Politica DE Coeziune Si Instrumentele Europene DE Finantare

CUPRINS

CUPRINS

INTRODUCERE Motivarea și prezentarea lucrării

CAPITOLUL 1 Fundamente teoretice privind noțiunea și principiile Politicii de Coeziune; Evoluția Politicii de coeziune

1.1 Conceptul de coeziune

1.1.1.Noțiunea de coeziune

1.1.2. Coeziunea economică și socială

1.1.3 Coziunea teritorială

1.2 Principiile Politicii de Coeziune

1.2.1 Perioada 2007-2013

1.2.2 Perioada 2014-2020

1.3 Evoluția Politicii de Coeziune în Uniunea Europeană

1.3.1. Crearea primelor fonduri structurale și „Agenda 2000”

1.4 Noua abordare în Politica de Coeziune pentru perioada 2014-2020

CAPITOLUL 2 Fonduri Structurale și de Coeziune

2.1 Instrumente financiare de implementare a Politicii de Coeziune

2.2 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

2.2.1. Obiective de intervenție FEDR

2.2.2. Concentrarea tematică în cadrul FEDR

2.3 Fondul Social European (FSE)

2.3.1. Obiective FSE

2.3.2. Concentrarea tematică în cadrul FSE

2.4 Fondul de Coeziune (FC)

2.4.1. Obiectivele FC

2.4.2. Concentrarea tematică în cadrul FC

2.4.3. Diferențe de abordare între utilizarea Fondului de Coeziune cele două perioade

2.5 Fonduri complementare pentru agricultură și pescuit

2.5.1-Politica comună pentru pescuit

2.5.2 – Finanțarea Politicii Europene pentru Pescuit; FEP și FEPAM

2.5.3-Politica Agricolă Comună

2.5.4-Finanțarea Politicii Agricole Comune

CAPITOLUL 3 Studiu de caz Câteva aspecte legate de implementarea Politicii de Coeziune în Polonia

3.1 Generalități

3.2. Politica de Coeziune în Polonia

3.3 Prezentarea unei instituții publice cu responsabilități în domeniul gestionării terenului agricol

3.3.1. Agricultura Poloniei – informații generale

3.3.2. Agenția Proprietăților Agricole -Rolul ANR – Principiile legale

3.3.3. Privatizarea proprietății Agricole a Trezoreriei Statului

3.3.4. Rezultatele privatizării Stocului proprietăților Agricole – prețuri de vânzare și prețurile terenurilor

3.3.5. Dobândirea de terenuri agricole de către străini

3.3.6. Rezultatele privatizării Stocului de teren agricol – vânzarea și arendarea terenurilor

3.3.7. Arendare terenurilor agricole , proprietate de stat către companiile strategice

3.3.8. Rezultatele privatizării Stocului proprietății agricole – teren rămas în stoc

3.3.9. Activitatea companiilor de reproducere ANR

3.3.10. Dezvoltarea economică, socială și teritorială sub responsabilitatea locală

CAPITOLUL 4 Concluzii și propuneri

4.1 Concluzii relevante asupra tematicii abordate

4.2 Concluzii și recomandări desprinse din Studiul de caz

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

ANEXE

Anexa nr. 1 – Cadrul legislativ european adoptat pentru perioada 2014-2020

Anexa nr. 2 – Implementarea Politicii de Coeziune la nivel instituțional

Anexa nr. 3 – Programele Operaționale pentru perioada 2014-2020

Anexa nr. 4 – Acordul de Parteneriat (AP)

Prezentarea Acordului de Parteneriat

Anexa nr. 5 – Alocațiile europene totale din FEPAM – 2014-2020* (€)

Anexa nr. 6 – Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

Anexa nr. 7 – Strategia pentru implementarea PERE

Anexa nr. 8 – Decizia Comisiei de punere în aplicare a PNDR 2014-2020

Anexa nr .9 – PNDR 2014-2020 – Măsuri pentru implementarea PAC

INTRODUCERE
Motivarea și prezentarea lucrării

Acțiunile financiare publice ale Uniunii Europene, îndreptate în susținerea convergenței economice și regionale atât la nivel european cât și național, au fost definite și susținute odată cu semnarea tratatelor de instituire și de funcționare a Uniunii Europene în scopul realizării procesului de integrare a statelor membre în cadrul unei piețe unice și extinderii limitelor geografice ale comunității, concomitent cu diminuarea pe termen lung a decalajelor inevitabile dintre statele mai puțin dezvoltate devenite membre ale UE față de cele fondatoare ale Uniunii.

Întrucât legiuitorul european are permanent misiunea să adapteze strategiile la cerințele complexe aferente domeniilor celor mai importante de dezvoltare a comunității la un moment istoric dat, caracterul dinamic al acestora din urmă devine indiscutabil caracteristica de bază a înseși Politicii de Coeziune. Drept urmare, dacă inițial Politica de Coeziune viza aproape exclusiv surmontarea disparităților dintre statele membre fondatoare ale UE, ulterior obiectivele generale s-au conturat în domeniul competitivității și înlăturării decalajelor economice și sociale, ca în perioada actuală de programare 2014-2020, aceasta să cuprindă în sfara sa de acțiune și teritorialitatea, adoptând noi principii de abordare în scopul „creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii”.

Lucrarea de față propune o expunere teoretică asupra noțiunii de Coeziune, ce reprezintă Politica de Coeziune a Uniunii Europene, implementarea acesteia prin intermediul instrumentelor financiare comunitare – fără de care însuși conceptul de coeziune ar fi lipsit de substanță, precum și aspectele importante ce țin de reformarea principială și operațională a sistemului financiar ca o consecință a realităților economice și sociale a statelor membre fondatoare cât și a fenomenului de expansiune a Uniunii Europene cu noile aspecte survenite ca urmare a decalajele dintre noile state membre și nucleul inițial al UE.

Totodată, luând în considerare modalitatea în care Politica de Coeziune a marcat epoca modernă de dezvoltare a Uniunii Europene, tema abordată pentru lucrarea de față constituie o problematică de maxim interes pentru România, stat membru al UE din anul 2007, care a parcurs până în prezent două perioade de programare, distincte ca abordare: 2000-2006 – perioada de preaderarea la UE și 2007-2013 cea în care a dobândit calitatea și responsabilitatea de stat membru al UE, aflată în prezent la începutul noului program de dezvoltare 2014-2020, motiv pentru care sunt prezentate aspectele cele mai importante în acest context, și anume, instrumentele financiare ale Politicii de Coeziune de care a beneficiat România în perioadele amintite.

Astfel, în Capitolul 1 sunt prezentate fundamentele teoretice ale Politicii de Coeziune, evoluția și reformele privind coeziunea în decursul funcționării UE.

În Capitolul 2 sunt descrise instrumentele financiare ale Politicii Europene de Coeziune, fondurile structurale și fondul de coeziune astfel cum au fost concepute pentru perioada de programare 2007-2013 cât și potrivit noii abordări pentru actuala perioadă de programare 2014-2020, în concordanță cu Agenda de la Lisabona 2009. Se încearcă așadar, o incursiune istorică succintă asupra înființării și evoluției fondurilor europene, precum și a strategiei de finanțare pe baza programelor operaționale și a obiectivelor generale comunitare cu accent pe principalele instrumente financiare ale Politicii Europene de Coeziune.

De asemenea, este prezentat Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală care împreună cu Fondul European pentru Pescuit au fost constituite în scopul susținerii Politicii Agricole Comune (PAC) și ale Politicii Comune pentru Pescuit (PCP). Cele două instrumente financiare au format inițial fonduri complementare de finanțare ale Politicii de Coeziune, iar ulterior, pentru perioada actuală de programare 2014-2020, aceste sunt cuprinse în pachetul integrat al Fondurilor Europene Structurale și de Investiții (ESI) de susținere a Politicii de Coeziune denumite astfel prin noile regulamente ale Parlamentului și Consiliului Uniunii Europene (a se vedea Anexa nr. 1), aprobate potrivit orientărilor de restructurare a Politicii de Coeziune conform documentelor de la Lisabona.

Totodată, am dorit să notez faptul că la nivel european statele membre se află în prezent în așteptarea rezultatelor negocierilor purtate cu Comisia asupra noilor documente programatice elaborate pentru perioada 2014-2020, în baza pachetului legislativ european aprobat la sfârșitul anului 2013, și, pentru că în luna mai 2015 România a primit o astfel de decizie pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, ultima secțiune a acestui capitol este consacrată acestui eveniment, care deschide practic posibilitatea accesării măsurilor de investiții pentru agricultură cât și a investițiilor teritoriale integrate complexe, astfel cum este prevăzut a fi susținute financiar din FEADR, în regulamentul FESI și în legislația specifică sectoarelor relevante.

Motivată de exemplul dat de Polonia în ceea ce privește abordarea strategiilor publice europene și alinierea la acestea a strategiei de țară în accesarea și mai ales absorbția fondurilor alocate pentru dezvoltarea economica și având oportunitatea de a vizita în luna Mai 2015 câteva instituții publice poloneze implicate în gestionarea FEADR, am ales ca Studiu de caz Câteva aspecte legate de implementarea Politicii de Coeziune în Polonia, prezentat în Capitolului 3

Capitolul 4 cuprinde, pe de o parte, o serie de concluzii relevante asupra tematicii lucrării și pe de altă parte, câteva idei care reies din modalitățile diferite de abordare a aceleiași politici de coeziune în Polonia și România precum și o serie de considerente personale referitoare la aspectele relevate, prezentate sub formă de recomandări pentru o oarecare eficiență în implementarea Politicii de Coeziune în România.

Este de precizat faptul că în contextul actualei perioade de programare România a semnat la data de 14 August 2014 cu Acordul de Parteneriat (AP) cu Uniunea Europeană – Partnership Agreement România 2014RO16M8PA001.1.2, document de responsabilitate care cuprinde angajamentele României în vederea integrării noii Politici de Coeziune economică, social și teritorială a Uniunii Europene, care stă la baza elaborării tuturor programelor operaționale și a celor pentru implementarea politicii agricole pentru pescuit și afaceri maritime cât și a celei pentru agricultură. Întrucât pe site-urile oficiale ale Uniunii Europene sau ale României nu a fost publicată/postată varianta oficială în limba română a acestui document, cu excepția unui rezumat cu rol informativ cu privire la concluziile ce reies din AP, am considerat interesant să prezint arhitectura acestuia (traducere neoficială, din limba engleză), pentru a urmări cum au fost orientate asumările la nivel de țară, modalitatea în care au fost elaborate programele de dezvoltare economică, socială și teritorială, structura instituțională precum și cerințele de implementare a Politicii de Coeziune. Dată fiind structura foarte tehnică a documentului și întinderea acestuia în numeroase capitole și tabele, am ales spre exemplificare un extras privind abordarea specifică a uneia dintre cele cinci priorități la nivel de țară – ”Dezvoltarea capitalului uman” întrucât consider că eforturile de dezvoltare sub toate aspectele pornesc dinspre și sunt (sau, ar trebui să fie) orientate către acest principal beneficiar.

CAPITOLUL 1
Fundamente teoretice privind noțiunea și principiile Politicii de Coeziune;
Evoluția Politicii de coeziune

1.1 Conceptul de coeziune

Integrarea în Uniunea Europeană constă în fapt în implementarea politicii sale de coeziune în mod descentralizat, ceea ce a presupus un efort administrativ-instituțional deosebit, la nivel central și local, fiecare stat membru încercând să identifice modalitatea specifică cea mai adecvată, potrivit contextului economic social cultural și politic propriu. Fiind un proces dinamic, în continuă transformare, bazat pe lecții învățate din experiența proprie sau a altor state membre implementarea politicii de coeziune se bazează pe o continuă adaptare și pe adaptare la schimbările inerente din toate domeniile și conjuncturale externe valabile la un anume moment istoric.

1.1.1.Noțiunea de coeziune

Din punct de vedere teoretic termenul de coeziune comportă mai multe înțelesuri, în funcție de domeniul la care face referire. Astfel:

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii Române Coeziunea este proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau în 4 cuprinde, pe de o parte, o serie de concluzii relevante asupra tematicii lucrării și pe de altă parte, câteva idei care reies din modalitățile diferite de abordare a aceleiași politici de coeziune în Polonia și România precum și o serie de considerente personale referitoare la aspectele relevate, prezentate sub formă de recomandări pentru o oarecare eficiență în implementarea Politicii de Coeziune în România.

Este de precizat faptul că în contextul actualei perioade de programare România a semnat la data de 14 August 2014 cu Acordul de Parteneriat (AP) cu Uniunea Europeană – Partnership Agreement România 2014RO16M8PA001.1.2, document de responsabilitate care cuprinde angajamentele României în vederea integrării noii Politici de Coeziune economică, social și teritorială a Uniunii Europene, care stă la baza elaborării tuturor programelor operaționale și a celor pentru implementarea politicii agricole pentru pescuit și afaceri maritime cât și a celei pentru agricultură. Întrucât pe site-urile oficiale ale Uniunii Europene sau ale României nu a fost publicată/postată varianta oficială în limba română a acestui document, cu excepția unui rezumat cu rol informativ cu privire la concluziile ce reies din AP, am considerat interesant să prezint arhitectura acestuia (traducere neoficială, din limba engleză), pentru a urmări cum au fost orientate asumările la nivel de țară, modalitatea în care au fost elaborate programele de dezvoltare economică, socială și teritorială, structura instituțională precum și cerințele de implementare a Politicii de Coeziune. Dată fiind structura foarte tehnică a documentului și întinderea acestuia în numeroase capitole și tabele, am ales spre exemplificare un extras privind abordarea specifică a uneia dintre cele cinci priorități la nivel de țară – ”Dezvoltarea capitalului uman” întrucât consider că eforturile de dezvoltare sub toate aspectele pornesc dinspre și sunt (sau, ar trebui să fie) orientate către acest principal beneficiar.

CAPITOLUL 1
Fundamente teoretice privind noțiunea și principiile Politicii de Coeziune;
Evoluția Politicii de coeziune

1.1 Conceptul de coeziune

Integrarea în Uniunea Europeană constă în fapt în implementarea politicii sale de coeziune în mod descentralizat, ceea ce a presupus un efort administrativ-instituțional deosebit, la nivel central și local, fiecare stat membru încercând să identifice modalitatea specifică cea mai adecvată, potrivit contextului economic social cultural și politic propriu. Fiind un proces dinamic, în continuă transformare, bazat pe lecții învățate din experiența proprie sau a altor state membre implementarea politicii de coeziune se bazează pe o continuă adaptare și pe adaptare la schimbările inerente din toate domeniile și conjuncturale externe valabile la un anume moment istoric.

1.1.1.Noțiunea de coeziune

Din punct de vedere teoretic termenul de coeziune comportă mai multe înțelesuri, în funcție de domeniul la care face referire. Astfel:

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii Române Coeziunea este proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor

Oxford Dictionary oferă o definiție mult mai sugestivă și generală prin care coeziunea reprezintă acțiunea sau faptul de a forma un tot unitar

O altă definiție atribuie coeziunii proprietatea conferită elementelor constitutive ale unui sistem, care asigură coerența și unitatea ansamblului și permite funcționarea și perpetuarea sistemului.

În studiile sale, Nils Daniel Tarschys profesor de științe politice la Universitatea din Stockholm distinge patru niveluri la care poate fi surprinsă coeziunea: economic, social, cultural și politic.

Coeziunea economică reprezintă suportul atingerii obiectivului general urmărit de fiecare națiune, cel al creșterii bunăstării.

Coeziunea socială constituie un element important în dezvoltarea unui sistem economic, conștientizat începând din perioada revoluției industriale (secolul al XIX-lea), când problemele de ordin social au apărut ca o consecință a progresului tehnologic dobândit, afectând în special categoriile sociale cele mai vulnerabile (femei, copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități fizice sau psihice etc.) precum și cele mai expuse modificărilor din economie (persoane necalificate, slab calificate sau confruntate cu șomaj structural).

Coeziunea culturală s-a conturat de asemenea în cadrul societăților industriale avansate remarcându-se intensitatea creșterii comunicării și răspândirea sistemelor de valori culturale comune, procese favorizate atât de progresul tehnologic cât și de dezvoltarea relațiilor economice internaționale. Coeziunea culturală s-a produs atât intern ca o consolidare a identităților naționale (identificate prin steaguri, embleme, imnuri, sărbători sau ritualuri naționale), cât și într-un așa-zis export cultural, îmbrăcând diverse forme, de la teatru, film, muzică, literatură, work-shop-uri pe anumite tematici, idei, principii, valori comune, care în contextul mediatizării prin sistemele de educație și a mijloacelor de comunicare în masă au facilitat răspândirea informației la nivel global, contribuind la realizarea unei anumite coeziuni culturale.

Coeziunea politică, ca trăsătură specifică evoluțiilor politice din ultimele secole, a reprezentat o formalizare a normelor și instituțiilor internaționale având elemente instituționale și legislative specifice). Aceasta se manifestă deopotrivă în plan intern, cât și internațional (mișcări religioase, politice, civile, profesionale etc. La nivel internațional, urmărirea unor interese și scopuri comune au condus la formarea de alianțe, organizații și alte categorii de entități, cu un grad mai ridicat sau mai redus de coeziune politică.

1.1.2. Coeziunea economică și socială

La nivelul Uniunii Europene, Politica de Coeziune economică și socială a reprezintat o sumă de intervenții la nivel comunitar, incluzând atât politica de dezvoltare regională (orientată, în principal, către reducerea disparităților teritoriale, regenerarea zonelor industriale în declin), anumite aspecte ale politicii sociale (precum combaterea șomajului pe termen lung, sprijinirea procesului educațional și de formare continuă), precum și o parte a PAC (asistența acordată dezvoltării rurale).

Conceptul de coeziune economică și socială derivă din cel de convergență reală, în sensul că obiectivele convergenței nominale nu pot fi atinse decât în condițiile în care condițiile de manifestare ale ofertei nu sunt divergente.

Conceptul de CES face trecerea către noțiunea de convergență reală, devenit realitate în procesul integrării europene abia la finele anilor 80. Cea mai importantă componentă a PCES o reprezintă, evident, politica de dezvoltare regională (PDR), care include un ansamblu de măsuri planificate și promovate de către autoritățile administrației public locale și centrale, în parteneriat cu diferiți actori economici, în vederea asigurării unei creșteri economice și sociale dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului local și regional.

Altfel spus, PDR include toate acele măsuri, acțiuni care pot influența în mod semnificativ dezvoltarea unei regiuni. Obiectivul principal al PDR îl reprezintă realizarea unei cât mai eficiente și echitabile repartiții inter și intraregionale în cadrul activităților și a rezultatelor acestora. Obiectivele specifice, la rândul lor, includ: reducerea șomajului, creșterea nivelului de trai, atragerea investitorilor străini, îmbunătățirea infrastructurii, echilibrarea șanselor și a condițiilor sociale între mediul urban și rural etc.

Ca urmare a creșterii treptate a atenției acordate coeziunii teritoriale ca o consecință a persistării decalajelor de dezvoltare între regiuni, dar și între mediul urban și rural în ciuda eforturilor financiare acordate prin intermediul diferitelor instrumente structurale și complementare acestora, noțiunea de coeziune sub accepțiunea lărgită a acesteia s-a impus prin noulul Tratat de Reformă privind UE aprobat în octombrie 2007, care include conceptul coeziunii teritoriale printre obiectivele Uniunii Europene: astfel “coeziunea economică și socială” devine “Coeziune economică, socială și teritorială”, Acest lucru a permis Uniunii să abordeze disparitățile transversale, determinând mai multă coerență între politicile sectoriale ale Uniunii. În acest context, atributul cheie al politicii regionale – “place-based” (bazată pe teritoriu), pare să stea la baza schimbării de paradigmă preconizată pentru următoarea perioadă de programare.

1.1.3 Coziunea teritorială

La un moment inițial, putem spune că termenului de coeziune i s-a atribuit un înțeles mult mai restrâns, acela de coeziune economică și socială, în ultima perioadă apărând o componentă distinctă a coeziunii, conform noului Tratat de la Lisabona, aflat în curs de ratificare de catre Statele Membre, coeziunea teritoriala devenită cea de-a treia dimensiune a politicii de coeziune, pe lânga componenta sociala si cea economica. Deși definiția conceptului de coeziune teritorială se afla înca în dezbatere la nivel european, există câteva elemente acceptate unanim, acestea fiind dezvoltarea echilibrata a teritoriului, reducerea disparitatilor si valorificarea potentialului teritorial.

În urma consultării instituțiilor românești, a fost propusă o definiție generală asupra conceptului de coeziune teritorială, potrivit căreia aceasta este expresia dezvoltarii echilibrate, coerente si armonioase a teritoriului, sub aspectul activitatilor economice, sociale, al dotarilor, al accesibilitatii si al calitatii mediului, al existentei conditiilor de viata si de munca echitabile pentru toti cetatenii, indiferent de locul în care se afla.

Politica de coeziune teritoriala trebuie sa urmareasca diminuarea diferentelor de dezvoltare dintre regiunile geografice, dintre mediul urban și cel rural, dintre centru și periferie, precum si prevenirea amplificarii discrepantelor teritoriale.

Obiectivul coeziunii teritoriale adaugă dimensiunea de proces politic trans-sectorial și trans-teritorial (trans-frontalier, trans-regional) la îndemâna decidenților politici ca instrument cu ajutorul căruia teritoriul european poate fi privit la un nivel trans-frontalier integrat și macro-regional utilizând capitalul teritorial pentru stabilirea oportunitatilor celor mai perfirmante la diverse niveluri geografice, depășind astfel stadiul de abordare regională și națională.. Noile State Membre s-au confruntat cu provocarea regionalizării teritoriale în contextul aderării la structurile europene, fapt relevat și prin Raportul privind coeziunea economică și socială, publicat de Comisia Europeană (1996), prin care se recunoaște necesitatea regionalizării aceasta intervenind independent de nevoia de dezvoltarea economică. Abordarea aspectului „teritorialității” coeziunii este în strânsă legătură cu problematica specifică politicilor urbane – o componentă cheie a politicii europene de dezvoltare regională.

Coeziunea teritorială nu poate exclude mediul rural pentru care persistența și adâncirea decalajelor de dezvoltare între regiuni, este evidentă.

Pentru societatea europeană, coeziunea rămâne un pilon important, reprezentând obiectivul acțiunilor întreprinse în domeniul dezvoltării regionale.

Prin urmare, implementarea Politicii de Coeziune la nivelul Uniunii Europene presupune reducerea decalajelor existente între regiuni în termeni de producție, productivitate și ocupare.

O creștere economică puternică în special în cele 10 noi State Membre, care au aderat în mai 2004 plus România și Bulgaria devenite state membre ale UE în ianuarie 2007, alături de care Croația a devenit al 28-lea stat membru începând din iulie 2013, poate fi un impuls semnificativ pentru economia Uniunii Europene.

Pentru atingerea obiectivului politicii de coeziune, aceste state au nevoie de ajutor financiar important în vederea soluționării diverselor probleme structurale și a realizării potențialului lor de creștere.

În analizarea rezultatelor implementării politicii de coeziune în speță a disparităților dintre statele membre ale UE și regiunile sale, sunt luați în considerare anumiți indicatori cum ar fi produsul național brut/capita, realizările în infrastructură, calitatea mediului, nivelul șomajului și competențele circulante în piața muncii în deplină concordanță cu nevoile de dezvoltare viitoare, adaptarea și utilizarea noilor tehnilogii.

Cea mai importantă componentă a PC oreprezintă, politica de dezvoltare regională ( una dintre politicile cele mai importante și cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităților economice și sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acționează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creșterea economică și sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecția mediului, ocuparea și formarea profesională, educația, egalitatea de gen etc.

include un ansamblu de măsuri și acțiuni planificate și promovate de către autoritățile administrației publice locale și centrale, în parteneriat cu diferiți actori economici, în vederea asigurării unei creșteri economice și sociale dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului local și regional. Baza legală a politicii comunitare de dezvoltare regională este stabilită prin Titlul XVII al Tratatului Uniunii Europene (respectiv XIV în Tratatul de la Roma), ce definește obiectivul politicii regionale – „reducerea disparităților existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor mai puțin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale” – și principiile ce stau la baza realizării acestuia.

La Tratat se adaugă pentru actuala perioadă de programare, Regulamentul (UE) NR. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

În sprijinirea consolidării coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii Europene, Parlamentul joacă un rol extrem de activ, legislația privind politica de coeziune și fondurile structurale fiind adoptată conform procedurii legislative ordinare, în care Parlamentul intervine pe poziție de egalitate cu Consiliul. Totodată, Parlamentul s-a implicat activ în negocierile privind reforma politicii de coeziune după 2013, care definește prioritățile și instrumentele acțiunilor pe care le va desfășura în viitor Uniunea pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale.

1.2 Principiile Politicii de Coeziune

1.2.1 Perioada 2007-2013

În această perioadă, politica de coeziune economică și socială s-a axat pe parteneriatul Uniunii Europene cu statele membre, în acest context fiind stabiliți actorii care au participat la viitoarele proiecte în faza de programare, elaborare și implementare a acestora.

Principiul programării propriu-zise, potrivit căruia au fost stabilile prioritățile de dezvoltare la nivelul Uniunii, a fost preluate de statele membre în documentele lor strategice. Pentru respectarea acestui principiu, statele membre au elaborat Cadrului Strategic Național de Referință și programele operaționale.

Un alt principiu aplicat de Uniune pentru perioada 2007-2013 a fost adiționalitatea care a stabilit relația de finanțare dintre Comisie și statele membre. Conform acestui principiu, proiectele se susțin cu prioritate din bugetul propriu iar fondurile Uniunii participă adițional la realizarea acestora.

Complementaritatea este principiul prin care acțiunile comunitare trebuie să fie complementare cu cele naționale corespondente.

Prin intermediul principiului parteneriatului UE a dosrit să se asigure că acțiunile comunitare se realizează printr-o strânsă legătură între Comisie și statele membre, împreună cu autoritățile numite de acestea.

Totodată aplicarea principiului subsidiarității a oferit statelor membre posibilitatea de a defini și prioritiza acțiunile conform programului de dezvoltare.

Toate operațiunile finanțate prin fondurile europene trebuiau să fie compatibile cu prevederile Tratatului UE precum și cu politicile și acțiunile UE.

Un alt principiu este cel al concentrării fondurilor structurale pe anumite obiective prioritare iar implementarea acțiunilor comune au avut la bază un proces de organizare, luare de decizii și finanțare formulate prin strategii multianuale (7 ani) cărora le-au corespuns obiective concrete.

Principalele instrumentele financiare ale Politicii de Coeziune au fost reprezentate de fondurile structurale și de coeziune prin care UE a acționat acționează pentru eliminarea dezechilibrelor economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale a statelor membre.

În perioada de programare financiară 2007-2013, suma totală alocată prevenirii disparităților economice, sociale și teritoriale s-a ridicat la circa 355 mld € (la prețurile din 2011). Aceste fonduri au fost utilizate pentru diverse activități, printre care construcția de drumuri, protecția mediului, investiții în întreprinderi inovatoare, crearea de locuri de muncă și formarea profesională.

1.2.2 Perioada 2014-2020

Politica de coeziune a dobândit față de perioada anterioară de programare noi valențe de acțiune prin cuprinderea în obiectivele generale pe lângă obiectivele economice și sociale și pe cele privind teritorialitatea motiv pentru care Uniunea Europeană a dedicat o proporție semnificativă din activitățile și bugetul său reducerii disparităților regionale, acordând o atenție deosebită zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială, precum și regiunilor afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent.

Noile regulamente au abordat cu prevederi generale comune dar și specifice toate fondurile structurale și de investiții sub denumirea generică de fonduri ESI (care vor fi descrise în capitolul următor).

Încă din preambul, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 învocă necesitatea respectării principiului parteneriatului (detaliat în art. 5) potrivit căruia fiecare stat membru are obligația să încheie cu Comisia un document de asumare a responsabilităților în baza rapoartelor de progres denumit Acord de parteneriat.

Un principiu nou este cel al guvernanței pe mai multe niveluri ceea ce înseamnă că în cadrul acordului sunt implicați mai multe tipuri de parteneri: autoritățile urbane și alte autorități publice competente, parteneri economici și sociali și organisme relevante care reprezintă societatea civilă, inclusiv parteneri în domeniul protecției mediului, organizații neguvernamentale și organisme însărcinate cu promovarea integrării sociale, egalității de gen și nediscriminării, parteneri implicați în pregătirea documentelor de programare și monitorizarea implementării politicilor europene pe toată perioada de programare. Tot în cadrul parteneriatului Comisiei îi revine sarcina să adopte un act delegat pentu a oferi un cod european de conduită privind parteneriatul ("codul de conduită"), în scopul sprijinirii și al facilitării activității desfășurate de statele membre pentru organizarea parteneriatului

Codul de conduită, respectă principiile subsidiarității și proporționalității și stabilește:

principiile de bază privind procedurile transparente de urmat în vederea identificării partenerilor relevanți;

principiile de bază și bunele practici privind implicarea diferitelor categorii de parteneri relevanți în pregătirea acordurilor de parteneriat;

bunele practici în formularea normelor pentru apartenența la comitetele de monitorizare;

principalele obiective și bunele practici în cazurile în care autoritatea de management implică partenerii relevanți în pregătirea cererilor de propuneri și, în special, pentru evitarea conflictelor potențiale de interese în când partenerii relevanți pot fi și beneficiari potențiali;

domeniile, temele și bunele practici orientative privind modul în care autoritățile competente din statele membre pot utiliza fondurile ESI;

rolul Comisiei în diseminarea bunelor practici;

principiile de bază și bunele practici apte să sprijine statele membre în ceea ce privește evaluarea implementării parteneriatelor și a valorii adăugate.

Pentru a garanta utilizarea eficientă a fondurilor ESI, Uniunea trebuie să se asigure de eficacitatea acestora în conformitate cu obiectivele propuse astfel încât principiul concentrării fondurilor pe obiective și pe regiuni aplicat în perioada anterioară este menținut cu prioritate.

Programarea intervențiilor în funcție de lecțiile învățate și nevoile identificate potrivit rapoartelor realizate în cadrul acțiunilor de monitorizare este realizată pe obiective tematice acțiuni ce trebuie întreprinse precum și responsabilități în sarcini instituționale precis nominalizate.

Complementaritatea contribuțiilor UE și naționale rămâne un principiu care se impune și în actuala perioadă de programare.

Potrivit principiului promovării egalității între bărbați și femei și nediscriminării Statele membre și Comisia asigură egalitatea de gen pe toată durata pregătirii și implementării a programelor, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea, raportarea și evaluarea și se va ține seama în special de accesibilitatea pentru persoanele cu handicap.

