Politica de Integritate a Personalului din Cadrul Serviciului Vamal
CUPRINS:
LISTA ABREVIERILOR
INTRODUCERE
Capitolul I. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND POLITICA DE INTEGRITATE
Reflecții teoretice privind integritatea profesională
Integritatea funcționarului public în Republica Moldova
Codul de conduită etică a funcționarului public în Republica Moldova
Concluzie Capitolul I
Capitolul II SISTEMUL DE INTEGRITATE PROFESIONALĂ ÎN PRACTICA INTERNAȚIONALĂ
2.1. Sistemul de integritate al Uniunii Europene
2.2. Codul de conduită etică în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor
2.3. Dezvoltarea integrității de către Organizația Mondială a Vămilor
Concluzie Capitolul II
Capitolul III INTEGRITATEA FUNCȚIONARULUI DIN CADRUL SERVICIULUI VAMAL AL REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Codul de conduită etică a colaboratorului vamal
3.2. Testarea integrității personalului Serviciului Vamal
3.3.Combaterea corupției în cadrul Serviciului Vamal
Concluzie Capitolul III
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ABREVIERI
GATT – Acordul General pentru Tarife și Comerț din 30.10.1947, intrat în viguare la 01.01.1948;
F.M.I.- Fondul Monetar Internațional;
RM – Republica Moldova;
CP RM – Codul Penal al Republicii Moldova;
CPP RM – Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova;
CV RM – Codul Vamal al Republicii Moldova;
CPCRM – Codul de Procedură al Republicii Moldova;
CVFR – Codul Vamal al Federației Ruse;
CVR – Codul Vamal al României;
MJRM – Ministerul Justiției al Republicii Moldova ;
MAIRM – Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova;
SV- Serviciul Vamal,
CNA –Centrul Național Anticorupție al Republicii Moldova;
pag. – pagina;
art. – articolul;
alin. – aliniatul;
pct. – punctul.
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate
În ultimii ani, Republica Moldova și-a definit un parcurs cert european, asumându-și responsabilitatea de a consolida o guvernare transparentă, responsabilă și participativă, de a ajusta cadrul legal și infrastructura pentru fortificarea unei economii de piață libere și competitive și de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Una din cele mai importante condiții pentru atingerea acestor obiective este promovarea integrității funcționarilor din cadrul sectoarelor publice.
A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administrației publice, sub pretextul că este de ajuns aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul că funcționarii publici sunt personae, nu simpli executanți, că ei au propriile valori, vin din medii diferite iar dorința lor de afirmare ca profesioniști ai administrației nu se reduce la conformism, datorie pe sarcină, salariu, sancțiune, premiere, ci ca identitatea profesională devine o componentă a identității personale.
Serviciul Vamal își desfășoară activitatea într-un mediu extern în continuă schimbare. Fiind autoritatea care promovează politica vamală și implicată în procesul de elaborare a deciziilor la nivelul Guvernului, Serviciul Vamal colaborează cu instituții și autorități publice centrale, instituții internaționale, precum și cu societatea civilă. O astfel de varietate de colaborări necesită o continuă îmbunătățire a dialogului și competențelor, în vederea atingerii scopurilor, prin promovarea unor decizii care să satisfacă interesele cât mai multor segmente ale societății.
Planul de Dezvoltare Instituțional al Serviciului Vamal cuprinde componenta de management a acestuia (se prezintă misiunea, viziunea și valorile instituției, precum și o analiză a resurselor umane și financiare, a mediului intern și extern al instituției). Planul cuprinde de asemenea prioritățile pe termen mediu și principalele direcții de acțiune ale instituției, pe baza cărora se elaborează componenta bugetară.
Elaborarea și implementarea aspectelor precizate în planul de dezvoltare au drept obiectiv creșterea eficienței și eficacității în ceea ce privește activitățile curente desfășurate în cadrul Serviciului Vamal. Toate acestea au ca scop final o implementare coerentă a politicilor stabilite de Guvern.
Misiunea Serviciului Vamal constă în promovarea politicii vamale, în vederea asigurării securității economice a statului, prin facilitarea comerțului, securizarea traficului internațional de mărfuri și mijloace de transport, asigurarea respectării reglementărilor vamale, perceperii drepturilor de import și export, lupta împotriva fraudelor vamale, dezvoltarea unei administrații profesioniste și transparente, care implementează standarde internaționale în vederea simplificării procedurilor de vămuire și protejează societatea aplicând uniform și imparțial legislația vamală.
Serviciul Vamal asigură securitatea economică a statului în corespundere cu standardele internaționale, facilitează comerțul în colaborare cu societatea civilă și mediul de afaceri, întru sporirea comerțului extern și crearea unui climat favorabil pentru atragerea investițiilor.
Colaboratorii Serviciului Vamal împărtășesc următoarele valori comune:
Profesionalism și eficiență evidențiate prin îndeplinirea calitativă a atribuțiilor organelor vamale și tendință continuă spre perfecționare profesională;
Dedicație maximă orientată spre dezvoltarea sistemului vamal național;
Etica și integritatea profesională, reprezentarea cu demnitate în relațiile cu societatea, autoritățile naționale și cele internaționale;
Obiectivitate, disciplină, demnitate și responsabilitate;
Transparența activităților și deschidere pentru dialog.
Pornind de la definiția generală dată deontologiei, putem să particularizăm deontologia colaboratorului vamal și să o definim ca fiind ansamblul normelor ce guvernează comportamentul profesional și privat al colaboratorului vamal, ca titular al funcției publice. În situația în care colaboratorul vamal a încălcat normele privind deontologia funcției publice, respectiv, și-a încălcat obligațiile profesionale deduse din raportul de funcție publica precum și normele de comportament în interiorul și în afara instituției publice, intervine răspunderea disciplinară a acestuia. Prin astfel de abateri disciplinare, colaboratorul vamal își lezează demnitatea si prestigiul, statutul sau socio-profesional și moral.
Reglementarea comportamentului profesional al colaboratorul vamal se face atât prin dispoziții constituționale cu valoare de principiu, cît și prin acte juridice emise de organul legislativ, alte categorii de acte normative, dar și cu ajutorul normelor cutumiare, în special în domeniul diplomației sau al jurisprudenței.
În urma studiului efectuat, am scos în evidență principalele valori etice ale colaboratorului vamal:
Respectul reprezintă principiul care obligă colaboratorul vamal la o atitudine reverențioasă față de cetățeni, de asemenea, obligația de ai da cetățeanului petiționar toate lămuririle necesare și nu în ultimul rând obligația de a răspunde la petiții chiar și atunci când rezolvarea petiției nu intră în competența autorității sau instituției la care lucrează colaboratorul vamal.
Rapiditatea este principiul care obligă colaboratorul vamal să-și îndeplinească atribuțiile în cel mai scurt timp în raport de problematica ce ia fost înaintată, și să formuleze răspunsul în termenul stabilit de lege sau dacă este posibil în cel solicitat de petent.
Confidențialitatea este obligația colaboratorul vamal de a nu face publice problemele petenților cu care au fost însărcinați să le rezolve, sau să nu facă publice actele sau anchetele de la dosar. Spre exemplu obligația asistenților sociali de a nu face cunoscut situația unei anumite persoane sau familii decât celor în drept a rezolva cazul social respectiv.
Integritatea principiu care le interzice colaboratorul vamal să solicite sau să accepte cadouri sau alte beneficii de la cetățeni pentru îndeplinirea unor atribuții care le revin prin statul de funcțiuni sau prin natura funcției publice ce o ocupă, creând astfel un climat de încredere în funcționari și în serviciu vamal.
Imparțialitatea conform căreia colaboratorul vamal trebuie să fie imparțiali în acțiunile, judecățile și opiniile lor, să respecte egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii și să fie absolut neutri față de interesele politice, economice și religioase;
Gradul de studiere a temei.
În procesul de efectuare a studiului, am apelat atît la actele normative, practica și teoria națională cît și la cea internațională. Este de remarcat faptul că conceptul de ,,integritate a colaboratorului vamal” nu a fost expus și analizat în deplinul său înțeles de către nici unul din autorii citați în bibliografie, altfe spus, este un concept neexaminat, însă enorm de important, fapt ce ne-am propus să-l evidențiem exprimînd importanța acestuia în conținutul tezei. Este evident că fiecare autor citat în teză aduce un aport direct sau indirect pentru a crea o viziune generală a conceptului de întegritate, iar noi în umra unui studiu de analiză prin aplicarea metodelor de cercetare am încercat să scoatem în evidență și să argumentăm importanța conceptului studiat, în așa mod, conținutul tezei cuprinde atît aspecte evolutive, comparate, practice cît și propuneri de modificare și completare.
Scopul și obiectivele propuse în teză
Obiectul pe care această lucrare și-l propune este analizarea inițiativelor internaționale guvernamentale sau non-guvernamentale precum și a inițiativelor naționale sub aspectul eficienței lor. Ipoteza pe care această lucrare dorește să o demonstreze este că mecanismele internaționale și naționale de promovare a conceptului ,,integritatea colaboratorului vamal”, are un impact direct și tangențial cu conceptul statului de drept și a statului democrat. Eficiența implementării conceptului de integritate a colaboratorului vamal, va facilita curmarea acțiunilor sau inacțiunilor cu caracter disciplinar, contravențional sau penal, în așa mod sporind încrederea cetățeanului în organele vamale și a colaboratorilor acestora, fapt ce va contribui la dezvoltarea multe-aspectuală a societății.
Suportul metodologic al cercetării științifice.Baza metodologică și teoretico-științifică a cercetării realizate este constituită din ansamblul de concepții și teorii care vizează științele dreptului fiscal, dreptului vamal, dreptului contravențional, dreptului penal general și special, dreptului penal comparat etc. La baza cercetării au sta la bază metodele logice, istorice, statistice, comparative etc. și supuse unei analize minuțioase.
La baza elaborării tezei de master au fost puse un șir de lucrări de valoare științifică din Republica Moldova și din străinătate. Mai cu seamă, au fost examinate lucrările autorilor : Sava Maimescu, Ianuș Erhan, Mihai Gheorghiță ,Carmen Mladen, Petru-Dan Joandrea-Moga, Dobrinoiu Vasile, Ripeanu Andreea, etc.
Noutatea științifică și valoarea aplicativă a cercetării constă în faptul că recomandările practice pot fi utilizate de către autoritățile naționale responsabile de coordonare și dezvoltarea sistemelor naționale, inclusive Serviciul Vamal, iar o parte importantă a concluziilor formulate poate servi drept bază teoretică la elaborarea unor startegii și politici ale științei. Aspectul practic este determinat și de posibilitatea utilizării lucrării în mediul academic la pregătirea materialelor didactice. Datorită complexității și noutății abordării științifice, rezultatele obținute pot fi utilizate și drept bază inițială pentru aprofundarea cercetărilor anumitor aspect ale managementului cercetării-dezvoltării în lucrare.
Volumul și structura tezei include: considerațiuni generale, trei capitole, concluzii și bibliografie.
În introducere este reflectată caracteristica generală a tezei, sunt prezentate principalele direcții ale analizei conceptelor de integritate și corupție, sunt aduse argumente privind importanța t practice pot fi utilizate de către autoritățile naționale responsabile de coordonare și dezvoltarea sistemelor naționale, inclusive Serviciul Vamal, iar o parte importantă a concluziilor formulate poate servi drept bază teoretică la elaborarea unor startegii și politici ale științei. Aspectul practic este determinat și de posibilitatea utilizării lucrării în mediul academic la pregătirea materialelor didactice. Datorită complexității și noutății abordării științifice, rezultatele obținute pot fi utilizate și drept bază inițială pentru aprofundarea cercetărilor anumitor aspect ale managementului cercetării-dezvoltării în lucrare.
Volumul și structura tezei include: considerațiuni generale, trei capitole, concluzii și bibliografie.
În introducere este reflectată caracteristica generală a tezei, sunt prezentate principalele direcții ale analizei conceptelor de integritate și corupție, sunt aduse argumente privind importanța temei fiind determinate scopurile și sarcinile elaborării tezei. De asemenea se reflectă spectrul complex de probleme ce relevă actualitatea temei investigate, fundamentul ei științific, gradul de cercetare al acesteia în doctrinele naționale și străine, se evidențiază valoarea teoretică și aplicativă a rezultatelor cercetării.
Capitolul I „Aspecte conceptuale privind politica de integritate” este dedicat studierii și analizei profunde a problemelor legate conceptul de integritate, analiza actelor normative naționale precum și internaționale. De asemenea, capitolul în cauză conține o analiză aprofundată conceptului de integritate a colaboratorului Serviciului Vamal, reflectate prin drepturi și obligații ale acestora.
Capitolul II „Sistemul de integritate profesională în practica internațională” este dedicat analizei generale a conceptului de ,,integritate” în cadrul Serviciului Vamal, pe plan internațional, fiind analizate principalele acte normative de combatere a corupției și de dezvoltare a integrității funcționarului Serviciului Vamal. Sunt scoase în evidență principalele aspecte comparative al sistemului internațional și procesul de integrare a Republicii Moldova în cadrul sistemului European de combatere a corupției și dezvoltare a integrității funcționarului Serviciului Vamal.
Capitolul III ,, Integritatea funcționarului din cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova” are ca scop de a scoate în vizor acele probleme cu care se confruntă Republica Moldova, inclusiv Serviciul Vamal cu combaterea corupției și promovarea conceptului de Integritate. Se face o analiză, cauză efect al fenomenului corupției în cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova, astfel, încercând de a propune careva sugestii și recomandări.
CUVINTE CHEIE
Integritate, integritate profesională, corupție, cod de conduită, etică, morală.
Capitolul I
ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND POLITICA DE INTEGRITATE
1.1. Reflecții teoretice privind integritatea profesională
Cuvântul integritate, din punct de vedere etimologic, provine din limba latină în care este întâlnit sub forma „integritas”, cu semnificația de „întreg, complet” .
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române integritatea reprezintă „însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate”. [2]Totodată, integritatea definește caracterul integru al unui individ, sentimentul demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului, onestitatea, cinstea și probitatea. Ea exprimă calitatea de a fi sau de a rămâne intact, întreg, de a-și păstra nealterate calitățile.
Din perspectivă individuală, se poate spune că integritatea este o chestiune de opțiune personală; ea ține de asumarea unui set de valori, de norme etice de conduită profesională și personală, de asigurarea unui anumit grad al respectului de sine.
Din exterior, integritatea individului este evaluată și cuantificată, fie prin prisma elementelor ce configurează conștiința colectivă, fie prin prisma conformării cu regulile obligatorii din acest domeniu.
Integritatea alături de comportamentul etic, stau la baza succesului unui proces de leadership de lungă durată. Integritatea personală reprezintă sursa și fundația integrității și eticii organizației căreia îi aparține individul [12, pag. 9]. Ea presupune ca acesta să fie autentic cu propria sa persoană dar și cu alte persoane, precum și să facă ceea ce zice că face.
A fi autentic cu propria persoană înseamnă a realiza congruența între sentimentele și acțiunile proprii. Pe de altă parte, a fi autentic cu alte persoane înseamnă să existe o conexiune între ceea ce spui și ceea ce faci. În sfârșit, a face ceea ce spui înseamnă a-ți ține promisiunile și înțelegerile. Aceasta poate presupune acceptarea responsabilității chiar și în situația în care, în final, nu se ajunge la rezultatul scontat. Liderul care se comportă în acest fel contribuie la dezvoltarea unei culturi a integrității în cadrul organizației pe care o conduce [12, pag. 11].
Un om integru este un om care ține la principiile sale, o persoană care acționează fără părtinire atunci când evaluează cazuri în care este implicat și care își îndeplinește cu devoțiune sarcinile, dovedind probitate. Totodată, a fi o persoană integră presupune a acorda și celorlalți prezumția de integritate.
Integritatea personală este determinată de conduita etică a individului. Etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală.
Dicționarului explicativ al limbii române definește morala ca fiind "ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate, și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică".[39]
În Dicționarul limbii franceze morala este definită ca fiind: "știința binelui și răului; teoria acțiunii umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei și având ca scop binele; ansamblul de reguli de conduită considerate de o manieră absolută"[6, pag .34].
La baza moralei stau principiile: demnității, responsabilității, libertății, solidarității, dreptății și carității.[4, pag .65]
Dacă o fi să definim termenul „integritate” este de multe ori utilizat ca antonim al corupției, dar integritatea nu înseamnă doar lipsa corupției, ci presupune îmbunătățirea comunicării și a transparenței procesului de luare a deciziilor publice, pentru a nu crea suspiciunea că interesul privat prevalează asupra interesului public.
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, sensul termenului de integritate care ne interesează este acela de cinste, probitate și incoruptibilitate. Integritatea publică se referă la integritatea lucrătorilor din administrația publică centrală și locală a țării.
Orice cultură organizațională are la bază un set de valori, comportamente, principii și norme care exprimă fără echivoc sănătatea fiecărei organizații, în corelație directă cu nivelul de integritate al acesteia. Profesorul Ovidiu Nicolescu, în lucrarea Fundamentele managementului organizației definește cultura organizațională ca fiind „ansamblul valorilor, credințelor, aspirațiilor, așteptărilor și comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizație, care predomină în cadrul său și care îi condiționează direct și indirect funcționalitatea și performanțele”.
Noțiunea de cultură a organizației definește așadar un sistem de valori, prezumții, credințe și norme împărtășite de membrii unei organizații, care îi unesc. Acestea prezintă următoarele trăsături: aparțin indivizilor din organizație; constituie baza culturii organizaționale; sunt o sinteză a celor individuale; sunt reflectate în simboluri, atitudini, comportamente și diferite structuri; influențează semnificativ evoluția și performanțele organizației.[53, pag .98]
Integritatea publică poate fi definită atât prin prisma integrității proceselor în cadrul organizației – de luare a deciziilor, de implementare a deciziilor, de gestiune a banilor publici – cât și prin prisma integrității personalului sau agenților publici care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia (aleși locali, funcționari publici, personal contractual din instituțiile publice).
Din perspectiva integrității, reprezentanții oricărei entități publice au obligația să acorde un tratament imparțial și echitabil tuturor persoanelor care se adresează acesteia. Una din componentele integrității publice o reprezintă transparența în desfășurarea activității instituțiilor publice, prin care înțelegem setul de instrumente prin care administrația (instituțiile și autoritățile administrației publice locale sau centrale) dă socoteală cetățenilor/contribuabililor cu privire la activitatea desfășurată în serviciul acestora.
Conceptul de transparență a procesului decizional derulat în instituții se referă la asigurarea accesului cetățenilor la documentele aflate în gestiunea instituțiilor statului precum și la consultarea cetățenilor cu privire la adoptarea unor reglementări.[52, pag. 65]
În concret, transparența se operaționalizează prin:
– informarea din oficiu a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative;
– consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
– participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
Transparența este o condiție a unei comunicări eficiente. Sistemele politice democratice statuează dreptul fundamental al cetățenilor la libera informare ca premiză pentru un sistem funcțional. Oferirea acestor informații permite cetățenilor să exercite trei funcții extrem de importante în relația cu autoritățile: participarea la procesul de luare a deciziilor, contestarea acestora și controlul asupra activității autorităților publice.
Importanța dreptului la libera informare a fost recunoscută pentru prima dată în Suedia în urmă cu două secole, dar discuțiile asupra necesității transparenței decizionale au luat amploare la nivel mondial în ultimele două decenii, ca urmare a transformărilor geopolitice.
În aceste condiții, datorită schimbărilor economice, sociale, politice și tehnologice importanța comunicării eficiente între cetățeni și guvernanți devine un factor esențial pentru consolidarea regimurilor democratice prin acceptarea unui nou tip de guvernare: „guvernarea deschisă”.
Transparența are rolul de a preveni acțiuni care amenință integritatea publică (acte de corupție) și de a evalua performanța administrației publice (capacitatea administrativă).
Mecanismele prin care se asigură integritatea publică urmăresc, în general, următoarele aspecte [22, pag. 82]:
– micșorarea numărului ocaziilor de manifestare a fenomenului corupției (reformă
sistematică);
– mecanisme de prevenire, constrângere și de mărire a gradului de responsabilitate;
Aceste mecanisme formează un sistem de integritate, care urmărește:
– interdependența dintre diferitele ramuri și agenții ale guvernului;
– controlul conflictelor de interese în sectorul public;
– dispersarea centrelor de putere.
Sistemul de integritate presupune:
– o perspectivă cuprinzătoare asupra reformei, indiferent de nivelul la care aceasta se realizează;
– o serie de procese la nivel guvernamental (coduri de etica profesională, sisteme de conducere, transformări la nivel organizațional, reforme juridice, schimbări de procedură în sectorul birocratic etc.)
– participarea societății civile (sectorul privat, mass media, categoriile profesionale, bisericile și moscheile etc.).
Sistemul de integritate publică cuprinde instituțiile cheie, actele normative și practicile care contribuie la integritatea, transparența și responsabilitatea dintr-o societate.
Atunci când funcționează corect, sistemul de integritate publică combate corupția ca și parte a unei lupte mai ample împotriva abuzului de putere, a încălcărilor legii și a fraudei în toate formele sale.
Cu toate că în plan internațional nu există un proiect comun pentru un sistem eficient de prevenire a corupției, există totuși o înțelegere internațională tot mai puternică cu privire la caracteristicile cele mai importante ale sistemelor de luptă împotriva corupției care dau cele mai bune rezultate.
Pot fi considerate principii care să asigure integritatea în sectorul public, următoarele:[19, pag .71]
– legalitatea: autoritățile și instituțiile publice au obligația de a respecta drepturile și libertățile cetățenilor, normele procedurale, libera concurență și tratamentul egal acordat beneficiarilor serviciilor publice;
– supremația interesului public: ordinea de drept, imparțialitatea și eficiența autorităților și instituțiilor publice sunt ocrotite și promovate de lege;
– buna administrare: autoritățile și instituțiile publice sunt datoare să-și desfășoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiții de eficiență, eficacitate și economicitate a folosirii resurselor;
– buna conduită: este încurajat și stimulat personalul cu o bună conduită dovedită în
exercitarea atribuțiilor de serviciu și care promovează o imagine favorabilă instituției;
– buna credință: este încurajat și stimulat personalul care își exercită atribuțiile cu
bună credință;
– responsabilitatea: este încurajat și stimulat personalul care se implică activ în
realizarea competențelor legale.
