Politica de Dezvoltare Rurala

CUPRINS

Intorducere

Lucrarea prezintă o abordare a politicii de dezvoltare rurală a României si Uniunea Europeană. Dezbătută din mai multe perspective, această tema reprezintă o importanță majoră pentru România.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. Primul capitol dezvăluie o prezentare generală a politicii de dezvoltare durabilă, un scurt istoric despre Politica agricolă comună, dar și rolul dezvoltării rurale in cadrul politicii agricole comune. In partea a doua se prezinta o comparație între două state membre ale Uniunii Europene, iar capitolul trei este reprezentat de un scenariu financiar.

România aderă la Uniunea Europeană in 2007, in contextul in care politica de dezvoltare va face legături din ce in ce mai strânse între politicile, obiectivele, principiile și reglementările comunitare in domeniu cu scopul asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip „ european” si reducerea disparităților față de UE.

. Lucrarea realizează o analiză din punct de vedere a spațiului rural din Romania, in special asupra conceptelor de dezvoltare rurală în condiții de durabilitate si multifuncționalitate. În acest context, menționez că România se află încă curs de implementare a modelului european de agricultură si dezvoltare rurală.

Măsurile de dezvoltare rurală au o importanță din ce in ce mai mare, având ca scop încurajarea practicilor in mediul înconjurător, asigurarea si protejarea zonelor defavorizate, bunăstarea animalelor dar și promovarea calității alimentelor.

Am ales sa vorbesc despre această tema deoarece consider că dezvoltarea rurală este foarte importantă pentru România având in vedere suprafața agricolă mare, aproximativ 14,7 mii hectare.

CAPITOLUL 1. POLITICA DE DEZVOLTARE RURALĂ

„ Economia românească s-a aflat după anul 1989, intr-o prelungită perioadă de tranziție care a avut efecte negative asupra tuturor sectoarelor de activitate. Această perioadă de tranziție s-a caracterizat printr-un proces continuu de căutări de soluții pentru ca economia țării să devină funcțională, căutări care au avut mijloace tehnico-economice diferite, in funcție de programele partidelor politice care s-au succedat la conducerea țării.”

Intr-un final s-a găsit o soluție pentru a finaliza această perioadă de tranziție și anume aderarea României la Uniunea Europeană finalizată la sfarșitul anului 2006, astfel că în luna ianuarie a anului 2007, devine membră cu drepturi depline.

În România există disparități atât in mediul rural cat si in cel urban, aceastea reprezentând o problemă socială majoră si de aceea forța de munca din mediul rural este ocupată in sectorul agricol ceea ce duce la constrângeri in dezvoltarea economiei naționale.

Dezvoltarea rurală are o importanță majoră având ca scop încurajarea serviciilor legate de mediul înconjurător, asigurarea zonelor agricole defavorizate, promovarea calității alimentelor și protejarea și bunăstarea animalelor. În zona rurală majoritatea populației care depășeste vârsta pensionării, continuă să lucreze ceea ce duce la subocupare. Pentru a menține o populație rurală stabilă si viabilă sunt necesare măsuri care să asigure un număr de locuri de muncă in agricultură.

În ceea ce privește sistemul educațional, in mediul rural există un grad mai redus de învățare si educare in comparație cu mediul urban care are un nivel ridicat de educare datorită conditiilor favorabile.

Infrastructura din mediul rural in special drumurile rurale si aprovizionarea de apă au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării rurale in general. Datorită lipsei de alimentare cu apă si canalizare este afectată sănătatea familiilor din zona respectivă.

În România, în spațiul rural, a existat de-a lungul timpului o scădere majoră a personalului sanitar ceea ce afectează in mod direct condițiile de viață. Populația este slab informată cu privire la necesitatea protejării mediului inconjurător datorită faptului că resursele necesare pt o astfel de campanie de informare sunt limitate, ceea ce duce evident la degradarea mediului inconjurător.

Obiectivul strategic al dezvoltării rurale este cel al dezvoltării unei economii bazată pe cunoaștere , fiind capabilă sa asigure creșterea locurilor de muncă atât in zona rurală cât și in cea urbană. Datorită problemelor actuale ale agriculturii si zonelor rurale este necesară aplicarea modelului multifuncțional de dezvoltare agricolă si rurală. Principiul de bază al acestui model este acela de a promova dezvoltarea funcțiilor agricole ale zonelor rurale. Acest model este compatibil cu politica Uniunii Europene atât din punct de vedere economic, cât si social care are ca scop principal reducerea disparităților de dezvoltare între regiunile UE dar și diminuarea decalajului de separare a centrelor de dezvoltare.

