POLITICA DE CONSTRUCȚI E MILITARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA: REPERE TEORETICO -METODOLOGICE ȘI VALENȚE PRACTICE Specialitatea: 561.01 – teoria,… [602230]

ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI
INSTITUTUL DE CERCETĂRI JURIDICE ȘI POLITICE

Cu titlu de manuscris
CZU:
355.02:323(478)(043.3)

MANOLACHE CONSTANTIN

POLITICA DE CONSTRUCȚI E MILITARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA:
REPERE TEORETICO -METODOLOGICE ȘI VALENȚE PRACTICE

Specialitatea: 561.01 –
teoria, metodologia și istoria politologiei; instituții și procese politice

Referatul științific al tezei de doctor habilitat în științe politice
(în baza lucrărilor publicate)

Chișinău – 2016

2
REFERATUL ȘTIINȚIFIC
Referatul științific al tezei de doctor habilitat în științe politice (în baza lucrărilor
publicate) a fost elaborat în cadrul Centrului de Cercetări Politice și Relații Internaționale
al Institutului de Cercetări Juridice și Politice al Academiei de Științe a Moldovei.

Consultanți științifici:
Rusnac Gheorghe, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, academician . Teoria, metodo –
logia și istoria politologiei; instituții și proce se politice.
Juc Victor, doctor habilitat în științe politice, profesor cercetător . Teoria și metodologia relațiilor
internaționale și a diplomației.

Referenți oficiali:
1. Solomon Constantin, doctor habilitat în științe politice, profesor universitar;
2. Eșanu Constantin, doctor habilitat în științe politice, profesor universitar;
3. Moștoflei Constantin, doctor în științe militare, profesor universitar, România.

Componența Consiliului Științific Specializat:
1. Roșca Alexandru, doctor habilitat în fi losofie, academician, președinte ;
2. Varzari Pantelimon, doctor habilitat în științe politice, profesor cercetător, secretar științific ;
3. Saca Victor, doctor habilitat în științe politice, profesor universitar;
4. Moraru Victor, doctor habilitat în știi nțe politice, profesor universitar;
5. Cușnir Valeriu, doctor habilitat în drept, profesor universitar;
6. Dragnev Demir, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, membru -corespondent;
7. Giurcă Ion, doctor în științe militare, profesor universita r, România;
8. Tănase Mircea, doctor în științe militare, lector universitar, România.

Susținerea referatului științific al tezei de doctor habilitat va avea loc la 15 aprilie 2016,
ora 14.00, în ședința Consiliului Științific Specializat DH 18.561.01 -01 în cadrul Institutului de
Cercetări Juridice și Politice al AȘM (mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt 1, Sala Mică).
Referatul științific poate fi consultat la Biblioteca Națională a Republicii Moldova, la
Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” a AȘM și la pagina web a CNAA ( www.cnaa.md ).
Referatul științific a fost expediat la 14 martie 2016.

Secretar științific al Consiliului Științific Specializat,
doctor habilitat în științe politice, profesor cerce tător Varzari Pantelimon
Consultanți științifici,
doctor habilitat în istorie, academician Rusnac Gheorghe
doctor habilitat în științe politice, profesor cercetător Juc Victor
Autor,
doctor în științe politice, conferențiar universitar Manolache Constantin

© MANOLACHE Constantin, 2016

3
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………… ……………………………………………. 4
1. ASPECTE ISTORIOGRAFICE ȘI ABORDĂRI TEORETICO -METODOLOGICE ALE
POLITICII DE CONSTRUCȚIE MILITAR Ă ÎN REPUBLICA MOLDOVA ……………. 13
1.1. Politica de c onstrucți e militară în Republica Moldova: studiu istoriografic …………… ….. 13
1.2. Repere teoretico -metodologice de investigație a politicii de construcție militar ă în Republica
Moldova ……………………………………………………… …………………………….. …. 18
2. ASPECTE ISTORICE ALE CONSTRUCȚIEI MILITARE NAȚIONALE ……..……. 22
2.1. Continuitate și discontinuitate în evoluția construcției militare: de la geto -daci pînă la sfîrșitul
perioadei sovietice ………………………………………………………… ……………… …… 22
2.2. Oportunități și constrîngeri în edificarea instituțional -juridică a fundamentelor politicii de
construcție militar ă în contextul constituirii statului independent Republica Moldova ..……..… 26
3. ESENȚA ȘI STRUCTURA ORGANISMULUI MILITAR AL REPUBLICII MOLDOVA
………………………………………………………………………………………………… … 31
3.1. Aspecte conceptual -teoretice ale instituției organismului militar ………………………… . 31
3.2. Structura instituțională a organismului militar al Republicii Moldova …………………….. 36
4. OPORTUNITĂȚI DE SECURITATE NAȚIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA ÎN
CONTEXTUL EXTINDERII PROVOCĂRILOR INTERNE ȘI EXTERNE ……………. . 42
4.1. Securitatea militară – element edificator al securității naționale …………………………… ..42
4.2. Relația militar – nonmilitar în domeniul securității naționale a Republicii Moldova ………. .48
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI …………………………………………. .. 53
BIBLIOGRAF IE.……………………………………………………………………………………………………. 57
LISTA LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE ȘI METODICO -DIDACTICE PUBLICATE LA
TEMA TEZEI DE DOCTOR HABILITAT (ÎN BAZA LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE) .. 63
ADNOTĂRI (în română, engleză și rusă) …………………………………………… ………. 66
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ……………………………… ..…69
CV-ul AUTORULUI ………………………………………………………… …………………69

4
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Republica Moldova traversează o perioad ă relativ complicată în istoria
sa, provenită din nivelul ridicat de insecuritate în interior și din exterior. Problemele interne sunt
determinate de amplificarea unor acțiuni cu tentă secesionistă și de gradul înalt de neîncredere față
de instituțiile puterii de st at, capacitatea lor redusă de funcționalitate a vînd impact negativ asupra
autorității statului. Problemele externe sunt consecință a agravării situației în arealul geopolitic est –
european în urma evenimentelor din Ucraina, devenit arenă a intereselor unor actori majori, gradul
de complexitate fiind a profund at esențial de lipsa de progrese în identificarea soluții lor conflictului
din raioanele de est ale Republicii Moldova. Alte amenințări și riscuri țin de fluxul de refugiați și
de terorismul internațional , mai ales că Republica Moldova a fost inclusă în lista unor state inamice
de către formațiunea care actualmente reprezintă principalul pericol la adresa securității globale .
Este cert că devine imperios necesar de a moderniza prin reforme democratice inst ituțiil e de stat,
inclusiv cele ce țin de domeniul securității și apărării naționale , sector care a atras atenție din partea
autorităților, experților și a opiniei publice numai după începutul conflictului din Ucraina, dat fiind
că se considera, absolut incorect, în opinia noastră, că statutul de neutralitate în mod expres asigură
securitatea și apărarea națională .
Neces itatea de modernizare , în conformitate cu bunele practici și exigențe ale organismului
militar , ca parte componentă a statului este determinată de faptul că Republica Moldova a moștenit
de la Uniunea Sovietică efective și structuri de f orță dislocate pe teritoriul său național, care , fiind
trecute sub jurisdicția sa, au fost adaptate la realitățil e noi și integrate în cadrul sistemului politic
în proces de formare . Problema consta nu doar în schimbarea titulaturii, obiectivelor, funcțiilor și
activității lor, ci și în transformarea prin adoptarea setului nou de valori. Însă construcția militară
în Republica Moldova , abordată ca sistem complex și multilateral, capabil să soluționeze în mod
eficient multiplele probleme , se produce lent, neunivoc și contradictoriu , organismul militar avînd
un caracter situațional și într -o anumită măsură accidental. Componentele organismului militar își
desfășoară activitatea în lipsa coordonării necesare la nivel de stat, înregimentează multe aspecte
substa nțial depășite de management, logistică și pregătire a cadrelor, fiind omniprezentă atitudinea
îngust departamentală și subiectivă de structurare.
Legislația Republicii Moldova nu prevede o conducere unitară a sistemului de securitate și
apărare, fapt care ali ment ează serios neconcordanța politicilor și concurența neloială între diferite
instituții privind resursele și obiectivele. Nu pot fi trecute cu vederea nici erorile de calcul, avînd
sorginte în lipsa experienței , dar și a voinței politice, ordine care a agravat problemele complicate.
Ignorarea sau diminuarea semnificației și necesității reformelor complexe în domeniul securității
și apărării națio nale conduce în mod inevitabil la aprofundarea disfuncționalității structurilor de

5
resort, avînd drept consecință tensionarea raporturilor pe coordonat a civil -militar ă, cu unele efecte
sociale dificil de estimat. Lipsa de reforme modernizatoare poate amplifica pericolele din exterior,
dat fiind că sistemul de securitate și apărare nu face față exi gențelor contemporane pe motiv că
este slab organizat și suferă la capitol ele ce țin de eficiență și dotare . În asemenea condiții precare ,
tendințele secesion iste nu pot să nu se amplifice, sporind esențial gradul de insecuritate .
Așadar, actualitatea și importanța subiectelor abordate este determinată de necesitatea de a
supune analizei multitudinea de probleme ce vizează construcția militară în Republica Mol dova în
vederea obține rii unui grad cît mai înalt de cunoaștere, explicare și înțelegere a sectorului național
de securit ate și apăr are pentru a identifica soluții de modernizare prin reform e structural -sistemic e
și de caracter democratic . Însă instabilitatea politică internă a transfer at accentele pe alte aspecte,
fapt care nu poate să nu constituie teren favorabil pentru diferite grupări separatiste, susținute din
interior și , în special , din exterior . N-a salvat situația nici procesul de e laborare a unei redacții noi
a strategi ei securității naționale, act de politici perfectat în spiritul departamentalist -ministerial, cu
implicarea de vitrină a sectorului asociativ și mediului universitar -academic , continuîndu -se în fapt
practicile precedente . Considerăm că problema construcției militare, indiferent de evoluți a politic ă
trebuie să fie prioritară , deoarece vizează existența statului și a societății în ansamblu și în parte.
Construcția militară în Republica Moldova trebuie reclădită c a proces și ca edificiu, în caz contrar
capacitatea de funcționalitate instituțional -statală riscă să rămînă una arhaică, lips ită de eficiență
și costisitoare în aspect financiar -bugetar. În această ordine de supoziții , problemele pe care le -am
abordat în lucrările științifice se disting prin actualitate aplicativă și teoretico -metodologică din
cauza că a fost elaborat și prezentat suportul conceptual -teoretic pentru realizarea proceselor de
reformă în vederea modernizării și a democratizării sistemului naț ional de securitate și apărare.
Oportunitatea reconfigurării construcției militare în Republica Moldova este determinat ă de factori
interni ( precaritatea funcționalității instituțio nale, elaborarea cadrului juridic racordat la exigențele
modernizării , identificarea soluții lor conflictului din raioanele de est , prevenirea tentativelor de a
submina suveranitatea și integritatea teritorială ) și e xterni (redimensionarea modelului arhitecturii
de securitate est -europeană, aprofundarea parteneriatelor cu inst ituțiile de cooperare pe coordonata
de securitate și apărare , proliferarea pericolelor la adresa securității Republicii Moldova ).
Descrierea situației în domeniul cercetării const rucției militare în Republica Moldova
și identificarea problemelor supuse ce rcetării.
Construcția militară în Republica Moldova a demarat după proclamarea suveranității de
stat și s -a extins pe măsura necesității de a elabora cadrul normativ și a instituționaliza formațiuni
abilitate cu atribuții în domeniul asigurării securității și apărării naționale. În paralel , se producea
cercetarea și evaluarea științifică a obiectivelor, structurii și funcționalității autorităț ilor de resort,

6
în calitate de suport funcțional de referință aflîndu -se necesitățile naționale de securitate și apă rare,
pliate pe standarde și exigențe europene și euroatlantice.
Aspectele ce țin de securitate și apărare se află în strînsă conexiune, însă am determin at că
numeric și calitativ prevalează elaborările științifice consacrate problemelor de securitate, pe cînd
cele care vizează nemijlocit apărarea națională sunt cu mult mai puțin e. Explicăm această stare a
lucrurilor prin caracterul în mare parte închis al sectorului de apărare și accesibilitatea redusă a
informației, ancorarea apărării naționale pe neutral itate, prezentată în mare parte ca suport imuabil ,
și numărul mic de cadre științifice și analitice care manifestă interes față de acest subiect, mai ales,
din rîndul civililor. Vom sublinia, referindu -ne la cercetările de securitate, predominarea aspectel or
externe în raport cu factorii intern i, adică reliefarea impactului amenințărilor și riscurilor globale,
regionale și , mai ales , subregionale asupra securității naționale a Republicii Moldova, solicitîndu –
se elaborarea politicilor și implementarea acțiunilor pentru modernizarea sistemului național de
securitate și apărare. Însă, în ultimul timp , constatăm mărirea interesului științ ific față de aspecte le
interne ale securității, mai ales , în contextul inițiativei prezidențiale și activității grupurilor de lucru
în vederea elaborării unei redacții noi a strategiei de securitate națională, deși ar trebui de început
cu o concepție a sec urității naționale. Luînd ca bază estimările expuse , vom evidenția monografiile
lui V. Ciobanu [1], N. Albu [2], V. Varzari [ 3] și V. Juc [ 4], precum și culegerile tematice de studii
și eseuri [5], [6], [7].
Problemele principale înaintate spre cercetare cu titlu de ipoteze de lucru sunt următoarele:
1. construcția militară reprezintă o componentă sectorială integrantă a politicii de stat, a început
odată cu proclamarea suveranității de stat și s-a desfășurat în paralel cu edificarea sistemului politic
din Republica Moldova, avînd ca suport experiența istorică, realitățile politice și aspirațiile către
democratizare ;
2. organismul militar al statului a fost creat prin transformarea structuril or din perioada sovietic ă
și adaptarea lor la procesele instituționale în edificare, moș tenind și transferînd în mediul nou unele
tradiții perimate, care au fost complementate de lipsa experienței profesionale și a voinței politice ;
3. securitatea național ă reprezintă prin caracter ul său un fenomen complex, incluzînd dimensiunile
militară și nonmilitară, abordate pe coordonata intern -extern, alcătui nd suportul funcțional pentru
formarea și activitatea unei structuri eterogene a sistemului național de securi tate și apărare ;
4. cercetările științifice în domeniul securității și apărării pornesc de la statutul constituțional de
neutralitate, iar documentele implementate de Republica Moldova, Planul Individu al de Acțiuni al
Parteneriatului cu Organizația Nord -Atlantică și Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, nu
aduc atingere acestui statut, dar în condițiile că nu este garantat internațional se impune fortificarea
organismului militar (pentru asigurarea securității și apărării).

7
Scopul și obiectivele investi gațiilor. Scopu l urmărit constă în cercetarea proces ului de
fundament are conceptual -teoretic ă și de evoluție a construcției militare în Republica Moldova în
vederea determin ării și eval uării gradul ui de funcționalitate a politicii de stat în sistem ul securității
și apărării naționale . Atingerea scopului propus solicită valorificarea următoarelor obiective:
1.efectuarea analiz ei istoriografic e a unor lucrări de referință la temă pentru determina rea gradul ui
de elucidare a subiectelor abordate în literat ura de specialitate;
2. stabili rea cadrului politico -juridic, abordăril or conceptuale și reperel or teoretico -metodologice
de realizare a investigațiilor sistemului național de securitate și apărare;
3. prezent area în aspect istoric, prin aplicarea principiilor continuității și discontinuității, a cadrului
dinamic al devenirii organismului militar și a activitățil or privind asigurarea securității, apărării și
ordinii publice;
4. analiza cadrul ui legislativ -normativ de institu ționalizare și funcționalitate a structurilor abilitate
cu atribuții în domeniul securității și apărării naționale;
5.analiza obiectivel or, funcțiil or și activit ății, semnalmentel or, tipuril or și structur ii organismului
militar al statului ca sistem, evidențiind generalul și particularul ;
6. reliefa rea atribuțiil or în sfera securității și apără rii naționale ale autorităților politice, autorităților
abilitate cu atribuții strategice și operativ -strategice , urmărind propunerea unor soluții de sporire a
eficienței funcționale ;
7. defini rea caracterului și a conținutul ui politicii militare a Republicii Moldova, în context fiind
elucidate prevederile actelor legislativ -normative în domeniu l dat și pericolele de factură militară
la adresa securită ții naționale ;
8. determina rea interconexiun ii dintre componentele militar e și ecologic e ale securității naționale
prin definirea politicii militaro -ecologice și reliefarea activităților ecologice în Armat a Național ă.
Metodologia investigațiilor științifice. Cercetările au fost realizate în baza metodologiei
fondat e pe conexiun ea „element -sistem”. Organismul militar este format din instituții, ca părți ale
întregului, structurile și sistemul se află în relație de interdependență și se condițion ează reciproc.
Organismul militar este o instituție a unui stat concret, cu obiectivele definite, în calitate de element
formator de sistem figurînd forțele armate, dar incluzînd și alte structuri legitimate.
În procesul de cercetare au fost aplicate mai multe principii (continuității și discontinuității,
istorismului, compatibilității), abordări (politologică, sistemică, acțional -sistemică , substanțială )
și metode general -științifice, particular -științifice și speciale (instituțională, istoriografică, analiza
structural -funcțională, inducția și deducția, teoriei organizațiilor formale, cvalimetrice, analiza de
conținut a documentelor, analiza evenimentelor, istorico -militară, sociologico -militară, operativ –
tactice, tehnico -militară, militar -strategică, pe dagogico -militară, economico -militară). Aplicarea

8
spectrului extins de principii, abordări și metode a fost determinată de complexitatea domeniu lui
și de necesitatea de a întregi maximal posibil tabloul investigațiilor.
Noutatea și originalitatea științifică a investigațiilor desfășurate și a rezultatelor obținute
se exprimă prin realizarea unei cercetări complexe, axate pe un suport conceptual -teoretic adecvat
și cu valențe aplicative fezabile, a construcției militare în Republica Moldova, fapt care a asigurat
fundamentarea unei direcții științ ifice noi în cadrul științel or politice . Caracterul inovator constă
în abordarea interdisciplinară în plan metodologic și polivalentă sub aspect structural -funcțional a
politicii construcției militare în Republica Moldova , elucidată diacronic și preponderent sincronic,
prin aplicarea principiului continuității și discontinuității. Noutatea științific o-practică se exprimă
prin elaborarea (împreună cu V. Juc) a curriculum -ului la disciplina Politologia militară , predată
la Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun ” atît la ciclul I, cît și la ciclul II, fiind
preconizată recent și la ciclul III , realizare care se include și în subcapitolul ce ține de valoarea
aplicativă . În particular, nouta tea și originalitatea științifică au fost asigurate de următoarele:
1. a fost fundamentată și argumenta tă aplicabilitatea sintagmei „organism militar” ca instituție a
statului, ca un sistem alcătuit dintr -o totalitate de elemente abilitate cu atribuții de asigurare a
securității și apărării naționale;
2. a fost fundamentată și concretizată conexiunea dintre componentele militar ă și nonmilitară ale
securității, ultima fiind exemplificată prin dimensiunea ecologică, exprimată, la rîndul ei, prin
reliefarea opor tunității activităților de acest gen în c adrul Armatei Naționale;
3. au fost supuse analizei instituționalizarea, evoluția, obiectivele și funcționalitatea organismului
militar al statului și atribuțiile autorităților abilitate cu asigurarea securității și ap ărării naționale ,
fiind determinate constrîngerile normative și disfuncționalitățile structurale;
4. a fost elaborat și aprobat un model euristic nou de cercetare a organismului militar, abordat în
calitate de instituție socială specifică , în ca drul cărei a sunt prezente relații de caracter organizat
și de element al mecanismului de stat , dotat cu atribuți i ale puterii militare și mijloace tehnico –
materiale speciale.
Rezultatele princip ial noi obținute în urma realizării cercetăr ilor au contribuit la fonda rea
unei direcții științifice calitativ noi în cadrul științel or politice din Republica Moldova – politica
construcției militare în Republica Moldova, avînd în calitate de suport analiza politicii de stat
și a organismului militar abordat ca parte a sistemului politic, ca sistem și ca totalitate a elementelor
form atoare ale structur ii ca rezultat al funcționă rii. Cercetăr ile efectuate prin unitatea conceptelor
„construcție militară” și „construcție de stat” , relief ate în cadrul instituțiilor și proceselor politice ,
au condus la dezvoltarea fundamentelor conceptual -teoretice ale politologiei militare și la definirea
reperelor aplicative în vederea modernizării sistemului național de securitate și apărare.

9
Semnificația teoretică rezidă în elaborarea și prezentarea unui cadru conceptual -teoretic
și metodologic complex, de caracter interdisciplinar și m ultidisciplinar de cercetare a construcției
militare în Republica Moldova tratată ca politică de stat în sectorul securității și apărării naționale .
În particular, importanța teoretică s -a exprimat prin următoarele:
1. au fost elaborate definiții de sinteză ale conceptelor „organism militar”, „formațiune militară”
și „politică militaro -ecologică”;
2. a fost elaborat ca drul teoretico –metodologic de investigație a organismului militar al statului în
baza conexiunii „sistem -element”;
3. au fost dezvoltate și concretizate ideile privind particularitățile construcției militare în diferite
perioade istorice ale Republicii Moldov a;
4. au fost reliefate necesitățile și oportunitățile de securitate și apărare ale Republicii Moldova în
contextul interdependenței dintre construcția de stat și construcția militară.
Valoarea aplicativă a investigațiilor constă în elaborarea și prezentarea rezul tatelor de
importanță deosebită care pot fi folosite pentru elaborarea politicilor de stat în domeniul securității
și apărării, exprimată în formă de legi, concepții, strategii și alte acte normative de caracter general
sau sectorial. Apl icabilitatea rezultatelor cu valențe fezabile se exprimă prin următoarele:
1. asigură autoritățile cu demnități publice , funcționarii publici cu rezultate relevante în domeniul
construcției militare, mai ales în contextul că am participat la activitatea unor grupuri de lucru
ministeriale, cum ar fi pentru elaborarea Legii cu privire la apărarea națională, a doptată la 25
iulie 2003 și a Strategiei naționale militare , existentă în formă de proiect e;
2. oferă cadrelor științifice universitar -academice și experților în domeniul securității și apărării
suportul conceptual și teoretico -metodologic indispensabil pentru aprofundarea și extinderea
cercetărilor privind construcția militară, rezultatele fiind relevante mai ales pentru personalul
de cadre didactice și studenți de la Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”;
3. contribuie la familiarizarea opiniei publice cu cercetări competente în problemele cu privi re la
construcția militară, elucidate în contextul oportunității de reformă democratică a se ctorului de
securitate și apărare, inclusiv prin sporirea prezenței societății civile în cadrul structurilor ce fac
parte din organismul militar al statului și a gradului de control democratic civil asupra acestor
instituții;
4. deschide perspective noi pentr u pregătirea cadrelor de înaltă calificare la profilurile Politologie,
Relații internaționale, Informații și securitate națională, a căror necesitate este stringentă pentru
dezvoltarea învățămîntului militar și consolidarea d imensiunii umane în activitate a instituțiilor
din cadrul organismului militar.
Rezultatele științifice principale înaintate spre susținere sunt:

10
1.Considerentele că în arealul geopolitic est-european au funcționat mai multe genuri de structuri
abilitate cu prerogativele asigur ării securității, apărării și ordinii publice, iar caracterul, obiectivele
și activitatea lor fiind determinate de statutul formațiunilor statale sau al unităților administrative ,
problema „așezării țării ” cu frecvență rămîn înd una actuală .
2. Raționamentul că politica construcției militare este o parte componentă a politicii de stat , fiind
în raport de parte față de întreg , a evoluat în funcție de necesitățile construcției de stat, determinate
de aspirațiile către o reformă democratică și de racordare la stand ardele europene și euroatlantice ,
la care se făcea deseori apel, gradul de implementare aflîndu -se sub așteptări .
3. Organismul militar fiind obiect al acțiunii politicii construcției militare în Republica Moldova,
a fost instituționalizat în contextul construcției noului stat suveran și independent prin transferarea
și adaptarea structurilor din perioada sovietică la realitățile noi, dar și prin formare a unor autorități,
a căror funcționalitate nu a fost prevăzut ă în trecut.
4. Metodologia fondată pe co nexiunea „sistem -element”, cu aplicarea unui set extins de principii,
abordări și metode de investigație , a asigur at cercetarea științifică a organismului militar al statului
ca sistem integru și ca sistem format din elemente structurate și ordonate ierarh ic în baza relațiilor
funcționale.
5. Considerentele că structura complexă a autorităților abilitate cu atribuții în domeniul securității
și apărării naționale se caracterizează prin tr-o eficienț ă destul de redusă, determinată de carențe în
coordonarea act ivităților, predominarea spiritului departamentalist sau dublarea funcțiilor, soldate
și cu cheltuieli bugetare nejustificate.
6. Raționamentul că riscurile și amenințările la adresa securități i naționale a Republicii Moldova
se extind prin diversificare, solicitînd modernizarea conceptuală, politico -juridică și structural –
funcțională a autorităților specializate în domeniu, dar și inițierea dezbaterilor publice cu privi re
la mecanismul politico -juridic de asigurare a securității și apărării naționale;
7. Conceptul de securitate a devenit unul multidimensional, încorporînd mai multe componente ce
se află în interconexiune și interdependență , inclusiv pe coordonata militaro -ecologică, dată fiind
oportunitatea protecției mediului înconjurător în contextul acți unilor militare desfășurate în cadrul
Armat ei Național e.
Implementarea rezultatelor științifice . Rezultatele cercetăr ilor exprimate prin concluzii
și recomandări au fost implementate în Legea cu privire la apărarea națională nr. 345-XV din 25
iulie 2003 și în proiectel e strategiei naționale militare. Am participat la pregătirea cadrelor de
ofițeri și militarilor în termen prin elaborarea și editarea unor documente, precum: Regulamentul
serviciului interior, Regulamentul serviciulu i în garniz oană și de gardă, Regulamentul instrucției
de front, Regulamentul disciplinei militare, Regulamen tul cu privire la expertiza medico -militară

