Politica de Dezvoltare Regionala a Ue

Cuprins

Introducere 3

1. Politica de dezvoltare regională-cadru general 4

1.1 Definire concepte 4

1.2 Scurt istoric 5

1.3.Actorii instituționali ai politicii de dezvoltare regională și procedurile de decizie 7

2.Analiza politicii de dezvoltare regională 8

2.1.Stabilirea Agendei 8

2.2.Implementare 9

3.Implementarea Politicii de Dezvoltare Regională în România 10

3.1.Ro-net 11

3.2.Eli-NP 11

3.3.Reabilitarea drumului județean 208 12

Concluzii 13

Bibliografie 15

Introducere

Bazele unei politici de dezvoltare regională au fost puse încă din anul 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma. Cele șase țări semnatare au constatat faptul că este necesară o reducere a diferențelor dintre regiuni și oferirea unui sprijin celor mai puțin favorizate. Practic acesta este principiul de bază de la care pleacă această politică. În decursul anilor a ajuns să fie una dintre cele mai importante politici de la nivelul UE, resursele alocate crescând de la an la an.

Lucrarea de față are în vedere creionarea unei imagini de ansamblu asupra politcii de dezvoltare regională, punând accent pe etapa de stabilire a agendei și pe cea de implementare a acestei politici. Consider că tema aleasă este importantă deoarece prin îndeplinirea obiectivelor PDR 2014-2020, statele membre ale UE se îndreaptă spre îndeplinirea scopului principal al Strategiei Europa 2020 și anume o dezvoltare durabilă, inteligentă și inclusivă.

Obiectivele acestei lucrări constau în prezentarea etapelor dezvoltării unei politici regionale la nivelul statelor membre UE, prezentarea principalelor programe, a etapelor de implementare și a modului în care România a implementat această politică.

Întrebarea de cercetare este dacă Politica de dezvoltare regională a avut un impact pozitiv asupra țării noastre și dacă a reușit să aducă îmbunătățiri semnificative în domeniul infrastructurii, cercetării și inovării. Pentru a reuși să ofer un răspuns la această întrebare, am ales să fac o analiză comparativă între trei proiecte implementate în România prin PDR al UE.

În elaborarea lucrării plecăm de la argumentul că prin politicile adoptate, în special prin PDR, România a reușit să facă pași importanți spre atingerea unei dezvoltări durabile, inteligentă și inclusivă.

Cu privire la metodologie, am optat în principal pentru metode calitative, deoarece mi-au permis să obțin date mai bogate în conținut și mai de profunzime. Dintre metodele calitative am folosit analiza de text, analiza comparativă și studiul de caz. Cercetarea mea nu este în totalitate calitativă deoarece intervin și aspecte cantitative, am abordat și informații statistice și reale. Prin intermediul cercetării cantitative am obținut informații exacte cu privire la rezultatele avute de politica de dezvoltare regională în România și cu privire la evoluția bugetului alocat pentru PDR la nivelul UE. Astfel, putem spune că am realizat o cercetare mixtă, care imbină atât elemente ale metodelor calitative cât și a celor cantitative pentru a demonstra cât mai bine ipotezele cercetării. În acest fel, metodele cantitative vin să susțină informațiile obținute pe cale calitativă, iar cele calitative explică informațiile cercetării cantitative.

1. Politica de dezvoltare regională-cadru general

1.1 Definire concepte

Dezvoltarea regională este un concept nou ce urmărește impulsonarea și diversificarea activităților economice, stimularea investițiilor în sectorul privat, contribuția la reducerea șomajului și nu în cele din urmă să conducă la o imbunătățire a nivelului de trai.

Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate și promovate de autoritățile administrației publice locale și centrale, în parteneriat cu diverși actori( privați, publici, voluntari).