Într-o altă abordare, sunt promovate șapte principii relevante din perspectiva integrității vieții publice:
– altruism: cei care dețin funcții publice ar trebui să ia deciziile numai în termeni de interes public, aceste decizii nu trebuie luate pentru a dobândi beneficii financiare sau alte avantaje materiale pentru ei înșiși, familie sau apropiați;
– integritatea: funcționarii și oficialii publici nu trebuie să-și creeze obligații financiare sau de alt gen față de organizații sau indivizi din afară, care ar putea exercita o influență asupra modului în care își duc la îndeplinire îndatoririle oficiale;
– obiectivitatea: în timpul gestionării afacerilor publice, persoanele aflate în funcții publice trebuie să facă aceste alegeri numai pe bază de merit;
– responsabilitatea: cei care sunt numiți în funcții publice sunt responsabili pentru deciziile și acțiunile lor în fața publicului și trebuie să se supună oricărui gen de cercetare analitică specifică funcției lor;
– deschiderea: persoanele aflate în funcții publice trebuie să fie pe cât de transparente posibil cu privire la toate deciziile și acțiunile lor.
– onestitatea: persoanele care dețin funcții publice au datoria de a declara orice interese particulare ce au legătură cu îndeplinirea datoriilor publice și de a lua atitudine în sensul rezolvării oricăror conflicte de interese care pot apărea, astfel încât să protejeze interesul public.
– capacitățile de conducere: oficialii publici trebuie să promoveze și să sprijine
aceste principii prin modul de conducere și prin puterea exemplului personal.
Teoria internațională care reflectă acțiuni nemijlocit asupra practicii naționale, propune următoarele standarde și mecanisme de asigurare a integrității publice [20, pag.45]:
Standardizarea procedurilor administrative în administrația publică centrală și uniformizarea structurilor organizatorice în care să fie cuprinse, printre altele, norme privind organizarea simetrică a structurilor administrative, asigurând astfel uniformitatea și identitatea structurilor și substructurilor administrative pe același nivel;
Introducerea mecanismului periodic de evaluare a impactului pentru toate politicile publice;
Introducerea unui sistem unitar de management al calității în structurile administrației centrale și locale, cu rol de acordare a suportului logistic, monitorizare și centralizare a măsurilor de implementare a managementului calității.
Evaluarea anuală a vulnerabilităților la corupție a autorităților și instituțiilor publice: se propune adaptarea și implementarea bunelor practici europene cu privire la:
– investigarea preventivă a ariilor vulnerabile din sânul instituțiilor publice;
– examinarea capacității interne de contracarare a deficiențelor structurale/manageriale care favorizează apariția deciziilor corupte;
– reformarea structurilor interne, a procedurilor de lucru și a selecției resurselor umane, cu scopul de-a întări capacitatea de rezistență anticorupție a instituțiilor publice.
Rezultatele evaluărilor anuale vor fi luate în considerare pentru ajustarea graduală a sistemelor de management al calității, a criteriilor de evaluare a impactului politicilor publice și, respectiv, a procedurilor și structurilor administrative și organizatorice.
Creșterea independenței auditorilor publici interni;
De asemenea, ca standard de integritate s-a propus creșterea transparenței decizionale, astfel:
– creșterea standardului de motivare a deciziilor administrative. Stabilirea obligativității introducerii motivării deciziei administrative ex-ante. Pentru operațiunile administrative de rutină se vor stabili criteriile și motivările standard, iar pentru activitățile cu un caracter de specificitate, normele metodologice vor prevedea obligarea la motivarea individuală a deciziilor administrative.
Auditul public intern va verifica respectarea normelor de motivare și argumentare a criteriului de oportunitate a deciziilor adoptate în cadrul administrației publice și a instituțiilor din subordinea sau coordonarea acesteia. Condiția de motivare a actelor administrative sau a deciziilor adoptate de administrație reprezintă condiție de validitate [50, pag.46]:
– reducerea utilizării mecanismelor decizionale de urgență. Stabilirea unor criterii de implementare a mecanismelor decizionale de urgență, cu scopul reducerii utilizării acestora și asigurării unui proces decizional planificat.
– stabilirea pactelor sociale la nivelul tuturor ministerelor și agențiilor guvernamentale ca mecanism consultativ permanent. Adoptarea și implementarea unor măsuri care să reglementeze constituirea unor mecanisme consultative permanente – pacte sociale – prin consultarea principalilor factori interesați în trasarea de politici publice și gestionarea afacerilor publice aferente fiecărui domeniu ministerial, respectiv înființarea acestora prin ordin al ministrului de resort.
– identificarea și evaluarea riscului și a vulnerabilității de corupție în procesul de elaborare a actelor normative. Pentru asumarea politică a angajamentelor de prevenire și combatere a corupției, Guvernul va stabili și adopta metodologia de identificare și evaluare a riscurilor privind corupția în elaborarea actelor normative, ca etapă obligatorie înaintea avizării proiectelor de acte normative.
Potrivit legii nr.325 din 23.12.2013, privind testarea integrității profesionale din 23.12.2013, integritate profesională – capacitatea persoanei de a-și exercita obligațiile și atribuțiile legale și profesionale în mod onest, ireproșabil, dând dovadă de o înaltă ținută morală și maximă corectitudine, precum și de a-și exercita activitatea în mod imparțial și independent, fără vreun abuz, respectând interesul public, supremația Constituției Republicii Moldova și a legii;
1.2. Integritatea funcționarului public în Republica Moldova
În cadrul instituțiilor europene de la Bruxelles integritatea este considerată tratamentul preventiv în lupta anticorupție, care are nevoie însă de construcții instituționale solide pe parcursul funcționării și consolidării lor. La fel și în Republica Moldova, integritatea funcționarului public stă la baza unui stat democrat, cinstit și necorupt din acest motiv pentru o mai bună practică în verificarea și dezvoltarea integrității au fost create instituții care nemijlocit monitorizează și contribuie la dezvoltarea conceptului de integritate pe teritoriul Republicii Moldova. Una din instituțiile statului în Republica Moldova care reglementează acest domeniu este Comisia Națională de Integritate [47].
Comisia Națională de Integritate, prin importanța obiectului de activitate consacrat, potrivit Legii nr.180 din 19.12.2011 cu privire la Comisia Națională de Integritate, reprezintă o instituție antrenată activ în aplicarea standardelor de integritate, a bunelor practici la nivelul administrației publice, precum și la descurajarea comportamentelor care generează corupție în plan administrativ.
Prevederile aceleași legi, definesc Comisia Națională de Integritate drept o autoritate publică autonomă și independentă față de alte autorități publice, față de persoane fizice și juridice, care își exercită atribuțiile ce îi sunt date în competență prin Legea nr.1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor care dețin o funcție de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere și prin Legea nr.16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese.
Reieșind din acestea, Comisia are drept obiectiv implementarea mecanismului de verificare și de control al declarațiilor cu privire la venituri și proprietate ale persoanelor care dețin o funcție de demnitate publică, ale judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și ale unor persoane cu funcție de conducere și al declarațiilor de interese personale, precum și a mecanismului de soluționare a conflictelor de interese, acționând conform principiilor legalității, imparțialității, independenței, celerității, ale dreptului la apărare și ale bunei administrări.
Potrivit legii 180 cu privire la Comisia Națională de Integritate, Comisia Națională de Integritate, este o autoritate publică autonomă și independentă față de alte autorități publice, față de persoane fizice și juridice, care își exercită atribuțiile ce îi sunt date în competență prin Legea nr. 1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor care dețin o funcție de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere și prin Legea nr. 16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese. Comisia are drept obiectiv implementarea mecanismului de verificare și de control al declarațiilor cu privire la venituri și proprietate ale persoanelor care dețin o funcție de demnitate publică, ale judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și ale unor persoane cu funcție de conducere și al declarațiilor de interese personale, precum și a mecanismului de soluționare a conflictelor de interese, acționând conform principiilor legalității, imparțialității, independenței, celerității, ale dreptului la apărare și ale bunei administrări.
Comisia Națională de Integritate exercită următoarele atribuții:[44]
a) efectuează controlul declarațiilor cu privire la venituri și proprietate și al declarațiilor de interese personale;
b) constată dacă între veniturile realizate pe parcursul exercitării funcției și proprietatea dobândită în aceeași perioadă există o diferență vădită ce nu poate fi justificată și sesizează organul de urmărire penală sau organul fiscal;
c) solicită efectuarea controlului veridicității informațiilor ce se conțin în declarațiile de interese personale de către organele în a căror competență, potrivit Legii nr. 16-XVI din 15 februarie 2008, este pus controlul informațiilor prezentate în declarațiile respective;
d) constată nerespectarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese și privind incompatibilitatea, sesizând organele competente în vederea atragerii persoanelor respective la răspundere disciplinară sau, după caz, în vederea încetării mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale acestora;
e) sesizează instanța de judecată în cazul în care constată că una dintre persoanele supuse dispozițiilor legale privind conflictul de interese a emis/adoptat un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, în vederea constatării nulității actului respectiv;
f) pregătește raportul anual de activitate al Comisiei;
g) publică toate declarațiile cu privire la venituri și proprietate și declarațiile de interese personale pe pagina web a Comisiei și asigură accesibilitatea lor permanentă, cu excepția informațiilor specificate la art. 13 alin. (2) și (3) al Legii nr. 1264-XV din 19 iulie 2002;
h) elaborează și aprobă Instrucțiunea privind modul de completare a declarațiilor cu privire la venituri și proprietate și a declarațiilor de interese personale;
i) constată contravenții și încheie procese-verbale cu privire la contravențiile ce vizează încălcarea regulilor de declarare a veniturilor și proprietății, de declarare a intereselor personale, precum și procese-verbale cu privire la neexecutarea solicitărilor Comisiei.
Potrivit legii 180 cu privire la Comisia Națională de Integritate, Comisia este un organ colegial, formată din 5 membri, egali în drepturi, care se numesc în funcție de către Parlament, cu votul majorității deputaților aleși, pentru un mandat de 5 ani. Membrul Comisiei poate exercita doar un singur mandat.
Pentru funcția de membru al Comisiei se propun: 3 candidaturi din partea majorității parlamentare, o candidatură din partea opoziției parlamentare și o candidatură din partea societății civile, selectată în mod deschis și transparent de către Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului din lista de candidați propuși de asociațiile obștești. În cazul în care Parlamentul nu a votat candidatul propus la funcția de membru al Comisiei, subiectul care l-a propus, în termen de 15 zile lucrătoare, va desemna un alt candidat.
Conducerea Comisiei este exercitată de președintele acesteia, numit de Parlament din rândul membrilor Comisiei care nu au deținut o înaltă funcție de răspundere, la propunerea Președintelui Parlamentului, cu votul majorității deputaților aleși. Președintele Parlamentului propune candidatura pentru funcția de președinte al Comisiei după consultarea obligatorie a fracțiunilor parlamentare.
În exercitarea atribuțiilor sale, președintele Comisiei este asistat de un vicepreședinte, care este numit în funcție de Parlament, cu votul majorității deputaților aleși, la propunerea președintelui Comisiei. În absența președintelui Comisiei, vicepreședintele îndeplinește temporar atribuțiile acestuia.
La numirea în funcție, președintele, vicepreședintele și membrii Comisiei depun următorul jurământ: „Jur să exercit obligațiile funcționale cu credință și integritate în serviciul Republicii Moldova, să respect Constituția și legile Republicii Moldova, să protejez proprietatea publică, democrația și bunăstarea poporului”. Jurământul se depune în ședința plenară a Parlamentului după adoptarea actului de numire în funcție. Funcțiile de președinte, vicepreședinte și membru al Comisiei sunt funcții de demnitate publică. Poate fi numită în funcția de membru al Comisiei persoana care corespunde cumulativ următoarelor cerințe:
a) deține cetățenia Republicii Moldova;
b) are capacitatea deplină de exercițiu;
c) are studii superioare;
d) are o vechime în muncă de cel puțin 7 ani și o reputație ireproșabilă;
e) nu are antecedente penale;
f) la momentul numirii, nu face parte din nici un partid politic;
g) este aptă din punct de vedere medical să exercite funcția, conform certificatului medical de sănătate eliberat conform legislației în vigoare;
h) cunoaște limba de stat;
i) nu este privată de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de bază sau complementară drept urmare a hotărârii judecătorești definitive;
j) nu a fost agent sau colaborator al serviciilor de informații până în anul 1991, nu a fost și nu este agent sau colaborator operativ, inclusiv sub acoperire, informator sau colaborator al serviciilor de informații.
Președintele Comisiei exercită următoarele atribuții:
a) conduce, organizează, controlează și poartă răspundere pentru activitatea Comisiei;
b) numește în funcție funcționarii publici ai aparatului Comisiei, modifică, suspendă și încetează, în condițiile legii, raporturile de serviciu ale acestora, angajează, în bază de contract, personalul aparatului Comisiei, modifică, suspendă și încetează raporturile de muncă ale acestuia;
c) soluționează, conform legislației în vigoare, chestiunile ce țin de stabilirea sporurilor la salariu și de acordarea primelor;
d) aprobă regulamentul aparatului Comisiei și structura acestuia;
e) aprobă regulamentul intern al Comisiei;
f) aprobă modelul legitimației de serviciu;
g) aplică, în condițiile legii, sancțiuni disciplinare funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului Comisiei;
h) asigură organizarea unui proces sistematic și planificat de perfecționare profesională continuă a funcționarilor publici ai aparatului Comisiei;
i) prezintă în plenul Parlamentului raportul de activitate al Comisiei pentru anul calendaristic expirat și asigură publicarea acestuia pe pagina web a Comisiei;
j) reprezintă Comisia în raporturile cu alte autorități și instituții publice, cu persoane fizice sau juridice;
k) aprobă Instrucțiunea privind modul de completare a declarațiilor cu privire la venituri și proprietate și a declarațiilor de interese personale.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, președintele emite ordine. Membrul Comisiei este obligat:
a) să-și îndeplinească atribuțiile cu obiectivitate, respectând principiile legalității, imparțialității, independenței, celerității, ale dreptului la apărare și ale bunei administrări;
b) să participe la ședințele Comisiei;
c) să-și exprime votul „pro” sau „contra”. Abținerea de la vot nu se permite, cu excepția cazului când el este în conflict de interese;
d) să comunice în scris președintelui Comisiei orice situație ce ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercită;
e) să depună, în condițiile legislației în vigoare, declarație cu privire la venituri și proprietate și declarație de interese personale;
f) să nu divulge datele sau informațiile care nu sunt publice sau care constituie secret de stat;
g) să se abțină de la orice activitate sau manifestare contrară calității de membru al Comisiei.
Membrul Comisiei are dreptul:
a) să ia cunoștință de materialele prezentate Comisiei spre examinare și să participe la examinarea acestora;
b) să solicite instituțiilor publice asistență în verificarea informației și a datelor expuse în declarații și prezentarea documentelor necesare;
c) să participe la adoptarea de către Comisie a deciziilor și să-și expună opinia;
d) să exercite alte drepturi în condițiile legii.
În exercitarea atribuțiilor de serviciu, membrul Comisiei nu are dreptul:
a) să practice orice altă activitate remunerată, cu excepția activității științifice, didactice și de creație;
b) să fie membru al vreunui partid politic;
c) să primească ori să acorde recompense bănești sau alte avantaje necuvenite, ce contravin intereselor legitime ale societății și ale statului;
d) să divulge datele sau informațiile la care a avut acces altfel decât în condițiile Legii nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informație.
Mandatul de membru al Comisiei încetează în cazul:
a) demisiei;
b) revocării;
c) expirării mandatului;
d) atingerii vârstei de pensionare;
e) decesului.
Încetarea mandatului de membru al Comisiei în cazul demisiei, revocării, atingerii vârstei de pensionare sau decesului se constată în ședință plenară a Parlamentului prin adoptarea unei hotărâri, în care se ia act de cauza ce determină încetarea mandatului.
În cazul încetării mandatului de membru al Comisiei ca urmare a expirării mandatului, membrul Comisiei al cărui mandat a expirat rămâne în funcție până la numirea succesorului său.
Revocarea membrului comisiei se face în cazul:
a) încălcării obligațiilor prevăzute la pct. 13 din lege ;
b) rămânerii definitive a sentinței de condamnare;
c) necorespunderii cerințelor stabilite la pct. 11din lege;
d) imposibilității, din motive de sănătate, de a-și exercita atribuțiile mai mult de 4 luni consecutiv;
e) declarării dispariției fără urmă, conform legii.
Altă instituție la fel de importantă ce nemijlocit verifică integritatea funcționarului public în Republica Moldova și anume coruptibilitatea acestuia este Centrul Național Anticorupție. Acesta este un organ specializat în prevenirea și combaterea corupției, a actelor conexe corupției și a faptelor de comportament corupțional. Centrul este un organ apolitic, nu acordă asistență și nu sprijină nici un partid politic. Centrul își desfășoară activitatea pe principiile legalității, independenței, imparțialității, aplicării prioritare a metodelor de prevenire a corupției față de cele de combatere,respectării drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, oportunității, îmbinării metodelor si mijloacelor publice si secrete de activitate, îmbinării conducerii unipersonale si colegiale, colaborării cu alte autorități publice, organizații obștești si cu cetățeni. Reieșind din principiile enumerate mai sus distingem și următoarele atribuții:
prevenirea, depistarea, cercetarea și curmarea contravențiilor și infracțiunilor de corupție și a celor conexe corupției, precum și a faptelor de comportament corupțional;
prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului,efectuarea expertizei anticorupție a proiectelor de acte legislative și a proiectelor de acte normative ale Guvernului, precum și a altor inițiative legislative prezentate în Parlament, în vederea corespunderii lor cu politica statului de prevenire și combatere a corupției;
asigurarea desfășurării evaluării riscurilor de corupție în cadrul autorităților și instituțiilor publice prin instruire și consultare, monitorizare și analiză a datelor referitoare la evaluarea riscurilor de corupție, precum și coordonarea elaborării și executării planurilor de integritate.
Crearea unui astfel de Centru are o mare necesitate în orice stat democratic, cu principii și valori bazate pe legalitate. Crearea a fost determinata, in primul rând, de necesitatea edificării unei structuri de stat eficiente, scopul principal al căruia este combaterea infracțiunilor economice si corupției in Republica Moldova. Prevenirea lor este o sarcina prioritara pentru organele de ocrotire a normelor de drept.[58, pag.45] O altă cerință, nu mai puțin importanta, a fost necesitatea optimizării structurii si activității organelor de control. Din experiența anilor trecuți, nu se reușea soluționarea problemelor privind infracționalitatea economica, sporirea rezultatelor in combaterea ei din mai multe cauze, dintre care pot fi menționate cele mai importante: dublarea funcțiilor de către diferite instituții de stat, pe de o parte, si ineficienta interacțiune intre ele, pe de alta. În consecință, se înregistra un număr considerabil de controale si revizii tendențioase si inoportune, care nu aveau nici un efect asupra nivelului criminalității in economie, si sustrăgeau de la activitate agenții economici. Fiecare organ de control avea competentele proprii, subordonarea sa ierarhica. Totodată, dintre țările CSI, numai în Republica Moldova organele de control nu dispuneau de funcții de urmărire penala. Odată cu adoptarea Legii cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Corupției, in Moldova a fost creata o instituție având un sistem complex de descoperire a infracțiunilor economice, începând cu obținerea si documentarea informațiilor operative, efectuarea actului de revizie si control, intentarea dosarului penal, urmărirea penala si transmiterea dosarului in instanța de judecata. Centrul a fost creat ca urmare a fuzionării Departamentului Control Financiar si Revizie al Ministerului Finanțelor; Direcției anticorupție a Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Corupției, precum si a Direcției politiei economico-financiare a Inspectoratului General de Politie al Ministerului Afacerilor Interne si a Gărzii Financiare, care era subordonată Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
Potrivit legii nr.325 din 23.12.2013, privind testarea integrității profesionale din 23.12.2013, stabilește scopul, principiile, mijloacele, metodele, procedurile și efectele juridice ale testării integrității profesionale în cadrul entităților publice.
În sensul conceptului legii, Testarea integrității profesionale se realizează în scopul: asigurării integrității profesionale, al prevenirii și combaterii corupției în cadrul entităților publice, verificării modului de respectare de către agenții publici a obligațiilor și atribuțiilor de serviciu, precum și a regulilor de conduită, identificării, evaluării și înlăturării vulnerabilităților și a riscurilor care ar putea determina sau favoriza actele de corupție, actele conexe corupției sau faptele de comportament corupțional, neadmiterii unor influențe necorespunzătoare în exercitarea obligațiilor sau atribuțiilor de serviciu ale agenților publici.
Totodată legea stabilește că testarea integrității profesionale a agenților publici se realizează cu respectarea obligatorie a următoarelor principii: legalitatea, respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, a demnității umane și profesionale, tratamentul nepărtinitor, echitabil și nediscriminatoriu al agenților publici supuși testării, prezumția de bună-credință a subiecților testării, neadmiterea afectării autorității, prestigiului și imaginii entităților publice și ale agenților publici.
1.3. Codul de conduită etică a funcționarului public în Republica Moldova
Funcția publică și funcționarul public sunt instituții juridice ale dreptului public, în general, și ale dreptului administrativ, în particular, care s-au conturat ca atare într-o continua dispută între doctrină, jurisprudență și reglementare. [60, pag. 34]
Codul-model de conduită pentru funcționarii publici, aprobat de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei în cadrul celei de-a 106-a sesiuni din 11 mai 2000, este considerat,pe bună dreptate, ca „punct de sprijin” sau „hârtie de turnesol” pentru codurile de conduită similare din statele-membre ale Consiliului Europei. Nici Republica Moldova nu reprezintă o excepție, Codul de conduită a funcționarului public, în cea mai mare parte, fiind „inspirat” anume din prevederile Codului-model.
În Republica Moldova despre necesitatea adoptării unui cod de conduită a funcționarilor publici pentru prima dată s-a vorbit în 2004. Atunci, în punctul 13 din Planul de acțiuni pentru realizarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 421-XV din 16 decembrie 2004, a fost prevăzută elaborarea și înaintarea spre aprobare a „Codului etic al funcționarului public și a unor astfel de coduri pentru fiecare categorie de funcționari publici (poliție, vamă, procuratură, justiție etc.)”. În calitate de responsabil a fost desemnat Ministerul Justiției, iar ca termen-limită de realizare a acțiunii era stabilit anul 2005.Acțiunea a fost preluată și inclusă la punctul 18 al Planului de activitate a Guvernului pe trimestrul IV al anului 2005, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1011 din 30 septembrie 2005, stabilindu-se, totodată, și un termen exact pentru definitivarea proiectului Codului – 15 noiembrie 2005.
Către 15 noiembrie 2005, documentul elaborat de Ministerul Justiției a fost remis spre examinare Guvernului. Însă ulterior, „luând în considerație recomandările experților europeni”( Nota informativă la proiectul de Lege ordinară nr. 3926 din 10 octombrie 2006 cu privire la Codul de conduită a funcționarului public, pag. 1.), la 10 mai 2006 proiectul a fost remis Ministerului Justiției pentru definitivare. Apoi, realizarea acțiunii a fost transferată pentru anul 2006, în acest sens fiind aprobată Hotărârea Parlamentului nr. 374-XVI din 29 decembrie 2005.