11
în Forțele Armate ale Republicii Moldova , Regulamentul activității de stat major a Forțelor Armate
ale R epublicii Moldova în operație (acțiuni) de luptă, Regulamentul pregătirii operative (operativ –
tactice) în Armata Națională, Regulamentul cu privire la portul uniformii militare, Manualul
sergentului, Regulamentul de luptă a trupelor de apărare a spațiului aerian, Curs de pregătire la
artilerie.
Vom remarca activit atea de investigație științifică din cadrul Centrului de Studii Strategice
de Apărare și Securitate al Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” , dar și în
proces ele de realizare a proiecte lor instituționale, programelor de stat și a proiectelor internaționale
în institutele Academiei de Științe a Moldovei – Institutul de Istorie, Biblioteca Științifică Centrală
„Andrei Lupan” (Institut) și Institutul de Cercetări Juridice și Politic e. Menționăm și unele proiecte
instituționale realizate în calitate de director – „Enciclopedia Moldovei (2011 -2014)” și „Cercetări
enciclopedice în contextul edificării societății bazate pe cunoaștere (2015 -2018)” și ca executor –
„Raporturile dintre stat și societatea civilă în Republica Moldova în contextul realizării reformelor
democratice (2011 -2014)” și „Modernizarea social -politică a Republicii Moldova în contextul
extinderii procesului integraționist european (2015 -2018)”.
Aprobarea rezultatelor științifice. Investigațiile au fost desfășura te în Centrul Cercetări
Politice și Relații Internaționale al Institutului de Cercetări Juridice și Politice al Academiei de
Științe a Moldovei, referatul științific a fost elaborat și sus ținut în cadrul Centrului și în ședințele
a două Seminare Științifice de Profil. Rezultatele științifice au fost prezentate, discutate și aprobate
la 14 foruri științifice naționale și internaționale, dintre care evidențiem 4 rapoarte la ședințele în
plen ale conferințelor științifice, inclusiv 2 la manifestări internaționale. În mod practic , rezultatele
obținute au fost fundamentate și implementate prin participarea nemijlocită la procesul construcției
militare în calitate de ofițer în Armata Națională, exprimată prin elaborarea actelor normative și a
regulamentelor de pregătire a cadrelor (ofițeri și plutonieri) și a militarilor în termen.
Lucrările științifice publicate se înscriu în cadrul direcțiilor prioritare de cercetare științifică
„Patrimoniul na țional și dezvoltarea societății”. „Construcția militară” este un subiect ce se înscrie
la specialitatea „teoria, metodologia și istoria politologiei; instituții și procese politice”, deoarece
construcția militară este prin caracter un proces politic, iar Armata Națională, ca segment principal
al Forțelor Armate, care, la rîndul lor, reprezintă componenta de bază a organismului militar, este
o instituție politică a statului, un elemen t al sistemului politic care asigură menținerea puterii de
stat, securitatea și apărarea națională.
Publicațiile la tema referatului științific . La tema investigațiilor au fost publicate 43 de
lucrări științifice, dintre care 3 monografii, 2 articole de sinteză, 4 articole în reviste de circulație
internațională, 5 articole în culegeri internaționale, 15 articole în reviste naționale (4 de categoria

12
B și 11 de categoria C ),12 articole naționale în culegeri și 2 teze ale comunicărilor în volum total
de circa 65.0 c.a. Astfel, î n monografia „Organismul militar al Republicii Moldova: construcția
militară și securitatea statului” este cercetată construcția militar ă în Republica Moldova, abordat ă
în plan istoric și în context comparativ cu procesele similare din alte state postsocialiste, în special
cu noile state independente. Organismul militar este tra tat ca fenomen social, argumentî ndu-se
oportunitatea umanizării Forțelor Armate în condițiile reformării prin modernizare în conformitate
cu exigențele asigurării securității și apărării . În lucrarea „Securitatea ecologică: aspectul politico –
militar” este elucidată interconexiunea și interdependența dintre două componente ale securității –
ecologic ă și politico -militară. Accentul este pus pe dimensiunea politico -militară a securității
ecologice, subiect ce se înscrie sub aspectul activităților de mediu exercitate de Armata Națională.
În lucrarea „E nvironmental security of state : (political and mili tary aspect)” sunt analizate aspecte
ecologice ale securității de stat în contextul participării instituțiilor militare la soluționarea lor, în
special al Armatei Naționale. Ideea magistrală este că Forțele Armatei participă la exercitarea unor
activități nemilitare, în particular de factură ecologică, contribuind la implementarea politicilor de
mediu în conformitate cu practicile europene și euroatlantice. În capitolul „Securitatea națională”
din „Republica Moldova pe calea modernizării. Studiu enciclopedic” este supusă investigațiilor
securitatea națională abordată ca fenomen multidimensional și ca un complex de instituții abilitate
cu elaborarea și implementarea politicilor de resort , studiul desfășurat fiind ancorat pe cercetarea
activității autorităților de resort și a bazei legislativ -normative, cu predilecție a Strategiei securității
naționale, argumentî ndu-se necesitatea elaborării strategiilor sectoriale în domeniu. În articolul
„Bazele conceptuale ale reformării organismului militar al Re publicii Moldova” din „Gândirea
militară românească” este supus analizei procesul de reconceptualizare a construcției mi litare în
Republica Moldova, luî ndu-se act de transformările geopolitice și geostrategice care se produc în
arealul est -european, argume ntîndu-se oportunitatea reformării sistemului național de securitate,
în general , și reformării Armatei N aționale, în special. Articolul „Geneza organismului militar:
dimensiunea conceptuală” din Revista de Filosofie, Sociologie și Științe Politice conține cercetarea
instituției militare ca element de bază în stat ce se află în proces de tranziție, asigurând existența
lui socială.
Volumul și structura referatului științific. Referatul conține Introducere, patru capitole,
structurate fiecare în două subcapitole, Concluzii generale și recomandări, finalizînd cu Referințe
bibliografice. Volumul referatului este de 56 de pagini de text de bază.
Cuvinte cheie: Republica Moldova , construcție militară, organism militar, sector național
de securitate și apărare, securitate militară, securitate nonmilitară (ecologică), formațiune militară,
sistem, autorități, modernizare politică.

13
1. ASPECTE ISTORIOGRAFICE ȘI ABORDĂRI TEORETICO -METODOLOGICE ALE
POLITICII DE CONSTRUCȚIE MILITAR Ă ÎN REPUBLICA MOLDOVA
În acest capitol și -au găsit reflec tare două blocuri de probleme – analiza unor lucrări științifice
relevante la temă, exercițiu necesar pentru a cunoaște situația în domeniul de cercetare și repere le
teoretico -metodologice de investigație a politicii construcției militare în Republica Moldova , care
a fost abordată în aspect interdisciplinar.
1.1. Politica de c onstrucți e militar ă în Republica Moldova: studiu istoriografic
Cercetarea științifică a politicii construcției militare în Republica Moldova, exprimată prin
analiza proceselor de formare a cadrului politico -juridic și de edificare structural -instituțională în
domeniu, cu predilecție a organismului militar al statului , se află în strînsă cone xiune cu elucidarea
unor aspecte mai ample, de constituire și evoluție a noului stat independent, Republica Moldova,
fiind în raport de particular față de general. Am subliniat că prin dezintegrarea Uniunii Sovietice
statul Republica Moldova și cetățenii s ăi au obținut dreptul de a institui și dezvolta propria politică
a const rucției militare, inclusiv a crea organismul militar ca atribut indispensabil al suveranității și
independenței [ 8, p.30]. Cercetarea politicii construcției militare în Republica Moldo va, în special
a organismului militar al statului, abordat ca sistem cu multiple interconexiuni și interdependențe,
include mai multe coordonate, solicitînd clarificarea unor subiecte, precum problema continuității
și discontinuității, fenomen social tipic sau unica t, aplicabilitatea legităților universale în formarea
și funcționalitatea organismului militar al Republic ii Moldova. Aceste , dar și alte subiecte , trebuie
examinate prin aplicarea principiului istorismului , care solicită analiz a proceselor și fe nomenelor
din punct de vedere concret -istoric, asigurîndu -se, în asemenea manieră, cunoașterea , explicarea
și înțelegerea multiaspectuală a temei supus e investigațiilor științifice [ 9, p.20] prin identificarea
continuității și discontinuității, abordate în interconexiune .
Am analizat pe larg elaborările în domeniu ale unor cercetători științifici și analiști cu privi re
la geneza și evoluția organismului militar ca instituție cu pondere deosebită în stat. Lapidar vom
puncta că tradiția interacțiunii dintre stat și organismul militar avînd ca suport războiul a fost pusă
de Platon, aserțiunile de acest conținut găsindu -și dez voltare pe larg, inclusiv în opera lui R. Aron,
care susține că războiul este o ciocnire a două tipuri de comp ortament organizat și deci nu s-a putut
produce înainte ca organismele militare să se fi constituit, nefiind posibil fără socializarea armatei
[10, p.327]. Au.Comte nu neagă rolul războiului în primele două etape , cele militar ă și de tranziție ,
ale evoluției sociale, dar în același timp pune accentul pe examinarea apariți ei organismului militar
în baza factorilor social -economici, supoziție care și -a găsit elucidare și în literatur a românească
de specialitate: C. Olteanu pune în lumină conexiunea directă dintre geneza organismului militar
și nivelul de dezvoltare a comerțului și meșteșugurilor, transporturilor și comunicațiilor [ 11, p.99
-100], în se nsurile arhaice ale termenilor, precizăm noi. Subliniem în contextul reliefat de idei că

14
prima opțiune a captat mult mai mulți exegeți, iar în jumătatea a doua a secolului XX spectrul de
factori catali zatori ai formării organismelor militare a fost diversificat în rezultatul evaluării unor
practici provenite din apariția statelor noi ca urmare a mișcărilor anticoloniale și dizolv ării statelor
socialiste , un rol determinant fiind atribuit coordonatei identitare .
Am constatat că în istoriografia din R epublica Moldova practic sunt lipsă lucrări științifice
de profil, canalizate cu predilecție pe istoria construcției militare naționale , însă vom sublinia că
subiecte de acest conținut și -au găsit amplă elucidare în elaborările polivalente de istorie [12,13 ].
Am subliniat că termenul organism militar al statului este folosit relativ recent în literatura
de specialitate din Republica Moldova, unul din cercetători i care printre primii l-a utilizat este V.
Ciobanu, însă politicile în domeniu l dat și activitățile structurilor abilitate cu asigurarea securității,
apărării și ordinii, abordate diacronic, și -au găsit amplă elucidare în lucrările științifice de istorie,
acestea conținînd adevărate pagini de istorie militară națională. Am determinat că discuțiile privind
politica construcției militare decurg de la declararea suveranității și a independenței, însă accentele
au suferit unele schimbări după conflictul ruso -georgian din 2008, nemaivorbind de consecințele
evenimentelor din Ucraina declanșate în 2014. O perioadă relativ îndelungată au prevalat subiecte
marcate de euforia pacifistă, exprimată prin ideile zonei demilitarizate și statu tului de neutralitate
permanentă proclamat, dar care cedează în diferită măsură în favoarea conștientizării necesi tății
de consolid are a securității și apărării naționale, modernizării prin reformare și democratizare a
construcției militare a statului revenindu -i rolul hotărîtor.
Am identificat prin metoda istoriografică și structura rea publicațiilor științifice și șt iințifico –
practice principalele subiecte de cercetare, printre care: formularea construcției militare , inclusiv
a organismului militar , în calitate de obiect al investigații lor științifice; edificarea, funcționalitatea,
conducerea și activitatea organismului militar și a componentelor sale în cadrul sistemului național
de securit ate și apăr are; exercitarea controlului democratic civil asupra sectorului militar [ 9, p. 26].
Punînd în lumină unele elaborări științifice la tema organismul ui militar al statului, vom nota
că V. Ciobanu îl asociază cu Forțele Armate [ 14, p.31], V. Gaiciuc îl reduce la Armata Națională
[15, p. 22], V. Marinuța include totalitatea instituțiil or de stat , formate pentru a opune rezistență
pericolelor externe și interne [ 16, p. 80], iar potrivit accepți ei lui V. Pleșca , element ul său central
este alcătuit din organizarea armată, care include formațiunile militare și cele militarizate, organele
și instituțiile administrativ -militare și juridico -militare ale statului, organele de conducere politico –
militară, complexul militar -industrial și alte structuri sta tale a căror activitate rezidă în asigurarea
funcționării sale eficiente și în amenajarea operativă a teritoriului țării [17, p.58].
Am determinat că în pofida actualității și semnificației problemei construcției militare, există
mai multe contradicții sub stanțiale între necesitățile actuale de securitate și instrumentele elaborate

15
încă în ultimul deceniu al secolului XX, mecanismele asigurării capacității de apărare și potențialul
organizatoric de exercitare a apărării, necesitatea dezvoltării proporțional e a tuturor sectoarelor de
securitate națională și starea sistemului de conducere care trebuie să asigure dezvoltarea. În lipsa
unei argumentări științifice necesare, conducerea politico -militară a Republicii Moldova reduce a
politica construcției militare la o sumă mecanică de acțiuni, mai ales că resursele disponibile sunt
minimale. Vom remarca, la finele dezvoltării acestui subiect, interacțiunea dintre știință și practică
prin elaborarea și susținerea de către doi ex -miniș tri ai Apărării, V. Gaiciuc și V. Pleșca, a tezelor
de doctor în istorie și în politologie , mai multe aprecieri și recomandări rămîn a fi actuale [18,17].
În schimb alt ex-ministru al Apărării, V. Marinuța, se evidențiază prin cercetările desfășurate
la subiectul ce vizează controlul democratic civil asupra sferei militare , subiect de mare importanță
pentru modernizarea politicii construcției militare prin democratizare . Implementarea controlului
democratic civil asupra organismului militar trebuie să fie una din tre direcțiile de bază ale politicii
de stat din Republica Moldova în domeniul militar, pornind de la necesitatea asigurării durabile a
dezvoltării democratice a statului și societății [16, p. 84]. În context notăm că Planurile Individuale
de Acțiu ni ale Parteneriatului Republica Moldova – NATO presupun realizarea angajamentului de
dezvolt are democratic ă a statului prin exercitarea unui control democratic comprehensiv asupra
Forțelor Armate, în textul Planului actualizat fiind stipulat, spre exemplu, că în vederea atingerii
acestui scop, societatea civilă trebuie să fie implicată pe larg în examinarea problemelor de apărare
și securitate națională, în paralel impun îndu-se și demilitarizarea instituțiilor de forță [1 9, p. 8-9].
Considerăm că în procesul repartizării competențelor între administrația civilă și comandamentul
militar este necesar de a elabora și implementa un sistem eficient de informare și comunicare menit
să asigure echilibrul între părți, dar fără a le contrapune [ 20, p. 37] . V. Juc și S. Mîtcu susțin că un
control civil democratic comprehensiv nu poate fi prerogativa exclusivă a unei singure instituții,
acesta va fi unul civil, dar nedemocratic și se impune diversificarea actorilor [ 21, p. 111] pentru a
atinge echilibrul. În plus, este necesar să se respecte următoarea condiție: controlul democratic nu
poate să pericliteze nici secretul de stat și nici secretul de serviciu.
Exprimăm supoziția că unele dintre cele mai ample studii pe marginea instituționalizării și
evoluției sistemului militar din Republica Moldova le -a efectuat V. Ciobanu [1], care, prezentînd
material factologic inedit , a dezvolt at astfel de subiecte, precum premisele formării și con solidarea
instituțiilor militare, conducerea, structura și funcționalitatea militară, inclusiv comandamente le și
unități le, cooperarea internațională, simbolurile Armatei Naționale și învățămîntul militar.
O totalizare preliminară denotă elaborarea unui număr relativ redus de lucrări științifice la
subiect ul ce se referă la organismul militar al statului , în general , și la Forțele Armate , în particular ,
atestîndu-se o situație , oarecum , neordinară , mai ales în contextul în care Armata Națională se află

16
pe primele locuri în lista instituțiilor față de care oamenii manifestă încredere, nemaivorbind de
misiunea directă – asigurarea securității militare. Elabo rările științifice și științifico -aplicative nu
oferă o viziune de ansamblu privind aspectele struct urale și funcționale ale construcției militare și
se cere elaborarea unor fundamente conceptuale științific argumentate de dezvoltare a sectorului
militar în vederea edificării unui model eficient, în conformitate cu exigențele contemporane de
securitate ș i apărare.
În schimb, subiectele ce țin de securitatea națională și -au găsit amplă elucidare în literatura
de specialitate, fiind elaborate numeroase lucrări științifice de diferit caracter, relief îndu-se pe larg
atît experiența internațională , cît și exig ențele naționale.
Interesul deosebit față de problemele securității este condiționat de un șir de factori, precum
situația complicată în interior, exprimată prin amplificarea amenințărilor și riscurilor de caracter
multidimensional; perpetuarea pericolelor din exterior de caracter contextual -sistemic și asistemic,
de nivel subregional , regional și global ; oportunitatea de a participa la valorificarea noilor abordări ,
teorii și concepte în domeniul studiilor strategice de securit ate, racordate la necesitățile concrete
ale Republicii Moldova [ 22, p. 162] . La tema acestui subiect au fost elaborate mai multe teze de
doctor, printre acestea vom reliefa lucrările lui V. Ungureanu, care a analizat trei componente ale
securității naționale a Republicii Moldova, politică, militară și energetică , în contextul confluenței
intereselor geopolitice ale marilor puteri în arealul est -european [23] și V. Varzari, care a cercetat
opțiunile de consolidare a sistemului de securitate în contextul realizării parcursul ui european [ 24].
La capitolul ce vizează studii monografice vom remarca lucrarea N. Albu „Securitatea națională:
aspect e teoretice și p ractice”, consacrată cercetării contextului general de elaborare a politicii de
securitate național ă și a naturii amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților , ținînd cont de diferite
percepții ale statelor și de modul lor de manifestare [2]. Vom numi , de asemenea, monografia lui
V. Juc cu titlul „Edificarea relațiilor internaționale postrăzboi rece: aspecte teoretico -metodologice
și replieri geostrategice” , în care este supusă analizei securitatea națională în calitate de factor
definitor în formularea interesului național al Republicii Moldova, relevantă fiind propune rea ca
să fie extins prin diversi ficare numărul de amenințări și riscuri pe contul unor elemente noi, interne
și externe, reale și potențiale [ 4].
Bibliografia bogată la subiectul ce ține de studii de securitate este asigurată de numărul mare
de elaborări tematice și articole științifice. Astfel, V. Moraru a prezentat o radiografie a relațiilor
de parteneriat dintre Republica Moldova și Alianța Nord -Atlantică, fiind concretizate activitățile
prin care acesta s -a exprimat [2 5]. Vom nota actuali tatea acestui subiect pe motiv că se înscrie în
lista opțiunilor și strategiilor de asigurare a securității naționale a Republicii Moldova, fie prin
integrarea euroatlantică, fie prin neutralitate, prima fiind susținută, spre exemplu de V. Lupan [2 6],

17
a doua de N. Osmochescu [2 7]. În carte a „Despre geopolitică” O. Serebrian a supus investigațiilor
„principalele sfidări pentru siguranța națională a Republicii Moldova”, în concluziile argumentate
geopolitic fiind prezentat un viitor sumbru la capitolul direcția de evoluție , pe motivul pendulă rii
între vest și est [ 5]. Vom menționa lapidar că după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea
Europeană s -a consolidat poziția privind ireversibilitatea parcursului european, însă în scurt timp
această opțiune a început a fi substanțial zdruncinată, pe ndularea geopolitică fiind în defavoarea
Republicii Moldova.
O lucrare științifică de referință este elaborată de reprezenta nții sectorului asociativ, purtî nd
denumirea „Securitatea și apărarea națională a Republicii Moldova”, în care se definește domeniul
securității, incluzînd totalitatea organelor puterii de stat, ale organismului militar, ale organelor
speciale și de protecție a dreptului cuprinse în sistemul unic al planificării strategice, activitatea
cărora se află sub controlul democratic al societății și este îndreptată spre elaborarea și realizarea
politicii interne și securității externe [ 6]. În opin ia noastră, existența sistemului unic al planificării
strategice la nivel de stat este indispensabilă, însă crearea structurii unice de gestiu ne a instituțiilor
atît de eterogene se dovedește a fi imposibil ă, mai ales că sunt înregimentate autorități importante
pentru societate, însă inutile pentru activitatea de asigurare a securității și apărării. Referindu -se la
necesitatea reevaluării sector ului de securitate și apărare al Republicii Moldova, Iu. Pîntea susține
că formularea politicii de securitate este un proces politic extrem de complex, care trebuie plasat
într-un context național și regional specific . Sectorul de securitate trebuie să fie privit ca un sistem
complex de instituții, roluri, mecanisme și relații, impunîndu -se o politică clară și comprehensivă
a viabilității din punct de vedere financiar, operațional și logistic, luînd în considera re pericolele
reale și încorporarea experienței celor mai importanți actori economici naționali [28].
Așadar, problemele ce vizează apărarea națională au beneficiat de un număr relativ redus de
elaborări științifice, atestîndu -se un caracter în mare parte superficial și nesist ematizat de abordare
și reliefare a subiectelor elucidate. Eforturile de investigație științifică sunt o rientate preponderen t
spre apologe tica stării actuale în domeniu, avînd drept suport politico -juridic și conceptual statutul
de neutralitate permanentă, fără a prezenta, în același timp, o viziune clară a aspectelor ontologice,
structurale și funcționale ale organismului militar al statului , dat fiind că neutralitatea trebuie să
fie susținută . În problemele ce țin de s ecuritatea națională elaborările științifice sunt mai diverse și
cuprind, practic, toate componentele domeniului. Însă din 2014 situația internațională, inclusiv la
nivel est -european, și problemele interne, care „au explodat” în 2015, impun reformarea sis temului
național de securitate, fiind oportună elaborarea unei baze conceptuale noi, științific argumentată
de modernizare a funcționalității sectorului național de securitate și apărare, prin fundamenta rea
unui model eficient, în conformitate cu exigențel e timpului.

18
1.2. Repere teoretico -metodologice de investigație a politicii de construcție militar ă în
Republica Moldova
Cercetarea științifică a spectrului de probleme ce vizează forța militară a statului abordată
ca formațiune sistemică multidimensională și complexă răm îne constant pe agenda preocupărilor
teoretice și activităților practice. Perfecționarea eficientă a forței militare ca formă a puterii social
organizate urmărește asigur area stabilității și dezvoltării, securității și apărării naționale suficiente
și satisfăcătoare, fiind , potrivit aserțiuni i lui R.L. Feldberg, o metodă foarte importantă a politicii
în condițiile confruntării intereselor a două sau mai multe state, iar în anumite situații se transformă
în singura posibilitate de rezolvare a conflictelor interstatale [ 29, p.210]. Vom afirma că asumpțiile
lui R.L. Feldberg deja nu pot pretinde la exhaustivitate, deoarece principiile și normele dreptului
internațional umanitar admit și justifică intervenția milit ară și în alte circumstanțe decî t conflictele
interstatale , aplicabilitatea lor fiind frecventă în condițiile postrăzboi rece .
Construcția militară constă în totalitatea activităților multilaterale întreprinse de stat pentru
a asigura securitatea și apărarea națională prin fortificarea capacităților sale militare. Construcția
militară se exprim ă prin elaborarea și desfășurarea politicii la nivel de stat, în calitate de obiect al
acțiunilor de caracter politic, militar, juridic, economic, social, logistic și de altă nuanță figur ează
organismul militar. M. Eghizbaev a definit construcția militară ca pe un proces de formare și de
dezvoltare a organiz ării militare a statului, ca pe un complex de acțiuni îndreptate spre menținerea
potențialului militar al țării [30, p.10]. Construcția mi litară se materializează prin evaluarea și
pronosticarea pericolelor militare în formă de amenințări și riscuri , elaborarea direcțiilor principale
ale politicii militare și a fundamentelor doctrinei militare, reglementarea juridică a domen iului de
securit ate și apăr are, formarea sistemului instituțiilor de stat în scopul exercitării conducerii sferei
militare, planificarea și desfășurarea acțiunilor în vederea asigurării la nivel suficient și satisfăcător
a capacităților de securitate și apărare, inclusiv dezvoltarea științei în domeniu l militar , finanțarea
cheltuielilor militare, crearea institutelor de profil și, nu în ultimul rî nd, cooperarea internațională.
Considerăm că este corect și justificat de a folosi termenul „organism militar al statului”,
dat fiind că trăsăturile sale îl definesc ca pe o organizație formală și structură care se conduce de
decizii adoptate în conformitate cu caracteristicile instituționale ale statului a cărei parte este.
Suportul teoretico -metodologic al investigațiilor efectu ate a cuprins un set de principii, abordări și
metode, din cadrul lor vom evidenția metodele teoriei organizațiilor formale , analizei structural –
funcționale și instituționale: primele se referă cu predilecție la nivelul empiric de cercetare , altele
vizează aspectele metodologice și în fine, ultimele țin mai degrabă de nivelul teoretic. Am insistat,
cu predilecție , pe metoda analiz ei structural -funcțional e a organismului militar al statului, a le cărei
particularități pre văd evidențierea factorilor și condițiilor care conduc la organizarea elementelor

19
în formă de sistem, identificarea fundamentelor , conexiunilor și interdependențelor dintre părți în
cadrul sistemului, determinarea legităților instituționaliz ării și funcționă rii sistemului. Organismul
militar al statului cuprinde trăsăturile defini torii ale unei formațiuni social -sistemice complexe,
analiza structural -funcțională ancor îndu-se pe cercetarea relațiilor, interdependențelor, funcțiilor
și structurii [3 1, p.90 -92]. În această bază, dezvolt înd metodologia fondată pe unitatea „sistem –
element” prin reliefarea funcțiilor subsistemelor și raporturilor structurale, deducem că fiecare
instituție în parte î ndeplinește numai funcțiile care îi sunt proprii, c u care a fost abil itată, asigurî nd
valorificarea anumitor obiective ale organismului militar, în timp ce în cazul c înd nu contribuie la
atingerea lor, nu este o componentă (a organismului militar). Fiecare entitate funcționează și se
dezvoltă ca parte a întregului, fiind în cadrată în sistemul de relații și activități militare, de structuri
organizaționale și tehnice al e organismului militar. Apelînd la principiul compatibilității , susținem
că prezența elementelor identice alcătuiește condiția existenței subsistemelor organis mului militar,
iar prezența subsistemelor este condiția existenței organismului militar ca sistem. Compatibilitatea
elementelor se dovedește a fi criteriul necesității lor pentru funcționarea sistemului și a fiecărui în
parte, natura omogenă asigurî nd inte racțiunea at ît a părților componente între ele, c ît și a acestora
cu sistemul în ansamblu [ 9, p.62-63]. Gruparea elementelor omogene ale organismului militar al
statului constituie, potrivit aserțiunii lui A Mutch, un instrument eficient al cunoașterii, contribuind
la ordonarea și identificarea particularităților funcționalități i lor, ace asta nu permite suprapunerea
și amalgamarea claselor de elemente eterogene [ 32, p.260].
Referindu -ne la factorii care asigură stabilitatea sistemului, vom remarca aplica rea directă
sau indirectă a forței militare ori amenințarea cu aplicarea forței militare, la care se recurge pentru
a atinge unele obiective politice, militare sau politico -militare. În această ordine de idei, cercetarea
organismului militar al statului ca fenomen social poate fi întreprinsă și prin aplicarea metodelor
cvalimetrice , care constă în posibilitatea măsu rării funcționalității sistemului militar, nivelului de
pregătire a tuturor elementelor și capacității lor operative de îndeplinire a obiectivel or de luptă,
adică de a purta operațiuni militare . În mod general, forța de luptă a organismului militar formează
capacitatea și gradul potențial sau real de acțiune politică ori militară a elementelor sale asupra
altui stat, grup de state sau a relațiilor internaționale în ansamblu.
Este axiomatică ideea că forța de luptă a organismelor militare ale statelor se dovedește a
fi total diferită prin potenț ial, diferențele fiind determinate de mai mulți factori și se află mereu fie
în creștere, fie în descreșt ere. Vom menționa lapidar, pentru a definitiva această asumpție, că forța
de luptă a organismului militar al statului se m anifestă în măsur ă deplină în cadrul operațiunilor
militare, devenind în mare parte evident care dintre instituții le abilitate s-au do vedit a fi ineficiente
și viceversa, care dintre structuri le de resort și-au demonstrat eficiența.