Politica de dezvoltare regională a UE este o politică de investiții, care iși propune să susțină crearea locurilor de muncă, competitivitatea, creșterea economică, îmbunătățirea calității vieții și dezvoltarea durabilă. Concepută ca o politică a solidarității la nivel european, politica regională se bazează pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părți din bugetul comunitar catre regiunile și grupurile sociale mai puțin prospere.

Politica regională vizează reducerea disparităților economice sociale și teritoriale seminficative existente încă între regiunile Europei. Neabordarea lor ar putea afecta bazele UE, înclusiv piața sa unică extinsă și moneda acesteia, Euro.

Caracterul complex al politicii de dezvoltare regională este subliniat și de modul în care sunt integrate trei dintre obiectivele principale ale UE : coeziunea economică și socială, extinderea aplicării principiului subsidiarității și dezvoltarea durabilă.

Sunt vizate toate regiunile din UE, totuși cea mai mare parte a fondurilor este direcționată către regiunile care au mai mare nevoie de ele: regiunile în care PIB-ul pe cap de locuitor se situează sub 75% din media la nivelul UE. În perioada 2014-2020 bugetul alocat pentru investiții este de 351 miliarde Euro. Finanțarea va contribui la : stimularea întreprinderilor mici și mijlocii, sprijinirea cercetării și a inovării, efectuarea de investiții într-un mediu înconjurător mai curat, îmbunătățirea accesului la tehnologii digitale , dezvoltarea infrastructurii, stimularea educației și a competențelor, susținerea eficienței energetice și combaterea schimbărilor climatice.

Politica de dezvoltare regională este bazată pe principiul politic conform căruia țările și regiunile mai bogate trebuie să fie solidare cu cele mai sărace. Un alt principiu este cel economic care spune că nivelurile de producere mai mici din statele membre și regiunile mai sărace, sau din cele cu o rată înaltă a șomajului, reprezintă o pierdere de potențial și oportunitate pentru întreaga UE. Dezvoltarea regională este un proces care necesită instituții eficace și eficiente, precum și o cooperare strânsă între autorități publice, agenți economici și grupuri sociale la toate nivelurile. Principalul scop este de a transforma problemele în oportunități.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piața forței de muncă, atragerea investițiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului IMM-urilor, îmbunătățirea infrastructurii, calitatea mediului înconjurător, dezvoltare rurală, sănătate, educație, învățământ, cultură, dezvoltarea turismului.

1.2 Scurt istoric

Pentru a înțelege mai bine importanța și evoluția politicii de dezvoltare regională am decis să analizez pe scurt momentul apariției și modul în care aceasta s-a schimbat odată cu trecerea anilor.

Principiile unei politici de dezvoltare regională au fost avute la nivel European din anul 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma prin care ia naștere Comunitatea Economică Europeană. Cele șase țări semnatare au fost de acord că este necesară o reducere a diferențelor existente între regiuni și oferirea unui sprijin celor mai puțin favorizate. Scopul era realizarea unei economii comunitare solide și unitare. Astfel, în anul 1958 este creat Fondul social european(FSE) ca instrument principal al politicii sociale comunitare, fiind centrat pe îmbunătățirea modului în care funcționează piața muncii și pe reintegrarea șomerilor pe piața muncii. În anul 1975 este creat Fondul european de dezvoltare regională(FEDR), care avea ca scop principal redistribuirea unei părți din contribuțiile bugetare ale Statelor Membre către regiunile mai sărace ale comunității, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice.

În anul 1986 este stabilit temeiul juridic al politicii regionale în Actul Unic European. Se introduce conceptul de coeziune economică – eliminarea diferențelor economice existente la nivelul diferitelor regiuni- și sunt create premisele unei politici de coeziune economică și socială ca politică de sine stătătoare și având drept scop facilitarea aderării la piața unică europeană a țărilor din sudul Europei. În 1988 Fondurile structurale sunt integrate într-o politică globală de coeziune, în vederea adaptării la aderarea Greciei(1981), Spaniei și Portugaliei(1986). Bugetul era de 64 miliarde de ECU( ulterior ECU s-a transformat în Euro).