Pentru restructurarea si modernizarea sectorului agroalimentar si a dezvoltării rurale se au în vedere principiile fundamentale ale politicii Uniunii Europene: dezvoltarea durabilă, egalitatea intre sexe, efectele finanțării pe termen lung, promovarea parteneriatului, internaționalizarea si stimularea societății informaționale.

„În cadrul politicii de dezvoltare rurală există obiective si principii definite de regulamentul Consiliului nr. 125/17 mai 1999 si anume:

Obiectivele politicii de dezvoltare rurală sunt: ameliorarea exploatațiilor agricole, garantarea siguranței si calității produselor agricole, asigurarea unor niveluri stabilite si echitabile ale veniturilor fermierilor, protecția mediului, dezvoltarea de activități complementare si alternative generatoare de locuri de munca si îmbunătățirea condițiilor de muncă si viață in zonele rurale si promovarea șanselor egale. Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurală sunt: principiul multifuncționalității agriculturii, principiul abordării multisectoriale si integrate a economiei rurale, principiul flexibilității financiare in sprijinirea dezvoltării rurale si principiul transparenței in elaborarea programelor de dezvoltare rurală, bazat pe simplificarea legislației.”

În cadrul dezvoltării rurale există si măsuri promovate in prima etapă de implementare a acestei politici fiind structurate in două categorii si anume: măsuri însoțitoare si măsuri de modernizare si diversificare a exploatațiilor agricole. Măsurile însoțitoare se refera la:

Pensionarea anticipată unde se acordă un sprijin financiar pentru acei fermieri sau lucrătorii agricoli care au depășit vârsta de 55 de ani și se retrag din activitățiile agricol înainte de vârsta legală de pensionare.

Agricultura ecologică unde se acordă sprijin financiar pentru a promova metodele de producție agricolă care au ca scop principal protejarea mediului înconjurător.

Exploatarea zonelor defavorizate cu sprijin financiar pentru fermierii care locuiesc în zonele defavorizate. Acest sprijin se acordă cu scopul de a asigura continuitatea exploatării terenurilor, pentru a le oferi fermierilor un standard de viață echitabil si mai ales pentru protejarea mediului.

Măsurile de modernizare si diversificare a exploatațiilor agricole sunt:

Investițiile in exploatațiile agricole pentru care se acordă sprijin financiar cu scopul de a îmbunătăți calitatea produselor dar si standardele de igienă si sănătate. Acest sprijin este acordat doar fermelor care îndeplinesc condițiile minime de mediu, igienă dar si de bunăstarea animalelor.

Instalarea tinerilor fermieri cu sprijin pentru acei fermieri cu vârsta până în 40 de ani care vor sa înființeze o fermă.

Activități de formare profesinală in special pentru calitatea produselor si protejarea mediului.

Conservarea si protejarea pădurilor unde se acordă sprijin financiar atât persoanelor fizice cât si asociațiilor sau autorităților locale care au ca scop protejarea patrimoniului forestier, activități de împădurire sau prelucrarea și comercializarea produselor forestier.

Sprijin pentru alte activități cum ar fi reparcelarea terenurilor, renovarea satelor, protejarea patrimoniului, promovarea turismului ș.a.

Datorită finanțării, programelor si acțiunilor Uniunii Europene se poate renaște o nouă agricultură mult mai performantă, conducând astfel la modernizarea serviciilor sociale si culturale ale populației rurale dar si urbane. Criza economiei agroalimentare si rurale ar putea fi incetinită si chiar stopată in câtiva ani datorită deciziilor luate din punct de vedere politic, decizii legate de sprijinirea dezvoltării rurale, durabile si sutenabile.

„Elaborarea unei strategii de dezvoltare rurală durabilă presupune formularea unor obiective, optiuni si priorități, concomitent cu stabilirea modului de realizare a acestora, inclusiv in ceea ce privește resursele de diferite feluri ce pot fi alocate. România are nevoie de o agricultură plurifuncționare, competitivă, dar si complementară agriculturii din celelalte țări ale Uniunii Europene, precum si de decizii majore în ceea ce privește susținerea diferitelor sisteme de agricultură, dintre care cele mai importante sunt: producția agroalimentară versus producția de bicombustibil; agricultura convențională versus agricultura biotehnologică; agricultura convențională versus agricultura organică; agricultura modernă versus agricultura tradițională; agricultura familială versus agricultura latifundiară; agricultura de semi-subzistență versus agricultura comercială. În momentul de față, România beneficiază de fonduri europene prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), care urmează Programului SAPAD si care poate constitui o oportunitate pentru restucturarea agriculturii.”

Prezentarea politicii de dezvoltare durabilă