Un ultim principiu menționat expres în regulament este cel potrivit căruia Politica de coeziune trebuie să asigure dezvoltarea durabilă în ramurile sale de acțiune, astfel, obiectivele fondurilor ESI sunt urmărite în concordanță cu promovarea obiectivului de conservare, protecție și îmbunătățire a calității mediului, având în vedere principiul "poluatorul plătește".

Pentru implementarea Politicii de Coeziune economică, socială și teritorială în perioada 2014-2020, se prevede o sumă de 325 de miliarde EUR (la prețurile din 2011.

1.3 Evoluția Politicii de Coeziune în Uniunea Europeană

1.3.1. Crearea primelor fonduri structurale și „Agenda 2000”

Politica de coeziune (PC) reprezintă politica fundamentală a UE prin care s-a urmărit reducerea disparităților de dezvoltare economică și socială între statele membre, îmbunătățirea funcționării Pieței unice și promovarea dezvoltării durabile și stabile a UE.

Deși la începutul procesului de integrare, în 1957, disparitățile regionale între cele șase state fondatoare nu erau atât de notabile față de perioada următoare de expansiune etapizată a Europei (9, 10, 12 și mai apoi 15, 27 respectiv, 28 de membri), statele semnatare ale Tratatului de la Roma menționează în preambulul acestuia necesitatea „de a consolida unitatea economiilor lor și de a asigura dezvoltarea armonioasă prin reducerea diferențelor dintre diversele regiuni, precum și a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puțin favorizate”. Articolul 92 alin. (3) al Tratatului de la Roma specifica astfel faptul că subvențiile naționale (ajutoarele de stat) puteau fi considerate compatibile cu piața internă numai în măsura în care promovau „dezvoltarea economică a acelor zone în care standardele de viață erau foarte scăzute și în care se înregistra un șomaj ridicat.”, cum se întâmpla, spre exemplu, în sudul Italiei, singura față de media europeană care se remarca negativ în ceea ce privește dezvoltarea economică cu efecte notabile în situația socială din regiune.

Pentru ameliorarea unor astfel de disparități, în anul 1958 a fost înființat Fondul Social European (FSE) ca principal instrument al politicii sociale comunitare, în scopul îmbunătățirii eficienței pieței muncii în statele membre și reintegrării șomerilor pe piața muncii.

Ulterior, s-a pus problema sprijinirii dezvoltării regiunilor rurale și îmbunătățirii structurilor agricole ca un deziderat al Politicii Agricole Comune (PAC), ceea ce a făcut ca în 1962 să se înființeze Fondul European pentru Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA).

Din necesitatea redistribuirii unei părți a contribuțiilor bugetare ale statelor membre către regiunile cele mai sărace ale comunității, în vederea susținerii financiare a dezvoltării economice a acestora, în 1975 a fost creat cel de-al treilea instrument financiar Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), prin care au fost incurajate investițiile în infrastructură precum și în dezvoltarea activităților productive prin care, spre deosebire de cele care ofereau prestare de servicii, creau locuri de muncă și asigurau totodată menținerea acestora pe o durată de timp mai îndelungată.

Caracterul redistributiv al politicii de dezvoltare regională, considerată alături de politica agricolă comună o politică de solidaritate, era concentrat în jurul unor proiecte punctuale, se implementa prin intermediul celor trei fonduri FSE, FEOGA – Secțiunea Orientare și FEDR.

Direcțiile de acțiune ale Politicii de dezvoltare regională au fost organizate în trei axe ce vizau coordonarea măsurilor comunitare cu incidență regională (fără acțiune directă asupra dezvoltării regionale), coordonarea de către Comitetul de Politici Regionale a politicilor naționale pentru dezvoltare regională și acțiunile directe ale FEDR în dezvoltarea regională propriu-zisă.

Astfel, prin primul regulament FEDR, cele nouă state membre au convenit ca cca 4% din bugetul UE reprezentând 1,4 mld unități de cont ECU să fie repartizat pe bază de cote între acestea pentru investiții în intreprinderi mici care creau cel puțin 10 locuri de muncă, învestiții în infrastructură necesară dezvoltării intreprinderilor mici și, în mod distinct, investiții în infrastructura din zonele montane susținute deopotrivă și prin FEOGA. Fără o strategie comunitară unitară, proiectele punctuale fiind propuse din inițiativa statului membru, nu întotdeauna se dovedeau a fi oportune în context comunitar.

În 1984 au fost impuse reguri noi pentru FADR cu recalcularea bugetului pentru FEDR care a devenit de cca 10 ori mai mare ca la înființare în urmă cu 10 ani.

În perspectiva extinderii sudice a limitelor geografice ale UE prin includerea Greciei, Spaniei și Portugaliei Programul Comisiei pentru 1985 semnala faptul că disparitățile „pot deveni o sursă permanentă de confruntări politice” fiind necesară introducerea Programelor Integrate Mediteraneene pentru perioada 1986-1992, întrucât liberalizarea pieței pentru bunuri, servicii și forță de muncă a dus la noi dezechilibre regionale.

Prin semnarea Actului Unic European in 1988 s-au bus bazele dezvoltării regionale și conceptului de coeziune economică și socială recunoscîndu-se faptul că existența în continuare a disparităților dintre diferitele state membre privind nivelurile de dezvoltare impune necesitatea unei politici care sa sprijine dezvoltarea programată, echilibrată și durabilă a acestora. Acum au fost create primele măsuri financiare – Fondurile Structurale cunoscute sub denumirea Pachetul Delors I.

Prin această primă reformă a Fondurilor structurale sunt integrate fondurile europene FSE (devenite funcționale din 1958), FEOGA (1962) și FEDR (1975), cu o alocație totală de 68 mld ECU (la prețurile anului 1997), care încep să fie orientate pe obiective strategice astfel încât să contribuie la dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilorcomunitatii europene, recunoscându-se astfel și declarându-se oficial importanța lor.

În scopul sprijinirii Poloniei și Ungariei, în efortul de reconstrucție a economiilor lor naționale după evenimentele ce au marcat întergul bloc comunist din anul 1989, a fost creat programul PHARE (revizuit în anul 2000), în scopul susținerii dezvoltării regionale în țările candidate.

Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht din 1992, a definit în Titlul XVII obiectivul politicii de coeziune economică și socială ca fiind ”reducerea disparitatilor existente intre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiunisi a ramanerii in urma a regiunilor mai putin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv aregiunilor rurale.”.

Deși nu se poate discuta despre fondurile structurale independent de Politica de Coeziune, în accepțiunea generală în 1992 are loc practic Prima Reformă a Politicii de Coeziune, întrucât a fost creat la 31 decembrie 1993 potrivit Titlului XIV art. 130D din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (TFUE), un nou instrument financiar, destinat sprijinirii statelor celor mai puțin dezvoltate, Fondul de Coeziune,.constituindu-se astfel Pachetul Delors II.

Ulterior, prin Tratatul de la Amsterdam din anul 1997, au fost enunțate principiile Strategiei europene pentru ocuparea Forței de Muncă ca o necesitate a reducerii șomajului printr-o politică concertată la nivel european în deplină colaborare cu statele membre.

Summit-ului de la Berlin din 1999, a stabilit noi reguli de funcționare a fondurilor structurale, prinr-o nouă reformă a fondurilor deja create care urmau să beneficieze de un buget de 213 mld € pentru șapte ani, odată cu simplificarea și descentralizarea managementului lor.

Un element de noutate adus de reformă l-a reprezentat completarea programului PHARE cu alte două instrumente de pre-aderare – ISPA – Instrumentul Structural pentru Pre-aderare și SAPARD – Programul Special pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, ce promovează dezvoltarea economică și socială a țărilor candidate din Europa Centrală și de Est.

În perspectiva aderării la UE a noi state, a fost totodată stabilit cadrul Agendei 2000, care prevedea totodată și reformarea strategiei privind coeziunea pentru perioada 2000-2006, cu scop în eficientizarea acesteia și a instrumentelor financiare, cu menținerea în linii mari a echilibrului bugetar prestabilit. Aceasta a constituit în fapt A Doua Reformă a Politicii de Coeziune, dominată de strategia de solidaritate financiară prin care o parte din bugetul comunitar a fost redistribuit regiunilor celor mai putin dezvoltate pentru creșterea competitivității economce și a numărului locurilor de muncă în sensul asigurării funcționării Pieței Unice în mod stabil și durabil.

Noua reformă adoptată în martie 2000 a constituit o strategie axată pe ocuparea forței de muncă și menită să facă din Uniune „economia cea mai competitivă și cea mai dinamică a lumii, bazată pe cunoaștere, până în anul 2010”.

Consiliul European de la Göteborg din iunie 2001 a completat această strategie prin legarea ei de dezvoltarea durabilă iar Consiliul European de la Copenhaga din decembrie 2002 s-a soldat cu încheierea unui acord asupra criteriilor de aderare a celor zece noi state membre ale Uniunii. În același an, un nou instrument de solidaritate a fost creat în urma inundațiilor majore suferite de țările Europei Centrale, pentru intervenții în cazul dezastrelor naturale majore care afectau condițiile de viață în regiunile afectate, mediul sau economia acestora.

Fenomenul extinderii granițelor Uniunii Europene cu referire în special la etapa de maximă expansiune din 2004 când Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia au aderat la Uniunea Europeană, în baza rezultatelor Raportului asupra Coeziunii Economice și Sociale s-a impus reevaluarea strategiei. Astfel, în 2007 globalizarea, liberalizarea comerțului internațional, dezvoltarea societății informaționale pe de-o parte iar pe de alta fenomenul de îmbătrânire a populației, creșterea șomajului și a migrației spre regiuni mai dezvoltate și stabile economic au constituit noi provocări în baza cărora a fost identificat obiectivul general, ținta fiind anul 2010 până când UE urma să devină cea mai competitivă din lume.

Dezideratul a generat A Treia Reformă a Politicii de Coeziune în sensul diminuării caracterului redistributiv de solidaritate și susținere a participării pe piața internă a statelor mai puțin performante și orientarea către dezvoltarea durabilă, pe baza unui plan de buget pentru perioada 2007-2013, constituind noile Perspective Financiare structurate pe priorități și măsuri.

Pentru perioada de programare 2007÷2013, au fost conturate o serie de obiective de intervenție ale politicii de coeziune prin intermediul cărora se va aduce o contribuție substanțială la creșterea totală a produsului intern brut (PIB) de pâna la 15%.

Un prim obiectiv, finanțat prin toate instrumentele politicii de coeziune, urmărește creșterea economică pentru regiunile rămase în urmă, prin investiții în dezvoltarea competitivității pe termen lung, ocuparea forței de muncă, dezvoltare durabilă și dezvoltarea capacității instituționale și eficiența administrației publice, conturându-se astfel Convergența regiunilor, obiectiv pentru care principalul criteriu de eligibilitate în vederea finanțării este PIB per capita sub 75% din media UE și în susținerea căruia sunt alocate 81,7% din suma propusă pentru întreaga perioadă de programare.

Regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergență, sunt analizate din punct de vedere al Competitivității regionale și al Ocupării Forței de Muncă, obiectiv prin care s-a anticipat și promovat schimbările economice din zonele industrializate, au fost sprijinite întreprinderile din zonele industriale, urbane și rurale cât și persoanele, pentru eliminarea șomajului, promovarea calității și productivității muncii și incluziunea socială. Pentru atingerea acestui obiectiv au fost utilizate fondurile structurale Fondul Social European (FSE) și Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în procent total de 15.8% din suma totală de susținere a PC.

Cooperarea Teritorială Europeană este al treilea obiectiv al politicii comune de coeziune care s-a aplicat regiunilor, județelor și zonelor transnaționale. Programele care răspund acestui obiectiv au fost finanțate prin FEDR (cca 2,4% din suma totală repartizată pentru PC) proiecte de accesibilitate, mediu și prevenirea riscurilor, dezvoltarea economică și socială și acțiuni „people to people” la granițele interne și externe ale UE (Cooperarea teritorială transfrontalieră), proiecte petnru dezvoltarea rețelelor care duc la dezvoltarea teritorială integrată pentru mediu, dezvoltare urbană, inovație și accesibilitate (Cooperare Teritorială Transnațională) și proiecte pentru cooperare interregională pentru sprijinirea cooperării între autoritățile publice pe probleme de interes comun, prin transferul de experiență și bune practici între regiunile Uniunii Europene, prin constituirea de rețele între orașele UE, precum și între cercetătorii UE (Cooperare Teritorială Interregională).

Consiliul Europei a ajuns la un compromis cu privire la bugetul pentru perioada 2007-2013, alocând Politicii de coeziune 347,410 miliarde de € (prețuri curente), la data de 1 august 2006 au intrat în vigoare regulamentele privind fondurile structurale și cele complementare, bugetate în susținerea PAC, iar la data de 6 octombrie 2006 Consiliul a adoptat „orientările strategice comunitare în materie de coeziune”, noua politică cu principiile și prioritățile actualizate.

Tratatul de la Lisabona (2009) a redefinit Politica de Coeziune atribuindu-i un nou câmp de acțiune pe lângă intervențiile financiare în dezvoltarea economică și socială: teritorialitartatea, ceea ce a impus pregătirea pentru următoarea perioadă de programare o nouă orientare și noi abordări în Europa.

1.3.2. „Agenda 2020”

Pentru Politica de Coeziune post-2013, Comisia Europeană, motivată de necesitatea creșterii economice pentru toate statele membre ale UE aflate în plină perioadă post-criză financiară, adoptă o nouă abordare conform Agendei Europa 2020 – program major de acțiunelansat de UE in 2010 pentru a incuraja o creștere mai competitivă, mai durabilă și mai favorabilă incluziunii.

În această perioadă au fost necesare investiții în regiunile mai puțin dezvoltate pentru valorizarea potențialului economic și creării locurilor de muncă, în regiuni de tranziție – beneficiare ale unei noi categorii de finanțare pentru eficiența energetică, inovare și competitivitate cât și în regiunile dezvoltate al căror Produs Intern Brut (PIB) se situează peste 90% din media PIB a Uniunii Europene.

Un element principal in vederea indeplinirii acestui obiectiv va consta în adoptarea unei politici de coeziune bazate pe concentrare tematică cu sprijinirea investițiilor de impact maxim și îndreptată spre programarea integrată pentru atingerea țintelor Agendei Europa 2020, consolidarea coeziunii teritoriale, monitorizarea rezultatelor și a progreselor pentru care sunt pevăzute deopotrivă măsuri de recompensare a performanțelor.

1.4 Noua abordare în Politica de Coeziune pentru perioada 2014-2020

La 6 octombrie 2011 Comisia Europeană a prezentat propunerile privind o nouă abordare a politicii de coeziune la nivelul UE pentru 2014-2020.

Acestea urmăresc modernizarea funcționării fondurilor politicii de coeziune și corelează canalizarea resurselor regionale cu crearea de locuri de muncă și creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii – obiectivele „Strategiei Europa 2020”.

Bugetul propus pentru programele 2014-2020 este de 336 de miliarde de euro (in comparație cu 350 de miliarde de euro pentru perioada in curs 2007-2013).

Investițiile in regiunile mai puțin dezvoltate vor constitui cca 160 de miliarde de euro. Cel puțin 84 de miliarde de euro vor fi disponibili din Fondul social european (FSE) pentru:

stimularea oportunităților de angajare;

promovarea invățării pe tot parcursul vieții (LLL – Long Life learning);

promovarea incluziunii sociale.

„Conectarea Europei” (CEF) – facilitate bouă în vederea accelerării dezvoltării infrastructurii prioritare in domeniul transporturilor, energiei și tehnologiilor informației, cu un buget de cca 40 mld euro și o rezervă suplimentară de 10 mld euro in cadrul Fondului de coeziune.

Comisia consideră că politica poate reprezenta un factor decisiv pentru stimularea competitivității economice a Europei, incurajarea coeziunii sociale și crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune. Comisarul european pentru politica regională, Johannes Hahn a afirmat că „Avem nevoie de un salt semnificativ in ceea ce privește realizarea și performanța politicii de coeziune, pentru a asigura că aceasta rămane o politică pentru toate regiunile și pentru toți cetățenii – o investiție care generează creștere și locuri de muncă pentru toți.”

Evaluările „ex post” ale perioadei anterioare de programare, 2000-2006, au arătat o serie de realizări, cum ar fi:

Cca 230.000 IMM au beneficiat de sprijin financiar de tip subvenții, imprumuturi și capital de risc

Cca 1,1 mil IMM au beneficiat de consiliere și sprijin pentru crearea de rețele, generând cca 1 mil de locuri de muncă create la nivelul UE.

Cca 38.000 de locuri de muncă durabile și de inaltă calificare in domeniul cercetării.

Cca 8.400 km de cale ferată și 5.100 km de drum rutier au fost construiți sau reabilitați

Cca 20 de milioane de cetățeni ai UE au beneficiat de acces la apă potabilă;

noile state membre au inregistrat o creștere de 5 % de PIB/capita.

Noua abordare punerea in aplicare a unor politici mai eficiente, impreună cu o guvernanță consolidată și un sistem de realizare raționalizat și propune totodată reducerea birocrației pentru beneficiari, acțiune ce presupune concentrarea unor resurse mai bine direcționate, cu obiective mai clare, în scopul obținerii unui impact mai mare și a unor rezultate mai bune, practic, atingerea obiectivului fundamental de a consolida politica de coeziune potrivit strategiei Europa 2020.

Schimbări esențiale propuse de Comisie vizează atingerea țintelor Europa 2020, • recompensarea performanțelor pe baza rezultatelor relevate de monitorizarea atentă a progreselor, sprijinirea programării integrate prin combinarea investițiilor și nu în ultimul rând, consolidarea coeziunii teritoriale.

Punerea in aplicare a Strategiei Europa 2020 are la bază conce ntrarea tematică, pe obiectivele negociate. Investițiile vor fi orientate către cercetare și inovare, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), competitivitatea IMM-urilor, reducerea substanțială a emisiilor de dioxid de carbon, adaptarea la schimbările climatice și prevenirea și gestionarea riscurilor, protecția mediului și eficiența resurselor, transportul durabil și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore, ocuparea forței de muncă și sprijinirea mobilității lucrătorilor, incluziune socială și combaterea sărăciei, educație, competențe și invățare pe tot parcursul vieții, consolidarea capacității instituționale și administrații publice eficiente.

Față de agenda ambițioasă Comisia a propus totodată, un cadru simplificat, ce cuprinde două obiective prioritare –„Investiții in creștere economică și ocuparea forței de muncă” și „Cooperare teritorială europeană” diferențiate în funcție de tipul de regiuni de dezvoltare:

• regiunile „mai puțin dezvoltate”, al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic de 75 % din media UE, vor avea in continuare prioritate maximă in cadrul acestei politici. Rata maximă de cofinanțare este stabilită la 75-85 % in regiunile mai puțin dezvoltate și in regiunile ultraperiferice;

• regiunile „de tranziție”, al căror PIB pe cap de locuitor este cuprins intre 75 % și 90 % din media UE, vor avea o rată de cofinanțare de 60 %. Se estimează că această categorie va include 51 de regiuni și peste 72 de milioane de persoane care vor beneficia de un sprijin deosebit in realizarea țintelor Europa 2020, pentru competitivitate demonstrată și investiții investiții bine direcționate;

• regiunile „mai dezvoltate”, al căror PIB pe cap de locuitor este mai mare de 90 % din media UE. Rata de cofinanțare va fi de 50 %.

O caracteristică principală a noilor propuneri constă intr-un set de norme comune pentru cele cinci fonduri structurale, consolidandu-le astfel coerența și intensificandu- le impactul. Sunt propuse trei regulamente specifice care reglementează funcționarea FEDR, FSE și Fondului de coeziune, cu referire la misiunea și obiectivele politicii de coeziune, cadrul financiar, modalitățile specifice de programare și raportare, proiectele majore și planurile de acțiune comune.

Sunt stabilite cerințe in materie de gestiune și control, modalități specifice de gestiune financiară precum și posibilitatea introducerii datelor online în vederea accelerării procesului administrativ. Este propus un regulament separat privind cooperarea teritorială europeană transfrontalieră, transnațională și interregională și funcționarea Grupării europene de cooperare teritorială (GECT) prin simplificarea instituirii GECT, reexaminarea sferei de activitate, deschiderea GECT către regiunile din afara UE, aprobarea unui un regulament de funcționare mai clar privîn ceea ce privește recrutarea personalului, cheltuielile și protecția creditorilor, cooperarea practică in vederea furnizării de servicii publice și locale, o mai mare flexibilitate in ceea ce privește calitatea de membru, accesul posibil in cazul membrilor din afara UE, norme simplificate, menționarea criteriilor de aprobare sau respingere a GECT de către autoritățile naționale precum și termene precise pentru examinare și decizie.

Cooperarea teritorială europeană reprezintă un biectiv al politicii de coeziune, care poate sprijini dezvoltarea și punerea in aplicare a strategiilor macroregionale, permite actorilor de la nivel național, regional și local din diferite state membre să facă schimb de experiențe și să realizeze acțiuni comune in vederea găsirii unor soluții comune la probleme comune. Se pune accent pe contextul multinațional al programelor, instituind dispoziții mai specifice pentru cooperare, norme simplificate, aplicarea principiului concentrării tematice,

Comisia propune un cadru pentru investiții strategice și inteligente, prin introducerea unui Cadru Strategic Comun (CSC) care cuprinde principalele priorități ale cuprinse în strategia Europa 2020, a unor contracte de parteneriat și a unei liste de obiective tematice care transpun țintele strategiei Europa 2020.

Obiectivele tematice (OT) pentru perioada 2014-2020 (art. 9 – Reg. CE nr. 1303/2013)

Comisia propune o abordare mai integrată a investițiilor regionale, inclusiv norme comune de eligibilitate și introducerea opțiunii de programe multifond, finanțate din FEDR, FSE și Fondul de coeziune, care vor fin posibile în baza unei coordonări la fața locului și a unei dezvoltări integrate.

Concentrarea asupra priorităților UE prin FEDR este asigurată prin eficiență energetică și energie regenerabilă, cercetare și inovare și competitivitatea IMM-urilor.

Regiunile mai puțin dezvoltate vor dispune de o paletă mai largă de priorități de investiții, care reflectă nevoile mai mari de dezvoltare ale acestora fiind de așteptat ca regiunile mai dezvoltate și cele de tranziție să aloce 80 % din resursele FEDR care le revin eficienței energetice și energiilor regenerabile, cercetării, inovării și competitivității IMM-urilor. CSC se va aplica tuturor fondurilor, inclusiv politicilor de dezvoltare rurală și pentru afaceri maritime și pescuit.

Pentru realizarea investițiilor inteligente este necesar un cadru strategic comun, de inlocuire a orientărilor strategice comunitare și care se va aplica tuturor fondurilor, inclusiv politicilor de dezvoltare rurală și pentru afaceri maritime și pescuit, pentru o mai bună coordonare a investițiilor UE.

Prin Acordurile de Parteneriat sunt stabilite contribuțiile generale la nivel național, corelate cu obiectivele tematice și cu angajamentele legate de acțiuni concrete.

Cadrul de performanță va stabili obiective clare și măsurabile, astfel încât să poată fi monitorizate în baza unor indicatori comuni de performanțăce vor reflecta calitatea investițiilor. Acestea din urmă vor fi recompensate printr-o procedură ce va avea în vedere îndeplinirea ex ante (inainte de plata fondurilor) și eliberarea fondurilor suplimentare de performanță, ex post. În acest context, aproximativ 5 % din buget va fi rezervat și alocat statelor membre ale căror programe au indeplinit integral obiectivele lor de etapă.

In conformitate cu prioritățile Europa 2020, resursele FSE vor pune accentul pe promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității lucrătorilor; efectuarea de investiții in domeniul educației, al formării competențelor și al invățării pe tot parcursul vieții; combaterea sărăciei; și consolidarea capacității instituționale și a eficienței administrației publice.

In vederea consolidării dimensiunii sociale, 20 % din cheltuielile FSE vor fi destinate măsurilor de incluziune socială, combaterii șomajului in randul tinerilor, promovării egalității intre femei și bărbați, precum și sprijinirii nediscriminării.

In cazul statelor membre al căror venit național brut (VNB) per capita este mai mic de 90 % din media UE, Fondul de coeziune va investi in domeniul prioritar al mediului.

Pe langă sprijinirea dezvoltării rețelelor transeuropene de transport (TEN-T), Fondul de coeziune va contribui la canalizarea investițiilor in sisteme de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon și în transportul urban.

Normele de eligibilitate vor consta în dispozițiile comune privind punerea in aplicare, includ norme standard pentru instrumentele financiare, costuri simplificate și caracter durabil al operațiunilor. Statele membre au trebuit să preia și să materializeze conceptul de punct de informare unic pentru beneficiarii finali.

Normele comune prevăzute în CSC, cuprind Politica de coeziune, politica de dezvoltare rurală și politica pentru afaceri maritime și pescuit.

Sistem de aplicare raționalizat și simplificat are ca scop utilizarea în mai mare măsură a costurilor simplificate, conectarea plăților cu rezultatele, e-Coeziunea, control proporțional din partea Comisiei, instituționalizarea și simplificarea sistemului de solicitare pentru „proiecte majore”.

Propunerile privind dezvoltarea teritorială durabilă, pun un accent mai mare pe dezvoltarea urbană, cca 5 % din resursele FEDR fiind rezervate în acest scop. Este prevăzută crearea de rețele intre orașe și schimbul de experiență in materie de politică urbană prin crearea unei noi platforme de dezvoltare urbană. In plus, propunerile stabilesc o abordare integrată a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității. Aceasta stimulează punerea in aplicare a unor strategii locale de dezvoltare de către grupuri comunitare, inclusiv autorități locale, ONG-uri și parteneri economici și sociali, pe baza abordării LEADER, utilizate in cadrul dezvoltării rurale. Se prioritizează zonele cu caracteristici naturale sau demografice specifice, cum ar fi densitatea scăzută a populației, și se alocă finanțare suplimentară pentru regiunile ultraperiferice, și pentru preocupările comunității în rezolvarea problematicii minorităților defavorizate.

Comisia propune, de asemenea, alocarea unei părți din buget – 0,2 % din resursele FEDR, in vederea finanțării acțiunilor inovatoare in zonele urbane, în plus, fiind promovată o mai bună coordonare intre investițiile in capital uman și fix la nivelul orașelor.

CSC pentru actuala perioadă de programare, oferă orientări statelor membre in conceperea programelor operaționale proprii, precum și asistență autorităților naționale și regionale in stabilirea unor obiective clare, realizabile și măsurabile in domeniile prioritare. Cu toate acestea principalele obstacole cu care se confruntă noile State Membre ale UE, implicit și România, sunt reflectate în abilitatea redusă de a folosi eficient fondurile comunitare, întrucât incidența proiectelor mari, la standarde europene este foarte redusă. Sunt identificate alte două probleme și anume transparența deficitară în organizarea achizițiilor publice precum și gradul scăzut de înțelegere a metodelor prin care se pot accesa finanțări europene.

Rolul important acordat Politicii de Coeziune în perioada de programare 2007-2013 sunt menținute, conform Comisiei Europene, și în perioada 2014-2020.

In perioada de programare 2014 – 2020, Romania beneficiază de fonduri europene in valoare de aproximativ 42 miliarde de euro, din care peste 22 miliarde de euro sunt alocate pentru politica de coeziune, implementată prin intermediul Programelor Operaționale propuse Comisiei, spre aprobare (a se vedea Anexele nr. 2 și 3).

CAPITOLUL 2 Fonduri Structurale și de Coeziune

Politica de Coeziune, adoptată de Uniunea Europeană este în strânsă legătură cu existența unor instrumentelor financiare constituite în scopul sprijinirii diminuării disparităților constatate în cadrul anumitor structuri economice, motiv pentru care au fost denumite fonduri structurale.

Disparitățile dintre țările membre ale Uniunii Europene, precum și între regiunile aparținând UE, identificate mai întâi, la nivel economic și social – prin analizarea indicatorilor macroeconomici ai statelor membre și a relevanței acestora în plan social și, ulterior, la nivel teritorial – potrivit noii abordări în cadrul Politicii de Coeziune, pot fi diminuate prin intermediul instrumentelor financiare.

Integrarea României în Uniunea Europeană la data de 01.01.2007 a creat posibilitatea utilizării instrumentelor financiare europene de pre-aderare în perioada 2000-2006, a fondurilor structurale, de coeziune și a celor complementare constituite în vederea implementării Politicii Agricole Comune (FS, FC, FEADR și FEP) în prima perioada de programare post-aderare – 2007-2013 și în prezent, a fondurilor structurale și de investiții FES, astfel cum sunt denumite ca urmare a ultimei reforme privind Politica de Coeziune.

2.1 Instrumente financiare de implementare a Politicii de Coeziune

Față de obiectivele inițiale ale Uniunii Europene prin care s-a urmărit întreprinderea de acțiuni orientate către consolidarea Europei ca o putere economică și politică la nivel mondial, alinierea statelor membre din punct de vedere al dezvoltării la nivelul tuturor regiunilor s-a dovedit a fi preocuparea țintă.

Pentru acest obiectiv major, a fost elaborată o strategie unitară care trebuia să asigure:

– coordonarea relațiilor între statele membre, în sensul progresului economic și social;

-afirmarea identității europene prin acordarea ajutoarelor umanitare pentru țările terțe;

-definirea politicii externe și de securitate pentru gestionarea crizelor internaționale;

-instituirea cetățeniei europene, în scopul conferirii de noi drepturi politice și civile;

-crearea unui spațiu al libertății, securității și justiției, strâns legat de funcționarea Pieței Unice și de liberă circulație a mărfurilor ș persoanelor cât și menținerea și dezvoltarea acquis-ului comunitar.

Astfel, Uniunea Europeană a inițiat o serie de strategii direcționate pe obiective specifice, supus unui program de susținere financiară adecvat, în prezent, instrumentele financiare utilizate în cadrul Politicii de Coeziune fiind Fondul Social European (FSE), Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) Fondul de Coeziune (FC), Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM), reglementate potrivit obiectivelor strategiei Europa 2020, prin intermediul cărora este susținută dezvoltarea economică a țărilor membre ale Uniunii Europene.

Ca urmare a reformei Politicii de Coeziune repartizarea Fondurilor Structurale și de Coeziune pentru perioada 2014-2020 se realizează diferențiat pe categorii de regiuni.