Odată cu ratificarea Tratatului de la Maastricht din anul 1993 au fost introduse Fondul de coeziune, Comitetul Regiunilor și principiul subsidiarității. În anul 1994 este înființat un nou fond structural, Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului(IFOP) , creat în perspectiva extinderii UE către nord, odată cu aderarea Finlandei și Suediei în 1995. Între anii 1994-1999 sunt dublate resursele pentru fondurile regionale, acestea ajungând la o treime din bugetul UE.În anul 2000, Strategia de la Lisabona definește noile priorități ale UE: creștere economică, locuri de muncă și inovație. Prioritățile politicii de coeziune sunt adaptate pentru a reflecta aceste obiective.Între 2000 și 2004 instrumentele de preaderare pun la dispoziția țărilor care doresc să adere la UE finanțare și know-how. În 2004 , zece țări aderă la UE populația crește cu 20%, iar PIB-ul doar cu 5%. Astfel putem observa nevoia de a investi în continuare pentru formarea unei coeziune la nivelul UE. Între 2007-2013 bugetul a crescut semnificativ la 347 miliarde de euro( 25% pentru cercetare și inovare și 30% pentru infrastructură de mediu și măsurile de combatere a schimbărilor climatice). În această perioada s-au simplificat normele și structurile, iar reforma pune accentul pe transparență și comunicare și acordă o mare importanță creșterii economice și creării de locuri de muncă.

1.3.Actorii instituționali ai politicii de dezvoltare regională și procedurile de decizie

Prin amploarea dezvoltării ei, politica de dezvoltare regională subîntinde mai multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de actori instituționali să fie implicați în elaborarea și implementarea ei.

Comisia Europeană este responsabilă în mod direct pentru pregătirea și asigurarea implementării politicii. Rolul său este de a iniția și definitiva acte legislative în domeniu și de a superviza adoptarea măsurilor de către Statele Membre. Direcția Generală pentru Politică Regională și Urbană este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistență în vederea dezvoltării economice și sociale a regiunilor la nivel European. Aceasta este sprijinită în activitatea sa de alte direcții generale implicate în implementarea politicii regionale, aceastea fiind DG Agricultura, DG Pescuit, DG Educație și Cultură, DG Mediu și DG pentru Forță de Muncă și Probleme Sociale. În prezent, DG pentru Politică Regională și Urbană gestionează: Fondul european de dezvoltare regională(FEDR), Fondul Social European( FSE ) ,Fondul de Coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală(FEADR) și Fondul european pentru pescuit si afaceri marine(FEPAM) și Fondul de Solidaritate al UE (FSUE).

Parlamentul European este implicat la nivelul luării deciziilor, prin Comisia de Dezvoltare Regională. În prezent, comisarul responsabil este Europarlamentarul din România, Corina Crețu. Consiliul European este un alt actor ce are resposabilități la nivelul politicii de dezvoltare regională.

Comitetul Regiunilor(CR) este un organ cu putere consultativă pe probleme de coeziune economică și socială, rețele de infrastructură trans-europeană, sănătate, educație, cultură, ocuparea forței de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională și transport. Acesta este compus din reprezentanți ai autorităților regionale și locale, care reflectă echilibrul politic, geografic și regional din fiecare stat membru.

Banca Europeană de Investiții care are rolul de a finanța politicile UE, este atât un actor instituțional al PDR, cât și instrument de finanțare.

Alți actori sunt Guvernele Naționale prin Ministerele lor , care au rolul de a aplica PDR la nivel național și regional.