Potrivit Nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, funcționar public reprezintă persoana fizică numită, în condițiile prezentei legi, într-o funcție public, care desfășoară un ansamblu de atribuții și obligații stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere public. În această ordine de idei, activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt: elaborarea și coordonarea elaborării documentelor de politici, elaborarea proiectelor de acte legislative și normative, precum și altor reglementări specifice autorității publice, punerea în executare a actelor legislative și normative, elaborarea actelor administrative privind aplicarea și executarea actelor legislative și normative, necesare pentru realizarea competenței autorității publice, controlul și auditul public intern și extern, gestionarea resurselor umane în serviciul public, planificarea, gestionarea și controlul resurselor financiare publice, administrarea fiscal, reprezentarea intereselor autorității publice, în care funcționarul public își desfășoară activitatea, în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, inclusiv reprezentarea în justiție, în limita competențelor stabilite. Totodată comparativ cu legislația română funcționarul public are ca scop să asigure creșterea calității serviciului public precum și o bună administrare în realizarea interesului public, precum și să contribuie la eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din administrația publică, prin: reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale și profesionale corespunzătoare creării și menținerii la nivel înalt a prestigiului instituției și funcției publice și al funcționarilor publici, informarea publicului cu privire la conduita profesionala la care este îndreptățit sa se aștepte din partea funcționarilor publici în exercitarea funcțiilor publice, crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și funcționarii publici, pe de o parte, și între cetățeni și autoritățile administrației publice, pe de altă parte. Deși nu este remarcată o vizibilă diferență, totuși reglementările din legislația română accentuează importanța creării și menținerii la nivel înalt a prestigiului instituției și funcției publice și al funcționarilor publici.
Activitatea funcționarului public este ghidată de prezenta lege dar și de codul de conduită etică în vigoare din data de 01.01.2009 prin legea Nr. 25 din 22.02.2008, menirea căruia este de a determina normele de conduită în serviciul public și de a informa cetățenii despre conduita pe care trebuie să o adopte funcționarul public în vederea oferirii unor servicii publice de calitate; să asigurare o administrare mai bună întru realizarea interesului public; contribuie la prevenirea și eliminarea corupției din administrația publică și creează un climat de încredere între cetățeni și autoritățile publice. Normele codului de conduită sunt obligatorii, astfel în cât oricare încălcare a acestui cod constituie, după caz, abatere disciplinară, contravenție sau infracțiune, căreia i se aplică, respectiv, prevederile legislației privind funcția publică și statutul funcționarului public, ale Codului contravențional sau ale Codului penal.
În această ordine de idei, în activitatea sa funcționarul public se conduce după următoare principii deontologice: legalitate, imparțialitate, independență, profesionalism.[15]
Legalitatea – funcționarul public este obligat să respecte Constituția Republicii Moldova, legislația în vigoare și tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte. Iar dacă funcționarului public i se cere sau este forțat să acționeze ilegal sau în contradicție cu normele de conduită va comunica acest fapt conducătorilor săi.
Imparțialitatea – funcționarul public este obligat să ia decizii și să întreprindă acțiuni în mod imparțial, nediscriminatoriu și echitabil, fără a acorda prioritate unor persoane sau grupuri în funcție de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială. Comportamentul funcționarului public trebuie să fie bazat pe respect, exigență, corectitudine și amabilitate în relațiile sale cu publicul, precum și în relațiile cu conducătorii, colegii și subordonații. Acesta nu trebuie să determine persoanele fizice sau juridice, inclusiv alți funcționari publici, să adopte comportamente ilegale, folosindu-se de poziția sa oficială.
Independența – Apartenența politică a funcționarului public nu trebuie să influențeze comportamentul și deciziile acestuia, precum și politicile, deciziile și acțiunile autorităților publice. În exercitarea funcției publice, funcționarului public îi este interzis: să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice și a altor organizații social-politice, să folosească resursele administrative pentru susținerea concurenților electorali, să afișeze, în incinta autorităților publice, însemne sau obiecte inscripționate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaților acestora, să facă propagandă în favoarea oricărui partid, să creeze sau să contribuie la crearea unor subdiviziuni ale partidelor politice în cadrul autorităților publice.
Profesionalismul – Funcționarul public are obligația să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, promptitudine și corectitudine. Funcționarul public este responsabil pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu față de conducătorul său nemijlocit, față de conducătorul ierarhic superior și față de autoritatea publică.
Loialitatea – Funcționarul public este obligat să servească cu bună-credință autoritatea publică în care activează, precum și interesele legitime ale cetățenilor. Funcționarul public are obligația să se abțină de la orice act sau faptă care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorității publice.
Datorită funcției sale care într-o măsura majoră determină și accesul la informație publică, codul de conduită stabilește care sunt principalele atribuții și responsabilități în acest sens. Astfel potrivit atribuțiilor ce îi revin și conform legislației privind accesul la informație, este obligat: să asigure informarea activă, corectă și la timp a cetățenilor asupra chestiunilor de interes public, să asigure accesul liber la informație, să respecte termenele prevăzute de lege privind furnizarea informației. De asemenea este în drept să solicite, în limitele competenței sale, și să primească informația necesară de la alte autorități publice, precum și de la persoane fizice și juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma lor juridică de organizare. În aceste condiții, acesta este obligat să respecte limitările accesului la informație, în condițiile legii, în scopul protejării informației confidențiale, a vieții private a persoanelor și a securității naționale, precum și să asigure protecția informațiilor deținute față de accesul, modificarea sau distrugerea lor nesancționate, iar în cazul comunicării cu mijloacele de informare în masă în numele autorității publice este realizată numai de către funcționarul public abilitat cu acest drept.
Concluzii Capitolul I
Principiile etice fundamentale formează împreună un cadru general pentru conduita etică în domeniul profesional și de afaceri; în cadrul acestora, integritatea este de fapt principiul de bază al conduitei profesionale a colaboratorului vamal deoarece fără integritate nimeni nu se poate baza pe activitatea profesională iar în cadrul unei afaceri conduita integră este un factor de acțiune deosebit de important pentru încredere și constituie componenta cheie a riscului de afaceri, mai ales astăzi când există tentații tot mai mari de a sacrifica totul pentru câștiguri pe termen scurt.
Există multe modalități de a exprima termenul de integritate; important este mesajul pe care îl transmite un termen sau altul. Astfel, din conținutul studiului expus în cadrul Capitolului I, putem desprinde aspecte aferente integrității, precum ar fi :
• valori morale (cum ar fi onestitatea);
• motivele (cum ar fi dorințele, interesele și idealurile);
• angajamentele (în gând, cuvânt și faptă);
• calitățile (cum ar fi perseverența și curajul);
• poziția fermă (chiar în fața unor oponenți);
Totodată, din conținutul Codului de Conduită a colaboratorului Vamal putem scoate în evidență cele 7 trăsături ale unei conduite integre sunt:
• să fii cinstit, onest și sincer, inclusiv față de tine însuți;
• să negociezi cinstit (să tratezi oamenii pe aceeași bază, fără prejudecăți);
• să te conformezi spiritului și literei legii și reglementărilor;
• să iei în considerare interesul public;
• să fii consecvent;
• să ai mintea deschisă și gata să analizeze informații și idei noi;
• să întreprinzi acțiuni corective.
Colaboratorii Vamali, trebuie numai să se comporte cu integritate, ci să se considere că fac acest lucru. Adică, trebuie să se evite faptele și situațiile în care un terț rezonabil și informat ar pune sub semnul întrebării integritatea profesionistului contabil.
Din cele de mai sus rezultă că activitatea și consilierea unui colaborator vamal nu trebuie să fie corupte de interesul propriu sau de alte motive financiare sau de conduită și nu trebuie să fie influențat de interesele altor părți.
Capitolul II
SISTEMUL DE INTEGRITATE PROFESIONALĂ ÎN PRACTICA INTERNAȚIONALĂ
2.1. Sistemul de integritate al Uniunii Europene
Consiliul Europei înființat în 1949, este una dintre organizațiile cele mai vechi din domeniul integrării europene. Acesta se axează pe standarde juridice, drepturile omului, dezvoltarea democratică, statul de drept și cooperare culturală. Consiliul Europei are 47 de state membre, ceea ce presupune aproximativ 800 de milioane de cetățeni. [39]
În anul 1994, Consiliul Europei a lansat inițiativa sa împotriva corupției în cadrul Conferinței de la Malta a miniștrilor europeni ai justiției. S-a recomandat înființarea unui Grup multidisciplinar privind corupția, care trebuia să aibă un rol important în determinarea măsurilor ce ar putea face parte dintr-un program de acțiune la nivel internațional. În anul 1995, Grupul multidisciplinar privind corupția a elaborat Programul de acțiune împotriva corupției (PAC), iar 1996 a fost adoptat de către Comitetul Miniștrilor. Acesta, la momentul adoptării a fost un document provocator, care încearcă să acopere toate aspectele luptei naționale împotriva corupției. [42]
Rezoluția nr. 1 privind legăturile între corupție și criminalitatea organizată a fost adoptată de către miniștrii europeni ai justiției în cadrul celei de-a 21-a Conferință (Praga 1997), prin care au declarat că, corupția este o amenințare majoră pentru statul de drept, democrație, drepturile omului, echitate și justiție socială, fiind o piedică în dezvoltarea economică și un pericol pentru stabilitatea instituțiilor democratice și bazele morale ale societății.
În Rezoluția nr. (97) din 24.11.1997, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a convenit să adopte cele 20 de principii directoare în lupta împotriva corupției, elaborate de către Grupul Multidisciplinar privind corupția. Principiile sunt multidisciplinare, abordând folosirea măsurilor legislative civile și penale, prevenirea, reformele administrative, măsurile de transparență și cercetarea, fiind îndreptate în direcția încurajării țărilor să se consulte între ele și să-și coordoneze măsurile naționale, ca precauție suplimentară împotriva infracțiunilor transnaționale de corupție.
La 11 mai 2000, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat o recomandare privind codurile de conduită pentru funcționarii publici, care include, în apendicele sale, Modelul de Cod de conduită pentru funcționarii publici. Codul oferă sugestii cu privire la modul de a face față situațiilor reale cu care se confruntă frecvent funcționarii publici, cum ar fi cadourile sau utilizarea resurselor publice.
Recomandarea Consiliului de Miniștri (2003) 4, referitoare la regulile comune împotriva corupției în finanțarea partidelor politice și campaniilor electorale, are două scopuri: obținerea unei mai mari unități între reglementările statelor membre în acest domeniu și lupta împotriva corupției din cadrul partidelor politice. Paginile 203-206.
Convenția Civilă privind Corupția a Consiliului Europei
Convenția adoptată în iunie 1999 este deschisă pentru a fi semnată de către statele membre ale Consiliului Europei, non-membre care au luat parte la elaborarea acesteia și alte state ne-membre prin invitație de participare, precum și de către statele membre ale Uniunii Europene. Convenția civilă împotriva corupției a fost semnată de către 40 de state, inclusiv un stat non-membru (Belarus) fiind ratificată de către 25 dintre acestea.
Convenția are ca scop ca fiecare parte la convenție să prevadă în dreptul său intern căile de atac eficiente pentru persoanele care au suferit un prejudiciu ca urmare a corupției, în scopul de a le permite acestora să-și apere drepturile și interesele lor, inclusiv posibilitatea de a obține repararea prejudiciului.
În ceea ce privește evaluarea Convenției Civile privind corupția putem considera că principalele beneficii sunt următoarele:
prevede despăgubiri civile pentru persoanele care au suferit prejudicii ca urmare a unor acte de corupție, inclusiv de compensare pentru o gamă largă de daune.
impune, de asemenea, că statul membru sau autoritatea este răspunzătoare pentru a compensa actul corupt de un funcționar public.
prevede că acele contracte care au fost încheiate în urma unei fapte de corupție să fie declarate nule.
prevede protecția avertizorilor de integritate din rândurile salariaților.
solicită măsuri care să asigure prezentarea unei imagini fidele a conturilor și a poziției financiare a societății și existența unor auditori independenți pentru a confirma acest lucru.
prevede cooperarea internațională între membri în cazurile de corupție, inclusiv în obținerea de probe în străinătate, competența, recunoașterea și executarea hotărârilor străine.
prevede un sistem de monitorizare.
cu privire la orice prevedere din Convenție, nu există posibilitatea semnării acesteia cu rezerve.
Principalul punct slab este că nu prevede restricții privind utilizarea secretului bancar.
Convenția Penală privind Corupția a Consiliului Europei
În noiembrie 1998, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat Convenția penală privind corupția. Convenția penală împotriva corupției a fost semnată de către 47 de țări, dintre care 44 state membre ale Consiliului Europei și 3 non-state membre, fiind ratificată de 33 dintre acestea.
În cadrul convenției ținta principală o reprezintă crearea normelor comune referitoare la anumite infracțiuni de corupție, nefiind definit în mod uniform termenul de corupție și vizează, totodată, ameliorarea cooperării internaționale. Convenția penală privind corupția este un instrument care vizează incriminarea coordonată tuturor practicilor corupte existente (mituirea activă și pasivă, traficul de influență activ și pasiv, spălarea banilor și a veniturilor provenite din corupție, etc.). Convenția prevede, de asemenea cooperarea consolidată internațională (asistența reciprocă, extrădarea și furnizarea de informații), în cadrul anchetei și a urmăririi penale a infracțiunilor de corupție. În legătură cu asistența reciprocă, aceasta prevede că părțile vor crea autorități centrale speciale desemnate pentru a face față cererilor într-un mod prompt.[43, pag.298]
În ceea ce privește evaluarea Convenției Penale privind corupția considerăm că principalele avantaje pe care le aduce Convenția sunt următoarele:
reprezintă un acord regional privind importanța abordării corupției, stabilind standarde comune pentru incriminarea acesteia;
prevede gamă largă de infracțiuni penale, care cuprinde nu numai mituirea funcționarilor interni, externi și internaționali, acoperind și mituirea în sectorul privat;
oferă un cadru regional de cooperare îmbunătățit care prevede asistența reciprocă în materie de aplicare a legii, inclusiv în extrădare, investigații, precum și confiscarea sumelor provenite din corupție;
include restricții în ceea ce privește posibilitatea utilizării secretului bancar pentru a bloca cooperarea;
asigură răspunderea corporativă;
solicită sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive, iar pentru persoanele juridice cel puțin sancțiuni non – penale eficiente;
cerințe de creare a autorităților anticorupție specializate;
dispoziții privind protecția avertizorilor de integritate și a martorilor;
proces de monitorizare funcțional.
Principalele puncte slabe pe care le-am identificat ar fi măsurile preventive puține și neconvingătoare, precum și faptul că părțile pot face rezerve la convenție în legătură cu unele prevederi.
GRECO – Grupul de State împotriva Corupției
GRECO – Grupul de State împotriva Corupției, reprezintă instrumentul Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea corupției, precum și un mecanism flexibil și eficient de raportare și monitorizare, printr-un proces mutual de evaluare și examinare.[54, pag. 89]
GRECO are rolul de a controla prin intermediul unui mecanism dinamic de evaluări și presiuni reciproce, aplicarea în practică a instrumentelor juridice ale Consiliului Europei. GRECO funcționează în cicluri sau runde de evaluare, fiecare acoperind teme specifice. Până în acest moment s-au desfășurat 3 runde de evaluare pe diferite teme. Prima rundă de evaluare GRECO, desfășurată în perioada 2000-2002, s-a ocupat de trei principii din cadrul Celor 20 de principii directoare privind lupta împotriva corupției: asigurarea independenței, promovarea specializării și furnizarea de mijloace adecvate autorităților cu atribuții în combaterea corupției, limitarea imunității privind ancheta, urmărirea sau judecarea privind infracțiunile de corupție.
A doua rundă de evaluare desfășurată în perioada 2003-2006, s-a axat pe monitorizarea reglementărilor și procedurilor legate de identificarea, sechestrarea și confiscarea sumelor rezultate corupției, prevenirea și detectarea corupției în administrația publică și prevenirea posibilității ca persoanele juridice (societăți, companii etc.) să fie folosite ca scuturi pentru corupție. Rundă a treia de evaluare, lansată în ianuarie 2007, are în vedere incriminările prevăzute în Convenția penală privind corupția și transparența finanțării partidelor [ 67, pag. 78].
La aceste runde au participat toate cele 47 de state membre ale GRECO. Trebuie menționat faptul că în funcție de momentul aderării la GRECO o parte dintre state au desfășurat cele două runde de evaluare în același timp. Cu excepția acestor state, toate celelalte țări au finalizat prima rundă de evaluare, rapoartele de conformitate și addendum-urile la aceste, fiind adoptate de către adunarea plenară a GRECO. Situația este valabilă și pentru a doua rundă de evaluare, unde o mare parte a statelor au finalizat cu succes această rundă. În ceea ce privește runda a treia de evaluare demarată în 2007, majoritatea statelor se află abia în prima fază cea a vizitelor echipelor de experți. În linii generale putem spune că mecanismul de monitorizare al GRECO este unul eficient, diferit față de celelalte existente atât prin procesul de evaluare dar și prin mecanismul colegial de adoptare a deciziilor[12. Pag.27].
Principalele linii directoare dezvoltate de Uniunea Europeană în domeniul anticorupție
Consiliul European, în Programul de Acțiune pentru Combaterea Crimei Organizate din 1997, solicitase deja o politică cuprinzătoare de combatere a corupției, axată pe măsurile de prevenire și luând în considerare eforturile realizate de alte foruri internaționale. Punând un nou accent pe cooperarea judiciară în materie penală, Planul de Acțiune al Consiliului de la Viena din 1998 a identificat corupția ca un comportament infracțional legat de crima organizată care necesită acțiuni prioritare. Documentul intitulat Strategia Mileniului privind Prevenirea și Controlul Criminalității Organizate din martie 2000 a reiterat nevoia de instrumente de armonizare a legislațiilor naționale și de a dezvolta o politică comunitară mai generală (adică multidisciplinară) în ceea ce privește corupția, luând în considerare, proiectele dezvoltate în acest domeniu în cadrul organizațiilor internaționale. Practic, obiectivul politicii Uniunii Europene împotriva corupției este acela de a stabili o abordare comună, la nivel european, care să cuprindă diferite aspecte precum comerțul internațional și concurența, cheltuielile externe ale UE, resursele UE și dezvoltarea cooperării. [11, pag. 76]
La data de 10 decembrie 2009, Consiliul European a adoptat Programul Stockholm – O Europă mai deschisă și mai sigură, în serviciul și pentru protecția cetățeanului. În cuprinsul acestuia, Consiliul European invită Comisia să stabilească indicatori, pe baza sistemelor existente și criteriilor comune, cu scopul de a măsura eforturile anticorupție (în special în aria acquis-ului – achizițiilor publice, controlul financiar, etc.) și să elaboreze o politică anticorupție cuprinzătoare, în cooperare cu GRECO. De asemenea, Comisia trebuie să elaboreze un raport privind modalitatea în care Uniunea Europeană poate deveni membru al GRECO[10, pag. 98].
Convenția pentru protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene constituie primul acord care practic pune în aplicare prevederile Tratatului Uniunii Europene referitoare la cooperarea polițienească și judiciară în domeniul penal. Convenția prevede urmărirea penală a conduitei frauduloase ce aduce atingere acestor interese.
Protocolul la Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene a fost adoptat în 1996, ca un instrument suplimentar pentru completarea Convenției și pentru sporirea protecției intereselor financiare ale Comunității. Protocolul are ca scop prevenirea și combaterea actelor de corupție care implică funcționarii naționali sau ai comunității și prejudiciile susceptibile a atinge interesele financiare ale Comunităților Europene.
Al doilea Protocol la Convenția pentru Protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene adoptat în 1997, este direcționat în special pe responsabilizarea persoanelor juridice, spălarea banilor, confiscarea bunurilor provenite din fapte de corupție și cooperarea între Statele Membre și Comisia Comunităților Europene cu scopul de a proteja interesele financiare ale Comunităților Europene și pentru protecția informațiilor cu caracter personal aferente [9, pag.87].
La 25 octombrie 2004, Comisia a adoptat un raport privind punerea în aplicare de către statele membre a Convenției referitoare la protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și protocoalele acesteia. Acest raport a evaluat modul în care cele 15 state membre UE au îndeplinit obligațiile pe care le prevede Convenția și cele două protocoale. Raportul a considerat că au fost înregistrate progrese în ceea ce privește protecția penală, datorită legislației naționale adoptate în statele membre privind protecția intereselor financiare a Comunităților Europene, dar în același timp sesizează faptul că nici unul dintre Statele membre nu a luat toate măsurile necesare pentru a se conforma pe deplin cu Convenția.[8, pag.51] Principala recomandare a Comisiei către Consiliul a vizat solicitarea ca statele membre să își intensifice eforturile de consolidare a legislației naționale penale și să ratifice fără întârziere al doilea protocol. În ceea ce privește definirea infracțiunilor, sistemele naționale s-au armonizat și sancțiunile sunt de obicei stabilite la un nivel suficient de ridicat, astfel încât să nu împiedice asistența reciprocă.
Se poate considera că instrumentele privind protecția intereselor financiare întemeiate pe Tratatul de la Maastricht nu reprezintă totuși un răspuns adecvat la nevoile specifice de protecție penală a intereselor financiare ale Comunităților Europene, iar nevoia de o directivă în acest sens persistă.
Convenția cu privire la lupta împotriva corupției în care sunt implicați oficiali ai Comunităților Europene sau oficiali ai statelor membre UE
Prin Decizia din 26 mai 1997, Consiliul European instituie o Convenție concepută pentru a lupta împotriva corupției care implică funcționari europeni sau funcționari naționali ale statelor membre ai Uniunii Europene (UE), care a intrat în vigoare la 28 septembrie 2005. Convenția a fost creată pentru a asigura incriminarea conduitei corupte a oficialilor comunitari din țările membre. Convenția are în mare parte la bază acordurile deja încheiate legate de actele de corupție în care sunt implicați oficiali naționali sau comunitari sau care sunt predispuși să aducă prejudicii intereselor financiare ale Comunităților Europene. Convenția sancționează corupția activă și pasivă a oficialilor comunitari și naționali, precum și participația și instigarea la astfel de acte.
