocupare este, în mare măsură, o
prerogativă a statului, atunci în munca de promovare și implementare a ei e greu de
supraapreciat rolul unei astfel de instituții ca Serviciul de utilizare a forței de
muncă – SUFM. Important este de a crea condiții optime realizării acestei munci, o
problemă de prim ordin fiind cea a cadrelor:
– corelarea raportului autohto n specialiști S UFM/șomeri de cc a l : 800 cu media
pe țările OCDE , de l : 64;
– conform studiului nostru (vezi pag.79) colaboratorii SUFM necesită obținerea
unor studii noi, în domenii moderne – sociologie, psihologie, drept, limbi
moderne, informatică etc.;
– soluționarea d otării insuficiente a SUFM cu cadre de psihologi. Pentru
persoanele afectate șomajul este o situație de stres profund, uneori de agresivitate sau
de depresie, de supărare și necaz pe statul care cred ei că i -a privat de ocupație. Î n
aceste condiții , colaboratorii SUFM, fiind mediatori între șomeri și stat, deseori sunt
ținta tuturor nemulțămirilor lor. Astfel, considerăm că fiecare OFM trebuie să
beneficieze în state le de personal de cel puțin un psiholog, iar inspectorii OFM să
treacă obligatoriu i nstruire psihologică.
În același timp, optimizarea activității SUFM o vedem și în rolul pe care e
chemată să -1 joace această structură instituțională în implementarea formelor noi,
moderne de lucru cu șomerii (anexa 10) – Job club, Dispecerat al ofertei și cererii

118
de muncă, Serviciu de informare și documentare pentru piața muncii, Serviciu de
selectare a șomerilor, Marketingul șomerilor etc.
Perfecționarea activit ății SUFM de stat sperăm că va duce la creșterea
gradului de adresabilitate la ele a perso anelor în căutare de lucru, proces
caracterisic pieței muncii internaționale. Î n prezent, la noi, datorită indemnizației
mizere și posibilităților reduse de plasare în muncă, adresarea la OFM este scăzută.
În același timp, conform cercetărilor noastre, act ivitatea OFM -lor Lăpușna, Soroca,
Tighina este apreciată de către șomeri în 90 cazuri din sută ca eficientă, ceea ce
necesită cercetarea și răspândirea practicii lor de lucru cu șomerii, mai ales de către
OFM -le, activitatea cărora a fost calificată ca ineficientă – Ungheni, UTAG ș.a.
Paralel cu SUFM de stat o realitate a timpului au devenit și instituțiile
alternative, private care se ocupă cu utilizarea forței de muncă. Până în prezent
activitatea lor nu este monitorizată adecvat. Considerăm necesară acor darea unui
suport legal de activitate acestor instituții, prin licențiere obligatorie a statutului lor
– după cum sunt și recomandările OIM din 1996, prin concurența sănătoasă a
sistemelor de plasare de stat și privat stimulându -se mobilitatea reacționarii lor la
necesitățile pieței muncii.
În același timp, necesită implementare și forme noi de ajustare a cererii cu
oferta de muncă, de exemplu prini instituția de tip nou – sistemul Internet, utilizat
pe larg în străinătate și care în prezent deja oferă șans e celor inițiați și la noi, mai
ales solicitanților de muncă tineri, cu instruire modernă. Considerăm că pe viitor,
atât găsirea locului de muncă prin Internet, cât și practicarea muncii prin intermediul
lui au toate perspectivele de dezvoltare, chiar într -un mod oarecum independent de
alte sisteme de plasare. Însă atât SUFM de stat, cât și cel privat pot deopotrivă să se
intercaleze în el, cu consecințe benefice pentru angajarea forței de muncă.
Luând în considerație toate cele menționate mai sus, consider ăm că în
Republica Moldova trebuie promovat un complex întreg de măsuri în cadrul
politicii de ocupare, multitudinea și interferența cărora vor constitui un mecanism
real și viabil de reducere a șomajului, pe care am încercat să -1 redăm în schema 7 și
în concluziile și recomandările, rezultate din lucrarea noastră.