2.Analiza politicii de dezvoltare regională

2.1.Stabilirea Agendei

Politica regională este cunoscută și sub denumirea de ”politică de coeziune”, întrucât scopul său general este să consolideze coeziunea economică, socială și teritorială în regiunile eligibile de finanțare. Astfel, este vorba de: coeziune economică și socială, prin stimularea competitivității și a creșterii economice ecologice la nivel regional, furnizarea de servicii mai bune, creșterea oportunitățiilor de angajare și îmbunătățirea calității vieții; coeziune teritorială, prin conectarea regiunilor pentru a le ajuta să își valorifice punctele forte și să lucreze împreună în configurații noi și inovatoare în vederea abordării provocărilor comune ceea ce va consolida Uniunea în ansamblu.

După cum am observat în capitolul anterior, formarea unei coeziuni economice și sociale este o problemă cu care UE se confruntă încă de când au fost puse bazele sale. Astfel, obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională sunt: diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate(cu dezvoltare întârziată); preîntimpinarea producerii de noi dezechilibre; îndeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistență pentru țările membre (fonduri structurale și de coeziune); corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperării interregionale, interne si internaționale, care contribuie la dezvoltarea economică și care este în conformitate cu prevederile legale și cu acordurile internaționale încheiate de fiecare stat membru în parte.

Un alt aspect important pe care aceasta politică îl urmărește sunt investițiile orientate spre creștere economică și ocuparea forței de muncă până în 2020. Se dorește obținerea unor rezultate mai bune cu investiții mai mici și care să garanteze valoare adaugată pentru fiecare euro investit la nivel european. Țările și regiunile din UE au la rândul lor anumite obiective specifice, pe care sunt obligate să le indice în cadrul acordurilor de parteneriat.

Politica regională este principalul instrument de investiții pentru îndeplinirea obiectivelor UE din cadrul Strategiei Europa 2020: accelerarea creșterii și crearea de locuri de muncă prin inovare și sprijin pentru intreprinderile mici, soluționarea problemelor legate de schimbările climatice și de dependența energetică și reducerea sărăciei și a excluziunii sociale.

2.2.Implementare

Politica regională a UE este implementată de către organisme naționale și regionale, în parteneriat cu Comisia Europeană, în cadrul unui sistem cunoscut sub numele de ”gestiune partajată”. Bugetul pentru politica regională este determinat pe o perioadă de șapte ani, devenind astfel o resursă valoroasă și sigură pentru investiții.

Procesul de implementare cuprinde trei etape:

Bugetul și normele privind utilizarea acestuia se stabilesc de către Parlamentul European și Consiliul de Miniștri al UE (care reunește miniștrii naționali la nivel european), pe baza unei propuneri a

Comisiei.

Comisia colaborează cu țările UE în elaborarea „acordurilor de parteneriat”, care ilustrează prioritățile de investiții și nevoile lor de dezvoltare. De asemenea, țările UE prezintă proiectele de programe

operaționale , defalcând obiectivele pe domenii concrete de acțiune. Acestea pot viza întreaga țară și/sau anumite regiuni și pot include programe de cooperare între mai multe țări. Comisia negociază cu

autoritățile naționale pe marginea conținutului final al acestor planuri de investiții. Toate nivelurile de guvernanță, inclusiv societatea civilă, ar trebui să fie consultate și implicate în programarea și gestionarea

programelor operaționale.

Programele sunt apoi implementate de țările UE și de regiunile acestora. În acest scop, sunt selectate, monitorizate și evaluate sute de mii de proiecte. Această activitate este organizată de autoritățile de gestionare din fiecare țară și/sau regiune.

Gestionarea și implementarea programelor intră în sarcina autorităților naționale și subnaționale. Statele Membre trebuie să ofere Comisiei Europene garanția că fondurile sunt cheltuite în mod eficient și în conformitate cu legislația UE. Pentru a face asta, trebuie stabilite sisteme corecte de gestionare, monitorizare și raportare financiară și să identifice organismele responsabile și procedurile necesare pentru a garanta existența unei piste de audit adecvată.