20
Am subliniat că în cazul Republicii Moldova statutul proclamat constituțional de neutralitate
permanentă nu se dovedește a fi incompatibil cu participarea l a operațiuni militare, defensive sau
de menținere a păcii , desfășurate sub egida organizații lor internaționale guvernamentale abilitate
cu prerogative de acest gen. G. Hauser susține că prin neutralitate se subînțelege statutul deseori
proclamat în istorie pentru a evita implicarea în război cu alte state [ 33, p.225] , V. Tarlev consider ă
că neimplicarea în războaie a fost interpretată diferit de statele neutre și de statele interesate să
devină neutre: recunoașterea statu tului de neutralitate al unei entită ți statale a fost inițiată nu atî t
de țara aspira ntă, ci de un grup de state, aflate , de regulă , în conflict, Elveția fiind primul exemplu
practic al politicii de neutralitate [ 34, p. 296]. Am notat că d upă încheierea războiului rece statele
neutre se implică în mod activ în sistemul de cooperare în domeniul securității și apărării dezvoltat
de Unitatea Europeană și de Alianța Nord -Atlantică prin Programul Parteneriatului pentru Pace,
inclusiv prin participarea la acțiuni umanitare, de management al cri zelor, menținere și impunere
a păcii. Considerăm că esența acestui statut ar putea fi redusă actualmente la neparticiparea în
cadrul alianțelor militare, dar preciz înd că sensul clasic al neutralității nu reflectă ar anjamentele
internaționale noi, marcate de globalizare și regionalizare [9, p. 245-246]. Proclam înd statutul de
neutralitate, Republica Moldova a urmărit a nu admite prezența militară străină pe teritoriul său
suveran, facilitarea identificării soluțiilor conflictului din raioanele de est și ela borarea suportului
politico – juridic pentru neparticipare în cadrul alianțelor militare. Însă V. Pleșca a remarcat că în
lumea globalizată și deschisă este imposibil să nu interacționez i cu alte state, inclusiv în domeniu l
armat [ 17, p. 79], subiect la ca re vom reveni .
A fost relief at că o rganismul militar e xercit ă activități specifice care vizează securitatea și
apărarea, a căror cercetare ca sistem și instituții este asigurată prin aplicarea metodelor particular –
științifice de special itate, precum istorico -militară, sociologico -militară, operativ -tactice, tehnico –
militară, militar -strategică, pe dagogico -militară și economico -militară . Astfel, metoda istorico –
militară rezidă în analiza sistemică a factorilor cu impact asupra evoluției activităților m ilitare în
plan istoric, studierea și interpretarea documentelor, surselor bibliografice și a altor materiale. Prin
folosirea metodei sociologico -militare, menționează E. Bădălan și E. Siteanu, sunt supuse analizei
și generalizării fapte social e cu caracter militar, în relație cu analiza structural -funcțională [ 35, p.
26]. Metoda pedagogico -militară ține de dezvoltarea sistemului educațional militar, cu predilecție
de pregătirea militară și moral -psihologică a forțelor armate în cadrul institutel or de învățămî nt de
profil. Metoda militar -strategică înglobează un set de instrumente de cerceta re a situației militare
la scară strategică și factorilor care au determinat -o. Metodele operativ -tactice sunt aplicate pentru
examinarea particularităților de luptă la scară tactică și operativă, contribuind la efectuarea analizei
și sintezei datelor factologice, generalizarea deciziilor adoptate de conducătorii militari. Obiectul

21
studiului tehnico -militar, susține T. Frunzeti, include mijloace de luptă armată, aplicații militare,
părțile componente ale organismului militar, elaborarea și aplicarea lor în unitățile militare [ 36,
p.35]. Considerăm că aplicarea acestor metode în cercetarea organismului militar este determinată
de specificul obiectului cunoașterii militar -științifice, a cărui funcționalitate și evoluție depinde de
un spectru extins de factori, dat fiind că securitatea și apărarea se dovedesc a fi procese și fenomene
complexe [ 37, p.240 -241]. Nu este deloc întîmplător că a devenit axiomatică supoziți a cu privire
la caracterul interdisciplinar și multidi scipli nar în cercetarea organismului militar al statului, acesta
însuși fiind prin esență și caracter un fenomen social -politic complex [31, p. 98].
Vom invoca în contextul elucidat de idei și aplicabilitatea metodelor general -științifice de
investigație a construcției militare, remarc înd cu predilecție metoda instituțională , care a asigurat
analiz a procesului de instituționalizare a structurilor de se curitate și apărare, metoda comparativă
a oferit posibilitate de a evidenția aspecte comune și diferențe în exercitarea politicii complexe de
resort, metoda analitică a fost aplicată pentru a cerceta în parte instituțiile abilitate cu atribuții în
domeniul securității și apărării, metoda transcendentală a dat posibilitate de a elucida activitățile
care vizează construcți a militară în plan diacronic și sincronic, metoda hermeneutică a contribuit
la înțelegerea sensului unor categorii pentru a introduce claritate și a face diferenț ele de conținut ,
metoda comparativă a permis determinarea unor criterii cantitative și calitative de evaluare a forței
de luptă a organismului militar al unui stat în compara ție cu instituțiile similare ale altor state și de
apreciere a capabilităților disponibil e de a desfășura acțiuni strategice și operațiuni militare cu sau
fără asistență din partea aliaților . Am apelat, în fine, la prognozarea științifică , aceasta a asigurat
posibilitatea de a formul a unele argumente și ev idenția un ele tendințe ce țin de reforma construcției
militare prin modernizare. Nu am trecut cu vederea nici unele metode corelative, cum ar fi analiza
și sinteza, inducția și deducția .
Prin urmare, organismul militar al statului reprezintă prin conținut un sistem alcătuit din
elemente, instituții, abilitate cu exercitarea funcțiilor de asigurare a securității și apărării naționale.
Const rucția militară av înd ca obiect de studiu formarea, evoluția și funcționalitatea organismului
militar al statului se raportează la reliefarea politicii de instituționalizare și desfășurare a activității
structurilor din sector ul securității și apărării, abordate în totalitatea și diversitatea lor. Organism ul
militar este un institut social abilitat cu atribuții specifice, în cadr ul căruia sunt oficializate relații
stricte de funcționalitate și subordonare, dar, totodată, reprezintă un element al mecanismului de
stat, fiind î nvestit cu prerogative de forță ș i mijloace tehnico -materiale corespunzătoare pentru a
realiza funcțiile statului în domeniul securității și apărării , abordate într -un sens extins. Construcția
militară în Republica Moldova se caracterizează prin anumite trăsături, at ît de caracter general, c ît
și de factură particulară.

22
2. ASPECTE ISTORICE ALE CONSTRUCȚIEI MILITARE NAȚIONALE
În acest capitol elementele și procesele construcți ei militar e naționale sunt abordat e în plan
diacronic, prin elucidarea activității unităților militare mai m ult sau mai puțin instituționaliza te în
diferite perioade istorice, încep înd cu antichitatea geto -dacă și finalizînd cu elaborarea suportului
instituțional -juridic în contextul constituirii independenț ei de stat a Republicii Moldova .
2.1. Continuitate și discontinuitate în evoluția construcției militare : de la geto -daci pînă la
sfîrșitul perioadei sovietice
Elucidarea experienței istorice naționale în domeniu l construcției militare este necesară nu
numai din considerente cognitive, de a cunoaște tradiția faptelor de arme prin reliefarea cutumei
și cadrului normativ, instituțiilor abilitate și acțiunilor, ci și în plan aplicativ, în vederea reformării
în complex a sistemului național de securitate și apărare , dar ținî nd cont de exigențele timpului.
Luînd ca suport de referință pentru realizarea investigațiilor științifice rolul determinant și
edificator al statului în desfășurarea acțiunilor militare, instituțiile de resort și politic ile în domeniu
au fost abordate concret istoric din cauza că situația politică internă și conjunctura internațională
frecvent sufereau transformări, factorul extern, susține V. Juc, deseori fiind determinant și hotărî tor
[38, p.10-11].
Astfel, armatele geto -dacilor din perioada preromană se distingeau prin capacități militare
înalte, prin posibilitatea de a spori numeric efectivul prin aplicarea mobil izării altor pături sociale
decît ostașii, dispun înd de un sistem de fortificații bine pus la punct și, totodată, beneficiind de un
relief favorabil, fapt care le făcea mai puțin vulnerabile. În perioada rom ană as pectele politice se
află în strî nsă interconexiune și interdependență cu cele militare, fiind realizată centralizarea prin
formarea organis mului militar și organizatoric unic prin reforma lui Marcus Aurelius [ 39, p. 16].
Apărarea provinciei a fost asigurată prin efective militare incluz înd legiuni și trupe auxiliare, din
secolul al III -lea în formațiunile auxiliare fiind încorporați și autohtoni, precum și printr -un sistem
defensiv alcătuit din fortificații ridicate la frontiere și în interior după modelul roman, dar în primul
caz ținîndu-se cont și de configurația geografică. În perioada postromană, precum și în următorul
mileniu, pî nă la crearea formațiunilor statale românești medievale, arta militară românească, în
acord cu C.Negrea , provenea din dezvoltarea firească a artei militare a populației antice care a trăit
pe teritoriul Daciei, în special dacii și romanii, cu unele influențe din partea celor cu care băștinașii
au venit în contact (bizantinii, slavii și mongolo -tătarii) [40], impactul fiind minor pe motivul lipsei
organizării statale, chiar dacă anumite preluări nu puteau să nu se producă, am specific at noi [9, p.
163-172].
În contextul constituirii și dezvoltării statelor medievale românești se fortifică și potențialul
lor militar, fiind construit un sistem defensiv consolidat, care se exprima prin înălțarea cetăților de

23
margine și de interior, administrate de p îrcălabi și o a rmată alcătuită din oastea mică, oastea mare
și mercenari: oastea mare era adunată, de regulă, în timp de război, pe cînd oastea mică avea statut
permanent, în timp de pace îndeplin ea funcții administrative și de pază a hotarelor [ 41, p.14] . Acest
format a l structurilor milit are s-a păstrat în linii mari pî nă la inst aurarea domniei fanarioților, c înd,
potrivit lui N.Io rga, „oștirile Principatelor Dunărene sunt desființate”[ 42, p.215], iar paza hotarelor
fiind asigurată de detașamentele de călărași conduse de marele hatman [ 43, p.716]. Schimbările s –
au produs , precizăm noi, datorită factorilor de ordin politic (conducerea străină) , social -economic
(decăderea curtenilor) și tehnico -militar ( răspîndirea armelor de foc în dotare ) [9, p.173].
După încorporarea Basarabiei în Imperiul Rus populația băștinașă a fost scutită de serviciul
militar, actele oficiale emise de autoritățile centrale cu privire la recrutarea obligatorie conțineau
derogare a „cu excepția populației Basarabiei”. Însă în 1875, ca urmare a implementării reformei
militare, se introdu ce serviciul militar obligatoriu, recrutarea produc îndu-se pentru armata regulată
și pentru miliția populară (tinerii rămași în afara serviciului militar activ, apți să poarte arma). Am
afirmat că dispariția autonomiei guberniei s -a produs prin instituirea funcției de șef al districtului
militar, declarat responsabil de unitățile dislocate în teritoriu, iar colonizarea Basarabiei s -a realizat
și prin intermediul efectivelor de cazaci și voluntari trecuți în rezervă, acestor categorii le -au fost
repartizate suprafețe de pămî nt pentru a se așeza cu trai perman ent și contribui la deznaționalizare
[9, p.185, 187].
După evenimentele din februarie 1917 se formează comitete militare, inclusiv ale ostașilor
basaraben i, structuri care s -au angajat în lupta de eliberare națională , dar, totodată , și de asigurare
a ordinii publice în condițiile haosului și dezintegrării. Astfel, participanții la mitingul Comitetului
Central Ostășesc organizat la Odes sa în data de 18 aprilie 1917 au cerut „autonomia Basarabiei și
crearea Sfatului Țării – organ suprem de conducere a ținutului, trecerea la învățămî ntul în limba
națională și îm proprietărirea țăranilor cu pămî nt” [44, p.127] . Congresul Militar ținut la Chișinău
în perioada 20 -27 octombrie 1917 a instituit Sfatul Țării și a inițiat campania de formar e a unităților
militare naționale autonome de armata rusă [ 45, p.5] . Vom preciza că în componența Guvernului
Republicii Democratice Moldovenești a fost prevăzut și Directoratul General pentru problemele
militare și maritime, fapt care denotă prezența unită ților militare naționale, cohortele, formate „în
scopul stăvilirii valului de anarhie provocat de unitățile militare rusești”[ 46, p.125].
În partea dreaptă a Prutului Principatele Dunărene au fost lipsite de dreptul de a avea armată
de la instaurarea domniei fanarioților pînă în 1829 , drept pe care l -au reprimit în urma Tratatului
de la Adrianopol prin formarea unui corp de paznici (din anul 1735 a funcționat o gardă de arnăuți)
„necesar pentru problemele interne” [ 42,p.220]. În următ orii treizeci de ani diversificarea genurilor
de efective se produce nesistematizat, iar Unirea Principatelor a solicitat în mod expres formarea

24
unui singur organism militar prin unificarea structural -instituțională. Astfel, în 1859 a fost înființat
Statul Major General, armata fiind alcătuită din efectiv permanent, miliție, devenită în 1872 armată
teritorială, și rezerviști . În anul 1862 este format Ministerul de Război , sugestiv fiind c ă circa un
sfert din bugetul de stat era prevăzut pentru cheltuielile militare, chiar dacă mijloacele financiare
se dovedeau a fi mai mult dec ît modeste. Legea de recrutare din 1864 , aplicată din 1876, a stabilit
serviciul militar obligatoriu, acesta fiind fixat la patru ani în activitate și alți doi ani în rezervă (în
Imperiul Rus a u fost prevăzu ți șase ani serviciu activ și nouă ani în rezervă pentru trupele de uscat )
[9, p.177, 183].
În urma realizării actului de unitate națională , Basarabi a a trecut sub jurisdicția României ,
asigurarea securit ății, ordinii publice și apărării reprezentî nd prerogative ale instituțiilor centrale
de resort, precum : Armata României unitare, formată din corpuri , diviziuni și alte unități de arme
și servicii , considerate a fi „o structură strategică abilitată cu întreprinderea operațiunilor de durată
pe fronturi mari” ; Poliția, a bilitată cu îndeplinirea a trei funcții de bază – administrativă (prevenire
și con strîngere), judiciară (represivă) și de siguranță (observare și combatere a acțiunilor orientate
împotriva siguranței publice și a statului); Jandarmeria, a fost o specialitate în cadrul Armatei, deși
se afla la dispoziția Ministerului de Interne, fiind un corp de poliție organizat militărește pentru a
veghea păstrarea ordinii în localitățile rurale și ocazional la orașe. Instituțional, Ministerul Apărării
Naționale, form at în 1932, a fost responsabil pe timp de pace de organizarea, pregătirea și dotarea
Armatei, iar Ministerul Aerului și Marinei, organizat în 1936, a avut drept obiectiv conducerea și
administrarea în mod unitar a mijloacelor aeriene și maritime, mijloacelor de apărare antiaeriană
a teritoriului și apărarea coastelor, mijloacelor de transport comercial aerian și maritim [47, p. 292,
703-704]. Conceptual se pre vedea delimitarea a două componente, organizarea militară a nați unii
și organizarea armatei, avî nd ca suport concepția integrală a Națiunii Armate , exprimate prin ideea
că războiul moder n solicită punerea în acțiune a tuturor forțelor și a tuturor mij loacelor di sponibile
[47, p.697].
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească prin actul din 12 octombrie 1924
a fost formată în componența Ucrainei sovietice , iar securitatea , ordin ea publică și apărarea au fost
asigurate de structurile de resort ale Uniunii Soviet ice, la care ne vom referi succint .
Încorporarea Basarabiei în componența Uniunii Sovietice și formarea la 2 august 1940 a
Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a schimbat esențial cadrul politico -juridic și modelul
construcției militare, republica unională ca subiect al federației nu dispunea de forțe armate și de
structuri de securitate proprii , nemaivorbind de fosta republică autonomă . Fiind parte a trecutului ,
aceasta se afla, în pofida unor aparențe, în gestiunea centrului unional, suport înd toate consecințele
sistemului. Trebui e de specificat însă că prin Legea cu privire la crearea formațiunilor militare ale

25
republicilor unionale și transformarea Comisariatului Poporului al Apărării din comisariat unional
în comisariat unional -republican din 1 februarie 1944, RSS Moldovenească a primit dreptul de a
crea formațiuni militare republicane și un comisariat republican al apărării, pr evederi care au fost
incluse atî t în textul Co nstituției Uniunii Sovietice, cî t și în redacția Constituției republicane (din
1941). Însă acest drept practic nu și -a găsit aplicabilitate și nu este înt împlător că nu se regăsește
în Constituția Uniunii Sovietice din 7 octombrie 1977, remarcă D. Grama [ 48, p.51 -52]. Vom nota
că în urma unor reforme structurale operate frecvent în primii ani postbelici, Ministerul Apărării
al Uniunii Sovietice în ultimul format a fost definitivat în 1953 , Forțele Armate fiind alcătuite,
conform Leg ii cu privire la serviciul militar general obligatoriu din 12 octombrie 1967, din Armata
Sovietică, Flota Militar -Maritimă, Unitățile de Grăniceri și Unitățile Trupelor de Interne [ 49, p.5].
Conducerea Forțelor Armate s -a exprimat printr -un sistem supraagl omerat, de regulă cu subordine
dublă, incluzî nd Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Sovietul Suprem ,
Sovietul Miniștrilor (exercitau conducerea supremă), Ministerul Apărării, Comitetul Securității de
Stat și Ministerul de Interne (efectuau conducerea nemijlocită a structurilor de profil) [ 50, p.158].
Vom sublinia că instituțiile abilitate cu asigurarea s ecurității și ordinii publice de asemenea au fost
supuse transformărilor structurale mai ales în primul deceniu postbelic: pî nă în 1953 au funcționat
ca entități aparte Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Securității Statului, apoi timp de un
an ce l din urmă a fost inclus în componența primului, ca în 1954 să se producă din nou separarea,
fiind format Comitetul Securității de Stat. Transformările structurale au avut loc nu numai la nivel
unional, după cum este cazul Ministerului Apărării, dar și la cel republican [ 43,p.716], unitățile de
grăniceri fiind conduse de Comitetul Securității de Stat, cele de interne – de Ministerul Afacerilor
Interne [ 50, p.158]. Totuși , către sf îrșitul perioadei sovietice a fost confirmată și validată ideea lui
N. Machiavelli care se rezumă la următoarele: „organismul militar nu mai corespunde criteriului
săi de bază – a fi ultimul argument al puterii”[ 51, p.71 -72].
Așadar , dispunerea și dreptul de a dispune de unități militare proprii , abordate în contextul
fenomen ului continuității și discontinuității , denotă prezența diferitor situații concret -istorice, în
funcție de gradul de suveranitate și independență al formațiunilor statale, fiind atestată o conexiune
direct proporțională. Continuitatea s -a exprimat prin aspirații și acțiuni de fortificare a potențialului
militar , urmărindu -se, cu mici excepții, obiective defensive, iar discontinuitatea materializ îndu-se
prin întreruperea procesului concret, în același timp pune bazele unui nou model de construcție
militar ă și asigură desfășurarea procesului general. La începutul anilor ʼ90 ai secolului XX practic
era incontestabil că organismul militar de sorginte sovietică nu corespunde a exigențelor noi, și -a
epuizat potenția lul, impun îndu-se edificarea unei construcții n oi [8, p.30 , 43], cu alte obiective și
funcții dec ît cele precedente, problema continuității procesului istoric revenind pe agenda zile i.

26
2.2. Oportunități și constrîngeri în edificare a instituțional -juridică a fundamentelor politicii
de construcție militar ă în contextul constituirii statului independent Republica Moldova
Declararea suveranității și a independenței Republicii Moldova a solicitat în regim expres
crearea atributelor inerente statului, inclusiv instituțiile de apărare , cu at ît mai mult că la începutul
anilor ʼ90 în Armata Sovietică își satisfăceau serviciul militar în t ermen circa 55 de mii de ostași
originari din Republica Moldova, printre care circa 5 mii de plutonieri și ofițeri [1 4, p.28], mulți
dintre aceștia fiind predi spuși să se întoarcă la baștină. Într -o perioadă scurtă de timp a fost pusă
baza instituțional -juridică a organismului militar prin elaborarea cadrului legislativ – normativ, care
s-a exprimat prin adoptarea Hotăr îrii Parlamentului cu privire la crearea Com isiei parlamentare
pentru securitatea statului și probleme militare din 11 mai 1990, entitate abilitată cu elaborarea și
promovarea politicii de stat în domeniile apărării și securității naționale; Hotăr îrii Parlamentului
din 4 septembrie 1990 și Hotăr îrii Guvernului cu privire la crearea Departamentului de Stat pentru
probleme militare din 12 septembrie 1990, av înd ca obiectiv elaborarea pachetului de legi și alte
acte normative pentru crearea Forțelor Armate; Decretul ui Președintelui Republicii Moldova cu
privire la crearea Forțelor Armate ale Republicii Moldova din 3 septembrie 1991, obiectivul major
fiind asigurarea suveranității și integrității teritoriale; Hotăr îrii Guvernului cu privire la formarea
grupului de lucru pentru elaborarea proiectului conce pției privind crearea Armatei Naționale din
24 septembrie 1991 , fiind creată o comisie de lucru ; Decretul ui Președintelui Republicii Moldova
cu privire la patrimoniul Forțelor Armate ale Republicii Moldova din 14 noiembrie 1991, prin care
se declarau patrimoniu național armamentul, munițiile, mijloacele de transport, tehnica militară,
bazele militare și alte bunuri ce aparțineau unităților militare ale Armatei Sovietice dislocate pe
teritoriul republicii, prevederi repetate și dezvoltate prin Hotăr îrea Guve rnului din 18 decembrie
1991, în care Comandamentul Direcției Strategice Sud -Vest, Comandamentul Districtului Militar
Odessa, comandanții unităților și subunităților Armatei Sovietice staționate pe teritoriul Republicii
Moldova a u fost preve niți despre inadmisibilitat ea evacuării armamentului , tehnicii militare, altor
bunuri materiale, mișcările de trupe și transportul materialelor urm înd să fie efectuat e cu acordul
Departamentului de Stat pentru probleme militare; Decretul ui Președintelui Republicii Moldova
cu privire la crearea Ministerului Apărării a l Republicii Moldova din 5 februarie 1992, Ministerul
fiind organul de conducere al Forțelor Armate . Această prevedere a fost concretizată și substanțial
extinsă prin Legea cu p rivire la apărare din 17 martie 1992, în care este stipulat, printre altele, că
Ministerul poar tă răspundere deplină pentru construirea, dezvoltarea și pregătirea Forțelor Armate
de luptă în vederea asigurării apărării Republicii Moldova [ 52, p. 151-153].
Am considerat oportun de a pune în lumină punctu al setul de documente care a fost elaborat
și adoptat într -o perioadă de circa doi ani pentru a demonstra că Republica Moldova practic a fost

27
nevoită să declanșe ze procesul de construcție militară națională î n condiții nefavorabile , dictate de
necesitatea asigurării suveranităț ii pe întregul său teritoriu, cî t și de lipsa de experiență în domeniu,
nemaivorbind de ostilitatea din partea majorități i efectivului de ofițeri din unitățile și subunitățile
dislocate. Acești, dar și alți factori , precum lipsa voinței ferme de a rupe deplin cu trecutul sovietic
și a consensului național cu privire la formatul organismului militar în plin proces de edificare , n-
au permis alegerea variantei optimale dintre cele trei opțiuni: crearea structurilor paralele Armatei
Sovietice – astfel au procedat țările baltice; naționalizarea unităților militare ale Armatei Sovietice
dislocate pe teritoriul suveran – cazul Ucrain ei; transformarea graduală, în limitele posibilităților ,
a unităților Armatei Sovietice în unități ale Armatei Naționale, cu asigurarea drepturilor sociale
ale ofițerilor sovietic i și ale familiilor acestora : în asemenea manieră a acționat Republica Moldov a
[9, p.221]. În plus, dat fiind că baza tehnico -militară era foarte precară, iar rezervele de recrutare
se dovedeau a fi de trei ori mai mari dec ît posibilitățile tehnico -materiale, dar și din alte motive,
nu s-a purces la crearea unei armate profesionist e, cheltuielile estimative fiind de patru -cinci ori
mai mici dec ît în cazul menținerii serviciului militar obligatoriu [ 9, p.213 -214], problemă la care
vom reveni, deoarece se dovedește a fi una de semnificație determinantă în contextul identificării
soluțiilor de modernizare a sistemului național de securitate și apărare .
Am notat că printre obstacolele care împiedicau construcția militară națională se evidențiau
atît conducerea militară a Uniunii Sovietice, care stopa acest proces, c ît și militarii sovietici din
unitățile dislocate pe teritoriul Republicii Moldova, care evacuau în mod ilegal averea militară, dat
fiind că la crearea potențialului militar sovietic a participat și poporul Republicii Moldova . Nu era
cazul, potrivit lui N. C hirtoacă, să se renunțe la această bază enormă, după cum au procedat statele
baltice. Optim ă ar fi fost păstrarea maxim posibilă a bazei tehnico -militare și tehnico -materiale în
condițiile elaborării conceptuale și formării forțelor armate noi , subiect la care vom reveni .
Referindu -ne la aspectele internaționale, am menționat că p rin Declarația Parlamentului din
18 noiembrie 1991 Republica Moldova a aderat la obiectivele și principiile consfințite prin Tratatul
de la Paris cu privire la Forțele Armate Conve nționale în Europa din 19 noiembrie 1990, detaliat
prin Acordul cu privire la plafoanele de deținere a categoriilor de armament convențional semnat
la Tașkent în data de 15 mai 1992 . Republica Moldova are dreptul să dispună de 210 tancuri, 210
vehicule blindate de luptă, 130 transportatoare blindate, 250 piese de artilerie , 50 avioane de luptă,
50 elicoptere de atac [9, p.213]. Vom preciza că potențialul militar al Republicii Moldova niciodată
n-a însumat numărul indicat de unități, însă mult mai important pentru acel timp a fost coordonata
internațională, recunoașterea calității de actor internațional plenipotențiar în drepturi. Totodată, la
10 ianuarie 1992 a fost dat publicității pr oiectul doctrinei militare a Republicii Moldova, în care
se stipula că doctrina militară are un caracter în exclusivitate defensiv, activitățile de pregătire și