Sursă: Prezentarea FESI – Ministerul Fondurilor Europene

2.2 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

FEDR este instrumentul financiar destinat remedierii principalelor disparități regionale dintre statele membre sau chiar între regiunile unui stat membru. FEDR sprijină regiunile care înregistrează întârzieri în materie de dezvoltare, precum și în reconversia regiunilor industriale aflate în declin. Prin FEDR sunt finanțate proiecte care propun consolidarea coeziunii economice și sociale ajutând redresarea dezechilibrelor regionale prin susținerea economiilor regionale și sunt alocate ajutoare directe pentru investițiile în întreprinderile mici și mijlocii, în special, în vederea creării de locuri de muncă durabile. Totodată, crearea de infrastructuri pentru cercetare și inovare, telecomunicații, mediu, energie, transporturi și telecomunicații constituie un alt obiectiv susținut prin FEDR. Anumite instrumente financiare cum ar fi fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională etc. destinate să sprijine dezvoltarea regională și locală și să favorizeze cooperarea între orașe și regiuni; măsuri de asistență tehnică, sunt în legătură cu FEDR.

2.2.1. Obiective de intervenție FEDR

Conform regulamentelor de înființare, asistența FEDR acoperă priorități tematice pe toate cele trei obiective de intervenție ale politicii regionale: convergența, competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă și cooperarea teritorială europeană.

Obiectivul Convergență cuprinde în sfera de acțiune a FEDR activități de cercetare și dezvoltare tehnologică (CDT), inovarea și spiritul antreprenorial, societatea informațională, intervenții de mediu, activități pentru prevenirea riscurilor, turismul; cultura, transporturile; energia; educația și sănătatea. În regiunile care se află sub incidența obiectivului „Convergență”, domeniile de intervenție FEDR se concentrează asupra modernizării și diversificării structurilor economice, precum și asupra păstrării și creării de locuri de muncă durabile.

Pentru obiectivul Competitivitate regional și ocuparea forței de muncă, prin FEDR sunt finanțate activitățile de inovare și cele din sfera economiei cunoașterii pentru consolidarea capacităților regionale în materie de cercetare și dezvoltare tehnologică, stimularea inovării și a spiritului antreprenorial și dezvoltarea ingineriei financiare, mediu și prevenirea riscurilor prin ameliorarea terenurilor poluate, acțiuni în scopul eficacității energetice, promovarea sau modernizarea rețelelor de transporturi publice urbane cu referire la autobazele nepoluante sau pentru elaborarea de planuri pentru gestionarea riscurilor naturale și tehnologice, precum și pentru facilitarea accesului la serviciile de transport și telecomunicații de interes economic general.

Cel de-al treilea obiectiv de intervenție Cooperarea teritorială europeană, este abordat prin FEDR prin definirea a trei grupe de activități grupate pe 3 axe: dezvoltarea de activități economice și sociale transfrontaliere; -stabilirea și elaborarea cooperării transnaționale, inclusiv cooperarea bilaterală între regiunile maritime și consolidarea eficacității politicii regionale prin promovarea și cooperarea interregională, prin realizarea de activități de conectare în rețea și prin schimburi de experiență între autoritățile regionale și locale.

Prin FEDR se încearcă să se atenueze problemele economice, sociale și ecologice cu care se confruntă mediile urbane. Anumite zone cum sunt regiunile insulare, zonele muntoase sau zonele cu densitate mică a populației, considerare zone eșec de piață sau cu handicapuri geografice sau demografice naturale, precum și zonele ultraperiferice beneficiază de sprijin financiar prioritizat, cu scopul de a compensa pierderile inerente datorate condițiilor specifice dar și pentru dezvoltarea potențialului local al zonei.

2.2.2. Concentrarea tematică în cadrul FEDR

Abordare ”tematică” presupune orientarea investițiilor susținute prin FEDR grupate în patru domenii prioritare: inovarea și cercetarea, Agenda digitală, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sau economia cu emisii reduse de carbon, pentru care sunt alocate cel puțin 80% din fonduri, în funcție de categoria regiunii pentru care acestea sunt solicitate. Astfel, în regiunile mai dezvoltate, cel puțin 80% din fonduri trebuie să se concentreze pe cel puțin două dintre aceste priorități; în regiunile de tranziție, concentrarea trebuie să fie de 60% din fonduri; iar în regiunile mai puțin dezvoltate, concentrarea este de 50% din fonduri.

În ceea ce privește economia cu emisii reduse de carbon fondurile sunt repartizate în cuantum diferențiat astfel, 20%; în regiunile mai dezvoltate, în regiunile de tranziție 15% și în regiunile mai puțin dezvoltate, 12%.

FEDR acordă, de asemenea, o atenție deosebită caracteristicilor teritoriale specifice. Acțiunile FEDR vizează reducerea problemelor economice, de mediu și sociale în zonele urbane, punându-se un accent special pe dezvoltarea urbană durabilă, alocând cel puțin 5% din resurse acestui sector, prin intermediul "acțiunilor integrate" gestionate de orașe.

Pentru actuala perioadă de programare 2014-2020 FEDR alocă României cca 2,48 mld € defalcat în sume diferite pentru fiecare an, potrivit estimărilor prevăzute în Acordul de Parteneriat – documentul oficial 2014RO16M8PA001.1.2, semnat cu Comisia Europeană în august 2014 (a se vedea Anexa nr. 4)

2.3 Fondul Social European (FSE)

2.3.1. Obiective FSE

Fondul social european (FSE) este principalul instrument prin care Uniunea sprijină măsurile de prevenire și combatere a șomajului, de dezvoltare a resurselor umane și de promovare a integrării sociale pe piața muncii, finanțează inițiative care promovează un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, egalitatea de șanse între femei și bărbați, dezvoltarea durabilă și coeziunea economică, socială și terizorială.

FSE este primul fond structural creat în urma Tratatului de la Roma în 1957, în scopul reducerii diferențelor de dezvoltare existente între statele membre și regiunile UE și de a le ajuta să atingă un nivel de trai cât mai ridicat, precum și implementării Strategia Europeană de Ocupare a forței de muncă, cu obiectiv principal în crearea de locuri de muncă mai bune și furnizarea de abilități și competențe superioare persoanelor angajate sau celor aflate în căutarea unui loc de muncă.

În perioada 2007÷2013, prioritatea constă în creșterea adaptabilității lucrătorilor, a întreprinderilor și a antreprenorilor prin îmbunătățirea anticipării și a gestionării pozitive a evoluției economiei, în cadrul căreia sprijinul FSE urmărește modernizarea și pe întărirea instituțiilor de pe piața muncii, pe măsurile active de pe piața muncii și pe acțiunile de învățare de-a lungul vieții, inclusiv în cadrul companiilor, accesibilitatea și promovarea participării pe piața muncii precum și prevenirea excluderii sociale și combaterea discriminării prin accesul și incluziunea „lucrătorilor defavorizați”.

Din 2007, FSE consolidează, de asemenea, capacitatea instituțiilor publice în vederea dezvoltării și implementării de strategii și servicii. FSE promovează și parteneriatul între angajatori, sindicate, organizații neguvernamentale și administrația publică cu scopul de a facilita reformele din domeniul ocupării forței de muncă și al incluziunii. Cooperarea transnațională și inovația este integrată în toate acțiunile FSE.

În perioada de programare 2007÷2013, în baza principiului adiționalității (sumele suplimentare din bugetele proprii fiind stabilite de fiecare Stat Membru sau regiune a UE), FSE a susținut cu cca 75 mld euro proiecte destinate dezvoltării capitalului uman prin creșterea adaptabilității forței de muncă și a întreprinderilor, scăderea ratei șomajului, promovarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile, integrarea femeilor pe piața muncii, egalitatea de șanse, extinderea și îmbunătățirea investițiilor în capitalul uman (educație și formare profesională) și întărirea capacității instituționale și a eficienței administrațiilor publice și serviciilor publice la nivel național, regional și local.

Politica de coeziune UE contribuie la combaterea crizei financiare globale și a efectelor de încetinire economică din prezent, susținând investițiile publice la nivel regional și local pentru cei mai defavorizați cetățeni europeni, în perioada 2007÷2013, în direcția consolidării creșterii și întărirea coeziunii economice și sociale, în toate regiunile UE.

Pentru perioada 2014-2020, peste 80 de mld euro sunt alocațe statelor membre pentru investiții în capitalul uman. La această sumă se mai adaugă cel puțin 3,2 mld euro, alocate inițiativei "Locuri de muncă pentru tineri".

2.3.2. Concentrarea tematică în cadrul FSE

Patru dintre obiectivele tematice ale politicii de coeziune sunt susținute prin FSE:

promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității lucrătorilor;

promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei;

investiții în educație, formarea competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții;

consolidarea capacității instituționale și a eficienței administrației publice.

În plus, 20% dintre investițiile FSE vor viza activitățile de îmbunătățire a incluziunii sociale și de combatere a sărăciei. Aceasta este cunoscută sub denumirea de concentrare tematică.

Pentru această perioadă se pune problema identificării masei critice de capital uman pentru care se va aloca o cotă minimă garantată din FSE în fiecare stat membru. Pentru inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, care se adresează regiunilor în care șomajul depășește 25%, beneficiază de o alocare specială de 3 miliarde €. În total, sumele destinate europenilor sunt de 80 de mld €.

Cel puțin 20% din Fond sunt atribuiți problemelor privind incluziunea socială din care se asigură un sprijin sporit persoanelor aflate în dificultate și celor care fac parte din grupuri defavorizate. Promovarea nediscriminării, a egalității dintre femei și bărbați și a oportunităților egale vor face obiectul inițiativelor specifice. Cel puțin 6,4 mld € vor fi alocate pentru a susține eforturile statelor membre de a-și pune în practică planurile de implementare a garanției pentru tineret în vederea combaterii șomajului în rândul tinerilor.

Potrivit noii abordări – Concentrarea fondurilor pentru obținerea de rezultate, alocările din FSE se vor face pentru un număr limitat de priorități, asigurându-se o masă critică de finanțare în scopul obținerii unui impact clar în rezolvarea provocărilor reale.

Tot prin FSE se vor sprijini inovația socială urmărindu-se promovarea unui spirit competitiv pentru propunerile de soluții inovatoare potrivite nevoilor sociale, mai ales pentru ocuparea forței de muncă și cele din domeniul educației.

Pentru agenda de repartizare a alocațiilor din FSE, se urmărește o colaborare strânsă între autoritățile publice, partenerii sociali și organismele care reprezintă societatea civilă la nivel național, regional și local.

Prin urmare, obiectivele atinse prin finanțarea din FSE sunt:

Ocuparea forței de muncă – pentru proiecte de formarea profesională și facilitarea angajării, inițiative de susținere a întreprinzătorilor pentru start-up, a companiilor aflate în restructurări sau cu un număr redus de persoane calificatei;

Sprijinirea accesului tinerilor pe piața muncii

Incluziunea socială care se va îndeplini în special prin crearea de locuri de muncă generatoare de siguranță financiară și confort psihic, sau prin proiecte care îi ajută pe cei aflați în dificultate și pe cei proveniți din grupuri defavorizate.

Creșterea calității educației, accentul punându-se pe atractivitatea sistemului de învățământ în scopul eliminării abandonului școlar și dobândirea competențelor de care au nevoie pentru a fi mai competitivi pe piața muncii.

O administrație publică mai puternică este un deziderat solicitat practic în accesarea oricărui instrument financiar întrucât de calitatea administrației și a guvernării publice, depind susținerea și realizarea reformele structurale.

2.4 Fondul de Coeziune (FC)

2.4.1. Obiectivele FC

Pentru perioada 2007 – 2013 Fondul de coeziune a fost destinat statelor membre al căror venit național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE. Acesta vizează reducerea disparităților economice și sociale și promovarea dezvoltării durabile.

Fondul de Coeziune 2007 – 2013 a fost creat de Tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a furniza contribuția financiară necesară proiectelor din domeniul mediului și a rețelelor trans-europene de infrastructură de transport și, rezervat Statelor Membre care au introdus „programul de convergență” și al caror PIB pe locuitor este sub 90% din media Comunității. Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune nu co-finanteaza programe, ci furnizează finanțare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la început. Decizia de a finanța un proiect a fost luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar, în timp ce proiectele sau fost administrate de autorități naționale și supervizate de un Comitet de Monitorizare.

Fondul de coeziune a oferit contribuții financiare pentru proiectele de mediu și rețelele transeuropene de infrastructuri de transport. Acest fond poate fi accesat doar de statele membre al căror venit național brut pe cap de locuitor este mai mic decât 90 % din media la nivelul UE.

Domeniile de intervenție ale acestui instrument financiar sunt reprezentate de construcția rețelelor trans-europene de transport, în special proiecte prioritare de interes european identificate în Decizia nr. 1692/96/EC, proiecte majore de infrastructură de mediu, domenii care se pot dezvolta durabil și care prezintă beneficii evidente în ceea ce privește protecția mediului.

Rata maximă de finanțare prin Fondul de Coeziune a fost de 85% din cheltuiala publică pe proiect. Din sfera activităților eligibile nu vor face parte dobânzile la credite, achiziționarea de terenuri într-un cuantum mai mare de 10% din cheltuiala totală eligibilă pentru activitatea respectiva, construcții de locuințe, dezactivarea stațiilor de energie nucleară, TVA recuperabil.

Pentru perioada 2007÷2013, Fondul de Coeziune aputut fi accesat de Bulgaria, R. Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, R. Malta, Polonia, Portugalia, R. Cehă, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. S-a consideră că Spania este eligibilă în mod tranzitoriu întrucât PNB-ul său pe cap de locuitor este inferior mediei înregistrate pentru UE15. Fondul de Coeziune finanțează acțiuni pentru proiectele prioritare de interes european, definite de UE (rețele transeuropene de transport, proiecte majore de mediu inclusiv cele din domeniul transportului sau energiei dacă acestea prezintă avantaj pentru mediu). Consiliul poate decide să suspende asistența financiară acordată prin FC dacă statul membru în cauză care înregistrează un deficit public semnificativ nu remediază situațiile nefavorabile corespunzător cerințelor.

FC pentru ROMÂNIAîncepe să finanțeze proiecte în cadrul politicii de coeziune, odată cu aderarea țării în 2007.

Asistența financiară nerambursabilă în cadrul Politicii de Coeziune Economică și Socială a Uniunii Europene se acordă României prin Fondurile Structurale și de Coeziune în cadrul obiectivelor „Convergență” și „Cooperare teritorială europeană”.

Suma totală a Fondurilor Structurale și de Coeziune alocate României pentru perioada 2007÷2013 este de 19.668 mld €, din care:

– 12.661 mld € prin Fondurile Structurale în cadrul obiectivului „Convergență”,

– 6,552 mld € prin Fondul de Coeziune,

– 0,455 mld €alocate Obiectivului „Cooperare Teritorială Europeană”.

Alocările proiectate corespund priorităților naționale stabilite prin Cadrul Strategic Național de Referință 2007÷2013 (CSNR) elaborat pe baza prevederilor Planului Național de Dezvoltare 2007÷2013 (PND).

Pentru perioada 2014-2020, Prin Regulamentul nr. 1300/2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 au fost aduse modificările impuse de noua orientare strategia a Comisiei cu privire al Politica de Coeziune pentru Europa 2020 asupra Fondului de Coeziune ce reprezintă instrumentul financiar de susținere a investițiilor pentru realizarea din domeniul mediului, inclusiv în domenii legate de dezvoltarea durabilă și energia sustenabilă care prezintă beneficii de mediu, pentru proiectul TEN-T în conformitate cu orientările adoptate prin Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, proiectele de infrastructură de transport cu valoare adăugată europeană prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 cu o sumă totală de 10.mld €, în conformitate cu articolul 92 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, precum și pentru asistență tehnică.

2.4.2. Concentrarea tematică în cadrul FC

Obiectivele Tematice prevăzute în art. 9 din regulamentul fondurilor ESI (R 1303/2013) care vor fi susținute prin Fondul de coeziune și care trebuie să se regăsească în AP sunt:

OT 1 – Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării;

OT 2 – Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC;

OT 3 – Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR) și a sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM);

OT 4 – Sprijinirea tranziției către emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele;

OT 5 – Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor;

OT 6 – Conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor;

OT 7 – Promovarea sistemelor de transport durabile, eliminarea blocajelor la rețele majore;

OT 8 – Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și a mobilității forței de muncă;

OT 9 – Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare;

OT 10 – Finanțarea educației și formării profesionale precum și a învățării pe tot parcursul vieții

OT 11 – Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă

Obiectivele tematice sunt transpuse în priorități specifice pentru fiecare dintre fondurile ESI, funcție de care pot fi sprijinite numai anumite tipuri de investiții, astfel:

tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon în toate sectoarele prin:

promovarea producției și distribuției de energie obținută din surse regenerabile;

promovarea eficienței energetice și a utilizării energiei din surse regenerabile în cadrul întreprinderilor;

sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice, și în sectorul locuințelor;

dezvoltarea și implementarea unor sisteme de distribuție inteligente care funcționează la niveluri de tensiune joasă și medie;

promovarea unor strategii cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritorii, în special pentru zonele urbane, inclusiv promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile și a măsurilor de adaptare relevante pentru atenuarea impactului;

promovarea utilizării cogenerării de energie termică și electrică cu randament ridicat, pe baza cererii de energie termică utilă;

promovarea adaptării la schimbările climatice și prevenirea și gestionarea riscurilor prin:

sprijinirea investițiilor pentru adaptarea la schimbările climatice, inclusiv a abordărilor bazate pe ecosisteme;

promovarea investițiilor pentru a face față unor riscuri specifice, asigurarea rezistenței în fața dezastrelor și dezvoltarea sistemelor de gestiune a dezastrelor;

conservarea și protecția mediului și promovarea eficienței utilizării resurselor prin:

investițiile în sectorul deșeurilor, pentru îndeplinirea cerințelor acquis-ului UE în domeniul medului și pentru a satisface nevoile, identificate de statele membre care depășesc aceste cerințe;

investițiile în sectorul apelor, pentru a îndeplini cerințele acquis-ului Uniunii în domeniul medului și pentru a satisface nevoile, identificate de statele membre și care depășesc aceste cerințe;

protejarea și refacerea biodiversității și a solurilor, precum și promovarea de servicii ecosistemice, inclusiv prin Natura 2000, și infrastructurile ecologice;

realizarea de acțiuni destinate îmbunătățirii mediului urban, revitalizării orașelor, regenerării și decontaminării terenurilor industriale dezafectate (inclusiv a zonelor de conversie), reducerii poluării aerului și promovării măsurilor de reducere a zgomotului;

promovarea transportului sustenabil și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor esențiale ale rețelelor, prin:

sprijinirea unui spațiu unic european de transport multimodal prin investiții în TEN-T;

dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor de transport care respectă mediul, inclusiv a celor cu zgomot redus, și care au emisii reduse de carbon, inclusiv a căilor navigabile interioare și a sistemelor de transport maritim, a porturilor, a legăturilor multimodale și infrastructurilor aeroportuare, cu scopul de a promova mobilitatea sustenabilă la nivel regional și local;

dezvoltarea și reabilitarea unor sisteme feroviare complete, de înaltă calitate și interoperabile și promovarea măsurilor de reducere a zgomotului;

consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă prin acțiuni de consolidare a capacității instituționale și a eficienței administrațiilor și serviciilor publice legate de implementarea Fondului de coeziune.

În scopul realizării monitorizării ce intră în obligațiile asumate de fiecare stat, sunt prevăzuți o serie de indicatori comuni de realizare, indicatori de rezultat specifici programului și, după caz, indicatori de realizare specifici programului.

Pentru modificarea listei indicatorilor de realizare comuni Comisia are competențe atribuite de legiuitor să adopte acte delegate de la 21 decembrie 2013 până la 31 decembrie 2020, , competențe ce pot fi oricând revocate de către Parlamentul sau Consiliu care exercită controlul asupra activității Comisiei.

Pentru indicatorii de rezultat specifici programului și care se referă la priorități de investiții, nivelurile de referință se stabilesc utilizând datele cele mai recente disponibile iar pentru indicatorii de realizare comuni și indicatorii de realizare specifici programului, nivelurile de referință se stabilesc la zero.

Pentru toate tipurile de indicatori au fost fixate valori-țintă cuantificate cumulativ pentru 2023.

2.4.3. Diferențe de abordare între utilizarea Fondului de Coeziune cele două perioade

Principale diferențe între cele două perioade de programare constau în:

flexibilitatea normelor propuse, simplificarea anumitor procese și clarificarea unor responsabilități ale autorității de gestionare dar și ale beneficiarilor proiectelor.

Procedura de simplificare implică o comunicare anuală printr-un document care stabilește abordarea și bugetul activităților de comunicare din cadrul unui program, document cu rol de „strategie de comunicare” care nu mai necesită aprobarea formală a Comisiei, responsabilitatea în fața Comisiei fiind asumată de autoritatea de gestionare (sau statul membru) și comitetul de monitorizare. Simplificarea activităților de comunicare se reflectă și pentru procedurile finanțate din fonduri multiple. Cu toate acestea, în timp ce finanțarea comună a campaniilor de comunicare din cadrul FSE și FEDR, este posibilă și în prezent, sunt sesizate anumite dificultăți întrucât costurile trebuie să fie alocate bugetului de asistență tehnică respectiv din cadrul fondurilor participante. Pentru 2014-2020, fiecare dintre fonduri poate finanța operațiuni de asistență tehnică.

creșterea transparenței realizată în primul rând prin Site-ul web sau portalul unic al politicii de coeziune, care va oferi informații și linkuri către toate programele. Prin intermediul Listei de operațiuni, sunt oferite informațiile cu privire la beneficiar vor fi sau la proiectul acestuia.

În perioada de programare 2007-2013 era necesar un singur plan de comunicare, valabil șapte ani, cu excepția unor modificări formale introduse de regulament pentru care procedura de modificare era ambiguă. Se practica actualizarea datelor beneficiarilor o singură dată pe an.

Pentru 2014-2020 formatele datelor trebuie să fie armonizate, pentru a permite o posibilitate mai mare de comparare a acestora pentru diferiți beneficiari sau proiecte în cadrul unui program, între programe diferite sau între state membre. Sunt prevăzute sisteme de actualizări semestriale care vor înlocui actualizările anuale de până acum.

informarea și comunicarea la nivel național presupune ca responsabilul cu informarea și comunicarea la nivel național să dețină un rol clar definit acela de „coordonator al activităților de comunicare ale unuia sau mai multor fonduri” „ coordonator al rețelei (rețelelor) naționale de comunicare”, „persoană responsabilă cu întreținerea site-ului web/portalului politicii de coeziune la nivel național”, „persoană responsabilă cu furnizarea unei prezentări generale a măsurilor de comunicare adoptate la nivel național”.

Comisia se va implica în activitatea rețelelor de comunicare prin facilitarea schimbului de bune practici și de rezultate privind punerea în aplicare a strategiilor de comunicare și, va suplimenta activitățile de comunicare ale statelor membre și regiunilor cu propriile activități de comunicare, în conformitate cu planurile proprii de comunicare.

Sistemul de implementare

Sistemul de implementare a fondurilor europene va fi mult mai eficient în perioada 2014-2020, datorită simplificării structurii instituționale. Totodată, sistemul va fi mai bine coordonat, fiind stabilite atribuții de autoritate de management numai la nivelul a trei ministere:

 Ministerul Fondurilor Europene va fi autoritate de management pentru: Programul Operațional Infrastructura Mare, Programul Operațional Capital Uman, Programul Operațional Competitivitate și Programul Operațional Asistență Tehnică;

 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice va fi autoritate de management pentru: Programul Operațional Regional, Programul Operațional Capacitate Administrativă, respectiv pentru programele de cooperare teritorială europeană;

 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va fi autoritate de management pentru Programul Național pentru Dezvoltare Rurală, respectiv Programul Operațional pentru Pescuit.

Coordonarea va ține seama de lecțiile învățate în perioada 2007-2013 și va urmări eficientizarea procesului de implementare și reducerea poverii administrative, iar concentrarea tematică a fondurilor va asigura obținerea unui impact semnificativ al investițiilor, respectiv continuitatea intervențiilor sustenabile din actuala perioadă de programare.

Abordarea strategică pentru noua perioadă de programare poate fi sintetizată astfel:

Pentru descrierea următoarelor două instrumente financiare europene, este necesară o scurtă prezentare a Politicii Agricole Comune (PAC).

2.5 Fonduri complementare pentru agricultură și pescuit

Uniunea Europeană susține prin intermediul instrumentelor financiare complementare celor de coeziune, Politica Agricolă Comună și Politica Comună de Pescuit care reprezintă de asemenea strategii de dezvoltare.

2.5.1-Politica comună pentru pescuit

PCP constituie reguli pentru gestionarea flotelor europene de pescuit și pentru conservarea stocurilor de pește, gestionează resursele piscicole comune, urmărind să ofere tuturor flotelor europene de pescuit acces egal la apele Uniunii Europene și să faciliteze pescarilor accesul la o piață concurențială echilibrată.

Gestionarea stocurilor de pește este o problemă de interes astfel încât reînnoirea acestora să nu creeze disfuncții în ecosistem ca urmare a pescuitului excesiv, scopul final fiind durabilitatea pescuitului în Europa.

PCP a fost introdusă în anii 1970 și, după cum întregul pachet de politici europene a fost supus reformelor de adaptare la noile condiții conjuncturale economice, sociale sau teritoriale, tot astfel, noile orientări comunitare au impus modificarea abordărilor pentru pescuit. Actuala reglementare în domeniu a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014.

Referitor la politica structurală în domeniul pescuitului, UE care dezvoltă politici structurale cu rol în managementul și dezvoltarea structurilor dintr-un sector țintă, combină două obiective: contribuția pescuitului la îndeplinirea cerințelor politicii comune de pescuit și totodată, rolul pescuitului în întărirea coeziunii. Aceste obiective se referă la protejarea resurselor și a mediului marin pentru garantarea sustenabilității pescuitului prin asigurarea dezvoltării economice și sociale a ariilor destinate pescuitului.

Instrumentul financiar al Politicii Comune pentru pescuit pentru perioada 2007-2013 a fost Fondul European pentru Pescuit (FEP) . FEP a finanțat Programul Operațional pentru Pescuit, orientat spre îmbunătățirea acestui sector în ceea ce privește sprijinul factorilor implicați, cu scopul de a ameliora competitivitatea producătorilor de pește și de a realiza o utilizare durabilă a resurselor existente. Sprijinul acordat prin FEP a fost direcționat pe cinci priorități, dintre care cele mai importante sunt reabilitarea flotei de pescuit, acvacultura, dezvoltarea sustenabilă a zonelor de pescuit costier. FEP a ajutat la realizarea durabilității economice, sociale și de mediu prin reducerea efortului de pescuit și protejarea mediului marin.

Obiectivele Politicii comune pentru Pescuit pentru perioada 2014-2020 propun ca scop asigurarea sustenabilității din punct de vedere ecologic economic și social a pescuitului și acvaculturii, furnizării de alimente sănătoase pentru cetățenii UE, existenței unui sector dinamic al pescuitului, a unui nivel de trai decent pentru comunitățile de pescari și a practicilor de pescuit care să nu afectează capacitatea de reproducere a populațiilor de pește.

Politica actuală prevede ca în perioada 2015-2020, să existe anumite limite sustenabile de captură, pentru asigurarea continuității stocurilor de pește pe termen lung.

Întrucât impactul pescuitului asupra mediului marin fragil nu este determinat, PCP adoptă o abordare prudentă, prin care să se ia în considerare impactul activităților umane asupra tuturor componentelor ecosistemului. Pentru aceasta, flotele de pescuit trebuie să fie conștientizate asupra necesității implementării procedurilor privind selectivitatea față de speciile pescuite și a eliminării treptat a practicii aruncării înapoi în mare a capturilor de pești nedoriți.

Modul în care este gestionată PCP în prezent, permite statelor membre dobândirea de puteri sporite în ceea ce privește controlul la nivel național și regional.

PCP are 4 domenii principale de acțiune:

Gestionarea pescuitului, bazat pe date și consultanță științifică presupune pescuitul controlat în scopul eficientizării viabilității economice a stocurilor și evitării epuizării acestora, astfel încât pescuitul:

să mențină capacitatea reproductivă a rezervelor, astfel încât să se asigure o producție ridicată pe termen lung

să creeze condițiile necesare pentru creșterea profitabilității sectorului

să distribuie în mod echitabil posibilitățile de pescuit și

să conserve resursele marine. 

Obiectivul principal al gestionării pescuitului este acela de a asigura un randament durabil maxim, ce constă în realizarea unei producții ridicate pe termen lung pentru toate stocurile până cel târziu în 2020.

Un alt obiectiv important constă în reducerea la minim sau evitarea capturilor nedorite prin introducerea treptată a unei obligații de debarcare.

Normele au fost revizuite în sensul exercitării controlului intrărilor și al controlului ieșirilor, iar structura de gestionare a fost modificată prin regionalizarea teritoriilor și al impunerii unei consultării constante cu factorilor implicați.

Controlul intrărilor include:

norme privind accesul la ape, pentru a controla ce vase au acces în diferite zone

controale ale efortului de pescuit, pentru a limita capacitatea de pescuit și utilizarea navelor

măsuri tehnice, pentru a reglementa utilizarea uneltelor de pescuit și pentru a stabili unde și când se poate pescui. 

Controlul ieșirilor constă în limitarea cantității de pește care poate fi pescuită într-o anumită zonă, în special prin stabilirea capturilor totale admisibile

PCP recurge din ce în ce mai mult la planuri multianuale, care combină adesea diferite instrumente de gestionare.

Politica internațională

Mai mult de un sfert din captura vaselor europene de pescuit provine din afara apelor teritoriale ale UE, în perioada 2004-2006 doar 8 % fiind obținută în baza acordurilor de pescuit încheiate cu tari terțe.

20% din captură a provenit din apele internaționale, în special din regiuni gestionate de organizații regionale, motiv pentru care intervenția organizațiilor internaționale sub egida dreptului maritim a devenit prioritară.

Politica de Pescuit prevede colaborarea cu parteneri internaționali în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite, inclusiv cu Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), și în cadrul altor organisme internaționale, precum Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Comerțul cu produse din pescuit

UE este importator net de pește și produse din pește din toată lumea. Contingentele tarifare autonome (ATQ) pentru anumite specii și produse din pește se stabilesc o dată la trei ani, pentru cantități determinate de produse cu taxe tarifare reduse – în general, de 0%, 4% sau 6%. Contingentele favorizează creșterea cantității de materii prime utilizate de industria de prelucrare europeană, atunci când producția UE nu este suficientă pentru a acoperi cererea.

