Politica DE Creditare. Creditul CU Ipoteca

CUPRINS:

1. PROCESUL DE CREDITARE ÎN ROMÂNIA……………………………………………………………………..pag 3

1.2. Contextul macroeconomic al sistemului bancar din România………….……….pag 5

1.3. Sistemul bancar român………………………………………………………..…pag 8

2. ROLUL BĂNCII TRANSILVANIA ÎN CONTEXTUL ACTUAL DIN ROMÂNIA……………. pag 10

2.1. Banca Transilvania- de la început până în present…………………………..…. pag 10

2.2. Banca Transilvania raportată la sistemul bancar din Românnia……………….. pag 12

2.3. Politici și strategii de recrutare ………………………………………………. …pag 13

2.4. Întreprinderile Mici și Mijlocii – o prioriate esențială……………………….. …pag 14

3. POLITICA DE CREDITARE ÎN PRACTICA BĂNCII TRANSILVANIA……………………. .pag 15

3.1. Principii de creditarea a persoanelor juridice în practica Băncii Transilvania…. pag 15

3.2. Tipuri de credite practicate de bancă………………………………………….. pag 22

3.3. Creditul Full-option cu ipotecă pentru persoanele juridice…………………………… pag 23

4. STUDIU DE CAZ……………………………………………………………………………….. pag 29

Analiza structurii bilanțului……………………………………………………………………… pag 29

Analiza echilibrului financiar…………………………………………………………………… pag 34

Analiza bonității societății comerciale…………………………………………. Pag 37

Analiza ratelor de gestiune…………………………………………………….. pag 39

Analiza ratelor de rentabilitate………………………………………………… pag 42

4.6. Analiza riscului de faliment…………………………………………………… pag 44

CONCLUZII……………………………………………………………………….. pag 49

ANEXE…………………………………………………………………………….. pag 50

=== L ===

CUPRINS:

1. PROCESUL DE CREDITARE ÎN ROMÂNIA……………………………………………………………………..pag 3

1.2. Contextul macroeconomic al sistemului bancar din România………….……….pag 5

1.3. Sistemul bancar român………………………………………………………..…pag 8

2. ROLUL BĂNCII TRANSILVANIA ÎN CONTEXTUL ACTUAL DIN ROMÂNIA……………. pag 10

2.1. Banca Transilvania- de la început până în present…………………………..…. pag 10

2.2. Banca Transilvania raportată la sistemul bancar din Românnia……………….. pag 12

2.3. Politici și strategii de recrutare ………………………………………………. …pag 13

2.4. Întreprinderile Mici și Mijlocii – o prioriate esențială……………………….. …pag 14

3. POLITICA DE CREDITARE ÎN PRACTICA BĂNCII TRANSILVANIA……………………. .pag 15

3.1. Principii de creditarea a persoanelor juridice în practica Băncii Transilvania…. pag 15

3.2. Tipuri de credite practicate de bancă………………………………………….. pag 22

3.3. Creditul Full-option cu ipotecă pentru persoanele juridice…………………………… pag 23

4. STUDIU DE CAZ……………………………………………………………………………….. pag 29

Analiza structurii bilanțului……………………………………………………………………… pag 29

Analiza echilibrului financiar…………………………………………………………………… pag 34

Analiza bonității societății comerciale…………………………………………. Pag 37

Analiza ratelor de gestiune…………………………………………………….. pag 39

Analiza ratelor de rentabilitate………………………………………………… pag 42

4.6. Analiza riscului de faliment…………………………………………………… pag 44

CONCLUZII……………………………………………………………………….. pag 49

ANEXE…………………………………………………………………………….. pag 50

CAPITOLUL 1

PROCESUL DE CREDITARE ÎN ROMÂNIA

Semnificația creditului și a dobânzii

1.1.1 Creditul

Apariția creditului este strâns legată de dezvoltarea producției și circulației mărfurilor; evoluția acestor fenomene a impus includerea schimbului – și, odată cu el, și a creditului – în cadrul relațiilor monetare. ”Creditul reprezintă relația bănească între o persoană fizică sau juridică, numită creditor, care acordă unei alte persoane, numită debitor, un împrumut în bani în general cu o dobândă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asuma creditorul sau de reputația debitorului”. Etimologic, cuvântul „credit” își are originea în limba latină „creditum-creditare”, care înseamnă „a crede” sau „a avea încredere”, fapt ce scoate la iveală un element de ordin psihologic: încrederea, care presupune existența unei anumite culturi sociale, a unei „psihologii colective”, care diferă însă în timp și de la o colectivitate la alta. Limba română a consemnat acest cuvânt ca neologism, el pătrunzând în vocabularul nostru abia în secolul al XVIII-lea. Apărut din necesitatea stingerii obligațiilor dintre diferiți agenți economici, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face față, creditul constituie una din condițiile desfășurării oricărui proces economic. Depășind sfera proceselor economice interne, creditul a fost extins treptat și în relațiile cu partenerii externi, fie ei simpli agenți economici sau chiar state. Astfel, creditul este văzut ca o pârghie economică indispensabilă, este ca o forță activă ce s-a concretizat în întreținerea de relații între furnizori și cumpărători, în contribuția la formarea de unități productive sau în fructificarea acumulărilor bănești.

Înainte de definirea creditului și a funcțiilor sale, se impune realizarea unei distincții între finanțe, bani și credit. Astfel, trebuie subliniat că, numai în cadrul rotației de ansamblu a capitalului, a mijloacelor materiale și monetare , creditul se poate transforma fie în bani, fie în finanțe; în timp ce finanțele presupun capitaluri deja formate care se acumulează, creditul reprezintă un efect al proceselor economice în urma cărora apar capitaluri temporar disponibile. În acest sens, creditul poate fi considerat o formă specială de mișcare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plata amânată sau cu transferarea temporară de monedă cu titlu de împrumut. Intr-o formă extinsă creditul mai poate fi identificat cu circulația capitalului de împrumut. Numeroasele interpretări reducționiste au furnizat o serie de accepțiuni de genul : creditul = bani și finanțe; creditul = împrumut ; creditul = pârghie; creditul = capital: etc. Una din definițiile demne de reținut indică operațiunea de creditare ca „cedarea unei sume de bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic, în folosința altui subiect economic, cu obligația pentru acesta din urmă de a restitui mai târziu , la un termen fixat, suma primită plus o sumă de bani care se cheamă interes sau dobândă”. Creditul este, în esență : “ crearea de putere de cumpărare”

1.1.2. Formele creditului

Diversitatea formelor sub care se manifestă creditul în economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, în funție de care se disting următoarele:

1.după natura economică și participanții la relația de creditare, se remarcă:

Creditul comercial;

Creditul bancar;

Creditul de consum;

Creditul obligatar.

2. după calitatea debitorului se delimitează:

Creditul acordat persoanelor fizice;

Creditul acordat persoanelor juridice.

3. după calitatea debitorului și a creditorului se disting:

Creditul privat;

Creditul public.

4. după scopul acordării creditului:

Creditul de producție;

Creditul de circulație;

Creditul de consum.

5. după natura garanțiilor:

Credite reale;

Credite personale.

6.după întinderea drepturilor creditorului:

Credite denunțabile;

Credite nedenunțabile;

Credite legale.

7. după modul de stingere al obligațiilor de plată:

Credite amortizabile;

Credite neamortizabile.

8. după termenul la care trebuie rambursat creditul:

Credite pe termen scurt;

Credite pe termen mijlociu;

Credite pe termen lung.

1.1.3. Dobânda

Dobânda reprezintă suma de bani pe care trebuie să o plătească beneficiarul împrumutului(debitorul) celui care acordă împrumutul(creditorul), pentru folosirea disponibilităților bănești ale acestuia din urmă, până la restituirea lor. În cazul creditului, creditorul este banca sau o altă instituție financiară. În cazul depozitelor, creditorul este persoana fizică sau firma care își ține economiile la bancă. În general suma dobânzii D de bază plătită de beneficiarii de credite este direct proporțională cu volumul creditului C, rata dobânzii d și timpul de folosire a creditului t :

În condițiile unui anumit nivel al dobânzii, suma acesteia crește proporțional cu volumul creditelor și cu durata de folosire a acestora, astfel încât unitățile trebuie să folosească un volum cât mai redus de credite și pe perioade cât mai scăzute posibil, imprimând o viteză de rotație accelerată activelor circulante.

La creditele pe termen scurt se folosește calculul dobânzii simple, ceea ce înseamnă că suma dobânzii nu se adaugă la capital pentru a aduce ea însăși dobândă.

Pentru anumite contracte de credit pe termen scurt se aplică dobânda antecalculata, adică suma ei se varsă, împreună cu rambursarea creditului, la sfârșitul anului sau al contractului. La numeroase categorii de credite pe termen scurt se aplică dobânda antecalculată, adică volumul său se determină și se reține de bancă la începutul contractului de credit; reținerea ei încă de la început din volumul creditului aprobat face ca debitorul să primească un credit efectiv mai mic decât cel aprobat. În aceste condiții rata efectivă a dobânzii este diferită de rata nominală a dobânzii.

Sub aspectele stabilității, dobânda poate fi fixă, atunci când nivelul ei nu se modifică pentru toată perioada de creditare și variabilă, care se modifică anual sau chiar la intervale mai scurte (3 luni) ca măsură de protecție a creditorului sau debitorului împotriva pierderilor ce ar putea rezulta din caracterul rigid al nivelului dobânzii pentru o perioadă de timp îndelungată.

1.2. Contextul macroeconomic al sistemului bancar din România

Dat fiind noul statul al României de țară membră a UE, pe parcursul anului 2007, competiția din sistemul bancar s-a accentuat sensibil, conducând la transformări structurale. În afara celor 42 de instituții de credit înscrise în Registrul instituțiilor de credit în anul 2007, un număr de 143 instituții străine au notificat intenția de a oferi servicii bancare pe teritoriul României. Totodată, au fost supuse procedurii de notificare și înscrise în registre 4 563 instituții financiare nebancare (IFN), dintre care 221 au fost înscrise în Registrul general. Dintre acestea, 3 instituții financiare nebancare au fost radiate până la sfârșitul anului 2007.

1.2.1. Modificări în structura sistemului bancar românesc

Principalele modificări înregistrate în anul 2007 în sistemul bancar din România au

fost următoarele:

autorizarea funcționării Băncii Millennium, membră a grupului portughez cu același nume;

deschiderea a trei sucursale ale unor instituții de credit străine: Fortis Bank(Belgia), La

Caixa (Spania) și Finicredito (Portugalia);

fuziunea prin absorbție de către Banca HVB Țiriac a Băncii UniCredit România, noua

entitate desfășurându-și activitatea sub numele UniCredit Țiriac Bank;

încetarea activității Băncii Blom Bank Egypt și transferul acesteia către Blom Bank France

Paris, Sucursala România;

schimbarea denumirii în cazul a trei bănci: Finansbank România a devenit Credit Europe

Bank, Mindbank a luat numele ATE Bank România, iar Romexterra Bank și-a schimbat denumirea în MKB Romexterra Bank;

deschiderea în Cipru a unei sucursale aparținând Băncii Transilvania.

La sfârșitul anului 2007, în România funcționau 42 de instituții de credit (41 de bănci și rețeaua cooperatistă CREDITCOOP). În ceea ce privește structura sistemului bancar după forma de proprietate a capitalului, două bănci dețineau capital de stat → 5,4% din activele sistemului bancar românesc (CEC și Eximbank), trei erau cu capital majoritar privat românesc, iar 36 intrau în categoria băncilor cu capital majoritar străin (inclusiv sucursalelebăncilor străine), băncile cu capital majoritar privat deținând 94,6% din activele sistemului bancar românesc. Totodată, ponderea activelor băncilor cu capital majoritar străin,

inclusiv sucursalele băncilor străine, era de 87,9 %.

1.2.2. Evoluția indicatorilor de prudențialitate

Indicatorii de prudență bancară se exprimă, în general, prin anumite raporturi și au ca sferă de cuprindere principalele aspecte ale gestiunii bancare. Respectarea acestor indicatori orientează strategia bancară și permite armonizarea cu legislația europeană- în vederea integrării țărilor europene- și cu cea internaționlă.

Pentru țările membre ale Uniunii Europene, prudența bancară poate fi cuantificată prin următorii indicatori: solvabilitate bancară, coeficientul riscurilor mari, coeficientul de adaptare la riscul de piață, nivelul participațiilor financiare li nivelul capitalului minim.

La nivelul fiecărei țări, există și niveluri proprii ale unor rapoturi, precum raportul de lichiditate și coeficientul fondurilor proprii și al surselor permanente.

În România, procesul de aderare la Uniunea Europeană a presupus și transpunerea legislației naționale la acquis-ul comunitar, în specialla Directivele comunitare( cum ar fi Directiva 12/2000) referitoare la instituțiile de credit.

Astfel, în baza Legii nr.58/1998- Legea bancară, Bnaca Națională a României supraveghează activitățiile băncilor, persoane juridice române și a sucursalelor băncilor străine pe baza raporturilor de prudență bancare.

Principalele cerințe prudențiale pe care trebuie să le respecte băncile sunt:

􀂉 Nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii și totalul activelor și elementelor în afara bilanțului, ponderate în funcție de gradul lor de risc;

􀂉 Expunerea maximă față de un singur debitor, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a acesteia și nivelul fondurilor proprii ale băncii;

􀂉 Expunerea maximă agregată, exprimată procentual, ca raport între valoare totală a expunerilor mari și nivelul fondurilor proprii;

􀂉 Nivelul minim de lichiditate, determinat în funcție de scadențele crențelor și angajamentelor băncii;

􀂉 Clasificarea creditelor acordate și a dobânzilor neîncasate aferente acestora și constituirea provizioanelor specifice de risc;

􀂉 Poziția valutară, exprimată procentual în funcție de nivelul fondurilor proprii;

􀂉 Administrarea resurselor și plasamentelor băncii;

􀂉 Extinderea rețelei de sucursale și alte sedii secundare ale băncii.

Politica de expansiune accentuată a creditului în scopul câștigării de cote de piață, continuată chiar și după declanșarea crizei financiare internaționale, a condus la erodarea indicatorilor care cuantifică riscul de credit. Astfel, ponderea creditelor și dobânzilor clasificate în categoriile „îndoielnic” și „pierdere” în totalul creditelor și dobânzilor clasificate a crescut la 4 la sută, față de 2,8 la sută în anul precedent.