Comisia nu gestionează proiecte individuale, ci aprobă programele generale care acoperă o gamă largă de proiecte potențiale. Comisia face posibilă finanțarea globală, iar țărilor UE le revine sarcina de a efectua plățile individuale către beneficiari prin intermediul agențiilor de plată acreditate la nivel național și regional.

3.Implementarea Politicii de Dezvoltare Regională în România

În cadrul studiului de caz am ales să analizez trei proiecte legate de dezvoltarea regională din România. ”Ro-net” este un proiect care urmează să fie implementat, ”Eli-NP” –proiect în curs de implementare, și Reabilitarea drumului județean 208- proiect care a fost implementat. Am decis să mă opresc asupra acestor trei deoarece vreau sa fac o analiză comparativă. Astfel, în cazul ”Ro-net” rezultatele și problemele se află deocamdată la stadiul de predicții, în cazul ”Eli-Np” au fost sesizate problemele și acum se incearcă rezolvarea lor pentru obținerea unor rezultate bune, iar în cazul drumului județean 208, proiectul a fost implementat, evaluarea a fost făcută și rezultatele sunt măsurabile. În continuare o să prezint câteva date despre fiecare proiect în parte, după care o să efectuez o analiză comparativă.

3.1.Ro-net

La data de 4 noiembrie 2014, Comisia Europeană a aprobat contribuția financiară pentru proiectul Ro-Net, în valoare de aproximativ 85,6 milioane de Euro , prin care 783 de localități identificate ca ”zone albe” vor beneficia de internet broadband.

Scopul proiectului este construirea unei infrastructuri naționale de internet de bandă largă în zonele dezavantajate, prin utilizarea fondurilor structurale', care face parte din programul operațional 'Creșterea Competitivității Economice' pentru asistență prin Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER) în conformitate cu obiectivul 'convergență' în România, este de a construi o rețea de distribuție pentru internet în bandă largă în 'zonele albe' din România, în vederea utilizării serviciilor electronice, promovând astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă în localitățile vizate de proiect.

Proiectul va contribui la reducerea decalajului digital dintre zonele urbane și zonele rurale, aducând internetul de bandă largă mai aprope de circa 130000 de gospodării cu aproximativ 400000 de locuitori. Pentru construirea rețelei de distribuție vor fi utilizate două soluții, tehnologie wireless point to point și legături prin fibră optică, în timp ce 33% din rețea va fi construită pe bază de infrastructura existentă.

Ro-Net va contribui, în mod direct, la îndeplinirea obiectivelor Agendei Digitale pentru Europa în ceea ce privește accesul la internet de bandă largă și de generație următoare (NGA) și va determina o creștere a acoperirii de 1,9%. În acest fel, internetul în bandă largă va fi disponibil pentru aproximativ 99,2 % din populația României, după finalizarea proiectului Ro-Net.

Ministerul pentru Societatea Informațională a concensionat lucrările către Telekom România care are responsabilitatea de a implementa în continuare proiectul până la sfârșitul anului 2015.

3.2.Eli-NP

Obiectivul ELI-NP este să creeze un centru european de cercetare la nivel înalt în domeniul laserului de putere ultraînaltă și al interacțiunii dintre laser și materie. Centrul va atrage cercetători, studenți și întreprinderi din toată lumea, care vor avea posibilitatea de a

studia aplicații ale laserului benefice pentru societate. Proiectul ar trebui să înscrie Europa pe harta cercetării în fizică nucleară cu ajutorul tehnologiei laser de înalt nivel. Instalat de principiu la Măgurele, lângă București, proiectul ELI-NP cuprinde și alte două instalații, situate în Ungaria și în Republica Cehă, și face parte dintr-un consorțiu în domeniul cercetării care reunește 40 de parteneri din 13 țări ale UE. Până în 2018, ELI-NP va angaja 262 de cercetători, inclusiv 36 de membri ai personalului auxiliar, și va avea ocontribuție importantă la reducerea „exodului creierelor” în regiune. Centrul va deveni operațional în 2015. Proiectul reprezintă un exemplu remarcabil al modului în care instrumentele politicii regionale a UE pot fi folosite pentru a servi deopotrivă obiectivului privind coeziunea economică și dezvoltării Spațiului European de Cercetare (SEC). Buget total: 356 de milioane de euro.