Piața și politica comercială

Pilonii politicii comune în domeniul pescuitului presupun organizarea comună a piețelor și o politica de gestionare a pieței în sectorul produselor din pescuit și din acvacultură, întrucât trebuie consolidat rolul actorilor pe teren.

Producătorii asigură exploatarea durabilă a resurselor naturale și pot comercializa corect produsele din pește.

Consumatorii sunt informați în legătură cu produsele de pe piața UE, care trebuie să respecte aceleași norme indiferent de unde provin.

Organizarea comună a piețelor astăzi un instrument flexibil, care garantează durabilitatea mediului și viabilitatea economică a pieței produselor din pescuit și din acvacultură.

Cele 5 domenii principale acoperite de sistem sunt:

Organizarea sectorului Organizațiile de producători, prin planuri de producție și de comercializare

Standardele comune de comercializare definesc caracteristicile armonizate ale anumitor produse din pescuit vândute în UE, indiferent de proveniența acestora, se aplică în conformitate cu măsurile de conservare și contribuie la garantarea unei piețe interne transparente, care furnizează produse de foarte bună calitate.

Normele privind informarea consumatorului stabilesc informațiile care trebuie furnizate consumatorilor sau colectivităților care cumpără produse din pescuit sau din acvacultură. Acestea le permit consumatorilor să aleagă ce cumpără în cunoștință de cauză.

Normele în materie de concurență Organizarea comună a piețelor se supune normelor în materie de concurență. Dat fiind caracterul său specific, beneficiază de unele excepții de la aplicarea acestor norme, cu scopul facilitării punerii în aplicare a politicii și realizării obiectivelor UE;

Cunoașterea pieței Comisia a creat Observatorul pieței europene de produse din pescuit și din acvacultură, menit să consolideze eficacitatea și transparența.

2.5.2 – Finanțarea Politicii Europene pentru Pescuit; FEP și FEPAM

Fondul European pentru Pescuit (FEP) a fost înființat pentru susținerea Politicii Comune pentru Pescuit cu oriectare către dezvoltarea resurselor acvatice vii, modernizarea ambarcațiunilor de pescuit și îmbunătățirea prelucrării și comercializării produselor piscicole, și implementarea strategiei de dezvoltare durabilă a zonelor de coastă.

Fondul european pentru pescuit (FEP) a finanțat în perioada 2007-2013, industria pescuitului și comunitățile din zonele de coastă, pentru a le ajuta să se adapteze la condițiile în permanentă schimbare și pentru consolidarea poziției economice și durabilitate ecologică.

FEP a dispus de un buget de 4,3 miliarde euro disponibil pentru toate ramurile acestui sector – pescuitul maritim și continental, acvacultura (creșterea peștilor, a crustaceelor și a plantelor acvatice) și prelucrarea și comercializarea produselor din pescuit, acordând atenție deosebită comunităților de pescari cel mai puternic afectate de schimbările recente din acest sector.

Proiectele au fost finanțate în baza Planurilor Strategice și a Programelor Operaționale elaborate de autoritățile naționale.

Finanțarea FEP se acordă în cinci domenii prioritare (axe):

ajustarea flotei (de exemplu, pentru transformarea în fier vechi a vaselor de pescuit)

acvacultură, procesare și comercializare, pescuit continental (de exemplu, pentru trecerea la metode de producție mai ecologice)

măsuri de interes comun (e.g. îmbunătățirea trasabilității sau a etichetării produselor)

dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit (e.g. pentru diversificarea economiei locale)

asistență tehnică pentru finanțarea administrării fondului de pescuit.

Pentru perioada 2014-2020 Politica Europeană pentru Pescuit se completează cu Politica maritimă integrată (PMI) care propune ameliorarea diverselor politici privind sectorul maritim printr-o mai bună coordonare.

Aspectele vizade PMI sunt cele care nu se încadrează în sfera unei politici unisectoriale (e.g. „creșterea albastră” – creșterea economică bazată pe diferite sectoare maritime) și cele care necesită coordonarea acțiunilor întreprinse în diferite sectoare, de mai mulți actori (e.g. cunoașterea mediului marin).

Astfel, politicile transversal enunțate în cadrul PMI sunt:

Creșterea albastră

Cunoașterea mediului marin

Planificarea spațiului maritim

Supravegherea maritimă integrată

Strategii privind bazinele maritime

Obiectivul acestei politici este de a coordona politicile vizând anumite sectoare maritime.

Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM) este fondul care pune în aplicare PEP în domeniul pescuitului și al afacerilor maritime pentru perioada 2014-2020.

Acesta este unul dintre cele cinci fonduri structurale și de investiții europene, denumite Fonduri Europene Structurale și pentru Investiții (FESI), potrivit Reg. nr. 1303/2013.

Acestea sunt instrumentele financiare pentru politica de coeziune, dezvoltare rurală și pescuit, fonduri care se completează reciproc și propun crearea condițiilor necesare redresării economice a UE, în scopul generării creșterii economice, a locurilor de muncă și a dezvoltării teritoriale în Europa.

Principalele obiective ale FEPAM sunt:

sprijinirea operatorilor în tranziția către un pescuit durabil;

sprijinirea comunităților din zonele de coastă să își diversifice economiile;

finanțarea proiectelor generatoare de locuri de muncă și îmbunătățesc calitatea vieții în regiunile de coastă ale Europei

facilitează accesul la finanțare.

Gestionarea FEPAM

Fondul este utilizat pentru a cofinanța proiecte, alături de resursele din bugetul național.

Fiecărui stat membru i se alocă o parte din bugetul FEPAM, în funcție de importanța industriei pescuitului din țara respectivă (a se vedea Anexa nr. 5 cu privire la Alocațiile europene totale din FEPAM pentru perioada 2014-2020* (€)).

Ulterior, autoritățile naționale întocmesc un Program Operațional în care precizează cum intenționează să cheltuie banii alocați.

După aprobarea programului de către Comisie autoritățile naționale decid ce proiecte vor fi finanțate.

Autoritățile naționale și Comisia răspund împreună de implementarea programului.

Acvacultura

Creșterea peștilor, a moluștelor și a crustaceelor și cultivarea plantelor acvatice reprezintă unul dintre sectoarele producției alimentare cu cea mai rapidă dezvoltare, furnizând aproape jumătate din cantitățile de pește și fructe de mare consumate în întreaga lume.

La nivel european, acvacultura furnizează aproape 20% din producția de pește și oferă locuri de muncă pentru aproximativ 80 000 de persoane. Acvacultura europeană este renumită pentru calitatea și sustenabilitatea sa, precum și pentru standardele stricte de siguranță pe care le aplică.

Din anul 2000, producția a rămas mai mult sau mai puțin constantă în UE, în timp ce la nivel global a crescut cu circa 7% pe an.

Prin reforma politicii comune în domeniul pescuitului, Comisia Europeană a elaborat o serie de Orientări Strategice (a se vedea Anexa nr. 6 cu privire la Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE, communicate de Comisie către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor) referitoare la prioritățile și obiectivele generale comune la nivel european.

În urma unei consultări cu toate părțile interesate relevante, s-au stabilit patru domenii prioritare de acțiune:

reducerea poverii administrative

îmbunătățirea accesului la spațiu și apă

creșterea competitivității

valorificarea avantajelor competitive pe care ni le oferă standardele ridicate de calitate, sănătate și mediu.

Comisia și statele membre vor colabora, în baza acestor orientări, pentru a crește producția și competitivitatea sectorului. Țările UE vor trebui să elaboreze planuri multianuale de promovare a acvaculturii. Rolul Comisiei va fi unul de coordonare și facilitare a schimbului de bune practici.

Acvacultura europeană secțiune a campaniei „Inseparabili”, care promovează pescuitul durabil și scoate în evidență importanța acvaculturii, unul dintre sectoarele alimentare cu cea mai rapidă dezvoltare din lume.

Implicarea părților interesate se realizează la nivel de organizații conduse de părțile interesate, care le furnizează Comisiei și statelor membre date pentru gestionarea pescuitului și pentru măsurile de conservare precum și opinii privind aspectele socio-economice și de conservare sau simplificarea normelor în domeniul gestionării pescuitului, constituite în Consilii Consultative.

Consiliile consultative sunt compuse din reprezentanți ai sectorului pescuitului și ai altor grupuri de interes, care dețin 60% și respectiv 40% din numărul de locuri din adunarea generală și comitetul executiv și primesc asistență financiară din partea UE, în calitate de organisme care urmăresc un obiectiv de interes european general.

În prezent la nivel european sunt constituite șapte Consilii Consultative pentru Marea Baltică, Marea Mediterană, Marea Nordului, Apele de nord-vest, Stocurile pelagice, Apele de sud-vest și pentru Pescuitul în mare liberă, urmând ca în perioada imediat următoare să se constituie încă patru noi consilii consultative pentru Marea Neagră, acvacultură, piețe și regiuni ultra periferice.

2.5.3-Politica Agricolă Comună

Alături de cea comercială și cea a transporturilor reprezintă pachetul de politici comune, conform art. 3 al Tratatului de instituire a unei constituții pentru Europa. Textul respectiv definește domeniul acțiunii comunitare menționând politica în domeniul agriculturii și pescuitului – a common policy în the sphere of agriculture and fisheries. Problemele agricole și ale pescuitului sunt probleme de natură structurală. Statele fondatoare ale Comunităților Economice Europene au fost de acord încă de la început că agricultura trebuie inclusă în Piața Comună. A fost necesară o politică agricolă comună care să armonizeze diferite mecanisme naționale de sprijin și să stabilească bariere vamale comune pentru bunurile care vin din țările nemembre. PAC a fost una dintre primele politici ridicate de la nivel național la nivel comunitar considerată a fi unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei.

Momentele formării și reformării PACîncep în 1957 când se stabilesc obiectivelor PAC (creșterea productivității agricole, un nivel de trai echitabil pentru fermieri, stabilizarea piețelor, asigurarea ofertei de alimente, prețuri rezonabile pentru consumatori). Se conturază Pilonul I (PAC tradițional), orientat spre agricultură ca ramură economică, prin acordarea de plăți directe și intervenții de piață, iar în urma reformării PAC în 1999 se enunță și Pilonul II, orientat spre dezvoltare rurală (modernizarea satelor și a agriculturii, dezvoltarea ramurilor economice alternative agriculturii, protejarea mediului și a peisajului rural), completându-se orientările PAC. Politica Agricolă Comună și-a conturat cei doi piloni de acțiune în 1999, moment din care și-a concentrat atenția atât către agricultura tradițională prin susținerea pieței și a veniturilor dar și către dezvoltarea rurală mai ales la nivelul regiunilor defavorizate, în scopul dezvoltării unui sistem agricol modern, care să asigure un nivel de viață echitabil populației rurale, stabilizarea piețelor și aprovizionarea la prețuri rezonabile a consumatorilor.

Noua reformă în agricultură are ca obiective: menținerea comunității între producători și exporturile de produse agricole prin creșterea competitivității agricole atât pe piețele interne cât și internaționale (regionale); diminuarea producției până la nivelul cererii manifestată pe piață; concentrarea ajutorului pentru menținerea veniturilor asupra acelora care au în mod evident o mai mare nevoie de sprijin; încurajarea agriculturilor în sensul neabandonării terenurilor, precum și protejarea mediului și dezvoltarea potențialului natural al statelor.

Principiile de funcționare a PAC sunt: 1-crearea și menținerea unei singure piețe și a unor prețuri comune; 2- respectarea noțiunii de preferință comunitară; 3- solidaritatea financiară.

În ceea ce privește noile măsuri de dezvoltare rurală acestea presupun respectarea standardelor și a serviciilor de consultanță pentru fermieri, bunăstarea animalelor și calitatea alimentelor. Măsurile comune de reglementare a Pieței UE se referă la prețuri, intervenția pe piață, ajutoare financiare, cotele de producție, protecție vamală comună.

2.5.4-Finanțarea Politicii Agricole Comune

Pentru finanțarea unitară a Politicii Agricole Comune, Consiliul a decis înființarea Fondul European de Orientare și Garanții Agricole (FEOGA), fond bazat pe conceptul solidarității financiare între statele membre și reprezintă instrumentul financiar al implementării PAC. FEOGA are două secțiuni: garantare și orientare. Măsurile eligibile pentru orientare au vizat producția agricolă, îmbunătățirile funciare, procesarea și comercializarea, cercetarea, consultanța, infrastructura și mediul, diversificarea economică, pădurile.

Măsurile pentru garantare au avut ca obiectiv programarea, implementarea secțiunii de garantare a programului de dezvoltare rurală, monitorizarea îndeplinirii punctelor din programe, evaluarea. Față de reformele succesive ale PAC, Comisia Europeana a decis reașezarea cadrului legal unic pentru finanțarea cheltuielilor în baza PAC, prin care s-au creat două fonduri care intră în componența bugetului general al UE: Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), care finanțează plățile directe către agricultori și măsurile de reglementare a piețelor agricole, precum intervenții și restituiri la export, și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), care finanțează programele de dezvoltare rurală ale statelor membre.

Prin urmare, în prezent, Uniunea Europeană pune la dispoziția Statelor Membre în cadrul PAC, complementar fondurilor structurale și de coeziune, Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) pentru creșterea competitivității în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural și îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale prin promovarea diversității activităților economice.

În ceea ce privește România, propunerea pentru susținerea financiară destinat României și Bulgariei pentru anii 2007÷2009, Comisia Europeană a calculat un sprijin financiar pentru dezvoltare rurală în sumă totală de 3,041 mld €. Repartizarea fondurilor între cele două țări s-a făcut luând în calcul suprafața agricolă și populația activă în agricultură. Pe baza datelor furnizate de cele două țări, Comisia a indicat o distribuție a fondurilor de dezvoltare rurală de 80% pentru România și 20% pentru Bulgaria. În consecință, în cazul României finanțarea măsurilor din FEOGA – Garantare, urmau să se facă pe trei ani, iar suma alocată pe această secțiune a fost de 2,424 mld €. Această sumă alocată României pentru măsurile de dezvoltare rurală finanțate din FEOGA- Garantare pentru perioada 2007÷2009 se consideră a fi fost avantajoasă, raportată la suprafața agricolă utilă de 14.819 mii ha (Polonia a primit pentru aceasta secțiune 2,866 mld € în perioada 2004÷2006 pentru o suprafață agricolă utilă de aproximativ 18.000 mii ha).

În perioada 2007÷2013, toate regiunile de dezvoltare ale României sunt eligibile pentru asistență financiară nerambursabilă acordată în cadrul obiectivelor Convergență și Cooperare Teritorială Europeană și i-au fost alocate 19,667 mld € din Fondurile Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene (FEDR și FSE cca 19,2 mld € și cca 0,4 mld € pentru FC), alături de care sunt finanțate activități conforme PAC (prin FEADR și FEP) în valoare de cca 12 mld €. În total, alocația financiară pentru România este de cca 32 mld €.

Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală 2007-2013

FEADR preia fondurile de dezvoltare rurală acordate în prezent din cele două secțiuni ale FEOGA (Garantare și Orientare), combinând caracteristicile sistemului financiar și de management al fondurilor structurale cu cel al FEOGA-Garantare. Bugetul total propus de Comisie este de aproximativ 100 miliarde € pentru cei șapte ani ai perioadei de programare (2007÷2013). Conform propunerii, rata de co-finanțare comunitară este de 50÷80%.

Odată cu înființarea FEADR, CE stabilește măsurile care pot fi finanțate, principiile generale ale finanțării precum și sistemul instituțional necesar pentru administrarea, controlul și implementarea Fondului în statele membre.

Politica de dezvoltare rurală, privită ca o prioritate europeană, se dezvoltă pe 4 axe:

Axa 1: Îmbunătățirea competitivității agriculturii și silviculturii: în care sunt cuprinse strategii de restructurare care trebuie să acopere măsuri pentru îmbunătățirea capitalului și restructurarea capitalului fizic agricol și forestier;

Axa 2: Îmbunătățirea condițiilor de mediu și sprijin pentru managementul terenurilor (condiția generală a măsurilor incluse în cadrul acestei axe este că beneficiarul trebuie să respecte cerințele naționale și comunitare obligatorii de mediu pentru agricultură și silvicultură);

Axa 3: Extinderea conceptului de dezvoltare rurală: se optează pentru implementarea proiectelor prin strategii de dezvoltare care să se adreseze entităților subregionale.

Axa LEADER : prin care se promovează strategiile locale de dezvoltare de jos în sus.

Obiectivele actuale pentru dezvoltarea rurală post aderare sunt orientate către ameliorarea exploatațiilor agricole, garantarea siguranței și calității produselor agricole, asigurarea unor niveluri stabile și echitabile ale veniturilor fermierilor, protecția mediului, dezvoltarea de activități complementare și alternative, pensionarea timpurie, fermele de semi-subzistență, zonele defavorizate și cu restricții de mediu, agro-mediu și bunăstarea animală, silvicultura-cu accent pe împăduriri, constituirea grupurilor de producători, asistență tehnică, îndeplinirea standardelor de calitate, reînnoirea flotei și modernizarea vaselor de pescuit, adaptarea efortului de pescuit, pescuitul de coastă la scara mică.

România a optat pentru susținerea priorităților privind schimbările climatice, energia regenerabilă, managementul resurselor de apă, biodiversitatea, restructurarea sectorului lactate și infrastructura de internet în bandă largă. Prin Planul european de acțiune pentru redresare economică PERE a fost alocată României suma de 101,694 milioane €. Astfel, ponderea estimată în total alocare FEADR și PERE, pentru axele ce vizează noile provocări, este de 44,24% pentru Axa 1,25,57% pentru Axa 2 și27,58% pentru Axa 3.

În Anexa nr. 7 este prezentată Strategia aleasă de România pentru implementarea PERE.

Sistemul instituțional de administrare, control și implementare este alcătuit din Autoritatea de Management pentru implementarea și managementul programului; Agențiile de Plăți acreditate care au în responsabilitate funcția de plată și Organismul de Certificare pentru certificarea realității, integralității și acurateței conturilor Agențiilor de Plăți acreditate.

În urma analizării indicatorilor relevanți pentru mediul rural, s-a impus accelerarea revigorării activităților desfășurate Politica politică de dezvoltare rurală activă, deoarece astfel pot fi atinse obiective valoroase pentru mediul rural și pentru cei care trăiesc și muncesc acolo.

Zonele rurale ale UE sunt o parte esențială din imaginea și identitatea Uniunii. În baza unei definiții standard, peste 91% din teritoriul UE are un caracter „rural” și constituie căminul a peste 56% din populația UE. Mai mult decât atât, impresionanta varietate și frumusețe a peisajelor conferă UE caracterul său unic – de la munți la stepă, de la mari păduri la câmpuri întinse.

Multe dintre zonele noastre rurale se confruntă cu probleme semnificative. Câteva dintre întreprinderile active în sectorul creșterii animalelor și în cel forestier încă mai trebuie să depună eforturi pentru a deveni competitive.

Mai general, venitul mediu pe cap de locuitor este mai scăzut în zonele rurale decât în cele urbane, competențele sunt în număr mai mic, iar sectorul serviciilor este mai slab dezvoltat. De asemenea, gospodărirea mediului rural implică de cele mai multe ori un cost financiar.

Pe de altă parte, mediul rural din Europa este de o mare bogăție. Ne furnizează materii prime esențiale. Valoarea locurilor de odihnă și recreere pe care le oferă, remarcabile prin frumusețea lor, este evidentă. Asemenea plămânilor noștri, este un teren de luptă împotriva schimbărilor climatice. Mulți oameni sunt atrași de ideea de a locui și/sau de a lucra aici, cu condiția să aibă acces la servicii și infrastructură corespunzătoare.

Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală 2014-2020

Ca urmare a documentelor relevante pentru mediul rural și pentru cel urban potrivit Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă, și Strategiei de la Göteborg pentru dezvoltare durabilă, pentru actuala perioadă de programare Politica de dezvoltare rurală a UE vizează, la fel ca și până acum, soluționarea problemelor cu care se confruntă zonele rurale și exploatarea potențialului natural al acestora, într-o nouă abordare.

Deși în acest domeniu tradiționalismul are o importanță covârșitoare, pentru o bună gestionare a fondurilor publice este necesară o abordare unitară, ceea ce s-a propus de către legiuitorul european prin aprobarea regulamentului comun al fondurilor ESI cât și al celui specific.

Trebuie remarcat că politica de dezvoltare rurală nu abordează strict problematici relativ la un teritoriu definit. Poluarea, de pildă, impune o preocupare la nivel european și internațional ca prin orice tip de intervenție să se analizeze impactul asupra mediului.

Totodată pentru faptul politica de dezvoltare rurală este interconectată cu alte politici elaborate la nivelul UE, este nevoie de o abordare unitară.

Prin urmare, UE are o politică comună de dezvoltare rurală, care, într-o măsură destul de mare, este controlată de statele membre și de regiunile de dezvoltare. În principal, finanțarea se realizează la nivel central european dar și parțial, din bugetele naționale sau regionale ale statelor membre.

Pentru perioada actuală de programare, ca urmare a reformei la nivelul PAC definită prin pachetul legislativ general și cel specific aprobat în 2013 pentru următorii 7 ani, Politica de dezvoltare rurală a UE va continua să răspundă noilor provocări legate de zonele rurale, conturând trei obiective strategice pe termen lung, aliniate la Strategia Europa 2020 și la obiectivelor PAC.

Astfel, aceasta propune să stimuleze competitivitatea agriculturii să garanteze o gestionare durabilă a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice să favorizeze dezvoltarea teritorială echilibrată a economiilor și comunităților rurale, inclusiv crearea și menținerea de locuri de muncă.

Schimbările propuse de noua PAC constau în abordarea diferită față de perioada trecută în ceea ce privește elaborarea Planurilor de Dezvoltare Rurală, conținutul măsurilor de dezvoltare rurală, întinderea normelor (care au fost simplificate), implicarea administrative și sinergia cu celelalte fonduri structurale și de investiții europene (ESI).

Obligația ce revine statelor membre constă în respectarea a cel puțin patru din cele șase axe prioritare comune la nivel european:

AXA 1 Încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării în agricultură, silvicultură și zonele rurale

AXA 2 Creșterea viabilității/competitivității tuturor ramurilor agriculturii și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare și a gestionării durabile a fondului forestier

AXA 3 Promovarea organizării lanțului alimentar, a bunăstării animalelor și a gestionării riscurilor în agricultură

AXA 4 Refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură

AXA 5 Promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic

AXA 6 Promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale.

În cadrul programelor de dezvoltare rurală, statele membre/regiunile stabilesc obiective cantitative pentru fiecare domeniu de acțiune, în baza analizei nevoilor din teritoriul acoperit de PDR. În funcție de aceste sunt prevăzute măsurile prin care se poate interveni pentru acoperirea nevoilor și atingerii obiectivelor și alocările financiare necesare implementării măsurilor propuse, care vor fi suportate atât din fonduri naționale/regionale cât și în cazuri anume prevăzute, din surse private.

În concordanță cu noua abordare Europa 2020, toate alocările financiare, indiferent de fondul comunitar din care sunt susținute, vor fi monitorizate la implementare în detaliu, după un sistem unitar de indicatori.

Programul de Dezvoltare Rurală 2014-2020 în România

Potrivit orientărilor actuale, Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) a făcut obiectul evaluărilor ex-ante cuprinse în documentele prin care România și-a asumat noi obligații în dezvoltarea economică, socială și teritorială.

Evaluarea ex-ante incluzând și evaluarea SEA (de mediu) a fost organizată sub responsabilitatea Autorității de Management pentru PNDR și a început în ianuarie 2014.

Evaluatorul a efectuat într-o primă etapă analiza ex-ante a SWOT, evaluarea strategiei și nevoilor Programului.

Al doilea raport intermediar a fost prezentat la începutul lunii iunie 2014 și conține analiza preliminară a Strategiei, măsurile, indicatorii, capacitatea administrativă, temele orizontale și programul sub-tematic. Evaluarea a fost îmbunătățită pe baza rezultatelor interviurilor și focus grupuri.

Raportul final preliminar (incluzând și proiectul de Raport de Mediu), a fost transmis Comisiei Europene pentru a fi atașat la PNDR 2014-2020 prezentat oficial 01 iulie 2014. Raportul de evaluare ex-ante ilustrate care secțiuni ale SWOT/NEED analiza necesitatea să fie revizuite pentru analiza contextului și a sugerat o metodologie specifică pentru încadrarea și formularea nevoilor emergente din analiza SWOT.

De asemenea, analiza indicatorilor socio-economice și de mediu comune context de PNDR au fost supuși ținând cont de diferite criterii: formulare semantic, calcul, ultima disponibilitatea datelor, sursa de date și relevanța SWOT. Evaluatorii au constatat indicatorii comuni de context nu prezintă o provocare semnificativă.

Toate acestea sunt relevante pentru analiza SWOT, sunt formulate corect și sursa este identificată în mod corespunzător.

În ceea ce privește indicatorii suplimentari, echipa ex-ante a identificat unele factorii critici în ceea ce privește specificitatea și măsurabilitatea și, din analiza pe o versiune ulterioară a PNDR, a rezultat că indicatorii de context suplimentare sunt relevante pentru analiza SWOT și bine formulat cu o sursă identificat în mod corespunzător. Analiza evaluatorii ex-ante a reflectat că toate măsurile sunt în concordanță cu strategia Europa 2020.

Dintr-o perspectivă funcțională, sunt 5 măsuri care reprezintă coloana vertebrală strategică a PNDR.

În ceea ce privește consolidarea capacităților administrative, concluzia a fost că este nevoie de o abordare strategică globală care combină trei elemente:

identificarea sarcinilor administrative,

adoptarea de instrumente (experimental),

formarea beneficiarilor și a autorităților publice.

Această abordare strategică va fi introdusă ca activitate de asistență tehnică.

Prin urmare, este de remarcat faptul în urma unui proces complex de elaborare a Programului de Dezvoltare Rurală pentru România, început în anul 2013, Autoritatea de Management pentru PNDR din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a prezentat Comisiei Europene Prima variantă oficială a PNDR la data de 01.07.2014.

La sfârșitul lunii octombrie 2014 Comisia a formulat primele observații, comentarii și solicitări de modificare asupra programului, care au făcut obiectul a numeroase întâlniri de grup de lucru cu specialiști din cadrul serviciilor de specialitate ale AM PNDR, în urma cărora au fost elaborate clarificări, justificări în respingerea anumitor comentarii ale Comisiei sau angajamente de modificare de text în conformitate cu solicitările Comisiei.

Pentru o perioadă de cca șase luni au fost purtate negocieri cu Comisia în scopul armonizării punctelor de vedere asupra textului, iar la data de 26 Mai 2015, Comisia a aprobat punerea în aplicare a PNDR prin Decizia de aprobare a PNDR al României, nr. CCI2014RO06RDNP001, pentru sprijin din FEADR a măsurilor pentru spațiul rural (a se vedea Anexele nr. 6 și 7 pentru măsurile PNDR aprobate, Decizia Comisiei precum și anexele aferente acesteia)

În perioada negocierilor specialiștii AM PNDR au elaborat documentele de accesare a măsurilor din cadrul programului care vor fi lansate cu prioritate potrivit Acordului de Parteneriat, astfel încât în prezent sunt operaționale Ghidul solicitantului și Manualul de procedură pentru evaluare și selecție pentru măsurile privind ”Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale” – alocare FEADR 100,00 mil. €, „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole” – Alocare FEADR 150,00 mil. € și ”LEADER” – alocare FEADR 572,36 mil. € – Sub-măsura “Sprijin pregătitor” – alocare FEADR: 2,16 mil. € (măsură în cadrul căreia au fost deja depuse proiecte).

CAPITOLUL 3 Studiu de caz
Câteva aspecte legate de implementarea Politicii de Coeziune în Polonia

3.1 Generalități

Polonia este a șasea cea mai mare tara din Europa cu o suprafață de 312.700 kmp

Ca urmare a reformei administrative din 1999 teritoriul a fost împărțit în 16 voivodate, 314 comitate, 2.478 comune și 65 municipii cu statut de district

În anul 1994 Polonia a creat prin lege o categorie specială de regiuni, denumite ”Zone economice speciale”, pentru care a prevăzut anumite facilități (scutire la plata impozitului pe profit, prețuri speciale pentru terenuri ș.a.)și scutiri de taxe locale. Pentru aceste zone Polonia a obținut derogări din parte UE pentru în scopul creșterii economice a acestora în vederea aderării la UE în anul 2004.Dacă pentru investiții în infrastructură, sau practicarea unor prețuri preferențiale pentru terenurile din ZES erau cheltuieli eligibile, legea prevedea interdicții în ceea ce privește ajutorul public pentru ZES pentru producere de tutun și băuturi alcoolice, pentru prelucrare de combustibili, vânzare cu amănuntul, servicii hoteliere, jocuri de noroc, etc. Este de remarcat faptul că legea deși datează de la începutul perioadei de democrație, a avut prevederi foarte clare, și a previzionat pericolele pierderii controlului în anumite direcții pentru care au fost trasate norme speciale

Reforma teritorială din 1999 a urmărit să răspundă Cartei Autonomiei Locale a Consiliului Europei din 1993, ratificată imediat de Polonia în 1994, în special aceluia de a crește competențele colectivităților locale, astfel încât nevoile cetățenilor să primeze. Fondurile publice au fost direcționate exclusiv către comunitățile teritoriale (cele 16 voievodate) manageriate de autorități de management regionale și o autoritate națională responsabilă în fapt doar cu reglementarea de principii (legile naționale ) și distribuirea pe criterii transparente a fondurilor la nivelul autorităților regionale. Scopul reformei a fost să eficientizeze administrația publică, cooperarea și concurența între structurile administrative.

Prin această reformă, cele 2.478 comunele (gmina) dispun de competențe proprii foarte largi în domenii ca ajutor social, protecția mediului, drumuri, ,transport local, educație, gestionarea imobilelor, sunt conduse de un primar ales, prin vot universal și reprezintă cea mai descentralizată structură din Polonia.

Districtele (powiat) sunt unități administrative cu cca 100.000 locuitori, conduse de un consiliul și un birou executiv, unde competențele sunt de natura sarcinilor publice determinate de legi în domeniile educației publice, sănătate, asistență socială urbanism, cadastru, persoane cu dizabilități, agricultură, cadastru pescuit ș.a.

Cele 16 Voievodate cu rang de regiuni de dezvoltare, sunt cele mai mari entități administrative conduse de un corp legislativ (dietina) și unul executiv (zarzad) condus de un mareșal.

Aceste structuri sunt autonome politic și financiar.