Majorarea riscului de credit a fost însoțită de accentuarea trendului descendent al ratei solvabilității sistemului bancar – de la 18,1 la sută la 31 decembrie 2006 la 13,8 la sută la 31 decembrie 2007, nivel care se situează însă deasupra limitei minime reglementate (8 la sută începând cu ianuarie 2007).

În contextul creșterii presiunilor concurențiale, profitul net a avut un ritm mai moderat de creștere (14,8 la sută) decât creșterea activelor totale (45,5 la sută) și a capitalurilor proprii (24,7 la sută). Astfel, indicatorul de performanță financiară ROA a scăzut la 1,01 la sută la sfârșitul anului 2007, comparativ cu 1,28 la sută în perioada similară a anului precedent, iar indicatorul ROE s-a diminuat la 9,43 la sută, față de 10,24 la sută.

Indicatorul de lichiditate la nivelul sistemului bancar (lichiditatea efectivă/lichiditatea

necesară) arată în continuare o bună capacitate a băncilor de a face față angajamentelor asumate, nivelul înregistrat la finele anului 2007, de 2,13, fiind superior limitei minime reglementate, respectiv 1. La nivel individual, băncile și sucursalele băncilor străine au demonstrat că sunt în măsură să gestioneze corect riscul de lichiditate.

1.2.3. Acțiuni de întărire a stabilității financiare

La nivel național, la data de 31 iulie 2007, a fost semnat Acordul între Ministerul Economiei și Finanțelor, Banca Națională a României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private pentru cooperare în domeniul stabilității financiare și al gestionării crizelor financiare, în baza căruia s-a înființat Comitetul Național pentru Stabilitate Financiară.

Pe plan internațional, BNR a aderat la o serie de acorduri în domeniul stabilității financiare, încheiate anterior între țările membre ale UE. Astfel, la 1 august 2007 BNR a aderat la:

→Acordul de cooperare între autoritățile cu responsabilități de monitorizare a sistemelor de plăți și autoritățile de supraveghere bancară, în stadiul al treilea al Uniunii Economice și Monetare (2001);

→ Acordul privind principiile de bază pentru cooperare între autoritățile de supraveghere bancară și băncile centrale din Uniunea Europeană în domeniul gestionării situațiilor de criză (2003).

Ulterior, la 4 aprilie 2008, BNR a aderat și la Acordul de cooperare dintre autoritățile de supraveghere bancară, băncile centrale și ministerele de finanțe din țările Uniunii Europene în domeniul situațiilor de criză financiară (2005).

1.2.4. Activități de reglementare

În ceea ce privește instituțiile de credit, pe parcursul anului 2007 au fost înregistrate două evoluții importante în plan legislativ, și anume aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului prin Legea nr. 227/2007, respectiv aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și/sau reasigurare, a societăților de servicii de investiții financiare și a societăților de administrare a investițiilor dintr-un conglomerat financiar prin Legea nr. 152/2007.

În ceea ce privește sectorul instituțiilor financiare nebancare, în anul 2007 a fost elaborat proiectul Legii privind instituțiile financiare nebancare, care urmează a fi supus procedurii legislative parlamentare. Totodată, a fost completat cadrul secundar de reglementare a IFN, cu acte normative precum:

→ Regulamentul BNR nr. 4/2007 pentru modificarea și completarea Regulamentului BNR nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, prin care se extinde tratamentul aplicabil instituțiilor de credit și asupra IFN;

→ Norma BNR nr. 2/2007 pentru modificarea și completarea Normei BNR nr. 2/2006 privind capitalul minim al instituțiilor financiare nebancare;

→ Norma BNR nr. 4/2007 pentru modificarea și completarea Normei BNR nr. 6/2006 privind criteriile pentru înscrierea în Registrul special a instituțiilor financiare nebancare.

În planul activității de reglementare valutară, în scopul adaptării acesteia la cadrul

legislativ european, a fost emisă Norma BNR nr. 13/2007 care reglementează accesul rezidenților și nerezidenților la efectuarea de operațiuni de schimb valutar cu valute necotate. De asemenea, a fost abrogată Norma BNR nr. 6/2005 privind importul și exportul fizic de instrumente de plată sub formă de numerar.

1.3. Sistemul bancar român

1.3.1. Scurt istoric al sistemului bancar din România

Primele dovezi cu privire la o activitate bancară pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786 – 1855 , reprezentate prin 55 plăci de piatră , găsite într-o zona de mine aurifere.Aceste plăci conțin detalii referitoare la contractul de înfiintare a unei instituții bancare. În epoca modernă , primele încercări de creare a unei bănci au fost la începutul secolului XIX-lea . I.C.Brătianu susținea în 1861 că: „ce mult și dureros se simte lipsa unui așezământ financiar puternic și serios care să poată da țării existenta băneasca în vremuri de nevoie”. În 1880 la 27 februarie Brătianu depune în Cameră proiectul unei bănci naționale care trebuia să ajute economia națională mai mult ca oricare instituție.La 17 aprilie 1880 proiectul devine lege de statornicire a normelor de organizare a Băncii Naționale a României , care urma să-și înceapă activitatea la 1 iulie 1880. Banca Națională a României este cea mai importantă bancă înființată în acea perioadă, care, din punct de vedere organizatoric, a fost concepută după modelul Băncii Naționale a Belgiei. Acesta a fost începutul dezvoltării unui sistem bancar nou și modern. În anii ‘40 sistemul bancar a fost dominat de 5 bănci principale: Banca Românească; Banca de Credit Român; Banca Comercială Română; Banca Comercială Italiană și Română; Societatea Bancară Română. Aceste bănci realizau 50 % din totalitatea operațiunilor bancare. Până în 1947, sistemul bancar românesc cunoaște o dezvoltare remarcabilă. Băncile dețineau resurse importante și funcționau conform standardelor internaționale; personalul bancar era format din specialiști pregătiți în condiții de concurență și standarde profesionale foarte ridicate, așa cum erau stabilite de Banca Națională. După 1947, sistemul bancar a fost restrâns datorită trecerii la economia de comandă și intrării României în zona de influență sovietica. Până în anul 1989 în România existau 4 bănci: Banca Națională a României, Banca Română de Comerț Exterior, Banca de Investiții și Banca Agricolă, la care se adaugă și C.E.C –ul. Reforma sistemului bancar a început în 1990-1991, prin elaborarea și abordarea unei noi legislații bancare privind organizarea și funcționarea băncii centrale și a băncilor comeciale. Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele– o bancă centrală și instituțiile financiare, cărora prin lege li s-a acordat statutul de bănci. Banca Națională a României este banca centrală a țării, instituția de emisiune a statului român. Prin noile reglementări, BNR încearcă să creeze un sistem bancar modern și, în același timp, să-și îndeplinească rolul de bancă centrală. Operațiunile comerciale îndeplinite până la 1989 de Banca Centrală au fost transferate unei noi bănci comerciale (B.C.R.). Începând cu anul 2000 apar primele realizări în sistemul bancar:

1.3.2. Sistemul bancar actual

În baza noului cadru legislativ, sistemul bancar din România a fost organizat pe două nivele:

la vârf, Banca Națională a României, ca bancă centrală a statului român, organ unic de emisiune;

la bază, societățile comerciale bancare.

Acest sistem a fost introdus în decembrie 1990, fiind primul pas al procesului de reformă bancară. Noul cadru juridic a încurajat dezvoltarea băncilor cu capital privat și a permis intrarea liberă pe piața bancară autohtonă a instituțiilor financiare străine. Băncile au fost autorizate să opereze în calitate de bănci comerciale de tip universal, putând efectua o gamă largă de operațiuni bancare pe întreg teritoriul țării în condițiile respectării normelor prudențiale emise de banca centrală, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară.

Cadrul legislativ care guvernează sistemul bancar cuprinde:

Legea privind Statutul Băncii Naționale a României – Legea nr. 312 din 28 iunie 2004;

Ordonanța privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului – Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006;

Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006 – Legea nr. 227 din 4 iulie 2007;

Legea pentru privatizarea societăților comerciale bancare la care statul este acționar – Legea nr. 83 din 21 mai 1997;

Reglementări privind falimentul instituțiilor de credit – Ordonanța Guvernului nr. 10 din 22 ianuarie 2004 privind falimentul instituțiilor de credit, aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 278 din 23 iunie 2004;

Ordonanța Guvernului nr. 39/1996, privind organizarea și funcționarea Fondului de Garantare a Creditelor din Sistemul Bancar.

Caracteristicile principale ale sectorului bancar românesc sunt (conform datelor la 30 septembrie 2007):

41 instituții de credit (dintre care 9 sucursale ale unor bănci străine și o cooperativă de credit);

Total active bancare: 63 miliarde euro (circa 54% din PIB);

58% din activele bancare sunt concentrate în primele bănci din sistem;

Indicatorul de solvabilitate este de 14%;

Acționariatul este reprezentat în majoritate de entități străine;

Pe piața românească operează de asemenea instituții financiare nebancare, precum fonduri de asistență mutuală, case de amanet, societăți de leasing financiar, societăți de credite pentru persoane fizice, societăți de micro-finanțare, societăți de credit ipotecar, societăți care oferă  operațiuni de factoring, societăți specializate în finanțarea tranzacțiilor comerciale, și altele.

CAPITOLUL 2

ROLUL BĂNCII TRANSILVANIA ÎN CONTEXTUL ACTUAL DIN ROMÂNIA

2.1. Banca Transilvania- de la început până în prezent

2.1.1. Banca Tansilvania- prezentare generală

Totul a început acum 14 ani, în orașul Cluj-Napoca, din inițiativa unor oameni de afaceri din Cluj. Ideea a fost aceea de a crea o bancă locală, un brand de Cluj. Spiritul antreprenorial al fondatorilor săi a determinat consolidarea poziției Băncii Transilvania, într-o primă etapă, în Cluj și, ulterior, la nivel regional. Banca și-a orientat la început activitatea spre sectorul IMM și, datorită cererii pieței, în scurt timp aceasta a început să se dedice și domeniului retail. În anul 1997 Banca Transilvania a devenit prima instituție bancară din România, care a fost cotată la Bursa de Valori București, ceea ce a însemnat recunoașterea valorii sale pe piața și a transparenței acțiunilor băncii. Din anul 2002, Banca Transilvania are un management modern, cu un know-how internațional, care a imprimat băncii un stil diferit, caracterizat prin deschidere și flexibilitate. Un alt moment important pentru bancă a fost anul 2003, când s-a schimbat identitatea de corporație, conform noii sale misiuni. Re-branding-ul a însemnat modificarea logo-ului băncii, precum și implementarea unui concept nou, standard, privind unitățile sale. Noul logo reprezintă un scut și sugerează apărare pentru că Banca Transilvania are grijă de banii și de interesele clienților. Cele două linii de la bază – în culorile băncii, galben și negru – apar pe toate elementele identității de corporație a băncii și exprimă continuitate, stabilitate și ambiție. Banca Transilvania este azi una dintre cele mai importante instituții financiar–bancare din România, aflată în top 5 și una dintre cele mai atractive companii listate la Bursa de Valori București. O prioritate a activității sale este perfecționarea continuă a serviciilor și a angajaților, așa încât calitatea să fie cea care face diferența. Cu o cotă de piată de aproximativ 5,5%, Banca Transilvania este un jucător activ pe piată, devenind, datorită accelerarii implementării stategiei de creștere, o bancă recunoscută la nivel național. Banca Transilvania este structurată pe patru linii de afaceri:

retail;

IMM; 

Corporate

Divizia pentru Medici.

Astfel, banca și-a format echipe specializate și un portofoliu complex de produse și servicii, pentru a susține dezvoltarea acestor patru direcții.Banca Transilvania are peste 1 milion de clienți active. Banca Transilvania este prezentă în toate centrele economice importante din România, deținând peste 480 sucursale și agenții. Creșterea numărului de unități a avut un ritm foarte accentuat mai ales în ultimii trei ani, când au fost deschise aproximativ 400 de entități operaționale. Întreaga rețea teritorială însemnă pentru bancă o importantă carte de vizită și, bineînțeles, dovada angajamentului său de a veni tot mai aproape de clienți. Banca Transilvania beneficiază de un sistem informatic performant, centralizat, care oferă clienților, ca principal avantaj, posibilitatea accesării contului curent din oricare unitate din țară. Banca Transilvania are acum și trei sub-brand-uri: BT Café™, BT Golf Cup si Academia BT. Dintre acestea, proiectul care s-a bucurat de cel mai mare succes este BT Café™, prima cafenea bancară din Romania. Banca deține patru astfel de locații – în București, Constanța, Timișoara și în Cluj-Napoca.  Echipa Băncii Transilvania este formată din peste 6.000 de angajați care împărtășesc cultura organizațională și valorile BT, eforturile lor fiind canalizate în jurul aceluiași obiectiv: calitatea muncii lor, pentru mulțumirea clienților. În cei peste 14 ani de activitate, Banca Transilvania a demonstrat că, prin sprijinul acționarilor și prin planurile ambițioase dezvoltate, a devenit o banca puternică, deschisă, flexibilă și modernă.

2.1.2.Grupul financiar Banca Transilvania

Grupul Financiar BANCA TRANSILVANIA oferă servicii financiare integrate: asigurări, administarea investițiilor, finanțarea consumatorilor, leasing și tranzacții mobiliare. Banca Transilvania înseamnă un grup financiar puternic, Grupul Financiar BANCA TRANSILVANIA, care oferă pieței servicii integrate – banking, administarea investițiilor, finanțarea consumatorilor, leasing, tranzacții mobiliare, factoring, pensii private – prin intermediul companiilor sale:

BT Asset Management;

S.A.I. S.A;

BT Direct;

BT Leasing;

BT Securities;

BT Finop Leasing IFN SA;

Compania de Factoring;

BT AEGON.

În toate acțiunile sale, Banca Transilvania are suportul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care este acționarul său semnificativ.

2.1.3. Banca Transilvania…500 de sucursale

În iulie 2008,rețeaua teritorială a Băncii Transilvania numără 500 de unități, după ce s-a inaugurat o nouă agenție în Oradea, pragul precedent de 400 de sedii, fiind atins anul trecut, în luna august, conform unui comunicat al băncii.

“Avem acum peste 1,25 milioane de clienți active, iar cu această unitate am atins cifra rotundă a numărului de unități.500 de sedii în toată țara înseamnă pentru noi atingerea unuia dintre obiectivele majore pentru acest an” .

Pentru acest an, banca are un buget de investiții de 46,35 milioane de euro, suma fiind direcționată, cu prioritate către consolidarea rețelei teritoriale, achiziționarea și implementarea unui sistem IT de core-banking și către subsidiarele grupului.