Decizia cadru nr. 2003/568/JAI a Consiliul Uniunii Europene referitoare la combaterea corupției în sectorul privat
Consiliul a adoptat Decizia-cadru nr. 2003/568/JAI din 22 iulie 2003 privind combaterea corupției în sectorul privat pentru a se asigura că atât corupția activă, cât și cea pasivă din sectorul privat sunt infracțiuni penale în toate statele membre, că persoanele juridice pot fi, de asemenea, responsabile pentru astfel de infracțiuni, și că aceste infracțiuni determină sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive. Decizia Cadru a solicitat statelor membre să ia masurile necesare care să respecte prevederile acesteia înainte de 22.07.2005. Conform unui Raport de evaluare a implementării prezentat de către Comisia Europeană în 2007, la acel moment 2 state membre (Olanda și Finlanda) au răspuns și au înaintat Comisiei legislația lor înainte de termen, iar alte 21 de state au răspuns ulterior. Deși, pe baza informațiilor cuprinse în Raportul din 2007, se poate spune că Statele Membre au unele prevederi penale referitoare la corupția activă și pasivă în sectorul privat, există probleme pe care nu le-au abordat corespunzător cum ar fi cele legate de promiterea, oferirea sau darea de mită, corupția care implică organizațiile non-profit, sau răspunderea persoanelor juridice.
Având în vedere cele de mai sus putem opina că transpunerea acestei Decizii Cadru este încă în stadiu incipient și că sunt necesare demersuri politice serioase, atât la nivelul Comisiei dar și a Consiliului, pentru a impulsiona statele membre să accelereze măsurile de implementare.
Rețeaua Europeană a punctelor de contact anticorupție
Rețeaua Europeană a Punctelor de Contact Anticorupție a fost creată prin Decizia Consiliului European nr. 852/JHA/24.10.2008. Rețeaua este alcătuită din autorități și agenții cu atribuții în prevenirea și combaterea corupției din cadrul statelor membre Uniunii Europene. Rețeaua are în special, următoarele sarcini:
– va constitui un forum pentru realizarea schimbului de informații despre măsurile efective și experiența în prevenirea și combaterea corupției în cadrul Uniunii Europene;
– facilitează stabilirea și menținerea activă a contactelor dintre membrii săi.
Având în vedere faptul că EACN este la început, aceasta nu va putea obține posibile rezultate concrete pentru eficientizarea cooperării la nivelul UE, decât după mai mulți ani de funcționare.
Oficiul European de luptă Antifraudă – OLAF
Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a fost creat în 1999 și are competență în protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, în lupta împotriva fraudei, corupției și a altor activități ilegale, incluzând comportamentul ne-etic al instituțiilor europene. OLAF are practic trei misiuni principale: desfășurarea de investigații, coordonarea și asistența acordată autorităților naționale, inițiativă și contribuție privind elaborarea cadrului legislativ. Investigațiile administrative sunt de două categorii investigații externe referitoare la operatorii economici și investigații interne referitoare la problemele din cadrul instituțiilor comunitare.
Țările au fost încurajate de către Comisia Europeană să desemneze la nivel național, servicii de coordonare a luptei antifraudă (Antifraud Coordination Service – AFCOS), structuri administrative care au rolul de a asigura protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene și de a facilita investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă, astfel încât să fie asigurate pârghiile politicii comunitare antifraudă. În general, activitatea de investigare a OLAF a crescut de la an la an, mărindu-se proporțional și urmările acesteia la nivel judiciar și disciplinar, dar și recuperarea sumelor utilizate fraudulos, după cum se reliefează în Raportul de evaluare din 2008[5, pag 198]. Astfel, un număr de 764 de acțiuni pentru protejarea intereselor financiare ale Comisiei Europene au fost deschise din 1999, din care un procent de 30% din hotărârile judecătorești au rezultat în pedeapsa cu închisoarea, iar 22% sunt sancțiuni financiare. De la înființarea sa în 1999, OLAF estimează că impactul financiar al cazurilor rezolvate însumează peste 6,2 miliarde de euro, numai în 2008 acest impact a fost de 285 milioane de euro[62].
Având în vedere că fraudarea intereselor financiare ale Uniunii Europene este strâns legată de fenomenul corupției, activitatea OLAF ca agenție cu competențe transnaționale este foarte importantă în descoperirea faptelor de corupție. Se poate spune că la nivel european OLAF reprezintă un model de agenție de succes în ceea ce privește rezultatele concrete obținute în domeniul combaterii fraudei și corupției.
Inițiativa Regională Anticorupție – RAI
Inițiativa Regională Anticorupție (RAI) a fost inițial adoptată la Sarajevo, în februarie 2000, ca Inițiativa Anticorupție a Pactului de Stabilitate (SPAI), pentru a se ocupa de problemele de corupție. Din 9 octombrie 2007, printr-o decizie a țărilor membre, Inițiativa Anticorupție a Pactului de Stabilitate a fost redenumită Inițiativa Anticorupție Regională (RAI), conform transformării Pactului de Stabilitate pentru Europa de sud-est în Consiliul Regional de Cooperare (RCC).
Pe parcursul existenței sale RAI, s-a dovedit a fi un forum activ pentru dezbaterea regională anticorupție furnizând asistență prin cursuri de instruire, activități de monitorizare și dezvoltare de politici anticorupție în diferite țări. Totuși, deși este un organism interguvernamental, opinăm că Inițiativa nu depășește stadiul de mecanism informal care acționează mai degrabă ca o platformă de sprijin colegial și de cercetare în domeniul combaterii corupției.
2.2. Codul de conduită etică în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor
Serviciul public este o credință publică. Prin urmare, angajații vamali sunt responsabili de a lor Guverne și de cetățenii săi pentru a plasa loialitate față de Guvern, legile și directorii etice de mai sus. Publicul are dreptul la încrederea deplină și respect în integritatea administrațiilor vamale și să se aștepte de la toți angajații vamale să fie sinceri, imparțiali și profesionali în modul în care își folosesc abilitățile, cunoștințele, experiența și autoritățile oficiale. Pentru a menține încrederea publicului, este important ca angajații vamale să mențină cele mai înalte standarde de integritate în relațiile lor cu cetățenii, comunitatea de afaceri și alți oficiali guvernamentali, și să mențină aceleași standarde și în viața lor personală.[7. Pag. 89]
Un element-cheie al unui program de integritate este dezvoltarea, emiterea și acceptarea unui cod de etică și conduită care stabilește, în termeni foarte practici și clare, standardele de comportament așteptat de la toți angajații vamale. Acest punct a fost recunoscut de către Organizația Mondială a Vămilor (WCO), în “Declarația de la Arusha” revizuită privind integritatea în domeniul vamal care include o recomandare specifică cu privire la problema de coduri de conduită.
Declarația de la Arusha stipulează că:
"Angajații vamali ar trebui să emită un cod de conduită, implicațiile care ar fi explicate în totalitate acestora. Ar trebui să existe măsuri disciplinare eficiente, care ar include posibilitatea de concediere."
Scopul Codului de etică și conduită:
• Codul de etică și conduită descrie, în termeni foarte practici și clare, standardele minime de comportament necesare tuturor angajaților vamale. Aceste standarde de comportament se demonstrează de către toți angajații vamale și au drept scop de a servi ca un ghid atunci când se iau deciziile și măsurile.
Pentru a asigura încrederea publicului în integritatea vamal, toți angajații trebuie să respecte și să adere la Codurile lor specifice de etică și conduită, care cuprind, în general, următoarele elemente cheie.
Elementele cheie
Cele 11 Elementele cheie ale Codului de etică și conduită sunt:
1. Responsabilitatea personal
2. Respectarea legii
3. Relațiile cu publicul
4. Limitări privind acceptarea de cadouri, recompense, ospitalitate și reduceri
5. Evitarea conflictelor de interese
6. Limitarea activităților politice
7. Conduita în materie de bani
8. Confidențialitatea și utilizarea informației oficiale
9. Utilizarea de servicii și proprietăți publice.
10. Achizițiile private de către angajați din proprietățile Guvernului
11. Mediul de lucru
Fiecare dintre aceste elemente sunt descrise în detaliu mai jos. Membrii OMV sunt încurajați să revizuiască și să ia în considerare modalități adecvate pentru a contribui la dezvoltarea în continuare a evoluției problemei de integritate.
1. Responsabilitatea personală
Reguli generale
Toți angajații vamali trebuie să accepte responsabilitatea personală pentru respectarea Codului de etică și conduită. În special, angajații vamale trebuie să [16]:
îndeplinească îndatoririle cu onestitate, grijă, diligență, profesionalism, imparțialitate și integritate;
să depună eforturi pentru cele mai înalte standarde etice pentru a menține încrederea publicului cărui servesc;
să își facă timp pentru a citi și înțelege Codul de etică și conduită și implicațiile de nerespectare;
să nu dețină interese financiare care intră în conflict cu performanța conștiincioasă a taxei;
să nu se angajeze în tranzacții financiare, utilizând informațiile de guvern non-publice sau să permit utilizarea necorespunzătoare a acestor informații pentru a promova orice interes personal;
Să respecte toate actele, legile, regulamenturile, determinări relevante și direcții legale care se referă la exercitarea atribuțiilor oficiale;
A trata profesional și cu curtoazie colegii și membri ai publicului;
Să fie imparțial și să nu acorde tratament preferențial pentru orice organizație privată sau individual;
Să nu utilizeze abuzivă resurselor publice;
Să depună efort onest în îndeplinirea sarcinilor în conformitate cu toate legile,actele normative, statute, reguli, regulamente și în conformitate cu Codul lor de etică;
De a nu divulga sau utiliza informații non-publice acumulate în cursul exercitării atribuțiilor lor oficiale;
Să nu folosească funcțiile publice pentru câștig privat;
să îndeplinească cu bună-credință obligațiile ce le revin în calitate de cetățeni;
2. Respectarea legii
Infracțiuni
Toți angajații vamali trebuie să respecte legea. Angajații vamali care sunt implicați în special în comiterea infracțiunilor cum ar fi: droguri interzise, fraudă,luarea sau darea de mită, importul ilegal sau exportul de bunuri, vor fi supuși măsurilor disciplinare și / sau sancțiunilor aplicate conform procedurilor penale. Toți angajații vamale sunt obligați să informeze conducerea superioară de îndată ce identifică ca acțiunile fac obiectul unor proceduri penale. La primirea unei astfel de informații, conducerea ar trebui să decidă dacă funcționarul poate fi păstrată la funcția pe care o deține, sau mutat la îndatoririle alternative sau suspendate din funcție.
Este esențial ca publicul să aibă încredere deplină în integritatea vamală și angajații ei. Pentru a asigura și menține această încredere plângeri împotriva organelor vamale și / sau angajați trebuie să fie investigate prompt și obiectiv.
Dacă angajații vamali sunt obligați de către un superior sau un coleg de a acționa într-un mod ilegal, abuziv, lipsit de etică sau în orice alt mod, în încălcare a Codului de etică și conduită în exercitarea funcțiilor lor oficiale, acestea au responsabilitatea de a raporta unui membru desemnat de conducerea superioară sau de departament / agenții unitare de investigație.[16]
Publicul se așteaptă ca relațiile lor cu angajații vamale să fie efectuate cu integritate,curtoazie, imparțialitate, onestitate și profesionalism. Pentru a asigura un standard ridicat de servicii toți angajații trebuie să respecte standarde înalte de onestitate, imparțialitate, caracter pentru a asigura îndeplinirea corespunzătoare a afacerilor publice și a continua încrederea publicului.
Este esențial ca angajații vamale pentru a menține imparțialitatea în relațiile lor cu publicul, inclusiv evitând chiar apariția unui partid favorizat peste altul.
Toți angajații vamale trebuie să se identifice în corespondență și la telefon, după caz. În plus, angajații vamali care vin în contact cu publicul în cursul activității lor ar trebui să poarte o plăcuță de identificare unic număr atribuit în mod oficial (de exemplu numărul de insigna, numărul acreditare, etc. ). Excepție de la această regulă este atunci când purtarea insignei pot pune în pericol siguranța personală a funcționarului, sau atunci când poate compromite sau împiedica o operațiune sub acoperire.
Comunitatea de afaceri trebuie să aibă acces la standardele etice aplicate de autoritățile vamale și ar trebui să se asigure că practicile lor proprii nu presează angajații vamali să se îndepărteze din aceste standarde. Orice încercări ale membrilor comunității de afaceri pentru a oferi stimulente sau alte beneficii în schimbul unor favoruri sau tratament special trebuie raportate imediat funcționarului superior sau unitatea de anchetă a departamentului / agenției.[15]
Oferirea de cadouri și / sau alte beneficii la un angajat vamal de către persoane sau organizații pot fi o încercare de a influența o decizie care este de așteptat sau necesare. Prin urmare, acceptarea de cadouri în astfel de situații trebuie să fie refuzate.[58, pag. 45]
Funcționarii publici nu trebuie să accepte sau să solicite orice cadouri, ospitalitate sau alte beneficii care pot avea o influență reală sau aparentă pe obiectivitatea în îndeplinirea atribuțiilor lor oficiale.
Acceptarea de cadouri ar trebui să fie permisă și reglementată în mod clar numai în cazul în care:
sunt în valoare minimă sau modestă (până la o valoare nominală predefinite);
sunt în standardele normale de curtoazie, ospitalitate sau protocol;
nu compromit sau par să compromită în vreun fel integritatea funcționarului public.
În cazul în care este acceptat un element mai scump, cum ar fi unul de la un guvern străin,pentru motive culturale sau de protocol, elementul trebuie predat administrației vamale și nu trebuie să fie considerate ca proprietate personală a angajatului, ci mai degrabă ca proprietate a Guvernului. În toate cazurile, și indiferent de valoarea obiectului primit,angajații vamali trebuie să anunțe managerul lor superior, în scris, orice cadou sau ospitalitate primite trebuie să fie enumerate într-un registru. [68, pag.53]
Personalul implicat în achizițiile trebuie să aibă grijă deosebită pentru a se asigura că acestea nu contravin regulilor și măsurilor de protecție aplicabile. Personalul nu ar trebui, sub orice circumstanțe, să accepte cadouri sau ospitalitate din partea furnizorilor actuali sau potențiali.
Conflictele de interese, sau aparența unui conflict de interese, pot apărea de la deciziile luate în ceea ce privește relațiile oficiale cu persoanele care împărtășesc interese private. Ca exemplu, membru al societăților, cluburi, alte organizații, sau chiar relațiile de familie pot crea conflicte de interese sau apariția unui conflict de interese. Atunci când un real sau potențial conflict de interese apare, angajații trebuie să informeze corespunzător superiorul său.
În cazul în care legislația nu interzice ocuparea forței de muncă în afara, angajații vamali care doresc să dețină locuri de muncă în afara trebuie să obțină permisiunea prealabilă scrisă de șeful lor. Atunci când se discută acest lucru cu Managerul superior, angajații vamali trebuie să fie capabil să demonstreze că o astfel de muncă nu va crea un conflict de interese, sau apariția unui conflict de interese, sau afectează în mod negative îndeplinirea îndatoririlor oficiale ale angajatului. Toate lucrările în afara trebuie să fie efectuate în afara orelor oficiale de lucru și fără a face uz de proprietăți sau resurse guvernamentale.[69, pag .763]
Guvernului pentru a se asigura că activitățile oficiale nu sunt compromise, sau dau aspectul de a fi compromise, din cauza activități politice sau comentarii publice la locul de muncă. Angajații vamali trebuie să îndeplinească toate obligațiile financiare doar, în special cele care sunt impusă de lege, inclusiv plata impozitelor lor.
Angajații care nu sunt într-o / relație de supraveghere angajat subordonat, și care intră în tranzacții private facultative cu colegii de angajați, o fac pe propriul risc. Acestea care intră în astfel de aranjamente ar trebui să asigure că activitatea vamală și reputația organului nu sunt afectate negativ de acordurile private.
Primirea și păstrarea orice plată către Guvernul ar trebui să se limiteze la cele care au nevoie să facă acest lucru în cursul exercitării atribuțiilor lor oficiale. În condiții normale, nici un alt angajat nu ar trebui să accepte bani, cu excepția cazului în mod special autorizată să facă acest lucru .O chitanță în forma prescrisă trebuie să fie emise de către angajat. Dacă primirea oficială nu poate fi eliberat imediat, o confirmare de primire temporară a se eliberează și o copie a acestuia, semnat de plătitor, semnificând faptul că suma indicată este corectă. O copie va fi păstrată de către angajat. Dacă se emite o chitanță temporar,apoi o chitanță permanent marcat în mod clar ca "duplicat" trebuie să fie trimise la plătitor, cât mai curând posibil.[59, pag. 43]
Următoarele principii generale se aplică la cheltuirea banilor publici:
banii publici trebuie să fie cheltuiți cu înțelepciune și în mod corespunzător;
tranzacțiile care implică bani publici trebuie să fie contabilizate în mod corect;
numai persoanele autorizate pot lua decizii de cheltuieli;
personalul nu trebuie să facă uz de poziția lor oficială să continue propriile lor interese particulare.
Toți angajații vamali au datoria de a nu dezvălui (fără autoritate corespunzătoare și legală) orice informații oficiale care nu sunt publice, care a fost obținut în cadrul serviciului lor oficial, cum ar fi informații de proprietate de afaceri și / sau a informațiilor sensibile referitoare la aplicarea legii preluate din sisteme vamale automatizate. Informațiile oficiale includ orice informație angajatul dobândește ca urmare a ocupării forței de muncă, pe care el sau ea știe sau ar trebui să știe în mod rezonabil [66, pag.142].
Această regulă se extinde la toate documentele, înregistrările și informațiile stocate electronic. De asemenea,angajații vamali sunt responsabili pentru a proteja viața privată a persoanelor fizice și companiilor din relațiile oficiale.
Exemple de abuz de informații oficiale sunt următoarele:
furnizarea de informații oficiale cu cineva care nu are autoritatea legală de a primi astfel de informații;
utilizarea informațiilor pentru câștig personal sau privat; și
profita de o persoană pe baza informațiilor obținute prin înregistrări confidențiale.
Angajarea în oricare dintre activitățile menționate mai sus este interzisă și poate duce la măsuri disciplinare și / sau urmărirea penală.
Cu excepția cazului în special autorizat și rezonabil, utilizarea resurselor vamale și a bunurilor, precum și servicii plătite cu fonduri oficiale în scopuri personale sau câștig este interzis.
Aceste resurse includ:
• facilități (inclusiv telefoane, copiatoare, echipamente de birou / consumabile);
• vehicule, nave, mașini și echipamente;
• calculatoare și software de calculator;
• timbre și servicii poștale.
Cheltuielile neautorizate pe bunuri și servicii pot fi reduse prin acordarea atenției deosebite securității fizice a tuturor activelor vamale. Toți angajații vamali sunt obligați să facă măsurile de securitate adecvate pentru activele vamal sub controlul lor.[37]
În ceea ce privește utilizarea și îngrijirea de vehicule oficiale, ar trebui să se aplice norme specifice. Acestea includ, dar nu pot fi limitate la prevederile care:
angajații nu vor folosi vehiculelor oficiale în scopuri personale;
conducerea vehiculelor oficiale trebuie să fie autorizate;
nu trebuie să persiste pasageri neautorizați, inclusiv membrii de familie;
cu excepția cazului în care sa acordat permisiunea specifică, vehiculelor oficiale nu trebuie să fie utilizate pentru a asigura transportul la și de la reședința personală unui angajat.
Insigne, acreditările și carduri de identificare trebuie să fie utilizat de către angajații vamale numai pentru scopuri oficial. Insigne de identitate și obiecte de securitate sunt emise pentru a sprijini și de a identifica angajații vamali în îndeplinirea sarcinilor lor și în exercitarea competențelor care le sunt încredințate. Ele nu sunt pentru a fi utilizate pentru orice alt scop. Insigne de securitate, chei, parole ș vor fi protejate de către angajat căruia i-au fost emise, și trebuie să fie predate organului vamal la încetarea contractului de muncă.[42, pag.342]
Angajații vamali au acces la utilizarea sistemelor informatice guvernamentale, echipament sau software și ar trebui să depună toate eforturile pentru a proteja guvernul de orice posibile amenințări la securitatea informațiilor.
Limitarea utilizării a internetului în uz personal, intranet și e-mail-ul este permis cu condiția ca aceasta respectă toate legislația, și nu afectează organele vamale. Exemple de acceptare limitată a uzului personal includ activități profesionale, dezvoltarea carierei sau citit sau scris e-mailuri scurte după ore sau în timpul pauzelor.
Exemple de abateri legate de utilizarea rețelelor electronice guvernamentale includ:
vizualizarea cu bună știință, descărcarea, care posedă sau distribuirea imagini pornografice sau materiale;
comunicarea imaginilor, materialelor sau e-mailurilor care conțin un limbaj ofensator sau comentarii nepotrivite;
încălcarea drepturilor de autor; și / sau
hacking și încercarea să învingă caracteristicile de securitate ale rețelelor electronice.
În comun cu alți angajați guvernamentali, angajați vamali au permisiunea de a cumpăra consumabile excedentare și bunuri vândute la vânzări guvernamentale.
Este important ca angajații vamali nu au un avantaj față de membri ai publicului în achiziționarea bunurilor sechestrate sau confiscate.
Toți angajații au dreptul la un loc de muncă sănătos și sigur, fără discriminare și hărțuire, în care obiectivele individuale și organizaționale pot fi îndeplinite. Un mediu bun de lucru este unul care:
este corect și echitabil;
este sigur și de susținere;
este liber de hărțuire și discriminare;
este respectuos de diferențele individuale și a diversității culturale;
sprijină participarea personalului la procesul de luare a deciziilor.
Un angajament pentru echitate și nediscriminare este esențială pentru menținerea standardelor vamale de echitate, conduită etică și responsabilitate. Toți angajații trebuie să aibă un rol activ în asigurarea mediul de lucru.
Toți angajații trebuie să se bucure de un mediu de lucru sănătos și sigur ca aceasta se referă la sarcinile atribuite. Organul vamal este responsabil pentru nepermiterea droguri ilegale, care sunt trecute la frontieră. În principiu,utilizatorii de droguri ilegale nu vor fi selectați pentru ocuparea forței de muncă .Autoritatea vamală pot cere testul de droguri al tuturor noilor angajați și poate administra un program de testarea antidrog aleatorie a tuturor angajaților vamali, precum și aplicarea de teste suplimentare. [51, pag. 56]
Angajații nu trebuie rămână la datorie în timp ce sunt sub influența alcoolului. Angajații în uniformă nu vor achiziționa sau consumă băuturi alcoolice.
Organul vamal are datoria de îngrijire și de a proteja angajații și să ofere o muncă sănătoasă și sigură mediului. Angajații nu trebuie să fumeze în zonele în care este interzisă.
Aspectul tuturor angajaților vamali ar trebui să reflecte o imagine profesionala. Percepția publică și practicile de lucru poate fi influențată de apariția angajaților.
În orice moment, îmbrăcămintea ar trebui să fie adecvate conform standardelor generale stabilite și ar trebui să fie curat și ordonat.
Este deosebit de important pentru angajații în uniformă de a prezenta o imagine profesionala.