3.2. Politica de Coeziune în Polonia

Pentru perioada 2007-2013 Polonia a implementat Programele Operaționale la nivelul fiecărui voievodat, cu obiective și măsuri specifice nevoilor locale și 5 programe Operaționale naționale pentru infrastructură și mediu, capital uman, economie inovativă, programul Polonia de Est și asistența tehnică la nivel de țară cum a fost aplicată de celelalte state membre. Acest lucru a fost obținut prin negocieri cu Comisia Europeană, justificat fiind că prioritățile nu pot fi sumar trase pentru tot teritoriul Poloniei, nevoile sunt identificate diferit pentru fiecare regiune iar măsurile sunt adaptate în consecință. Alocația financiară a Poloniei a fost de 107,9 mld € (alocație inițială plus cea suplimentară negociată).

Alocările inițiale precum și cele rezultate în urma negocierilor cu Comisia Europeană au fost de cca 20% din totalul fondurilor alocat tuturor statelor eligibile din FSC (fondurile structurale și de coeziune) au fost îndreptate mai ales către proiecte de infrastructură și investiții.

43,3 mil.€ – Încurajarea activităților turistice(313);

66, 7 mil.€ – LEADER

Pentru obiectivul Convergență, toate regiunile au fost eligibile unde s-au implementat 6 obiective orizontale(standardul de funcționare a instituțiilor publice, capitalul uman, infrastructura, competitivitatea și inovarea la nivel de întreprinderi și schimburi structurale între zonele rurale), stabilind la nivel de țară obiective majore astfel ca PIB să crească până la 65% din media UE, 3.5 mil locuri de muncă prin Politica de Coeziune, rata șomajului, bugetul pentru cercetare-dezvoltare să crească până la 1,5% de la 057 în 2005.

De remarcat că până la finele anului 2012 Polonia a subcontractat întreaga sumă alocată prin Fondurile Structurale și de Coeziune.

Pentru perioada 2014-2020 Polonia vizează noi ținte, care potrivit Documentelor de poziție sunt Regiunile cele mai dezvoltate – înlăturarea a cât mai multor disparități, menținerea rate de cofinanțare la 85% în condițiile din vechiul program (e.g. TVA nedeductibil, eligibil, sau excluderea TVA pentru proiectele de infrastructură).

Polonia beneficiază de o alocare totală în valoare de 13,5 miliarde €, din care 8,6 miliarde € buget FEADR și 4,9 miliarde buget de stat.

În cadrul programării 2014-2020, măsuri care vizează servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale, LEADER și sprijin pentru stimularea comasării terenurilor, vor fi implementate de autoritățile locale.

3.3 Prezentarea unei instituții publice cu responsabilități în domeniul gestionării terenului agricol

3.3.1. Agricultura Poloniei – informații generale

Terenul destinat agriculturii este de 16 milioane ha și este deținut in majoritate de fermierii privați iar numărul deținătorilor de ferme in suprafață 8 ha/ferma este de 2,3 mil.

Piața Terenului agricol din Polonia este divizată in 2 segmente

piața terenului agricol privat în care se pot face toate tipurile de tranzacții (închiriere si vânzare) făcute între persoanele fizice private

piața terenului agricol public (deținut exclusiv de către stat) care include tranzacții între instituția statului responsabilă în domeniu și potențialii cumpărători de teren aparținând Trezoreriei Statului.

3.3.2. Agenția Proprietăților Agricole -Rolul ANR – Principiile legale

Urmărind lucrările legislative inițiate de Guvern în 19 oct.1991, Parlamentul a adoptat Actul asupra Managementului proprietății agricole aparținând Trezoreriei Statului

Actul atribuie Agenției Proprietăților Agricole (Agencjia Nieruchomosci Rolnych – ANR) responsabilitatea restructurării si privatizării agriculturii de stat. Proprietățile atribuite ANR au creat stocul Proprietății Agricole a Trezoreriei (APS). Cca 80% din APS provine din ferme de stat lichidate.

ANR desfășoară activitatea in legătura cu:

– Crearea si dezvoltarea structurii fermelor de familie

– Crearea condițiilor pentru utilizarea rațională a potențialului productiv al APS

– Restructurarea si privatizarea APS, utilizate în scopuri agricole

– Cifra de afaceri a Proprietății Trezoreriei Statului utilizată pentru scopuri agricole

În data de 16.07.2003 intră în vigoare Actul din 11 Aprilie 2003 asupra Constituirea Sistemului Agricol, care permite ANR să îndeplinească următoarele obiective:

Dezvoltarea fermelor de familie

Contracararea concentrărilor excesive în cadrul proprietăților agricole

Asigurarea managementului holding-urilor din agricultură prin constituirea fermelor cu calificări adecvate

În virtutea obiectivelor menționate, ANR are de asemenea dreptul să controleze tranzacțiile din piața agricolă privată în următoarele cazuri specifice:

Preempțiune – ANR are dreptul să cumpere proprietățile scoase la vânzare de către proprietarii care au cumpărat terenurile respective de la ANR în mai puțin 5 ani de la semnarea contractului

ANR vinde terenul agricol prin procedura de ofertare cu excepția cazului când chiriașii (care beneficiază ei înșiși la dreptul de preempțiune)

ANR organizează ofertare restrânsă pentru fermierii care își extind fermele de familie

Vânzările publice ale ANR sunt limitate la 500 ha, iar ANR nu poate vinde terenuri către deținători de teren agricol care depășesc 500ha

ANR are dreptul să cumpere proprietăți vândute de un proprietar care anterior a cumpărat de la ANR și care întocmește acte notariale de vânzare în mai puțin de 5 ani de la achiziția terenului. Prețul practicat de ANR este prețul inițial la care ANR a vândut terenul respectiv.

3.3.3. Privatizarea proprietății Agricole a Trezoreriei Statului

La data de 01 Ianuarie 1992, stabilită pentru ANR, existau 18,8 milioane ha de teren agricol în Polonia format din:

Ferme individuale

Teren trecut în Stocul Proprietăților Agricole ale Trezoreriei – 4,7 mil ha

Teren în posesia cooperativelor agricole – 0,7 mil ha

Astfel, în 1992 o pondere importantă a terenului agricol, 72% din suprafața totală, aparținea fermelor individuale, în timp ce sectoarele public și cel al cooperativelor ocupau cca 28%.

Proprietățile rezultate din lichidarea fermelor deținute de stat care au aparținut Trezoreriei, au fost preluate de ANR și introduse în Stocul Proprietăților Agricole.

La sfârșitul anului 2014 ANR a preluat 4,7 mil ha de teren agricol public rezultat în principal din:

Fostele ferme de stat – 3,7 mil

Fondul funciar de Stat (SLF) -0,6 ha

Terenuri cu alte titluri – 0,4 mil ha

3.3.4. Rezultatele privatizării Stocului proprietăților Agricole – prețuri de vânzare și prețurile terenurilor

Pe piața terenurilor aflate în proprietate privată cifra de afaceri este liberă pentru cetățenii Polonezi iar ANR are un drept limitate de intervenție

Oficiile notariale sunt obligate să informeze ANR în legătură cu toate contractele care au fost încheiate pentru terenuri agricole în suprafață de mai mult de 5 ha, ANR având drept de preempțiune cu revizuire prețului.

ANR nu are drept de preempțiune în anumite situații printre care:

Terenul este cumpărat de fermele de familie pentru mărirea suprafeței de până la 300 ha

Vânzarea se face între rude.

De la începutul activității ANR a vândut 2,6 mil ha de teren, însemnând 5,5 % din totalul suprafeței înregistrat în APS. În ultimii 20 ani, nivelul total al vânzărilor a crescut cu cca 100mii ha/an:

3.3.5. Dobândirea de terenuri agricole de către străini

Străinii trebuie să obțină autorizații de la Ministerul de Interne potrivit celor 2 legi care guvernează procedura, care a suportat o perioadă de tranziție de 12 ani și care durează până în mai 2016

Cu toate aceste, de când Polonia a devenit stat membru al UE, cetățenii din spațiul European Economic (UE, EFTA, Liechtenstein și Norvegia) și din Elveția să nu intre sub incidența procedurii de autorizare dacă intenționează să cumpere acțiuni în cadrul companiilor

Nu există nicio prevedere pentru transferarea acțiunilor corporative.

În ultima perioadă media anuală a prețurilor pentru terenurile agricole a înregistrat o creștere notabilă. În anul 2014 ajungând șa cca 6.250 €/ha.

3.3.6. Rezultatele privatizării Stocului de teren agricol – vânzarea și arendarea terenurilor

Reglementările privind arendarea terenurilor agricole din Polonia sunt aceleași atât pentru domeniul public cât și pentru cel privat, contractele de arendare dintre participanți privați supunându-se principiilor Codului Civil

Nu există precizări cu priire la suprafața de teren arendată, durata contractului sau calitatea antreprenorilor.

Nu există restricții pentru cetățenii polonezi și nici pentru cei străini.

Există totuși câteva excepții privitoare la piața terenului agricol din domeniul public.

Arendașii care arendează teren de la Trezoreria Statului au preempțiune la cumpărarea terenului dacă ANR vinde, ceea ce înseamnă că pot cumpăra fără licitație.

Pentru parcele de 500 ha oferite pentru arendare, este necesar acordul Președintelor ANR

De curând ANR a semnat contracte de arendă pentru contracte de scurtă durată.

Structura terenului arendat în Polonia constă în 1,1 mil ha (54,6 mii contracte), astfel:

Tabelul următor ilustrează dinamica arendării terenurilor de către ANR

3.3.7. Arendare terenurilor agricole , proprietate de stat către companiile strategice

În Polonia sunt 43 de companii strategice orientate către producția agricolă, de o deosebită importanță pentru economia națională, la care ANR deține 100% acțiuni și manageriază drepturile de proprietate. Aceste companii arendează teren de la ANR de cca 120.000 ha în total.

Transferul de acțiuni in carul acestor companii se realizează cu autorizația Consiliului de Miniștri

Renta anuală poate fi exprimată în cash sau echivalent al cantității relevante de grâu/ha, unde 1dt=100kg

Pământul arendat evaluat în cash este valorizat pe baza indexărilor care reflectă schimbările în prețul de cumpărare a produselor agricole primare (grâu și orez, bovine sacrificate, porci și pui sau lapte de vacă) la jumătatea anului calendaristic de la data plății.

Renta determinată în cash-echivalent a cantității relevante de grâu este calculată pe baza mediei la nivel de țară a prețului de vânzare a grâului la jumătatea anului calendaristic de la data plății.

Oficiul Central de Statistică publică prețul grâului și a indicilor necesari calculului arendei la fiecare 20 zile după consumarea fiecărei jumătăți de an.

Rata finală a rentei determinată în contractul de arendă este rezultatul unei oferte.

În 2014 renta medie pentru terenul agricol a fost 11,7 dt grâu /ha, în timp ce renta medie pentru terenul agricol excluzând chiria pentru clădiri a fost în echivalent de 3,9 dt/ha

Tabel – renta medie din 1992-2014 (deci tone/ha)

3.3.8. Rezultatele privatizării Stocului proprietății agricole – teren rămas în stoc

În prezent ANR administrează 1,8 mil ha din care 1,1 mil ha este arendat. La sfârșitul anului 2014 terenul din Stoc se dispune ca 268.000 ha să fie vândut sau arendat. Mai mult decât atât, ANR clasifică proprietățile în funcție de două destinații:

Teren alocat pentru investiții propuse în ferme de dezvoltare locală

Teren înregistrat ca rezervații

Situația Stocului de teren agricol arendat

3.3.9. Activitatea companiilor de reproducere ANR

ANR deține drepturi de proprietate asupra fermelor de plante și animale pentru reproducere, care au sediul pe terenul din St, recunoscute de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca având o deosebită importanță pentru economia națională

Sunt înregistrate 43 de astfel de companii (8 pentru vegetal, 20 pentru animale și 15 pentru cai). Trei dintre companiile pentru plante desfășoară activitate în domeniul reproducerii creative și celei preventive în horticultură și colectează cel mai prețios material genetic de legume, flori și plante decorative. Cinci companii sunt specializate în cercetare pentru cereale, leguminoase și papilionacee, iarbă, sfeclă de zahăr, sfeclă furajeră, cartofi și rapiță.

Principalele obiective ale ANR în acest domeniu sunt concentrate în producerea materialului de reproducere pentru fermele de animale cu efectiv numeros, care se desfășoară după un programe naționale pentru îmbunătățirea soiurilor/raselor de vite pentru lapte, porci hibrizi, teste de performanță pentru cai

Materialul genetic de înaltă calitate pentru armăsari și iepe este furnizat de pentru îmbunătățirea populației de cai din Polonia, pentru cele nouă rase de cai

Creșterea cailor de rasa se efectuează în 3 herghelii: cu 95 de iepe în total. În anul 2014 au fost vândute 118 cai de rasă la un preț mediu de 6300 zloți (cca 1500 euro).Caii arabi sunt crescuți în două herghelii, apreciate a fi cele mai bune din întreaga lume. Activitatea acestora demonstrează statutul cailor arabi despre care se spune că sunt cei mai costisitori și care aduc cele mai însemnate premii. Astfel, în anul 2014 în Janow Podlaski a fost organizat cel de-al 45-lea Concurs de Licitații pentru cai la care au fost vânduți 202 cai pentru o sumă de cca 2.706.850 €. Alături de acestea Polonia mai deține încă 10 herghelii cu 331 de iepe din rase autohtone.

3.3.10. Dezvoltarea economică, socială și teritorială sub responsabilitatea locală

Referitor la implementarea Politicii de Coeziune la nivelul comunităților regionale/locale prin instrumentul financiar LEADER, Polonia a identificat trei modele de abordare a dezvoltării locale la nivelul UE, repartizate pe arii geografică de aplicabilitate astfel:

În Centrul, Nordul și Estul Europei, selectarea proiectelor se realizează pe criterii locale de către GAL –uri, activitatea de control, asistență, semnarea contractelor și alocarea de fonduri fiind în responsabilitatea instituțiilor publice – model urmat de Polonia în perioada 2007-2013;

Modelul Marii Britanii permite ca plățile să fie în responsabilitatea GAL;

În restul teritoriului UE, GAL are competențe extinse privind atât selectare proiectelor, asistența tehnică, controlul/verificarea cât și semnarea contractelor pentru finanțare și alocarea fondurilor, model adoptat de Polonia pentru perioada de programare 2014-2020, întrucât experiența din perioada trecută a demonstrat că sistemul instituțional foarte complicat împiedică obținerea rezultatelor în timp optim.

Cu titlul de exemplu, Autoritatea Regională Mazovia răspunde de implementarea Politicii de Coeziune, la nivelul Voievodatului Mazowieckie, care se întinde pe 35.600 km2, reprezentând 11% din suprafața țării, cu o populație de 5,2 mil. locuitori, fiind o regiune diversificată, cu arii naturale protejate, păduri, parcuri naturale, dar cu soluri sărace în raport cu nevoile practicilor agricole.

Regiunea este recunoscută pentru producția de mere, precum și cea de lapte, în ultimii ani dezvoltându-se producția de ardei. În Mazovia se înregistrează cea mai scăzută rată a șomajului din țară, majoritatea populației locuiește în mediul urban (aproximativ 64%), iar o pătrime din populația rurală lucrează în domeniul agricol.

În ceea ce privește Programul de Dezvoltare Rurală aferent perioadei 2007-2013, regiunea Mazovia a beneficiat de o alocare financiară de 325 milioane € dintr-o alocare națională de 17,2 miliarde € (13,2 miliarde € – buget FEADR și 4 miliarde € – buget de stat).

Pentru perioada 2007-2013, alocarea financiară pe măsuri s-a realizat astfel:

168,9 mil.€ – Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale (322), cu 670 proiecte depuse din care 529 proiecte contractate;

0,3 mil. € – Investiții privind infrastructura de broadband în spațiul rural (322e);

Totodată, Autoritatea Regională – Departamentul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală are în implementare măsura de Asistență Tehnică.

Asistența Tehnică este asigurată prin 3 scheme:

schema I – întărirea sistemului de management, monitorizare și evaluarea realizării programului;

schema II – promovarea și informare privind PNDR;

schema III – funcționarea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală (RNDR).

În ceea ce privește implementarea celor 3 scheme derulate prin Asistență Tehnică, Autoritatea de Management pentru PNDR deține un buget propriu, iar autoritățile regionale beneficiază de un buget separat.

Printre acțiunile de Asistență Tehnică se numără și pregătirea perioadei următoare de programare privind promovarea și informarea.

Procedura de implementare a strategiilor de dezvoltare locală (și implicit a proiectelor) presupune următorii pași: Grupul de Acțiune Locală (GAL) realizează conformitatea încadrării proiectelor în strategie, comitetul decizional al GAL selectează proiectele în funcție de prioritățile locale, iar listele privind cererile de finanțare și anexele acestora sunt trimise Autorității Regionale, unde proiectele sunt evaluate din punct de vedere al eligibilității, scopului și rezonabilității costurilor. Ulterior evaluării, este semnat contractul cu beneficiarii, în ordinea listei de priorități stabilită de GAL pe baza strategiei, în limita fondurilor disponibile.

Pentru viitor, se dorește creșterea autonomiei proiectelor LEADER pentru a spori eficiența utilizării fondurilor.

În plus, este vizată abordarea integrată, care să se subordoneze atât Politicii Agricole Comune cât și celorlalte politici europene, precum Politica de Coeziune și Politica de Pescuit și Afaceri Maritime, pentru aplicarea unei abordări multifond. Totodată, se dorește lărgirea competențelor la nivel GAL, în ceea ce privește aspectul de fond al cererii de plată.

Din experiența avută, au constatat că numărul optim de locuitori pentru un GAL, este între 80.000-100.000.

În perioada de programare 2007-2013 numărul minim de locuitori/GAL a fost de 10.000, ceea ce a condus la o slabă implementare a strategiilor de dezvoltare locală. În acest sens, se intenționează ca în cadrul noii perioade de programare numărul minim de locuitori/GAL să fie majorat la 30.000.

Cea mai de succes submăsură implementată prin LEADER a fost cea a proiectelor mici pentru investiții (spălătorii auto, infrastructură rurală de transport, locuri de joacă, reabilitare de obiective turistice etc), manifestări cultural-sportive ș.a. realizate în cadrul unor proiecte mai mari de tip ”umbrelă”. Proiectele inovative au vizat în mod special revitalizarea tradițiilor locale (ex: reintroducerea tramvaiului cu cai).

Succesul în implementarea Strategiilor de Dezvoltare Locală se explică prin faptul că modificările acestora, au fost foarte reduse ca număr fiind motivate de alocări suplimentare de fonduri către GAL-uri, ceea ce a impus o redistribuire a alocărilor financiare pe măsurile propuse și prin urmare o rectificare a planului financiar.

Dacă pentru asociațiile GAL din Polonia, în general și din Mazovia în special, au fost înregistrate de la 0-2 ”rectificări” de strategie, în România, Autoritatea de Management a fost solicitată să aprobe între minimum 2-3 modificări până la 13 modificări de strategie la un singur GAL, capacitatea administrativă fiind mult aglomerată în sesiunile permise acestei proceduri.

Pentru acest număr foarte mare de modificări explicația constă în faptul că asociațiile locale au utilizat servicii de consultanță neprofesioniste care au elaborat strategii de dezvoltare locală în scop financiar, fără să urmărească nevoile locale și prin urmare, obiectivul ”dezvoltare în scopul creșterii economice și sociale locale” nu a constituit un deziderat de fond.

Pentru perioada 2014-2020, Autoritatea Națională de Management a propus autorităților regionale de management un model-cadru de SDL, în baza căruia GAL-urile vor elabora strategiile locale.

Câteva exemple de proiecte finanțate pe teritoriul Parteneriatul ”Rezervorul Zegrzyński” care au fost implementate proiecte multifond finanțate prin LEADER (50% din FEADR), cât și proiecte accesate prin Programul Operațional Pescuit (POP) de către Grupul de Acțiune Locală pentru Pescuit ”Lacul Zegrzyński” (beneficiind de avans 100%):

prin FEADR: construire/dotare farmacii veterinare, amenajare grădini, achiziții mașini/utilaje agricole, diversificare activității la nivel de gospodărie agricolă prin înființarea agro-pensiunilor și dotarea acestora cu colectoare de încălzire a apei, biciclete pentru agrement, ateliere de creație etc;

prin FEP: mașini de producție peleți; achiziție cai pentru echitație, dotare cu panouri fotovoltaice, modernizare bărci și dotare debarcader, parcuri de agrement cu trasee și tiroliană (inaugurat la data de 1 mai 2015).

Spre deosebire de Polonia, în România procedura de selecție a proiectelor se aplică la nivel de GAL, după criterii de selecție stabilite prin Ghidul solicitantului de către Autoritatea de Management. Ulterior, acestea sunt transmise Autorității de Plată care reia procedura de selecție după aceleași reguli, criterii și punctaje, urmând ca pentru proiectele astfel ”filtrate” pentru a doua oară, să se încheie contractele de finanțare. Sistemul administrativ se dovedește a fi foarte stufos și complicat, competențele GAL fiind mai mult formale. Chiar și așa, în perioada de implementare a proiectelor se constată că multe dintre proiecte nu mențin criteriile de selecție sau au făcut uz de condiții artificiale, trebuind astfel reziliate și supuse procedurilor de restituire a sumelor alocate.

CAPITOLUL 4
Concluzii și propuneri

4.1 Concluzii relevante asupra tematicii abordate

Referitor la Politica de Coeziune, Tratatul de la Roma 1957 a creat premisele constituirii instrumentelor financiare (FSE-1958, FEOGA-1962, FEDR-1975, FC-1993, ISPA și SAPARD-1999) iar prin Agenda 2000 Politica de Coeziune a fost practic reformulată și ulterior adaptată pentru perioade distincte de programare 2000-2006 și 2007-2013

Agenda 2020 stabilește pentru Perioada 20014-2020 o reformă conformă cu obiectivele stabilite la Lisabona și Goteborg (economie competitivă bazată pe cunoaștere, cercetare și dezvoltare tehnologică, dezvoltare sustenabilă, ocuparea forței de munca) care au permis programarea instrumentelor structurale bazată pe un set de regulamente ce conțin prevederi cu privire la domeniile care urmau să fie finanțate, precum și la principiile aplicabile și mecanismele de gestionare și implementare a fondurilor.

Totodată, apare necesitatea concentrării tematice a alocării fondurilor, cu evaluarea imediată prin monitorizare continuă a rezultatelor, în conformitate cu Acordului de Parteneriat pentru asumarea obligațiilor, a condiționalităților ex-ante și a principiilor orizontale. Comisia stabilește un cadru de performanță pentru recompensarea realizărilor rezultate în urma monitorizării, după un sistem comun de indicatori de progres și de rezultat.

La nivel european, au fost identificate 11 Obiective Tematice pentru implementarea PC care privesc:

OT 1 cercetarea, dezvoltarea tehnologiei și inovării;

OT 2 –calitatea TIC,

OT 3 – competitivitatea IMM, agriculturii (FEADR) și pescuitului și acvaculturii (FEPAM),

OT 4 –emisii scăzute de CO2 în toate sectoarele,

OT 5 – Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor;

OT 6 – protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor,

OT 7 – sisteme de transport durabile,

OT 8 – sustenabilitatea și calitatea locurilor de muncă,

OT 9 – incluziunea socială, combaterea sărăciei și a discriminării;

OT 10 – educație, formare și formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții

OT 11 – Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă

Referitor la Fondurile Structurale în contextul abordărilor tematice:

Orientarea tematică relativ la fondurile structurale și de investiții se reflectă distinct astfel:

– în cadrul FEDR, pe patru domenii principale inovarea și cercetarea, Agenda digitală 2020, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) și economia cu emisii reduse de carbon, cu atenție deosebită asupra reducerea problemelor economice, de mediu și sociale în zonele urbane

-pentru FSE se are în vedere o alocare limitată cu asigurarea masei critice de finanțare, orientată către patru dintre obiectivele tematice prioritare – promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității lucrătorilor; promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei; investiții în educație, formarea competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții; consolidarea capacității instituționale și a eficienței administrației publice, cu atenție în îmbunătățire a incluziunii sociale și de combatere a sărăciei.

– FC va sprijini investițiile propuse pentru adaptarea la schimbările climatice și prevenirea riscurilor, sectoarele apei și deșeurilor, biodiversitatea, inclusiv prin infrastructuri ecologice, mediul urban, economia cu emisii reduse de dioxid de carbon, transporturi, rețele transeuropene de transport (TEN-T), sisteme de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon și transport urban

Implementarea Politicii de Coeziune a dus la concluzia că principalele obstacole cu care se confruntă noile State Membre ale UE, implicit și România, menționate în Capitolul 1 al lucrării sunt:

abilitatea redusă de a folosi eficient fondurile comunitare,

transparența deficitară în organizarea achizițiilor publice și

gradul scăzut de înțelegere a metodelor prin care se pot accesa finanțări europene.

Luând în considerare obiectivul general urmărit – reducerea rapidă a disparităților sociale si economice și teritoriale între România și statele membre de la 31.1% din media PIB –ului UE per-capita in 2004 la 41% din medie în 2013 și obiectivele specifice – creșterea pe termen lung a competitivității economiei românești, dezvoltarea infrastructurii la standarde europene, dezvoltarea capitalului uman, consolidarea capacității administrative, promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate, problemele menționate în paragraful anterior evaluate la nivel de țară și prezentate în preambulul Acordului de Parteneriat, conduc la concluzia că eficiența la implementare a fost scăzută – dacă ne referim la resursele folosite iar eficacitatea, sub așteptările preconizate – urmărind rezultatele obținute la accesare și absorbția de fonduri.

Referitor la Acordul de Parteneriat

Fondurile ESI vor mobiliza finanțări publice și private suplimentare destinate creșterii și creării de locuri de muncă și vor reduce decalajele regionale și sociale existente în România.

Investițiile vor fi direcționate către stimularea activităților de inovare și a competitivității întreprinderilor pentru sporirea valorii adăugate a acestora, stimularea creșterii și creării de locuri de muncă și îmbunătățirea performanței sistemului de cercetare și inovare, inclusiv a calității învățământului superior, a cooperării cu sectorul de afaceri și a investițiilor private.

Provocările importante este valorizarea potențialul agricol, și investițiile în capitalul uman cu accent în combaterea șomajului în rândul tinerilor, sectorul sănătății, soluții plasate sub responsabilitatea comunității locale pentru copii, persoane vârstnice și persoane cu dizabilități, îmbunătățarea calitatea administrației publice (prin FSE), extinderii și modernizării infrastructurii de transport conform strategiei Europa 2020

În ceea ce privește zonele rurale ale României, finanțările din FEADR România și-a asumat creșterea gradului de inovare și a competitivității în sectorul agroalimentar, precum a valorii adăugate a produselor.

Pentru sectorul pescuitului și acvaculturii din România, EMFF va contribui la dezvoltarea durabilă din cadrul politicii comune în domeniul pescuitului.

Dezvoltarea plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD) va fi implementată în zonele rurale (LEADER), în zonele defavorizate din centrele urbane și din regiunile de pescuit și de coastă, unde există activități de pescuit și exploatații de acvacultură, în timp ce investițiile teritoriale integrate (ITI) vor sprijini Delta Dunării.

Sunt finanțate investiții în cadrul tuturor celor 11 obiective tematice stabilite de Consiliu și Parlamentul European prin regulamentele din 2013.

Se așteaptă ca sprijinul din fondurile ESI să contribuie la realizarea obiectivelor Europa 2020 – 1 miliard € alocați pentru cercetare și dezvoltare (C&D) și pentru inovare (OT1), cu alocarea a 2 % din PIB față de 0,49 % în anul 2012, 3,9 miliarde € pentru sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de carbon (OT4), 3,4 miliarde € pentru incluziune socială(OT9) și reducere cu 580 000 a numărului de persoane amenințate de sărăcie sau de excluziune, 2,2 miliarde € pentru participare pe piața muncii (OT8), ținta fiind 70 % din potențialul țării, 1,65 mld. € pentru reducerea ratei abandonului școlar, 3 miliarde € în cadrul OT6 pentru dezvoltarea serviciilor de apă și apă uzată.

Cu privire la stimularea competitivității, sunt continuate acțiunile de dezvoltare a rețelei naționale de servicii broadband și a strategiei NGA – New Generation Access, prin intermediul OT2 și a LEADER, cu o viteză de min. 30 Mbps, în special în zonele rurale; creșterea productivității și a valorii adăugate din sectoarele agriculturii, pescuitului și acvaculturii, stimulând participarea tinerilor fermieri și pescari; creșterea competitivității operatorilor economici și a IMM-urilor tinere, prin OT3; dotare și de creștere a fiabilității rețelei de transport, fiind alocate în acest sens 20 % din fondurile ESI în cadrul OT7, în scopul măririi accesibilității regiunilor și a atractivității investițiilor industriale; soluționarea deficiențelor administrative prin reforme sistemice la nivelul guvernanței și administrației, în acest sens fiind alocate 800 mil €.

În perioada 2014-2020, fondurile alocate României sunt:

cca 22,4 mld € în cadrul Politicii de Coeziune (FEDR, FSE, FC);

106 mil € din Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor YEI;

8 mld € PAC pentru dezvoltarea rurale din FEADR;

cca 168 mil € pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF);

51,2 % din FEDR către C&D (OT1), TIC (OT2), competitivitate (OT3) și economia cu emisii reduse de carbon (OT4), cu 5,5 mld € peste pragul minim impus.

30 % din FEDR către OT4 sunt alocate 3,25 mld € în special pentru reabilitarea termică;

30,8 % din FSE adică aproximativ 4,8 mld €, potrivit cotei minime impuse, cu 23 % pentru incluziune socială și combaterea sărăciei, peste pragul minim impus de 20 %.

39 % din FEADR pentru OT 4, 5 și 6: biodiversitate, gestionarea durabilă a terenurilor și către atenuarea schimbărilor climatice în sectorul agricol și forestier și adaptarea la și competitivitate în agricol și procesarea alimentelor (29 % pentru OT3)

839 milioane € către București-Ilfov, prin transferul cotei maxime de 3 % dinspre regiunile mai puțin dezvoltate.

4.2 Concluzii și recomandări desprinse din Studiul de caz

1- Referitor la bunele practici demonstrate de Polonia, trebuie remarcat că în urma Raportului privind coeziunea economică și socială publicat de Comisia Europeană în 1996, Polonia a înțeles să demareze procedura descentralizării, reforma teritorială și constituirea noii organizări instituționale adaptată acestora, întregul proces finalizându-se în anul 1999.