2.2. Banca Transilvania raportată la sistemul bancar din România

Instituția financiară cu sediul în Cluj-Napoca a acumulat active în valoare de 13,8 miliarde de lei și a ajuns pe locul patru în România, la numai 0,8 puncte procentuale în urma lui Raiffeisen Bank. Banca Transilvania (BT) Cluj-Napoca s-a clasat pe poziția a patra în clasamentul pe 2007 al instituțiilor financiare din România, la numai 0,8% în spatele Raiffeisen Bank, ultima ocupantă a podiumului. “Se evidențiază creșterea foarte bună a BT, care își continuă astfel evoluția pozitivă începută în urmă cu trei ani. BT a terminat anul 2007 pe locul patru, cu o cotă de piață de 5,5%, în creștere cu 0,8 puncte. Astfel, ecartul în materie de cotă de piață față de Raiffeisen, ultima treaptă a podiumului, s-a redus la mai puțin de un punct procentual, de la peste trei puncte în 2006”, menționează un raport al Banking News. Banca din Cluj a acumulat anul trecut active de 13,8 miliarde de lei și o cotă de piață de 5,5%, față de active de opt miliarde de lei și o cotă de piață de 4,7% în 2006, conform datelor Băncii Naționale a României (BNR). Raiffeisen Bank a înregistrat în 2007 active de 15,6 miliarde de lei și o cotă de piață de 6,3%, însă cota sa de piață a scăzut cu 1,7%, în timp ce cota BT a avansat cu 0,8%. Anul 2007 a fost unul al băncilor din eșalonul doi, în care câțiva jucători din această categorie au reușit o creștere foarte rapidă în piață, pe fondul unor strategii agresive de creditare și acumulare de cota de piață. în același timp, principalii perdanți în ierarhia activelor au fost băncile. Astfel, Top 3 din sistemul bancar românesc a înregistrat pierderi importante de cotă după active, în condițiile în care marile bănci s-au axat pe profitabilitate și consolidare a poziției în piață. Trebuie precizat însă că datele BNR privind nivelul activelor și cotele de piață sunt distorsionate de practica băncilor de externalizare a creditelor către băncile-mamă”, precizează raportul.

Primul loc în top este ocupat de Banca Comercială Română, cu active de 59,6 miliarde de lei și o cotă de piață de 23,8% (în scădere cu 2,4%), urmată de Banca Română pentru Dezvoltare Groupe Societe Generale cu active de 38,9% și o cotă de 15,5% (s-a diminuat cu 0,8).

  2.3. Politici și strategii de recrutare

Angajații din instituțiile financiare sunt cel mai bine plătiți din economia românească. Cu toate acestea, specialiștii afirmă ca lipsa forței de muncă în domeniul financiar-bancar începe să se contureze, iar odată cu intrarea Românie în Uniunea Europeană această lipsă se va acutiza.

“În general, se constată o atracție înspre sectorul financiar-bancar, așa încât primim zilnic zeci de CV-uri pentru candidarea la diferite posturi. Din ce s-a observat până acum, cele mai căutate sunt posturile de la extreme: cele de nivel începător și cele de conducere”. De asemenea, posturile cele mai dificile, din punctul de vedere al recrutării, sunt cele de șef de agenție, cele de vânzări și cele de analiză financiară, care presupun, bineînțeles, abilități specifice.
Obiectivul Băncii Transilvania pentru anul în curs nu a fost cel de a ajunge la un anumit număr de angajați, ci de a răspunde cererii de personal. Banca Transilvania și-a extins puternic rețeaua teritorială și în acest an, deschizând peste 100 de unități, iar afacerea a

crescut în mod constant.
Astfel, a apărut necesitatea acoperirii nevoii de personal atât pentru front-office, cât și în anumite direcții sau servicii din cadrul Sediului Central pentru ducerea la îndeplinire a unor sarcini și atribuții noi.

Selectarea angajaților

Pentru că, în multe din cazuri, anunțarea unor posturi vacante / noi se face mai întâi din interiorul organizației, se folosesc două dintre canalele interne de comunicare ale băncii, e-mail-ul și Intranetul, anunță reprezentanții BT.

În ceea ce privește recrutarea externă, anunțurile sunt publicate în ziarele de pe plan local. ”De asemenea, ori de câte ori este cazul, participăm la târguri de profil, unde ne prezentăm ca organizație și, în același timp, ca un angajator atractiv”. În plus, pentru că mulți dintre viitorii angajați ai Băncii Transilvania sunt din rândul actualilor studenți – mai ales dintre cei care urmează studii economice, un alt canal de comunicare cu aceștia, în vederea viitoarelor angajări, ar fi prezentarile de companie făcute de către diferiți reprezentanți ai băncii. Faptul că piața muncii este liberă și ca întreg sistemul bancar din România cunoaște o dezvoltare rapidă determină o anumită fluctuație de personal în orice organizație din acest sector. Datorită pregătirii de care se bucură angajații Băncii Transilvania, aceștia sunt vizați cu insistență de băncile competitoare. “Aceasta înseamna că avem colegi noi, dar și plecări – însă, în ultimul caz, în procent mult mai mic decât la alte bănci. Ne bucurăm că fluctuația de personal în cazul Băncii Transilvania – sub 12%, este mult sub media domeniului bancar–27%

în anul 2005”.

Profilul angajatului căutat

Pe de o parte, sunt câteva aspecte pe care reprezentanții BT le urmăresc la fiecare candidat, indiferent de postul pe care urmează să îl ocupe: este vorba de setul de valori personale ale fiecăruia, care trebuie să coincidă sau să fie cât mai apropiat de cel al Băncii Transilvania. Este vorba, în special, de integritate, respect, muncă în echipă, flexibilitate, profesionalism.

2.4. Întreprinderile Mici și Mijlocii – o prioriate esențială

Banca Transilvania, cea mai dinamică bancă românească, manifestă un interes real pentru nevoile IMM-urilor, dezvoltând o relație directă cu acestea, prin intermediul unei echipe profesioniste de specialiști IMM. Rezultatul acestei relații directe sunt produsele construite în conformitate cu nevoile întreprinderilor mici și mijlocii, produse standardizate, rapide și curajoase:

credite;

abonament bancar;

BT Ultra;

produse de trezorerie;

posibilitatea de a beneficia de avantajele de a fi membru al Clubului Întreprinzătorului Român;

operațiuni documentare. 

CAPITOLUL 3

POLITICA DE CREDITARE ÎN PRACTICA BĂNCII TRANSILVANIA

3.1. Principii de creditarea a persoanelor juridice în practica Băncii Transilvania

Politica generală de creditare a Băncii Transilvania este corelată cu obiectivele sale strategice și urmarește principiul eficienței ( al profitabilității ) capitalului investit în credite.

În funcție de interesele sale și de tendințele pieței, banca, în urma analizelor departamentelor specifice stabilește atunci când consideră necesar limite de expunere pe sucursale, zone, ramuri de activitate sau pe tipuri de credite.

În cazul clienților corporativi, politica de creditare a băncii este una flexibilă, orientată către satisfacerea nevoilor clienților și către identificarea și fructificarea oportunităților pieței. În abordarea relației de creditare cu clienții, principiile care coordonează analiza de oportunitate se referă la: tipul de afacere, calitatea și cunoașterea clientului, capacitatea de rambursare a împrumutului, veniturile obtenabile, garanții.

În cazul clienților de tip IMM , politica de creditare a băncii are drept atribute principale simplitatea și rapiditatea cu care produsele de creditare pot fi accesate de acest gen de clienți, precum și crearea periodică a unor produse noi, adaptate specificului acestui segment de clienți.

Caracteristicile de bază aferente unor categorii de credite sau de beneficiari prevăzute în capitolele specifice se completează cu prevederile reglementărilor generale.

Activitatea de creditare a Băncii Transilvania este realizată în patru segmente specializate ale băncii, astfel :

1.Segmentul comercial: prin relationship management (centrală/ sucursale), analiști credite persoane juridice- sucursale, Direcția Credite Clienți Corporativi & Management de Portofoliu (DCCC&MP), Directia Clienți IMM;

2.Managementul portofoliului  prin Direcția Credite Clienți Corporativi și Management de Portofolii

3.Managementul riscului realizat: prin Direcția de Management al Riscului (DMR);

4.Administrarea creditelor: Direcția de Administrare a Creditelor (DAC) din centrală respectiv prin administratorii de credite din sucursale.

Desfașurarea secvențială a procesului de creditare este descrisă în « Fluxurile generale ale creditării BT» (fluxuri credite corporate, fluxuri credite micro, fluxuri recuperări) dezvoltate de către direcțiile de specialitate din centrală (Direcția CCC&MP, Direcția Clienți Corporativi și Direcția Clienți IMM- Direcția Administrare Credite, Direcția Managementul Riscului și Corpul executorilor bancari).

3.1.1. Principii de organizare a procesului de creditare

În Banca Transilvania reglementarea activității de creditare se realizează după principiile, regulile și caracteristicile de bază privind diferitele tipuri de credite care sunt stabilite prin prezentele norme de creditare aprobate de către Comitetul de management/ Consiliul de Administrație al băncii.

Creditarea în Banca Transilvania se desfășoară în funcție de modelul de afacere al clientului:

Corporate;

IMM conform criteriului BT de clasificare;

asociații familiale și persoane fizice autorizate (PFA).

Separarea clienților și încadrarea lor în diverse categorii nu este strictă și este adaptată fiecărei sucursale în funcție de mediul economic în care activează.

Clienții corporate beneficiază de o abordare personalizată a relației cu banca. La nivelul sucursalei BT clienților corporate le este alocat un relationship manager (RM) care răspunde de atragerea acestora, de păstrarea relației și de asigurarea consultingului privind tranzacțiile financiare ale clientului.

În relația directă cu acest tip de client este implicat și analistul de credite corporate (ACC), care răspunde de analiza documentației de credit, întocmirea documentației de aprobare a creditului și obținerea acesteia de la organismele de aprobare.

3.1.2. Categorii de împrumutați

Banca Transilvania SA acordă credite următoarelor categorii de împrumutați:

Agenți economici:

societãți comerciale cu capital privat, de stat sau mixt, autohton sau străin conform legislației în vigoare

societăți agricole constituite conform legii în vigoare

Asociații familiale înființate în condițiile legii;

Persoane fizice autorizate (inclusiv cele care prestează activități liberale);

Instituții financiare nebancare( în limitele legii);

Alte instituții constituite conform legilor în vigoare (regii autonome, societăți

naționale, companii naționale și multinaționale, autorități ale Administrației Publice Locale).

Alte categorii de clienți ( inclusiv nerezindenți ), în condițiile legii

3.1.3. Criterii generale pentru selecționarea împrumutaților

Pentru analiza unei cereri de credit, solicitantul trebuie să îndeplinească următoarele condiții minime:

să posede capitalul social minim prevăzut de legislația în vigoare;

să deschidă conturi în lei și/sau valută la Banca Transilvania SA;

să desfãșoare o activitate în concordanță cu statutul său de societate;

să accepte verificarea informațiilor prezentate în documentația de credit depusă la bancă;

să prezinte garanții acceptabile pentru BT;

să se conformeze cerințelor băncii care decurg din legislația în vigoare (inclusiv semnarea acordului de consultare CRB);

3.1.4. Dobânzi și comisioane

Acordarea de credite și asumarea de angajamente se efectuează cu stabilirea de prețuri adecvate pentru operațiunile de credit (sub formă de dobânzi și comisioane prevăzute prin decizii interne, adoptate conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al băncii ).

În baza grilei standard de prețuri pentru creditele acordate persoanelor juridice se stabilește dobânda pentru credit în lei sau valută, precum și prima de risc la SGB care nu sunt garantate integral cu depozit colateral.

În conformitate cu hotărârile CM și corelat cu politicile de creditare ale BT, nivelul dobânzilor și comisioanelor sunt stabilite prin decizii respectiv determinate prin aplicarea grilei de prețuri. Acestea pot fi negociate :

în sensul reducerii conform competențelor, expres acordate de către CM.

– în sensul majorării conform hotărâri CCRS;

În cazul creditelor nestandard, banca poate percepe și dobânzi și comisioane fixe sau alte costuri necuprinse în grilă de prețuri standard dar care se aprobă de CCRC/CM (după caz).

Dobânda este componenta de bază în prețul creditului și poate fi:

dobânda curentă, exprimată în continuare prin termenul de dobândă;

dobânda restantă;

dobânda penalizatoare.

Dobânda curentă (Dc) este aferentă creditelor curente, neajunsă încă la scadență (creanță atașată), se calculează la soldul angajat al creditului și se percepe de regulă lunar în ultima zi lucrătoare din lună. În cazul în care ultima zi din lună este o zi bancară nelucrătoare, dobânda se va percepe în ultima zi bancară lucrătoare a lunii. Plata ultimei dobânzi sa va face la data scadenței creditului, odată cu plata ultimei rate de credit.

Dobânda restantă (Dr) este provenită din dobânda curentă neachitată la scadență

Dobânda penalizatoare (Dp) se calculează ca procent asupra soldului creditului restant pe perioada de întârziere respectiv asupra dobânzii restante, până la data recuperării lor.

Nivelul dobânzilor este revizuibil pe toată durata de creditare, conform clauzelor prevăzute în contractul de credit încheiat între bancă și împrumutat( dacă nu este prevăzut altfel în decizia de aprobare).

Formula de calcul al dobânzilor și comisioanelor este prevăzut în Normele de adminstrare credite.

De regulă comisioanele se percep conform prevederilor de la fiecare tip de comision, orice altă modalitate de percepere se poate opera doar cu aprobarea expresă a CCRS/CCRC/CM.

3.1.5. Garanții. Tipuri de garanții. Asigurarea garanțiilor

Politica de garantare practicată de BT se particularizează în funcție de tipul de client, tipul de credit sau alte considerente, conform precizărilor din norma de creditare și în concordanță cu procedura internă privind evaluarea de bunuri în scopul constituirii de garanții bancare

În principiu gradul de acoperire cu garanții acceptabil pentru BT este de 120% ( credit+dobânda/3 luni). El se determină printr-o operațiune dublă, de însumare a valorii de lichidare a bunurilor aduse în garanție și împărțire a acesteia la suma creditului și a dobânzii antecalculate pe primele 3 luni (* 100). Procentul rezultat trebuie să fie >sau = cu 120 cu unele mici excepții.