Mecanismul susținerii ocupării și minimizării șomajului în Republica Moldova
Politica de ocupare activă Politica de ocupare pasivă Perfecționarea cadrului instituțional -legislativ al pieței muncii și al
domeniilor aferente
Măsuri de creștere a cererii de muncă
Susțin erea micului business urban și
rural
Subvenționarea ocupării (directă și
indirectă)
Dirijarea migrației în căutare de
muncă
Dezvoltarea ocupării virtuale
Crearea unităților economice în domeniul
serviciilor specializate Stimularea creșterii economice
Sporirea cererii
agregate Creșterea
volumului ocupării
și diminuarea
șomajul ui
Instrumente:
– investirea în capital uman;
– perfecționarea politicii creditar -fiscale;
– stimularea implementării noilor tehnologii;
– stimularea producerii mărfurilor de primă
necesitate, mai ale s a celor care pot utiliza
materie recidabilă;
– susținerea producătorului autohton;
– practicarea „comenzii de stat”;
– găsirea pieților de desfacere ;
– încurajare a întreprinderilor cu capital mixt
etc. Perfecționarea indemnizării
șomerilor Diminuare a ofertei de muncă
asigurarea, obligatorie a
șomerilor restab. (temporară) a pensionării
anticipate
asigurarea benevolă a
șomerilor motivarea dispozițiilor casnice ale
femeilor -mame
implementarea modelului de
angajare de durată alocație de sprijin
Surse alternative de existență –
acțiuni etc.
Surse de finanțare :
– Fondul de Șomaj;
– Bugetul de Stat;
– Mijloacele ajutorului străin;
– Impozitele pentru servicii – „bit”;
– Capitalizarea ajutorului de șomaj;
– Legalizarea economiei tenebre etc. Măsuri de corelare a cererii c u ofertă de
muncă
Perfecționarea sistemului de instruire
Instruirea profesională școlară inel.
antreprenorială
Pregătirea în profesii cerute pe piață
Consolidarea legăturii instruire – loc de
muncă
Perfecțion. activității OFM și a evidentei
șomerilor
Informarea privind piața muncii
Flexibilizarea timpului de muncă

120
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

1. În teza de față au fost cercetate cele mai recente teorii ale șomajului,
evidențiate filiațiunile și rupturile lor atât cu abordările tradiționale, cât și cu
realitatea țării noastre, ceea ce ne -a condus la concluzia că nici una din ele nu poate
totalmente și integral explica fenomenul șomajului în Republica Moldova, însă
unele secvențe comune pot fi găsite. Mai adecvată practicii naționale ni se pare
teoria d ualității pieței muncii, raționamentul nostru bazându -se pe următoarele
momente:
• sistemul contractelor în Republica Moldova se află în stare incipientă,
majoritatea lor fiind încheiate pe termen relativ scurt;
• atât sindicatele, cât și patronatel e nu posedă încă putere reală de negociere;
• practica angajării în proiectele cu finanțare externă, în organizațiile cu capital
străin, în sistemul financiar și în sectorul neformal denotă evident caracterul
dual al pieței muncii naționale, aceasta confirmâ nd-o și cercetările noastre
empirice.
2. În teză s -a demonstrat, că șomajul este o problemă atât națională, cât și
mondială, însă stringența ei diferă pe tipuri de țări. Paralel cu reducerea șomajului
pe ansamblul arealului OCDE, s -a păstrat o pronunțată diversitate regională . În
țările subdezvoltate s ituația este foarte eterogenă. Î n țările în tranziție din Europa
Centrală șomajul a devenit o realitate care denotă, totuși, tendință spre reducere,
datorită valorificării experienței internaționale și trecer ii la ritmuri pozitive de
creștere economică. Referitor la țările cu economie în tranziție din arealul fostei
URSS, în țările Baltice șomajul este în descreștere, în Rusia, Ukraina și Armenia –
în creștere, pentru celelalte regiuni baza metodologică de apr eciere a dimensiunilor
șomajului fiind inadecvată.
3. Proporțiile relativ modeste ale șomajului în Republica Moldova în
primii ani de reformare au fost considerate drept dovadă a eficienței
politicii macroeconomice monetariste. Î nsă rit murile aparent mici au fost urmate
de profunde denaturări. A apărut un nou tip de lucrător – "semi -șomer", generat de
ocuparea în regim redus și parțial. S -a extins șomajul deghizat, el coexistând cu