28
organizare a apărării naționale nereprezent înd amenințări la adresa altor state [ 53, p.446] . În același
context se include semnarea la 6 iulie 1992 a Tratatului cu privire la reducerea armamentului și a
forțelor armate convenționale, Republica Moldova asigur înd inspectarea trupelor sale sub egida
Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europ a.
Am invocat Legea cu privire la apărare din 17 martie 1992, vom nota că alte prerogative
ale Ministerului Apărării vizează studierea și evaluarea situației politico -militare din Republica
Moldova și determinarea gradului de pericol militar; participarea la elaborarea doctrinei militare ,
a direcțiilor principale ale politicii militare și la formarea bugetului militar; conducerea activității
de cercetare științifică în materia construcției militare , asigurarea promovării unei politici militare
coerente, co laborarea cu forțele armate ale altor state; desfășurarea educației morale și militar –
patriotice a efectivului militar; asigurarea protecției sociale și juridice a militarilor și a membrilor
familiilor acestora [9, p.214]. Prin Legea cu privire la Forțele Armate ale Republicii Moldova din
29 martie 1992 Președintele Republicii, în scopul organizării și cooperării operative permanente a
acțiunilor, devine Comandantul Suprem al Forțelor Armate ale Republicii Moldova [ 9, p.215 -216].
Vom remar ca într-un context mai larg convoc area la 14 aprilie 1992 a componenței noi a
Consil iului Suprem de Securitate sub c onducerea directă a Președintelui Republicii Moldo va [1,
p.49] și depunerea jurămî ntului de credință Republicii Moldova de către unitățile militare formate
încep înd cu luna aprilie 1992. De fapt, la întrunirea la nivel de șefi de state din cadrul Comunității
Statelor Independente de la Minsk din 18 februarie 1992 , Președintele M . Snegur a anunțat decizia
de a forma o armată proprie , din 1 martie 1992 toate unitățile militare dislocate pe teritoriul său
urmînd să treacă sub jurisdicția națională [54, p.67 -68]. I. Costaș consideră că formarea instituției
militare în baza unităților fostei Armate Sovietice a fost o strategie greșită: c onducerea statului nu
putea fi sigură de loialitatea unei structuri c are avea la bază cadrele fostei armate imperiale, fiind
rațional de a primi compensații pentru unitățile dislocate, dec ît a le întreține. „Staționarea acestor
unități militare era în defavoarea Republicii Moldova, prezența lor ar fi constituit o catastrofă în
timpul războiului de pe Nistru” [55, p.376 -377]. Vom puncta lapidar că evenimentele din Ucraina,
declanșate în primăvara anului 2014, au demonstrat fără drept de apel lipsa de loialitate, patriotism
și sentiment a l datoriei din partea mai multor ofițeri superiori din cadrul armatei și flotei ucrainene,
confirm îndu-se în fapt justețea și viabilitatea estimării făcute de fostul ministru al Apărării .
Abord înd problema pe dimensiune a conceptual –doctrinară, V. Cibotaru susține că procesul
creării Forțelor Armate și a sistemului național de apărare a decurs fără a avea la bază concepții și
programe în dom eniul securității naționale și construcției militare, sistematizate și coordonate cu
interesele fundamentale ale statului. Deciziile în problemele construcției militare se elaborau de
Ministerul Apărării, țin îndu-se cont de viziunile și conceptele proprii, fără participare a nemijlocită

29
a organelor de conducere și administrative [56, p.95]. Această constatare nu este lipsită de temei,
în opinia noastră, chiar dacă pare a fi forțată: într -adevăr, s -a operat în actele legislativ -normative
cu formulări lipsite de precizările de rigoare, folosite atît la nivel oficial, cît și la cel cotidian , cum
ar fi sintagma forțe militare ale Republicii Moldova , alte formațiuni militare .
Am propus definiția doctrinară a formațiunii militare ca parte componentă a organismului
militar al statului, definiție care se rezumă la următoarele: formațiunea militară este prin esență o
unitate socială specifică, elementul de bază al organismului militar al statului, cu o structură relativ
stabilă și componență omogenă alcătuită din militari, care își desfășoară activitatea în conformitate
cu principiul conducerii unice în vederea executării sarcinilor și exercitării funcțiilor prin aplicarea
sau amenințarea cu aplicarea violenței [52, p. 159-160]. Forțele Armate fiind o formațiune militară
prin caracter , se includ în cadrul sintagmei formațiuni militare , alcătuiesc elementul principal al
organismului militar al statului și sunt responsabile de apărarea suveranității, integrității teritoriale
și inviolabilității Republicii Moldova [9, p. 103].
Am specificat mai sus că sintagma generică organizație militară a statului se dovedește a
fi o preluare nereușită, fiind similară, de fapt, sintagmei domeniu militar al societății și se impune
în acest caz reglementarea și ordonarea relațiilor sociale din cadrul domeniului, inclusiv elaborarea
definiției științifice a organismului militar al statului , subiect deja elucidat în anumită măsură , dar
la care vom reveni pe parcurs , în contextul că trebuie să oglindească în mod adecvat conținutul
acestui fenomen social și să fie completat cu reliefarea principiilor și exigențelor militare specifice .
Considerăm că factorii de decizie politică și militară tindeau să identifice formula cea mai
convenabilă și mai rentabilă în materia edificării instituției militare naționale. Păstrarea maximal
posibilă în teritoriu a potențialului tehnico -militar a fost o decizie corectă, deoarece compensarea,
dacă s -ar fi solicit at în schimbul evacuării tehnicii militare și altor bunuri materiale , nu numai că
ar fi fost compromisă, iar mijloacele financiare sau în altă formă pe care le -ar fi obținut, după cum
demonstrează realitățile, ar fi fost cheltuite în alte scopuri și implicit , unitățile militare naționale
în organizare ar fi rămas fără bază tehnico -militară. C ît despre efectiv, mult mai eficient ă ar fi fost
crearea unor structuri noi, paralele unităților sovietice , pentru a nu permite înrădăcinarea tradițiilor
și practicilor d in Armata Sovietică, adopt îndu-se un model nou. Cu certitudine, practica mondială
în domeniul construcției militare a fost examinată, însă, în ultim ă instanță, au prevalat deprinderi le
și împre jurăr ile locale, țin îndu-se cont mai mult sau mai puțin de diferiți factori de caracter politic,
geopolitic, social -economic , tehnico -militar, logistic, cultural -civilizațional, dar mai ales cel uman.
Constatăm că a fost perpetuat un volum esențial de continuitate, exprimată prin efectivul de ofițeri
școliți î n Armata Sov ietică, dar care au depus jurămî nt de credință Republicii Moldova , dar și prin
tehnica militară sovietică, nemaivorbind de transferul unor deprinderi și practici. Discontinuitatea

30
se manifestă prin existența unei Patrii noi, efectivul de soldaț i și tentativele timide de a organiza și
desfășura activitatea în baza unui nou model, nemaivorbind de elaborarea cadrului instituțional –
juridic și doctrinar în conformitate cu realitățile noi .
Este important de notat că Declarația cu privire la suveranit ate proclamă Republica Sovietică
Socialistă Moldova drept „zonă demilitarizată” [ 57, p. 498], prevede re care practic nu presupune
inadmisibilitatea unităților militare în proporții stabilite în conformitate cu dreptul internațional și
deci, crearea Forțelor Armate se dovedește a fi un act legitim, firesc pentru Republica Moldova .
Așadar , elaborarea cadrului politico -juridic și edificarea instituțională a sistemului național
de apărare au fost demarate în anul 1990, perioada inițială încheindu -se în anul 1992 prin trecerea
sub jurisdicția Republicii Moldova și unificarea într -un tot întreg a fragmentelor unor formațiuni
militare disper sate. Transferul s -a produs cu pierderi considerabil e pentru Republica Moldova la
capitolele tehnică militară, echipament, alte bunuri, deși nu este mai puțin adevărat că a moștenit
mai multe locații, marea majoritate dintre care pe parcurs au fost administrate mai puțin eficient.
Este relevant de precizat că după formarea Comunității Statelor Independente, Republica Moldova
nici n -a admis ideea unei armate comune , ci s-a angajat în crearea Forțelor Armate proprii, inclusiv
a Armatei Naționale ca instituție și atribut a l independenței de stat. Armat a Naționa lă a fost creată
după proclamarea independenței în condițiile de zintegr ării relativ pașnice a Uniunii Sovietice, în
baza unităților militare care anterior au făcut parte din Armata Sovietică [ 8, p. 46]. Am remarcat
mai sus justețea estimărilor expuse de doi ex -miniștri cu privire la demararea construcției militare
în Republica Moldova, dar, în același timp, vom insista asupra noutății problemei și predominării
factorului subiectiv, exprimate prin lipsa v oinței politice și a experienței, prevalarea deprinderilor
și a stărilor de spirit din trecut prin tentative de a acomoda instituțiil e vechi la realitățile noi.
În condițiile d izolvă rii Un iunii Sovietice și constituirii noului stat independent, într-o situație
dinamică și incertă , s-a impu s imperios adoptarea unor măsuri urgente pentru a asigura securitatea
națională și ordinea publică, a nu admite destrămarea necontrolată și haotică a structurilor de forță,
raționamente din care, soluțiile aplicate deseori nu erau bine gîndite și argumentate, nemaivorbind
de presiunile din exterior și acțiunile destabilizatoare din interior, lipsa experienței și a cadrelor de
profesioniști, insuficiența bazei tehnico -materiale și precari tatea cadrului juridic suficient. În cea
mai mare parte, la baza formării structurilor de forță s -au aflat grupurile cu statut mai mult sau mai
puțin similar din perioada sovietică, transformările prin reorganizare au luat cu sine multe practici
din trecut . Tendința generală în dezvoltarea construcției militare în Republica Moldova se exprimă
prin tranziția de la un sistem politic, totalitar, la altul, democratic, tendință determinată de obiective
ale transformărilor politice și economice în vederea asigură rii securității persoanei, societății și a
statului, rolul principal revenind organismului militar.

31
3. ESENȚA ȘI STRUCTURA ORGANISMULUI MILITAR AL REPUBLICII MOLDOVA
În acest capitol este elucidată politica de stat în domeniu l construcției militare , fiind supuse
cercetării procesele de elaborare a fundamentelor conceptuale și politico -juridice de funcționalitate
a organismului militar și de instituționalizare a structurii prin reliefarea atribuțiilor în domeniul de
securitate ș i apărare ale formațiunilor militare și autorităților civile .
3.1. Aspecte conceptual -teoretice ale instituției organismului militar
Transformările de sistem demarate prin dec lararea suveranității și a independenței de stat
a Republicii Moldova au determinat necesitatea elaborării politicii construcției militare în vederea
instituționalizării organismului militar. Oportunitatea formării organismului militar era exprimată
prin necesitatea asigurării militare a existenței statu lui, în sensul de a face imposibilă intervenția
armată din exterior și funcționalității lui în procesul de desfășurare a schimbărilor multiaspectuale.
Apărarea externă și schimbările interne, inclusiv în sfera militară, se află în strictă interdependență
și urmăr esc un obiectiv comun: garantarea proceselor de transformare în interesele individului, ale
societății și statului [ 58, p.243].
Dimensiunea social -obiectivă a problemei ce vizează funcționa litatea organismului militar
conține factori determinanți ai acestui proces , precum schimbarea situației politico -militare la nivel
mondial , regional și subregional , tranz iția în dezvoltarea statu lui Republica Moldova, transformări
în caracterul relațiilor politice, dificultăți și carențe în activitatea instituțiilor organismului militar.
Dimensiunea social -subiectivă ține de activitatea actorilor politicii militare a statului , structurilor
militare și civile implicate în procesul de funcționalitate a organismului militar. Un rol determinant
în asigurare a mai bunei cunoașteri , explicări și înțelegeri a funcționă rii organismului militar revine
abordărilor politologică și substanțială , care completează instrumentele folosite pentru efectuarea
investigațiilor științifice . Astfel, oferi nd posibilitate de a ce rceta organismul militar din punct ele
de vedere al e naturii sale social -politice, caracterului concret -istoric și implicării în spațiul politic
și sociocultural al societății, aplicabilitatea abordării politologice se exprimă prin reliefarea relației
dintre social -obiectiv și social -subiectiv, aspectul social -politic al funcționalității „fixează”, pe de
o parte, interacțiunea și unitatea părților întregului , iar pe de alt a, se manifestă prin tentative le de
soluționare a deficiențelor. În același timp, p resupun înd analiza condițiilor și factorilor sociali care
interacțion înd fac posibilă devenirea organismului militar ca sistem autonom, capabil să realizeze
acțiuni militare, abordarea substanțială contribuie decisiv la identificarea de către științele pol itice
a soluțiilor unei probleme relevante, precum stabilirea determinărilor calitative ale sistemului,
inclusiv a diferențelor față de obiectivele externe și proprietățile lor și a semnalmentelor esențiale
(ale organismului militar) .
La rîndul lor, acest ea din urmă se reduc la următoarele:

32
1. apartenența organică de stat , organismul militar fiind creat și dezvoltat ca parte integrantă a
statului , ca instrument a l realizării politicilor sale interne și externe;
2. caracterul organizat și dotarea cu armament , organismul militar fiind o instituție de stat , se
caracterizează prin anumite trăsături inerente oricărei structuri statale , dar dotarea cu armament
și capacitatea de a desfășur a acțiuni militare îl diferențiază de alte instituții , imprim îndu-i un
statut s pecial ;
3. capacitatea de a desfășura operațiuni militare și de a soluționa probleme în mod autonom ,
„organismul militar deosebindu -se de alte structuri de forță dota te cu armament (poliția) , este
subiectul principal a l războiului, deține o poziție exclusivă în societate și solicită în mod expres
suport permanent” [37, p.237 -238].
Este oportun de precizat că nu există un organism militar al statului , în general, ci al unui
stat concret, cu obiective, caracter și structură determinate, cu doctrină, potențial, forme și metode
concrete de organizare și activitate , care se deosebesc de alte state , dar pot întruni anumite trăsături
comune unificatoare în c ondițiile apar tenenței la institu ții politico -militare de factură multilaterală.
Compone ntele organismului militar se află în interconexiune structural -sistemică, particularitățile
structurii fiind determinate de caracterul multidimensional al relațiilor ș i interdependențe lor, adică
sistemul este alcătuit din subsisteme relativ autonome de asigurare , de conducere și de realizare
a obiectivelor . În cadrul organismului militar evidențiem două aspecte interdependen te: spiritual,
care include ideologia politico -militară, teoriile politico -militare , cunoștințele militare și practic,
acesta cuprinde relațiile politico -militare, funcționarea elementelor, instrumentele materiale pentru
realizarea operațiunilor militare [37, p. 238-239].
Dat fiind că sursa unică și baza organizării interne a sistemului militar al statului se exprimă
prin activitatea umană de pregătire și eventual de desfășurare a operațiunilor militare, altă aborda re
care a fost folosită în procesul de investigație decît cele două reliefate mai sus , este cea acțional –
sistemică . Analiza taxonomică, după cum mai este numită abordarea ac țional -sistemică , a asigur at
stabilirea caracterului și conținutul ui activității subiecților organismului militar al statului , aceast ă
activitate desfășurată pe coordonata politico -militară, reprezentînd fundamentele sociocultural e
ale mecanismului politic de atinge re a obiectivelor urmărite de stat , este îndreptată spre pregătirea
și exercitarea operațiunilor militare [9, p. 277]. Activitatea militară se exprimă prin două forme de
manifestare: politico -militară și tehnico -militară, fiecare presupunînd expres existența celeilalte,
dată fiind interconexiunea lor.
Vom insista, dar nu în ultimul rînd, asupra semnifica ției deosebite a abordării sistemice în
reliefarea organismului militar al statului, această abordate presupunînd că sistemul reprezintă prin
conținut o totalitate de elemente aflate în relații de unitate și interdependență, care se bazează pe

33
proprietăți, conexiuni și leg ități integratoare. În această bază, organismul militar a fost elucidat ca
și sistem, dat fiind că arhitectonica sa complexă și prezența relațiilor administrativ -organizatorice
determină, reiterăm, statutul său social sistemic. Vom invoca, în același conte xt de idei , efectuarea
analizei structural -sistemice , care prevede interdependența elementelor formatoare ale sistemului,
caracterizat printr -o varietate de legături și relații [9, p. 277, 279].
Organismul militar al statului reprezintă un sistem al subiecților militar i și al structurilor
politico -militare, economico -militare , militaro -științifice și de altă factură, care urmăresc scopul
de a asigura puterea militară, capacitatea de apărare , securitatea militară a statului la nivel ul
necesar și sufici ent [59, p. 195]. Definiția propusă demonstreaz ă că elementul formator de sistem
al organismului militar este formațiunea armată a statului, care încorporează forțele armate și alte
structuri militare legitime. Sistemul militar al statului înre gimentează mai multe subsisteme care
asigură buna funcționa litate a structurilor militare, unele dintre verigile importante fiind complexul
militar -industrial și instituțiile științifico -didactice de profil.
Organismul militar al statului este un sistem a căr ui structură include totalitatea instituțiilor
de caracter militar, instituții care prin activitatea lor asigură pregătirea membrilor societății pentru
participare la luptă armată sau desfășoară operațiuni militare . Sistemul se caracterizează prin tr-un
șir de atribute esențiale, cum ar fi: mai multe componente, aflate în interdependență și conexiune;
structură ierarhică; unitate stabilă; caracter ordonat; proprietate integrativă , care se formează în
procesul funcționă rii organismului militar al statului . Trăsăturile caracteristice ale organismului
militar se exprimă prin unitate și integritate, exprim ate prin doctrina militară și politica militară a
statului, principiile comune de organizare și de conducere a forțelor armate și a altor componente
structu rale, asigurarea materială și moral -psihologică multilaterală, mențin îndu-se, în același timp,
autonomia relativă a elementelor forma toare ale sistemului inte gru. Organismul militar este un
sistem relativ auto nom, care se află în relații de interdependență cu alte sisteme , această conexiune
reflectînd aspectul exterior al funcționalității sale , dar se regăsesc și raporturi dintre componen te
din cadrul sistemului, ace astă legătură vizează aspectul inter n al funcționalității.
Aflîndu -se în concordanță cu regimul politic și sistemul relațiilor de putere , cu tradițiile și
obiceiurile poporului, organism ul militar al statului, exprima t prin armată, po ate fi de cîteva tipuri :
1. format pe principiul de cadre: este armata regulată , întreținută pe timp de pace într-un număr
restrîns;.
2. format pe principiul de masă: este armata numeroasă , mobilizată pe timp de război;
3. format pe principiul polițienesc: este armata creată în baza sistemului teritorial –polițienesc în
sensul că unitățile militare sunt alcătuite dintr -un nucleu de ofițeri , iar ostașii de r înd atribuiți
conform criteriului teritorial, sunt instruiți în afara unităților sau la conce ntrări de scurtă durată;

34
4. format din mercenari: include militari profesioniști , angajați contra plată;
5. format în baz ă de contract: este armata creată din militari profesioniști care încheie contracte,
fiind remunerați în schimbul acordării serviciilor de calitate [60, p.74 -76].
În același timp , am specificat deosebirile dintre organismul militar și formațiunile armate,
acestea se reduc la următoarele:
1. organismul militar este o instituție fondată în mod special de către un stat, pe c înd formațiunea
armată poate să apară spontan, în afara și fără a avea acceptul statului dat;
2. organismul militar se dovedește a fi o instituție de caracter politic bine pronunțat, care asigur ă
realizarea obiectivelor politice ale statului în domeniu l securității interne și securității externe,
pe cînd formațiunea armată, potrivit asumpțiilor lui M. Trebin, încorporează grupări de oameni
și tehnic ă militară de luptă care urmăresc atingerea obiectivelor operaționale [ 61, p. 48];
3. organismul militar ca obiect al activității statului este mai complex dec ît formațiunea armată,
funcționalitatea organismului militar presupun înd raporturi clare între părțile componente , fiind
prevăzute elaborarea politicii de stat în sfera militar ă, crearea condițiilor pentru implementarea
și desfășurarea acțiunilor în vederea contracarării amenințărilor și riscurilor la adresa securității
naționale (militare) [ 59, p. 194].
Am remarcat necesi tatea și actualitatea cercetării esenței și conținutului sintagmei funcții
ale organismului militar , dată fiind divizarea direcțiilor general e de activitatea și degajarea unor
sarcini particulare. În procesul de definire a funcțiilor este indispensabil să fie evidenți at conținutul
fiecărei funcții, acțiunea directă și activă at ît a organismului militar în ansamblu , cît și a părților
componente a supra obiectului său, consecințele impactului asupra mediului înconjurător, aspectele
generale și particulare de manifestare a organismului militar în calitate de forță militară [31, p. 91].
În procesul de exa mina re a funcțiilor componen telor organismului militar sarcina de bază constă
în determinarea locului și rolului instituți ei în calitate de sistem, dat fiind că funcțiile elementelor
urmăresc atingerea unor obiective sp ecifice , dar contribuie și la valorificarea obiectivului general.
„Eficiența funcții lor elementelor organismului militar, menționează V. Ciobanu, este determinată
de tipul acestei instituții și de orientarea generală a societății, acest lucru vizează în special noile
state independente” [ 1, p. 83].
Fiind implementate prin politica militară și exprimate prin doctrina militară, legitățile de
funcționare și dezvoltare a organismului militar stau la baza principiilor de pregătire și desfășurare
a operațiunilor militare, a acțiunilor tuturor subiecților si stemului militar al statului. În acest sens,
funcțiile organismului militar reprezintă direcțiile principale de activitate, direcții determinate de
stat, prin intermediul cărora se exprimă esența social -politic ă a funcționalității elementelor sale de
bază. Funcțiile organismului militar se reduc la următoarele: depistarea în timp util a preparărilor

35
către agresiune sau alte acțiuni periculoase și prevenirea la timp a conducerii supreme a statului;
formarea și menținerea în stare de pregătire a forțelor și m ijloacelor de asigurare a securității și
apărării naționale; cauzarea prejudiciilor adversarului potențial , crearea condițiilor pentru stoparea
operațiunilor militare în fazele inițiale de declanșare; participarea la operațiuni de menținere a păcii
sub egi da instituțiilor internaționale abilitate; asigurarea securității naționale, menținerea ordinii și
a legalității [ 37, p. 240].
Am notat că din punct de vedere teoretico -metodologic se dovedește a fi rațional de a studia
organismul milit ar al statului ca pe un sistem etajat, deoarece prin caracter, structur ă complexă și
prezenț ă a legăturilor informaționale de conducere, a legăturilor organizatorice și de altă factură
se define ște statutul de obiect social sistemic. În acest sens funcționalitatea eficientă ș i coordonarea
activității tuturor elementelor organismului militar presupune argumentarea conceptual -teoretică
și formalizarea politicii militare a statului prin crearea condițiilor favorabile pentru implementarea
obiectivelor trasate și acțiunea subiecțil or în interes ul de a asigura securit atea și apăr area național ă,
adoptarea măsurilor pentru revizuirea politicii militare, țin îndu-se cont de obiectivele primordiale
de neutralizare sau blocare a pericolelor imediate și de perspectivă la adresa securității și apărării
[54, p. 56].
Am de monstra t că noț iunea de organism militar „este polisemantică și include mai multe
sensuri: sistem militar al statului, care funcționează în baza principiilor de drept și are ca misiune
de a contribui la promovarea politicii interne și a politicii externe prin mijloacele militare; armată
sau forțe armate ca element principal al domeniul ui militar al statului; structură militară, care se
deosebește de structurile civile din domeniul militar al statului; structură militară a organizațiil or
internaționale guvernamentale [62, p. 119]. În baza celor reliefate subliniem că elementul formator
de sistem al organismului militar sunt forțele armate, dar include și alte structuri legitimate, menite
să asigure buna funcționa litate a instituțiilor militare. În același context structural se află instituțiile
puterii și administrării de stat preocupate de problemele ce țin de asigurarea securității naționale,
menținerea capacității de apărare și funcționarea eficientă a tuturor subsistemelor [ 59, p. 195].
Așadar, organismul militar reflectă spectr ul complex al relațiilor politice și transformărilor
din cadrul sistemului politic, într -un stat democratic politicii revenindu -i rolul hotărîtor în raport
cu puterea militară. Această ordine se exprimă prin faptul că securitatea națională este influențată
într-o măsură tot mai mare nu de politica de pe poziții de putere, ci de puterea politicii, mijloacele
militare sunt determinate de obiectivele politice pe care le deservesc, aplicabilitatea puterii militare
fiind limitat ă de mecanisme juridice și procedu ri democratice. Nu poate fi trecută cu vederea nici
influența factorilor externi asupra organismului militar, suport care determină dinamica resurselor
necesare pentru consolidarea capacității de apărare și asigură argumentarea acțiunilor de securitate .

36
3.2. Structura instituțională a organismului militar al Republicii Moldova
Organismul militar al statului reprezintă prin caracter ul său o instituție complexă, un sistem
care p revede subordonare ierarhică în procesul funcționalității, învestit cu atribuții de forță și dotat
cu mijloace tehnico -materiale necesare pentru exercitarea prerogativelor în sectorul securității și
apărării naționale, ordinii publice și situațiilor excepționale. Formarea și dezvoltarea organismului
militar al Republicii Moldova s -a produs gradu al, fie prin transformarea sub jurisdicția națională
a unor structuri care au activat în perioada sovietică, fie prin fondarea unor instituți i noi, construcția
militară aflî ndu-se în interconexiune și interdependență cu devenirea și consolidarea instituțională
a noului stat independent. Elaborarea și implementarea politicii de securitate și apărare antrenează
autorități publice supreme, instituții de resort și alte autorități publice, cu atribuții complementare
în domeniu. Organismul militar, ca și statul Republica Moldova , continuă să se afle în îndelungata
perioadă de tranziție, suportînd impactul realizărilor și deficiențelor procesului transformator [ 37,
p.240 -241].
Structura organismului militar contemporan cuprinde următoarele componente: politică –
inclu de autoritățile publice supreme (Președintele, Parlamentul, Guvernul și Consiliul Suprem de
Securitate), strategică – înregimentează alte autorități publice abilitate în domeniul securității și
apărării (Ministerul Afacerilor Interne, Minis terul Apărării, Armata Națională , Marele Stat Major
al Armatei Naționale , Statul Major General al Forțelor Armate ) și operativ -strategică (Serviciul
de Informații și Securitate, Serviciul de Protecție și Pază de Stat , Poliția de Frontieră, Trupele de
Carabinieri, Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale) [ 63, p.286 -294]. În continuare vom
elucida unele atribuții ale instituțiilor de resort pentru a determina generalul și particularul.
Președintele Republicii exercită conducerea generală a activității de asigurare a securității
naționale, instituie și administrează structuri consultative, este responsabil de starea de securitate
și comandantul suprem al Forțelor Armate, poate declar a, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului,
starea de război, mobilizarea parțială sau generală.
Parlamentul exerci tă reglementarea legislativă în domeniul asigurării securității și apărării,
aprobă principiile și direcțiile principale ale politicii de stat și activității structurilor de securitate
și apărare , exercită controlul parlamentar și controlul democratic asupra activității lor și a puterii
executive, stabilește și aprobă efectivul unor instituții de resort , audiază Guvernul în probleme ce
țin de securitate și a părar e, stabilește frontiera de stat, aprobă volu mul alocațiilor bugetare, declară
mobilizarea parțială sau generală, declară starea de urgență, de asediu și de război.
Guvernul asigură exe cutarea actelor legislativ -normative în dom eniul securității și apărării
naționale, exercită conducerea activității autorităților administrației pu blice, instituie structur i de
resort, stabilește volumul alocațiilor bugetare pentru întreținerea lor , poartă responsa bilitate pentru