Stabilirea valorii bunurilor propuse a se constitui garanție la creditele solicitate se va realiza prin evaluarea pe baza expertizelor efectuate de personalul specializat și consemnata în rapoartele de evaluare anexate la documentația de credit, prin care se stabilește valoarea justă a bunurilor sau valoarea justă. În contractul de credit, contractul de garanție și în evidențele contabile ale băncii, garanțiile se vor înscrie la valoarea justă stabilită în rapoartele de evaluare. La stabilirea bunurilor ce se vor lua în garanție se va lua în considerare: raportul de evaluare, tipul garanției, rezultatele verificărilor privind existența și integritatea acestora, factorii de risc ce pot apărea în cazul deciziei de valorificare a garanțiilor, timpul afectat valorificării respectivei garanții, astfel încât se pot solicita garanții suplimentare, chiar dacă valoarea justă a garanțiilor din rapoartele de evaluare acoperă necesarul de garanții.

Tipuri de garanții

Banca va accepta, în funcție de calitatea afacerii fiecărei companii, de durata creditului și corelat cu prevederile din capitolele aferente fiecărui tip de credit, constituirea uneia sau mai multor garanții dintre cele prezentate mai jos:

Depozitul colateral, titluri de stat ;

Scrisorile de garanție emise de bănci corespondente sau avalul dat de bănci și instituții financiare agreate de către Banca Transilvania;

Garanții emise de Guvernul României, Ministerul Finanțelor;

Garanții emise de autorități ale administrației publice locale în temeiul legislației în vigoare;

Ipoteci asupra imobilelor rezidențiale, sedii administrative sau spații comerciale, terenuri;

Ipoteci asupra altor imobile – clădiri industriale, depozite, altele;

Garanții mobiliare, stabilite prin prevederile Legii 99/1999 ( mașini, utilaje, echipamente, mijloace de transport, etc );

Polițe de asigurare a riscului de neplată sau financiar;

Garanția sub formă de stocuri;

Angajamente personale-(fidejusiunea/cauțiunea reglementate de Codul civil (art. 1652);

Garanții emise de persoane juridice nerezidente pentru subsidiarele lor rezidente în România;

Alte tipuri de colateral ( valori mobiliare, garanții emise de fonduri de garantare cu care BT a semnat convenții etc).

Banca va solicita societăților creditate să asigure bunurile aduse în garanție, care se pretează asigurărilor pentru acoperirea unor riscuri considerate ca atare în mod uzual și rezonabil, la societăți de asigurare agreate de bancă .

Bunurile aduse în garanție se asigură pe toată durata creditării pentru riscurile specifice fiecărei categorii iar drepturile de despăgubire se cesionează în favoarea băncii până la acoperirea integrală a datoriei. Împrumutații vor prezenta băncii polițele de asigurare în original cu mențiunea cesionării drepturilor de despăgubire în favoarea BT.

3.1.6. Documentele necesare analizei creditului

Cererile de credite depuse de clienți vor fi însoțite de următoarele documente relevante (dacă normele specifice nu prevăd altfel):

Extras electronic de la ONRC/Certificatul constatator de la ORC sau alt registru legal eliberat cu maxim 30 zile înainte de data depunerii cererii de credit la bancă cu excepția societăților înființate sub 30 de zile , certificatul de înregistrare al împrumutatului( C.U.I.), statutul și contractul de societate cu modificările ulterioare (în cazul în care acestea nu există actualizate la dosarul de deschidere de cont);

Bilanțul contabil pentru ultimul an sau ultimii 2 ani de activitate cu anexele – după caz, înregistrate la administrația financiară, inclusiv balanța de verificare aferentă;

Balanța de verificare aferentă ultimelor două luni de activitate;

Documente care să justifice volumul și destinația creditului– dacă există la momentul analizei;

Fluxul de numerar, conform modelelor din manualul de utilizare a modelelor de analiză;

Acte privind garanțiile propuse( tipul garanției, denumirea bunului propus, anul de fabricație/ construire al acestuia, valoarea contabilă/ sau înscrisă în actele de proprietate; Actele de proprietate și cele privind situația juridică a terenurilor și a celorlalte active propuse drept garanție pentru creditul solicitat, Raportul de evaluare/ reevaluare, contracte, etc );

Aprobarea organelor statutare, dacă este cazul, conform prevederilor Legii 31/1990 modificată și a prevederilor actului constitutiv al societății, pentru reprezentarea societății și contractarea creditului cu specificarea cuantumului, perioadei, destinației, a garanțiilor, precum și a persoanelor împuternicite să contracteze creditul( în cazul în care aceasta nu este prevazută în mod expres în actele constitutive);

Acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare( se exceptează cazul când solicitantul este debitor raportat de bancă pentru luna anterioară solicitării);

Declarația de apartenență la grup cu persoane fizice/juridice în cazul în care nu există la dosarul deschiderii de cont și /sau față de cea existentă la dosar dacă clientul declară că sunt schimbări;

Avize, acorduri, licențe necesare desfășurării activității;

Contracte comerciale (dacă există și sunt relevante);

Alte acte, documente sau situații solicitate de RM, ACC, ACS, ACR, CCRS sau analiștii de risc din centrală în funcție de tipul de credit și modelul de afacere al clientului.

3.1.7. Analiza documentației de credit

Creditele se acordă pe baza unei analize detaliate a unor aspecte relevante privind afacerea creditată și managementul acesteia, în urma căreia trebuie să rezulte capacitatea de rambursare a împrumutului, respectiv riscurile potențiale asociate.

Documentele solicitate de către RM/ACC/ACS/ACR sunt analizate și verificate în ceea ce privește actualitatea, corectitudinea și acuratețea lor de către analistul de credit, (și de către consilierul juridic în ce privește legalitatea acestora).

Analiștii de credit, în urma familiarizării cu particularitățile afacerii, trebuie să-și formuleze o opinie pertinentă privind structura de credit propusă, capacitatea de rambursare a împrumutului, și nu în ultimul rând privind identificarea și controlul riscurilor implicate.

3.1.8. Întocmirea dosarului de analiză credit

Pentru fiecare solicitare de credit în parte, se va întocmi Dosarul de analiză a creditului, care în final, după caz va cuprinde ( dacă nu se precizează altfel în normele specifice):

1.Cererea de credit –original- ;

2.Avize, autorizații, acorduri-copie ;

3.Alte documente solicitate clientului (fluxul de numerar, acordul CRB, declarația de apartenentă la grupuri de debitori, extrase de carte funciară, înregistrări AEGRM etc.);

4.Referatul de credit;

5. Nota evaluatorului;

6. Opinia legală a consilierului juridic

7. Aprobarea /avizarea creditului /copia după minuta CCRS;

8. Rezultatul consultării CRB, CIP

După aprobarea creditului, atașat Dosarului de analiză a creditului, se întocmește Dosarul de acordare a creditului conform prevederilor din Normele interne de administrare credite.

Dosarului de analiză i se atașează ulterior bilanțuri, balanțe, solicitări diverse ale clientului sau băncii în legătură cu creditul acordat.

După închiderea creditelor și eliberarea adreselor de radiere garanții, dosarele de credite amintite mai sus vor fi arhivate conform Normelor BT de arhivare și păstrare a documentelor.

3.1.9. Aprobarea creditelor. Competente de aprobare

Toate propunerile întocmite de analiștii de credit, nerespinse de analiști în fazele premergătoare întocmirii referatului de analiză, se supun spre decizie organismelor investite cu competența necesară avizării/aprobării acestora.

Modul de avizare/aprobare a solicitărilor de credite înaintate acestor organisme de conducere este prevăzută în Regulamentul de Organizare și Funcționare al acestora, aprobat de Consiliul de Administrație al băncii.

3.1.10. Încheierea contractului de credit și a contractelor de garanție

Încheierea contractului de credit și a contractelor de garanție se face conform prevederilor Normei de administrare credite .

Rulajul din cifra de afaceri prin BT, se va negocia cu clientul în faza de analiză a creditului, și se va menționa în Contractul de credit încheiat.

Angajarea creditului. Respectarea destinației creditului

Pentru clienții persoane juridice administrarea creditelor este coordonată la nivel central, de către Direcția de administrare credite.

Plățile (angajările) din creditele aprobate se fac numai după intrarea în vigoare a contractului de credit și a anexelor acestuia , întocmirea tuturor documentelor legale privind constituirea garanțiilor acceptate de bancă (contracte de garanție și înregistrarea acestora conform reglementărilor legale în vigoare) și prezentarea polițelor de asigurare ale acestora – acolo unde e cazul.

3.1.12. Monitorizarea creditelor

În vederea menținerii unui portofoliu de credite performant se prevede monitorizarea creditelor acordate, funcție de performanțele financiare a clientului, tipul creditului, natura colateralului și serviciul datoriei. Această monotorizare se efectuează luând în considerare prevederile procesului de monotorizare.

3.1.13. Rambursarea, rescadențarea/reeșalonarea creditelor

Termenele de rambursare a creditului se stabilesc în funcție de tipul de credit și corelat cu capacitatea de rambursare a clientului. Scadențele pot fi stabilite lunar, trimestrial, semestrial, integral la sfârșitul perioadei de creditare sau la alte perioade în funcție de specificul activității finanțate.Aceste termene se vor preciza în Referatul de credit întocmit de analistul de credit împreună cu RM (unde este cazul).

Graficul de rambursare a creditului se constituie în anexă la Contractul de credit fiind semnat de debitor, garanți, reprezentanții legali ai sucursalei și consilierul juridic.

Rambursarea anticipată a creditului se poate realiza cu acordul prealabil al băncii. Pe durata acordării creditului pot fi făcute cel mult două modificări anuale ale condițiilor contractuale stabilite anterior în ceea ce privește prelungirea duratei de rambursare (reeșalonare) sau rescadențarea creditului sau ratelor dobânzii. Fiecare operațiune de acest gen se comisionează. Se consideră perioadă anuală- perioada de 12 luni de la data acordării creditului.

Modificarea condițiilor contractuale în ce privește reeșalonarea, rescadențarea, se vor aproba de CCRS/CCRC/CM în funcție de expunerile existente în sold pe client/grup de clienți (mai puțin în cazul creditelor pentru care se solicită modificarea valorii dintr-o valută în altă valută) la data solicitării modificării condițiilor contractuale. Aceste modificări se fac pe baza propunerilor formulate în Referatul de credit simplificat specific (cu furnizarea unor informații suplimentare la cererea expresă a CCRS sau DMR dacă este cazul ) întocmit de către analistul de credite și cu avizul RM care gestionează relația cu clientul – în cazul companiilor „corporate”.

Modificările condițiilor contractuale (cu excepția rambursărilor anticipate, a modificărilor de dobânzi) se vor evidenția în acte adiționale la contractul de credit, ocazie cu care analistul de credit va întocmi și prezenta în CCR un referat în formă simplificat specifică.

3.1.14. Controlul existenței și conservării garanțiilor

Controlul faptic la fața locului, asupra existenței, integrității și condițiilor de păstrare și conservare a bunurilor luate în garanție, precum și respectării obligației de reînnoire a contractelor de asigurare a acestora, se va realiza periodic de către evaluatorul sucursalei (acolo unde există) sau RM/analistul de credite (în lipsa evaluatorului, sarcină atribuită la data acordării creditului).

3.1.15. Circuitul și păstrarea documentelor de creditare

Având în vedere prevederile legale în vigoare și importanța deosebită pe care o prezintă documentele pe baza cărora banca a împrumutat fonduri sau și-a asumat angajamente, îndeosebi atunci când sunt necesare acțiuni în instanță pentru recuperarea creanțelor, administratorii de credite din sucursale trebuie să acorde o atenție deosebită modului de păstrare, conservare și în final arhivare a documentelor originale de creditare.

Documentele prezentate de către clienți în vederea obținerii creditelor, cât și cele elaborate de bancă în legătură cu acestea au caracter confidențial, deoarece conțin informații care pot provoca daune materiale clienților în cazul în care acestea sunt divulgate. Accesul la aceste dosare este permis numai în cazuri deosebite, cu aprobarea scrisă a directorului de sucursală.

3.2. Tipuri de credite practicate de bancă

Banca Transilvania SA practică mai multe tipuri de credite în lei și valută. Pe durata derulării unui credit se poate modifica valuta creditului cu reînscrierea corespunzătoare a garanțiilor în noua valută. Această operațiune se poate efectua doar cu acordul Direcției Clienți Corporativi/ DCCC&MP în baza aprobării CCRS, la cursul de schimb al BT din data efectuării conversiei.

Excepția de la această regulă o reprezintă creditele/ plafoanele multivalută, unde conversia dintr-o valută în alta în cadrul plafonului se realizează conform aprobării exprese a CCRC/CM.

Verificarea încadrării expunerii în cadrul plafonului aprobat se face de către DAC , zilnic în funcție de cursul BNR comunicat.

A.Credite standard ( pentru toate categoriile de persoane juridice) :

Clasificate după destinație :

4.1.Credite pentru finanțarea activității curente

linii de credite (durata maximă de 12 luni);

credite pentru nevoi temporare pe documente certificate/ necertificate (1-180 de zile);

credite pentru import/ export (maxim 12 luni);

credite pentru activitatea curentă (12 luni);

credite pentru finanțare sezonieră (stocuri);

– credite tip revolving(maxim 12 luni).

4.2.Credite pentru finanțarea investițiilor pe termen scurt, mediu sau lung

credite de investiții (achiziți noi, construcții, modernizări, dezvoltări);

– credite pentru cumpărări de acțiuni și active;

– credite pentru preluarea împrumuturilor angajate de client la alte bănci;

– alte destinații neinterzise de lege.

Clasificate după durata de creditare :

4.3. Credite pe termen scurt (până la 1 an inclusiv) ;

4.4. Credite pe termen mediu (1 – 5 inclusiv);

4.5. Credite pe termen lung (peste 5 ani).

Clasificate după beneficiarii finali :

4.6.Credite limitate valoric, acordate pe platformă rapidă de analiză, destinate în special clienților IMM ;exemplu: creditul 1 Oră ,creditul de investiții fără aport etc;

4.7. Alte credite destinate clienților IMM;

4.8. Credite destinate clienților corporate .

Clasificarea clienților în cele 2 categorii este conform accepțiunii BT

B.Credite nestandard –credite destinate clienților corporate și care urmează structuri flexibile, adaptate nevoilor clienților conform precizărilor de la capitolul specific.