Spre deosebire de Polonia, în România primii ani de după revoluția din 1989 au fost marcați de o libertate de acțiune în sistem aleatoriu, fără program prestabilit și menținut pe termen lung și fără o reformă teritorială impusa ca fiind necesară, problema descentralizării punându-se târziu, doar teoretic, cu lansarea unei legi (Legea nr. 195/2006 a descentralizării) în lipsa unei analize de oportunitate și a unui program strategic și cu ignorarea punerii în aplicare a standardelor de calitate financiare și administrative. Descentralizarea s-a dovedit a fi o problemă politică, ridicată în scop electoral fără continuitate și aplicabilitate practică cu rezonanță în folosul cetățenilor, consecințele fiind resimțite în toate sectoarele economiei naționale și, desigur și în plan social prin gradul de sărăcie ridicat (exemplele fiind neexhaustive).

De asemenea, trebuie notat că începând cu primul an de democrație Polonia a conturat un plan de măsuri pentru stoparea inflației progresive în vederea tranziției la economia de piață, elaborat de ministrul de finanțe al noului guvern după prăbușirea blocului comunist, care vizau falimentarea întreprinderilor de stat nerentabile, interzicerea creditelor preferențiale pentru companiile de stat, un set de taxe unitare și interzicerea taxelor speciale pentru companiile private, acordarea dreptului companiilor și persoanelor fizice străine pentru investiții în Polonia, interzicerea monopolului de stat pe comerțul exterior, coordonarea eficientă a agențiilor de șomaj întrucât de la 0% șomaj în 1989 în 1990 acesta a ajuns la cote de 6,3% iar în 1991 șa 11,8%.

Atât planul inițial de măsuri cât și cele ulterioare, chiar dacă au fost adaptate din motive de conjunctură economică/financiară, au menținut structura în linii mari pe termen lung nefiind afectate de schimbările politice, ceea ce demonstrează orientarea către ceea ce înseamnă noțiunea de respect pentru nevoile sociale și în special pentru calitatea vieții cetățenilor.

De aici ar decurge o primă recomandare: necesitatea pentru România de a elabora planuri strategice realiste, pe termen mediu și lung intangibile în obiectivele de fond de schimbările politice. Totodată, trebuie conferită importanța cuvenită resursei umane în care România investește pentru dobândirea de competențe. Fondul uman cu expertiză în domeniile strategice, care în prezent se înstrăinează de problemele reale ale României, trebuie atras în activitățile de analizare/evaluare/elaborare a planurilor de măsuri necesare dezvoltării.

2- Polonia este un exemplu în ceea ce privește țintele stabilite și atinse la termenul propus. Astfel, inițiativa privată a fost susținută încă din primii ani de democrație un prim rezultat fiind acela că până în anul 1998 72,6 % din companiile de stat au fost eficient privatizate.

În România terenurile agricole și de incintă aparținând fostelor unități economice de stat, reorganizate în regii autonome și societăți comerciale inițial, cu capital majoritar de stat (potrivit Legii nr. 15/1990, promulgată anterior revizuirii Constituției în 1991), ulterior supuse privatizării, care au devenit proprietare pe acestea, au fost evaluate după criterii simpliste nealiniate la piața imobiliară, în scopul preschimbării contravalorii acestora în acțiuni care nu au urmat nicio politică sustenabilă de vânzare, ducând la pierderea într-o pondere considerabilă a mari suprafețe, scoase din circuitul agricol în favoarea dezvoltatorilor imobiliari, autohtoni și străini, cu mult înainte ca legile speciale (Legea nr. 165/2013) să permită penetrarea acestora pe piață. Coroborând cu problematica legată de Cadastrul General, foarte spinoasă și aparent fără rezolvare în 25 ani, se poate deduce că în România, cele două acțiuni au fost tergiversate în mod deliberat, iar terenurile au fost sub cotate față de celelalte state.

Nu același lucru se poate spune despre Polonia, unde Sistemul Național de Cadastru a încheiat toate operațiunile de inventariere cadastrală în anul 1999, iar coroborat cu accesarea FEADR a condus la o creștere considerabilă a valorii terenurilor. Acest fapt reprezintă o realizare firească ce decurge dintr-o abordare coerentă de politici publice sau strategii naționale, întrucât privatizarea orientată către câștigul anumitor grupuri de interese, desființarea monopolului de stat în sectoarele strategice și lipsa delimitării/stabilirii/înregistrării în Cartea Funciară a proprietăților publice și private în materie de bunuri imobiliare (teren cu sau fără construcții), astfel cum s-a procedat în România, nu pot duce către o economie dezvoltată, indiferent de pârghiile financiare adoptate la un moment dat. Nișele legislative existente în acei primi ani de după 1989 nu au fost „obturate” cu norme juridice adecvate unui scop național bine stabilit, devenind astfel, adevărate falii generatoare de pierderi considerabile din fondurile de investiții.

În mod evident, se desprinde o nouă recomandare: înainte să discutăm despre orice politică europeană ori strategie națională sau locală, România trebuie să finalizeze în cât mai scurt timp Cadastrul General și înscrierile în Cartea Funciară a proprietăților publice și private.

3- Prin intermediul Grupurilor de Acțiune Locală (GAL) din Polonia, strategiile locale propuse au promovat măsuri personalizate regiunilor de dezvoltare (voievodatelor), ca urmare a unor negocieri susținute cu Comisia în fața căreia au fost aduse argumente solide și căreia i-au fost prezentate realizările de succes. Proiectele mici au fost de cel mai mare interes e.g. sprijinirea IMM-urilor în mediul rural, încurajarea activităților turistice, protejarea potențialului natural, însă și modernizări ale exploatațiilor agricole. Aceasta a fost și recomandarea de fond Comisiei în ceea ce privește abordarea LEADER.

În România LEADER 2007-2013 a fost deschis foarte târziu (2012), a preluat cu preponderență măsurile PNDR la nivel național, prioritizând proiectele care propuneau investiții în anumite zone defavorizate. A urmat strategii locale elaborate pentru punctaj în special și rareori pentru interesul comunității. Acest lucru este demonstrat de modificările numeroase de strategie locală (uneori chiar 11/GAL) ca urmare a lipsei de interes pentru măsurile propuse în strategiile inițiale, fiind necesare realocări de fonduri de la o măsură la alta.

Recomandare: există premise necesare și suficiente pentru dezvoltarea convergentă la nivelul comunităților locale (PNDR, măsura 19-LEADER), care prevede pentru actuala perioadă de programare promovarea cu prioritate a proiectelor inovative, în baza obiectivelor strategice propuse de GAL. Este de dorit ca documentele de accesare să fie simplificate în conținut, astfel încât să creeze flexibilitate în propuneri și realizarea de astfel de proiecte. Orice cerință suplimentară, nu va avea altă calitate decât să limiteze accesibilitatea la fondurile alocate acestei măsuri.

4- Este de remarcat faptul că Polonia a realizat prin bune practici implementarea obiectivelor Politicii de Coeziune, concretizate în rezultate așteptate, instrumentele financiare propuse la nivel european fiind utilizate în completarea eforturilor bugetare proprii, ambele îndreptate spre nevoi identificate corect în contextul economic, social și teritorial atent analizat și evaluat în prealabil prin expertize de specialitate. Suplimentările de fonduri din partea Comisiei pentru perioada de programare încheiată, nu ar fi putut fi posibile dacă nu ar fi existat conștiința clară a ceea ce trebuie făcut pentru a atinge țintele propuse.

Deși beneficiarii instrumentelor financiare de coeziune consideră că procedurile de accesare a acestora sunt complicate, documentațiile cerute solicitanților sunt stufoase și greoaie, timpul scurs de la depunerea proiectelor până la contractare este mult prea îndelungat, cadrul instituțional pentru gestionarea fondurilor publice (europene și naționale), se constată că acestea sunt mult simplificate față de cele din România, iar administrația publică conlucrează la toate nivelurile, în baza programelor pe termen lung, fără abatere de la obiectivele generale, având termene de realizare precise asupra cărora întreaga clasă politică se află în consens.

Recomandarea cu privire la documente este aceeași ca mai sus, iar cu privire la comunicare, se impune elaborarea unui set specializat de proceduri pentru termene și conținutul comunicării, întrucât legislația actuală se dovedește ineficientă.

5- O altă diferență dintre Polonia și România este cea în domeniul aplicabilității cofinanțării și al alocației în avans. Dacă pentru Polonia sumele care reprezintă cofinanțarea cât și cele primite în avans, motivează și ambiționează beneficiarul în scopul obținerii rezultatelor propuse, în România, aceste aduc un oarecare confort în determinarea de a finaliza proiectul.

6- Referitor la structura instituțională din Polonia cu referire la Agenția Proprietăților Agricole prezentată, este de reținut paleta largă de atribuții și responsabilități în sarcina acesteia. În România pentru crearea și dezvoltarea structurii fermelor de familie există politici susținute de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru utilizarea rațională a potențialului patrimoniului de stat, Agenția Domeniilor Statului, RAAPPS, Ministerul Finanțelor Publice (pentru proprietatea publică a statului dată în administrarea autorităților centrale și instituțiilor cu rang de autoritate centrală) și alte instituții, pentru creșterea cifrei de afaceri a Proprietății Trezoreriei Statului utilizată pentru scopuri agricole – fără echivalent în România

Recomandare: structura instituțională trebuie simplificată, astfel sub responsabilitatea unei instituții publice să intre activitățile specifice în susținerea și reprezentarea domeniului respectiv. Consider că Agenția Domeniilor Statului Român, ar trebui să fie o structură independentă autonomă, construită pe modelul ANR, întrucât „domeniile statului” nu se rezumă doar la privatizarea societăților comerciale din agricultură și vânzarea/arendarea terenurilor acestora.

7- În ceea ce privește Acordul de Parteneriat, acesta este documentul de referință pentru toate programele (operaționale, cele privind cooperarea transfrontalieră-trans regională și cel privind dezvoltarea rurală) prin intermediul cărora pot fi accesate finanțări publice comunitare și naționale pentru proiecte care propun acțiuni în sensul măsurilor propuse prin program, este documentul care prezintă radiografia privind dezvoltarea, identificarea problemelor existente, asumarea răspunderii pentru acțiunile îndreptate către prioritățile devenite obiective de dezvoltare, monitorizarea progreselor obținute și raportarea acestora.

În acest document se regăsesc analize macroeconomice, sociale și la nivel teritorial din care rezultă priorități de acțiune asupra nevoilor identificate. Pentru acestea, potrivit obiectivelor tematice comunitare, sunt elaborate măsuri de accesare a Fondurilor ESI, cuprinse în Programe Operaționale și Programul Național de Dezvoltare Rurală, negociate cu Comisia și aprobate prin decizie.

Dacă față de cele de mai sus recomandarea s-ar rezuma la necesitatea ca România să analizeze și, acolo unde este posibil, să aplice modelul Poloniei în a utiliza expertiză autohtonă sau externalizată pentru realizarea de programe durabile și planuri de reformă realiste, cu viziune pe termen mediu cel puțin și, în special, de a depolitiza structurile administrative (ceea ce în zilele noastre pare o utopie), în legătură cu angajamentele luate prin Acordul de Parteneriat, este necesar ca acestea să fie respectate cu bună credință. Astfel, putem ca la bilanțul provizoriu (2018) și cel final (2020), fondurile absorbite să fie majoritare contribuției României la Fondul UE în calitate de stat membru, sau pentru procesele pierdute (proiecte respinse și contestate în instanță, sau contracte în derulare, reziliate din motive de nerespectare a cerințelor obligatorii, pentru suspiciuni de frauda sau condiții artificiale etc.).

Modalitatea generală de abordare construită în Polonia nu este cu nimic mai puțin democratic decât cel din România unde fiecare schimbare politică înțelege să impună noi măsuri pentru care indicatorii de rezultat indică ineficiență. Polonia a putut fi singurul stat neafectat de criza financiară din 2008, datorită politicii fiscale, în special a TVA, concepute să acționeze începând cu 2011 până în 2016 și alături de măsurile de sprijin financiar comunitar corect coordonate și îndreptate spre atingerea obiectivelor Politicii de Coeziune.

Participarea activă, gradul de reprezentativitate în cadrul comitetelor europene precum și vizibilitatea unui stat în ceea ce privește implementarea PC în general sunt opiniile exprimate de partenerii noștri polonezi în ceea privește implicarea României în structurile instituționale europene.

Modelul polonez este recunoscut la nivel european cât și mondial, iar interesul României pentru acesta este deosebit de relevant din perspectiva premiselor comune de dezvoltare prin intermediul politicilor UE.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Lucrări scrise

BRADLEY, John and MORGENROTH, Edgar – “A study of the macro-economic impact of the reform of EU cohesion policy”, The Economic and Social Research Institute, Dublin, Ireland, 2004

DRĂGAN, Gabriela – “Romania si managementul instrumentelor structurale, Institutul European din Romania”, 2003

DRĂGAN, Gabriela, ORBAN Leonard, PASCARIU, Gabriela – Carmen, Politica de Coeziune a Uniunii Europene, Determinanți, Mecanisme, Instrumente, Editura Universitară 2013

European Commission 1998, Communication from the Commission to the Coucil and the European Parliament on the Establishment of a New Financial Perspective for the Period 2000-2006, Brussels, 18.03.1998, COM (1998) 164 final

European Union, Regional Policy, EU CohesionPolicy 1988-2008, Investing în Europe s future, Inforegio Panorama, nr. 26, june 2008

European Union, Politica de Coeziune 2014-2020, Investiții în regiunile Europei, Inforegio Panorama, nr 40 2011/2012

JALIU, Dragoș, Fonduri Structurale, Suport de curs, SNSPA – MAP, ianuarie 2010

NEGULESCU, Mihaela Hermina Intermodalitatea, o prioritate a politicii de mobilitate pentru orașul București, în contextul crizei economice Urbanism. Arhitectură. Construcții ,Vol. 3, Nr. 4, 2012

Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2009 – FONDURILE STRUCTURALE ȘI PROCESUL DE COEZIUNE ECONOMICĂȘI SOCIALĂ Conf. univ. dr. Diana Mihaela Pociovălișteanu Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu Prof. univ. dr. EleftheriosThalassinosChair Jean Monnet,Universitatea din Piraeus, Grecia

Legislație comunitară

Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

Regulamentul (CE) nr. 25/1962 privind înființarea FEOGA

Regulamentul Comisiei nr. 1663/1995 privind regulile de implementare a Reglementării Consiliului nr. 729/70 privind procedurile FEOGA secțiunea Garantare

Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurala și înființare FEADR

Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului privind finanțarea PAC

Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind FEP

Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006

Regulamentul (UE) NR. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului

Regulamentul nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat prin FEADR

Regulamentul nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE

Regulamentul 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului

Regulamentul (UE) 812/2015 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2187/2005, (CE) nr. 1967/2006, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 2347/2002 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1379/2013 și (UE) nr. 1380/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului, în ceea ce privește obligația de debarcare, precum și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1434/98 al Consiliulu

Regulamentului CE nr. 8083/2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind FEDR, FSE și FC și de abrogare a regulamentului (CE) nr. 1260/1999

Legislație națională

Ordonanță de Urgență nr. 85/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale

Hotărâre nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului național de dezvoltare rurală cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și de la bugetul de stat

Ordinul MAPDR nr. 243/2006 privind stabilirea masurilor finanțate din FEADR

ORDIN MFE nr. 1117/2014 pentru aprobarea Instrucțiunii privind  privind plata sumelor reținute din Certificatele de Plată printr-un mecanism de garantare adecvat, în cadrul contractelor de lucrări finanțate prin Programul Operațional Sectorial Mediu

Ordinul MFE nr. 1190/2014 pentru modificarea Ordinului nr.1120/2013 privind aprobarea procedurii simplificate aplicate de beneficiarii privați în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale, obiectivul „Convergență” precum și în cadrul proiectelor finanțate prin Mecanismele Financiare SEE și Norvegian pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări.

Ordinul MFE nr. 1191/2014 pentru aprobarea instrucțiunii aferente Ordinului Ministerului Fondurilor Europene nr. 1.120/2013 privind aprobarea procedurii simplificate aplicate de beneficiarii privați în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale, obiectivul „Convergență” precum și în cadrul proiectelor finanțate prin Mecanismele Financiare SEE și Norvegian pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări, cu modificările ulterioare, vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 595/2009 care prevede publicarea ordinelor în Monitorul Oficial al României.

Adrese site-uri/portaluri

http://dexonline.ro/definitie/coeziune

http://eur-lex.europa.eu/

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/cohesion

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap7

http://www.mdrap.ro/dezvoltare-teritoriala/cooperare-si-coeziune-teritoriala/coeziune-teritoriala

http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/bi/Brosura.CIIS_03.04.2012.pdf

http://ec.europa.eu/employment_social/esf/news/news/article_7362_en.htm

http://www.fonduri-structurale.ro/mobile/articol.aspx?t=Stiri&eID=10115&print=1

http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/feder/index_ro.htm

www.madr.ro /Dezvoltare Rurală/PNDR și PND – 2005

http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/cf/index_en.htm

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag43/mag43_en.pdf

http://ec.europa.eu/ten/transport/priority_projects/index_en.html

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/country2009/ro_ro.pdf

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/visibitily_ro.pd

http://eufinantare.info/fonduri-europene-2014-2020.html

http://ec.europa.eu/fisheries/cfp/eff/index_ro.htm

http://ec.europa.eu/fisheries/partners/advisory-councils/index_ro.htm

http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=10115&t=fs2014-2020#

http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.1.1.html

http://www.fseromania.ro/

http://www.eca.europa.eu/audit_reports/special_reports/docs/2007/rs05_07ro.pdf

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articlesID_12998/ Agenda_Lisabona .html

http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/fse/index_en.htm

http://ec.europa.eu/employment_social/esf/news/news/article_7362_en.htm

http://ec.europa.eu/ten/transport/priority_projects/index_en.hlm

http://europa.eu.int/comm/enlargement/financial_assistance.htm

http://www.fonduri-structurale.ro/ProiecteSucces.aspx?t=ProiecteDeSuccess

http://www.fonduri-structurale-europene.ro/stiri/fedr

http://www.eurotrainer.ro/fondul-european-de-dezvoltare-regionala-fedr/en

http://www.finantarieuropene.aaz.ro/

http://www.infoeuropa.ro

ANEXE

Anexa nr. 1 – Cadrul legislativ european adoptat pentru perioada 2014-2020

Anexa nr. 2 – Implementarea Politicii de Coeziune la nivel instituțional

2007-2013

Cadrul Strategic Național de Referință (CSNR) este documentul programatic care stabilește domeniile strategice de intervenție ale instrumentelor structurale și de coeziune în fiecare stat membru și care se negociază cu CE. Este elaborat pe baza PND conform reformei Politicii de Coeziune pentru perioada 2007÷2013 și a modificărilor reglementărilor privind managementul fondurilor structurale și de coeziune. Conform aquis-ului privind fondurile structurale și de coeziune CSNR înlocuiește Cadrul de Sprijin Comunitar care a fost valabil pentru perioada de programare 2000÷2006. Acest document reprezintă o sinteză programelor operaționale de implementare.

Cadrul programatic de implementare a finanțărilor europene

Pentru ca beneficiarii finanțărilor să poată aplica pentru sprijinul comunitar acordat prin programele instituite la nivel de UE, s-a avut în vedere elaborarea unui cadrul programatic de implementare, pe baza cărora să se poată elabora ghidurile solicitanților, care sunt cele mai importante documente necesare accesării.

Planul Național de dezvoltare (PND) este documentul fundamental prin care România și-a construit strategia și programele financiare multianuale, astfel încât să se conformeze politicii de coeziune a CE, prin care disparitățile de dezvoltare socio-economică față de UE să fie eliminate. În concordanță cu „Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale”- Capitolul 21, în anul 2005 s-a elaborat PND 2007÷2013, urmărindu-se prioritățile și obiectivele compatibile cu domeniile de intervenție a Fondurilor Structurale și de Coeziune. În ceea ce privește strategia PND, având în vedere obiectivul global de reducere a decalajelor de dezvoltare față de UE și pornind de la o analiză cuprinzătoare a situației socio-economice actuale, au fost stabilite șase priorități naționale de dezvoltare, care grupează numeroase domenii și sub-domenii și care asigură continuitatea față de prioritățile stabilite pentru perioada de programare 2004÷2006:

1-Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere;

2-Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

3-Protejarea și îmbunătățirea calității;

4-Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii sociale și întărirea capacității administrative;

5-Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol și

6- Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiuni țării.

PND este un instrument de prioritizare a investițiilor publice pentru dezvoltare, asigurând fundamentarea generală a direcțiilor de alocare a fondurilor publice pentru investiții cu impact semnificativ asupra dezvoltării economice și sociale, din surse interne (buget de stat, buget local etc.) sau externe (instrumentele financiare structurale ale UE, fondurile UE de tip structural pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit, credite externe).

Programele operaționale (PO) sunt documente programatice, identice ca structură, finanțate din fondurile structurale și de coeziune și care conțin prevederile regulamentelor Consiliului cu privire la finanțarea din cele trei fonduri, raportate la prioritățile cuprinse în PND. Comisia Europeană verifică din punct de vedere al conformității forma documentului și ulterior al conținutul, evaluând metodologia programului care trebuie să corespundă cerințelor. În Anexa nr…… sunt cuprinse programele operaționale pentru care sunt detaliate axele prioritare și domeniile de intervenție, corespunzătoare fiecărui program.

Documentele cadru de implementare a Programelor Operaționale (DCI) sunt documente care detaliază conținutul programelor operaționale.

În baza acestor documente programatice se elaborează ghidurile solicitantului, prin care potențialul beneficiar capătă toate informațiile necesare accesării fondurilor și implementării programelor. Pachetul informativ cuprinde Ghidul Solicitantului, inclusiv cererea de finanțare și instrucțiuni de completare a acesteia, precum și numeroase anexe (referitoare la lista solicitanților eligibili, lista impozitelor și taxelor la care solicitanții nu trebuie să aibă restanțe, conținutul cadru al studiului de fezabilitate, planul de afaceri etc.). Ghidul conține informații despre criteriile de eligibilitate a solicitanților, proiectelor și cheltuielilor, procedurile de urmat în cazul solicitării unei finanțări nerambursabile, cererea de finanțare și documentele justificative, locul în care trebuie depusă cererea de finanțare, termenul limită de depunere a acesteia, precum și criteriile de selecție.

Sistemul de implementare a PO reprezintă structura instituțională proprie fiecărui program operațional în care entitățile dețin responsabilități repartizate conform cadrului legal de instituire, cu privire la toate etapele programului de la elaborare și până la finalizarea acestuia. Responsabilitatea principală pentru coordonarea, implementarea și controlul intervențiilor, conform principiilor subsidiarității și proporționalității, revine fiecărui stat membru.

Pentru România, s-a înființat Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cu rol de coordonare a asistenței în relația cu UE.Sistemul de implementare a programelor operaționale este completat prin Comitetul de Monitorizare a programului, Autoritatea de Management, Organismele Intermediare, Autoritatea de Certificare și Plată, Autoritatea de Audit.

2014-2020

Pentru această perioadă statele membre elaborează documentele programatice și cele de accesae în baza Acordurilor de Parteneriat, negociate cu Comisia, prin care sunt stabilite contribuțiile generale la nivel național, corelate cu obiectivele tematice și cu angajamentele legate de acțiuni concrete. Repartizarea fondurilor pentru programele operaționale, a fost realizată astfel:

Programul Operațional Regional – 6,7 mld. euro

Programul Operațional Competitivitate – 1,33 mld. euro

Programul Operațional Capital Uman – 4,22 mld. euro

Programul Operațional Infrastructura Mare – 9,41 mld. euro

Programul Operațional Capacitate Administrativa – 0,55 mld. euro

Programul Operațional Asistenta Tehnica – 0,21 mld. euro

Plăti directe in agricultura – 10 mld. euro

Programul National pentru Dezvoltare Rurala – 8 mld. euro

Programul Operațional Pescuit și Afaceri Maritime – 0,17 mld. euro

Facilitatea "Connecting Europe" – 1,23 mld. Euro

Programele de cooperare teritoriala – 0,45 mld. euro

Instrumentele financiare prin care sunt susținute programele operaționale și programele elaborate în susținerea Politicii Agricole Comune și Autoritățile de Management responsabile

Pentru a facilita obținerea unui impact cât mai mare al alocărilor pentru politica de coeziune, au fost introduse condiționalitățile ex ante, ex post și macroeconomice, precum și alte măsuri privind ocuparea forței de muncă și utilizarea instrumentelor integrate. Studiul și analiza în detaliu a evoluției alocărilor anuale confirmă importanța acordată la nivel european politicii de coeziune, valoarea nominală a acestora înregistrând creșteri anuale constante.

Anexa nr. 3 – Programele Operaționale pentru perioada 2014-2020

PROGRAMELE OPERAȚIONALE PENTRU PERIOADA 2014-2020

_______________________________________________________________________

PROGRAMUL OPERATIONAL REGIONAL

Obiectiv strategic

POR 2014-2020 are ca obiectiv creșterea competitivității economice și îmbunătățirea condițiilor de viată ale comunităților locale și regionale. Acest obiectiv se va realiza prin sprijinirea proiectelor de dezvoltare a mediului de afaceri, de dezvoltare a infrastructurii din Romania și a serviciilor.

Alocare financiara 6,7 mld. €

Obiective specifice:

Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și a inovării

Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii

Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon

Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor

Promovarea sistemelor de transport durabile

Dezvoltarea infrastructurii sanitare și sociale

Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei

Asistență tehnică

Axe prioritare

AXA PRIORITARA 1 – Promovarea transferului tehnologic – 165 mil € prin FEDR.

Activități: crearea, modernizarea și extinderea infrastructurilor de inovare și transfer tehnologic, inclusiv dotare.

Potențialii beneficiari: entitățile juridice constituite care desfășoară sau își creează o infrastructura cu rol de transfer tehnologic.

AXA PRIORITARA 2 – Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor – 700 mil € prin FEDR

Activități: construcția/modernizarea și extinderea spațiului de producție/servicii IMM, inclusiv dotare cu instalații, echipamente (inclusiv sisteme IT), utilaje, mașini, inclusiv noi tehnologii și crearea/modernizarea/extinderea incubatoarelor/acceleratoarelor de afaceri, inclusiv dezvoltarea serviciilor aferente.

Potențiali beneficiari: IMM-uri.

AXA PRIORITARA 3 – Eficienta energetica în clădiri publice – 300 mil € prin FEDR

Activități: eficienta energetica a clădirilor publice, inclusiv masuri de consolidare a acestora.

Potențiali beneficiari: autorități publice centrale și locale.

AXA PRIORITARA 4 – Sprijinirea dezvoltării urbane – 2.654 mil € prin FEDR.

Activități: eficiența energetica a clădirilor rezidențiale, inclusiv masuri de consolidare a acestora, investiții în iluminatul public, masuri pentru transport urban (cai de rulare/piste de bicicliști/achiziție mijloace de transport ecologice/electrice, etc.), regenerarea și revitalizarea zonelor urbane (modernizare spatii publice, reabilitare clădiri/terenuri abandonate, centre istorice, etc.).

Potențiali beneficiari: autorități publice locale – mediu urban.

AXA PRIORITARA 5 – Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabila a turismului – 295 mil € prin FEDR.

Activități: restaurarea, protecția și valorificarea prin turism a patrimoniului cultural, valorificarea economica a potențialului turistic balnear, precum și a potențialului turistic cu specific local.

Potențiali beneficiari: autorități publice locale și centrale, ONG-uri, unități de cult, parteneriate.

AXA PRIORITARA 6 – Îmbunătățirea infrastructurii rutiere regionala și locala – 1.000 mil € prin FEDR.

Activități: reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri județene care asigura conectivitatea, directa sau indirecta către rețeaua TEN T, construcția/reabilitarea/modernizarea șoselelor de centura cu statut de drum județean aflate pe traseul drumului județean respectiv.

Potențiali beneficiari: autorități publice locale (CJ).

AXA PRIORITARA 7 – Dezvoltarea infrastructurii de sănătate și sociale – 400 mil € prin FEDR

Activități: construirea/reabilitarea/modernizarea infrastructurii de servicii medicale, inclusiv dotarea cu echipamente, reabilitarea/modernizarea infrastructurii pentru servicii sociale nerezidențiale, inclusiv dotarea cu echipamente.

Potențiali beneficiari: furnizori de servicii sociale de drept public și privat, acreditați.

AXA PRIORITARA 8 – Sprijinirea regenerării economice și sociale a comunităților defavorizate din mediul urban – 90 mil € prin FEDR

Activități: construirea/reabilitarea/modernizarea locuințelor sociale, investiții în infrastructura de sănătate, educație și servicii sociale, stimularea ocupării – activități de economie sociala, activități de dezvoltare comunitara integrata, activități de informare, consiliere.

Potențiali beneficiari: parteneriate intre unități administrative-teritoriale (APL), furnizorii de servicii sociale de drept public sau privat, acreditați conform legii, ONG-uri.

AXA PRIORITARA 9 – Dezvoltarea infrastructurii educaționale – 340 mil € prin FEDR

Activități: construcția/reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii educaționale ante preșcolare (creșe), preșcolare (grădinițe) și a celei pentru învățământul general obligatoriu (scoli I-VIII), reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii școlilor profesionale, liceelor, infrastructurii educaționale universitare.

Potențialii beneficiari: unități administrative-teritoriale (APL), instituții de învățământ superior de stat.

AXA PRIORITARA 10 – Îmbunătățirea activității cadastrale – 250 mil € prin FEDR

Activități: proiect major elaborat pentru o implementare în trei faze: integrarea datelor existente și extinderea înregistrării sistematice în zonele rurale ale României, servicii îmbunătățite de înregistrare cadastrala, management, strategie și tactici.

Potențialii beneficiari: ANCPI, unități administrativ-teritoriale (APL).

AXA PRIORITARA 11 – Asistenta tehnica- 104 mil € prin FEDR

Activități: sprijinirea Autorității de Management și a Organismelor Intermediare pentru implementarea diferitelor etape ale POR, activități de publicitate și informare specifice POR.

Potențialii beneficiari: autoritatea de management POR și organismele intermediare POR.

_______________________________________________________________________

PROGRAMUL OPERAȚIONAL COMPETITIVITATE

Obiectiv strategic 

Programul Operațional Competitivitate (finanțat prin FEDR) susține creșterea inteligenta, promovarea economiei bazate pe cunoaștere și inovare, prin investiții în consolidarea cercetării, dezvoltării strategice și inovării și sporirea utilizării, calității și accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor.