37
capacitatea de apărare a țării, aprovizionarea Forțelor Armate cu arma ment, muniții, echipament
militar și alte resurse materiale [ 64].
Consiliul Suprem de Securitate este o instituție colegială și consultativă pe lîngă Președinte,
învestită cu funcții de elaborare, coordonare și monitorizare a politicilor de securit ate național ă,
examinare a informației privind funcționa rea sistemului național de apărare și analiz ă a activit ății
structurilor abilitate, ministerelor , altor autorități publice în domeniu, prezentare a recomandări lor
și ofer ire a consultanț ei șefului statului în exercitarea politici lor interne și externe pe coordonatele
securit ății și apăr ării, Consiliul a fost creat pe lîngă Președintele Republicii Moldova la 20 august
1991, actualmente act ivitatea acestei autorități fiind reglementată prin Decretul prezidențial din 8
octombrie 1997, act care desfășoară atribuțiile, modul de formare, componența și competențele
subdiviziunilor [ 65]. Vom sublinia că necesitatea reformării Consiliului Suprem de Securitate este
conștientizată și recomandată, însă din cauza că nu s -a convenit asupra cadrului de reformă, rămîne
o structură care nu generează idei și politici de securitate și nu coordonea ză instituțiile abilitate în
domeniul asigurării securității. Menționăm că Sistemul Național de Securitate reprezintă un model
profund descentralizat, unde fiecare instituție își planifică politica și o implementează în funcție
de interesul departamental, ducînd lipsă de transparență și control democratic, solicitînd cheltuieli
nejustificate și caracterizîndu -se prin ineficiență în cazul situațiilor de criză [ 63,p.296 -297].
Ministerul Apărării este structura centrală de specialitate care organizea ză, coord onează și
conduce activitățile în domeniul apărării naționale și este res ponsabil de organizarea și dezvoltarea
Armatei Naționale, de pregătire pen tru executarea misiunilor de apărare a țării. Printre atribuțiile
Ministerului vom numi : analiza și propune rea pentru Parlament, Președinte și Guvern a măsurilor
privind organizarea și pre gătirea sistemului național de apărare; asigurarea controlului ci vil asupra
Armatei Naționale; condu cerea , planificarea și organizarea activităților de men ținere a capacit ății
permanente de lup tă și de mobilizare a Armatei Naționale; planificarea și administrarea resurselor
umane, financiare, materiale și de altă natură destinate apărării naționale; elaborarea proiectelor
de acte legislative și normative privind apărarea națională; planificarea și conducerea activităților
de cercetare în domeniul apărării naționale; furnizarea de informații strategice auto rităților publice ;
gestiona rea activității Armatei Naționale pentru efectuarea operațiilor în cazul stărilor de urg ență,
de asediu și de război; studierea și evaluarea gradului de pe ricol militar și a necesi tății de apărare .
Forțele Armate reprezintă element ul de bază al sistemului național de securitate și apărare,
incluzînd Armata Națională (Forțele Terestre și Forțele Aeriene) și Trupele de Carabinieri, pînă în
anul 2012 mai făcea parte Serviciul de Grăniceri, devenit Poliția de Frontieră . Organul executiv al
Comandamentului Suprem care efectu ează planificarea strategică și conducerea Forțelor Armate
este Statul -Major Ge neral al Forțelor Armate. Misiunea strategică rezidă în realizarea capacităților

38
milita re necesare garantării , prin folosirea, în ultimă instanță, a mijloacelor militare , a suveranității,
independenței și integrității teritoriale a țării , asigurării funcțion alității democrației și particip ării
la misiun ile de men ținere a păcii în conformitate cu anga jamentele internaționale asumate de către
Republic ai Moldova. Obiectivele naționale rezidă în prevenirea, descurajarea și contracararea unor
eventuale agresiuni împotriva țării, în sporirea contribuției la menținerea stabilității în regiune , iar
misiunile strategice ale Forțelor Armate pot fi grupate în trei categorii: misiuni realizate pe timp
de pace; misiuni reali zate în situații de criză; misiuni realizate pe timp de război. Pe timp de pace
Forțelor Armate le re vin următoarele misiuni strategice: pre gătirea pentru curmarea unor eventuale
agresiuni și dezvoltarea sistemu lui de comandă, pregătirea populației și a economiei naționale
pentru mobiliza re și amenajarea operativă a teritoriului pentru apărare; participarea la operați ile
multinaționale de menținere a păcii, desfășurate sub egida ONU , OSCE, NATO sau UE ; pregătirea
pentru prevenirea crizelor in terne, în cooperare cu instituțiile cores punzătoare. În situații de criză
Forțele Armate pot participa, în conformitate cu prevederi le legislației în vigoare și în cooperare
cu alte instituții, la prevenirea acțiunilor destabiliza toare; neutralizarea elementelor diversioniste
și a altor formațiuni armate ilegale; paza căilor de comunicație c are conduc spre anumite obiective;
prevenirea pro liferării armelor convenționale și a celor de distrugere în masă; intervenții în sco pul
apărării cetățenilor și a infrastructu rii de bază. Pe timp de război misiunile se stabilesc în confor –
mitate cu obiectivul politic declarat și cu evaluarea situației strategice , obiectivul politic trebuie să
fie definit de autorită țile publice constituționale și să reflecte voința poporului.
Componenta principală a Forțelor Ar mate este Armata Națională, ale cărei sarcini constau
în respingerea loviturilor ae riene și terestre ale forțelor agresoare; cauzarea unor pierderi maxim al
posibile agresorului; zădărnici rea pătrunderii lui în adâncul teritoriului țării; crea rea de premise
pentru încetarea acțiunilor mi litare și încheierea păcii în condiții care să corespundă interes ului
național al Republicii Moldova [6 6, p.166 -169]. Misiunea Armatei Naționale constă în asigurarea
apărării naționale prin prevenirea, contraca rarea și anihilarea amenințărilor și a agresiunilor cu
caracter militar îndreptate împotriva țării [ 64]. Trebuie de subliniat că Armata Națională exercită
în interior funcția externă de apărare a ordinii constituționale și numai în situații excepționale poate
reprezenta ultimul cuvînt al guvernării , iar în condițiile de stabilitate social -politică și de coeziune
socială contribuie la asigurarea unității naționale și educația patriotică, amplificînd sentimentul de
mîndrie națională.
Ministerul Afacerilor Interne este o structură specializată din cadrul Gu vernului cu atribuții
directe în domeniul menținerii ordinii de drept și securității publice , subdiviziunile sale constituie
un organism menit să asigure viața, sănătate a și libertățile cetățeni lor, interesele societății și ale
statului con tra atentatelor criminale și ale altor atacuri ilegale. În Concepția Securității Naționale

39
o amenințare directă la adresa securității naționale este numită crima organizată, fapt care -i atribuie
responsabilități sporite în domeniul asi gurării securității naționale.
Vom nota că prin Concepția de reformare a Ministerului Afacerilor Interne și a structurilor
subordonate și desconcentrate ale acestuia din 6 decembrie 2010 sunt prevăzute zece obiective de
reformă, printre care menționăm „demilitarizarea poliției și delimitarea statutului de polițist de cel
al altor categorii de funcționari care asigură activitatea poliției” [67], la 16 ianuarie 2011 Guvernul
a aprobat Planul de acțiuni pentru implementarea Concepției [ 68]. Vom preciza însă că reformarea
a fost interpretată de autorități ca modificare a statutului unor categorii de funcționari din cadrul
Ministerului și serviciului polițienesc , pe cînd în realitate demilitarizarea presupune transformarea
instituției dintr -o entitate care protejează, în primul rînd, interesele statului într -un serviciu public
în beneficiul general al comunității, care protejează, în primul rînd, interesele și drepturile omului.
Această transformare structural -sistemică pornește de la redefinirea de fond a institu ției și pre vede
modificarea complexă a regulilor interne de organizare , funcționare și etică profesională, edificată
pe trecerea de la „ supremația ordinului” la „ supremația legii”. Constatăm că în lipsa unei definiții
clare a noțiunii „demilitarizare” și a unui act general acceptat de referință, înțelegerea , interpretarea
și folosirea noțiunii diferă de la document la document, de la instituție la instituție [ 9, p.301 -302].
Referindu -ne succin t la alte formațiuni militare, vom invoca Hotărîrea Guvernului cu privire
la reforma organelor Ministerului Afacerilor Interne din 13 septembrie 1990, care prevede crearea
Departamentului de Poliție și a secțiilor raionale de poliție, iar la 18 decembrie 1 990 Parlamentul
a adoptat Legea cu privire la poliție, locul miliției fiind ocupat de instituția nouă a afacerilor interne
– poliția. Aproximativ peste un an, la 12 decembrie 1991, Parlamentul a adoptat Legea cu privire
la trupele de carabinieri (trupele i nterne) ale Ministerului Afacerilor Interne, în care se stipulează
că sunt organizate pe principii militare, asupra lor extinzînd u-se acțiune a legilor ce reglementează
serviciul militar, fiind abilitate cu funcția de protecție a ordinii de drept. La 4 noiembrie 1992 prin
Decretul Președintelui Republicii Moldova este creat Departamentul Trupelor de Carabinieri în
cadrul Ministerului Afacerilor I nterne [ 69, p.465 -466]. Este de subliniat că în Acordul cu privire
la Forțele Armate Convenționale în Europa unitățile militare de interne sunt considerate formațiuni
abilitate cu exercitarea funcțiilor de asigurare a securității interne pe timp de pace.
Actuala Poliție de Frontieră a fost supusă reorganizării structural -funcționale de mai multe
ori, în scopul demilitarizării instituției și a îmbunătățirii pazei frontierei de stat. Inițial Ministerul ui
Securității Naționale i -a fost încredințată paza front ierei de stat, ca ulterior această prerogativă să
fie încredințată unei instituții cu funcții speciale, Trupele de Grăniceri în componența Ministerului
Securității Naționale, formată la 10 iunie 1992, devenită Departamentul Trupelor de Grăniceri la
23 dece mbrie 1999, reorganizată într -o structură independentă la 18 ianuarie 2000, transformată

40
în Serviciul de Grăniceri din 23 aprilie 2005 și în fine, formula actuală fiind Poliția de Frontieră în
subordonarea Ministerului Afacerilor Interne din 1 iulie 2012.V om preciza că segmentul frontierei
cu România se află în custodia acestei structuri din septembrie 1991, iar pe segmentul cu Ucraina
se exercită din iulie 2011 (în ultimul caz fiind necesar de a invoca Misiunea Uniunii Europene de
Asistență la Frontiera M oldo-Ucraineană) [ 70, p.456 – 458]. Poliția de Frontieră este o autoritate
administrativă centrală, care exercită atribuțiile și promovează politica statului în domenii , precum
supravegherea și controlul frontierei de stat în vederea combate rii criminali tății transfrontalier e,
inclusiv a migrației ilegale, asigurarea intereselor și paza fron tierei de stat a Republicii Moldova ,
executarea acordurilor internaționale și legislați ei Republicii Moldova privind frontiera de stat.
Serviciul de Informații și Securitate , inițial Ministerul Securității Naționale, a fost creat prin
Decretul Președintelui Republicii Moldova la 9 septembrie 1991, o atribuți e fiind asigurarea pazei
frontierei de stat. În baza Legii cu privire la Serviciul de Informații și Securitate din 23 decembrie
1999 Ministerul Securității Naționale este reorganizat în Serviciul de Informații și Securitate, fiind
o structură de stat specializată în domeniul asigurării securității de stat. Prin Hotărîrea de Guvern
din 13 noiembrie 2006 a fost creat centrul Antiteror ist din cadrul Serviciului, abilitat cu dirijarea,
coordonarea și realizarea măsurilor de combatere a terorismului [ 71]. Atribuțiile Serviciul ui țin de
elaborarea și realiza rea sistemului de măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea și contracara –
rea acțiunilor care atentează la valorile și prevederile constituționale : schimbarea violentă a ordinii
constituționale, subminarea sau lichidarea suveranității, independenței și a integrității teritoriale,
activitățile care contr ibuie, fie direct , fie indirect, la des fășurarea de operațiuni militare împotriva
țării sau la declanșarea războiului civil, acțiunile militare sau alt e tipuri de acțiuni vio lente care
subminează temeliile statului. Activitatea Serviciului este coor dona tă de Președintele Republicii
Moldova și supusă controlului parla mentar : controlul este prevăzut în legislația mai mu ltor țări,
însă supraveghe rea parlamentară a activității unui ser viciu secret de informații în cazul Republicii
Moldova constituie un fapt de remarc at [72], chiar dacă realitățile diferă de intențiile scrise .
Serviciul de Protecție și Pază de Stat, inițial Serviciul de Pază al Președintelui, a fost formatat
prin Decret prezidențial la 27 ianuarie 1992, reprezentînd o subdi viziune specială independentă în
cadrul Ministerului Securității Naționale, cu subordonare directă Președintelui. Decretul din 6 mai
1994 prevede crearea serviciului de Securitate a Președintelui Republicii Moldova, în conformitate
cu Legea din 28 ianuarie 1998, a fost instituit Serviciul de Protecție și Pază de Stat, transferat în
subordinea Guvernului în baza Hotărîrii din 26 februarie 1998. În fine, Legea cu privire la Serviciul
de Protecție și Pază de Stat din 13 iunie 2008 repune instituția în subordine prezidențială [ 73].
Serviciul de Protecție și Pază de Stat face parte din sistemul organe lor securității statului,
fiind specializat în asigurarea protecției demnitarilor de stat și a celor străini pe timpul șederii lor

41
în Republica Moldova, a membrilor familiilor acestora, precum și în asigurarea pazei sediilor de
lucru și a reședințelor acestora. Din categoria demnitarilor care beneficiază de protec ție de stat fac
parte: Președintele Repu blicii Moldova, Președintele Parlamentu lui, Prim -ministrul, ex -președinții
țării, ex -președinții Legislativului și ex-prim -miniștrii , pe perioada stabilită de legislație.
Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale form at în baza Decretului Președintelui
cu privire la Apărarea Civilă a Republicii M oldova din 24 decembrie 1991 prin transferarea sub
jurisdicția națională a Statului Major al Apărării Civile, instituțiil or sale de comandă și unitățil or
militare ale Apărării Civile a Uniunii Sovietice dislocate pe teritoriul Republicii Moldova. Această
instituți e, sub actuala denumire din 1 septembrie 1993 , a fost supusă unor reorganizări structural –
funcționale frecvente, actualmente prin Hotărîrea Guvernului din 23 aprilie 2005 se află în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne ca autoritate autonomă [74]. De fapt, Serviciul reprezintă un com –
plex de instituții specializate, care execută sarcini în domeniul protecției populației, teritoriului,
mediului încon jurător și proprietății în caz de pericol sau declanșare a situațiilor excepționa le [75].
Vom nota că analiza atribuțiilor Serviciului conform cadrului normativ demonstrează că această
autoritate nu are tangențe directe cu asigurarea securității militare, funcția internă vizînd protejarea
populației în condițiile situațiilor excepționale cu caracter tehnogen, ecologic și natural [ 9, p.308].
Vom sublinia că gradele militare se dovedesc a fi un element care indică asupra apartenenței
la formațiunile militare, însă Serviciul de Informații și Securitate nu poate pretinde la un asemenea
statut, deoarece nu corespunde exigențelor, ca m de altfel, și Serviciul de Protecție și Pază de Stat,
iar Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale se dovedește a fi o instituție demilitarizată.
Lista structur ilor demilitarizate înregimentează și Mini sterul Afacerilor Interne, exceptînd Trupel e
de Carabinieri
Așadar, structura actuală a organismului militar nu corespunde exigențelor contemporane de
securitate și apărare, dublări le nejustificate, reorganizări le frecvente, deficiențe le în subordonare
și precari tățile în colaborare instituțională fiind impedimente în exercitarea funcțiilor . Insuficiența
unei gîndiri strategice, personificarea excesivă a instituțiilor, manifestările unor disfuncționalități,
precaritatea cadrului legislati v, corupția și protecționismul, alături de alți factori, n -au putut să nu –
și lase amprenta asupra funcționalității organismului militar , în general asupra politicii construcției
militare în ansamblu [ 9, p.235 -236]. Organismul militar a încorporat cele mai variate componente,
cu funcții deseori incompatibile, fiecare instituție, la rîndul său, întrunind o structură specifică de
state. În asemenea situație precară este indispensabil de a elabora un model nou de sistem, optim,
care să fie în măsură să răspundă la exigențele secolului XXI [ 54, p.73 -74].Însă în cîmpul legislativ
predomină incertitudine a, soldată cu probleme ce țin de construcți a militar ă în Republic a Moldova,
principalele const înd în lipsa unei d elimitări clare a prerogativelor și eficiența redusă a sistemului .

42
4. OPORTUNITĂȚI DE SECURITATE NAȚIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA ÎN
CONTEXTUL EXTINDERII PROVOCĂRILOR INTERNE ȘI EXTERNE
În acest capitol sunt supuse cercetării două componente ale securității naționale a Republicii
Moldova, militară și nonmilitară, abordate în conexiunea intern – extern: prima este reliefată prin
elucidarea cadrului politico -juridic, ancorat pe neutralitate și a unor pericole, a doua , exemplificată
prin aspecte ecologice , este desfășurată prin activitățile ecologice ale Armatei Naționale.
4.1. Securitatea militară – element edificator al securității naționale
Securitatea națională reprezentînd prin esență o problemă de importanță stringentă a statului
și a societății, este canalizată pe valorific area interesului național prin diminuarea amenințărilor,
contracararea riscurilor și minimizarea vulnerabilităților, solicitîndu -se elaborarea cadrului coerent
și eficient al politicilor î n domeniu și identificarea mecanismelor fezabile ale deciziilor adoptate.
Categoria „securitate națională” unifică două părți componente fundamentale – securitatea statului
și securitatea societății [ 76, p. 158], esența fiind de a depăși conceptual stat-centrismul îngust care
mai continuă să predomine: V . Juc susține că este indispensabil să se conștientizeze că nu cetățenii
există pentru stat, ci statul pentru cetățeni [4, p. 200], iar V. Saca trasează o conexiune directă între
interesul național ș i securitatea națională, subliniind că procesul modernizării reale în Republica
Moldova s -a tergiversat într -un mod nepermis [77, p. 47-49], fapt care n -a putut să nu se răsfrîngă
asupra sistemului național de securitate și apărare. Nu este deloc întîmplăt oare, în acest sens, lipsa
de voință politică pentru a demara un set de reforme științific argumentate, în special pe fundalul
suportului real din exterior, pe dimensiunea bilaterală și pe coordonata multilaterală de parteneriat
și cooperare. Este indispensabil de a diminua imitarea reformelor și populismul, disfuncționalitatea
instituțiilor, dinamica negativă a elaborării conceptuale a construcției militare și modernizării
mediului de securitate a Republicii Moldova, nemaivorbind de dezorganizarea s ocietății și a puterii
de stat, care poate să se soldeze cu intervenție străină și implicit, pierderea suveranității cel puțin
pe o parte din teritoriu [9, p. 311-312].
Am subliniat, în ace eași ordine , că etapa actuală a construcției militare în Republic a Moldova
este marcată de o complexitate deosebită, determinată de amplificarea pericolului militar în arealul
geopolitic est -european (factorul extern) și de tentative le de a identifica un model nou, conceptual
și structural -funcțional, al sistemului de securitate națională în contextul instabilității politice și
guvernamentale, însoțită de prevalarea interesului îngust și lipsei de clarviziune strategică (factorul
intern). Acești și alți factori, înșiruiți în diferite contexte, determină creșterea ponde rii purtătorului
legitim și firesc al forței militare , și anume organismul militar al statului [37, p.241 -242], date fiind
extinderea priorități lor de securitate națională și necesitatea modernizării sistemului pentru a putea
contracara eficient pericolele și contribui la promovarea intereselor naționale.

43
La baza conexiun ilor dintre subiecții securității se află interesele lor, suport care permite să
distingem securitatea externă și securitatea internă : prima se manifestă prin apărarea intereselor
și valorilor naționale, modului de viață încetățenit în fața pericolelor din exterior, mecanismele de
asigurare în regimentî nd fie potențialul militar suficient, fie un sistem stabil de alianțe bilaterale și
multilaterale de securitate colectivă; ultima se manifest ă în sfera societală și se referă la activitățile
publice de pre venire și înlăturare a pericolelor la adresa vieții, sănătății și proprietății oamenilor în
interiorul statului, activități aflate în conexiune cu securitatea persoanei și ordinea public ă. Pentru
a asigura securit atea intern ă, se cuvine de a determina obiectivele, identific a pericolele principale,
defini criteriile de stabilirea nivelului de apărare și elabora mecanism ul de influență a supra surselor
de pericole și contracararea lor [22, p. 165-166].
Am insistat asupra actualității deosebite a aspectelor ce țin de asigurarea securității naționale
într-un domeniu atît de important precum este cel militar. Rolul organismului militar în procesul
de realizare a obiectivelor de politică intern ă și de politică externă, aflate în strînsă interconexiune,
este semnificativ, acesta exprimîndu -se prin îndatorirea de a apăra persoana, societatea și statul de
agresiune din exterior prin mijloace disponibile, inclusiv cele militare. Organismul militar r ămîne
un garant al stabilității orînduirii de stat și securității sociale în fața atentatelor din partea grupărilor
extremiste și separatiste , dar și a altor tipuri de pericole [78, p. 140-141].
Politica militară avînd drept obiectiv asigurarea securității și apărării naționale, reprezentîn d
o componentă organică a politicii de stat, este reglementată prin cadrul legislativ -normativ, care,
de altfel, a suferit modificări frecvente, după cum am specificat mai sus. În Declarația cu privire
la suveranitatea RSS Moldova este stipulat că Republica Sovietică Socialistă Moldova, ca subiect
egal al relațiilor internaționale, se declară zonă demilitarizată, activ promovează consolidarea păcii
și securității , este implicată direct în procesul de cooperare și securitate, precum și în structurile
europene”[ 57, p.499]. În Declarația de Independență a Republicii Moldova este exprimată intenția
de a adera la Actul Final de la Helsinki și la Carta de la Paris pentr u o Nouă Europă, solicită să fie
admisă cu dreptu ri depline în cadrul Organizației Națiunilor Unite și la Conferința pentru securitate
și Cooperare în Europa [79, p. 62]. Constituția Republicii Moldova prevede că forțele militare sunt
destinate apărării na ționale, pazei frontierelor și menținerii ordinii publice (art icolul 57), iar forțele
armate fiind incluse în componența administrației publice sunt abilitate cu garantarea suveranității,
independenței și unității integrității teritoriale a țării și democr ației constituționale (articolul 108)
[80]. Aceste prevederi fundamentale și -au găsit concretizare și dezvoltare în mai multe documente
de politici, inclusiv în Concepția politicii externe a Republicii Moldova, în care este s ubliniat că
nerecurgerea la for ță sau amenințarea cu forța, reglementarea diferendelor internaționale exclusiv
prin mijloace pașnice, neamestecul în afacerile interne ale altor state, inviolabilitatea frontierelor

44
și integritatea teritorială a statelor reprezintă principii în baza cărora Republica Moldova realizează
politica sa externă [81, p. 97].
Actul normativ de bază în domeniul apărării este Doctrina militară, document de politici care
pune în lumină și coordonează structura, evoluția și dirijarea Forțelor Armate. Doctrina tra sează
prioritățile în domeniile politic și militar al e apărării, stabilește sistem ul de măsuri la nivel național,
regional și global în vederea realiz ării cursului politico -militar al Republicii Moldova, determină
sursele de pericole militare potențiale și definește conducerea Armatei Naționale la nivel general,
nemijlocit și operativ. Scopul de bază al politicii militare a Republicii Moldova rezidă în asigurarea
securității militare a poporului și statului, fiind legal și absolut necesar, în ordinea relief ată de idei,
de a avea Forțe Armate proprii [82, p. 91].
Legea securității statului stabilește expres că securitatea statului reprezintă o parte integrată
a securității naționale și prevede un sistem de măsuri multiaspectuale orientate spre descoperirea,
prevenirea și contracararea la timp a amenințărilor. Acest document includ e direcțiile principale și
prioritățile de asigurare a securității statului, definește competențele autorităților p ublice supreme
în domeniu și sistemul organelor securității statului [ 83, p. 102-104].
Concepția securității naționale , realizînd evaluarea generală a mediului de securitate pe plan
național și internațional, trasează principiile, valorile generale, obiec tivele și liniile directorii de
bază ale securității naționale, identifică amenințările, riscurile și vulnerabilitățile cu impact asupra
securității Republicii Moldova, în calitate de „principiu de bază a conceptului securității naționale”
figurînd statutu l de neutralitate permanentă [84, p.7].
Strategi a securității naționale stabilește criteriile cărora trebuie să li se conformeze sistemul
național de securitate și prevede, totodată, că politica de securitate a Republicii Moldova reprezintă
ansamblu l de concepte, norme juridice și acțiuni orientate spre promovarea și protejarea intereselor
naționale prin identificarea, prevenirea și contracararea amenințărilor și riscurilor cu impact asupra
securității statului, în procesul de „promovare a intereselor naționale se va ține cont de statutul de
neutralitate permanentă”. Strategia nu pune în lumină amenințările și riscurile cu impact, ci numai
definește căile de asigurare a securității naționale, iar cooperarea cu Alianța Atlantic ului de Nord
nu aduce atin gere statutului constituțional de neutralitate [ 85, p. 38].
Planul Individual de Acțiun i al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova – NATO prevede
că, luînd act de statutul de neutralitate , prin implementarea acestui program nu urmărește aderarea
la Organizația Nord -Atlantică, ci intensificarea dialogului și aprofundarea parteneriatului . Cele trei
redacții conțin prevederi privind procesul de reformă și modernizare a sectorului de securitate și
apărare, urmărindu -se sporirea eficienței în prevenirea riscu rilor și combaterea amenințărilor,
inclusiv prin dezvoltarea capacităților moderne de apărare ale Armatei Naționale [86].