3.3. Creditul Full-option cu ipotecă pentru persoanele juridice

3.3.1 . Beneficiarii și scopul împrumutului

Acest tip de credit poate fi accesat de IMM-uri, persoane fizice autorizate, asociații familiale precum și de firme corporate care îndeplinesc condițiile de eligibilitate.

Creditele de acest tip trebuie să îndeplinească criteriile stipulate în normele interne de creditare:

Să înregistreze o perioadă minimă de activitate de 12 luni.

Perioada de activitate se apreciază de la data înmatriculării firmei, atunci când în bilanțul prezentat băncii sunt înregistrate venituri atât la finele perioadei de raportare cât și la perioada precedentă, respectiv din luna înregistrării primelor venituri din exploatare atunci când în ultimul bilanț prezentat băncii sunt înregistrate venituri doar la finele perioadei de raportare.

Conform ultimului bilanț contabil (semestrial și/sau anual) evoluția cifrei de afaceri a împrumutatului să fie pozitivă (comparația se realizează fie luând în considerare valorile absolute ale cifrei de afaceri din bilanțurile contabile semestriale/anuale fie luând în considerare media lunară a cifrei de afaceri din bilanțul semestrial față de media lunară a cifrei de afaceri din bilanțul anual);

Conform ultimului bilanț contabil (semestrial sau anual) împrumutatul înregistrează profit din exploatare.

Cu titlu de excepție, în cazul companiilor care lucrează cu discounturi, înregistrate la venituri/cheltuieli financiare, este considerat îndeplinit acest criteriu dacă împrumutatul înregistrează profit net conform ultimului bilanț contabil.

Împrumutatul nu a fost înregistrat în CIP cu mai mult de 3 incidențe majore în ultimele 6 luni și nu este în interdicție de a emite CEC-uri bancare.

La creditele contractate figurează în CRB cu serviciul datoriei A, în ultimele 12 luni;

Compania să fie stabilă financiar (respectiv se clasifică în categoria A sau B conform Normelor interne privind evaluarea performanței financiare a clienților în vederea constituirii provizioanelor specifice de risc)

Nu au înregistrat restanțe( rate de capital și dobândă) pe o perioadă mai mare de 7 zile calendaristice la alte tipuri de credite contractate de la BT, în ultimele 3 luni.

3.3.2. Tipurile și destinația creditului Full-option, cu ipotecă

Acest credit se poate pune la dispoziția clienților sub următoarele forme și destinații:

linii de credit : pentru finanțarea activității curente, respectiv pentru plăți furnizori, plăți salarii, plăți obligații bugetare, achiziționare materii prime sau plata altor operațiuni curente;

credite pe termen mediu sau lung de nevoi nenominalizate cu ipotecă: pentru satisfacerea nevoilor de finanțare aferente îndeplinirii obiectului de activitate al clientului;

alte credite pe termen mediu sau lung: pentru achiziții imobiliare;

credite stand-by pentru emiterea de scrisori de garanție bancară sau plafon pentru eliberare scrisori de garanție bancară, pe termen scurt sau mediu în funcție de natura scrisorilor de garanție: conform denumirii;

este posibilă și refinanțarea expunerilor clienților la alte bănci cu condiția precizării și justificării acestui aspect.

Creditele se pun la dispoziția clienților într-o singură tranșă. Utilizările în numerar sunt permise doar cu aprobarea expresă și prealabilă a directorului de sucursală, aprobare strict fundamentată pe tipul și caracteristicile afacerii creditate și cu respectarea normelor specifice.

3.3.3.Valoarea creditului

Creditul se acordă în lei sau EUR. Nivelul valoric al creditului se poate modifica periodic prin hotărâri ale Comitetului de Management.Valoarea maximă a acestuia se va stabili prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor criterii:

3.3.4. Limitări impuse de alte credite angajate de client sau grupul său

Dacă împrumutatul constituie grup cu alte firme expunerea pe grup provenită din acest tip de credit nu va putea depăși 100.000 EUR sau echivalent RON.

Dacă împrumutatul solicită creditul Full-option cu ipotecă sub formă de linie de credit, valoarea totală a expunerilor pentru capital de lucru se va calcula după algoritmul :

“2XCifra de afaceri medie lunară a împrumutatului(mai mare sau egală) cu (Vcdz+Vc1h +Vlc + Valte credite capital de lucru)“

Unde :

Vcdz = valoare credit cu dobândă zero

Vc1h = valoare credit 1 ORĂ capital de lucru

Vlc = valoare linie de credit

Valte credite capital de lucru = valoare alte facilități de credit pentru capital de lucru( cu excepția creditului privind plafonul revolving pentru nevoi temporare garantat cu instrumente de plată necertificate pentru IMM).

Conform acestui algoritm, expunerea totală a clientului pe credite capital de lucru( cu excepția creditului privind plafonul revolving pentru nevoi temporare garantat cu instrumente de plată necertificate pentru IMM) va fi limitată la dublul cifrei sale medii de afaceri.

Condiția de cumulare de mai sus se aplică doar pentru clienții IMM indiferent de ordinea de acordare a oricăruia dintre creditele destinate finanțării capitalului de lucru, cu excepția creditului privind plafonul revolving pentru nevoi temporare garantat cu instrumente de plată necertificate pentru IMM (scontare 100%).

Condiția de cumulare se aplică și pentru posibile solicitări ulterioare privind alte credite pentru capital de lucru, dacă firma beneficiază sau solicită un credit Full-option cu ipotecă sub formă de linie de credit.

Pentru cazurile în care nevoia de capital de lucru suplimentar rezultă în urma unei analize mai detaliate a acestui aspect( pe baza datelor financiare prezentate în modelul AFMicro sau BTFin), se va solicita aprobarea creditului de către Comitetul de Management al BT pentru solicitările punctuale transmise, care exced ca și valoare cumulată a expunerilor pentru capital de lucru dublul cifrei de afaceri medii lunare a împrumutatului la data analizei, prin transmiterea referatului și a susținerii unității operative BT către Direcția Clienți IMM.

3.3.5.Termenul de rambursare 

Termenele de rambursare sunt :

pentru linii de credit: maxim 12 luni, cu prelungire automată pe încă maxim 12 luni, cu diminuare în cote lunare egale.

Dacă ulterior expirării acestui termen Împrumutatul își exprimă o altă opțiune, banca poate accepta revizuirea graficului de rambursare conform opțiunii clientului, cu achitarea de către Împrumutat a comisionului de rescadențare, prelungire, reeșalonare precizat în Deciziile BT, aplicabil la suma rescadențată.Comisionul de prelungire se achită în maxim 30 de zile de la realizarea operațiunii. În aceeași variantă, dacă:

-Împrumutatul rambursează creditul la scadența stabilită se va anula operațiunea de prelungire realizată automat de către bancă și va fi stornat comisionul de prelungire în cazul în care acesta a fost perceput.

-Împrumutatul își exprimă opțiunea prelungirii liniei de credit fără diminuare anterior scadenței inițiale a acesteia, banca poate accepta prelungirea termenului inițial de rambursare pe o perioadă de încă maxim 12 luni, cu verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate.

Operațiunile ulterioare de prelungire succesivă a termenului de rambursare se vor realiza numai pe baza reverificării îndeplinirii condițiilor de eligibilitate.

pentru credite pe termen mediu sau lung de nevoi nenominalizate cu ipotecă : max 120 luni, cu o perioadă de grație de maxim 12 luni

pentru alte credite pe termen mediu sau lung: maxim 120 luni, cu o perioadă de grație de maxim 12 luni

pentru credite stand-by pentru emiterea de scrisori de garanție bancară sau plafon pentru eliberare scrisori de garanție bancară, pe termen scurt sau mediu în funcție de natura scrisorilor de garanție : maxim 48 luni

Perioada de grație va fi stabilită prin negociere cu clientul.În perioada de grație clientul va achita doar dobânzile și comisioanele aferente creditului.Graficul de rambursare a creditelor pe termen mediu și lung poate fi cu dobândă la sold sau cu anuități, în funcție de opțiunea clientului.

3.3.6.Dobânzi și comisioane :

comision de acordare. Se încasează la acordarea creditului.

comision semestrial de revizie atât pentru liniile de credit cât și pentru creditele pe termen mediu și lung

comision de neutilizare pentru liniile de credit;

comision prelungire/ rescadențare/ reeșalonare

dobânda.

Nivelul acestora este stabilit prin decizii .

3.3.7.Documentele necesare analizei 

La documentele necesare unei analize normale în cazul băncii Transilvania, se mai adauga:

– documente privind garanțiile propuse (actele de proprietate și cele privind situația juridică a bunurilor de natură imobiliară propuse drept garanție pentru creditul solicitat, Raportul de evaluare / reevaluare, contracte, etc )

– opinia legală a consilierului juridic

– acord consultare CRB

– Acordul de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor la Biroul de Credit pentru asociații sau administratorii firmei.

– Raport de vizită la sediul clientului

3.3.8.Propunerea de finanțare

Propunerea de finanțare se va realiza în baza certificării îndeplinirii criteriilor obligatorii consemnate pe formularul cererii de credit în secțiunea dedicată băncii.

3.3.9.Garantarea creditului 

Creditele vor fi garantate cu :

-bunuri imobiliare din următoarele categorii: locuințe, sedii de birouri, spații comerciale, cabinete medicale, terenuri intravilane.

– bilet la ordin avalizat de asociații/administratorii firmei

– cesiunea încasărilor din conturile împrumutatului deschise la BT

Pentru cazurile în care se justifică acceptarea în garanție a unor imobile de altă natură decât cele mai sus enumerate (ex. Spații de producție), Direcția Clienți IMM poate acorda avizul pentru solicitările punctuale transmise.

Valoarea acceptată în garanție va fi cea stabilită de evaluatorul agreat de BT( respectiv valoarea justă rezultată din raportul de evaluare).Gradul minim de acoperire cu garanții pentru acest tip de credit este de 140 % din valoarea creditului.Bunurile admise în garanție vor fi asigurate la societăți de asigurare agreate de BT, pe toată durata creditării( excepție făcând terenurile intravilane care nu se asigură).

3.3.10. Analiza documentatiei de credit

Creditele se acorda pe baza unei analize detaliate a unor aspecte relevante privind afacerea creditată și managementul acesteia, în urma căreia trebuie să rezulte capacitatea de rambursare a împrumutului, respectiv riscurile potențiale asociate.

Documentele sunt analizate și verificate în ceea ce privește actualitatea, corectitudinea și acuratețea lor de către analistul de credit, (și de către consilierul juridic în ce privește legalitatea acestora).

Modelul de analiză este particularizat în primul rând în funcție de tipul de credit solicitat, precum și în funcție de tipul de afacere ce urmează a fi finanțată. Detalii privind modelele de analiză utilizate sunt cuprinse în „Manualul de utilizare a modelelor de analiză ”

În abordarea analizei se va ține cont de indicațiile furnizate prin normele specifice fiecarui tip de credit, precum și de detaliile solicitate prin modelele de referate pe care analistul (cu contribuția RM – unde e cazul) trebuie sa le întocmească.

Analiștii de credit, în urma familiarizării cu particularitățile afacerii, trebuie să-și formuleze o opinie pertinentă privind structura de credit propusă, capacitatea de rambursare a împrumutului, și nu în ultimul rând privind identificarea și controlul riscurilor implicate.

Detaliile și concluziile analizei efectuate, împreuna cu structura și condițiile finanțării se prezintă într-un referat de analiză și propuneri – Referat de credit. Referatele se încheie cu o propunere clară privind aprobarea sau respingerea creditului solicitat.

La Referatul analistului de credit se va anexa și:

-Opinia legală a consilierului juridic sau viza acestuia în cazul creditelor rapide garantate cu ipoteci

-După caz :

-Raportul simplificat de evaluare a evaluatorului pentru apartamente/autovehicole din Colecția de anexe și formulare utilizate în activitatea de administrare credite;

-Nota de opinie a evaluatorului (în cazul în care este evaluator BT) sau raportul de evaluare (în cazul în care este evaluator extern) pentru echipamente, utilaje și imobile altele decât apartamentele din Colecția de anexe și formulare utilizate în activitatea de administrare credite.

Indicatorii calculați de către bancă

Pentru evidențierea trendului ascendent sau descendent pe care 1-au avut tranzacțiile societății în ultimii ani, banca ia în considerare evoluția următorilor indicatorilor relevanți, care definesc criteriile de performanță (rezultatele) obținute de management prin conducerea, organizarea și gestionarea societății:

1. Indicatori de lichiditate

Indicatorul lichidității curente

Indicatorul lichidității imediate =

Indicatorul de risc

Indicatorul gradului de îndatorare =

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor =

3. Indicatori de activitate

Viteza de rotație a stocurilor =

Viteza de rotație a debitelor clienți =

Viteza de rotație a activelor imobilizate =

Viteza de rotație a activelor totale =

Indicatori de profitabilitate

Rata rentabilitatii economice =

Rata rentabilitatii resurselor consumate =

Indicatori privind rezultatul pe acțiune

Rezultatul pe acțiune =

Aceștia sunt principalii indicatori pe care banca Transilvania îi calculează pentru a stabili performanțele financiare ale unei întreprinderi.În funcție de rezultate va decide dacă îi va acorda sau nu creditul solicitat, în cazul de față- credit full-option cu ipotecă.

3.3.11.Aprobarea creditului

Competența de aprobare este la nivelul CCRS , indiferent de valoarea creditului și de expunerea pe debitor( grup de debitori) provenită din alte credite existente în sold.

În cazul agențiilor cu competențe de creditare, aprobarea se va face la nivelul CCRA, în limita competenței individuale, caz în care în calculul acesteia se ține seamă de expunerea pe debitor/grup provenită din toate celelalte tipuri de credite. Peste această limită, competența de aprobare este la CCRS.

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ

Banca Transilvania acordă întreprinderilor mici și mijlocii credite de investiții cu condiția ca aceștia să prezinte toate documentele solicitate și să îndeplinească criteriile de acordare a unor astfel de credite, criterii ce au fost prezentate în capitolul anterior. În acest studiu de caz este analizată contractarea unui credit full-option cu ipotecă pentru nevoi nenominalizate.

S.C GHERA GRUP S.R.L a fost înființată în anul 2004 și are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata a materialului lemnos și materialelor de construcții(cod CAEN 5153). Societatea are sediul în Timișoara, str. Fructelor, nr. 30., este înregistrată la Oficiul Registrul comerțului sub numărul: J35/3460/2004,CUI R15052525 și este reprezentată legal de GHERASIM AUREL, în calitate de asociat și administrator împuternicit conform Hotărârii AGA nr.152/10.02.2008.