121
deficit ul acut d e cadre pentru unele activități. Șomajul fricțional, legat de
schimbarea periodică a locului de muncă, se ciocnește cu flexibilitatea redusă a
oficiilor forței de muncă, iar șomajul structural, generat de declinul unor
ramuri, este în ascensiune datorită inconsecvenței politicii industriale și
imperfecțiunii sistemului de perfecționare și reciclare a cadrelor. Șomajul ciclic
este susținut de declinul transformațional profund, generat nu doar de
fluctuațiile indicatorilor macroeconomici, ci și de un șir de cauze cu caracter
politic, socio -cultural și psihologic.
4. Analiza factorilor de influență a șomajului demonstrează că la general în
Republica Moldova doi factori – dinamica economică și situația demoeconomică –
favorizează creșterea șomajului, iar alți doi factori – nivelul redus al productiv ității
muncii și emigrația de proporții – îl defavorizează.
5. Calculul comparativ al angajării în muncă denotă că în 1999 , din toți
șomerii indemnizați au fost plasați doar 7,7%, iar din cei neindemnizați – 26,6%,
șomerii neindemnizați acceptând plasarea în mediu de 3,6 ori mai des decât cei
indemnizați. Totodată, șomerii rurali sunt defavorizați față de cei urbani, ponderea
indemnizării și plasării lor în muncă fiind inferioară cotei pe care o constituie ei în
totalul șomerilor.
6. În teză s -a arătat că neangaj area în muncă are consecințe negative nu doar
asupra proporțiilor PIB, ci și în plan individual. Cercetările empirice, efectuate de
noi, au demonstrat că 45% din șomerii respondenți au menționat înrăutățirea
situației lor materiale, 19% au indicat apariția tensiunilor în familie, 13%
comunică că a apărut starea de depresie, la 10% s -a înrăutățit starea sănătății, iar la
2,5% s -a semnalat apariția fenomenelor asociale.
7. În teză sunt menționate realitățile și limitele politicii de ocupare
în Republica Moldo va și evidențiată contradicția principială dintre un
comportament preponderent activ al șomerilor și o politică de ocupare
preponderent pasivă.
8. Reieșind din acestea, în lucrare s -a demonstrat că o prioritate a politicii
naționale de ocupare trebuie să d evină măsurile active, de creștere a ocupării, ce

122

poate fi obținută numai prin relansarea creșterii economice, pentru care
considerăm necesar de acționat în câteva direcții prioritare:
• favorizarea creării societăț ii informaționale , prin inv estirea în capital uman și în
sectorul cuaternar, utilizarea pe larg a teleactivității, care vor facilita
încadrarea Republicii Moldova în procesele economice de globalizare;
• susținerea zonelor defavorizate, cu șanse minime de resorbție a forței de muncă
neocupate: zonele agrare – dezvoltarea privilegiată a micului business în
domeniul industriei prelucrătoare, a turismului rural ș.a.; zonele sateliți ale
unor foste mari întreprinderi, devenite ineficiente (crearea parcurilor tehnice,
amplasarea industri ei prelucrătoare etc.). Î n aceste măsuri accentul trebuie pus
pe reangajarea forței de muncă disponibilizate;
• măsură activă ar fi și analiz a mecanismului de convertire a persoanelor cu
studii superioare, mai ales din domeniul "cercetare", rămase fără lucru , spre
învățământul public, care suferă de o adâncă criză de personal;
• analiz a oportunității implementării modelelor moderne de susținere a ocupării
– "angajare pe viață", "partaj de profit", "leesing a forței de muncă". Varianta
noastră locală ar put ea fi "angajare de durată" (garantarea angajării pe 2 -3 ani).
9. În lucrare este argumentat că paralel cu intervențiile active pe piața
muncii, e necesară extinde rea spectrului și perfecționarea celor pasive, de susținere
a șomerilor:
• în primul rând, achit area la timp a indemnizațiilor deja existente,
corelarea dimensiunii lor cu nivelul de trai și cu gradul de contribuție anterioară la
formarea mijloacelor Fondului de șomaj, acestea devenind posibile prin
perfecționarea mecanismului de gestionare a lui ;
• este justificat mecanismul de diminuare periodică a indemnizațiilor spre a
stimula angajarea, însă acest mecanism trebuie corelat cu apropierea indemnizației
de costul coșului minim de consum.
10. În condițiile unei crize acute de locuri de muncă, în teză se menționează ca
fiind îndreptățită și oportună aplicarea măsurii de defavorizare a unor grupuri de
ofertanți pe piața muncii, în două direcții: restabilirea pensionării anticipate
pentru persoanele care au contribuit suficient la formarea