Să fie respectat pe deplin codul, angajații vamali trebuie să:
îndeplinească sarcinile cu grijă, diligență, profesionalism și integritate;
să depună eforturi pentru cele mai înalte standarde etice;
Să se comporte în orice moment într-un mod care sporește reputația organului vamal;
să se comporte într-un mod compatibil cu Codul de etică și conduită;
de a sprijin și de a încuraja pe alții să respecte Codul de etică și conduită;
să raporteze orice comportament care este în contradicție cu Codul de etică și conduită.
2.3. Dezvoltarea integrității de către Organizația Mondială a Vămilor
În scopul stabilirii obiectivelor sale strategice, precum și a priorităților pe termen mediu ale SV au fost utilizate în calitate de documente de referință Programul de activitate al Guvernului pentru anii 2008-2009 „Progres și Integrare”, Strategia națională de dezvoltare pe anii 2008-2011, aprobată prin Legea nr. 295-XVI din 21.12.2007, Strategia de reformă a administrației publice centrale, aprobată prin HG nr.1402 din 30.12.2005, Planul Preliminar de Țară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA „Provocările Mileniului”, aprobat prin HG nr. 32 din 11.01.2007, etc.
Conform Programului de activitate al Guvernului pentru anii 2010-2018 „Progres și Integrare”, Serviciului Vamal îi revine responsabilitatea de combatere a corupției în sectorul public prin introducerea de noi metode de evaluare a personalului în cadrul serviciului.
De asemenea, SV este responsabil pentru realizarea unor obiective strategice prevăzute de Strategia Națională de Dezvoltare. Conform acestui document, SV este responsabil împreună cu alte autorități ale administrației publice centrale (Serviciul Grăniceri, organele de poliție, etc.) de următoarele programe și măsuri:
intensificarea cooperării transfrontaliere între Republica Moldova, statele membre ale UE și țările vecine prin dezvoltarea cooperării regionale între organele de drept relevante (poliție, grăniceri, vama);
Atragerea investițiilor, în special a celor străine directe, prin instruirea personalului „de primă linie” (serviciile vamal, de grăniceri, de imigrare etc.) în relațiile cu clienții.
Potrivit Planului de Acțiuni privind implementarea SND, SV este responsabil de realizarea unei acțiuni prioritare și anume: implementarea principiului „Ghișeul unic” la punctele de trecere a frontierei de stat la importul mărfurilor. Realizarea acestei măsuri include două sub acțiuni:
Revizuirea legislației în vigoare cu referire la atribuțiile organelor de control amplasate la punctele de trecere a frontierei pentru ajustarea acesteia la principiile „ghișeului unic”;
Implementarea sistemului automatizat de schimb de date între organele de control și procesarea electronică a documentelor.
Realizarea acțiunii menționate este planificată pentru anul 2008. În anii 2009-2011 se vor efectua acțiuni necesare pentru perfecționarea noilor proceduri și optimizarea conlucrării între organele de control implicate.
Conform Planului Preliminar de Țară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA „Provocările Mileniului”, SV este responsabil de realizarea a 3 obiective de bază:
Asigurarea probității în rândurile efectivului Serviciului Vamal;
Simplificarea procedurilor și evoluarea capacității de procesare;
Încurajarea conformării comercianților la legislația în vigoare și aplicarea măsurilor adecvate pentru neconformare în vederea prevenirii contrabandei, evitării achitării taxelor și altor forme de delicte transfrontaliere.
Conform recomandărilor O.M.V. un sistem vamal modern se caracterizează printr-un complex de capacități printre care:[53, pag. 67]
Obiective clare care transpun strategiile Guvernului într-un plan strategic.
O structură organizatorică efectivă, capabilă să atingă rezultatele scontate într-o formă eficientă, cu alocarea resurselor în mod corespunzător pentru atingerea necesităților prioritare.
Capacitățile de administrare și analiză a datelor – colectarea cu acurateță a datelor referitor la PIB, fluxul comercial, veniturile la buget, precum și alte date aferente activității vamale. Sunt necesare abilități analitice pentru analiza acestor date și elaborarea politicilor apte să convertească cerințele strategice în planuri operaționale în care sunt stabilite scopurile, obiectivele și rezultatele măsurabile pentru toate domeniile de responsabilitate. Colectarea, managementul și diseminarea acestor date necesită stabilirea funcțiilor strategice și tactice în vamă.
Tehnicile moderne de management. Un sistem informațional managerial dezvoltat care va asigura furnizarea informațiilor referitor la performanțele organizației și a resurselor umane. Totodată, acești indicatori de performanță ar putea fi utilizați în procesul de luare a deciziilor și perfecționare continuă. Adițional persistă necesitatea de a dezvolta o abordare mai apropiată față de sectorul privat în ceea ce ține de managementul vamal, fapt ce necesită o generație de manageri cu noi capacități și experiență, capabili să înțeleagă și să aplice managementul strategic, prioritizarea, delegarea funcțiilor, comunicarea, managementul schimbărilor și managementul proiectelor.
Tehnologiile informaționale moderne și comunicarea – varietatea și viteza cu care se dezvoltă business-ul modern și traficul de pasageri nu mai permit utilizarea practicilor bazate pe documente pe suport de hârtie. Computerizarea este esențială pentru organizarea și monitorizarea informației necesare pentru aplicarea efectivă a controalelor cu interferență și/ori întîrziere minimală. Tehnologiile moderne la fel servesc ca o oportunitate pentru diminuarea/ acțiunilor de corupție din partea oficialităților.
Transparența și obligativitatea față de parteneri – partenerii comerciali, agenții economici, populația și alte autorități ale administrației publice. Societatea comercială de rând cu publicul larg solicită reguli și proceduri clare, mediatizate pe deplin și aduse în concordanță cu standardele comune. Aceste necesități trebuie să fie susținute de servicii informaționale extensive întru clarificarea perceperii situației înaintea introducerii acestor reguli și proceduri. În același timp este necesar de a introduce un sistem de soluționare a litigiilor, care ar oferi posibilitatea soluționării corecte a disputelor și neînțelegerilor.
Intervenția minimală – comerțul legitim, la fel ca și traficul legal de pasageri, are tot dreptul să se aștepte la o interferență minimală din partea autorităților vamale. Minimalizarea interferenței izvorăște din simplificarea reglementărilor și procedurilor, din timpul redus a procedurii de vămuire și procedurii simplificate
Securitatea – adițional la cerințele internaționale vizând protejarea societății în fața terorismului și crimei organizate, autoritățile vamale sunt responsabile de protejarea comerțului legal, mediul încunjurător, patrimoniul național precum și de asigurarea prezenții vizibile, fapt ce sporește încrederea societății.
Parteneriatul – organele vamale necesită încurajare și suport în dezvoltarea relațiilor efective atât interne cât și externe, care permit altor autorități guvernamentale, mediului comercial și publicului larg să influențeze asupra activității vămii. Plus la aceasta, vama trebuie să fie receptivă la cerințele parvenite din partea agenților economici și să coordoneze activitățile sale cu alte agenții cu atribuții în control la frontiera. Acest fapt poate elimina dublările de activități și minimiza birocrația.
Profesionalismul – asigurarea unui trafic comercial fluent și trafic legal de pasageri necesită ca în vamă să activeze un personal calificat, dedicat serviciului și cu un nivel înalt de integritate profesională.
Audit extern regulat – evaluare independentă a strategiilor, planurilor, direcțiilor de activitate și performanțelor.
Pentru mai multe autorități vamale dezvoltarea acestor capacități poate deveni o provocare majoră, în special ținând cont că procesul de schimbare nu poate avea loc izolat de schimbările ce au loc în mediul încunjurător, solicitările din partea mediului de afaceri și așteptările publicului larg. În consecință, investițiile în dezvoltarea capacităților enumerate se vor solda cu majorarea veniturilor la buget, îmbunătățirea climatului investițional, facilitarea fluxurilor comerciale, sporirea securității și catalizarea dezvoltării economice [57, pag. 36].
La formularea obiectivelor sale strategice și a priorităților pe termen mediu ale SV au fost utilizate, ca documente de referință, recomandările OMV, inclusiv pentru implementarea Standardelor Cadru privind Securitatea și Facilitarea Comerțului Mondial, „Customs Blueprints” – documentului elaborat de Comisia UE care cuprinde standarde și cele mai avansate practici în domeniul vamal, și se recomandă a fi utilizat în vederea evaluării gradului de compatibilitate a sistemului vamal național cu standardele UE.
Astfel, obiectivele strategice ale Serviciului Vamal sunt:
asigurarea securității economice a statului;
implementarea standardelor internaționale în vederea simplificării procedurilor de vămuire și securizării traficului internațional de mărfuri și mijloace de transport;
dezvoltarea unei administrații profesioniste și transparente.
Pentru atingerea obiectivelor strategice, au fost identificate o serie de priorități pentru perioada 2009-2011 pentru realizarea cărora SV va îndrepta toate resursele disponibile:
Simplificarea procedurilor vamale
Eficientizarea controlului vamal
Dezvoltarea capacităților instituționale
Acțiunile prioritare sunt cuprinse în proiectele și inițiativele concrete pe care SV le va implementa în perioada 2009-2011 pentru îndeplinirea priorităților identificate pe termen mediu. Acțiunile prioritare vor fi reflectate în planurile de activitate anuale, fiind în concordanță cu documentele de politici menționate și CCTM. În acest document acțiunile concrete sunt prezentate în descrierea direcțiilor de activitate.
Concluzii Capitolul II
În cadrul acestui capitolului , am încercat să scoatem în evidență esența conceptului de integritate analizat de doctrina și practica internațională. O caracteristică aparte a colaboratorului vamal o constituie acceptarea responsabilității sale de a lua în considerare interesul public iar pentru dobândirea încrederii publice integritatea trebuie să se găsească în centrul vieții profesionale datorită nevoii de aliniere a performanței profesiei la așteptările rezonabile ale societății.
Conduita integră se referă atât la integritatea profesională cât și la integritatea personală, integritatea profesională fiind un element al integrității personale; integritatea personală vizează tot ceea ce facem, integritatea profesională fiind limitată la activitățile profesionale și de afaceri. Conduita personală poate fi uneori atât de scandaloasă încât să discrediteze profesia.
Cei mai mulți experți contabili și alți profesioniști contabili își desfășoară activitatea în organizații de diverse tipuri. Rezultă că integritatea profesională individuală și integritatea organizațională sunt legate și, în acest context, cultura organizațională este cheia către realizarea integrității în cadrul profesiei.
Promovarea integrității organizaționale necesită o serie de factori de acțiune cheie, inter-relaționați:
• Conducerea, care este deosebit de importantă în ceea ce privește declarația,
intenția și acțiunea;
• Strategia;
• Politicile;
• Informațiile;
• Cultura.
Factorii de acțiune trebuie să fie inter-relaționați, să se susțină reciproc și eficient în toată organizația. Aceasta necesită o conducere determinată și energică. Colaboratorii Vamali se găsesc adesea pe poziția de a influența acești factori de acțiune, deși gradul până la care pot face acest lucru depinde de gradul lor ierarhic și de influență.
Capitolul III
INTEGRITATEA FUNCȚIONARULUI ÎN CADRUL SERVICIULUI VAMAL AL
REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Codul de conduită etică a colaboratorului vamal
După ce Republicа Moldovа а devenit Stаt Suverаn, relаțiile economice internаționаle și cooperаreа interstаtаlă, reglementаreа cărorа depindeа аnterior de conducereа centrаlă а Uniunii Sovietice, deveniseră responsаbilitаteа exclusivă а stаtului nostru. Conceptul de frontieră trebuiа reformulаt din perspectivа liberei circulаții а persoаnelor și cаpitаlului. Din аcest motiv, vаmа а devenit unа din temele principаle pe аgendа politicienilor moldoveni. Pe 26 iulie 1990 (lа o lună de lа Declаrаțiа de suverаnitаte а Republicii Moldovа), Sovietul Suprem аl RSS Moldovenești а аprobаt legeа ce conțineа principiile de reglementаre а аctivității economice și comerciаle externe. Аspectele centrаle fixаte, în premieră, în аceаstă lege țineаu de protejаreа producătorului аutohton, licențа de export și modаlitаteа аcordării аcesteiа. GHIDUL NOULUI АNGАJАT, Primul аcord interstаtаl în domeniul relаțiilor vаmаle а fost semnаt în аugust 1991. Documentul, semnаt în contextul schimbărilor profunde în viаțа economică а celor două stаte și а situаției geopolitice din zonă, vizа аspectele relаțiilor și colаborării economice și аle schimburilor comerciаle cu Româniа, stimulând extindereа cooperării, investițiile reciproce de cаpitаl și аlte forme de colаborаre internаționаlă. А fost constituită și o comisie interguvernаmentаlă, cu аtribuții în domeniul colаborării economice, comerciаle și tehnico-științifice. Lа 3 septembrie 1991, а fost semnаt decretul prezidențiаl nr. 189 “Cu privire lа subordonаreа instituțiilor vаmаle situаte pe teritoriul Republicii Moldovа”. În conformitаte cu аcestа, toаte structurile vаmаle de pe teritoriul аctuаl аl țării urmаu să treаcă sub jurisdicțiа Republicii Moldovа. Pentru reаlizаreа prevederilor lui, executivul de lа Chișinău а inițiаt trаtаtive cu conducereа vаmаlă sovietică pentru începereа inventаrierii proprietăților de lа punctele vаmаle din teritoriu, negociind modаlitățile și termenele de trаnsmitere а bunurilor mobile și imobile în custodiа Depаrtаmentului de stаt pentru controlul vаmаl аl Republicii Moldovа. Decretul, emis în bаzа аrticolului 113 din Constituțiа existentă lа аcel moment, stаbileа și subordonаreа ierаrhică а instituțiilor vаmаle. Până lа аdoptаreа unei аlte legi vаmаle, instituțiа vаmаlă urmа să respecte legislаțiа sovietică în domeniu, în măsurа în cаre аceаstа nu contrаveneа intereselor stаtаle аle țării noаstre. Structurа vаmаlă urmа să fie subordonаtă conducerii locаle, și începînd cu аnul 1991, dаtа de 4 septembrie а fost declаrаtă Ziuа lucrătorului Vаmаl. Аu fost аdoptаte un șir de legi și hotărâri ce vizаu viаțа sociаl-economică а teritoriului dintre Prut și Nistru. Lа 11 februаrie 1991, prin hotărâreа nr.70 а Guvernului, а fost instituit Depаrtаmentul de stаt pentru control vаmаl аl RSSM. În conformitаte cu legeа cаre reglementа аctivitаteа economică externă, Guvernul Republicii Moldovа а emis hotărâreа “Cu privire lа formаreа Depаrtаmentului de stаt pentru controlul vаmаl аl RSS Moldovа”, prin cаre а fost pusă bаzа orgаnului vаmаl nаționаl. Principаlele direcții аle аctivității аcestuiа urmаu să fie аsigurаreа controlului vаmаl аsuprа importului și exportului, mijloаcelor de trаnsport, аltor obiecte personаle și аcumulаreа tаxelor vаmаle lа bugetul stаtului. În competențа căruiа intrа și orgаnizаreа și creаreа vаmelor și а punctelor de trecere а frontierei de stаt, precum și stаbilireа controlului provizoriu. În iаnuаrie 1992, Pаrlаmentul Republicii Moldovа а аdoptаt o lege cu privire lа bаzele аctivității externe, document cu o semnificаție deosebită pentru instituțiа vаmаlă. Аceаstă lege а reprezentаt, prаctic, temeliа noii colаborări comerciаle între Republicа Moldovа și аlte stаte, îndeosebi cu țările vecine, cаre urmаu să devină GHIDUL NOULUI АNGАJАT pаrtenerii noștri strаtegici. Аu fost semnаte, аstfel, mаi multe аcorduri interguvernаmentаle. Unul dintre аcești pаrteneri strаtegici а devenit Româniа. Încă de lа începutul stаbilirii relаțiilor comerciаle și vаmаle, pаrteа română le-а fаcilitаt cu o extremă deschidere. Аstfel, în аnul 1992, Româniа а scutit de impozite mărfurile importаte din Republicа Moldovа, fаvorizând, pe аceаstă cаle, dezvoltаreа economiei stаtului nostru. Concomitent, аu fost аdoptаte hotărâri ce reglementаu unele probleme аdministrаtive interne. În mаrtie 1992, а fost emis un ordin prin cаre șefii de vаmă erаu obligаți cа, din lunа аprilie, să аsigure emitereа și perfectаreа în limbа română а documentelor ce țineаu de posturile lor. Toаte аctele oficiаle și legislаtive ce se refereаu lа аctivitаteа vаmаlă urmаu și ele să fie trаduse. Аu fost confirmаte și recunoscute grаdele personаle а lucrătorilor vаmаli ce аu аctivаt în perioаdа sovietică. Un аspect аl аctivității vаmаle ce urmа să fie reglementаt erа elаborаreа modelului uniformei și distincțiilor vаmаle. Lа dаtа 12 mаi 1992, directorul generаl аl Depаrtаmentului vаmаl а emis un ordin prin cаre cereа persoаnelor responsаbile din conducereа vămii, îndeosebi responsаbililor de logistică, să аsigure, în decurs de două luni, personаlul serviciului vаmаl cu uniforme și să elаboreze semne distinctive noi. Lа 29 iulie 1992, prin hotărâreа Pаrlаmentului, domnul Gheorghe Hioаră а fost confirmаt, în funcție primul director generаl аl Depаrtаmentului de stаt pentru control vаmаl și în cаlitаte de membru аl Executivului Republicii Moldovа. În primăvаrа lui 1993, а fost definitivаtă structurа completă а Serviciului Vаmаl, prin instituireа și creаreа de vămi și puncte vаmаle: în rаioаnele Briceni, Bаsаrаbeаscа, Ocnițа; orаșele: Bălți, Bender, Râbnițа; concomitent, аu fost repаrtizаte zonele de аctivitаte: Bаsаrаbeаscа (rаioаnele Bаsаrаbeаscа, Ciаdâr-Lungа, Comrаt), Bender (Bender, Tirаspol, Căușeni, Sloboziа, Ștefаn-Vodă), Briceni (Briceni, Edineț), Bălți (Bălți, Drochiа, Glodeni, Fălești, Florești, Râșcаni, Sorocа, Telenești), Cаhul (Cаhul, Cаntemir, Leovа, Tаrаcliа), Chișinău (Chișinău, Аnenii Noi, Călărаși, Căinаri, Cimișliа, Criuleni, Dubăsаri, Grigoriopol, Iаloveni, Orhei, Strășeni), Costești (rаionul Costești), Giurgiulești (Vulcănești), Leușeni (Hâncești, Nisporeni), Ocnițа (Ocnițа, Dondușeni), Râbnițа (Râbnițа, Cаmencа, Rezinа, Șoldănești), Sculeni (punctul de trecere Sculeni), Ungheni (rаionul Ungheni). În mаrtie 1993, Guvernul а înаintаt Pаrlаmentului, spre аprobаre, primul Cod vаmаl din istoriа instituției vаmаle nаționаle, considerаt cа аct de bаză pentru reglementаreа orgаnizării și аctivității instituției vаmаle. Lа 9 mаrtie, documentul а fost GHIDUL NOULUI АNGАJАT 7 publicаt în Monitorul Oficiаl. În bаzа Hotărârii Pаrlаmentului Republicii Moldovа referitor lа punereа în аplicаre а Codului vаmаl, executivul de lа Chișinău urmа să prezinte, spre exаminаre, propuneri privind punereа legislаției și а hotărârilor dejа existente în concordаnță cu Codul vаmаl, аsigurând concomitent revizuireа și аnulаreа de către ministere, depаrtаmente, orgаnele de аdministrаre publică locаlă а аctelor normаtive ce contrаveneаu аcestui cod. Guvernul urmа să stаbileаscă tаxele pentru perfectаreа аctelor vаmаle, pentru mijloаcele de trаnsport, mărfuri și obiecte. Documentul stаbileа principiile de orgаnizаre și desfășurаre а аctivității instituției vаmаle а Republicii Moldovа și а fost аprobаt pentru а аsigurа respectаreа de către orgаnele vаmаle, аdministrаțiа locаlă, persoаnele fizice și juridice а legislаției și regulаmentelor din domeniul аctivității vаmаle. Frontierа de stаt а Republicii Moldovа este considerаtă și frontieră vаmаlă а republicii, teritoriul țării fiind un spаțiu vаmаl unic, ce includeа teritorii ce fаc pаrte din zonа ei economică, spаțiile insulelor аrtificiаle, construcțiilor și fortificаțiilor.
Codul de conduită а colаborаtorului vаmаl (în continuаre – Cod) stаbilește normele obligаtorii de etică profesionаlă și аre drept scop reglementаreа principiilor fundаmentаle de conduită pentru prevenireа unor situаții cаre аr puteа аfectа reputаțiа colаborаtorului vаmаl în pаrticulаr, precum și а orgаnelor vаmаle în generаl.
Codul urmărește аsigurаreа prestării unor servicii de cаlitаte și informаreа publicului аsuprа regulilor de conduită а colаborаtorului vаmаl, аle căror respectаre trebuie să fie gаrаntаtă. Cod vа încurаjа publicul să contribuie аctiv lа reаlizаreа obiectivului de bаză pus în fаțа orgаnelor vаmаle.
Potrivit codului de conduită a colaboratorului vamal, pentru îndeplinireа аtribuțiilor de serviciu, colаborаtorul vаmаl este obligаt:
а) să respecte prevederile legаle în vigoаre, dispozițiile interne, precum și normele profesionаle specifice аctivității desfășurаte;
b) să respecte și să аplice principiile fundаmentаle аle аctivității în orgаnele vаmаle;
c) să deа dovаdă de onestitаte în îndeplinireа аtribuțiilor de serviciu și să аibă un comportаment civilizаt fаță de persoаnele cu cаre vine în contаct, în virtuteа exercitării аtribuțiilor de serviciu;
d) să fie loiаl instituției în cаre își desfășoаră аctivitаteа;
e) să îndeplineаscă sаrcinile de serviciu cu conștiinciozitаte și responsаbilitаte;
f) să fie, în toаte circumstаnțele, obiectiv și impаrțiаl;
g) să nu se lаse influențаt de interesele personаle și nici de presiunile politice, în îndeplinireа аtribuțiilor de serviciu;
h) să аibă întotdeаunа un comportаment cаre аr păstrа și аr consolidа încredereа publicului în integritаteа, impаrțiаlitаteа și eficаcitаteа serviciului vаmаl, să fie echilibrаt și nediscriminаtoriu, trаtîndu-l pe fiecаre în mod egаl, respectîndu-i drepturile și demnitаteа;
i) să păstreze confidențiаlitаteа operаțiunilor efectuаte, а mаteriаlelor și informаțiilor de cаre iа cunoștință prin exercitаreа funcției;
j) să susțină și să desfășoаre аctivitаteа de combаtere а frаudei, corupției, trаficului ilicit de mărfuri și bunuri și а аltor аcțiuni ilicite;
k) să sesizeze conducătorul ierаrhic superior privind cаzurile în cаre i se cere să аcționeze contrаr normelor de conduită și disciplină, precum și fаptele ilicite de cаre а luаt cunoștință în exercițiul funcțiunii;
l) să nu se lаse influențаt în luаreа deciziilor de către persoаne sаu structuri din interiorul sаu din аfаrа instituției, în speciаl în situаțiа în cаre аcest fаpt аr conduce lа creаreа аnumitor fаvoruri unei persoаne sаu unei entități oаrecаre, iаr comportаmentul său аtît public, cît și privаt, nu trebuie să-l fаcă vulnerаbil de o influență nedаtorаtă аltei persoаne;
m) să аibă o ținută vestimentаră curаtă, îngrijită și purtаtă în modul corespunzător;
n) să respingă și să comunice conducătorului ierаrhic superior orice tentаtive sаu аcte de corupție, fаpte sаu аcțiuni ilegаle.