Întreprinderea este una de talie mică, având 13 angajații, însă în raport cu numărul acestora, profitabilitatea firmei este mult mai mare, întreprinderea făcând progrese și investiții din ce în ce mai multe, dovadă fiind și solicitarea creditului prezent(full option cu ipotecă).În acest sens Gherasim Aurel, administrator al societătii completează cererea de credit (Anexa nr.1) și prezintă documentele solicitate de analistul de credite, care cuprind datele de identificare ale societății. Pentru analiza economico-financiară a solicitantului analistul de credite solicită următoarele documentele contabile: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și balanța aferentă.

Analiza structurii bilanțului

Analiza structurii bilanțului se bazează pe componența activului și pasivului și reprezintă ponderea(raportul) fiecărui element în ansamblul (întregul) din care face parte.

Ratele de structură ale bilanțului se calculează ca raport între un post sau grupă de posturi din active sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de active sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de active, respectiv de pasiv.

Obiectivul acestei analize este:

Stabilirea ponderii elementelor patrimoniale, precum și a raporturilor care există între aceste elemente;

Evidențierea schimbărilor calitative în situația mijloacelor economice și a surselor de finanțare;

Aprecierea stării patrimoniale și financiare ;

Fundamentarea politicii și strategiei financiare.

Analiza ratelor de structurã ale activului

Analiza ratelor de structură ale activului se realizează pe baza bilantului (Anexa numărul 2).Valorile ratelor de structură ale activului sunt influențate de caracteristicile tehnice, economice și juridice ale activității întreprinderii.

In=Inn+Inc+If

Ac=St+Cr+Db

At=In+Ac

CONCLUZII:

Rata activelor imobilizate=In/At * 100

Mãsoarã gradul de investire a capitalului fix. Nivelul ei nu este ridicat datorită ponderii naturii activității firmei(comerț cu ridicata a materialului lemnos și materialelor de construcții). Rata activelor imobilizate creste cu mai mult de dublu(de la 3,66258 la 7,906541), ca urmare a modificării într-o proporție mai mare a valorii activelor imobilizate în raport cu valoarea activului total.

Rata imobilizărilor necorporale=Inn/At * 100

Exprimă ponderea pe care o dețin imobilizările necorporale în totalul mijloacelor economice. În cazul de față are un nivel neglijabil. Aceasta rata a crescut,datorită investiției în cercetare, respectiv prin achiziția unor programe informatice(rezultat obținut din balanța de verificare analitică- financiară).

Rata imobilizărilor financiare=If/At * 100

Exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care o întreprindere le-a stabilit cu alte unitățiprecum și gradul de implicare a unității în activități financiare de plasare a capitalului excedentar, în finanțarea activității altor firme. Are un nivelul de asemenea neglijabil.A crescut de la 0 la 480.Acest nivel se înregistrează datorită dimensiunii mici a întreprinderii.

Rata activelor circulante=Ac/At * 100

Exprimã ponderea în totalul activului a capitalului circulant.Această rată scade, datorită scăderii ratei stocurilor.

Rata stocurilor=St/At * 100

Reprezintă ponderea stocurilor în total activ.Această rată depinde de sectorul de activitate unde își desfășoară activitatea întreprinderea,durata ciclului de exploatare, respectiv factorii conjuncturali și condițiile pieței. Aceasta rată de structură este singura care crște dintre toate ratele activelor circulante. Acesta poate constitui un lucru pozitiv, deoarece comparativ cu alte întreprinderi care au același obiect de activitate, aceată firmă ale valori destul de mari în ceea ce privește rata activelor circulante.

Rata creanțelor=Cr/At * 100

Reflectă politica de credit comercial, exprimând portofoliul de creanțe din patrimoniul unității. Această rată se situează la un nivel mult prea mare, însă o creștere de la 41,2881 la 50,7152 nu trebuie privită negativ, deoarece poate să însemne și o creștere a vânzărilor sau ca o prelungire a datei încasării clienților și astfel a creșterii numărului lor, datorită oferirii unor condiții mai avantajoase de plată, față de alte întreprinderi concurente.

Rata disponibilităților=Db/At * 100

Caracterizează gradul de lichiditate al activului și reflectă ponderea disponibilităților bănești în patrimoniul întreprinderii. este influențatã de raportul dintre durata medie de încasare a creanțelor și durata medie de achitare a obligațiilor, care este nefavorabil.Acest indicator este în creștere, ceea ce constituie un lucru pozitiv, mai ales dat fiind faptul ca a crescut și rata creanțelor.

4.1.2. Analiza ratelor de structurã ale pasivului

Ratele de structurã ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin punerea în evidențã a unor aspecte privind stabilitatea, autonomia financiarã a acesteia, precum și gradul de îndatorare.

Analiza structurii pasivului arată că societățiile comerciale utilizează difite surse de finanțare: surse proprii, reprezentate de capitalul social și reyultatele obținute; surse împrumutate de natura împrumuturilor obligatare sau bancare( pe termen lung, mediu și scurt) și surse atrase(credite comerciale).

– RON-

Ratele de structură ale pasivului sunt următoarele:

Rata stabilității financare =Cpm/Pt * 100

Aceasta reflectã legãtura dintre capitalul permanent de care unitatea dispune în mod stabil ( cel puțin un an ) și patrimoniul total.După cum se poate observa și din grafic, aceasta a scăzut, ca urmare a contractării unor împrumuturi pe termen lung și scurt.

Rata autonomiei financiare globale=Cpr/Pt * 100

Aratã gradul de independență financiarã a societatii. Se considerã cã existența unui capitalul propriu de cel puțin 1/3 din pasivul total constituie o premisã esențialã pentru autonomia financiarã a societatii. Deși întreprinderea manifestă un trend descendent al acestei rate, totuși aceasta se încadrează în limite normale.

Rata autonomiei financiare la termen=Cpr/Cpm * 100

Aratã gradul de independențã financiarã al unitãții pe termen lung. Nivelul acestei rate manifesta o tendinta de scadere datorita atragerilor aferente imprumutului pe termen lung.

Rata de îndatorare globalã=Dat/Pt * 100

Aceasta reflectã ponderea tuturor datoriilor pe care le are unitatea în pasivul total al acesteia. Nivelul ratei înregistrează o tendință de crestere datorită creșterii împrumuturilor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Rata de îndatorare la termen=Itml/Cpr * 100

Reflectã gradul de îndatorare prin împrumuturi pe termen lung și mediu. Se utilizeazã în fundamentarea deciziei de atragere a surselor împrumutate pe termen lung și a urmãririi modului în care s-a utilizat efectul de levier. Pentru perioada analizata cunoaste o tendinta de crestere. Într-o situție favorabilă, această rată se situează sub nivelul de 50%. Așa că, chiar dacă întreprinderea apelează la credite, aceasta se situează la limita normalități, putând să mai facă apel la acest gen de finanțare, atât timp cât constată o reală oportunitate pe piață.

4.2. Analiza echilibrului financiar

Echilibrul financiar reflectă respectarea la nivelul societatii a principiilor de finanțare consacrate în literatura de specialitate.

Aprecierea echilibrului financiar se realizează prin intermediul indicatorilor de echilibru : fond de rulment (FR), necesar de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (TN).

La nivelul unei întreprinderi, analiza statică a echilibrului financiar se poate realiza la trei nivele:

Echilibru pe termne lung, când se compară resursele permanente cu utilizările permanente și când pentru măsurarea echilibrului se folosește indicatorul “fond de rulment”;

Echilibru pe termen scurt, când se compară resursele temporare cu utilizările temporare, iar indicatorul folosit este “necesar de fond de rulment”;

Echilibru curent, când se urmărește nivelul trezoreriei, prin compararea disponibilizărilor cu nivelul creditelor bancare temporare.

Fondul de rulment (FR) este partea din capitalul permanent care depãșește valoarea imobilizãrilor nete și este destinatã finanțării activelor circulante.Acesta reprezintă marja de siguranță a întreprinderii, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile.

Existența unui fond de rulment suficient de mare, mai ales în cazul firmelor cu activitate de producție, este determinată de faptul că, în cazul datoriilor pe termen scurt probabilitatea de plată a acestora este de 100%, în timp ce pentru activele circulante probabilitatea de transformare în disponibilități nu este de 100%, ca urmare a existenței unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă,precum și a unor creanțe incerte.

Acesta poate fi calculat prin 2 modalități:

Pornind de la elementele cuprinse în partea superioară a bilanțului:

FR= CP- AIN

În acest caz, fondul de rulment reprezintă excedentul de resurse permanente care asigură finanțarea activelor circulante. Acest excedent de resurse permanente degajat de partea de sus a bilanțului este folosit pentru acoperirea nevoilor de finanțare din partea de jos a bilanțului, fiind destinat reînnoirii activ elor circulante.

Pornind de la elementele cuprinse în partea de jos a bilanțului, ca diferență între activele circulante și datoriile pe termen scurt:

FR= AC-DTS

În această accepțiune, fondul de rulment evidențiază surplusul activelor circulante în raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinanțată de resurse pe termen scurt și care este finanțată de resurse permanente.

Indiferent de modalitatea de calcul, fondul de rulment apare ca o marjă de securitate financiară, care permite întreprinderii să facă față, fără dificultate, diverselor riscuri care se manifestă pe termen scurt.Pe plan economic , partea de sus a bilanțului este mai semnificativă, deoarece reflectă echilibrul pe termen lung al întreprinderii.

Cpm = Cpr + Itml

FR = Cpm – In

FRp = Cpr – In

Fondul de rulment este pozitiv și inregistreaza o crestere, ca urmare a faptului ca societatea a contractat credite pe termen mediu si lung. Tot din acest motiv, se poate constata o scădere a fondului de rulment propriu general, după ce în prima perioada fondul se asigura doar din surse proprii.Datorită faptului ca AC>DTS, acest surpuls de resurse poate fi alocat finanțării ciclului de exploatare.Existența unui fond de rulment pozitiv diminuează riscul de lichiditate în cazul unor dereglări ale ciclului de încasări și plăți.

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintã partea din activele circulante ce trebuie finanțate din surse stabile permanente.

NFR=(St+Cr)-(Fz+Ob)

Necesarul de fond de rulment înregistrează valori pozitive, fiind în creștere, ca urmare a cresterii substantiale a creantelor si a stocurilor societății.

Trezoreria netã (Tn) reprezintã diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.

În mod curent, prin trezorerie se înțelege soldul final al ansamblului de fluxuri de încasări și plăți.

În practică, trezoreria reprezintă diferența dintre activul realizat și disponibilul de numerar, pe de o parte, și datoriile financiare pe termen scurt, pe de altă parte, respectiv diferența dintre valorile de trezorerie de activ și valorile de trezorerie de pasiv.

Tn=FR-NFR

În primul an se constată o trezorerie pozitivă.Aceasta înseamnă că întreprinderea dispune de lichidități care îi permit atât plata datoriilor pe termen scurt, cât și efectuarea diverselor plasamente eficiente pe piața monetară sau financiară.Se poate vorbi de o autonomie financiară pe termen scurt.

În cel de-al doilea caz,vorbim de o trezorerie negativă.Aceasta poate fi soluționată prin contractarea de credite pe termen scurt.De asemenea trebuie avută în vedere creșterea fondului de rulment, prin creșterea capitalului propriu sau prin apelarea la alte împrumuturi pe termen mediu și lung.

Rata de finanțare a NFR arată că în cea de-a doua perioadă, necesarul de fond de rulment este finanțat prin fond de rulment. Însă acesta din urmă nu este suficient, rata de finanțare fiind de mai mult de 1.

Scăderea ponderii FR în totalul pasivului, arată ca cresc datoriile pe termen scurt, iar capitalul permanent se reduce.

Necesarul de fond de rulment crește datorită creșterii ponderii de stocuri și creanțe în totalul activului.

Analiza bonității societății comerciale

4.3.1. Analiza ratelor de lichiditate

Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani. Analiza lichiditãții societatii urmãrește capacitatea acesteia de a-și achita obligațiile curente (de exploatare) din active curente, cu diferite grade de lichiditate, precum și evaluarea riscului incapacitãții de plată.

Rata de lichiditatea curentã RLC=Ac/Dts

Această rată comparã ansamblul activelor circulante, cu ansamblul datoriilor pe termen scurt (scadente sub un an). La aceastã ratã nivelul asiguratoriu este 1,2, nivel care este atins în periodele considerate.

Rata de lichiditatea rapidã (Cr+Db) /Dts

Rata exprimã capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități bãnești. Nivelul acestei rate, în perioada analizatã, este in crestere, fiind situată peste nivelul asiguratoriu de 2/3.

Rata de lichiditatea imediatã Db/Dts

Aceasta apreciazã mãsura în care datoriile exigibile pot fi acoperite pe seama disponibilitãților bãnești. Nivelul asiguratoriu pentru aceastã ratã este de 1/3. Se constata că întreprinderea întâmpină dificultăți din acest punct de vedere.Însă valoarea redusă a acestei rate poate fi comparabilă cu menținerea echilibrului financiar.Trebuie de asemenea luată în calcul și viteza de rotație a capitalurilor întreprinderii.Această rată este totuși destul de puțin relevantă datorită instabilității încasărilor.

4.3.2. Analiza ratelor de solvabilitate

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată la scadență.

Capacitatea de plată este reprezentată de solvabilitatea imediată și exprimă capacitatea mijloacelor bănești disponibile la un moment dat sau pentru o perioadă scurtă de timp( de obicei până la 30 de zile) de a acoperi obligațiile scadente pentru același interval de timp.

Rata solvabilității globale Rsg=

Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite din activele totale ale întreprinderii.Rata exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe termen lung și scurt, precum și marja de creditare a întreprinderii. O valoare mai mare decât 1, 5 a acestei rate semnifică faptul că întreprinderea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești, imediate și îndepărtate, față de terți. Tot așa, o valoare situată sub acest nivel evidențiază riscul de insolvalbilitate pe care și l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispozția întreprinderii.În cea de a doua perioadă se poate constata o valoare apropiată de 1,5, situând întreprinderea la limită, în privința acestui indicator.

Rata solvabilității patrimoniale

Rsp=

În cazul în care această rată depășește 0,5, situația este considerată normală, iar valoarea minimă se apreciază 0,3. Așadar societatea comercială se încadrează în aceste standarde.

4.4. Analiza ratelor de gestiune

Ratele de gestiune reflectă duratele de rotație a activelor imobilizate și circulante prin cifra de afaceri exprimate în nr. de zile.