45
Am sublini at prin aplicarea analiz ei conținutului documentelor că neutralitatea permanentă
este invocată frecvent în actele normative ca suport și mecanism de asigurare a securității militare,
cooperarea cu Alianța Atlanticului de Nord fiind îndreptată spre reformarea sectorului de securitat e
națională , deși nu este mai puțin adevărat : rezultatele se află sub așteptări . Participarea Republicii
Moldova în Programul Parteneriat pentru Pace corespunde pe deplin intereselor sale fundamentale,
contribuie la facilita rea integr ării în structurile eu ropene, oferă posibilit ăți de a participa la crearea
mecanismelor internaționale de menținere a păcii, asigurării stabilității și acordării unor garanții de
securitate , permite aplicarea experienței statelor euroatlantice în domeniul construcției militare , în
sensul moderniz ării Forțelor Armate, pregătir ii cadrelor calificate , inclusiv instituirea lingvistică a
ofițerilor Armatei Naționale, asigur ării accesului la informații, statistică, surse de asistență politică,
financiară și tehnică [87, p.47]. Vom subl inia, contrar mai multor opinii, că neutralitatea nu asigură
nici securitatea militară, nici integritatea teritorială, evenimentele din Ucraina din 2014 pe timp de
pace și inva darea Belgiei în anul 1914 pe timp de război demonstrează justețe a acestei concl uzii,
nemaivorbind de staționarea ne autoriz ată a forțelor militare străine pe teritoriul său suveran , chiar
dacă autoritățile constituționale provizoriu nu -și exercită jurisdicția . Alternative le de asigurare a
securității , integritatea euroatlantică și uni rea cu România, beneficiază de mai puțină susținere din
partea cetățenilor și pînă la moment n -au fost abordate la nivel de politici de stat , după cum nici
aderarea la spațiul eurasiatic . Neutralitatea permanentă a Republicii Moldova nu este și nu poate
fi garantată la nivel ul internațional actual, instituțiile de cooperare multilaterală pot numai lua act
de intenția sau decizia politico -juridică adoptată, dar fără a preciza garanți i, iar practica bilaterală
deja nu se aplică : nici modelul clasic (Elveția și Suedia), nici exemplele contemporane (Austria și
Finlanda) nu sunt aplicabile în cazul Republic ii Moldova, contextul internațional fiind altul.
Republica Moldova este un stat mic și cu posibilități relativ reduse de asigur are a securității
și apărării naționale. V. Beniuc susține că orice stat este supus unor amenințări și riscuri la adresa
securității naționale, acestea fiind de factură militaro -politică, financiar -economică, ecologică sau
cultural -civilizațională. Însă impactul asupra țărilor mici se dovedește a fi mult mai mare din cauza
vulnerabilității lor dictate de potențialul politic, militar și economic slab disponibil și capacit ățile
reduse de a neutraliza procesele negative. Securitatea națională se află în strîns ă interconexiune cu
securitatea internațională și deci, dimensiunea internațională a securității naționale a crescut foarte
mult. În acest sens, orice stat, în special țările mici, pot să se autoconsidere că se află în stare de
securitate relativă numai în condițiile unui model mai eficient, din punct de vedere al securității,
de ordine mondială. Este oportun de subliniat, precizează cercetătorul , că modelele de securitate
națională fundamentate pe izolaționism se dovedesc a fi neeficiente, integrarea constituind singura
posibilitate eficientă de apărare a intereselor naționale și factorul hotărîtor de asigura re a securității

46
statelor [88, p . 17-19]. Politica de securitate a Republicii Moldova, ca parte organică a politicii de
stat, subliniază S. Cebotari, V. Saca și I. Coropcean, este strîns legată de opțiunea de modernizare
socială și integrare europeană, reflectînd procesul de asigurare a stabilității societății și statului, a
condițiilor de via ță și existență a cetățenilor, de apărare a drepturilor și libertăților fiecărui membru
al societății, de creare a premiselor pentru dezvoltare statală. Aceasta presupune asigurarea apărării
de pericolele intern e și extern e a valorilor de bază, a resurselo r materiale, intelectuale și morale, a
orînduirii constituționale și suveranității statale, independenței și integrității teritoriale [89, p. 36].
Am reliefat mai sus rolul Armatei Naționale în asigurarea securității militare și apărării.
Datele cercetărilor sociologice demonstrează că respondenții au încredere relativ înaltă față de
Armata Națională, care se situează pe locurile trei -cinci, chiar dacă în comparație cu luna mai 2012
rata a coborît de la 56 % la 42% în luna noiembrie 2015 [90, p.10 5]. Însă trebuie de precizat că
din noiembrie 2012 atestăm o stabilitate relativă de încredere (40% – 46%), scăderea am explica –
o prin unele incidente care s -au produs în cadrul unități lor, în timp ce stabilizarea denotă că Armata
Națională rămîne o instit uție închisă, iar polemica recentă din mass -media între factori de decizie
conține mai degrabă un vădit substrat partinic, deși se invocă necesitatea îmbunătățirii situației la
capitolul ce ține de securitatea și apărarea națională.
Securitatea militară urmărește de a asigura apărarea statului împotriva agresiunii externe, a
localiza conflictele armate și reprima violența militară ilegală la frontierele de stat și în interiorul
țării. Precizăm că în textul Doctrinei militare nu și -au găsit explicare categoriile „doctrină militară ”
și „securitate militară ”, însă prevederile acestui act normativ servesc în calitate de suport politico –
juridic în vederea coordon ării eforturilor autorităților public e în asigurarea securității militare prin
aplicarea potențialului politico -militar, economico -militar, informațional, demografic, științifico –
tehnologic și moral -psihologic al țării pentru a valorifica interesele naționale în domeniul militar
și reduce per icolul militar. În estimarea nivelului de asigurare a securității militare se ține cont de
indicatori i care în măsură suficientă caracterizează starea organismului militar al statului (numărul,
potențialul de luptă și de mobilizare, nivelul de dotare cu ar mament modern și cu tehnic ă militară,
asigurarea cu mijloace financiare și tehnico -materiale necesare , nivelul pregătirii profesionale și
moralul unităților militare),starea relațiilor internaționale (nivelul de escaladare a situației politico –
militare, ec onomico -militare și militar o-informaționale) și nivelul de stabilitate internă economică ,
socială și politică, ecologică și demografică [31, p. 91-92].
N. Albu menționează că dimensiunea militară a securității se referă la ansamblul proceselor,
fenomenelor și structurilor care au impact asupra cadrului de reglementare a domeniului militar.
Cînd amenințarea la adresa securității este de natură internă, sec uritatea militară se referă, mai ales,
la capacitatea elitei de a menține pacea civilă, integritatea teritorială și funcționarea instituțiilor

47
față de cetățenii săi. În categoria riscurilor militare de sorginte internă se includ revoltele interne,
acțiunil e secesioniste, atacurile teroriste, acți unile organizațiilor criminale [2, p.37 -38].
Funcționalitatea sistemului securității militare ține nemijlocit de direcțiile interne și externe
de activitate a statului. Astfel, ca urmare a conflictului armat din Ucraina, s -a amplificat pericolul
militar la adresa Republicii Moldova, care, deși se găsește în stare latentă, în condițiile actualizării
interne, nu exclude probabilitatea transformării în acțiuni militare, impunînd statul să întreprindă
acțiuni speciale sau chiar extraordinare. În același context, Republica Moldova este nevoită să țină
cont de pericolele reale și potențiale de sorginte militară la adresa suveranității, independenței și
integrității teritoriale, fiind prezenți în diferită formă fa ctori interni și externi, aflați în conexiune ,
care sunt în măsură să -i pericliteze interesele naționale [91, p. 30-33].
Am constatat că amenințările și riscurile la adresa securității naționale din ultimul deceniu
al secolului XX ulterior s -au agravat, d evenind insurmontabile pe ter men scurt și mediu. O serie
de factori, precum insuficiența experienței profesionale naționale în domeniul studiilor strategice
de securitate și apărare , nivelul redus al controlului democratic din partea societății civile asup ra
sectorului de securitate și apărare, întîrzierea implicării instituțiilor europene în contrabalansarea
influenței rusești în subregiune, au determinat ezitare a din partea autorităților politice ale statului
în identificarea priorităților și definirea provocărilor la adresa securității și apărării naționale [43,
p.716]. Din lista factorilor care afectează securitatea națională am insistat asupra separatismului
teritorial și lipsa de progrese în identificarea soluțiilor conflictului din raioanele de est; încălcarea
drepturilor omului, tergiversar ea reformei sistemului de justiție , a structurilor de securitate și de
protecție a normelor de drept; lipsa strategiilor și mecanismelor eficiente de combatere a corupției;
crima organizată, caracterul ei transnațional; finanțarea insuficientă a organismului militar, avînd
consecință deteriorarea morală și fizică a armamentului și tehnicii militare, scăderea nivelului de
pregătire militară și reducerea capacității de luptă a unităților militare [91, p. 33-34]. Pericolele la
adresa securității militare și a intereselor naționale ale Republicii Moldova solicită consolidarea
capacității de apărare a organismului militar și perfecționarea tuturor parametrilor calitativi , locul
și rolul său în structura instituțiilor de forță și a securității naționale se află în continuă schimbare,
ordine care transferă problema modernizării în cadrul sistemului de securitate militară și imp licit,
națională din programele departamentale în politicile naționale, societatea avînd nu numai dreptul,
ci și datoria să se apere, să -și apere interesele valorile, existența și securitatea [92, p. 139].
Așadar, securitatea militară este un indicator al valorific ării intereselor naționale în domeniul
militar și garant ării apărării naționale . Securit atea militar ă a Republicii Moldova este imposibil ă
în afara stabilității internaționale și menținerii capacității de apărare la nivel suficient [93, p. 6] în
contextul că se modifică și conceptul de securitate, pe contul includ erii aspecte lor nonmilitare.

48
4.2. Relația militar -nonmilitar în domeniul securității naționale a Republicii Moldova
Asocierea tradițională a securității cu apărarea militară nu corespunde indicatorilor actuali
de cuantificare atît a mediului național, cît și a celui internațional (de securitate ), schimbările care
se produc au determinat modificarea formatului conceptual de percepere a noțiunii date , solicitînd
includerea componentei nonmilitare. Securitatea națională nu poate fi asigurată în exclusivitate
prin mijloace militare, ci reclamă elemente nonmilitare, distincția militar – nonmilitar nu presupune
o ruptur ă conceptual ă, ci o dihotomie afl ată în concordanță cu elaborările științifice postneclasice
în domeniul studiilor de securitate și apărare . În calitate de suport conceptual am invocat lucrarea
lui S. Huntington, acesta deosebind trei tipuri de politici de securitate care se manifestă la niv elurile
operațional și instituțional – de securitate militară, de securitate internă și de securitate situațională.
S. Huntington delimitează securitatea militară de securitatea nonmilitară [94], însă fără a determina
plenar importanța ultimei , iar introducerea tipurilor politic, economic și social în ca drul securității
situaționale reprezintă, în opinia noastră, o eroare metodologică. Am apelat, de asemenea, la teoria
lui B. Buzan, care face o distincție clară între componentele militară și nonmili tară a le securității,
fiind definite cinci dimensiuni : militară, politică, economică, societală și de mediu [ 95, p. 43-45].
Am determinat, în consecință, că securitatea a căpătat un caracter multidimensional datorită
factorilor de natură diferită care o influențează, însuși mediul de securitate solicitînd o abordare
profund nuanțată a pericolelor, atît de colora tură tradițional ă, cît și postmodernistă. Securitatea nu
reprezintă în exclusivitate domeniul forțelor armate, ci comportă necesitatea cooperării eficiente
între toate componentele structurale ale sectorului național ( de securitate) pe dimensiunile militară
și nonmilitară . Opoziția față de lărgirea cadrului conceptual și ancorarea în tradiționalism poate să
aibă repercusiuni nefaste asupra stării de securitate, dat fiind că diferite tipuri de pericole vor fi
introduse în limitele unei singure categorii, iar abordarea polit ică va fi centrată pe acțiuni militare
în detrimentul soluțiilor politice, economice, sociale sau de alt caracter [96, p.112-114].
Activitatea organismului militar ține și de soluționarea unor probleme nonmilitare, însă este
de precizat că aceasta se expr imă prin funcționalitatea doar a unor componente structurale. Relația
pe coordonata militar – nonmilitar în domeniul securității am abordat -o prin elucidarea raportului
factori militari – situați e ecologică în contextul că dimensiunii ecologice îi revine u n rol deosebit
în procesul de identificare a căilor de supraviețuire a civilizației, solicitînd, în ordinea reliefată de
idei, analiza sistemului „societate -natură” prin prisma impactului activității militare asupra calității
mediului ambiant. Am stabilit că dinamismul relațiilor social -ecologice este puternic influențat de
două grupuri de factori, naturali – geografici și antropogeni, în lista celor din urmă un loc deosebit
revenind activitățil or politico -militare , a căror influenț ă asupra conexiunii dintre societate și natură
poartă un caracter complex. Pe de o parte, conflictele militare și pregătirile către război, însoțite

49
de cre șterea volumului producției militare, perfecționarea tipurilor de armament și modificarea
pregătirii de luptă a trupelor conduc la înrăutățirea situației ecologice din cauza că factorii politico –
militari servesc în calitate de sursă de apariție a unor pericole ecologice pr ovenite din aplicarea în
sfera militar ă a unor materiale și tehnologii care nu au analogii în natură, de teriorînîndu -se balanța
și legăturile stabilite în biosferă; intensifică substanțial acțiunea negativă a pericolelor existente
datorită poluărilor antropogene din procesul experimentării și producerii armamentului și tehnicii
militare; creează presiune sup limentară asupra sistemelor naturale , aceasta provine din activitatea
cotidiană a forțelor armate, accidente și catastrofe; solicită permanent resurse materiale, financiare
și umane enorm e, acutizînd problemele energetice, alimentare și alte necesități soc ial-economice.
Pe de altă parte, factor ii politico -militari exercită influență nu numai negativă, ci și pozitivă asupra
proces elor de consolidare a securității și stabilității la nivel urile național și internațional, inclusiv
cooperarea în domeniul protecției naturii prin lichidarea consecințelor accidentelor, catastrofelor
industriale și calamităților naturale [97, p.365 -366], cum ar fi Organizați a Tratatului Atlanticului
de Nord [ 21, p. 81-105], care se răsfrînge și în raport cu Republica Moldova [21, p. 142-143].
Am stabilit că factorii politico -militari influențează asupra situației ecologice pe două căi –
directă (intensificarea presiunii antropogene asupra ecosistemelor exercitată de acțiunile militare)
și indirectă (extinderea acțiunilor, inclusiv prin aplicarea forței armate , asupra evoluției relațiilor
internaționale, în general și a componentei de mediu, în particular). Influența indirectă a factorilor
politico -militari asupra mediului comportă două laturi opuse: prima este orientată spr e destindere
și lărgire a cooperării și parteneriatelor, limitare și reducere a armamentului, folosire cu predilecție
a mijloacelor politice în soluționarea conflictelor, cea de a doua ține de impactul negativ exercitat
asupra biosferei și politicii ecolog ice d e către actori i care generează pericole militare și afectează
ordinea, securitatea și stabilitatea. Raportul dintre aceste două laturi determină dinamica sistemului
de relații internaționale, de al cărui caracter depinde conștientizarea de către comun itatea mondială
și fiecare actor, statal și nestatal, a importanței și priorității obiectivelor privind protecția mediului
ambiant, eficiența politicilor ecologice naționale și funcționarea mecanismelor politico -juridice ale
cooperării în sfera ecologică. În acest context pot fi evidențiate trei forme de influență a factorilor
politico -militar i asupra mecanismelor de asigurare a unei calități înalte a mediului înconjurător :
acțiunea asupra formării concepției integre de echilibru ecologic în cadrul naturii; înrîurirea asupra
potențialului statelor și a societăților de a perfecționa relațiile social -ecologice; influența asupra
proceselor de colaborare internațională în domeniul protecției naturii [ 98, p. 90-91].
Am remarcat impactul sferei militare a supra conținutului politicii ecologice, însă identificăm
și raporturi inverse, în sensul că politic a militar ă este încadrată în anumite limite prin obiective de
caracter ecologic . Astfel, p olitica de stat , fiind îndreptată spre perfecționarea potențialului militar

50
și stabilirea formelor de realizare în condiții politico -militare concrete, nu poate să nu țină cont de
posibile consecințe ecologice nefavorabile provenite din activitățile militare pentru stabilitatea și
capacitățile adaptive ale ecosistemelor. În același context, politica în domeniul securității naționale
exercit ată în condițiile acutizării problemelor de mediu este îndreptată spre contracararea nu numai
a pericolelor militare, dar și ecologice.
Am subliniat necesitatea de a elabora și fundamenta politica militaro -ecologică în calitate de
componentă a politicii ecologice a statului: politica militaro -ecologică se form ează în conformitate
cu prioritățile de lungă durată, cu strategia securității ecologice și obiectivele din domeniul militar
și din sfera protecției mediului ambiant, urmărindu -se menținerea capacității înalte de apărare a
statului și asigurarea activității militar o-ecologice echilibrate [99, p. 63].
Conținutul politicii militaro -ecologice în corpor ează activitatea îndreptată spre soluționarea
coordonată a problemelor ce vizează protecția mediului înconjurător , inclusiv folosirea rațională
și restabilirea resurselor naturale, dirijarea riscului ecologic în procesul de funcțion are a sistemului
militar în ansamblu. Sub aspect funcțional, politica militaro -ecologică se exprimă în două niveluri:
primul conțin e complexul de măsuri realizate de stat la scară națională, incluzînd acțiuni cum ar fi
determinarea priorităților și obiectivelor (politicii militaro -ecologice), ela borarea programelor și
planurilor de asigurare a securității ecologice, finanțarea și asigurarea cu resurse a activități lor de
protecție a naturii, asigurarea tehnico -științifică a rezolvării problemelor ecologice, coordonarea
instituțional -structurală a a ctivități lor de protecție a naturii, perfecționarea cadrului normativ de
reglementare a modului și condițiilor de folosire rațională a resurselor naturale de Forțele Armate;
al doilea vizează acțiunile desfășurate nemijlocit în cadru l Armatei Naționale, precum asigurarea
ecologică a activității Armatei Naționale, prin aceasta se înțeleg e totalitatea măsurilor economice,
sociale, juridice, tehnico -științifice, educaționale și socioculturale realizate în vederea protecției și
restabiliri mediului natural, dim inuării influenței dăunătoare asupra sănătății efectivului și creării
condițiilor indispensabile pentru executarea de către unitățile și subunitățile militare a sarcinilor în
contextul acțiunii factorilor ecologici nefavorabili. Obiectivele de asigur are ecologic ă a activității
se exprimă pri n crearea unui sistem eficient de securitate ecologică în cadrul structuril or Armatei
Naționale, oferirea protecției ecologice și garanțiilor social -economice militari lor care desfășoară
lucrări în condițiile ecologice de risc sporit și categoriil or de persoane care au fost supu se influenței
nocive pentru sănătate în urma unor catastrofe și calamități naturale, restabilirea, menținerea și în
măsura posibilităților ameliorarea situației e cologice în zona obiectelor militare [ 99, p. 64].
Am determin at, în ordinea reliefată de supoziții , că securitatea ecologică reprezintă un proces
complex de prevenire, înlăturare și de localizare a pericolelor ecologice de către stat și structurile
asociative în vederea asigurării calității înalte a mediului și garantării dezvoltării social -economice

51
sustenabile. Prin „securitatea ecologică” înțelegem protecția mediului contra activităț ii iraționale
a omului, adică limitarea poluării, folosirea rațională a resurselor naturale, conservarea diversității
biologice a florei și faunei; restructurarea calitativă a activității economice, crearea unui mecanism
social care să asigure dezvoltarea stabilă a societății și naturii; dirijarea riscului ecologic provenit
din eventualitatea unor catastrofe industriale [100, p. 341], acestea fiind doar unele dintre acțiuni le
din lista extinsă de măsuri .
Abordarea politologică a securității ecologice presupune definirea strategiei de interacțiune
dintre societate și natură, obiectivel e, mijloacel e și direcțiil e politicii ecologice, aceasta din urmă
nefiind alta decît politica de securitate, politica diminuării pericolelor ecologice. Vom nota că Iu.
Klimov susține pe bună dreptate că politica ecologică este o ramură nouă a științei politice, menită
să dezvăluie particularitățile procesului politic în condițiile acutizării problemelor ecologice, să
contribuie la elaborarea mecanismelor sociale, metodelor de reglementare a contradicțiilor care
determină realizarea intereselor ecologice ale comunității mondiale, statelor și fiecărui om în parte
[101, p.176]. În acest sens de idei , date fiind procesele de globalizare și regionalizare, manifestarea
pericolelor ecologice la toate nivelurile activității umane, de la global la local, sporirea eficienței
politicii ecologice reclamă , în general, analiza raportului dintre securitatea ecologică internațională
și securitatea națională [102, p.337 -338]. Identificînd soluții pentru unele probleme ecologice
locale, statele se confruntă cu probleme globale, care pun în pericol supraviețuirea ș i securitatea
umană și viceversa, asigurarea securității ecologice a fiecărei țări este posibilă doar în contextul
securității la nivelurile region al și global.
Punînd în lumină conexiune a militar -ecologic, identific ăm prezența a două grup uri de factori
politico -militari cu impact asupra procesului de asigurare a securității: prim ul, ține de edific area și
perfecționarea potențialului militar al statului, recurgerea la forța armată în contextul soluțion ării
obiectivelor de securitate; a l doilea, vizează orientarea spre diminuarea sau înlăturarea pericolului
militar, angajarea dialogului politic și conjugarea eforturilor în vederea preîntîmpinării conflictelor
militare. În acest sens, g enerînd sau diminuînd pericolul militar, diferiți factori și condiții politico –
militare influențează nu numai asupra componentei militare a securității, ci și asupra dimensiunii
ecologice: între pericolul militar și pericolul ecologic există o relație strînsă , care se consolidează
pe măsura dezvoltării domeniului militar și folosirii realizărilor progresului tehnico -științific în
scopul confruntării militare [102,p.339]. Notăm î n particular că aceste aspecte își găsesc exprimare
și prin activitatea de asigurare a securității ecologice în cadrul Armatei Naționale.
Considerăm că realitățile actuale denotă necesitatea și oportunitatea elaborării unei forme
noi, acceptabile sub aspect ecologic , de aplicare a potențialului militar al statului pentru prevenirea
și contracararea actelor de ag resiune la adresa mediului ambiant. Însă cadrul normativ în domeniul

52
securității și apărării este imperfect și dezvoltat insuficient, una dintre principalele cauze fiind că
practic nu s-a conștientizat importanța acestei dimensiuni în activitatea Armatei Naționale. Astfel,
Doctrina militară a Rep ublicii Moldova abordează superficial problema dată, stipulîndu -se lapidar
„prim ordialitatea activității statului pentru puritatea mediului ambiant și acceptarea acelor tipuri
de acțiuni militare, armamente și tehnologii care nu pun în pericol echilibru l ecologic”[ 82, p. 91].
Concepția securității naționale înscrie degradarea mediului ambiant , accidentele la diferite tipuri
de întreprinderi și efectele transfrontaliere ale unor astfel de accidente în lista „amenințărilor care
derivă din activitatea umană și a factorilor tehnogeni” [84], listă superficială și neconvingătoare
nu numai la acest capitol. În schimb Strategia securității naționale include măsuri pentru asigurarea
securității ecologice în contextul tratatelor și altor documente politice la care Rep ublica Moldova
este parte în plan transfrontalier, regional și internațional, vizînd, printre altele, reducerea poluării
componentelor de mediu ca rezultat al activității antropogene, asigurarea informării operative în
cazul poluării accidentale a componen telor de mediu și remedierea terenurilor supuse contamin ării
cu poluanți organici persistenți [85, p.42]. Insecuritatea ecologică nu se regăsește în lista „riscurilor
și vulnerabilităților care pot să degener eze în amenințări în cazul ignorării și/sau al gestionării lor
inadecvate”, însă calamitățile naturale, poluarea mediului și accidentele tehnogene se dovedesc a
fi unele dintre principalele amenințări la adresa securității naționale.
Am subliniat că asigurarea securității ecologice în contextul activi tății Armatei Naționale
încorporează două aspecte procesuale: evaluarea riscului ecologic și dirijarea riscului ecologic în
vederea minimizării lui. O importanță deosebită în evaluarea și dirijarea riscului ecologic revine
factorului uman, fiind necesar , în acest context de idei, de ținut cont de două componente: calitățile
profesionale și acțiunile militarilor, care în anumite condiții pot provoca daune ecologice; dreptul
militarilor și civililor la un mediu înconjurător favorabil în procesul adoptării deciziilor. Cu referite
la ambii factori notăm că se impune de sfășurarea în cadrul Armatei Naționale a educației ecologice
a militarilor, pregătirii în vederea însușirii regulilor de executare a sarcinilor în condiții ecologice
precare . În același context se înscrie și insuficiența cunoștințelor științifice cu privir e la procesele
ecologice, iar cercetăril e științifice din domeniul militar efectuate la comanda autorităților de resort
trebuie orientate d e la început spre atingerea unor indicatori înalți ai siguranței tehnice și securității
ecologice [103, p. 103-106].
Așadar, politica militaro -ecologică cuprin de un sistem complex de direcții de activitate, în
calitate de suport servind interconexiunea dintre politica militară și politica ecologică în contextul
necesității de a ține cont de consecințele precare provenit e din acțiunile militare la adresa mediului
înconjurător . Impactul negativ al conflictelor militare contemporane asupra mediului în condițiile
de criză acută trece pe planul doi, însă ulterior sunt sesizate consecințele catastrofale în ansamblu.

53
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Rezultatele principial noi obținute în urma realizării investigațiilor au contribuit la crearea
unei direcții științifice calitativ noi în cadrul științelor politice din Republica Moldova – politica
construcției militare în Republi ca Moldova, avînd în calitate de suport analiza politicii de stat
și a organismului militar abordat ca parte a sistemului politic, ca sistem și ca totalitate a elementelor
formatoare a structurii ca rezultat al funcționării lor. Cercetările efectuate prin unitatea conceptelor
„construcție militară” și „construcție de stat”, reliefate în cadrul instituțiilor și proceselor politice,
au condus la dezvoltarea fundamentelor conceptual -teoretice ale politologiei militare și la definirea
reperelor aplicative în vederea modernizării sistemului național de securitate și apărare.
Ideile științifice materializ ate prin elaborări conceptual -teoretice și recomandări cu valențe
aplicative sunt rezultat ul activității autorului, au fost efectuate de sine stătător , și-au găsit elucidare
în peste 40 de lucrări științifice, majoritatea fiind fără coautori, au fost expuse la mai multe foruri
științifice naționale și internaționale, au fost d iseminate prin participarea la perfectarea curriculum –
urilor universitare și mediatizarea în mijloacele de informare în masă. Rezultatele investigațiilor
au fost aplicate pentru fundamentarea disciplinei „ Politologia militară” și în procesele de elaborare
a unor acte legislativ -normative. Demersul științific realizat a condus spre o mai bună cunoaștere,
explicare și înțelegere a politicii construcției militare în Republica Moldova și la identificarea unor
soluții sustenabile pentru modernizarea sectorului național de securitate în contextul amplificări i
pericolelor sistemice și atipic e abordate în interconexiune și interdependență.
În baza investigațiilor desfășurate, care și -au găsit materializare în lucrările științifice, am
făcut următoarele concluzii argumentate conceptual -teoretic și aplicativ :
1. Analiza surselor bibliografice la temă a demonstrat că problemele construcției militare au fost
într-o anumită măsură valorificate științific în literatura de specialitate, însuși termenul construcție
militară , ca și altul, organism militar , fiind folosi ți mai rar în elaborările științifice din Republica
Moldova. Cercetările sunt canalizate cu precădere pe reliefarea situației actuale în sfera securității
și apărării, dar se regăsesc și unele lucrări științifice care pun probleme de alternativă a asigurării
securității , cum ar fi neutralitatea versus integrarea euroatlantică. Am constatat însă că lucrările la
temă nu prezintă o imagine de ansamblu asupra politicii de construcție militar ă.
2. Am argumentat caracterul operațional al noțiunilor construcție mili tară și organism militar ,
incluzînd aspectele politico -juridice, conceptual -teoretice, instituțional e și structural -funcționale.
Construcția militară , avînd ca obiect de exprimare politica de stat în domeniu și organismul militar
al statului , abordat ca in stituție socială și mecanism abilitat cu atribuții deosebite, poate fi cercetată
eficient prin aplicarea metodologiei de investigație fondată pe interconexiunea „sistem -element”,
care permite analiza pe trei dimensiuni (a organismului militar).

54
3. Elaborar ea politicii construcției militare în Republica Moldova și instituționalizarea autorităților
abilitate cu atribuții în domeniul securității și apărării a început odată cu declararea suveranității și
independenței, desfășurîndu -se și consolidîndu -se în paralel, pe măsura valorificării aspirațiilor de
edificare democratică , destul de timide și puțin eficiente. În același timp, prin transfer și evoluție
au fost conservate și perpetuate un ele reminiscențe din trecut, care fiind ancorate și complementate
de lipsa experienț ei profesional e și voinț ei politic e, s-au soldat cu funcționalitate a instituțională a
componente lor sistemul ui de securitate și apărare în mare parte necorespu nzătoare exigențelor și
standardelor contemporane.
4. Organismul militar se dovedește a fi un atribut indispensabil al statului, interacțiunea sa cu alte
autorități abilitate cu prerogative în domeniul securității și apărării este reglementată de sistemul
relațiilor social -politice care cuprinde aspecte funcționale, juridice, economice, moral -psihologice
și de altă natură. Caracterul acestor relații este determinat de mai mulți factori, precum eficiența
sistemului politic și a regimului politic, nivelul de cultură politică a maselor și a elitei politice,
tradițiile național -istorice, potențialul economic , situația statului în relațiile internaționale, inclusiv
implicarea sau neimplicarea în conflicte.
5. Entitățile structurale care alcătuiesc organismul mili tar al statului pot fi partajate funcțional în
baza unor criterii, cum ar fi: prin legitimare; prin mijloacele de asigurare a securității și apărări i,
fie pe calea purtării directe a operațiunilor militare, fie sub forma participării la acțiuni le de apărare
teritorială; prin trăsătura completării cu militari, avînd grade militare, efectuînd serviciul militar,
asupra cărora se aplică prevederi speciale de protecție socială și juridică. Forțele Armate alcătuiesc
componenta centrală a organismului mi litar, iar în paralel s -au format alte structuri, angajate diferit
în asigurarea securității și apărării, ale căror obiective, atribuții și funcții deseori se suprapun și se
dublează, solicitîndu -se cheltuieli bugetare nejustificate.
6. Armata Național ă este un element al sistemului politic, reprezentînd puterea militară a statului ,
însă nici într -un caz nu trebuie să facă partizanat politic, ci din contra, se supune controlului civil
legal, care ar trebui să fie obiectiv și nepărtinitor din partea forțelor politice care exercită puterea
de stat în baza și în urma aplicării mecanismului electoral de caracter democratic.
7. Securitate a națională înregimentează un spectru complex de acțiuni menite să asigure securitatea
persoanei și a societății, răspunderea revenind instituțiilor abilitate cu asigurarea ordinii de drept;
securitatea statului, răspunderea aparținînd serviciilor secrete; securitatea militară, fiind domeniu l
de activitate a organismului militar. Primele două dimensiuni ale domeniului de securita te trebuie
demilitarizate, în conformitate cu bunele practici internaționale, activitatea lor să fie transparentă
și accesibilă controlului civil democratic din partea societății, ultimele solicitări fiind necesar de a
fi implementate și în cadrul activității structurilor organismului militar.