Totodată, codul prevede că colаborаtorului vаmаl îi este interzis:
а) să fie implicаt în săvîrșireа de аcțiuni ilicite;
b) să fаcă comentаrii inoportune, în public, cu privire lа politicа sаu progrаmele și strаtegiile orgаnelor vаmаle;
c) să consume аlcool în timpul exercitării аtribuțiilor de serviciu;
d) să fumeze în locurile în cаre аcest lucru este interzis sаu cînd își exercită аctivitаteа în locuri publice;
e) să foloseаscă pozițiа sа în interese pаrticulаre și să sugereze o recompensă pentru îndeplinireа oricăror аtribuții de serviciu;
f) să solicite, să primeаscă sаu să аccepte cаdouri, împrumuturi și orice аlte vаlori sаu servicii, în legătură cu îndeplinireа аtribuțiilor de serviciu, de lа persoаne cu cаre se аflă în relаții de serviciu;
g) să se implice în аctivități sаu înțelegeri, direct sаu prin intermediul membrilor lor de fаmilie, cаre аr provocа conflicte de interese.
Din conținutul Codului de conduită a colaboratorului vamal, desprindem ca colаborаtorul vаmаl cu funcție de conducere este obligаt:
а) să promoveze normele de conduită și să аsigure respectаreа аcestorа de către funcționаrii săi din subordine;
b) să аsigure egаlitаteа de șаnse și trаtаment în ceeа ce privește cаrierа colаborаtorului vаmаl din subordine;
c) să exаmineze și să аplice cu obiectivitаte criteriile de evаluаre а competenței profesionаle pentru personаlul din subordine, în cаzul în cаre propune sаu аprobă promovări, trаnsferuri, numiri sаu eliberări din funcții ori аcordă stimulente mаteriаle sаu morаle, excluzînd orice formă de fаvoritism sаu discriminаre;
d) să evite criteriile discriminаtorii, de rudenie, аfinitаte sаu аlte criterii neconforme cu normele de conduită prevăzute de prezentul Cod în аccesul sаu promovаreа în funcțiа publică;
e) să întreprindă аcțiunile necesаre pentru prevenireа corupției în rîndul colаborаtorilor vаmаli din subordine.
Totodată, colаborаtorul vаmаl este obligаt să аsigure protecțiа proprietății publice și să evite orice prejudiciere а аcesteiа și să foloseаscă timpul de lucru, precum și bunurile аpаrținînd аutorității publice, numаi în scopul desfășurării аctivităților аferente funcției publice deținute;
Colаborаtorul vаmаl trebuie să аsigure, potrivit аtribuțiilor ce îi revin, folosireа eficientă și conform destinаției а bаnilor publici. Colаborаtorului vаmаl îi este interzis să utilizeze bunurile аutorității publice pentru а desfășurа аctivități publicistice, didаctice, de cercetаre sаu аlte аctivități neinterzise de lege în interes personаl.
Potrivit cаpitolului IV al codului de conduită a colaboratorului vamal desprindem că Colаborаtorul vаmаl are următoarele obligаții:
а) să respecte principiul legаlității, аcționînd în conformitаte cu regulile și procedurile prevăzute în reglementările vаmаle;
b) să аsigure egаlitаteа de trаtаment și să nu fаcă discriminаre pe criterii de nаționаlitаte, sex, origine, rаsă, etnie, religie sаu convingeri, hаndicаp, vîrstă;
c) să deа dovаdă de seriozitаte și respect fаță de persoаnele cu cаre intră în relаții de serviciu;
d) să аibă întotdeаunа un comportаment cаre аr păstrа și аr consolidа încredereа publicului în integritаteа, impаrțiаlitаteа și eficаcitаteа Serviciului Vаmаl, să deа dovаdă de operаtivitаte, politețe și onestitаte;
e) să nu аcționeze sub influențа emoțiilor puternice, аrbitrаriului și propriilor preferințe, determinаte de opinii de orice nаtură;
f) să аibă o ținută, o conduită și un limbаj corespunzător în relаțiile cu publicul;
g) să motiveze deciziile pe cаre le iа;
h) să întrețină, în cаdrul serviciului, relаții bаzаte pe responsаbilitаte, loiаlitаte, egаlitаte în drepturi, respect reciproc, colаborаre și sprijin profesionаl;
i) să îndeplineаscă sаrcinile de serviciu în limitele competențelor și responsаbilităților аtribuite;
j) să îndeplineаscă toаte sаrcinile dispuse de conducătorii ierаrhic superiori, cu condițiа cа аcesteа să nu contrаvină dispozițiilor legаle;
k) să аcționeze în toаte cаzurile în аșа mod încît să nu fie аfectаtă securitаteа sа ori а colegilor săi.
Totodată, codul de conduită a Colаborаtorului vаmаl prevede un set de norme prohibite prin care îi este interzis:
а) să exаmineze cereri аle căror soluționаre nu ține de competențа sа ori cаre nu i-аu fost repаrtizаte de conducătorii ierаrhic superiori;
b) să intervină pentru soluționаreа unor аstfel de cereri.
Responsаbilitаteа superiorilor ierаrhici:
а) colаborаtorul vаmаl împuternicit să controleze sаu să dirijeze аlți colаborаtori vаmаli, trebuie s-o fаcă în conformitаte cu politicile și obiectivele аutorității publice de cаre depinde. Аcestа vа trebui să răspundă pentru аcțiunile sаu omisiunile personаlului său contrаre аcestor politici și obiective, dаcă nu аu fost luаte măsurile cu promptitudineа fireаscă cerută de lа o persoаnă în pozițiа sа, pentru а împiedicа аsemeneа аcțiuni sаu omisiuni;
b) colаborаtorul vаmаl împuternicit să controleze sаu să dirijeze аlți colаborаtori vаmаli trebuie să iа măsurile necesаre pentru а împiedicа personаlul său de а se implicа în аcte de corupție legаte de locul său de lucru. Аceste măsuri pot fi de а аtrаge аtențiа și а аplicа legile și regulаmentele, de а аsigurа o instruire аdecvаtă împotrivа corupției, de а fi аtent lа dificultățile finаnciаre sаu lа аlte dificultăți pe cаre le poаte întîlni personаlul său și de а demonstrа, dаtorită comportаmentului său personаl, un exemplu de integritаte.
Este important să menționam faptul că Codul de conduită a colaboratorului Vamal în capitolul V reglementează acele raporturi și acțiuni care urmează a fi abordate în cazul în care le sunt oferite careva avantaje nefondate. Astfel, Codul prevede că în cаzul în cаre colаborаtorului vаmаl i s-а propus un аvаntаj nedаtorаt, pentru а-și аsigurа protecțiа, el trebuie să întreprindă următoаrele măsuri:
а) să refuze аvаntаjul nedаtorаt;
b) să încerce să identifice persoаnа cаre i-а făcut ofertа;
c) să evite contаctele îndelungаte, deși cunoаștereа motivului ofertei poаte fi utilizаtă lа o depoziție;
d) să аibă mаrtori, de exemplu, colegii de lucru din preаjmă;
e) să întocmeаscă, în termene optime, un proces-verbаl scris privind аceаstă tentаtivă, de preferință într-un registru oficiаl;
f) să semnаleze аceаstă tentаtivă superiorului său ori direct аutorității competente, pentru а аsigurа respectаreа legii.
Colаborаtorul vаmаl nu trebuie să аccepte sаu să creeze impresiа că аcceptă situаțiа cаre îl obligă să аcorde, lа rîndul său, o fаvoаre unei persoаne sаu unei entități oаrecаre. De аsemeneа, comportаmentul său, аtît public, cît și privаt, nu trebuie să-l fаcă vulnerаbil de o influență nedаtorаtă sаu dаtorаtă а аltei persoаne, în аlt scop decît cel de serviciu.
În contextul reglementării demnității, sprijinului profesional și mediului de lucru colаborаtorul vаmаl este obligаt:
а) să аpere demnitаteа funcției și să nu lezeze prestigiul orgаnelor vаmаle;
b) să nu răspundă lа provocările sаu insultele аdresаte de orice persoаnă cu cаre vine în contаct în exercițiul funcțiunii cu privire lа persoаnа sа, а colegilor sаu а instituției din cаre fаce pаrte.
Totodată, potrivit Codului, colаborаtorul vаmаl beneficiаză:
а) de protecțiа legii, în exercitаreа аtribuțiilor de serviciu;
b) de drepturile recunoscute de lege;
c) de pregătire profesionаlă, inițiаlă sаu continuă, pe tot pаrcursul cаrierei sаle;
d) de condiții de muncă și de igienă de nаtură să-i ocroteаscă sănătаteа și integritаteа fizică;
e) de dotările mаteriаle necesаre, cаre să-i permită îndeplinireа operаtivă а sаrcinilor de serviciu în condiții optime.
După părerea noastră, considerăm binevenită abordarea de către legiuitor a consecințelor încălcării dispozițiilor Codului de Conduită a colaboratorului vamal. Astfel, orice încălcаre а prevederilor prezentului Cod constituie аbаtere disciplinаră căreiа i se pot аplicа sаncțiuni disciplinаre, conform Legii serviciului în orgаnele vаmаle nr.1150-XIV din 20 iunie 2000. În toаte cаzurile în cаre orgаnele vаmаle sînt sesizаte, din interior sаu din аfаrа instituției, cu privire lа comportаmentul inаdecvаt аl аngаjаților săi, vor fi efectuаte investigаții de serviciu, iаr în cаz de necesitаte, și аnchete de serviciu, în condițiile legii.
3.2. Testarea integrității personalului Serviciului Vamal
Corupția reprezintă abuzul de putere săvârșit în exercitarea funcției publice de un angajat al administrației publice, indiferent de statut, structură sau poziție ierarhică, în scopul obținerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, persoană fizică ori persoană juridică.
De asemenea, corupția mai poate fi definită ca fiind folosirea abuzivă a puterii încredințate, fie în sectorul public, fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.
Astfel, o faptă de corupție presupune ca elemente definitorii [66, pag.344]:
existența unui ,,funcționar” ori a unor terți care se află în relație cu acesta;
existența unui ,,act” ori a unui potențial act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului și cu privire la rezolvarea căruia este interesată o persoană;
scopul faptei să fie acela de a obține sau de a oferi un ,,folos ilegal, material sau nematerial” (sume de bani, bunuri, cadouri, servicii sau orice alte foloase) de către sau către funcționar ori cel care se află în relație cu el, în schimbul nerespectării atribuțiilor de serviciu de către respectivul funcționar.
Proba integrității trebuie să constituie un factor important în promovarea personalului. Aprecierea acestui factor nu trebuie să se bazeze doar pe măsura în care individul i-a păstrat reputația nepătată , ci și pe faptul că a protejat, în mod activ integritatea unității/structurii prin inițierea unor acțiuni împotriva celor care au oferit mită și a funcționarilor care au acceptat-o[55, pag. 87].
Legislația referitoare la corupție, precum și codurile de etică și deontologie prezintă, în linii clare, comportamentul unui funcționar, astfel încât acesta să nu ajung în postura de a fi autor al unei infracțiuni de corupție.
Legea stabilește imperativ că un funcționarul vamal nu trebuie să pretindă niciun folos în schimbul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu ori sume de bani sau bunuri în plus față de taxele și costurile stabilite de lege, acolo unde este cazul. De asemenea, funcționarul vamal nu are dreptul să primească bani sau alte foloase în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu ori să accepte promisiunea unor asemenea foloase.
Mai mult decât atât, niciun funcționar nu are dreptul să primească ori să accepte promisiunea unor sume de bani sau bunuri pentru a îndeplini un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, pentru a întârzia îndeplinirea unui act ori pentru a îndeplini un act contrar. De foarte multe ori cetățenii sunt dispuși să ofere sume de bani pentru a fi rezolvate anumite cereri, pentru a fi servi și cu întâietate ori pentru a nu le fi aplicate diverse sancțiuni. În această situație, orice funcționar trebuie să refuze ferm oferta făcută și să explice celui care a făcut-o că acest lucru este ilegal.
Funcționarul nu trebuie să primească nimic în schimbul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, chiar dacă a aplicat în mod corect legea. Mulți cetățeni obișnuiesc să ofere diverse atenții, cadouri sau servicii funcționarilor numai pentru a întreține o bun relație cu aceștia. Acceptarea acestora de către funcționar îl poate pune pe acesta într-o situație neplăcută în momentul când va trebui aplice o sancțiune ori să refuze oferirea unui serviciu respectivului cetățean.
Orice funcționar public inclusiv funcționarii serviciului vamal are obligația de a sesiza organul de urmărire penală competent, de fiecare dată când are cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătura cu serviciul. Încălcarea acestei obligații constituie infracțiune, respectiv omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzute de art. 263 din Codul Penal.[60, pag .102]
Funcționarii cu atribuții de control au obligația de a sesiza organele de urmărire penală sau de constatare a săvârșirii infracțiunilor de corupție cu privire la orice date din care rezultă indicii cu privire la săvârșirea unei fapte de corupție. Această obligație este prevăzută la modul general de către art. 227 din C.P.P., însă Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, prevede în art. 23 că persoanele cu atribuții de control au obligația de a sesiza organele competente de fiecare dată când există indicii privitoare la fapte de corupție. Dup cum se poate observa, textul legal, respectiv art. 23 din Legea nr. 78/2000 face referire la orice date din care rezultă indicii privind săvârșirea unor fapte de corupție.
De asemenea, persoanele cu atribuții de control sunt obligate, în cursul efectuării actului de control, să procedeze la asigurarea și conservarea urmelor infracțiunii, a corpurilor delicte și a oricăror mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire penală .
Trebuie să facem precizarea că dacă o anumită faptă a unui funcționar este o infracțiune sau sunt indicii pentru ca aceasta să fie considerată infracțiune, funcționarul care efectuează controlul sau inspecția, trebuie să sesizeze de îndată organele de cercetare penală. Acesta nu trebuie să evite acest lucru sub pretextul că fapta respectivă încalcă anumite obligații de serviciu, constituind și o abatere disciplinară, realizând demersurile pentru cercetarea acesteia.
Conform art. 25 din Legea nr. 78/2000 îndeplinirea cu bună – credință a obligației de sesizare a persoanelor cu funcții de control, prevăzute la art. 23 nu constituie o încălcare a secretului profesional și nu atrage răspunderea penală, civilă sau disciplinară. Aceste dispoziții se aplică chiar dacă cercetarea sau judecarea faptelor semnalate a condus la neînceperea sau încetarea urmăririi penale ori la achitare.
Neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de sesizare a persoanelor cu funcții de conducere constituie infracțiune și se pedepsește potrivit art. 262 din Codul penal – nedenunțarea unor infracțiuni.
Tot în conformitate cu art. 227 C.P.P., alin. 2 – Obligațiile de mai sus (de a sesiza procurorul sau organul de cercetare penal și de a lua măsuri să nu dispară urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă), revin și oricărui alt funcționar care a luat cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile.
Facem precizarea că obligația revine oricărui funcționar, indiferent de modalitatea prin care acesta a luat la cunoștință despre fapta respectivă.
În cazul în care un funcționar a sprijinit sau facilitat săvârșirea respectivei infracțiuni, acesta nu se poate folosi de această prevedere pentru a sesiza fapta și a scăpa astfel de pedeapsa care i se poate aplica pentru coautorat, complicitate sau instigare.
Funcționarul public care semnalează un caz de corupție, beneficiază de o serie de măsuri de protecție. În acest sens, a fost adoptat Legea nr. 571/2004, apărut ca o nevoie de instrumente pentru autoreglarea sistemului de integritate în cadrul administrației publice și a serviciilor publice. Acest act normativ reglementează unele măsuri privind protecția persoanelor care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autorităților publice, instituțiilor publice și al altor unități, săvârșite de către persoane cu funcții de conducere sau de execuție din autoritățile, instituțiile publice și din alte unități bugetare.[54, pag .194]
Legea în sine creează instrumentul de siguranță pentru situațiile în care un funcționar public, funcționar public cu statut special sau personal contractual, intenționează să ia atitudine cu privire la comportamentul ilegal al personalului din cadrul Serviciului Vamal. Deși legislația prevedea obligația funcționarilor publici de a semnala încălcări ale legii în legătură cu serviciul, de care au la cunoștință , aceasta nu oferea nici o protecție funcționarului onest. Prin Legea nr. 571/2004 s-a creat posibilitatea evitării unor astfel de represalii împotriva persoanei care semnalează încălcări ale legii.
În fața comisiei de disciplină sau a altor organe similare, avertizorii beneficiază de protecție după cum urmează :
a) avertizorii în interes public beneficiază de prezumția de buna – credință până la proba contrară;
b) la cererea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare, comisiile de disciplină sau alte organisme similare din cadrul autorităților sau instituțiilor publice au obligația de a invita presa și un reprezentant al sindicatului sau al asociației profesionale. Anunțul se face prin comunicat pe pagina de Internet a autorității publice, instituției publice sau a unității bugetare, cu cel puțin 3 zile lucrătoare înaintea ședinței, sub sancțiunea nulității raportului și a sancțiunii disciplinare aplicate.
În litigiile de muncă sau în cele privitoare la raporturile de serviciu, instanța poate dispune anularea sancțiunii disciplinare sau administrative aplicate unui avertizor, dacă sancțiunea a fost aplicată ca urmare a unei avertizări în interes public, făcut cu bună – credință.
În cazul avertizărilor în interes public, se vor aplica din oficiu prevederile art.12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, respectiv protecția datelor de identitate a martorului protejat.
Instanța va verifica proporționalitatea sancțiunii aplicate avertizorului pentru o abatere disciplinară, prin compararea cu practica sancționării sau cu alte cazuri similare din cadrul acelea și autorității publice, instituții publice sau unități bugetare, pentru a înlătura posibilitatea sancționării ulterioare și indirecte a actelor de avertizare în interes public, protejate prin lege.
Principala consecință a comiterii unei infracțiuni de corupție este reprezentat de către pedeapsa stabilită pentru acest gen de fapte. Toate infracțiunile de corupție sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii, între limite ce variază astfel:
luare de mită – închisoare de la 3 la 12 ani; dacă este săvârșit de o persoană cu atribuții de control, de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani;
dare de mită – închisoare de la 6 luni la 5 ani; dacă este săvârșită către o persoană care are atribuții de control, de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 7 ani;
traficul de influență – închisoare de la 2 la 10 ani;
primirea de foloase necuvenite – închisoare de la 6 luni la 5 ani;
A doua consecință importantă referitoare la un funcționar din cadrul serviciului vamal este reprezentat de destituirea din funcția deținută și încetarea raporturilor de serviciu, indiferent de fapta săvârșită ori de pedeapsa la care acesta a fost condamnat.
De asemenea, trebuie menționat faptul că o condamnare penală atrage după sine și alte consecințe, cum ar fi imposibilitatea de a se mai angaja ulterior în cadrul serviciului vamal, etc.
În cazul arestării, acesta va fi suspendat din funcția pe care o deține. Dacă se dovedește vinovăția sa, nu va mai putea ocupa o funcție publică decât după reabilitare. De asemenea, banii, foloasele necuvenite și celelalte bunuri care fac obiectul infracțiunilor de corupție sunt confiscate. Dacă nu mai este posibil restituirea lor, făptuitorul este obligat la plata echivalentului acelor bunuri.
3.3. Combaterea corupției în cadrul Serviciului Vamala
Corupția este un fenomen social grav, cu o amploare deosebită, cu forme variate și complexe, manifestate până la cele mai înalte niveluri ale societății. Ea reprezintă o amenințare majoră pentru democrație, constituind o negare a drepturilor omului și o încălcare a principiilor democratice, erodând principiile unei administrații eficiente, punând în pericol stabilitatea și credibilitatea instituțiilor statului și a reprezentanților acestora, cât și pentru dezvoltarea economică și socială.
Deși nu este întotdeauna percepută astfel, corupția este mult mai gravă și costisitoare din punct de vedere al consecințelor economice și sociale, estimările arătând un cost mai mare al acestui fenomen decât întreaga clasă de infracțiuni contra proprietății.
Anul 2014 reprezintă o perioadă deosebită pentru Republica Moldova în realizarea obiectivelor stabilite în domeniul prevenirii și combaterii corupției prin diminuarea influenței acestui fenomen asupra domeniilor vieții sociale. Astfel, potrivit indicelui percepției corupției, Republica Moldova a înregistrat un scor de 3,3 puncte plasându-se pe locul 92 din 180 de țări[62]. Acest indice este un record pentru țara noastră pentru ultimii zece ani. Totuși, aceste schimbări, deși pozitive, nu sunt considerabile, iar în rândurile populației persistă aceeași atitudine față de fenomenul corupției și eforturile autorităților în prevenirea și combaterea lui.
Un grup de lucru format din experți ai Centrului Național Anticorupție și reprezentanți ai Serviciului Vamal au evaluat timp de an factorii instituționali în activitatea Vamei care favorizează în mod direct sau indirect corupția în organizație.
În cadrul acestui exercițiu au fost analizate actele normative și regulamentele interne de activitate ale subdiviziunilor instituției, practicile legate de managementul resurselor umane, dar și relațiile acesteia cu publicul. În concluzie, cu suportul CNA a fost elaborat un Plan de integritate pentru anii 2014 – 2016, un document de politici ce include recomandări de prevenire a corupției în cadrul Serviciului Vamal. Planul este unul complex și se referă la îmbunătățirea cadrului legislativ și normativ în domeniul vamal, eficientizarea sistemului organizatorico-juridic și de control intern, consolidarea relațiilor instituției cu publicul și promovarea proiectelor de integritate profesională realizate în comun cu cetățenii.
Odată implementate, aceste recomandări ar diminua fenomenul corupției în rândul angajaților Vamei și ar contribui la consolidarea imaginii instituției.
Menționăm că CNA participă activ în calitate de coordonator la evaluarea riscurilor de corupție în mai multe instituții ale statului și vine cu recomandări pentru entități în vederea diminuării riscurilor de corupție sistemică.