Rin = Rac =

RSt = RCr =

RDb = RFz =

Rat =

Durata de rotația activelor circulante înregistrează o creștere mai mult decât dublă.Acest lucru este realizat datorită creșterii valorii activelor circulante și deci a capacității de producție.

Durata de rotația stocurilor

Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii stocurilor este de 8 rotații, care corespunde unui termen de parcurgere a fazelor circuitului economic și de revenire în forma bănească inițială de 45 de zile.Întreprinderea depășește aceste nivele în ambele perioade considerate.

Durata de încasare a creanțelor crește semnificativ, ceea ce reflectă o situație nefavorabilă întreprinderii, având astfel influențe negative asupra trezoreriei.

Durata medie de achitare a furnizorilor

În prima perioadă, viteza de rotație a creditului- furnizor se situează sub limitele acceptabile, întreprinderea folosindu-se avantajul obținerii creanțelor mai rapid. Astfel, întreprinderea va avea timp 10 zile (40-30) sa-și plătească furnizorii, sau- datorită faptului că decalajul este destul de mare, se vor putea reinvesti disponibilitățile în plasamente pe termen scurt.În următoarea perioadă, lucrurile se inversează. Durata în zile clieți se lărgește foarte mult. De asemenea crește și durata în zile furnizori, însă cu mult mai puțin comparat cu cea a clieților.Astfel, pe o perioadă de 28 de zile, cât e perioada dintre cele două scadențe, întreprinderea va trebui să recurgă la împrumuturi pe termen scurt, pentru a putea face față datoriilor față de furnizori. Decalajul nefavorabil dintre durata medie de încasare a creanțelor și durata medie de plată a furnizorilor influențeaza negativ trezoreria nete disponibilă, determinand societatea sa atraga noi surse pentru acoperirea golurilor de trezorerie.

Însă cel mai normal ar fi să renegocieze termenele cu clieții, pentru a putea beneficia de propriile creanțe într-o perioadă mai scurtă de timp. Va trebui calculat costul de oportunitate dintre plata unei dobânzi pentru credite pe termen scurt și beneficiile obținute de la clienți, care sunt interesați doar de a beneficia de perioade mai largi de achitare a datoriilor.

Rotația activului total=Ca/At

Aceasta reflectă gradul de reînnoire a activului total prin cifra de afaceri. Numărul de rotații a acestuia în perioada analizată reflectă o organizare bună(datorită faptului că valoarea este peste 2 rotații).

Rotația imobilizărilor nete= Ca/In

Numărul de rotații scade datorită scăderii valorii cifrei de afaceri și a creșterii valorii activelor imobilizate.

4.5. Analiza ratelor de rentabilitate

Exprimă eficiența utilizării resurselor materiale și financiare în activitatea de exploatare la nivelul societatii în perioada analizată.

re=Pe/At – rentabilitatea economica

rf=Pc/Cpr – rentabilitatea financiara

rv = Pe / Ve – rentabilitatea veniturilor

rc = Pe / Che – rentabilitatea resurselor consumate

Rentabilitatea veniturilor exprimă eficiența valorificării produselor și serviciilor oferite de unitate. Indicatorul inregistreaza o scădere în perioada analizată, datorită scăderii veniturilor din exploatare.

Rentabilitatea costurilor mãsoarã eficiența consumului de resurse umane și materiale; se situeazã la un nivel scãzut, datorită scaderii cheltuielilor din exploatare.

Rentabilitatea economicã reprezintã remunerarea brutã a capitalurilor investite pe termen lung, atât proprii cât și împrumutate. Rentabilitatea economicã trebuie sã fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) și al riscului economic și financiar pe care și l-au asumat acționarii și creditorii unitãți. Rata rentabilității economice înregistrează o scădere, datorită creșterii activelor totale și scăderii profitului din exploatare.

Rentabilitate financiarã mãsoarã randamentul utilizãrii capitalurilor proprii. Rata rentabilitãții financiare trebuie sã fie superioarã ratei medii a dobânzii. Rata rentabilitãți financiare are o tendinta de descrestere , datorită scăderii profitului curent.

4.6. Analiza riscului de faliment

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față tuturor obligațiilor de plată angajate anterior și ajunse la scadență. Atunci când obligațiile ajunse la scadență nu mai pot fi achitate se spune că întreprinderea a intrat în încetare de plăți și se declanșează procedura de insolvență(faliment).

Pentru aprecierea riscului de faliment am apelat la functia “B” – Bailesteanu.

“B”=0,444*G1+0,909*G2+0,052*G3+3,333*G4-1,4147

G1=1,465

G2= solvalbilitatea= 1,488

G3= 4,3674

G4= 0,044

B= (0,444*1,465+ 0,909* 1,488+0,052*4,3674+3,333*0,044)-1,4147=0,962

INTERPRETAREA VALORILOR FUNCTIEI “B”

Valoarea functiei “B” este de 0,962 care este mai mare decat limita inferioara a intervalului zonei limită, deci întreprinderea se află într-o zonă limită spre favorabilă.

După studierea tuturor documentelor și a colectării informațiilor de la agentul economic, analistul de credite propune spre aprobare sau respingere creditul solicitat, în cazul acestui dosar de credite, analistul a propus spre aprobare cererea de creditare (Anexa nr.1).

Procesul se finalizeaza cu încheierea contractului de credit și întocmirea graficului de rambursare.

CONCLUZII:

După crearea sistemului pe două nivele și deschiderea domeniului noilor operatori, băncile specializate rămase nu au fost reconfigurate, iar sistemul bancar românesc a fost dominat până în 1999 de cele cinci bănci de stat care inițial aveau o poziție de monopol în sectoarele respective .

Printre carențele sistemului bancar românesc se numărau :

restructurarea inadecvată a băncilor comerciale românești;

lipsa unui culturi adecvate în domeniu atât în rândul populației cât și a personalului bancar;

creditele neperformante și legislația în curs de formare;

conducerea corporatistă în formare la nivelul întregii economii.

Chiar dacă bilanțul băncilor pare sănătos în termenii contabili – aceasta este în parte pentru că băncile au fost reținute în extinderea creditului, alegând să se concentreze mai curând pe venitul din comision, decât pe cel din rata dobânzii.

Menținerea distorsiunilor în sectorul real, fluctuațiilor ratelor dobânzilor, ale cursului de schimb al monedei naționale, precum și ale prețurilor de consum și-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influențând negativ performanțele financiare ale băncilor și indicatorii de prudență bancară în sensul creșterii ponderii veniturilor nerealizate din dobânzi și din influențe de curs valutar în totalul profitului brut.

Evoluția de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detașată de situația generală a economiei naționale care s-a confruntat cu disfuncționalități majore atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic.

Începând cu anul 2000 apar primele realizări în sistemul bancar:

continuarea procesului de restructurare și privatizare;

creșterea calității serviciilor prestate și educarea populației;

stimularea atragerii economiilor agenților economici și populației în sistemul bancar;

modernizarea sistemului de plăți prin dezvoltarea sistemului electronic de plată;

intensificarea operațiunilor de piață de capital;

dezvoltarea de instituții financiare specializate pentru activități de leasing, brokeraj, asigurări, investment banking, fonduri de investiții, fonduri de pensii.

În ceea ce privește aderarea României la structurile economice și monetare internaționale, criteriile de convergență stabilite în Tratatul de la Maastricht pentru formarea Uniunii Monetare Europene implică respectarea anumitor parametri macroeconomiei, ceea ce presupune adoptarea la nivel național de natură financiară, fiscală si, mai ales, monetară. România trebuie să procedeze la reformarea structurală, atât a economiei reale (prin modificarea ponderii proprietății private în sensul creșterii ei, prin redimensionarea ramurilor economiei naționale, prin ajustări tehnice și tehnologice care să susțină produsele românești în competiția de pe piața comunitară), cât și a normelor și instrumentelor de factură legislativă, fiscală, monetară, necesare pentru realizarea restructurării economiei.

În ceea ce privește activitatea întreprinderii, deși aceasta înregistrează un trend negative în ceea ce privește profitul, aceasta se realizează pe seama atât a creșterilor capitalurilor permanente, cât și a datoriilor pe termen scurt.Acest lucru se datorează creșterii investiților în active imobilizate și active circulante, cu excepția creanțelor, care au crescut, datorită creerii unei situații favorabile de plată cliențiilor.Acest lucru din urmă se reflectă asupra necesarului de fond de rulment din a doua perioada, deoarece acesta crește foarte mult, datorită faptului că cresc activele circulante foarte mult datorită creșterii creanțelor. Aceasta situație duce la crearea unei trezorerii nete negative, Fapt ce ar putea duce la incapacități de plată a întreprinderii.

Deși întreprinderea dorește să ofere clienților condiții avantajoase, trebuie avută totuși în vedere și durata în zile furnizori. Iar în acest caz se va compara rata profitului obținută prin acapararea de noi clienți, respective realizarea unor venituri mai mai mare, datorită creșterii numărului clienților cantitativ și rata plătită băncilor în cazul contractării unor datorii pe termen scurt, pentru a face față duratei în zile a furnizorilor. De asemenea trebuie avută în vedere și inversarea raportului de durată în zile, adică durată în zile furnizori să fie mai mare decât durata în zile clienți și astfel obținerea unui profit și de pe urma acestui lucru.

Decizia strategică rămâne să fie luată de societatea comercială.Aceasta va avea în vedere obiectivele ei proprii investiționale cu privire la obiectivul afacerii; dacă aceasta dorește o creștere pe termen lung, va acorda o importanță deosebită clientelei, iar dacă aceasta urmărește doar un profit pe termen scurt, neinteresând-o decat obținerea unui profit cât mai mare într-un timp cât mai scurt, cu sigurantă aceasta va lua orice decizie în funcție de interesul propriu.

Dacă luăm în considererare indicatorii de bonitate, întreprinderea nu pare a avea probleme prea mari în această privință. Domeniul de activitate- comerț o ajută cu siguranță în acest punct.Lichiditatea, care reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, crește în cazul lichidității imediate,datorită creșterii datoriilor pe termen scurt și datorită creșterii activelor circulante.Se știe că aceste pot fi transformate mulr mai rapid în lichidități. În ceea ce privește solvabilitate- capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată la scadență, se cunoaște faptul că aceasta se diminuează datorită creșterii duratei în zile clienți, însă acest lucru nu înseamnă că întreprinderea se situează într-un risc de solvalbilitate.Acest lucru și datorită faptului că poate oricând apela la piața monetară în contractarea de împrumuturi pe termen scurt. De asemenea, întreprinderea își poate îmbunătății starea financiară prin mărirea capitalului propriu, prin aducerea de noi asociți în firmă sau mărirea capitalului subscris vărsat prin aport în numerar sau în natură a asociaților existenți în present în întreprindere.

Din analiza ratelor de gestiune se poate constata o creștere la toate nivelele în ceea ce privește durata de rotație a activelor, însă rotația activelor totale se situează în descreștere, luată în comparație cu durata în zile a imobilizărilorși per total. Aceasta înseamnă că durata în zile a activelor totale crește într-o proporție mai mică decât cea a imobilizărilor, iar că activele circulante au o viteză de rotație mult superioară activelor imobilizate.Acest indiciu este unul care trebuie luat în considerare pentru aprecierea funcționării activității întreprinderii.

Așadar, dat fiind faptul ca întreprinderea este una bazată pe activitatea de comerț, iar durata în zile a activelor circulante este în creștere, pe când cea a activelor totale în scădere nu poate fi decât un lucru pozitiv, datorită creșterii nivelului producției. Însă și acest lucru trebuie privit cu mai multă atenție, deoarece, după cum am menționat anterior , trebuie să existe o perioadă mai mică de timp între durata în zile furnizori și clienți.

În ceea ce privește ratele rentabilităților, acestea se află în scădere. Acest lucru nu trebuie privit în mod negative, deoarece s-au realizat niște investiții, a caror amortizare va fi realizată în timp.

Referitor la riscul de faliment- acesta este într-o situație limită. Cauza acesteia o constituie contractarea de noi credite concomitant cu acordarea unor favoruri în ceea ce prvește termenele de plată a clienților. Însă dacă întreprinderea mânuiește bine disponibilizările de numerar obținute prin intermediul creditului, aceasta nu va avea probleme, deoarece după perioada de amortizare a datoriilor, întreprinderea nu va mai avea probleme de solvalbilitate.

Având în vedere și trecutul întreprinderii în care nu a avut nici o restanță nici față de furnizori, nici față de stat, banca Transilvania îi va acorda întreprinderii creditul solicitat, adică 200.000 RON.

BIBLIOGRAFIE

A. Lucrări de autor

1. Buglea A., Analiză financiară – concepte și studiu de caz, Editura Mirton, Timișoara, 2005.

2. Buglea A., Roth Anne-Marie, Minda Alina, Stoița F., Analiză financiară, Editura Mirton, Timișoara, 2006.

4. Cerna S., Moneda și teoria monetară, Editura Mirton, Timișoara, 2001.

5. Heteș-Gavra I., Organizarea și operațiunile băncilor, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2003.

B. Lucrări editate sub egida unor institu ții specializate

6. Banca Națională a României – Buletin lunar, 5/2008(www.bnr.ro)

7. Banca Națională a României – Raport annual 2007(www.bnr.ro)

8. S.C.BANCA TRANSILVANIA S.A. – Norme interne de creditare a persoanelor juridice-2008

9. Ziarul financiar(03.07.2008)

C. XXX

10. XXX

http:// www. ghișeulbancar.ro/ articole/66/9861/ce_trebuie_să_știm_despre_dobândă.htm(14.04.08)

11. XXX

http:// www.ciorna.com/download-1222_istoric-al-sistemului-bancar -din-românia.html

12.XXX

www.wall-street.ro

13.XXX

www.arb.ro

14.XXX

www.bancatransilvania.ro

ANEXA NUMĂRUL 1

NR. 14578 / 21/02/2008

CERERE CREDIT “FULL-OPTION” CU IPOTECĂ

PENTRU NEVOI NENOMINALIZATE

Subsemnatul(a)________GHERASIM AUREL___________________________________,

cod numeric personal:____ 1760928369628_________, Buletin de identitate / Carte de identitate seria:TM numărul: 658246 în calitate de______Asociat și administrator împuternicit conform Hotărârii AGA nr. 152/ 10.02.2008____________________în cadrul firmei / al persoanei fizice autorizate / asociației familiale____S.C. GHERA GRUP S.R.L__.