Alocare financiara 1,33 mld. €

Obiective specifice:

Promovarea investițiilor în C&I, dezvoltarea de legături și sinergii intre întreprinderi, centrele de cercetare și dezvoltare și învățământul superior

Îmbunătățirea infrastructurilor de cercetare și inovare (C&I) și promovarea centrelor de competenta

Consolidarea aplicațiilor TIC pentru guvernare electronica, e-learning, incluziune digitala, cultura online și e-sănătate

Dezvoltarea produselor și serviciilor TIC, a comerțului electronic, și a cererii de TIC

Extinderea conexiunii de banda larga și sprijinirea adoptării tehnologiilor emergente și a rețelelor pentru economia digitala

Axele prioritare:

AXA PRIORITARA 1 – Cercetare, dezvoltare tehnologica și inovare (CDI) în sprijinul competitivității economice și dezvoltării afacerilor

Categorii de intervenții finanțate: stimularea cererii întreprinderilor pentru inovare prin proiecte de CDI derulate de întreprinderi individuale sau în parteneriat cu institutele de CD și universități, în scopul inovării de procese și de produse în sectoarele economice care prezinta potențial de creștere, masuri de capital de risc în favoarea IMM-urilor inovative, credite și garanții în favoarea IMM-urilor inovatoare și a organizațiilor de cercetare care răspund cererilor de piața, parteneriate pentru transfer de cunoștințe, mari infrastructuri de CD, dezvoltarea unor rețele de centre CD, coordonate la nivel național și racordate la rețele europene și internaționale de profil și asigurarea accesului cercetătorilor a publicații științifice și baze de date europene și internaționale, crearea de sinergii cu acțiunile de CDI ale programului-cadru ORIZONT 2020 al Uniunii Europene și alte programe CDI internaționale, atragerea de personal cu competente avansate din străinătate pentru consolidarea capacității CD.

AXA PRIORITARA 2 – Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC) pentru o economie digitala competitiva

Categorii de intervenții finanțate: dezvoltarea, consolidarea și asigurarea interoperabilității sistemelor informatice dedicate serviciilor de e-guvernare tip 2.0 centrate pe evenimente din viată cetățenilor și întreprinderilor, asigurarea securității cibernetice a sistemelor TIC și a rețelelor informatice, asigurarea utilizării tehnologiilor de colaborare media sociale, promovarea conceptelor de date deschise (Open Data) și utilizarea tehnologiilor de tip Big Data pentru analiza datelor și raportarea lor la nivel național, Îmbunătățirea competentelor digitale și a infrastructurii TIC sistemice în domeniul e-educație, e-incluziune, e-sănătate, și e-cultura, sprijinirea creșterii valorii adăugate generate de sectorul TIC și a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere/poli de competitivitate, sprijinirea utilizării TIC pentru dezvoltarea afacerilor, în special a cadrului de derulare a comerțului electronic, Îmbunătățirea infrastructurii în banda larga și a accesului la internet.

_______________________________________________________________________

PROGRAMUL OPERATIONAL CAPITAL UMAN

Obiectiv strategic Programul Operațional Capital Uman are ca obiectiv creșterea economica incluziva prin investiții în încurajare ocupării și a mobilității forței de munca, în special în rândul tinerilor și a persoanelor situate în afara pieței muncii, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, precum și susținerea educației, dezvoltarea competentelor și încurajarea învățării pe tot parcursul vieții

Alocare financiara 4,22 mld. €

Obiective specifice:

Promovarea calității sistemului de educație și formare profesionala inițiala și continua, inclusiv a învățământului superior și a cercetării

Promovarea culturii antreprenoriale și îmbunătățirea calității și productivității muncii

Facilitarea inserției tinerilor și a șomerilor de lunga durata pe piața muncii

Dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile și incluzive

Promovarea (re)inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale

Îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare

Facilitarea accesului la educație și pe piața muncii a grupurilor vulnerabile

Axele prioritare:

AXA PRIORITARA 1 – Inițiativa locuri de munca pentru tineri

AXA PRIORITARA 2 – Îmbunătățirea situației tinerilor din categoria NEETs (cu vârsta cuprinsa intre 16 și 25 ani)

AXA PRIORITARA 3 – Locuri de munca pentru toți

AXA PRIORITARA 4 – Incluziunea sociala și combaterea sărăciei

AXA PRIORITARA 5 – CLLD (Strategii de dezvoltare bazate pe comunitate)

AXA PRIORITARA 6 – Educație și competente

AXA PRIORITARA 7 – Asistenta tehnica

Axele deschise sunt:

AXA PRIORITARA 2 – Îmbunătățirea situației tinerilor din categoria NEETs (cu vârsta cuprinsa intre 16 și 25 ani)

Masurile aferente primelor doua axe sunt:

Servicii personalizate de informare, consiliere și orientare pentru identificarea celor mai bune opțiuni de sprijin- educație, formare, ocupare- sau, acolo unde este posibil sau necesar, o combinație a celor trei opțiuni de sprijin.

Programe de formare profesionala

Evaluare și certificare pentru recunoașterea competentelor dobândite în context informal și non-formal

– Sprijin financiar pentru înființarea de întreprinderi

Consiliere și formare în domeniul antreprenorialului

AXA PRIORITARA 3 – Locuri de munca pentru toți

Grup țintă:

Persoanele aflate în căutarea unui loc de munca, în special: șomerii pe termen lung, persoanele inactive, lucrătorii în vârsta (55-64 de ani), persoane de etnie roma, persoane cu dizabilități, alte grupuri vulnerabile, persoanele din mediul rural.

Categorii de investiții prevăzute:

îmbunătățirea participării pe piața muncii pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de munca și a celor inactive, vizând în special șomerii pe termen lung, lucrătorii în vârsta (55-64 ani), persoanele de etnie roma, persoanele cu dizabilități, precum și cele din mediul rural sau alte grupuri vulnerabile

creșterea ocupării prin încurajarea antreprenorialului și a înființării de întreprinderi

stimularea participării angajatorilor la formarea profesionala a angajaților

adaptarea la schimbare a lucrătorilor, întreprinderilor și a antreprenorilor

AXA PRIORITARA 4 – Incluziunea sociala și combaterea sărăciei

Masuri integrate destinate comunităților aflate în risc de sărăcie: domenii vizate: educație, stimulente pentru ucenicie și stagii, sprijin pentru dezvoltarea de întreprinderi sociale de inserție, sprijinirea dezvoltării de servicii sociale, precum și de servicii comunitare integrate medicale și sociale furnizate la nivelul comunității, acțiuni de facilitare și mediere a relațiilor dintre diverșii actori relevanți, creșterea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile, dezvoltarea economiei sociale și promovarea antreprenorialului social, îmbunătățirea calității și accesului la servicii sociale și de asistenta medicala.

Grup țintă:

– persoane expuse riscului de sărăcie și excluziune sociala, în special: copiii, șomerii și persoanele cu venituri foarte scăzute, persoanele vârstnice, populația de etnie roma, persoanele cu dizabilități.

Orientări principale:

apeluri comune POCU/POR (urban) și POCU/PNDR (rural) pentru investiții integrate

prioritate pentru comunitățile cu populație roma semnificativa

încurajarea dezvoltării economiei sociale, inclusiv a antreprenorialului social, inclusiv prin utilizarea instrumentelor financiare

AXA PRIORITARA 6 – Educație și competente

reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate

îmbunătățirea calității și a eficientei învățământului terțiar și a accesului la acestea

creșterea accesului egal la învățarea pe tot parcursul vieții

AXA PRIORITARA 7 – Asistenta tehnica

Primele trei axe se concentrează pe activitate de ocupare locuri de munca, axele 3 și 4 pe cea de incluziune sociala, pe când cea de a șasea pe educație și formare.

__________________________________________________________________

PROGRAMUL OPERAȚIONAL INFRASTRUCTURA MARE

Obiectiv strategic

Programul Operațional Infrastructura Mare este un document strategic de programare care acoperă domeniile transport, mediu și energie regenerabila, obiectivul acestuia fiind de a contribui la strategia Uniunii Europene pentru o creștere inteligenta, durabila și favorabila incluziunii, luând în considerare obiectivele și prioritățile specifice tematice selectate în funcție de nevoile naționale, regionale și locale.

Alocare financiara 9,41 mld. €

Obiective specifice:

Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore

Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor

Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor

Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon în toate sectoarele

Axe prioritare:

AXA PRIORITARA 1 – Dezvoltarea rețelei TEN-T pe teritoriul României

Categorii de intervenții finanțate: dezvoltarea și modernizarea infrastructurii rutiere (autostrăzi, drumuri naționale, drumuri expres), feroviare și navale pe rețeaua TEN-T.

AXA PRIORITARA 2 – Creșterea accesibilității regionale prin conectarea la TEN-T

Categorii de intervenții finanțate: stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multimodale (autostrăzi, drumuri expres, drumuri naționale, inclusiv variante de ocolire, infrastructura feroviara prin electrificări și dotare cu material rulant, infrastructura portuara și aeroportuara).

AXA PRIORITARA 3 – Dezvoltarea unui sistem de transport sigur și prietenos cu mediul

Categorii de intervenții finanțate: transport inter modal, siguranța rutiera, reducerea impactului asupra mediului, infrastructura modernizata la punctele de frontiera, eficientizarea sistemului de transport.

AXA PRIORITARA 4 – Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor

Categorii de intervenții finanțate: investiții în sectorul apa și apa uzata pentru a îndeplini cerințele acquis-ului de mediu al UE, prin continuarea dezvoltării proiectelor de integrare de apa și apa uzata, investiții în sectorul deșeuri pentru a îndeplini cerințele acquis-ului de mediu al UE, prin continuarea dezvoltării proiectelor de management integrat al deșeurilor de la nivelul județelor.

AXA PRIORITARA 6 – Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor

Categorii de intervenții finanțate: masuri non-structurale, orientate spre combaterea riscurilor generate de schimbările climatice (in special inundații și seceta), completate prin proiecte de infrastructura (amenajarea cursurilor râurilor, îndiguiri), investiții pentru reducerea eroziunii costiere pe malul Marii Negre, dezvoltarea capacității de răspuns în situații de urgenta a serviciilor profesioniste și voluntare.

AXA PRIORITARA 7 – Energie sigura și curata pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon

Categorii de intervenții finanțate: realizarea și modernizarea capacitaților de producție a energiei electrice și termice în centrale pe biomasa (inclusiv proiecte integrate: producție și transport/distribuție), și a energiei termice în centrale geotermale (inclusiv proiecte integrate: producție și transport/distribuție), consolidarea rețelelor de distribuție a energiei electrice, în scopul preluării energiei produse din resurse regenerabile în condiții de siguranța a funcționarii SEN, realizarea de centrale electrice de cogenerare de înalta eficienta, pentru consum propriu, implementarea distribuției inteligente pentru consumatori rezidențiali de energie electrica (proiecte demonstrative derulate de cei 8 distribuitori regionali de energie electrica), monitorizarea consumului de energie la nivelul unor platforme industriale prin contorizare inteligenta.

AXA PRIORITARA 9 – Dezvoltarea infrastructurii urbane în București – Ilfov

Categorii de intervenții finanțate: dezvoltarea infrastructurii de transport urban subteran în București-Ilfov prin extinderea magistralelor de metrou și modernizarea rețelei existente, achiziționarea de material rulant pentru noile tronsoane de metrou.

Axele prioritare activității de transport sunt 1, 2, 3 și 9; cele aferente celei de mediu și schimbări climatice sunt 4, 5 și 6, pe când cele pentru energie curata și eficienta energetica sunt 7 și 8.

_______________________________________________________________________

PROGRAMUL OPERAȚIONAL CAPACITATE ADMINISTRATIVĂ

Obiectiv strategic

Programul Operațional Capacitate Administrativă are ca obiectiv consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a parților interesate și eficienta administrației publice.

Alocare financiara 0,55 mld. €.

Obiective specifice:

Consolidarea structurilor, proceselor și competentelor la nivelul instituțiilor și autorităților administrației publice centrale

Consolidarea capacitații instituțiilor și autorităților administrației publice pentru promovarea și susținerea dezvoltării la nivel local

Îmbunătățirea eficientei sistemului judiciar

Creșterea calității și accesibilității la serviciile publice

Creșterea transparentei, integrității și responsabilității la nivelul autorităților și instituțiilor publice

Reducerea poverii administrative pentru mediul de afaceri și cetățeni

Îmbunătățirea transparentei, calității și a accesului la serviciile furnizate de sistemul judiciar

Axe prioritare

AXA PRIORITARA 1 – Structuri eficiente la nivelul tuturor palierelor administrative și judiciare

Potențiali beneficiari: Autorități ale administrației publice centrale și locale; Autorități administrative autonome; SGG/Cancelaria Primului Ministru; Serviciile Camerei Deputaților și Serviciile Senatului; Universități, Organizațiile non-guvernamentale; Partenerii sociali, Structuri asociative ale autorităților administrației publice locale, Instituții din sistemul judiciar.

AXA PRIORITARA 2 – Administrație publica și sistem judiciar eficace și transparent

Potențiali beneficiari: Autorități ale administrației publice centrale și locale, Structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, Autorități administrative autonome, Universități, ONG-uri, Instituții din sistemul judiciar.

AXA PRIORITARA 3 – Asistenta tehnica

Potențiali beneficiari: Autoritatea de management PO Capacitate Administrativă.

_______________________________________________________________________

PROGRAMUL OPERAȚIONAL ASISTENTA TEHNICA

Obiectiv strategic

Programul Operațional Asistenta Tehnica are ca obiectiv asigurarea capacității și a instrumentelor necesare pentru o eficienta coordonare, gestionare și control al intervențiilor finanțate din fondurile ESI, precum și pentru o implementare eficienta, bine orientata și corecta a PO AT, PO IM și PO Competitivitate.

Alocare financiara 0,21 mld. €.

Obiective specifice:

Întărirea capacității beneficiarilor de proiecte finanțate din FESI de a pregăti și de a implementa proiecte mature

Creșterea transparentei și a eficientei comunicării și dezvoltarea culturii parteneriale privind FESI și a rolului Politicii de Coeziune a UE

Îmbunătățirea cadrului de reglementare, strategic și procedural pentru coordonarea și implementarea FESI

Dezvoltarea și menținerea unui sistem informatic funcțional și eficient în vederea îmbunătățirii managementului corect al informației necesare coordonării și controlului FESI

Dezvoltarea unei politici îmbunătățite a managementului resurselor umane care sa asigure stabilitatea, calificarea și motivarea adecvata a personalului care lucrează în cadrul sistemului de coordonare, gestionare și control al FESI

Axe prioritare:

AXA PRIORITARA 1 – Întărirea capacității beneficiarilor de a pregăti și implementa proiecte finanțate din fondurile ESI și diseminarea informațiilor privind aceste fonduri

AXA PRIORITARA 2 – Sprijin pentru coordonarea, gestionarea și controlul fondurilor ESI

AXA PRIORITARA 3 – Creșterea eficientei resurselor umane implicate în sistemul de coordonare, gestionare și control al fondurilor ESI

Anexa nr. 4 – Acordul de Parteneriat (AP)

Acordul de Parteneriat (AP) a fost elaborat în baza prevederilor R1303/2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului și a fost semnat în August 2014, cu indicativul 2014RO16M8OA001.1.2

AP reprezintă în fond documentul de poziție prin care statul membru își asumă repartizarea fonduri structurale și de investiții europene, denumite generic, ESI:

Fondul european de dezvoltare regională (FEDR),

Fondul de coeziune (FC),

Fondul social european (FSE),

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și

Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF).

Prezentarea Acordului de Parteneriat

Acordul de Parteneriat este structurat în două secțiuni și anexe sub formă de tabel, astfel:

Secțiunea 1A

Măsurile pentru asigurarea alinierii la strategia UE în scopul asigurării unei creșteri inteligente, durabile și favorabile a incluziunii, potrivit specificului fiecărui fond, în conformitate cu obiectivele tratatului și Obiectivele generale incluzând și coeziunea economică, socială și teritorială, realizează o analiză a Situației Macroeconomice cu perspectivele în ceea ce privește inflația, angajările și teritorialitatea în cadrul căreia sunt evidențiate poziția geografică, structura policentrică a României precum și capacitatea comunităților locale de a construi pe baza strategiilor proprii, dezvoltarea economică a comunității.

Sunt prezentate Date și Informații relevante rezultate în urma analizelor realizate pe baza datelor statistice, a rezultatelor de progres sau a diferitelor rapoarte elaborate în procedurile de monitorizare, informații în funcție de care au fost identificate provocările și cele cinci priorități către care România trebuie să orienteze acțiunile de intervenție financiară:

Promovarea competitivității și a dezvoltării locale, în vederea consolidării sustenabilității operatorilor economici și a îmbunătățirii atractivității regionale;

Dezvoltarea capitalului uman prin creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și a numărului de absolvenți din învățământul terțiar, oferind totodată soluții pentru provocările sociale severe și combaterea sărăciei, în special la nivelul comunităților defavorizate sau marginalizate ori în zonele rurale;

Dezvoltarea infrastructurii fizice, atât în sectorul TIC, cât și în sectorul transporturilor, în vederea sporirii accesibilității regiunilor din România și a atractivității acestora pentru investitori;

Încurajarea utilizării durabile și eficiente a resurselor naturale prin promovarea eficienței energetice, a unei economii cu emisii reduse de carbon, a protecției mediului și a adaptării la schimbările climatice;

Consolidarea unei administrații publice moderne și profesioniste prin intermediul unei reforme sistemice, orientată către soluționarea erorilor structurale de guvernanță.

Pentru fiecare dintre cele cinci priorități a fost realizată analiza disparităților pornind de la descrierea generală a contextului din care rezultă nevoia respectivă cu identificarea cauzelor care au determinat apariția și intensificarea tendinței de involuție sub limita critică de la care se pune problema existenței unei nevoi de dezvoltare. Sunt relevate lecțiile învățate, astfel încât direcțiile de acțiune financiară corective să fie eficient utilizate și în funcție de rezultatele analizei disparităților au fost concluzionate principalele nevoi de dezvoltare economică, socială și teritorială în concordanță cu Obiectivele Tematice generale propuse prin regulamentul comun de gestionare a fondurilor ESI.

Secțiunea 1B – Aplicarea principiilor orizontale prevăzute la articolele 5, 7 și 8 ale CPR (Regulamentul pentru Politica de Coeziune) și obiectivele pentru punerea în aplicare a fondurilor ESI, cuprinde un set de măsuri instituționale necesare respectării principiului parteneriatului inclusive o listă indicativă a partenerilor, principali și obligații ce ne revin cu privire la promovarea egalității între bărbați și femei și la ne-discriminare de orice fel, la accesibilitatea programelor, dezvoltarea durabilă, și obiectivele politicii orizontale

În tabele anexate AP se regăsesc informații despre:

– lista programelor Fondurilor ESI cu excepția celor pentru cooperare teritorială, FEADR și FEPAM, cu alocațiile indicative anuale;

– alocațiile financiare în legătură cu performanțele realizate;

– cerințele pentru condiționalitățile ex-ante la nivel național, acțiunile la nivel național care trebuie luate pentru îndeplinirea acestora și termenele de îndeplinire a acestora.

Câteva concluzii asupra analizei generale a contextului macroeconomic

Acest tip de analiză reflectă situația actuală a României, care stă la baza identificării nevoilor de dezvoltare pentru perioada următoare.

Între 2009 și 2012, PIB-ul României a avut o tendință oscilantă, cu o creștere medie anuală de +7,2 % în 2006-2008, o diminuare drastică de 6,6 % în 2009 ca urmare a încetinirii creșterii economice. În 2011 are loc o revenire de +2,3 %, apoi î 2012 un ritm mai scăzut (+0,6 %), datorat secetei care a afectat producția agricolă și crizei din Zona Euro. Pentru 2014 s-a preconizat o revenire cu o creștere a PIB-ului de 2,2 %1. Cu toate acestea, România încă se află cu mult în urma majorității țărilor europene din punct de vedere al dezvoltării economice. PIB-ul pe cap de locuitor după standardul puterii de cumpărare (SPC) era aproape jumătate din media UE 27 în 2012 și doar aproximativ 70 % din PIB-ul mediu pe cap de locuitor din noile state.

Provocările României în ceea ce privește creșterea națională sunt:

Competitivitatea și dezvoltarea locală

Oameni și societate

Infrastructură (transport, internet de bandă largă)

Resursele

Administrație și guvernanță

Acțiunile întreprinse în direcția celor cinci provocări vor contribui la atingerea obiectivelor României din cadrul strategiei Europa 2020, după cum urmează:

Cele opt provocări de mai sus se regăsesc și în Recomandările Consiliului, astfel

Nivelul actual al PIB-ului României pentru UE-27 este de 49 % și previziunile obținute se preconizează că în 2020, vom ajunge la 60% din media UE-27, prin eforturi bugetare proprii, sau la 65-70 % din media UE cu ajutorul FESI.

Totalul investițiilor pentru perioada 2014-2020 va înregistra o dinamica de creștere cu cca 20-25% față de perioada precedentă, cea mai mare parte a fondurilor fiind direcționate către infrastructură.

Pentru piața forței de muncă se preconizează că următorii 7 ani, media va fi cu aproximativ 338 de mii de locuri de muncă față de actuala perioadă. Rata șomajului în 2020 va fi de aproximativ 4,4 % mai mică dacă FESI vor fi dirijate și absorbite corect.

Efectele pozitive ale finanțării asupra activității economice și a cererii interne vor fi reflectate în buget, veniturile bugetare vor crește mai mult decât costurile, ceea ce va conduce la diminuarea deficitului bugetar.

Exemplificare de abordare a analizei unei priorități

Cu titlu de exemplu prezint în continuare structura analizei și a concluziilor astfel cum sunt cuprinse în AP, pentru a doua prioritate, referitoare la ”Dezvoltarea capitalului uman” întrucât prezentarea întregului document excede obiectivului propus prin prezenta lucrare.

Provocarea privind dezvoltarea capitalului uman

Etapa 1. În cadrul acestei priorități sunt analizate următoarele aspecte:

Mobilitatea de angajare și forță de muncă

Deficiența în cererea de forță muncă

Lipsa de cultură de întreprindere

Tinerii se confruntă cu obstacole privind angajarea forța de muncă

Angajări reduse pentru persoanele de vârstă medie

Un număr semnificativ de șomeri pe termen lung

Grupurile vulnerabile sunt dezavantajați extrem într-o piață a muncii competitivă

lipsa de flexibilitate si mobilitate a forței de muncă (între diferite regiuni)

Depășirea discrepanței între cerere și ofertă de competențe

Capacitatea administrativă redusă a serviciului public de ocupare a forței de muncă

Etapa 2. Sunt punctate ”Lecțiile învățate”, astfel:

Rata de participanți la piața muncii care dobândesc calificare este rezultatul principal al perioadei trecute și reflectă accentul puternic al acestor intervenții, astfel peste 70% din numărul total de participanți (300.226 persoane) au putut să ocupe un loc de muncă

La sfârșitul anului 2013, pe termen lung șomerii au reprezentat 29.24% din totalul participanților la măsurile de ocupare.

În 2013, a existat un progres semnificativ în vederea realizării obiectivelor stabilite pentru acest an pentru indicatorii "numărul de participanți șomeri pe termen lung în cadrul programelor integrate, printre care: femei, tineri" și "numărul de participanți din zonele rurale la programe integrate" .

Criza economică a continuat să creeze dificultăți în găsirea unui loc de muncă, astfel nivelul indicatorului "Ponderea participanților din mediul rural certificați în cadrul programelor integrate, care au obținut un loc de muncă a fost menținut scăzut (9,1% din totalul participanților).

Etapa 3 Sunt identificate în continuare Principalele nevoi de dezvoltare a capitalului uman:

1-Integrarea durabilă pe piața muncii a NEET (neîncadrați în muncă, educație sau formare);

2-Creșterea participării pe piața muncii a persoanelor în căutarea unui loc de muncă și persoanelor inactive, cu accent pe șomerii pe termen lung, a lucrătorilor în vârstă (55-64 ani ani), romi, persoanele cu handicap și persoanele din mediul rural;

3-Reducerea disparităților regionale și teritoriale și îmbunătățirea mobilității forței de muncă;

4-Îmbunătățirea alinierii serviciilor de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare în raport cu nevoile în schimbare ale pieței forței de muncă în sectoarele prioritare identificate în conformitate cu Strategia națională pentru Competitivitate și Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare 2014-2020;

5-Creșterea oportunităților de angajare;

6-Diversificarea economiei rurale, prin promovarea creării și dezvoltării de întreprinderi și locuri de muncă, în afara sectorului agricol;

7-Diversificarea pescuitului și acvaculturii economiei în scopul de a atrage ocuparea forței de muncă și crearea de afaceri în domeniu;

8-Modernizarea sistemului PES și consolidarea capacității administrative a furniza servicii active de ocupare / personalizate (cum ar fi cariera, consiliere, mentorat, training, căutare de locuri de muncă, locuri de muncă potrivite, etc), precum și măsuri de ocupare preventive, inclusiv printr-o abordare de parteneriat.

Etapa 4. Se verifică corespondența cu recomandările Comisiei corespunzătoare domeniului analizat:

Principalele nevoi de dezvoltare 1-8 sunt relevante pentru recomandările privind consolidarea măsurilor active de pe piața muncii.

Nevoia de dezvoltare 8 se referă la recomandarea privind întărirea capacității Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Nevoia de dezvoltare 1 privește recomandarea de activarea tinerilor neîncadrați.

Nevoia de dezvoltare 2 este legată de recomandare privind consolidarea măsurilor de promovare de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă.

Etapa 5. Sunt analizate distinct Incluziunea socială și sărăcia precum și Educația și formarea profesională pentru care se urmărește aceeași procedură (generalități, lecții învățate și în concluzie, nevoile României în aceste sectoare)

Incluziunea socială și sărăcia

În acest sector România a făcut progrese foarte mici principalele probleme rămânând:

sărăcia extinsă și excluziunea socială- grupurile țintă fiind copiii, persoanele fără loc de muncă și fără vreo sursă de venit, persoanele vârstnice, minoritățile romi, persoane cu dizabilități, persoanele care suferă de dependențe, cele afectate de violența în familie, traficul de ființe umane și de persoane private de libertate sau aflate în perioada de probațiune, dezinstituționalizarea

un nivel ridicat de sărăcie în zonele rurale și urbane mici;

probleme sociale și de comportament antisocial, care afectează în special cei săraci;

calitate scăzută și accesul inegal la serviciile de sănătate și sociale.

Pentru alocarea fondurilor ESI se va ține cont de :

– Amploarea relativă a grupurilor țintă și dispersarea teritorială a acestora.

– Costul relativ și potențialul pentru rezultatele pozitive ale intervenției pe grupurile țintă.

– pe termen lung s-a evitat alocarea de costuri publice pentru diferitele grupuri țintă.

– Angajamente din cadrul Programului național de reformă și a Strategiei Europa 2020.

Se alocă o secțiune serviciului de asistență socială cu implicațiile în beneficiul social, responsabilitatea și economia socială.

Este remarcat nivelul ridicat al sărăciei în medul rural și zonele peri-urbanului mic

Alocările financiare se vor efectua în funcție de Planurile de Dezvoltare Regională și de nevoile legate de cartografierea zonelor de repartiție a grupurilor țintă, de extinderea populațiilor afectate și de capacitățile existente și potențiale ale comunităților privind implicarea în propria lor dezvoltare.

Cu privire la serviciile pentru sănătate, fondurile alocate pentru acestea, serviciile pentru îngrijiri medicale primare, urgențe medicale și ambulatoriu, sunt relevate nevoi referitoare la:

mărirea capacității instituționale și

dezvoltarea infrastructurii rurale

Printre lecțiile învățate în perioada trecută de programare sunt subliniate

neglijarea oportunității de aplica pentru proiecte integrate,

investițiile pentru infrastructura educațională și socială în special în mediul rural au fost minimizate

principalele dificultăți în implementarea proiectelor PNDR pentru infrastructurile de bază au fost legate de complexitatea lor și perioadă lungă de timp pentru finalizarea acestora dar și pentru că fondurile disponibile au fost inevitabil extrem de limitate, comparativ cu nevoile din zonele rurale. Astfel de investiții necesită mai multe autorizații emise din partea diferitelor autorități care generează sarcini administrative suplimentare pentru beneficiari.

Principalele nevoi identificate pentru accesarea fondurilor ESI în segmentul incluziunii sociale și sărăciei sunt:

• Reducerea incidenței sărăciei și excluziunii sociale experimentate de grupurile vulnerabile identificate prin măsuri integrate (educație, ocuparea forței de muncă, locuințe, asistență socială și de sănătate și acțiuni de combatere a discriminării);

• Promovarea economiei sociale și sprijinirea structurilor economiei sociale, cu scopul final de a sprijini integrarea socială și pe piața muncii a grupurilor vulnerabile;

• Îmbunătățirea infrastructurii de bază și accesul la servicii, în scopul de a promova dezvoltarea economică și reducerea sărăciei în localitățile rurale și în zonele urbane defavorizate, inclusiv a zonelor de pescuit;

• Dezvoltarea sistemului de asistență socială de calitate și accesibile, inclusiv dezvoltarea unor tipuri alternative de servicii pentru a asigura tranziția de la scara / de mare de centre rezidențiale clasice la comunitate – servicii bazate pe;

• Îmbunătățirea accesului la si calitatea serviciilor orientate spre comunitate de sănătate – asistență medicală comunitară, asistenta medicala primara si de îngrijire ambulatorie și optimizarea integrarea serviciilor sociale și de sănătate pentru a viza vulnerabile;

• Îmbunătățirea capacității de a aborda în mod eficient lacunele în sănătatea mamei și copilului prin acces mai bun teritorială la asistente comunitare calificare / mediatori sanitari romi în măsură să furnizeze servicii comunitare pentru persoanele cu risc și să se asigure sesizare adecvate pentru alte servicii sociale de sănătate și;

• Întărirea capacității de a oferi acces echitabil la optimizarea regional de îngrijire la nivel înalt terțiar, capabil de a îmbunătăți rezultatele din domeniul sănătății pentru patologii relevante prioritare care afectează in mod disproporționat pe cei săraci și contul pentru majoritatea de morbiditate si mortalitate adult goluri (de exemplu, cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul, boli psihice, boli rare, tuberculoza);

• Îmbunătățirea eficienței sistemului prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), instrumente, în cadrul e-incluziunii, e-sănătate și e- asistență socială;

• Reformarea profesioniștii MRU în domeniul protecției sociale și asistenței medicale.