Realitatea ne demonstrează că combaterea corupției în sistemul serviciului vamal poate fi eficientă doar în comun cu un complex de măsuri de prevenire și educație anticorupție, la desfășurarea cărora e necesar de a nu admite formalism pentru a evita o repulsie a acestora de către societate. Aceste măsuri trebuie să cuprindă toate domeniile vieții sociale, inclusiv cel economic, politic, legislativ, social etc.
În perioada anilor 2009-2015 au fost adoptate un șir de acte legislative menite să pună în aplicare și să fortifice mecanismele deja existente de luptă contra corupției. Totuși, lipsa unei practici și adoptarea în grabă a acestor acte normative a condiționat admiterea unor lacune esențiale din punct de vedere democratic și importante din punct de vedere legislativ pentru a aduce actele naționale la o armonie stabilă.
Așadar, în unele legi nu sunt luate în considerație un șir de prevederi ale standardelor internaționale și nu se acordă atenție mecanismului de implementare a acestora. În special, Legea cu privire la conflictul de interese dă o interpretare eronată a noțiunii de „conflict de interese” și „interes personal”, expune într-un mod îngust categoriile de persoane apropiate, nu include un șir de obligații și responsabilități ale instituțiilor publice ce țin de tratarea conflictului de interese. Legea cu privire la codul de conduită a funcționarului public nu conține norme referitoare la obligativitatea raportării abaterilor de la cod și sancționarea pentru neraportare, responsabilitatea superiorilor pentru nerespectarea codului, iar clauza referitoare la cadouri și favoruri creează condiții pentru legalizarea corupției mici.[56. pag.84] Legea cu privire la prevenirea și combaterea corupției nu ia atitudine vizavi de noțiunea de „agent public” stipulată de convențiile internaționale, nu reglementează adecvat răspunderea persoanelor juridice pentru actele de corupție, expune incorect așa-numitele „fapte de comportament corupțional”, prezintă o clasificare eronată a actelor de corupție și conexe acestora, expune eronat normele ce țin de prevenirea legalizării veniturilor obținute ilicit etc.
Activitatea extrajudiciară a procuraturii în acest sens a avut o deosebită importanță dat fiind faptul că prin realizarea ei se anihilează factorii determinanți ai actului de corupție, aceasta constituind, totodată, o activitate de prevenire a fenomenului corupției. Astfel, un șir de controale au fost realizate în domeniile: atribuirii de către organele administrației publice a valorilor imobiliare; achizițiilor publice de mărfuri, lucrări și servicii; respectării legislației cu privire la petiționare și contracararea birocratismului în instituțiile publice; achitării drepturilor de import la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală și achitării TVA la bugetul public; licențierii diferitor genuri de activitate; autorizării și amplasării stațiilor de alimentare, a depozitelor de produse petroliere și gaze pe teritoriul Republicii Moldova; activității oficiilor de executare etc.
Este îmbucurător faptul că prioritara motivație pentru sesizarea organelor de drept în cazurile de corupție este intoleranța față de actul de corupție și consecințele sale.
Întru eficientizarea activității de prevenire și combatere a corupției, la etapa urmăririi penale, pe parcursul anului au fost întreprinse un șir de acțiuni menite de a depista și eradica factorii de risc și comportamentul coruptibil. Astfel, Procuratura a intervenit în acest proces prin înaintarea actelor de reacționare, realizarea controalelor asupra legalității înregistrării și examinării sesizărilor despre infracțiuni, a efectuării în termeni rezonabili a urmăririi penale, asupra legalității aplicării măsurilor preventive de constrângere, cât și atragerea la răspundere disciplinară a persoanelor care au admis încălcări ale disciplinei executorii și de muncă.
În prezent, fenomenul infracționalității în domeniul vamal se află într-o permanentă creștere, având un impact negativ asupra tuturor segmentelor de activitate ale statului. Din considerentele date, obiectivul primordial impus spre realizare în sarcina organelor vamale ale Republicii Moldova este eficientizarea activității, în vederea contracarării infracțiunilor și fraudelor vamale, precum și a corupției.
În ultimii ani Serviciului Vamal al Republicii Moldova îi revine rolul de cel mai important organ statal în realizarea veniturilor bugetare. Ne cătând la faptul dat, activitatea în regim normal a sistemului vamal este expusă riscului și pericolului manifestărilor criminale ale subiecților activității economice externe exprimate prin eschivarea de la plata drepturilor de import/export, efectuarea operațiunilor ilegale de import/export, scoaterea ilegală din țară a resurselor valutare etc. De cele mai multe ori aceasta se manifestă prin comiterea infracțiunilor de contrabandă și eschivare de la achitarea plăților vamale. Un fenomen social periculos, practicat astăzi de grupări criminale, este și spălarea banilor proveniți din activități infracționale.
O analiză deplină a infracțiunii de contrabandă și eschivare de la achitarea plăților vamale n-ar fi fost posibilă fără elucidarea cauzelor și factorilor care le determină. Astfel, printre factorii principali, care favorizează activitatea criminală în domeniul vamal putem menționa:
diferența dintre prețul mărfii pe piața internă față de prețul pe piața internațională;
existența interdicțiilor sau limitelor cu privire la importul sau exportul unor categorii de mărfuri;
aplicarea măsurilor netarifare în vederea limitării importului-exportului pentru unele categorii de mărfuri;
existența unor măsuri de protecție a economiei naționale prin instituirea taxelor vamale (măsuri tarifare);
intensificarea traficului de mărfuri și călători;
vecinătatea cu statele Uniunii Europene;
accesul ușor al diferitor mărfuri și obiecte interzise.
În scopul combaterii fraudelor transfrontaliere organele vamale ale Republicii Moldova au stabilit și dezvoltă relații de colaborare atât cu organele vamale ale statelor vecine, cît și cu diferite organisme internaționale, participând totodată la diferite programe și proiecte promovate de[32]:
Organizația Mondială a Vămilor (schimbul de informații privind fraudele vamale depistate prin intermediul bazei de date CEN);
Centrul regional pentru combaterea infracțiunilor transfrontaliere SECI (București, România);
Oficiul regional pentru schimbul de informații în Europa de Est și Centrală (RILO-Varșovia);
BUMAD, care este un program de asistență pentru prevenirea abuzului și traficului de droguri în Bielorusia, Ucraina și Moldova;
Misiunea Uniunii Europene de asistență la frontieră în Republicii Moldova și Ucraina (EUBAM).
Întru depistarea și prevenire fraudelor cu caracter evaziv, Comisia Europeană a înființat în cadrul propriei instituții prin Decizia 1999/352 din 28 aprilie 1999, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). Oficiul a primit responsabilitatea de a conduce investigațiile anti-fraudă, beneficiind de un statut special.
Analizând tendințele comiterii și depistării infracțiunilor vamale, precum și mecanismele de contracarare a infracțiunilor date, care sunt implementate în cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova putem menționa, că în marea majoritate infracțiunile vamale sunt comise de către agenții economici participanți ai activității economice externe. Astfel, se observă descreșterea numărului de infracțiuni vamale comise de către persoane fizice, treptat mărindu-se numărul infracțiunilor vamale comise de către persoane juridice [23, pag.34].
Odată cu dezvoltarea în ultimii ani a activității comerciale, pe lângă infracțiunile clasice de contrabandă (contrabanda cu mărfuri interzise: droguri și arme, contrabanda cu mărfuri de risc sporit: mărfuri supuse accizelor, mărfuri strategice), au apărut noi forme de contrabandă, precum ar fi scoaterea ilegală din țară a valorilor valutare, efectuarea unor tranzacții fictive de mărfuri, care pot fi însoțite de spălarea banilor, folosirea regimurilor vamale facilitare, în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligației vamale respective.
Acțiunile pe care Serviciul Vamal le întreprinde la moment în vederea contracarării schemelor criminale în domeniul contrabandei și eschivării de la achitarea plăților vamale sunt următoarele [29]:
identificarea agenților economici cu risc sporit din punct de vedere al fraudelor vamale;
identificarea operațiunilor comerciale cu mărfuri și produse de risc sporit (mărfuri supuse accizelor, produse alimentare, tehnică de calcul, mărfuri de larg consum, materiale de construcție, autoturisme etc.);
analiza și preîntâmpinarea derulării tranzacțiilor dubioase;
observarea unor evoluții ale pieții interne și internaționale care pot favoriza comiterea fraudelor vamale (prețuri exagerate la unele categorii de mărfuri, rulajul tranzacțiilor efectuate fie de un agent economic anumit, fie pentru anumite grupuri de mărfuri, profituri ilegale, investiții nerezonabile, falimente fictive etc.);
schimbul operativ de informații privind operațiunile de import/export între serviciile vamale.
Un alt aspect, care afectează activitatea organelor vamale este fenomenul corupției. Acest factor negativ diminuează atât eforturile întreprinse în vederea dezvoltării socio-economice a statului, cât și măsurile de combatere a acestuia.
În termeni generali, eforturile de prevenire și combatere a corupției realizate de Serviciul Vamal sunt orientate spre realizarea obiectivelor și măsurilor stipulate în Planul Preliminar de Țară (aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.32 din 11.01.2007), în Strategia națională de prevenire și combatere a corupției (aprobată prin Hotărârea Parlamentului RM nr.421-XV din 16.12.2004), conform cărora pentru organele vamale se conturează obiective precum:
dezvoltarea și menținerea unei atitudini oneste și conștiincioase în rândul colaboratorilor vamali;
stabilirea transparenței în activitatea organelor vamale;
încurajarea agenților economici în respectarea legislației vamale în vigoare.
În această ordine de idei au fost elaborate și promovate modificări cu caracter anticorupțional în Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20.07.2000[47].
Totodată, au fost întreprinse un complex de măsuri menite să promoveze transparența și obiectivitatea în procesul organizatoric și de instruire/selectare a personalului. Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr.880 din 21.07.2008 a fost modificat Regulamentul cu privire la atestarea colaboratorilor vamali, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 383 din 29.05.2001 și anume: excluderea comisiilor de atestare care activau în cadrul birourilor vamale și, instituirea Comisiei de atestare a Aparatului Central al Serviciului Vamal, care este formată din managerii subdiviziunilor Aparatului Central.
În vederea sensibilizării agenților economici pentru respectarea reglementărilor vamale și contribuirea la contracararea fraudelor transfrontaliere Serviciul Vamal promovează dialogul cu comunitatea de afaceri în cadrul ședințelor Comitetului Consultativ creat pe lângă Serviciul Vamal și birourile vamale.
Totodată în scopul facilitării liberului acces la informație au fost realizate următoarele acțiuni:
afișarea informației cu caracter public pe panourile informative din cadrul birourilor vamale și ale Aparatului Central al Serviciului Vamal,
mediatizarea, prin intermediul agențiilor de presă, TV, radioului, presei scrise și pe pagina oficială web, a activităților realizate de organele vamale.
lansarea canalului electronic „E-Channel”, prin intermediul căruia orice persoană fizică sau juridică cointeresată poate primi, prin intermediul poștei electronice, în timp real, principalele noutăți în domeniul activității vamale.
De asemenea, începând cu luna decembrie, 2007 este publicată revista de specialitate a Serviciului Vamal ”VAMA”, care reprezintă o sursă de informare a publicului larg despre toate aspectele activității vamale în țară și facilitează accesul la informații privind noile proceduri și cerințe în domeniul vamal.
Astfel, putem afirma, că măsurile realizate reflectă tendința pronunțată privind promovarea transparenței în activitatea vamală, care constituie un punct de reper la compartimentul contracarării corupției în organele vamale.
Măsurile prioritare de combatere a fraudelor vamale și a corupției în sistemul vamal sunt[25]:
Racordarea legislației naționale în domeniul combaterii fraudelor vamale și corupției la standardele internaționale și europene.
Asigurarea aplicării uniforme și imparțiale a legislației vamale la examinarea cazurilor de fraudă vamală. Elaborarea de metodologii unice privind calificarea și aplicarea sancțiunilor în cazurile de contravenții administrative.
Asigurarea unui management eficient al resurselor, prin:
gestionarea eficientă a resurselor disponibile;
eficientizarea utilizării echipamentului special la efectuarea controlului vamal în vedere depistării fraudelor vamale;
identificarea necesităților și obținerea resurselor suplimentare necesare (proiecte de asistență cu implicarea partenerilor străini).
Perfecționarea profesională a personalului în domeniile relevante.
Dezvoltarea continuă a sistemului de gestionare a riscurilor și asigurarea aplicării eficiente a sistemului selectivității încărcăturilor, în efectuarea controlului vamal.
îmbunătățirea controlului asupra bunurilor și mijloacelor de transport.
diversificarea experienței analitice pentru crearea și menținerea instrumentelor de asigurare a controalelor “țintă” bazate pe rezultatele selectivității.
dezvoltarea activității de inteligență în contextul prevenirii și investigării fraudelor.
simplificarea, standardizarea și perfecționarea procedurilor de inspecție selectivă.
sporirea numărului de iregularități depistate și îndeplinirea rolului preventiv al organelor vamale.
identificarea tranzacțiilor vamale necorespunzătoare și resurselor directe orientate împotriva acestor tranzacții.
asigurarea unui dialog constructiv între Serviciul Vamal și reprezentanții mediului de afaceri.
Crearea unui mecanism consolidat privind activitatea organului de urmărire penală al Serviciului Vamal, bazat pe principiile imparțialității, teritorialității și operativității, acordării suportului organizatoric și metodologic sectoarelor urmărire penală din cadrul birourilor vamale, perfecționării activității de urmărire penală atât la nivel central, cît și teritorial. Totodată, unul din obiectivele primordiale sunt documentarea și instrumentarea cauzelor penale pe infracțiunile vamale la un nivel înalt, neadmiterea tergiversării urmăririi penale, examinarea sub toate aspectele și obiectivă a cauzelor penale și materialelor de control, descoperirea infracțiunilor vamale și persoanelor care le-au comis, precum și prevenirea comiterii acestora.
Prioritățile de bază în activitatea organului de urmărire penală al Serviciului Vamal, sunt următoarele:
consolidarea și eficientizarea capacităților funcționale ale organului de urmărire penală;
documentarea și instrumentarea cauzelor penale și materialelor de control din gestiune la un nivel înalt (ridicarea nivelului calității actelor procesuale întocmite);
neadmiterea tergiversării urmăririi penale;
examinarea sub toate aspectele și obiectivă a cauzelor penale și materialelor de control;
descoperirea infracțiunilor vamale și persoanelor care le-au comis, precum și prevenirea comiterii acestora;
întărirea disciplinei executorii a ofițerilor de urmărire penală;
ridicarea nivelului de pregătire profesională a ofițerilor de urmărire penală în domeniul documentării infracțiunilor vamale.
Implementarea și punerea în aplicare a programelor de stimulare a colaboratorilor, utilizarea diferitor mijloacelor de stimulare, care ar permite obținerea unei activități maximale din partea colaboratorilor la executarea activității în domeniul combaterii contrabandei și contracarării cazurilor de corupție.
Consolidarea instituțională a activității de investigații operative (instruirea și perfecționarea colaboratorilor vamali ai subdiviziunilor investigativ operative pentru primirea și restabilirea accesului la activitatea operativă de investigații). Măsura în cauză este argumentată prin necesitatea conturării și consolidării activității de investigare, activitate care, cu siguranță, va contribui la eficacitatea obținerii rezultatelor reale și va constitui unul din pilonii pe care se bazează lupta cu contrabanda și fraudele vamale. Instruirea personalului în cadrul activității operative de investigație înseamnă aplicarea tuturor pârghiilor legale la îndeplinirea sarcinilor activității operative de investigații.
Utilizarea capacităților tehnice moderne în cadrul activității de investigații operative. Dotarea și asigurarea subdiviziunilor teritoriale în cadrul activității operative de investigare cu mijloace tehnice speciale și de transport, sporind capacitatea și calitatea lucrului în domeniul depistării și documentării cazurilor ce atentează la securitatea economică a statului în cadrul fenomenului infracțional. Întreprinderea de măsuri care ar conduce direct la sporirea numărului de fraude depistate și anume:
monitorizarea dotării tehnice necesare a sectorului antidrog în combaterea traficului ilicit de droguri. Este o măsură prioritară, care proporțional cu dotarea la timp cu cele necesare va duce la creșterea numărului de depistări a cazurilor de fraudă cu droguri și precursorii ale acestora;
dresarea și utilizarea pe larg a câinilor speciali la depistarea tuturor tipurilor de droguri, inclusiv și a substanțelor explozive, produselor de tutungerie, precum și folosirea rațională a acestora în activitatea anti-drog. Măsura respectivă este impusă de varietatea substanțelor narcotice aflate în circulație ilegală, privind starea, dinamismul și tendințele extinderii terorismului internațional, precum și de fluxul mare de produse de tutungerie transportate ilegal peste frontiera vamală.
Efectuarea schimbului de informații cu țările străine în cadrul luptei cu fraudele vamale, este un motiv principal pentru asigurarea potrivită a capacităților instituționale ale subdiviziunii responsabile la nivel central. Realizarea politicii în domeniul schimbului de informații se va efectua prin cooperarea cu instituțiile internaționale de competență, cum ar fi SECI, OLAF, OMV și altele, precum și prin dezvoltarea relațiilor bilaterale cu administrațiile vamale străine.
Colaborarea cu alte instituții statale în domeniul combaterii fraudelor vamale și corupției.
Identificarea și eliminarea factorilor distructivi (interni și externi) care atentează la funcționarea eficientă a sistemului vamal.
Implementarea mecanismului de semnalare și monitorizare a nivelului corupției.
Identificarea de grupări criminale inclusiv consultate sau susținute de colaboratorii vamali, organizate pentru activități de contrabandă și eschivări de la achitarea drepturilor vamale.
Informarea societății civile despre măsurile întreprinse de Serviciul Vamal în domeniul antifraudă și anticorupțional cu stabilirea unui parteneriat constructiv în acest domeniu.
Asigurarea unui proces de instruire profesională adecvat, în cadrul Centrului de instruire a Colaboratorilor vamali, care să includă în mod obligatoriu problemele de etică și integritate profesională, pe tot parcursul carierei acestora.
Promovarea dialogului cu comunitatea de afaceri și stabilirea unor relații transparente de parteneriat, în cadrul ședințelor Comitetului Consultativ creat pe lângă Serviciul Vamal și birourile vamale.
Realizarea Planului de Dezvoltare Instituțională pentru anii 2009-2011 (PDI), în special la compartimentul:
etică și integritate profesională;
obiectivitate, disciplină, demnitate și responsabilitate;
transparență în activitate și deschidere pentru dialog constructiv.
Pentru implementarea strategiei va fi elaborat Planul de acțiuni anual, în care se specifică măsurile concrete, persoanele responsabile, termenii de realizare, surse de finanțare necesare și indicatorii de performanță.
Planul de acțiuni va fi elaborat de către subdiviziunile responsabile și aprobat de Directorul General al Serviciului Vamal până la 25 decembrie al fiecărui an.
Rezultatele implementării Planului semestrial vor fi generalizate de către Direcția generală fraude vamale și Direcția securitate internă într-un raport, care va fi prezentat conducerii Serviciului Vamal.
Întru realizarea eficace și oportună a activității de prevenire și combatere a corupției, diminuarea impactului acesteia asupra societății, se impune realizarea următoarelor masuri și inițiative:
întărirea constrângerilor instituționale prin: îmbunătățirea cadrului legislativ, asigurarea unui sistem juridic independent și eficient care să asigure restabilirea reputației sale în percepția publică, clarificarea statutului judecătorilor și al procurorilor;
întărirea managementului sectorului public prin realizarea unor măsuri eficiente în domeniul reformării administrației publice, în toate componentele sale cu eliminarea intereselor departamentale și asigurarea unei reacționări adecvate instituționale la faptele coruptibile, cauzele și condițiile care le favorizează;
creșterea responsabilității politice prin asigurarea unui sistem mai transparent de luare a deciziilor de către funcționarii publici;
intensificarea activității pro-active a organelor de drept la depistarea cazurilor de corupție, inclusiv la nivel înalt, cu demascarea concomitentă a persoanelor corupte și a celor care urmăresc coruperea funcționarilor publici;
înlocuirea indicatorilor cantitativi cu cei calitativi prin accentuarea statisticilor referitor la sentințele pronunțate și categoriile de pedepse aplicate;
mediatizarea cauzelor de corupție pe parcursul întregului proces penal;
elaborarea unor programe de măsuri concrete întru instruirea societății civile în spiritul intoleranței față de manifestările fenomenului corupției și declarării actelor de corupție;
asigurarea unei independențe reale a organelor de drept implicate în investigarea nemijlocită a cazurilor de corupție;
încurajarea de către stat a participării societății civile în lupta împotriva corupției, inclusiv prin delegarea unor funcții precise în aplicarea Programului național de luptă împotriva corupției.
Concluzie Capitolul III
În ultimii ani, statele democratice au dezvoltat din ce în ce mai multe inițiative publice de a combate corupția. Acțiunile îndreptate împotriva corupției au fost sprijinite de Banca Mondială, de Fondul Monetar Internațional, de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, de Uniunea Europeană, precum și de Națiunile Unite. Reducerea nivelului corupției nu este nici un proces ușor, nici unul rapid. Deoarece cazurile de corupție pot include diverși factori direcți și indirecți (cum ar fi politici economice neadecvate, slaba conștientizare a publicului, societăți civile slabe, lipsa de răspundere a instituțiilor de stat și tradițiile naționale), lupta împotriva corupției trebuie să ia o formă holistică înglobând o varietate de măsuri. Atâta vreme cât corupția este un act ilegal legat de sistem, pedepsirea persoanelor oficiale rămâne un spectacol cu „țapi ispășitori judecați”, unde publicul este conștient de o serie de alte cazuri la fel de vinovate dar care au reușit să scape.
Reținând cauzele care facilitează prezență și creșterea corupției într-o țară, strategiile de combatere a corupției pot include o serie de măsuri, cum ar fi:
• adoptarea unor criterii și proceduri clare de recrutare și promovare a funcționarilor publici;
• elaborarea unor proceduri clare (și transparente) de luare a deciziilor relevante pentru public și pentru stat, care se bazează pe imparțialitate și care urmăresc bunăstarea tuturor cetățenilor;
• separarea posturilor politice de cele de stat; interzicerea ca funcționarii publici municipali să fie reprezentanți ai unor partide politice;
• interzicerea ca funcționarii publici să efectueze activități comerciale;
• cerința ca veniturile și cheltuielile partidelor politice să fie transparente și legale;
• monitorizarea și declararea veniturilor de către politicieni;
• declararea cadourilor primite de politicieni;
• dezvoltarea unor coduri de conduită pentru funcționarii publici și politicieni în completarea sistemului legal;
• suplimentarea legislației cu definiții clare ale actelor de corupție;
• autorizarea deciziilor adoptate de funcționarii publici și stabilirea cerinței ca deciziile foarte importante să se ia prin aprobare comună;
• îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice și de privatizare a proprietății de stat.