3.3.Reabilitarea drumului județean 208

Tronsonul de drum aflat la congruenta judetelor Neamt, Iasi si Suceava – DJ 208, a fost complet reabilitat prin Regio, pentru a crea o alternativa de tranzit la drumurile nationale care strabat regiunea. Proiectul a contribuit la cresterea mobilitatii populatiei, a bunurilor si a serviciilor din zonele tranzitate spre polii regionali de crestere economica, cei peste 40 de kilometri de drum fiind strabatuti de peste 2.000 de vehicule in fiecare zi. Proiectul s-a incheiat in anul 2011 si a presupus reabilitarea si modernizarea celor peste 41 km de drum judetean care traverseaza localitatile Mircesti, Halaucesti, Mogosesti-Siret, Stolniceni-Prajescu, Valea Seaca si Lespezi. Totodata, au fost reabilitate 8 poduri din beton armat, 354 de podete, 2.000 m liniari de trotuar, 180 de drumuri de acces lateral si au fost plantati 4.000 de puieti. Proiectul a creat 130 de locuri de munca temporare, pe perioada celor doi ani de implementare. Rezultatele proiectului sunt confirmate de cifrele cu impact asupra beneficiarilor directi ai proiectului: 34.235 de locuitori inregistrati in comunele aflate pe traseul drumului judetean, 2.488 de vehicule/zi – utilizatorii drumului, 250 de agenti economici, 152.797 de turisti ai judetului Iasi. Indirect, de acest proiect vor beneficia cei 813.943 de locuitori ai judetului Iasi, cei 3.362 transportatori din si catre Regiunea Nord-Est, cei 621.600 de turisti, precum si potentialii investitori privati care vor fi interesati de regiunea mentionata. Fluidizarea circulatiei are impact asupra intregii regiuni de dezvoltare Nord-Est, prin imbunatatirea conectivitatii si accesibilitatii intre judetele Iasi, Neamt si Suceava. Astfel, proiectul sustine cresterea accesibilitatii si dezvoltarea serviciilor de transport public de calatori in municipiile si orasele din judetul Iasi, precum si de transport interjudetean. Totodata, crearea unei infrastructuri rutiere moderne va facilita infiintarea centrelor pentru situatii de urgenta, diversificarea ofertei si a calitatii serviciilor turistice si cresterea atractivitatii turistice, prin imbunatatirea accesului la obiectivele culturale si istorice din zona. Se estimeaza ca, indirect, proiectul ar putea genera 120 de locuri de munca in urmatorii 5 ani, contribui astfel la scaderea ratei somajului.

Astfel, dacă facem o evaluare a celor trei proiecte putem observa faptul că, cu autorul politicii de dezvoltare regională, în toate cele trei cazuri nivelul vieții se va îmbunătății din diferite perspective. Astel toate cele trei proiecte vor contribui la scăderea numărului de șomeri prin crearea unor noi locuri de muncă. Ca particularitate, în cadrul Eli-NP s-au întâmpinat cele mai multe probleme, deoarece infrastructura din Măgurele lasă de dorit, astfel deși s-a reușit construirea unui laser ultraperformant, aducerea celor mai buni cercetători poate fi o chestiune dificilă. Astfel, în opinia mea, ar fi nevoie de accesarea altor proiecte în zonă pentru a dezvolta calitatea drumurilor și capacitatea de cazare.Un alt lucru pe care îl putem observa este că in cazul primului proiect rezultatele sunt la nivel de predicții și se speră să se îndeplinească obiectivele, în cadrul celui de-al doilea o parte din rezultate sunt măsurabile, dar deja au intervenit anumite probleme la nivel de implementare,iar în cel de-al treilea proiectul a fost implementat cu succes iar rezultatele au fost evaluate fiind foarte bune. Așadar,putem constata ca orice proiect de dez regionala are nevoie de o evaluare clară a rezultatelor,fie ca e în faza incipentă,fie ca e pe parcusul implementării sau a fost implementat

Acestea sunt trei din multitudinea exemplelor de proiecte derulate cu ajutorul Politicilor de Dezvoltare Regională, proiecte care au ajutat la imbunătățirea nivelului de viață a cetățenilor din cadrul Statelor Membre UE.