123
fondurilor re spective, cât și întoarcerea societății cu fata la femei și copii, ridicarea
reitingului social al femeii -mamă prin retragere (benevolă) a femeii de pe arena
economică, beneficiul pentru societate manifestându -se în ridicarea calității forței de
muncă viit oare, în creștere. Pentru aceasta se propune crearea unor premise
economice (acordarea indemnizațiilor decente pentru îngrijirea copilului;
micșorarea perioadei minim necesare de contribuție la fondul de pensionare cu
perioada acordată îngrijirii copiilor etc.).
11. Pentru realizarea unei politici eficiente de ocupare (susținere a ocupării,
crearea de noi locuri de muncă , protecție socială a șomerilor), în teză se consideră
necesar de a perfecționa și a completa baza legislativă pentru funcționarea pieței
muncii referitor la:
• corelarea legislației naționale privind ocuparea și șomajul cu cea internațională;
• omogenizarea vârstei subiecților legislației de muncă și celei de șomaj, care în
prezent au limite confuze (legislația muncii – 14-15 ani; legislația de șomaj –
16 ani; înregistrarea șomerilor de facto – 14-64 ani; șomeri în sens BIM – 15
ani și peste);
• legalizarea lucrului cu timp incomplet și extinderea protecției contra șomajului
asupra persoanelor respective dacă ele lucrează mai puțin de un minim de o re
legal stabilit (de ex. 18 ore săptămânal);
• obligativitatea declarării locurilor de muncă vacante;
• legalizarea și dirijarea migrației la muncă întru formarea unei piețe regionale a
muncii;
• autonomizarea Fondului de șomaj și instituirea asigurării obligat orii de șomaj;
• eliminarea, benevolă, de pe piața muncii a unor categorii de ofertanți;
• legalizarea unor instituții alternative de plasare (agenții private, ocupare virtuală
prin Internet etc.), concuren ța lor stimulând mobilitatea reacționari i la
necesitățile pieței muncii.
12. În lucrare se propune optimizarea activității Serviciului de stat
pentru utilizarea forței de muncă în următoarele direcții:

124
– implementarea pe scară largă a metodelor moderne de lucru (clubul
șomerilor, incubato rul de afaceri, pregătirea profesională a generației
preactive, în special orientarea ei spre antreprenoriat, organizarea lucrului
cu patronii etc.);
– optimizarea lucrului serviciilor de plasare (mărirea numărului
personalului care lucrează cu șomerii, de oarece dacă în mediu pe țările
OSCE raportul personal OFM – șomeri este de l : 64, în Suedia – l : 9,
apoi în Republica Moldova – circa 1 : 800) ș.a.
13. Î n teză s -a demonstrat că metodologia BIM de apreciere a
proporțiilor
șomajului este mai amplă decât m etoda calculului numărului de înscrieri la
OFM,
însă pentru aprecierea adecvată a șomajului în țară este necesară
perfecționarea
unor momente de evidență:
• petrecerea recensământului general al populației pentru determinarea
structurilor
ei actuale, în spec ial pe județe;
• definirea cât mai minuțioasa a componentelor dimensiunii șomajului și
evaluarea
cantitativă riguroasă a segmentelor lui și a proporțiilor sale reale;
• evidența și controlul asupra activității structurilor nestatale de plasare în
munca
și obli garea lor de a presta date referitor la solicitanții de muncă;
• aprecierea cotelor de participare la piața muncii a pensionarilor;
• analiza adresărilor la OFM a absolvenților pe specialități, pentru
determinarea
surplusului și deficitului de specialiști (și eventuala limitare a
pregătirii specialiștilor în unele profesii și stimularea altora);
• motivarea șomerilor de a se înregistra la organele de plasare:

crește rea atractivității serviciilor OFM; garantarea angajării după
cursurile de reciclare;
corelarea indemnizației cu BMC și alocarea ei la timp; etc.
14. Considerăm că pentru realizarea propunerilor expuse este
necesară o colaborare strânsă între organismele științifice, de cercetare,
legislative și cele executive, de implementare. Multe dintre p ropunerile
expuse au fost coordonate cu Departamentul pentru Utilizarea Forței de
Muncă și realizarea lor, fie și parțială, va permite eficientizarea
funcționării pieței muncii atât în direcția de promovare a ocupării, cât și de
protecție socială a șomeril or.
125