55
8. Sistemul național de securitate și apărare necesită reformare prin modernizare și democratizare
din cauza că posibilitățile statului și implicit, a le organismului militar de contracarare a pericolelor
conti nuă să se reducă în mod constant, insecuritatea provenită din interior, ca urmare a scăderii
încrederii în autoritatea statului și din exterior, ca urmare a agravării situației din arealul geopolitic
est-european , aflîndu -se în amplificare și diversificare . Gradul de insecuritate este destul de ridicat,
dat fiind c ă neutralitatea autoproclamată și concepută ca fundament politico -juridic de asigurare a
securității nu este garantată prin instrumente internaționale și practic se dovedește a fi vulnerabilă.
Mod ernizarea sectorului de securitate nu reprezintă altceva decît redarea încrederii instituționale
și de percepție în capacitățile statului, dar și ale societății, în acest domeniu.
9. Securitatea națională trebuie abordată ca stare și ca proces, este un fe nomen complex conceptual
și structural, incluzînd diferite dimensiuni , activitățile de asigurare a securității și apărării naționale
fiind exercitate de instituțiile de resort și coordonate de autoritățile centrale. Aspectele militare și
ecologice ale securității se află în relație strînsă, completîndu -se reciproc în condițiile necesității
ca factorii militari să nu cauzeze prejudicii mediului ambiant în rezultatul acțiu nilor militare de
diferit gen. Î n calitate de exemplu pot figura bunele practic i ale Organizației Atlanticului de Nord.
În cadrul Armatei Naționale a Republicii Moldova se desfășoară activități de caracter ecologic,
începînd cu educația efectivului, continuînd cu înțelegerea inadmisibilității poluării și a degradării
mediului înconju rător și finalizînd cu participarea la lichidarea consecințelor catastrofelor naturale,
situațiilor excepționale , acordarea ajutorului sinistraților.
Avînd în calitate de suport de referință cercetările științifice realizate și rezultatele obținute,
propu nem următoarele recomandări :
1. este oportun de a aprofunda și a extinde cercetăr ile științifice în domeniul securității și apărării
pentru a dezvolta politologia militară și securitologia , a moderniza abordările tradiționale și a
contribui la conceptualizarea politicii construcției militare în Republica Moldova , un rol aparte
rezervîndu -i-se Centrului de Studii Strategice de Apărare și Securitate al Academiei Militare a
Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” , dar și altor instituții interesate de aceste probleme ;
2. se cuvine ca Guvernul , alte autorități de profil să elabor eze, iar Parlamentul să adopte pachetul
de legi și alte acte norm ative în vederea moderniz ării sectorului național de securitate și apărare,
unele acțiuni vizînd fonda rea centrului unic de coordonare a politicii în domeniu și a sistemului
unic de instruire militară a efect ivului formațiunilor militare ale statului, sistemul urmînd să fie
subordonat executivului;
3. propunem a doptarea de Parlament a Hotărîrii ca Forțele Armate să fie considerate organismul
militar al statului, partea componentă de bază fiind Armata Națională, iar obiectivele de reformă
țin de optimizarea sistemului de conducere , care, în mod incontestabil, trebuie să fie centralizat

56
și perfecționarea controlului civil democratic exercitat de către societ ate, dar asigurînd păstrarea
secretu lui de stat și a secretul ui de serviciu, delimitarea atribuțiilor și umanizarea activității,
înzestrarea cu tehnica modernă și reducerea efect ivului militar;
4. este necesar ca Ministerul Apărării să argumenteze și să insiste asupra necesității de a respecta
prevederile Concepției reformei militare nr.1315 din 26 iulie 2002 privind alocarea Armatei
Naționale a 1% din Produsul Intern Brut pentru a asigura modernizarea ei structurală complexă
pe mai multe dimensiuni, prioritatea revenind sistemul ui educație i militar e, achiziți ei tehnicii
militare și armamentului modern, sistemului logistic , dar și restabilirii pachetului social pentru
efectivul de subofițeri și ofițeri . În același context se include și indispensabilitatea îmbunătățirii
vieții ostașilor în termen, precum alimentația, odihna, asigurarea medicală și cu echipament ;
5. este indispensabil ca Ministerul Apărării să elaboreze și să prezinte Parlamentului și Guvernului
pentru adoptare suportul legislativ -normativ în vederea profesionaliz ării gradual e a efect ivului
Armatei Naționale în condițiile dezvoltării sistemului mixt de completare, general obligatoriu
și în bază de contract, fiind identificate unele motivații suplimentare celor de factură patriotică
și financiară; standardizarea și modernizarea pregătirii în vederea execut ării misiunilor militare ;
realiz area interoperabilității Armatei Naționale cu armatele altor state europene ; extinderea
parteneria telor bilaterale și multilaterale ; edificarea optimizării pe trei elemente – restructurarea
instituțională ; profesionalizarea efectivului ; achiziții de armament și tehnică militară modernă ,
ținîndu -se cont de managementul personalului, tehnicii și infrastr ucturii excedentare ;
6. considerăm că exercitarea funcției de ministru al Apărării de o persoană civilă se înscrie perfect
în limitele normelor democratice , mai ales că relațiile stabilite între Armata Națională și puterea
politică se încadrează în sistemul de interacțiune „civil – militar” propriu unui regim democratic ,
însă partajarea partinică pe verticală a funcțiilor în cadrul Ministerului, precum și numirea de
către partide a șefilor altor autorități abilitate cu atribuții în sfera asigurării securității, apărării
și ordinii publice, cu excepția ministrului Afacerilor Interne, se dovedește a fi lipsită de eficiență
și propun em partidelor politice să exclud ă această practică de formare a componenței nominale
a structurilor de resort, fiind în eg ală măsură nedemocratică ineficientă.
Așadar, evoluția construcției militare în Republica Moldova se află în conexiune strînsă cu
dezvoltarea statului, activitatea de modernizare a politicii în domeniu avînd drept obiectiv major
spori rea gradului de eficien ță a sectorului național de securitate și apărare. Oportunitatea reformei
sistemului național de securitate și apărare este incontestabilă, dat fiind că frecvent decăderea și
chiar dispariția statelor a început cu degradarea organismului militar, ia r Republica Moldova nu
se dovedește a fi un proiect eșuat sau unul falit , ci din contra, s -a angajat în realizarea parcursului
european, asociat cu standarde înalte , angajament care trebuie să fie onorat .

57
BIBLIOGRAFIE

1. Ciobanu V. Organizarea instituți ei militare a Republicii Moldova (1990 -2011). Chișinău: Bons
Offices SRL, 2011. 319 p.
2. Albu N. Securitatea națională: aspecte teoretice și practice. Chișinău: Academia Militară a
Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2013. 240 p.
3. Varzari V. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul opțiunii de integrare
europeană. Chișinău: CEP USM, 2014 172 p.
4. Juc V. Edificarea relațiilor internaționale postrăzboi rece: aspecte teoretico -metodologice și
replieri geostrategice. Ch ișinău: „Tipogr. – Sirius” SRL, 2011. 248 p.
5. Serebrian O. Despre geopolitică. Chișinău: Cartier, 2009. 176 p.
6. Securitatea și apărarea națională a Republicii Moldova/ red actori Barbăroșie A. , Cibotaru V.
Chișinău: ARC, 2002. 292 p.
7. Reforma de securitate în Republica Moldova: consolidarea controlului asupra sectorului de
securitate. Groningen: Harmonie Papers, 2009. 116 p.
8. Manolache C. Geneza organismului militar: dimensiunea conceptuală. În: Revista de Filosofie,
Sociologie și Științe Politice. 2014, nr.3 (166) . p.30 -48.
9. Manolache C. Organismul militar al Republicii Moldova. Construcția militară și securitatea
statului. Chișinău: F.E. -P. „Tipogr afia. Centrală”, 2015. 386 p.
10. Aron R. Paix et guerre entre les nations. Paris: Calmann -Levy, 2 -mme ed. 1984. 873 p.
11. Olteanu C. Istoria militară a poporului român. Evoluția sistemului militar național în anii 1919 –
1944. București: Ed. Militară, 1989. 766 p.
12. Moraru A . Basarabia și Tra nsnistria (1812 -1993). Chișinău: AIVA . 1995. 560 p.
13. Istoria Basarabiei de la începuturi pînă la 1998. București: Semne, 1998. 367 p.
14. Ciobanu V. Departamentul militar (1990 -1991). În: Cohorta. Revistă de Istorie Militară. 2010,
nr.1. p.28 -36. Disponibil: http: // www.army.md/ img/userfiles/publicații/cohorta/archive/cohorta
2010. pdf (vizitat 18 martie 2014 ) .
15. Gaiciuc V. Premise ale formării organismului militar al Republicii Moldova. În: Cugetul. 1999,
nr.4. p.22 -24.
16. Mari nuța V. Relațiile civil -militare în contextul edificării statului de drept (abordare polito –
logică). Chișinău: Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2013. 132 p.
17. Pleșca V. Impactul reformei armate asupra asigurării securității naționale. Cazul Republicii
Moldova. Teză de doctor în științe politice. Chișinău, 2008. 136 p.
18. Gaiciuc V. Constituirea Armatei Naționale a Republicii Moldova. Teză de doctor în istorie .
Chișinău, 2000. 192 p.
19. Planul Individual de Acțiuni al Parten eriatului Republicii Moldova – NATO actualizat. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2010, nr.166 -168 (3699 -3701). p.6 -26.
20. Marinuța V., Manolache C. Problematica relațiilor civil -militare în gîndirea științifică
mondială. În: Revista Militară. Studii de Securitate și Apărarea, 2011, nr.1 ( 3). p.33 -39.
21. Juc V. , Mîtcu S. Activități nemilitare ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.
Chișinău: F.E. -P. „Tipogr afia Centrală”, 2015, 160 p.
22. Manolache C. Analiza securității naționale prin prisma fenomenului sociocultural. În:
Probleme actuale ale științei militare și securității naționale. Studii – 2014. Chișinău: Academia
Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2014. p. 160 -189.

58
23. Ungureanu V. Interesele geopolitice ale mari lor puteri și impactul lor asupra securității
naționale a Republicii Moldova. Teză de doctor în politologie. Chișinău, 2011. 182 p.
24. Varzari V. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul opțiunii de integrare
europeană. Teză de doctor în p olitologie. Chișinău, 2012. 148 p.
25. Mora ru V. La Republique de Moldo va a la recherche des voies vers la stabilite et la securite
de la region dans le contexte des relations entre l’OTAN et la Russie. În: http://www.nato.int/
acad/fellow/99 -01/moraru.pdf (vizitat: 12 noiembrie 2013)
26. Lupan V. Peste un deceniu de neutralitate, mai mult de zece ani de cooperare cu NATO.
Chișinău, 2009 . http://www.ape.md (vizitat: 21 iunie 2014)
27. Osmochescu N. Neutralitatea permanentă a Republicii Moldova în contextul relațiilor
internaționale contemporane. În: Academia de Administrare Publică – 15 ani de modernizare a
serviciului public din Republica Moldova. Material ele conferinței internaționale științifico –
practice. Chișinău: AAP, vol.2, 2008. p.183 -185.
28. Pîntea Iu. Necesitatea reevaluării sectorului de securitate și apărare. În: Reforma Sectorului de
Securitate în Republica Moldova: Consolidarea controlului asu pra sectorului de securitate.
Groningen: Harmonie Papers, 2009 , p.41 -51.
29. Feldberg R.L. Political sys tems and the role of the military. În: Sociological Quarterly, 1970,
nr.II. p.206 -218. Disponibil: http://www.jstor.org/stable/4105402 (vizitat 18 februarie 2014).
30. Егизбаев М. Исторический опыт военно -политического руководства строительством
Вооруженных Сил Республики Казахстан (1992 -2007гг.) . Диссертация ученой степени
кандидата исторических наук. Щyчинск. 2010. 162 с.
31. Manolache C. Bazele teoretico -metodologice ale cercetării organismului militar al statului. În:
Revista de Filosofie, Sociologie și Științe Politice. 2014, nr.2. (165) . p.90-99.
32. Mutch A. Organization Theory and Military Metaph or. Time for a Reappraisal ? În:
Organization. 2006, nr.1. p.251 -271.
33. Hauser G. Securitatea militară și conceptul de neutralitate. În: Securitatea militară și forțele
armate. București : Tritonic, 2004. p. 224-230.
34. Tarlev V. Securitatea statală a Republicii Moldova: amenințări și riscuri. În: Politic a externă a
Republicii Moldova: aspecte ale securității și colaborări i regionale. Chișinău: Perspectiva, 1998.
p.294 -325.
35. Bădălean E. Siteanu E. Locul și rolul științelor militare în universul știin țelor. În : Revista de
Științe Militare. 2010, nr.3. p.5 -20.
36. Frunzeti T. Universitatea științei militare. În: Revista de Științe Militare. 2010, nr.3. p. 20-40.
37. Manolache C. , Coropcean I. Organismul militar al statului: abordare metodologică a cercetării.
În: Studia Universitatis. Seria Științe Sociale. 2005. nr.4(14). p. 237-242.
38. Juc V. Edificarea relațiilor internaționale postrăzboi rece: aspecte teoretico -metodologice și
replieri geostrategice. Teză de doctor habilitat în politologie. Chișinău, 2012. 262 p.
39. Grec M. Din istoria militară a Daciei Porolissensis: trupele auxiliare. Arad: Vasile Goldiș
University Press, 2010, 162 p.
40. Negrea C. Arta militară româ nească (I) . Evul mediu timpuriu. În http://www.cristiannegrea.
ro/istoria -necunoscuta/istoria -uitata/2013/02/arta -militara -romaneasca -in-evul-mediu -timpuriu/
(vizitat 15 iulie 2012).
41. Manolache C. , Trofim ov Vl. Establishmen and evolution of the nationall security of the
Republic of Moldova. În: Revista Militară. Studii de secur itate și apărare. 2013, nr.1(9). p.14-28.

59
42. Iorga N. Istoria poporului românesc. Vol . 2. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1985.
780 p.
43. Coropcean I. , Manolache C. Securitatea Națională. În: Republica Moldova: Ed . enciclopedică.
Ediția a 2 -a, revăzută și adăugită. Chișinău: Bons Offices, 2010. p.716 -723.
44. Ciobanu Șt. Unirea Basarabiei: studii și documente și privire la mișcarea națională din
Basarabia în anii 1917 -1918. Chișinău: Universitas, 1993. 332 p.
45. Ciobanu V. Militarii basarabeni 1917 -1918. Studiu și documente. Chișinău: Pontos, 2010. 240
p.
46. Popovschi V. Despre Partidul Național Moldovenesc creat în 1917. În: Destin Românesc,
1994, nr.2. p.119 -128.
47. Enciclopedia României. Vol. I. Statul. Bucureșt i, 1938. 1053 p.
48. Grama D. Suveranitatea RSS Moldovenești în anii 1940 -1990 : idei de jure și de facto (partea
II). În: Studii Juridice Universitare. 2009. nr.3 -4. p.47 -57.
49. Закон СССР о всеобщей воинской обязанности. Москва: Воениздат, 1982. 32 с.
50. Военный энциклопедический словарь. Москва: Воениздат, 1986. 863 с.
51. Machiavelli N. Principele. București: Humanitas, 2006. 324 p.
52. Manolache C. Esența și structura organismului militar al statului. În Probleme actuale ale
științei militare și sec urității naționale. Studii -2015. Chișinău: Academia Militară a Forțelor
Armate „Alexandru cel Bun”, 2015. p.138 -166.
53. Manolache C., Ciobanu V. Simbolistica Armatei Naționale. În: Simbolurile naționale ale
Republicii Moldova. Chișinău: Bons Offices, 2011 . p.445 -455.
54. Manolache C. Esența și structura organismului militar al statului. În: Revista Militară. Studii
de securitate și apărare. 2014, nr.2 (12). p.52 -77.
55. Косташ И. Дни затмения: Хроника необьявленной войны. Кишинев, 2010. 678 с.
56. Cibotaru V. Constituirea sistemului de securitate națională și evoluția rolului Consiliului
Suprem de Securitate. În : Consiliului Securității Naționale în procesul de luare a deciziilor.
Analiză comparată: Republica Moldova, România și Ucraina. Chișinău: Cartier, 2006. p.58 -101.
57. Declarația cu privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldova. În: Veștile
Sovietului Suprem și ale Guvernului Republicii Sovietice Socialiste Moldova, 1990, nr.6,7. p.498 –
499.
58. Manolache C. , Gherbovei N. , Hanganu O. Transformările social -politice sub aspectul
consecințelor militare: abordare teoretico -metodologică. În: Studia Universitatis. Seria Științe
Sociale. 2009, nr.8 (28). p.241 -245.
59. Manolache C. , Coropcean I. , Hanganu O. , Gherbovei N. Esența și structura organismului
militar al statului: caracteristică politologică. În : Studia Universitatis. Seria Științe Sociale. 2009,
nr.3 (23). p.194 -199.
60. Manolache C. The Military organism of the State: Teoretica land Methodological Analysis. În:
Posmodern Openings. Iași, 2010. Vol.3. p.71 -81.
61. Требiн M. Армiя i Парламент: проблемы взаемодii та контролю. În: Новаполiтика. 1999,
nr.3. c.46 -53.
62. Manolache C. Organismul militar al statului: aspecte cognitiv -metod ologi ce. În: Akademos:
revistă de știință, inovare, cultură și artă. 2014, nr.3. p.118 -122.
63. Manolache C. Securitatea națională. În: Republica Moldova pe calea modernizării. Studiu
enciclopedic. Chișinău. F.E. -P. „Tipogr.Centrală”, 2015. p.279 -298.

60
64. Legea cu privire la apărarea națională nr.345 -XV din 25.07.20 03. În: http://www.lex.justice.
md/ md/312812/ (vizitat 28 februarie 2014).
65. Decretul Președintelui Republicii Moldova privind aprobarea Regulamentului Consiliului
Suprem de Securitate nr.331 din 08.10.1997. În: http://www.lex.jus tice.md/index php?action=
vievƐview=docƐlang=1Ɛid=290266 (vizitat 3 martie 2014).
66. Манолаке К. Вооруженные силы Республики Молдова как элемент системы националь –
ной безопасности. В: Проблемы национальной безопасности Росии: уроки истории и
вызовы современности. XXV Адлерские чтения. Материалы международной научно –
просветительской конференции. К 100 -летию начала Первой мировой войны и 75 -летию
начала начала Второй мировой войны: Битва за Кавказ в годы Великой отечественной
войны. 23 -27 мая 2014. Кра снодар: Традиция 2014. с.166 -169.
67. Hotărîre pentru aprobarea Concepției de reformare a Ministerului Afacerilor Interne și a
structurilor subordonate și desconcentrate ale acestuia nr.1109 din 06.12.2010. În:
http://www.lex.justice.md/md/ 377008 (vizitat e 10 martie 2014).
68. Hotărîre pentru aprobarea Planului de acțiuni pentru implementarea Concepției de reformare
a Ministerului Afacerilor Interne și a structurilor subordonate și desconcentrate ale acestuia nr.439
din 16.06.2011. În: http//www. mai gov.m d (vizitat 10 martie 2014).
69. Manolache C., Ciobanu V. Simbolica Trupelor de Carabinieri. În: Simbolurile Naționale ale
Republicii Moldova. Chișinău: „Bons Offices” SRL, 2010. p.465 -471.
70. Manolache C., Ciobanu V. Simbolica Trupelor de Grăniceri. În: S imbolurile Naționale ale
Republicii Moldova. Chișinău: „Bons Offices” SRL, 2010. p.456 -464.
71. Hotărîre privind Centrul Antiterorist al Serviciului de Informații și Securitate nr.1295 din
13.11.2006. În: http://www.lexjustice.md/index.php?action=vievƐview =docƐlang=1Ɛid=318 410
(vizitat 12 martie 2014)
72. Legea privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova nr.753 din
23.12.1999. În: http://www.lex.justice.md/md/311721 (vizitat 3 martie 2014).
73. Legea cu privire la Serviciul de Prote cție și Pază de Stat nr.134 din 13.06.2008. În:
http://www.lex.justice.md/md/328417 (vizitat 3 martie 2014).
74. Hotărîre privind măsurile de reorganizare a unor ministere și autorități administrative centrale
ale Republicii Moldova. nr.357 din 23.04.2005. În: http.// //www.lex.justice.md/index.php?
action=vievƐview=docƐlang=1Ɛid=296188 (vizitat 7 martie 2014).
75. Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale. 93 din 05.04.2007. În.: http:
//www .lex.justice.md/viewdoc.php?action=vievƐview=docƐlang=1Ɛid=325146 (vizitat 7 martie
2014).
76. Манолаке К. Международное сотрудничество как основа национальной безопасности.
В: Проблемы национальной безопасности России: уроки истории и вызовы совре –
менност и.Материалы межд. Научно -просветительсокй конференции. К -70 летию битвы за
кавказ в годы Великой Отечественной Войны. Адлеровские чтения. 24 -28 мая 2013.
Краснодар: Трпдиция, 2013. с.158 -161.
77. Saca V. Interesele politice și relațiilor politice: dimensiu ni tranzitorii. Chișinău: USM, 2002.
472 p.
78. Manolache C. Securitatea militară a Republicii Moldova în calitate de element esențial al
securității naționale. În: Gândirea militară românească. 2014, nr.4. p.140 -149.

61
79. Declarația de Independență. În: Mo nitorul Oficial al Republicii Moldova. 1991, nr.11 -12. p.
60-62.
80. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. În: http://lex.justice.md/ document
_rom.php? id=44B9F30E:7AC17731 (vizitat 22 ianuarie 2014)
81. Concepția politicii externe a Republicii Moldova nr.355 -XIII din 2 februarie 1995. În:
Cernencu Mihai, Galben Andrei. Rusnac Gheorghe. Solomon Constantin. Republica Moldova:
istoria politică (1989 -2000). Documente și materiale. Vol.I. Chișinău: USM, 2000. p.96-101.
82. Doctrina militară a Republicii Moldova nr.482 -XIII din 6 iunie 1995. În: Cernencu Mihai,
Galben Andrei. Rusnac Gheorghe. Solomon Constantin. Republica Moldova: istoria politică
(1989 -2000). Documente și materiale. Vol.I. Chișinău: USM, 2000. p.90-93.
83. Legea securității statului nr.618 -XIII din 31 octombrie 1995. În: Cernencu Mihai, Galben
Andrei. Rusnac Gheorghe. Solomon Constantin. Republica Moldova: istoria politică (1989 -2000).
Documente și materiale. Vol.I. Chișinău: USM, 2000. p.101 -105.
84. Concepția securității naționale a Republicii Moldova nr.112 -XVI din 22 mai 2008. În: Moni –
torul Oficial al Republicii Moldova, nr.97 -98 din 3 iunie 2008. p.7 -10.
85. Strategia securității naționale a Republicii Moldova nr.153 -XIX din 15 iulie 2011. În: Moni –
torul Oficial al Republicii Moldova, nr.170 -175 din 14 octombrie 2011. p. 37 -46
86. Hotărîre cu privire la aprobarea Planul ui Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica
Moldova – NATO pentru anii 2014 -2016 nr.641 din 30 iulie 20 14. În: http://www.lex.justice.
md/354433 (vizitat: 18 decembrie 2014)
87. Manolache C. , Bolu n P. Programul „Parteneriatul pentru Pace” ca factor de integrare
europeană a Republicii Moldova. În: Moldova, România, Ucraina: integrarea în structurile
europene. Materialele simpozionului științific internațional tradițional. Chișinău: Perspectiva,
2000. p.47 -52.
88. Cebotari S. , Saca V. , Coropcean I. Politica externă a Republicii Moldova în contextul
proceselor integraționiste. Chișinău: Inst. Militar al Forțelor Armate, 2008. 180 p.
89. Бенюк В. Обеспечение безопасности малых стран в условиях устоявшихся и
развивающихся инновационных экономик. B: Impactul politicii externe asupra interesului
național. Mater. conf.șt. -pract. int. Chișinău: Tipogr.„Print -Caro”, 2015. p. 3 -36.
90. Barometrul Opiniei Publice. Republica Moldova. Noiembrie 2015. Chișinău, 2015. 105 p.
91. Manolache C. Securitatea mili tară a Republicii Moldova – componentă de bază a securității
naționale. În: Probleme actuale ale științei militare și securității naționale. Studii – 2015. Chișinău:
Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2015. p.8 -38.
92. Manolache C. Se curitatea militară – element esențial al securității naționale. În: Akademos.
Revista de știință, inovare, cultură și artă. 2014, nr.4. p.134 -140.
93. Rusnac Gh. , Manolache C. Environmental security of the States. Chișinău: USM, 2002. 120p.
94. Huntington S. Ordinea politică a societăților în schimbare. Iași: Polirom, 1999. 432p.
95. Buzan B. Popoarele, statele și teama. O agendă pentru studii de securitate internațională în
epoca de după războiul rece. Chișinău: Cartier, 2000. 386p.
96. Manolache C. Corelația militar -nonmilitar în securitatea națională: analiză metodologică. În:
Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova. Seria „Științe socioumanistice”, Volumul
II. Chișinău: CEP USM, 2006. p.112 -114.
97. Manolache C. Situația ecologic ă și factorii politico -militari. Abordare metodologică. În:
Ecosofia și perspectiva umană. Chișinău: Grafema Libris, 2005. p.365 -367.

62
98. Manolache C. Interacțiunea dintre societate și natură în sfera militară. Considerații
metodologice. În: Filozofie, Med icină, Ecologie: probleme de existență și de supraviețuire ale
omului. Materialele conferinței a IV -a științifice internaționale, 7 -8 aprilie 1999. Chișinău:
Reclama, 1999. p.89 -91.
99. Manolache C. Politica militaro -ecologică a statului: abordare conceptu ală. În: Sfera actuală și
tendințele evaluării politicii ecologice în Republica Moldova. Materialele conferinței științifico –
practice. 4 iunie 1999. Chișinău, 1999. p.60 -65.
100. Rusnac Gh. , Manolache C. Dimensiunea ecologică a securității statului. În: An ale Științifice
al Universității de Stat din Moldova. Seria științe socio -umane. Chișinău, 1999. p.340 -343.
101. Климов Ю. Политическая экология -новое научное направление. В: общественные
науки и современное общество. 1992, nr.6. c.169 -179.
102. Manolache C., Rusnac Gh. Securitatea ecologică în raport cu factorii politico -militar i. În:
Anale Științifice al Universității de Stat din Moldova. Seria științe socio -umane. Chișinău, 1999.
p.337 -340.
103. Manolache C. Securitatea ecologică. Aspectul politico -militar. Chișinău: IMFA, 2008. 126p.