Educația joacă un rol foarte important în încercarea de a spori conștientizarea publică și de a construi atitudinea și abilitățile civice.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Atât etica normativă, prin standardele deontologice specifice, cât și etica aplicată, dezvoltată inclusiv în domeniul special al eticii serviciilor publice ca set de principii care ghidează funcționarii publici în asigurarea serviciilor pe care le oferă către beneficiarii lor, au devenit parte din principiile de funcționare a administrației publice, însumând 2 direcții principale: pe de o parte integritatea în exercitarea funcției publice, iar pe de alta asigurarea egalității de șanse și a tratamentului nediscriminatoriu ca interes public.
Problematica eticii și integrității în funcția publică din Republica Moldova, inclusiv al Serviciului Vamal este construită în jurul a 3 componente principale care sunt detaliate în legislația națională – conflictul de interese, incompatibilitățile și regulile privind conduita în exercitarea funcțiilor publice. Dacă pentru primele 2 componente menționate, reguli distincte se regăsesc în Constituție, în sfera de aplicabilitate a normelor de drept penal și a celor de drept administrativ, ultima menționată – conduita – este reglementată exclusiv prin raportare la răspunderea administrativă/disciplinară a subiecților vizați.
Din perspectiva integrității în exercitarea funcției publice, așa cum rezultă și din documentele specifice de planificare strategică, respectiv din documentele de evaluare de sistem la nivel național, aceasta este încadrată în domeniul mai larg al politicilor anticorupție, capitolele legate îndeosebi de componenta de prevenție – stabilirea unor reguli și limite comportamentale, respectiv cunoașterea și respectarea acestora se prezumă a conduce la reducerea numărului situațiilor în care sunt aplicabile norme sancționatorii. În ceea ce privește indicatorii specifici destinați înregistrării situației de fapt, eficiența măsurilor implementate până în prezent, precum și necesitatea completării cadrului normativ și strategic, acestea rezultă direct dintr-o serie de analize/documente în măsură a furniza informații relevante despre domeniul prevenirii și combaterii corupției în Republica Moldova.
Cadrul legal general care reglementează normele de conduită profesională a funcționarilor din cadrul Serviciului Vamal este Codul de Conduită a colaboratorului Vamal. Conform actului normativ menționat, normele de conduită sunt obligatorii pentru colaboratorii vamali, acestea vizând creșterea calității serviciulu, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din cadrul relațiilor juridice de drept vamal, respectiv crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și funcționarii vamali, pe de o parte, și între cetățeni și autoritățile administrației publice, pe de altă parte, precum și menținerea prestigiului instituțiilor, funcției publice și al funcționarilor publici.
Analizând evoluția istorică a conceptului de corupție putem constata că aceasta a însoțit evoluția umanității, deși pe parcursul tuturor epocilor a fost blamată de societate și incriminată de legile vremii. Putem concluziona că cea mai nocivă formă a corupției este cea din sectorul public deoarece spre deosebire de sectorul privat, aceasta nu afectează doar un grup de indivizi, ci toată societatea.
Trecând în revistă toate mecanismele internaționale și regionale analizate, un prim aspect care iese în evidență este faptul că acestea au apărut foarte tardiv comparativ cu inițiativele din celelalte domenii ale securității, combaterii criminalității sau respectării drepturilor omului. Având în vedere acest fapt este normal ca aceste mecanisme să aibă o eficiență limitată, deoarece pur și simplu nu a existat perioada de timp minimă necesară pentru implementarea lor.
În acest moment interesul la nivel internațional pentru această problemă este uriaș și probabil de aici rezultă și „inflația” de inițiative în domeniu. Evaluând mecanismele regionale și globale, putem concluziona că în general abordarea cu privire la conceptele și măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea și combaterea corupției este aceeași în majoritatea instrumentelor juridice internaționale, neexistând diferențe semnificative în ceea ce privește problemele esențiale. Una din principalele deficiențe constatate este lipsa unor mecanisme de monitorizare funcționale a implementării instrumentelor internaționale.
Dacă, în ceea ce privește stabilirea de standarde și politici generale există o colaborare bună, aceasta prezintă probleme la nivelul cooperării judiciare. Principala deficiență a mecanismelor de cooperare specializate formate din structuri de aplicare a legii, este că nu aduc un input consistent cooperării operative și asistenței judiciare reciproce.
Luând în considerare obiectivele pe care și le propun organizațiile non-guvernamentale internaționale, considerăm că gradul lor de eficiență este destul de ridicat, acestea devenind de-a lungul timpului o componentă esențială a luptei împotriva corupției la nivel internațional.
În ceea ce privește rolul pe care îl exercită mecanismele internaționale la nivelul Republicii Moldova, este evident că presiunea exercitată prin intermediul UE a dus la o reformă instituțională și legală privind combaterea corupției.
Având rezultatele analizei elaborate pe parcursul lucrării, considerăm că ipoteza formulată în introducerea tezei, referitoare la eficiența limitată a mecanismelor anticorupție internaționale se confirmă. De asemenea dorința politică reală al statelor de a face progres în acest domeniu rămâne sub semnul întrebării.
Putem face o serie de propuneri privind îmbunătățirea eficienței mecanismelor internaționale anticorupție referitoare la sintetizarea prevederilor celor mai importante într-un singur document cadru, crearea unor mecanisme de monitorizare pentru implementarea convențiilor cu posibilități de sancționare în cazul neîndeplinirii angajamentelor sau simplificarea procedurilor în ceea ce privește cooperarea judiciară și operativă, pentru ca aceasta să se poată desfășura mai facil.
Însă trebuie avut în vedere faptul că, toate aceste mecanisme internaționale sunt rezultatul unui consens realizat destul de dificil și după o perioadă de timp îndelungată, ceea ce face puțin probabil ca pe termen scurt acesta să se modifice fundamental. În acest caz considerăm că, demersul internațional trebuie să se concentreze pe implementarea, cu bună credință, a mecanismelor existente.
Având în vedere faptul că, s-au creat așteptări foarte mari la nivelul populației cu privire la diferitele instrumente anticorupție adoptate la nivel mondial, este absolut necesar ca acestea să producă într-o perioadă relativ scurtă de timp rezultate concrete în sensul diminuării nivelului corupției în limite acceptabile.
Bunele practici internaționale recomandă aplicarea procedurilor de testare a integrității profesionale, în acest sens fiind concludent Setul de instrumente anticorupție ONU 2004. La această etapă, nu există un model european unic al celor mai bune practici care să aibă rolul de model pentru toate țările UE, dar există țări europene, inclusiv membre UE, în care testul de integritate profesională este folosit ca un mijloc eficient de prevenire a corupției. În procesul de elaborare a proiectului legii s-a ținut cont de reglementările și experiența Ungariei, României, Cehiei, unde procedura de testare a integrității profesionale este implementată de mai mult timp și a adus rezultate pozitive.
Bibliografie
ACADEMIA ROMÂNĂ, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Dicționarul explicativ al limbii romane, Ediția a II-a, Ed. Universul Enciclopedic, București, 1998
ANI, Matei, Gh. Ion ROȘCA, Andre TUDOREL, Corupția. O analiza economică și socială, Editura Economică, București, 2008.
ANTONIU, George, Ștefan DANEȘ, Marian POPA, Codul penal pe înțelesul tuturor, Editura TEMPUS, București, 1995.
ARISTOTEL, Politica, Editura ANTET XX PRESS, București, 2001.
Augustin Fuera ,,Drept comunitar al afcerilor", ediția a II, Editura ,,Universul Juridic", București 2006;
BANCIU, Dan, Introducere în sociologia devianței. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985.
BANCIU, Dan, Sorin M. RĂDULESCU, Ioan DORINICA, Corupția în România, Realitate și percepție socială, Ed. Lumina Lex, București, 2005.
BANCIU, Dan, Sorin M. RĂDULESCU, Corupția și crima organizată în România, Ed. Continent XXI, București, 1994.
BIDU, Ioan, prof.univ.dr.ing, Crima organizată transfrontalieră, amenințare la adresa securității internaționale, Editura A.N.I., București, 2004.
BOIVIN Michel, Istoria Indiei, Editura Corint, București, 2003.
Carmen Mladen ,,Drept vamal românesc și comunitar" editura economica, București 2003
CEOBANU, Alin, „When Socialism Meets Capitalism: corrupt Practices and Post-Communist Transition. A comparative Analysis”, Department of Sociology and Anthropology and the Faculty of the Graduate College, University of Nebraska, 1998.
Codul Fiscal nr. 1163-XIII, 24.04.1997
Codul Vamal, nr. 1149-XIV, 20.07.2000
Convenția internațională privind asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și reprimarea infracțiunilor vamale din 09.06.1977. Aderat prin Legea nr. 75-XV din 21.06.2001;
Convenția internațională privind asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și reprimarea infracțiunilor vamale, încheiată la Nairobi la 9 iunie 1977 (RM a aderat prin Legea RM nr.275-XV din 21.06.2001);
Convenția privind protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, adoptată în 1972 în cadrul Conferinței Generale a UNESCO (RM 2000);
Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948, adoptată la New York, la 10 decembrie 1948, proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluția 217 din 10 decembrie 1948. RM a aderat la Declarație prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.217-XII din 28.07.90, publicată în ediție oficială „Tratate Internaționale", 1998;
DOBRINOIU Vasile prof.univ.dr. și colectiv, Drept penal – partea specială, vol. I-II, curs universitar, Ed. Lumina Lex, București, 2004.
DOBRINOIU, Vasile, Corupția în dreptul penal român, Ed. Atlas Lex, București, 1995.
DRIMBA, Ovidiu G., Istoria culturii și civilizației românești, Ed. Științifică și Pedagogică, București, 1987.
Dumitru Mazilu ,,Dreptul comertului international (partea generala, editia a VII-a)", editura Lumina Lex, București 2005;
Gheorghe Caraiani, Gelu Ștefan Diaconu ,,Tehnici vamale de facilitare a comerțului internațional” editura All Beck, București 2003;
Hertel ,,Economic Rights" editura Cambridge University Press, Cambridge 2007 ;
Hotarărea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea echipelor mobile ale Serviciului Vamal nr. 108 din 30.01.2006
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului Mărfurilor al Republicii Moldova, nr.1525, 29.12.2007
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă introduse pe teritoriul Republicii Moldova, nr.600,14.05.2002
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea structurii, efectivului – limită și a Regulamentului Serviciului Vamal nr. 4 din 02.01.2007
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea unor acte normative privind realizarea Legii serviciului în organele vamale. nr.383, 29.05.2001
Hotărârea Guvernului cu privire la drapelul, pavelionul și însemnele organelor vamale nr.554, 16.06.1997
Hotărârea Guvernului cu privire la regulile de origine a mărfurilor, nr. 1599, 13.12.2002
Hotărârea Guvernului cu privire la Sistemul Informațional Integrat Vamal, nr. 561 din 18.05.2007
Hotărărea Guvernului cu privire la aprobarea Concepției Sistemului de monitorizare în timp real a evenimentelor, autoturismelor și persoanelor la posturile vamale, nr. 1049 din 21.09.2007
Hotărîre Guvernului cu privire la aprobarea Concepției sistemului de administrare a riscurilor în Serviciul Vamal, nr.1144/03.11.2005
Hotărîrea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de către persoanele fizice, nr.1185/30.09.2003
Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, nr. 1290, 09.12.2005
Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, nr. 1140 din 02.11.2005
http://custume.gov.md/acte.normative
http://dexonline.ro/definitie/morala
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312751&lang=1
http://www.didactic.ro/materiale-didactice/20374_clasificarea-mijloacelor-de-transport ;
Ianuș Erhan, Teodor Cîrnaț ,,Drept Vamal Comunitar”, tipogr. ,,Print-Caro”SRL, Chișinău 2011;
L.Gribincea, ,,Dreptul comerțului internațional”, Ed. Reclama, Chișinău 1999;
Legea cu privire la comisia nationala de integritate Publicat : 05.09.2002 în Monitorul Oficial Nr. 124-125 art Nr : 991
Legea cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice nr.1569-XV, 20.12.2002
Legea cu privire la reglementarea de stat a activității comerciale externe, nr. 1031-XIV, 8.06.2000
Legea cu privire la serviciul în organele vamale nr. 1150- XIV, 20.07.2000
Legea cu privire la zonele economice libere nr.440-XV, 27.07.2001
Legea privind acordarea de licențe pentru unele genuri de activitate nr. 451-XV, 30.07.2001
Liviu Narcis Parvu, Dumitru Andreiu Petre Florescu ,,Contractele de comert international – Editia a II-a" editura Universul Juridic, București 2009;
Mihai Gheorghiță ,,Ghid de expertize judiciare", Chișinău, 2005;
O.Manolache, ,,Drept Comunitar”, editura ALL Beck, Bucurețti 1995;
Ovidiu Nicolescu, Fundamentele Managementului Organizației, editura EVOC, București 2000, pag. 43
Perju Pavel,,Contractul" editura: CH Beck, București 2010;
Petru-Dan Joandrea-Moga ,,Contractul international de asigurare CASCO",editua Universul Jurudic, București 2011;
Radu Constantin, Mircea Ioniță, Pompil Drîghici, „Experizele – mijloc de probă în procesul penal”, ed.Tehnică, București, 2000;
RĂDULESCU, Irina Gabriela, Dimensiunile naționale și internaționale ale corupției, Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2007.
RIPEANU, Andreea, Drept roman, Curs universitar, Ed. Pro Universitaria, 2009, București.
Silvia Lucia Cristea ,,Dreptul afacerilor – Pentru invatamantul superior economic" editura Universitara, București 2008;
Simion Doraș ,,Criminalistică" Chișinău,1999, Lumina Lex;
Tratat între Republica Moldova și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală din 13.12.1993. Ratificat prin Hotărîrea Parlamentului Nr. 261-XII din 04.11.94. Semnat la Kiev la 13 decembrie 1993, în vigoare din 24 aprilie 1995;
www.conventieinternationale.eu/mold_GATT ;
www.dexonline.ro;
www.justice.md;
Вондер М.Б,, „Криминалистическая эхпертиза материалов, веществ, изделии", Санкт-Петербург, 2001;
Е.В.Жиряева, „Эхпертиза в таможенном деле и в международной торговле”, Санкт-Петербург, 2003;
М.Б. Вондер, Г.В. Маирова, Ю.А. Коморовский, „Подготовка назначение, оценка результатов судебных экспермиз". Санкт-Петербург, 2003
М.М. Расолова, Н.Д. Эрашвили, „ Таможенное право". Закон и право, Москва, 2005;
Стегнова Т.В, Перечина Н.О, Посчинов М.Г. „Работа биологического происхождение на месте проишествиа" , Москва ,1992;
Bibliografie
ACADEMIA ROMÂNĂ, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Dicționarul explicativ al limbii romane, Ediția a II-a, Ed. Universul Enciclopedic, București, 1998
ANI, Matei, Gh. Ion ROȘCA, Andre TUDOREL, Corupția. O analiza economică și socială, Editura Economică, București, 2008.
ANTONIU, George, Ștefan DANEȘ, Marian POPA, Codul penal pe înțelesul tuturor, Editura TEMPUS, București, 1995.
ARISTOTEL, Politica, Editura ANTET XX PRESS, București, 2001.
Augustin Fuera ,,Drept comunitar al afcerilor", ediția a II, Editura ,,Universul Juridic", București 2006;
BANCIU, Dan, Introducere în sociologia devianței. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985.
BANCIU, Dan, Sorin M. RĂDULESCU, Ioan DORINICA, Corupția în România, Realitate și percepție socială, Ed. Lumina Lex, București, 2005.
BANCIU, Dan, Sorin M. RĂDULESCU, Corupția și crima organizată în România, Ed. Continent XXI, București, 1994.
BIDU, Ioan, prof.univ.dr.ing, Crima organizată transfrontalieră, amenințare la adresa securității internaționale, Editura A.N.I., București, 2004.
BOIVIN Michel, Istoria Indiei, Editura Corint, București, 2003.
Carmen Mladen ,,Drept vamal românesc și comunitar" editura economica, București 2003
CEOBANU, Alin, „When Socialism Meets Capitalism: corrupt Practices and Post-Communist Transition. A comparative Analysis”, Department of Sociology and Anthropology and the Faculty of the Graduate College, University of Nebraska, 1998.
Codul Fiscal nr. 1163-XIII, 24.04.1997
Codul Vamal, nr. 1149-XIV, 20.07.2000
Convenția internațională privind asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și reprimarea infracțiunilor vamale din 09.06.1977. Aderat prin Legea nr. 75-XV din 21.06.2001;
Convenția internațională privind asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și reprimarea infracțiunilor vamale, încheiată la Nairobi la 9 iunie 1977 (RM a aderat prin Legea RM nr.275-XV din 21.06.2001);
Convenția privind protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, adoptată în 1972 în cadrul Conferinței Generale a UNESCO (RM 2000);
Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948, adoptată la New York, la 10 decembrie 1948, proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluția 217 din 10 decembrie 1948. RM a aderat la Declarație prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.217-XII din 28.07.90, publicată în ediție oficială „Tratate Internaționale", 1998;
DOBRINOIU Vasile prof.univ.dr. și colectiv, Drept penal – partea specială, vol. I-II, curs universitar, Ed. Lumina Lex, București, 2004.
DOBRINOIU, Vasile, Corupția în dreptul penal român, Ed. Atlas Lex, București, 1995.
DRIMBA, Ovidiu G., Istoria culturii și civilizației românești, Ed. Științifică și Pedagogică, București, 1987.
Dumitru Mazilu ,,Dreptul comertului international (partea generala, editia a VII-a)", editura Lumina Lex, București 2005;
Gheorghe Caraiani, Gelu Ștefan Diaconu ,,Tehnici vamale de facilitare a comerțului internațional” editura All Beck, București 2003;
Hertel ,,Economic Rights" editura Cambridge University Press, Cambridge 2007 ;
Hotarărea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea echipelor mobile ale Serviciului Vamal nr. 108 din 30.01.2006
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului Mărfurilor al Republicii Moldova, nr.1525, 29.12.2007
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă introduse pe teritoriul Republicii Moldova, nr.600,14.05.2002
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea structurii, efectivului – limită și a Regulamentului Serviciului Vamal nr. 4 din 02.01.2007
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea unor acte normative privind realizarea Legii serviciului în organele vamale. nr.383, 29.05.2001
Hotărârea Guvernului cu privire la drapelul, pavelionul și însemnele organelor vamale nr.554, 16.06.1997
Hotărârea Guvernului cu privire la regulile de origine a mărfurilor, nr. 1599, 13.12.2002
Hotărârea Guvernului cu privire la Sistemul Informațional Integrat Vamal, nr. 561 din 18.05.2007
Hotărărea Guvernului cu privire la aprobarea Concepției Sistemului de monitorizare în timp real a evenimentelor, autoturismelor și persoanelor la posturile vamale, nr. 1049 din 21.09.2007
Hotărîre Guvernului cu privire la aprobarea Concepției sistemului de administrare a riscurilor în Serviciul Vamal, nr.1144/03.11.2005
Hotărîrea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de către persoanele fizice, nr.1185/30.09.2003
Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, nr. 1290, 09.12.2005
Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, nr. 1140 din 02.11.2005
http://custume.gov.md/acte.normative
http://dexonline.ro/definitie/morala
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312751&lang=1
http://www.didactic.ro/materiale-didactice/20374_clasificarea-mijloacelor-de-transport ;
Ianuș Erhan, Teodor Cîrnaț ,,Drept Vamal Comunitar”, tipogr. ,,Print-Caro”SRL, Chișinău 2011;
L.Gribincea, ,,Dreptul comerțului internațional”, Ed. Reclama, Chișinău 1999;
Legea cu privire la comisia nationala de integritate Publicat : 05.09.2002 în Monitorul Oficial Nr. 124-125 art Nr : 991
Legea cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice nr.1569-XV, 20.12.2002
Legea cu privire la reglementarea de stat a activității comerciale externe, nr. 1031-XIV, 8.06.2000
Legea cu privire la serviciul în organele vamale nr. 1150- XIV, 20.07.2000
Legea cu privire la zonele economice libere nr.440-XV, 27.07.2001
Legea privind acordarea de licențe pentru unele genuri de activitate nr. 451-XV, 30.07.2001
Liviu Narcis Parvu, Dumitru Andreiu Petre Florescu ,,Contractele de comert international – Editia a II-a" editura Universul Juridic, București 2009;
Mihai Gheorghiță ,,Ghid de expertize judiciare", Chișinău, 2005;
O.Manolache, ,,Drept Comunitar”, editura ALL Beck, Bucurețti 1995;
Ovidiu Nicolescu, Fundamentele Managementului Organizației, editura EVOC, București 2000, pag. 43
Perju Pavel,,Contractul" editura: CH Beck, București 2010;
Petru-Dan Joandrea-Moga ,,Contractul international de asigurare CASCO",editua Universul Jurudic, București 2011;
Radu Constantin, Mircea Ioniță, Pompil Drîghici, „Experizele – mijloc de probă în procesul penal”, ed.Tehnică, București, 2000;
RĂDULESCU, Irina Gabriela, Dimensiunile naționale și internaționale ale corupției, Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2007.
RIPEANU, Andreea, Drept roman, Curs universitar, Ed. Pro Universitaria, 2009, București.
Silvia Lucia Cristea ,,Dreptul afacerilor – Pentru invatamantul superior economic" editura Universitara, București 2008;
Simion Doraș ,,Criminalistică" Chișinău,1999, Lumina Lex;
Tratat între Republica Moldova și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală din 13.12.1993. Ratificat prin Hotărîrea Parlamentului Nr. 261-XII din 04.11.94. Semnat la Kiev la 13 decembrie 1993, în vigoare din 24 aprilie 1995;
www.conventieinternationale.eu/mold_GATT ;
www.dexonline.ro;
www.justice.md;
Вондер М.Б,, „Криминалистическая эхпертиза материалов, веществ, изделии", Санкт-Петербург, 2001;
Е.В.Жиряева, „Эхпертиза в таможенном деле и в международной торговле”, Санкт-Петербург, 2003;
М.Б. Вондер, Г.В. Маирова, Ю.А. Коморовский, „Подготовка назначение, оценка результатов судебных экспермиз". Санкт-Петербург, 2003
М.М. Расолова, Н.Д. Эрашвили, „ Таможенное право". Закон и право, Москва, 2005;
Стегнова Т.В, Перечина Н.О, Посчинов М.Г. „Работа биологического происхождение на месте проишествиа" , Москва ,1992;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Politica de Integritate a Personalului din Cadrul Serviciului Vamal (ID: 144455)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.