Nr. Registrul Comerțului:__J35/3460/2004_____, Cod unic de înregistrare / Autorizație de funcționare:____R15052525____având ca activitate de bază:______COMERȚUL CU RIDICATA AL MATERIALULUI LEMNOS ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII (COD CAEN 5153)__________________________________________,

solicit în numele firmei / persoanei fizice autorizate/ asociației familiale menționate mai sus:

1. un credit în valoare de:______200.000________________________________RON / EUR pentru________________NEVOI NENOMINALIZATE___________________________.

2. prelungirea/ suplimentarea creditului în valoare de_____————___________RON/ EUR cu suma de_______————______RON/ EUR pentru _________—–——_________.

ALTE INFORMAȚII CU CARACTER GENERAL:

Societatea/ persoană fizică autorizată/ asociația familială a mai beneficiat de alte credite?

DA NU

La data completării acestei cereri societatea/ persoana fizică autorizată/ asociația familială înregistrează obligații restante la bugetele consolidate ale statului mai vechi de 30 de zile?

DA NU

Societatea/ Persoana fizică autorizată/ Asociația familială a înregistrat restanțe în derularea altor credite?

DA NU

Societatea/ persoana fizică autorizată/ asociația familială a fost înregistrată cu mai mult de 3 incidente în Centrala Incidentelor de Plăți în ultimele 6 luni?

DA NU

Incidentele menționate mai sus( în cazul în care au existat) au fost soluționate prin plăți până la data acestei cereri?

DA NU

Societatea/ persoana fizică autorizată/ asociația familială este în interdicție de a emite cecuri?

DA NU

Societatea/ persoana fizică autorizată/ asociația familială face parte dintr-un grup de firme?

DA NU

Societatea/ persoana fizică autorizată/ asociația familială are toate autorizațiile necesare funcționării legale a firmei?

DA NU

Societatea/ persoana fizică autorizată/ asociația familială este inplicată în vreun litigiu?

DA NU

Persoana fizică ce desfășoară activități independente a fost înregistrată în Biroul Unic de Credit cu restanțe mai vechi de 30 de zile în ultimele 12 luni?

DA NU

Solicitantul declară și garantează că toate informațiile conținute în Cererea de credit și în celelalte documente depuse, inclusiv documente financiare, sunt adevărate, corecte și în concordanță cu faptele relevante.

Prin prezenta, Solicitantul autorizează Banca să solicite și să primească de la Centrala Riscurilor Bancare, Biroul Unic de Credit și de la Centrala Incidentelor de Plăți informații de risc bancar înregistrate pe numele solicitantului de credit / firmei.

Prin semnătura sa, Solicitantul confirmă că a citit și a înțeles în întregime conținutul cererii.

Data completării cererii Numele și prenumele persoanei autorizate să reprezinte

______21/02/2008____ firma/ persoana autorizată/ asociația familială.

Ștampila firmei/ persoanei fizice autorizate/ asociației familiale_______GHERASIM AUREL____________

ANEXA NUMĂRUL 2

BILANȚ PRESCURTAT

la data da 31.12.2007

– RON –

ANEXA NUMĂRUL 3

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

la data de 31.12.2007

– RON –

ANEXA NUMĂRUL 4

DATE INFORMATIVE

la data de 31.12.2007

– RON –

SITUAȚIA ACTIVELOR IMOBILIZATE

– RON –

SITUAȚIA AMORTIZĂRII ACTIVELOR IMOBILIZATE

– RON –

SITUAȚIA PROVIZIOANELOR PENTRU DEPRECIERE

– RON –

ANEXA NUMĂRUL 5

Contractul de Credit nr.193/21.02.2008

( pentru creditul “ Full option” – credit pentru nevoi nenominalizate)

Încheiat la data de 21/02/2008, între:

BANCA TRANSILVANIA S.A. Cluj- Sucursala TIMIȘOARA, cu sediul în localitatea TIMIȘOARA, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J35/77/1996, Registrul Bancar RB-PJR-12-019/18.02.1999, CUI 8082634, reprezentată prin POENARIU RĂZVAN CRISTIAN în calitate de Director adjunct și prin SIMONA VANDICI în calitate de Director Operațiuni (Banca).

Și

Și,

Și,

Și,

Prezentul contract s-a încheiat azi 21/02/2008, la TIMIȘOARA în 3 exemplare originale.

BANCA TRANSILVANIA SA Împrumutat,

S.C. GHERA GRUP S.R.L

Prin:

Nume: POENARIU RĂZVAN CRISTIAN Prin:

Funcția: Director Adjunct Nume: GHERASIM AUREL

Funcția: Asociat și administrator împuternicit conform Hotărârii AGA nr.

Și, 152/10.02.2008

Prin:

Nume: SIMONA VANDICI

Funcția: Director Operațiuni Garanți,

1., GHERASIM ALEXANDRU

CNP: 1800320361672

Avizat, 2., GHERASIM AUREL

Consilier Juridic, Octavian Bălănescu CNP: 1760928369628

Întocmit, 3., S.C. GHERA GRUP S.R.L..,

Administrator Credite: Violeta Bereș reprezentată prin: GHERASIM AUREL,

în calitate de: Asociat și Administrator

împuternicit conform Hotărârii AGA nr.

152/10.02.2008

ANEXA NUMĂRUL 6

CONTRACT DE IPOTECĂ

Nr. 192/ IPO/1/21.02.2008

1. PĂRȚILE CONTRACTANTE

1.1. Banca Transilvania S.A. Cluj– Sucursala TIMIȘOARA, societate bancară înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J35/77/1996, cod unic de înregistrare 8082634, înregistrată în Registrul Bancar sub nr. RB-PJR-12-019/18.12.1999, cu sediul în localitatea TIMIȘOARA, reprezentată prin POENARIU RĂZVAN CRISTIAN, având funcția de Director adjunct, și prin SIMONA VANDICI, având funcția de Director de Operațiuni, (în cele ce urmează Creditorul ipotecar), prin Maria Rusu conform Procurii autentificată prin Incheierea nr. 774/02.04.2007 de către Biroul Notarial Public ” Ana-Valentina Claici”- Timișoara și

1.2. GHERASIM AUREL, cu domiciliul în Timișoara, Str. Fructelor, Nr. 30, județul Timiș, legitimat cu C.I. seria TM nr.658246, eliberat de către Poliția Timișoara la data de 20.08.2006, CNP 1760928369628, ( în cele ce urmează Garantul 1)

1.3. GHERASIM ALEXANDRU, cu domiciliul în Timișoara, Str. Fructelor, Nr. 30, județul Timiș, legitimat cu C.I. seria TM nr. 352698, eliberat de către Poliția Timișoara, la data de 20.10.2004, CNP 1800320361672, ( în cele ce urmează și Garantul 2)

2. SCOP/ OBIECT/ SUMA GARANTATĂ

2.1. Prezentul contract se încheie în scopul garantării de către Garant a obligațiilor Debitorului derivând din Contractul de Credit nr. 193/21.02.2008, încheiat la data de 21/ 02/ 2008, încheiat cu Creditorul ipotecar (în cele ce urmează Contractul de Credit), la scadența și în condițiile menționate în acesta (prin ”scadența” se întelege atât data scadenței stabilită în Contactul de Credit pentru fiecare plată, cât și data scadenței stabilită de Creditorul ipotecar în cazul apariției unui Caz de Culpă, așa cum acesta este definit în Condițiile Generale de Creditare). Prin Debitor se înțelege SC. GHERA SRL, cu sediul în Timișoara, Str. Fructelor, Nr. 30, județul Timiș, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub numărul J35/3460/2004, având CUI R15052525, reprezentată prin: GHERASIM AUREL, Asociat și administrator împuternicit conform Hotărârii AGA nr. 152/ 10.02.2008, care are calitatea de împrumutat în Contractul de credit.

2.2. Garantul constituie în favoarea Creditorului ipotecar o ipotecă de rang I, asupra Imobilului descris mai jos, (în cele ce urmează Garanția), aflat în proprietatea sa, în condițiile și termenii contractului de credit și accesoriilor acestuia.

Imobilele care fac obiectul Garanției au înțelesul stabilit mai jos:

Imobil înseamnă bunul/ bunurile imobile afectate Garanției, proprietatea Garantului:

Imobil situat în Timișoara, județul Timiș, constând din casă și gradină în suprafață

de 906 mp, proprietatea lui GHERASIM AUREL și GHERASIM ALEXANDRU, evaluat la valoarea de piață de 405394 LEI(patrusutecincimiitreisutenouăzecișipatru),

conform Raportului de Evaluare nr. 1555/ 02.02.2008 întocmit de S.S. DARIAN ROM SUISSE S.R.L., evaluator agreat de bancă.

Imobilul a fost dobândit în temeiul certificatului de moștenitor eliberat de Biroul

Notarului Public „Marcel Sfercoci” sub nr. 18/10.03.2000 și a certificatului de moștenitor sublimentar eliberat de Biroul Notarului Public „Marcel Sfercoci” sub nr. 10/ 17.01.2008, înscris în CF nr. 2197 al localității Timișoara, sub nr. cadastral 421-422/1, astfel cum rezultă din extrasul de Carte Funciară nr. 3506/18.02.2008 emis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș.

În conformitate cu prevederile articolului art. 1777 Cod Civil, ipoteca constituită în baza

contractului de credit și accesoriilor acestuia se va întinde și asupra tuturor îmbunătățirilor, adăugirilor și extinderilor aduse Imobilului de la data încheierii acestui contract pâna la data îndeplinirii integrale a obligațiilor din Contractul de Credit.

Suma garantată de prezenta Garanție este 200.000 LEI (douăsutemiilei), plus dobânzile

aferente de 10,50% /an, indexabile, orice alte sume datorate în baza Contractului de Credit și cheltuielile care potrivit contractului de credit și accesoriilor acestuia cad în sarcina Garantului.

DURATA

3.1. Garanția va fi o garanție continuă și va rămâne în vigoare până la îndeplinirea integrală și exactă a tuturor obligațiilor Debitorului decurgând din Contractul de Credit și/ sau a Garantului din prezentul contract.

DECLARAȚII ȘI GARANȚII ALE GARANTULUI

Garantul declară și garantează, prin prezentul contract că, atât la data semnării acestuia cât

și pe întreaga durată a existenței obligațiilor Debitorului decurgând din Contractul de Credit:

4.1. Imobilul se află în circuitul civil, nu face obiectul nici unui litigiu aflat pe rolul instanței judecătorești sau arbitrajului și nu a fost instituită și nu e în derulare nici o procedură asiguratorie sau de executare împotriva acestuia.

5. OBLIGAȚII ALE GARANTULUI

5.1. Garantul se obligă, pe durata existenței prezentei Garanții, să conserve valoarea Imobilului, să administreze și să folosească Imobilul ca un bun proprietar și să anunțe Creditorului ipotecar cu privire la apariția oricărui eveniment care ar putea duce la degradarea sau dispariția Imobilului, precum și orice altă situație care privește direct acest Imobil.

5.2. Garantul va permite Creditorului ipotecar să inspecteze Imobilul dacă și oricând Creditorul ipotecar va găsi de cuviință.

5.3. În lipsa acordului expres și scris al Creditorului ipotecar, Garantul nu va dispune în nici un mod de Imobil și nu va constitui asupra acestuia nici o altă garanție sau sarcină, de orice natură ar fi aceasta.

5.4. În momentul semnării contractului de credit și accesoriilor acestuia, Garantul va pune la dispoziția Creditorului ipotecar polița de asigurare a Imobilului, ștampilată de asigurător cu mențiunea „cesionat în favoarea Banca Transilvania SA”.

6.EXECUTAREA GARANȚIEI

6.1. În situația apariției unui Caz de Culpă, astfel cum este definit în Contractul de Credit, Creditorul ipotecar are dreptul să uzeze de toate drepturile conferite de lege, fără a fi necesară vreo autorizație sau notificarea prealabilă a Garantului și/sau a Debitorului și fără îndeplinirea oricăror altor formalități judiciare sau extrajudiciare:

a) să declare ca fiind scadente imediat și plătibile la cerere, toate sumele datorate în temeiul Contractului de Credit;

b) să execute prezenta ipotecă prin vânzarea conform legislației românești, fără a fi răspunzători de pierderile ocazionate de o asemenea vânzare sau de amânarea unei asemenea vanzări; (toate cheltuielile legate de executarea ipotecii vor fi suportate din sumele astfel obținute);

6.2. ÎN CAZ DE NEEXECUTARE , CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA ÎN POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANȚIEI.

6.3. Garantul ipotecar rămâne obligat în solidar cu debitorul la rambursarea creanței (principal, dobânzi, dobânzi penalizatoare, comisioane și orice alte cheltuieli efectuate în derularea contractului de credit și accesoriilor acestuia) renunțând expres la beneficiul de discuțiune și diviziune prevăzut de Art. 1662 Cod civl.

7. DISPOZIȚII FINALE

7.1. Prezentul contract reprezintă titlu executoriu. Părțile convin ca orice documente justificative ale sumelor și cheltuielilor prevăzute la Art. 2.6, furnizate de către Creditorul ipotecar, constituie partea integrantă a contractului de credit și accesoriilor acestuia.

7.2. Prezentul contract este guvernat de legea română. Părțile convin ca orice dispută decurgând din/ sau în legătură cu acest contract să fie soluționată de instanța de judecată de la locul unde este situat imobilul.

7.3. Orice referire făcută în prezentul contract la Contractul de Credit va include și orice amendamente la acesta, cu excepția amendamentelor constând în mărirea sumei facilității, caz în care se va încheia un Contract de garanție suplimentară, la cererea Creditorului ipotecar.

7.4. Termenul „zile” folosit în cuprinsul contractului de credit și accesoriilor acestuia înseamna zile lucrătoare.

7.5. Atât Banca, cât și garantul ipotecar sunt de acord și solicită înscrierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare, grevare, restructurale, demolare, intabulare și închiriere în favoarea băncii.

Prezentul contract a fost redactat de către Bancă și s-a încheiat azi 21/02/2008, la Timișoara, în 5 exemplare originale, 5 în limba română, din care un exemplar pentru Garanți și 2 exemplare pentru bancă.

Creditorul ipotecar, Garant 1,

BANCA TRANSILVANIA S.A. GHERASIM AUREL

Sucursala Timișoara

Prin împuternicit, Garant 2,

MARIA RUSU GHERASIM ALEXANDRU

ANEXA NUMĂRUL 7

GRAFIC DE RAMBURSARE

– RON –