63
LISTA LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE ȘI METODICO -DIDACTICE
PUBLICATE LA TEMA TEZEI DE DOCTOR HABILITAT
(ÎN BAZA LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE)
I. Monografii
1.1. Manolache Constantin. Organismul militar al Republicii Moldova: construcția militară și
securitatea statului. Chișinău: F. E. -P. „ Tipogr. Centrală”, 2015. 386 p. 19,9 c.a.
1.2. Manolache Constantin. Securitatea ecologică : aspectul politico -militar. Chișinău: IMFA,
2008. 126 p. 7, 3 c.a.
1.3. Rusnac Gheorghe. Manolache Constantin. Environmental security of state : (political and
military aspect) ; transl. from rom. Serghei Dmitriev . Chișinău : CE USM, 2002. 120 p. 7,2
c.a.

II. Articole de sinteză
2.1. Manolache Constantin, Coropcean Ion. Securitatea națională. În: Republica Moldova : ed.
encicl. Ed. a 2 -a, rev. și adăug. Chișinău: Inst. de Studii Enciclopedice, 2010. p. 716 -723. 1,1
c.a.
2.2. Manolache Constantin. Securitatea națională. În: Republica Moldova pe calea modernizării.
Studiu enc iclopedic. Chișinău: F.E. -P. „Tipogr. Centrală”, 2015. p. 278 -297. 1,3 c.a.

III. Articole în reviste de circulație internațională
3.1. Manolache Constantin. Bazele conceptuale ale reformării organismului militar al Republicii
Moldova . În: Gândirea militară românească. 2015. n r. 1. p. 157 -167. 0,6 c.a.
3.2. Manolache Constantin. Condraticova Liliana. Gândirea militară românească la 150 de
ani. În: Gândirea militară românească. 2014. n r. 5. p. 121 -123. 0,3 c.a.
3.3. Manolache Constantin. Securitatea militară a Republicii Moldova în calitate de element
esențial al securității naționale. În: Gândirea militară românească. 2014. n r. 4 p.140 -149. 0,9
c.a.
3.4. Manolache Constantin. The military organism of the state : theoretical and
methodological analysis. În: Postmodern Openings (Iasi). 2010. Vol. 3. p. 71 -81. 1,0 c.a.

IV. Articole în culegeri internaționale
4.1. Манолаке Константин. Международн oe сотрудничество как основа национальной
безопасности. În: Проблемы национальной безопасности России: уроки истории и вызовы
современности. Материалы международной научно -просветительской конференции. К 70 –
летию: битвa за Кавказ в годы Великой отечественной войны. Адлерские чтения, 24 -28 мая
2013 . Краснодар: Традиция, 2013. c. 158 -161. 0,3 c.a.
4.2. Манолаке Константин. Вооруженные силы Республики Молдова как элемент системы
национальной безопасности. În: Проблемы национальной безопасности России: уроки
истории и вызовы современности. Материалы международной научно -просветительской
конференции. К 100 -летию начала Первой мировой войны и 75 -летию начала Второй
мировой войны: битвa за Кавказ в годы Великой отечественной войны. Адлерские чтения,
23-27 мая 2014 г. Краснодар: Традиция, 2014. c. 166 -169. 0,3 c.a.
4.3 Manolache Constantin. Drepturile militarilor sub aspect politologic. În: Securitatea națională:
o nouă paradigmă. A 5 -a sesiune intern. de comunicări științifice: științe politice, relații
internațio nale și studii de securitate, 28 -30 mai 2010. Sibiu, Editura Universității Lucian Blaga,
2010. Vol. 1. p. 74 -77. 0,3 c.a.
4.4 Manolache Constantin. Programul „Parteneriat pentru pace” ca factor de integrare europeană
a Republicii Moldova. În: Moldova, Ro mânia, Ucraina: integrarea în structurile europene:
materialele simp. șt. intern. tradițional, Chișinău, 15 -16 oct. 1999. Chișinău: Perspectiva, 2000. p.
47-52. 0,3 c.a.

64
4.5 Manolache Constantin. Interacțiunea dintre societate și natură în sfera militară : considerații
metodologice. În: Filosofie, Medicină, Ecologie: probleme de existență și supraviețuire a omului:
materialele conf. a 4 -a șt. internaționale, 7 -8 apr. 1999. Chișinău: Reclama, 1999. p. 89 -91. 0,2 c.a.

V. Articole în reviste naționale
Catego ria B
5.1. Manolache Constantin. Securitatea militară – element esențial al securității naționale.
În: Akademos: revistă de știință, inovare, cultură și artă. 2014. nr. 4. p. 134 -140. 0,6 c.a.
5.2. Manolache Constantin. Organismul militar al statului: as pecte cognitiv metodologice.
În: Akademos: revistă de știință, inovare, cultură și artă. 2014. nr. 3. p. 118 -122. 0,4 c.a.
5.3. Manolache Constantin. Geneza organismului militar: dimensiunea conceptuală. În:
Revista de Filosofie, Sociologie și Științe Pol itice. 2014. nr. 3 (166), p. 30 -48. 1,5 c.a.
5.4. Manolache Constantin. Bazele teoretico -metodologice ale cercetării organismului
militar al statului. În: Revista de Filosofie, Sociologie și Științe Politice. 2014. nr. 2 (165), p.
90-99. 0, 9 c.a.
Catego ria C
5.5. Manolache Constantin. Marinuța Vitalie. Considerații privind implementarea
controlului civil democratic asupra sferei militare. În: Revista Militară. Studii strategice de
apărare și securitate. 2014. nr. 2 (12). p. 78 -83. 0,6 c.a.
5.6. Manolac he Constantin. Esența și structura organismului militar al statului. În: Revista
Militară. Studii strategice de apărare și securitate. 2014. nr. 2 (12). p. 52 -77. 2,1 c.a.
5.7. Manolache Constantin. Trofimov Vladimir. Establishment and evolution of The
National Security of the Republic of Moldova. În: Revista Militară. Studii strategice de
apărare și securitate. 2013. nr. 1 (9). p. 14 -28. 1,3 c.a.
5.8. Manolache Constantin, Negru Valentina. Terminologia militară : particularități
sistemice și funcțional e. În: Studia Universitatis. Seria Științe umanistice. 2010. nr. 10. p. 70 –
73. 0,3 c.a.
5.9. Manolache Constantin. Gherbovei Nicolae. Hanganu Oleg. Transformările social –
politice sub aspectul consecințelor militare: abordare teoretico -metodologică. În: St udia
Universitatis. Seria Științe sociale. 2009. nr. 8. p. 241 -245. 0,4 c.a.
5.10. Manolache Constantin. Coropceanu Ion. Hanganu Oleg, Gherbovei Nicolae. Esența și
structura organismului militar al statului: caracteristică politologică. În: Studia
Universitatis. Seria Științe sociale. 2009. nr. 3. p. 194 -199. 0,5 c.a.
5.11. Manola che Constantin. Coropcean Ion. Organismul militar al statului: abordare
metodologică a cercetării. În: Studia Universitatis. Seria Științe sociale. 2008. nr. 4. p. 237 –
242. 0,5 c.a.
5.12. Manolache Constantin. Corelația militar -nonmilitar în securitatea națională: analiza
metodologică. În: Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova. Seria Științe
socioumanistice. Chișinău, 2006. Vol. 2. p. 112 -114. 0,3 c.a.
5.13. Manolache Constantin. Dezvoltarea durabilă: influența asupra securității nați onale.
În: Ecological chemistry: latest advances. Chișinău, 2005. p. 743 -748. 0,5 c.a.
5.14. Manolache Constantin. Ecologismul ca doctrină politică: unele considerațiuni
metodologice. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Chișinău, 2000. p. 40 -46.
0,6 c.a.
5.15. Manolache Constantin. Securitatea ecologică în raport cu factorii politico -militari. În:
Analele Științifice. ale Universității de Stat din Moldova. Seria Științe socioumane. Chișinău
, 1999. p. 337 -340. 0,3 c.a.

65
VI. Articole în cul egeri naționale
6.1. Manolache Constantin. Esența și structura organismului militar al statului. În: Probleme
actuale ale științei militare și securității naționale. Studii – 2015. Chișinău: Academia Militară a
Forțelor Armate "Alexandru cel Bun", 2015. p. 138-166. 1,5 c.a.
6.2. Manolache Constantin. Optimizarea mecanismului de asigurare a securității naționale. În:
Probleme actuale ale științei militare și securității naționale. Studii – 2015 . Chișinău: Academia
Militară a Forțelor Armate "Alexandru cel Bun", 2015. p. 61 -81. 1, 5 c.a.
6.3. Manolache Constantin. Securitatea militară a Republicii Moldova – componentă de bază a
securității naționale. În: Probleme actuale ale științei militare și securității naționale. Studii – 2015 .
Chișinău : Academia Militară a Forțelor Armate "Alexandru cel Bun", 2015. p. 8 -38. 2,1 c.a.
6.4. Manolache Constantin. Analiza securității naționale prin prisma fenomenului socio -cultural.
În: Probleme actuale ale ști inței militare și securității naționale. Studii – 2014 . Chișinău: Academia
Militară a Forțelor Armate "Alexandru cel Bun", 2014. p. 160 -189. 1,6 c.a.
6.5. Manolache Constantin. Marinuța Vitalie. Puterea executivă în controlul civil democratic
asupra facto rului military. În: Probleme actuale ale științei militare și securității naționale. Studii
– 2014 . Chișinău: Academia Militară a Forțelor Armate "Alexandru cel Bun", 2014. p. 129 -141.
1,1 c.a.
6.6. Manolache Constantin. Metodologia cercetării securității naționale: aspectul politico –
filosofic. În: Probleme actuale ale științei militare și securității naționale. Studii – 2014.
Chișinău: Academia Militară a Forțelor Armate "Alexandru cel Bun", 2014.p. 8 -30. 1,6 c.a.
6.7. Manolache Constantin, Ciobanu Vital ie. Simbolurile Trupelor de Grăniceri. În: Simbolurile
naționale ale Republicii Moldova. Chișinău : “Cu drag” SRL, 2011. p. 456 -464. 0,5 c.a.
6.8. Manolache Constantin, Ciobanu Vitalie. Simbolurile Trupelor de Carabinieri. În: Simbolurile
naționale ale R epublicii Moldova. Chișinău : “Cu drag” SRL, 2011. p. 465 -471. 0,4 c.a.
6.9. Manolache Constantin, Ciobanu Vitalie. Simbolurile Armatei Naționale. În: Simbolurile
naționale ale Republicii Moldova. Chișinău : “Cu drag” SRL, 2011. p. 443 -455. 1,4 c.a.
6.10. Manolache Constantin. Situația ecologică și factorii politico -militari : abordare
metodologică. În: Ecosofia și perspectiva umană: culeg. consacrată Zilei Mondiale ale Filosofiei,
18 noiem. 2004. Chișinău: Grafema Libris, 2005. p. 365 -367. 0,3 c.a.
6.11. Manolache Constantin. Dezvoltarea durabilă: influența asupra securității naționale. În:
Analele Științifice. ale Universității de Stat din Moldova. Seria “Științe socioumane”.Chișinău ,
2000.Vol. 2. p. 229 -232. 0,3 c.a.
6.12. Manolache Constantin. Politica militaro -ecologică a statului : abordarea conceptuală. În:
Starea actuală și tendințele evaluării politicii ecologice în Republica Moldova. Materialele conf.
științifico. -practice cu participarea absolvenților programelor academice ai Agenției de Informare
a Statelor Unite ale Americii, 4 iun. 1999. Chișinău, 1999. p. 60 -65. 0,5 c.a.

VII. Teze din materiale ale comunicărilor științifice
7.1. Manolache Constantin. Ensuring National Security in Bessarabia in the Interwar Period. În:
Central and Eastern European LUMEN Conference: New Approaches in Social and Humanistic
Sciences. Working Papers Volume of LUMEN NASHS 2015. International Conference. 11 th –
13 th September 2015. Chișinău, p. 176 -177. 0,1 c.a.
7.2. Manolache Constantin. Organismul mil itar al statului: esență, structură și funcții. În:
Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul geopolitic european.Conferință.șt.
internațională, 8 oct.2010: program, rezumate. Chișinău: IIEȘP al AȘM, 2010. p.75. 0,1 c.a.

66
ADNOTARE
Manolache Constantin. Politica de c onstrucție militară în Republica Moldova: repere
teoretico -metodologice și valențe practice. Referat științific al tezei de doctor habilitat în
științe politice (în baza lucrărilor publicate). Chișinău, 2016.
Structura re feratului: Introducere, patru capitole, concluzii generale și recomandări,
referințe bibliografice cu 103 de titluri, lista publicațiilor, 56 de pagini de text de bază. Rezultatele
sunt publicate în 43 de lucrări științifice.
Cuvinte -cheie: Republica Moldova, construcție militară, organism militar, sector național
de securitate și apărare, securitate militară, securitate nonmilitară (ecologică), formațiune militară,
sistem, autorități, modernizare politică.
Scopul și obiectivele: scopul constă în cerce tarea procesului de fundamentare conceptual –
teoretică și de evoluție a construcției militare în Republica Moldova în vederea determinării și
evaluării gradului de funcționalitate a politicii de stat în sistemul securității și apărării naționale.
Unele obie ctive sunt: stabilirea cadrului politico -juridic, abordărilor conceptuale și reperelor
teoretico -metodologice de realizare a investigațiilor sistemului național de securitate și apărare;
analiza cadrului legislativ -normativ de instituționalizare și funcțio nalitate a structurilor abilitate cu
atribuții în domeniul securității și apărării naționale; analiza obiectivelor, funcțiilor și activității,
semnalmentelor, tipurilor și structurii organismului militar al statului ca sistem, evidențiind
generalul și part icularul.
Noutatea și originalitatea științifică a investigațiilor desfășurate și a rezultatelor obținute
se exprimă prin realizarea unei cercetări complexe, axate pe un suport conceptual -teoretic adecvat
și cu valențe aplicative fezabile, a construcției militare în Republica Moldova, fapt care a asigurat
fundamentarea unei direcții științifice noi în cadrul științelor politice. Caracterul inovator constă
în abordarea interdisciplinară în plan metodologic și polivalentă sub aspect structural -funcțional a
politicii construcției militare în Republica Moldova, elucidată diacronic și preponderent sincronic.
Rezultatele științifice principial noi obținute în urma realizării cercetărilor au contribuit
la fondarea unei direcții științifice calitativ noi în cadrul științelor politice din Republica Moldova
– politica construcției militare în Republica Moldova, avînd ca suport analiza politicii de stat și a
organismului militar. Cercetările au condus la dezvoltarea fundamentelor conceptual -teoreti ce ale
politologiei m ilitare și reperelor aplicative pentru modernizarea sistemului de securitate și apărare.
Semnificația teoretică rezidă în elaborarea și prezentarea unui cadru conceptual -teoretic
și metodologic complex, de caracter interdisciplinar și multidisciplinar de cercetare a construcției
militare în Republica Moldova tratată ca politică de stat în sectorul securității și apărării naționale:
au fost elaborate definiții de sinteză ale conceptelor „organism militar”, „formațiune militară” și
„politică militaro -ecolog ică”, precum și cadrul teoretico -metodologic de cercetare a organismului
militar al statului în baza conexiunii „sistem -element”; au fost reliefate necesitățile și oportunitățile
de securitate și apărare ale Republicii Moldova.
Valoarea aplicativă constă î n prezentarea rezultatelor de importanță deosebită care pot fi
folosite pentru elaborarea politicilor de stat în domeniul securității și apărării, exprimată în formă
de legi, concepții, strategii și alte acte normative de caracter general sau sectorial. Ap licabilitatea
rezultatelor cu valențe fezabile se exprimă prin următoarele: asigură autoritățile cu demnități
publice, funcționarii publici cu rezultate relevante în domeniul construcției militare; oferă cadrelor
științifice universitar -academice și experț ilor în domeniul securității și apărării suportul conceptual
și teoretico -metodologic indispensabil pentru aprofundarea și extinderea cercetărilor; deschide
perspective noi pentru pregătirea cadrelor de înaltă calificare.
Implementarea rezultatelor științi fice: rezultatele cercetărilor exprimate prin concluzii
și recomandări au fost implementate în Legea cu privire la apărarea națională nr. 345 -XV din 25
iulie 2003 și în proiectele strategiei naționale militare, participarea la pregătirea funcționarilor
publici și militarilor în termen prin elaborarea și editarea unor documente, precum și la executarea
unor proiecte instituționale în calitate de director sau executant.

67
ANNOTATION
Manolache Constantin. The policy of m ilitary construction in the Republic of
Moldova: theoretical and methodological guidelines and practical outlines. Scientific essay
of the Doctor Habilitat thesis in political sciences ( based on published works). Chisinau, 2016.
Structure of the essay: introduction, four chapters, conclusions a nd recommendations,
bibliographical references with 103 titles, list of publications, 56 pages of text. The results are
published in 43 scientific papers.
Keywords: Republic of Moldova, military construction, military body, national security
and defense sector, military security, nonmilitary security (ecological), military unit, system,
authorities, political modernization.
Goals and objectives of the work : the main purpose is to make a research of conceptual –
theoretical process and the evolution of milit ary construction in the Republic of Moldova for
determining and assessing the functionality of the state policy in the national security and defense
system. Some objectives make reference to: establishment of political and legal framework,
conceptual appro aches and theoretical and methodological benchmarks for accomplishing the
investigation of the national security and defense system; analyzing the legal and normative
framework for institutionalizing and functionality of bodies charged with competences in the field
of the national security and defense; analyzing the objectives, functions and activities, types and
structure of the military body as a whole system, highlighting the general and the particular.
Scientific novelty of investigations and results are expressed by fulfilling a complex
research focused on appropriate conceptual and theoretical support, having feasible applicative
connotations, the military construction in the Republic of Moldova, which envisaged the
foundation of a brand new scientif ic direction within political sciences context. The scientific
novelty resides in the interdisciplinary approach on methodological level and polyvalent approa ch
under structurally -functional aspect of military body construction policy in the Republic of
Moldova, elucidated mainly synchronically and diachronicaly.
New scientific results obtained from carrying out the research, have determined the
foundation of a brand new scientific direction within political sciences from the Republic of
Moldova – the polic y of military construction in the Republic of Moldova, having as a support the
analysis of the state policy and the military body . The research has developed of theoretical basics
of military politology and practical benchmarks to modernize the system of security and defense.
Theoretical significance lies in elaboration and presentation of a complex conceptual –
theoretical and methodological framework, referring to an interdisciplinary and multidisciplinary
research o f the military construction in the Republic of Moldova treated as the state policy in the
field of national security and defense: definitions of the following concepts have been drafted –
"military body", "military unit" and "military -ecological policy" as well as the methodological
framework of researching the military body of the state via the relation "system -element"; were
highlighted the Republic of Moldova’s security and defense needs and opportunities.
The applied value lies in presenting the result s of crucial importance that can be used to
elaborate state policies in the field of security and defense, expressed by laws, concepts, strategies
and other general or sectoral regulations. The applicability of results with feasible connotation is
reflecte d by the following: provides authorities with public offices and civil servants with relevant
results in the field of military construction; offers to university -academic scientific staff and
experts in security and defense field the conceptual and theore tical-methodological support,
essential for deepening and broadening investigations; opens new perspectives for the training of
highly qualified staff.
Implementation of scientific results: the results of research have been implemented in
the Law on Nation al Defense no. 345 -XV of 25 July 2003 and the national military strategy
projects, participation to civil servants and conscripts training by drafting and editing of some
documents and implementation of institutional projects as a director or performer.

68
АННОТАЦИЯ
Манолаке Константин. Политика военного строительства в Республике Молдова:
теоретико -методологические основы и практические аспекты. Научный реферат
диссертации на соискание учёной степени доктор а хабилитат политических наук (на
основе опубликова нных работ). Кишинев, 2016.
Структура реферата: введение, четыре главы, общие выводы и рекомендаци и,
библиографические ссылки (103 ссылки ), список публикаций, 5 6 страниц основного текста.
Результаты исследования опубликованы в 43 научных работах.
Ключевые слова: Республика Молдова, военное строительство, военный организм,
национальный сектор безопасности и обороны, военная безопасность, система, невоенная
(экологическая) безопасность, военное формирование, власть , политическая модернизация.
Цель и задачи: Цель диссертации заключается в исследовании процесса теоретико –
концептуального обоснования и эволюции военного строительства в Республике Молдова
в контексте определения и оценки функциональности государственной политики в сфере
национальной безоп асности и обороны. Задачи исследования : установить политическую и
правовую основу, концептуальные подходы и теоретико -методологические основания для
исследования национальной безопасности и обороны; анализ юридическо -правовых рамок
институционализа ции и функциональности органов национальной безопасности и обороны
Научная новизна и оригинальность исследования заключается в проведении
комплексного изучения политики военного стро ительства в Республике Молдова, которое
обеспечило основу для разработки нового направления в политических науках. Инновация
состоит в междисциплинарном подходе, многостороннем структурально -функциональном
анализе политики военного строительства в Республике Молдова.
Принципиально новые научные результаты способствовали становлению и
утверждению качественно нового научного направления политической науки в Республике
Молдова – политики военного строительства в Республике Молдова, основанной на анализе
государственно й политики и военного организма. Теоретичес ки была обоснована военная
политология и разработаны действия для модернизации системы безопасности и обороны.
Теоретическая значимость состоит в разработке и представлении теоретическо –
концептуальных и методологических рамок междисциплинарного исследования военного
строительства в Республике Молдова, которое рассматривается как государственная
политика в сфере национальной безопасности и обороны. Были разработаны обобщающие
определения таких понятий как «военный организм», «во енное формирование» и «военно –
экологическая политика», а также теоретические и методологические рамки исследования
военного организма государства на ос нове отношения «система -элемент»; были выявл ены
потребности и в ызовы системы безопасности и обороны Респу блики Молдова.
Практическая ценность заключается в представлении результатов неоспоримой
важности, которые могут быть использованы для разработки государственной политики в
области безопасности и обороны, выраже нной в форме законов, концепций и стратегий .
Примени мость полученных научных результатов состоит в обеспечении государственных
учреждений, го сударственных служащих и представителей университетско -академических
кругов и экспертов значимым материалом в области военного строительства , необходимым
для углубления и расширения исследований; открытии новых перспектив для обуче ния
высококвалифицированных специалист ов.
Внедрение научных результатов : результаты исследования в виде выводов и
рекомендации нашли свою реализацию в Законе о национальной оборо не № 345 -XV от 25
июля 2003 года и в разработанных проектах Национальной военной стратегии, в участии в
подготовке государственных и военнослужащих посредством разработк и и редактирования
документов, а также выполнении институциональных проектов в качестве руководителя
или исполнителя.

69

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în referatul științific
al tezei de doctor habilitat în științe politice (în baza lucrărilor publicate) sunt rezultatul propriilor
cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, î n caz contrar, urmează să suport consecințele în
conformitate cu legislația în vigoare.

MANOLACHE Constantin
10 noiembrie 2015

CV-ul AUTORULUI
MANOLACHE Constantin

Data nașterii: 11.01.1953
Locul nașterii: satul Hiliuți, raionul Râșcani, RSS Moldovenească/Republica Moldova
Studii:
1971 –1977 – Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Biologie și Pedologie
1987 –1989 – Școala S uperioară de Partid din orașul Leningrad
Grad științific:
1998 – doctor în politologie, Universitatea de Stat din Moldova
Titlul științific:
2005 – conferențiar universitar (docent), Institutul Militar ,,Alexandru cel Bun”
Grad militar:
2002 – colonel (r)
Stagii:
2008 –2015 (în medie două stagii pe an) – Institutul de Cercetări Enciclopedice al Academiei
Naționale a Ucrainei;
28 octombrie 2014 – 7 noiembrie 2014; 1 noiembrie 2015 – 8 noiembrie 2015 – Universitatea
Națională din Wuhan, Facultatea de Economie și Drept
Activitate profesională:

70
1977 –1978 – laborant superior, Instit utul de Protecție Biologică a Plantelor
1978 –1992 – redactor, redactor superior, șef de redacție, redactor -șef adjunct, Editura ,,Lumina”
1992 – 2003 – șef al Centrului Editorial al Ministerului Apărării al Republicii Moldova;
2003 –2006 – consilier al Ministrului Apărării al Republicii Moldova
2006 –2008 – cercetător științific principal, șef al Centrului de Cercetări Strategice, Institutul de
Istorie, Stat și Drept, Academia de Științe a Moldovei
2009 – până în prezent – cercetător științific superior la Centrul de Studii Strategice de Apărare
și Securitate al Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” (cumul)
2008 –2014 – director, Institutul de Studii Enciclopedice, Academia de Științe a Moldovei
2014 – până în prezent – directorul Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut),
Academia de Științe a Moldovei
Domeniile de activitate științifică:
Științe politice . Securitate militară și apărare .Securitate ecologică: probleme politico -militare .
Participări la foruri științifice:
14 foruri științifice naționale și internaționale, inclusiv 3 rapoarte la ședințele în plen la conferințe
științifice naționale și 2 – internaționale.
Lucrări științifice și metodico -didactice publicate la tema in vestigațiilor :
au fost publicate 43 de lucrări științifice, dintre care 3 monografii, 2 articole de sinteză, 4 articole
în reviste de circulație internațională, 5 articole în culegeri internaționale, 15 articole în reviste
naționale (4 de categoria B și 11 de categoria C),12 articole naționale și 2 teze ale comunicărilor
științifice în volum total de circa 65.0 coli de autor
Conducerea/consultarea tezelor de doctorat:
Conducător de doctorat la specialitatea 561.01 – teoria, metodologia și istoria poli tologiei;
instituții și procese politice la 6 doctoranzi
Participări la proiecte de cercetare -dezvoltare, inovare:
participări la proiectele instituționale (fundamentale) realizate de Bibliot eca Științifică Centrală
„Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei și de Institutul de Cercetări Juridice
și Politice al Academiei de Științe a Moldovei
Redactor -șef, membru al colegiilor de redacție la publicațiile științifice :
Itinerar strategic : revistă de studii de securitate și apărare ;. Romanian journal for
multidimensional education . Revistă românească pentru educația multidimensională ; Revista
Militară : studii de securitate și apărar e; Enciclopedica : cercetări enciclopedice și de istorie a
științei ;. Cohorta : revistă de istorie militară ; Biстнik : revista științifică a Institutului de
Cercetări Enciclopedice din Ucraina .
Distincții, premii, diplome:
2009 – Ordinul de Onoare
2010 – Medalia „Recunoștință”
2011 – Medalia „Aniversarea a XX -a a Armatei Naționale”
2012 – Diploma Academiei de Științe a Moldovei
2012 – Medalia „Dimitrie Cantemir”
2013 – Ordinul „Meritul Bisericesc”, gradul II
2013 – Trofeul Comitetului Național Olimpic
2013 – Diplo ma „Meritul Academic”
2014 – Premiul Academiei de Științe a Moldovei pentru realizări științifice valoroase
2014 – Titlul onorific „Om emerit”
2015 – Diploma de Onoare a Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”
Date de contact:
Adresa (oficiu): Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 1, Academia de Științe a Moldovei, Biblioteca
Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut), Academia de Științe a Moldovei,
Chișinău -2001, Republica Moldova , Tel./fax (oficiu) (+373/22) 22 18 99, Tel. (GSM): (+373)
69926912 . E-mail: enciclopedia@asm.md ; manolache53@mail.ru .