Concluzii

Politica regională reprezintă puțin peste o tremie din bugetul UE, fiind principala politică europeană de investiții pentru dezvoltarea și creșterea regională și urbană. Aceasta a cofinanțat de-a lungul timpului o mulțime de proiecte în fiecare regiune a UE, aducând beneficii atât cetățenilor cât și înteprinderilor.

A permis crearea a milioane de locuri de muncă, a dus la realizarea a mii de kilometrii de legături strategice în materie de transport, energie și bandă largă, a investit în cercetare și inovare, întreprinderi și anteprenoriat, a sprijinit proiecte inovatoare în domenii precum energia regenerabilă și eficiența energetică, protecția patrimoniului cultural și a zonelor naturale de o frumusețe deosebită, a stimulat creșterea economică în regiunile slab populate și în regiunile ultraperiferice ale UE.

Argumentul format la începutul lucrării s-a confirmat pe perioada cercetării, astfel putem observa că odată cu adoptarea politicii de dezvoltare regională, România se îndreaptă spre o dezvoltare durabilă, inclusivă, inteligentă.

Din cele prezentate mai sus, putem constata că obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională sunt: diminuarea dezechilibrelor regionale existente încă de la momentul când s-a format Comunitatea Economică Europeană, accentul se pune pe dezvoltarea echilibrată, corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare, stimularea unei cooperări interregionale, interne și internaționale, care contribuie la dezvoltarea economică și care este în conformitate cu prevederile legale din fiecare stat membru și cu acordurile internaționale existente.

În cadrul studiului de caz am ales să prezint felul în care au fost sau felul în care vor fi implementate trei proiecte care ajută la dezvoltarea țării noastre, realizate cu ajutorul politicii de dezvoltare regională a UE. Am ales aceste trei exemple deoarece este vorba de un proiect care urmează să fie implementat, unul aflat în curs de implementare, iar celălalt care este implementat deja rezultatele sunt măsurabile.

Prin obiective clare și măsurabile pentru investițiile realizate prin politica regională, țările și regiunile din UE pot contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere economică durabilă și crearea de locuri de muncă.

Bibliografie

Site-uri oficiale: http://ec.europa.eu/regional_policy/index_ro.cfm

http://www.europarl.europa.eu

http://www.mdrt.ro/

http://www.eli-np.ro/

http://www.inforegio.ro/ro/informare-si-publicitate/presa.html

Articole de presă online: http://www.antena3.ro/economic/regio/p-in-nordul-moldovei-drumul-judetean-208-reabilitat-prin-regio-va-aduce-crestere-economica-247837.html

http://www.agerpres.ro/economie/2014/08/05/romtelecom-si-cosmote-au-castigat-licitatia-pentru-ronet-infrastructura-nationala-de-internet-de-mare-viteza-in-783-localitati-15-11-54

http://www.realitatea.net/internet-pentru-400-000-de-romani-cu-bani-de-la-comisia-europeana_1553767.html

Contract de 66,8 milioane de euro pentru infrastructura de cercetare a proiectului laserului de la Măgurele

Reviste de specialitate: Uniunea Europeană, Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de inspirație pentru țările din afara UE? ,august 2009, Oficiul pentru publicații oficiale al Uniunii Europene, Luxemburg.

Comisia Europeană, Introducere în politica de coeziune a UE 2014-2020, iunie 2014