Educația și formarea profesională

Pentru educație și formare profesională este evidențiată situația accesibilității și slabei participări la educația preșcolară, rata ridicată a persoanelor care nu se înscriu sau părăsesc timpuriu învățământul obligatoriu, înscrierea și participarea deficitare la cursuri de educație vocațională și formare profesională, nivelului de educație în învățământul obligatoriu rămase în urmă față de mediile europene precum și participarea scăzută la învățământul terțiar și foarte scăzută în pregătirea continuă pentru adulți.

În urma analizării aspectelor specifice României asupra secțiunilor referitoare la educație și formare profesională problemele la nivel de țară sunt:

Inserția lentă pe piața muncii după încheierea educației și formării

Modernizarea sub risc din cauza alfabetizării digitale scăzute

Infrastructura de formare profesională și educație sunt depășite și limitează reforma

Prioritizarea investițiilor în infrastructură este deficitară

Capacitatea administrativă nu acoperă necesitatea evaluării impactului reformei învățământului

Lecțiile învățate:

Principalele domenii de intervenție nu au fost abordate într-o manieră strategică și coerentă. Nu a fost o lipsă de abordări strategice în identificarea sectoarelor care au nevoie de forță de muncă calificată pe piața forței de muncă și în educație și formare

Proiectele strategice care vizează munca și incluziune socială în zonele rurale a indicat, de asemenea, o coordonare ineficient la nivel regional / județean. Direcționarea nevoilor specifice din zonele rurale necesită o mai bună coordonare între sursele de finanțare, în general, precum și între actorii locali.

Complementaritatea între investițiile în proiecte educaționale de infrastructură finanțate în cadrul POR și PNDR 2007-2013 și proiectele finanțate în cadrul POS DRU nu a fost asigurată, ceea ce duce la reducerea eficienței și durabilității proiectelor FSE destinate educației și formării. Lansarea de investiții viitoare în infrastructură trebuie să fie coordonate cu proiectele FSE relevante;

Nu a fost o lipsă de coordonare între resursele alocate principalele domenii de intervenție și impactul așteptat al investițiilor (de exemplu, unele intervenții au fost sub-finanțate, în alocarea resurselor pentru studii doctorale și postdoctorale

Au fost evidențiate principalele realizări ale României în perioada de programare 2007-2013, printre care enumăr:

măsuri sistemice care au afectat pozitiv rata de absorbție pentru POS DRU începând cu anul 2012, impunându-se simplificarea și transparența pentru a asigura încrederii.

îmbunătățirea fluxurilor financiare pentru beneficiari POS DRU.

beneficiarii privați pot publica anunțuri de achiziții într-o secțiune a site-ului Ministerului de Fonduri Europene, fără a suporta nici un cost, în conformitate cu principiul transparenței.

AM POS DRU și OI au asigurat actualizarea săptămânală și publicarea Registrului de Plăți și a Cererilor de Rambursare.

Ca o consecință a analizării aspectelor prezentate au fost trasate principalele nevoi în domeniul educației, astfel:

Îmbunătățirea accesului și participarea de bună calitate la ECEC (Programele de educație și îngrijire pentru copii);

Îmbunătățirea accesibilității, calității și realizărilor în învățământul obligatoriu;

Creșterea atractivității învățământului primar și secundar, inclusiv IVET (Educația Vocațională Inițială și Instruirea profesională), de asemenea, prin utilizarea TIC (Tehnologia Informaticii și Comunicațiilor);

Îmbunătățirea calității și relevanței EFP (Educație și Formare Profesională, atât IVET și CVT) și învățământul superior la nevoile pieței forței de muncă;

Îmbunătățirea accesului la și susținerea participării în învățământul terțiar;

Îmbunătățirea accesibilității, participarea și a calității furnizării de învățare pentru adulți;

Modernizarea angajați abilitățile în conformitate cu cerințele de competențe emergente din sectoarele prioritare identificate în conformitate cu Strategia națională de Competitivitate și Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare 2014-2020, în vederea creșterii adaptabilității și productivitatea prin stimularea participării lor la programe LLL – Formare continuă (Life-Long Learning)

(Nota : Sub Obiectivul tematic (OT) 8 vor fi finanțate măsuri de dezvoltare a forței de muncă orientate spre locuri de muncă și persoane inactive, în timp ce sub OT 10 (LLL) sunt finanțate măsuri pentru cei angajați. De asemenea, în scopul de a asigura un mecanism clar de coordonare între măsurile care vizează serviciile de dezvoltare a forței de muncă ale angajatorilor propuse prin OT 8, măsurile de sprijinire a actualizării cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor forței de muncă la inițiativa angajatorilor prevăzute înOT 10, vor fi asigurate la nivelul Programului Operațional Capitalului Uman (POCU), cum trebuie să fie prevăzute în măsurile din cadrul aceleiași axe prioritare.)

Sprijin pentru construirea unui sistem LLL și de dezvoltare instituțională a centrelor comunitare de LLL;

Promovarea LLL și de formare profesională (pe termen scurt / formare inițială), în prelucrarea produselor alimentare din Aceste agricultură și alte sectoare de creștere;

Investițiile în infrastructura de educație și formare profesională;

Reformarea managementului resurselor umane în sistemul de învățământ.

Aceste nevoi de dezvoltare în sectorul educației se subscriu Recomandărilor Comisiei pentru Reforma Națională a României-2014 și a condus Comisia să conchidă asupra programului privind Convergența pentru România, constând în:

creșterea calității și accesului la educație și formare profesională, ucenicie, educație terțiară și de învățare pe tot parcursul vieții și adaptarea acestora la nevoile pieței forței de muncă și

asigurarea unui acces mai bun la educație și îngrijirea copiilor preșcolari.

Într-o astfel de arhitectură sunt prezentate toate cele cinci priorități, astfel pentru Dezvoltarea infrastructurii analiza se bazează pe sectoarele Infrastructură TIC și Infrastructura de Transport; pentru Încurajarea utilizării durabile și eficiente a resurselor naturale sectoarele relevante sunt Energia și atenuările efectelor schimbărilor climatice, Consumul de energie și potențialul de eficiență energetic, Protecția mediului și promovarea eficienței resurselor; pentru Consolidarea administrației publice și a guvernanței – sunt analizați factorii de structură determinanți (politizarea administrației publice, lipsa alocărilor publice în sectoare care ar fi necesitat investiții, administrația publică fragmentată cu responsabilități neclare, lipsa încrederii cetățeanului, lipsa de transparență ,deprofesionalizarea), Deciziile la diferite niveluri, Managementul resurselor, Birocrația servicii publice, coordonarea în cadrul administrației publice, în special în Sistemul judiciar.

O atenție specială este conferită problematicii Cadastrului și a sistemului de înregistrare a terenurilor, pentru care se arată că până în prezent doar 9% din proprietăți rurale sunt înregistrate în sistemul de cadastru și carte funciară gestionat de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Luând în considerare că România este compusă din 3181 unități administrativ-teritoriale din care 2861 sunt unități teritoriale administrative UAT situate în mediul rural (comune) și că numărul total de imobile în România este estimat la 40 de milioane de parcele de teren din care 32 de milioane de parcele de teren sunt în mediul rural și 8 milioane de in urban, această „performanță” nu poate fi explicată.

Principalele probleme cauzate de înregistrările incomplete ale proprietății sunt:

• piața terenurilor este limitată, cu referire la accesul la credite, investiții și venituri. Costul ridicat la înregistrară proprietăților și soluționările oficiale informale cu privire la succesiuni limitează activitatea de piață a terenurilor, blochează accesul la credit, descurajează investițiile și limitează evaluarea impozitului pe proprietate și de colectare.

• Dificultăți în gestionarea resurselor naturale și în consecință în gestionarea fenomenului privind schimbările climatice. Terenurile forestiere private sau publice deținute nu au fost înregistrate, ceea ce împiedică gestionarea lor și lipsa de informații de bază ce limitează punerea în practică a programelor pentru a abordarea efectelor schimbărilor climatice și a altor probleme de mediu.

• Întârzieri în incluziunea socială. Multe case și ferme de săraci și dezavantajați sunt deținute

Concluziile cheie ale evaluărilor ex-ante ale Acordului Parteneriat

România a luat decizia de a contracta evaluări ex-ante ca o metodă independentă de a îmbunătăți coerența și calitatea AP. Evaluatorii ex-ante au fost rugați să răspundă la trei seturi de întrebări gravitează în jurul

(i) coerența internă și externă a AP 2014-2020;

(ii) a capacității administrative a autorităților și beneficiarilor;

(iii) sistemele electronice pentru schimbul de informații între autorități și beneficiari.

În perioada martie 2013 – iunie 2014 evaluarea AP a fost realizat în patru etape bazate pe versiunile:

PA document consultativ (31 mai 2013),

document de lucru PA (august 2013),

PA primul proiect (octombrie 2013) și

versiunea oficială PA (încărcate în SFC 2014 de la 1 aprilie 2014).

Pe tot parcursul procesului de programare, au fost organizate o serie de seminare de validare cu privire la subiectele legate de coerența internă și îndeplinirea condiționalităților ex-ante.

La sfârșitul celei de a patra etapa de evaluare, evaluatorii au apreciat că versiunea oficială a documentului a fost îmbunătățită în mod semnificativ și că analiza disparităților și nevoile de dezvoltare este adecvată.

Principiul parteneriatului a fost respectat în dezvoltarea formală a AP cu toate părțile necesare reprezentate în Comitetul interministerial pentru AP (ICPA) și grupurile de lucru, a avut loc consultarea activă și discuții între ministerele de resort, programatori și alte părți interesate.

Evaluatorii au constatat că există, în general, o legătură între prioritățile de investiții și rezultatele urmărite, dar sunt încă necesare îmbunătățiri.

PA este mult mai clar cu privire la abordarea CLLD (Comunity Local Led Development), ITI și integrarea Strategiei Dunării, dar prioritățile de dezvoltare teritorială trebuie să fie transpuse în acțiuni clare, precum și rezultatele și legăturile între diferitele priorități de dezvoltare teritorială.

În conformitate cu concluziile raportului de evaluare, AP identifică și analizează grupurile vulnerabile din diferite secțiuni ale documentului.

Evaluatorii au constatat că analiza acoperă principalele probleme legate de accesul dificil la finanțare, deși justificarea de a extinde finanțarea din ESIF are nevoie de mai multă claritate.

În ceea ce privește condiționalitatea ex-ante, raport de evaluare subliniază că procesul în cadrul MEF pentru monitorizarea progresului și asistarea și consilierea ministerelor de resort este în vigoare și bine susținută de Guvern / factorii de decizie.

Principalele recomandări ale evaluării menționate au făcut referire la îmbunătățiri specifice cu privire AP, legătura dintre principalele nevoi de dezvoltare și prioritățile propuse pentru finanțare, selectarea rezultatelor, alocarea de fonduri pentru anumite sectoare, alinierea la problemele teritoriale, justificarea utilizării Fondurilor de Investiții.

Prin urmare, au fost efectuate analize de ansamblu pentru politicile macroeconomice, a fost realizată o perspectivă mai clară asupra cauzelor lipsei de implicare sau focalizare în domeniul C-D și problema, cauzele sărăciei.

Recomandările privind "sărăcia", "adaptarea la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor" și "sistemul de cadastru și publicitate imobiliară" nu au fost concretizate întrucât diferitele părți implicate nu au identificat suficiente dovezi care să stea la baza nevoile și probleme de temele respective.

S-a ajuns la o concluzie stabilă referitoare la legătura dintre principalele nevoi de dezvoltare și aproape toate prioritățile propuse pentru finanțare.

Sprijinul FEADR pentru OT 1 (Obiectivul Tematic) a fost majorat cu 75 de milioane de €, prin realocarea de 50 de milioane de € de la OT 4 și 25 de milioane de € de la OT 7.

Sprijinul FEADR pentru OT 1 și OT 10 a fost, de asemenea, a crescut cu aprox. 50 de milioane de €. Prioritățile de dezvoltare teritorială au fost legate cu instrumentele pentru abordarea integrată ca LEADER, CLLD, TIC sau SEA.

Cele cinci priorități de dezvoltare teritorială au fost traduse în acțiuni în cadrul fiecărui instrument de abordare integrată. Recomandarea privind legăturile dintre diferitele priorități ale dezvoltării teritoriale, atât în cadrul obiectivelor tematice, precum și în cadrul programelor operaționale, a fost parțial pusă în aplicare, având în vedere lipsa unei strategii spațiale teritorială oficiale în România, care pot fi utilizate pentru a face link-urile recomandate . Justificare pentru utilizarea IF va fi îmbogățit la nivelul programelor operaționale și pe baza evaluărilor ex ante aferente. Modalitățile de monitorizare pentru evaluarea gradului de îndeplinire a condițiilor ex ante va continua să fie în vigoare, odată operaționalizarea comitetelor de coordonare tematice prevăzute în secțiunea 2.1 din PA.

În ceea ce privește evaluarea ex-ante a programelor operaționale, Ministerul Fondurilor Europene este responsabil pentru gestionarea evaluării pentru programe operaționale pentru infrastructură, competitivitate, capitalul uman, capacitatea administrativă, asistență tehnică și POR. Evaluările au început în decembrie 2013, cu excepția PO Infrastructură, care a fost lansat în februarie 2014.

Evaluarea a constatat în procesul de identificare a provocărilor și necesităților naționale în conformitate cu obiectivele și țintele Strategiei Europa 2020 și dacă recomandările Consiliului, programele naționale de reformă și prioritățile de investiții și obiectivele specifice ale acestora reflecta aceste provocări și nevoi.

Cu toate acestea, evaluatorul a recomandat o prezentare mai coerentă a provocărilor și nevoilor și o strategie mai bună pentru combaterea lor.

S-au făcut recomandări pentru alegerea rezultatelor adecvate și a indicatorilor de realizare și de performanță. Pentru anumite întrebări legate de alocări financiare, cadrul de performanță și sistemul de monitorizare, este nevoie de analize suplimentare în evaluarea ex-ante.

Sunt prevăzute întâlniri și interviuri ulterioare. În ceea ce privește SEA, exercițiu de screening a concluzionat că programul nu va genera efecte semnificative asupra mediului și, prin urmare, nu este necesar un permis de mediu.

Pentru PO mari de infrastructură, au fost patru etape de reluare a raportului de evaluare, care să acopere toate întrebările. A fost necesar să se contureze mai clar nevoile și provocările în ceea ce privește strategiile naționale din fiecare domeniu a apărut.

Au fost recomandate noi structuri pentru axele prioritare din sectorul transporturilor ceea ce a fost acceptat de către programatori.

Au fost identificate probleme în evaluarea alocării bugetare și a cadrului de performanță, precum și în ceea ce privește monitorizarea capacității sistemului administrativ.

Evaluarea programelor

1-În cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, un prim raport de evaluare ex-ante a fost furnizat în aprilie 2014 și altul în iunie 2014. Ultimul raport de evaluare a analizat proiectul de POR 2014-2020 care a fost lansat pe data de 17 iunie 2014.

2-Pentru Programul Operațional pentru Capital Uman (POCU) trei rapoarte de feedback au fost furnizate de către evaluatorul ex-ante în luna martie, aprilie și iunie 2014, cu accent pe coerența externă și logică de intervenție. Evaluarea ex-ante a Programului Operațional Human Capital a indus o abordare participativă și a însoțit întregul proces de programare, asigurând o legătură strânsă cu programatori. În vederea lansării POCU a fost organizată o conferință de amploare la 03 decembrie 2013, cu participarea instituțiilor publice, ONG-uri, sindicate, etc. În acest stadiu de elaborare a POCU (iunie 2014), principalele concluzii și recomandări au fost incluse în proiectul de raport de evaluare ex-ante. În plus, POCU este în conformitate cu elementele-cheie relevante ale pachetului de muncă și prezintă o consistență bună cu principalele strategii naționale. În ceea ce privește legătura cu celelalte programe operaționale, concluzia generală a fost că există complementaritate și sinergie între obiectivele specifice ale POCU și celelalte PO.

3-Evaluarea ex-ante a Programul Operațional al Capacității Administrative (POCA) a fost realizat interactiv și iterativ. Abordarea a permis o evaluare în timp util a programului. La 18 martie 2014 a fost emis pe primul document consultativ al POCA. Al doilea raport de evaluare pentru versiunea POCA din 13 iunie a acoperit aproape toate întrebările de evaluare. În ceea ce privește abordarea participativă, evaluatorii și programatorii au organizat grupuri țintă cu scopul de a identifica complementaritatea sau suprapuneri între POCA și alte programe finanțate de UE. În al doilea raport de evaluare, evaluatorii concluzionat că POCA este substanțial în concordanță cu CS, PA, RSC și proiectul Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar. Există complementarități clare cu POR, POCU, POAT, PNDR și alte instrumente ale UE / naționale, precum și sinergii clare datorită necesității consolidării administrației publice. Programul este substanțial în concordanță cu nevoile țării și factorii de decizie din sectoarele care beneficiază de PO. Majoritatea indicatorilor sugerați sunt relevanți pentru activitățile propuse. Majoritatea indicatorilor sunt clari și măsurabili.

4-Evaluarea ex-ante a Programului Operațional Asistență Tehnică (POAT) a indus o abordare participativă, care a însoțit întregul proces de programare. Abordarea interactivă a evaluării a fost, de asemenea, reflectată prin diferite evenimente de feedback organizate, cum ar fi workshop privind logica de intervenție a viitorului POAT. Pentru a asigura o implicare extensivă a părților interesate în exercițiul ex-ante, a fost, de asemenea, organizat la începutul exercițiu de evaluare o conferință de lansare. Evaluatorul ex-ante a furnizat trei rapoarte de feed-back care au cuprins coerența externă a PO AT cu axa AT a altor programe operaționale și documente strategice.

5-Principalele concluzii ale ultimului raport de evaluare ex-ante bazat pe versiunea 13 iunie a POAT și se referă la consistența internă și externă a programului și a indicatorilor utilizați. Evaluatorii ex-ante au declarat că, în termeni generali, POAT este în conformitate atât cu strategiile și documentele relevante la nivel european, dar și cu alte intervenții naționale de asistență tehnică din partea altor programe operaționale. Analiza consistenței interne a relevat identificarea corectă a nevoilor de dezvoltare. Logica de intervenție a POAT este coerentă și pornește de la identificarea nevoilor, definirea obiectivelor specifice, rezultatele preconizate, indicatorii de rezultat și acțiuni care contribuie la realizarea rezultatelor specifice. Cu toate acestea, acțiunile pot fi redefinite, pentru a descrie mai multe intervenții specifice care contribuie la rezultatul PO. Evaluatorii ex-ante au recomandat includerea în analiza nevoilor principiului egalității de șanse și aplicarea acestuia în toate fazele de implementare a programului.

6-Evaluarea ex-ante pentru Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020 este organizată sub responsabilitatea Autorității de Management pentru POPAM. Documentația de achiziții publice aferente, inclusiv pentru SEA, a fost elaborată, fiind în prezent în curs de aprobare în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Documentația de achiziții publice va fi publicată în timp util, astfel încât evaluatorii vor fi disponibili în timp util pentru a sprijini exercițiul de programare.

7-Potrivit orientărilor actuale, Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) a făcut obiectul evaluărilor ex-ante cuprinse în documentele prin care România și-a asumat noi obligații în dezvoltarea economică social și teritorială.

Evaluarea ex-ante incluzând și evaluarea SEA (de mediu) a fost organizată sub responsabilitatea Autorității de Management pentru PNDR și a început în ianuarie 2014.

Evaluatorul a efectuat într-o primă etapă analiza ex-ante a SWOT, evaluarea strategiei și nevoilor Programului.

Al doilea raport intermediar a fost prezentat la începutul lunii iunie 2014 și conține analiza preliminară a Strategiei, măsurile, indicatorii, capacitatea administrativă, temele orizontale și programul sub-tematic. Evaluarea a fost îmbunătățită pe baza rezultatelor interviurilor și focus grupuri.

Raportul final preliminar (incluzând și proiectul de Raport de Mediu), a fost transmis Comisiei Europene pentru a fi atașat la PNDR 2014-2020 prezentat oficial 01 iulie 2014. Raportul de evaluare ex-ante ilustrate care secțiuni ale SWOT/NEED analiza necesitatea să fie revizuite pentru analiza contextului și a sugerat o metodologie specifică pentru încadrarea și formularea nevoilor emergente din analiza SWOT.

De asemenea, analiza indicatorilor socio-economice și de mediu comune context de PNDR au fost supuși ținând cont de diferite criterii: formulare semantic, calcul, ultima disponibilitatea datelor, sursa de date și relevanța SWOT. Evaluatorii au constatat indicatorii comuni de context nu prezintă o provocare semnificativă.

Toate acestea sunt relevante pentru analiza SWOT, sunt formulate corect și sursa este identificată în mod corespunzător.

În ceea ce privește indicatorii suplimentari, echipa ex-ante a identificat unele factorii critici în ceea ce privește specificitatea și măsurabilitatea și, din analiza pe o versiune ulterioară a PNDR, a rezultat că indicatorii de context suplimentare sunt relevante pentru analiza SWOT și bine formulat cu o sursă identificat în mod corespunzător. Analiza evaluatorii ex-ante a reflectat că toate măsurile sunt în concordanță cu strategia Europa 2020.

Dintr-o perspectivă funcțională, sunt 5 măsuri care reprezintă coloana vertebrală strategică a PNDR. În ceea ce privește consolidarea capacităților administrative, concluzia a fost că este nevoie de o abordare strategică globală care combină trei elemente:

identificarea sarcinilor administrative,

adoptarea de instrumente (experimental),

formarea beneficiarilor și a autorităților publice.

Această abordare strategică va fi introdusă ca activitate de asistență tehnică.

Obiectivele tematice

După prezentarea concluziilor ce rezultă din evaluările ex-ante, în Acordul de Parteneriat sunt expuse Obiectivele Tematice și, pentru fiecare dintre ele, un rezumat al principalelor rezultate așteptate ca urmare a accesării fondurilor ESI.

Luând în considerare importanța alinierii la Strategia Europa 2020, mai precis conformitățile cu Obiectivele Tematice propuse a se finanța din ESI, voi prezenta în continuare obiectivele selectate pentru România, potrivit nevoilor rezultate din analiza disparităților, pentru fiecare domeniu de activitate în parte.

Pornind de la cele cinci Provocări descrise la începutul capitolului, sunt identificate Obiectivele Tematice Europa 2020 care răspund nevoilor de dezvoltare, Acordul de Parteneriat cuprinzând o detaliere de interpretare a acestora din urmă în contextul Obiectivelor Europei. Este analizată totodată sinergia cu alte Obiective Tematice după caz, explicând în finalul fiecărei secțiuni dedicate individual punctual priorităților României, rezultatele așteptate.

În lucrarea de față vor fi prezentate exclusiv cele cinci priorități majore de țară și corespondența acestora la Obiectivele Tematice Comunitare pentru anul 2020

OT 1 – Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării;

OT 2 – Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC;

OT 3 – Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR) și a sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM);

OT 4 – Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele;

OT 5 – Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor;

OT 6 – Conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor;

OT 7 – Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore;

OT 8 – Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă;

OT 9 – Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare;

OT 10 – investițiile în educație, formare și formare profesională pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții.

OT 11 – Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă

Promovarea competitivității și a dezvoltării locale, în vederea consolidării sustenabilității operatorilor economici și a îmbunătățirii atractivității regionale. In scopul abordării acestei provocări va fi urmată o intervenție multi-dimensională în cadrul ::

OT 1 – Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării,

OT 2 – Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității Tehnologia Informației și Comunicațiilor

OT 3 – Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR) și a sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM);

Dezvoltarea capitalului uman prin creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și a numărului de absolvenți din învățământul terțiar, oferind totodată soluții pentru provocările sociale severe și combaterea sărăciei, în special la nivelul comunităților defavorizate sau marginalizate ori în zonele rurale.

In scopul de a aborda această provocare, multi-dimensional, vor fi urmate OT de intervenție 8, 9 și 10. De asemenea, intervențiile sub OT 2 și OT 11 vor contribui la realizarea priorităților identificate de finanțare:

OT 2 – Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC;

OT 8 – Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității forței

OT 9 – Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare;

OT 10 – investițiile în educație, formare și formare profesională pentru competențe și învățare pe

OT 11 – Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă

Dezvoltarea infrastructurii fizice, atât în sectorul TIC, cât și în sectorul transporturilor, în vederea sporirii accesibilității regiunilor din România și a atractivității acestora pentru investitori.

In scopul abordării acestei provocări, intervențiile vor fi efectuate sub OT 2 și OT 7:

OT 2 – Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC;

OT 7 – Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore;

Încurajarea utilizării durabile și eficiente a resurselor naturale prin promovarea eficienței energetice, a unei economii cu emisii reduse de carbon, a protecției mediului și a adaptării la schimbările climatice.

Intervențiile vor fi realizate sub OT 4, OT 5, OT 6 și OT 7

OT 4 – Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele;

OT 5 – Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor;

OT 6 – Conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor;

OT 7 – Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore;

Consolidarea unei administrații publice moderne și profesioniste prin intermediul unei reforme sistemice, orientată către soluționarea erorilor structurale de guvernanță. Intervențiile vor fi susținute sub:

OT 2 – Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC;

OT 11 – Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă

În cadrul acestei provocări, acoperite de OT 11 și OT 2, investițiile în cadrul Fondurile ESI vor fi utilizate pentru a realiza un mediul instituțional optim și a furniza servicii publice de calitate de către administrația publică și sistemul judiciar, în sprijinul eforturilor globale de a îmbunătăți creșterea economică, competitivității și calității vieții.

Ca elemente cheie, în cazul în care fondurile ESI vor fi investite, au fost subliniate: transparența și integritatea, eficiența și eficacitatea administrației și justiției, precum și orientarea către nevoile cetățenilor și ale întreprinderilor, inclusiv reducerea sarcinii administrative; e-guvernare și justiție, capacitatea de dezvoltare, coordonare și implementare, monitorizarea și evaluarea politicilor la toate nivelurile de guvernare, precum și profesionalismul și motivarea resurselor umane în administrația publică și sistemul judiciar (capacitate instituțională).

Secțiunea 1B

Aplicarea principiilor orizontale prevăzute la articolele 5, 7 și 8 ale CPR (Regulamentul pentru Politica de Coeziune) și obiectivele pentru punerea în aplicare a fondurilor ESI

Măsurile instituționale pentru respectarea principiului parteneriatului

Unul dintre principiile impuse de regulamentul CPR este cel al parteneriatului care trebuie respectat începând cu pregătirea documentelor pentru perioada de programare 2014-2020.

În cadrul propunerilor legislative ale Comisiei privind Politica de Coeziune a UE pentru perioada 2014-2020, sunt consolidate cerințele referitoare la parteneriat și guvernanța pe mai multe niveluri.

Aceste dispoziții vor impune tuturor statelor membre să instituie un contract de parteneriat cu principalii actori, cum ar fi inter alia autoritățile publice regionale și locale, partenerii economici și sociali și organismele care reprezintă societatea civilă. În vederea sprijinirii acestui proces, Comisia pregătește un cod european de conduită privind parteneriatul.

Implicarea actorilor/partenerilor din cadrul politicii de coeziune la toate nivelurile în planificarea, punerea în aplicare și evaluarea programelor este necesară pentru a asigura că aceștia își asumă „responsabilitatea” intervențiilor UE, precum și un angajament comun față de obiectivele strategiei Europa 2020.

Implicarea organizațiilor societății civile este esențială pentru elaborarea programelor și, în majoritatea statelor membre, OSC sunt implicate în etapa de elaborare a documentelor strategice CSNR și PO printr-o serie de canale: chestionare, grupuri de lucru, dialoguri publice, seminare sau site-uri web specifice.

Implicarea partenerilor în procesul de evaluare reprezintă faza finală a unui ciclu. În Polonia, de exemplu, pentru a sprijini eficacitatea evaluării atât la nivel național, cât și regional, autoritatea poloneză de gestionare a FSE a instituit un grup de coordonare a evaluării pentru programul „Capitalul uman” (PO CU). Acesta este compus din instituții și entități interesate să participe în procesul de evaluare, cum ar fi reprezentanți ai autorității de gestionare, organisme intermediare (atât centrale, cât și regionale), parteneri sociali, Unitatea națională de evaluare și experți independenți responsabili de evaluare.

În România, Ungaria, Estonia și Letonia, precum și în țări cu mai multă experiență, cum ar fi Germania, Franța sau Italia, autoritățile au subliniat lipsa capacității organizațiilor societății civile de a se implica în politica economică de la nivel național și regional și o lipsă de resurse care îi împiedică să devină participanți activi.

Dialogul structurat este un proces favorabil incluziunii și participativ, orientat în special către organizațiile umbrelă ale societății civile la nivel european (organizații „satelit” ale UE).

Aceste organizații sunt capabile să creeze o „opinie publică europeană” și pot juca un rol esențial în comunicarea importanței politicii noastre pe teren. Acestea pot canaliza și orienta opiniile membrilor de la nivel național și regional (de jos în sus) și transmite mesaje-cheie din partea Bruxelles-ului pe teren (de sus în jos), acționând ca moderatori atât pentru Comisie, cât și pentru membrii acesteia

Un alt principiu impus de CPR este cel al promovării egalității dintre bărbați și femei, non-discriminarea și accesibilitatea, teme menite să contribuie la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Pentru integrarea practică a temelor orizontale referitoare la acest aspect și necesar valabil în toate etapele ciclului de programare, sunt luate în considerare următoarele:

Planificarea programării și implementării

Această procedură presupune ca:

În dezvoltarea programelor să fie luate în considerare temele orizontale

Responsabilitatea de a promova tratamentul egal și organizarea reprezentativă în grupurile de lucru, să revină managerilor autorităților implicate în programare

În vederea extinderii principiilor egalității începând din etapa de programare până la implementarea proiectelor, AM-urile să elaboreze Ghiduri referitoare la modalitatea în care aceste principii trebuie promovate în conceperea proiectelor

Selectarea proiectelor care promovează obiectivele egalității să fie bazată pe criterii predefinite, în special pentru acele proiecte care sunt finanțate din FSE

Pentru Monitorizarea și evaluarea programelor, se urmărește:

Evaluarea progresului în implementarea temelor orizontale pe baza indicatorilor precis definiți

Autoritățile naționale participante în sub-comitetele de evaluare și monitorizare a PO vor evidenția integrarea temelor orizontale și vor monitoriza pe tot parcursul implementării programului

Acțiunile specifice menite să promoveze principiul egalității vor fi raportate în rapoartele de implementare a programului.

Accesibilitatea este evidențiată prin:

crearea cadrului legislativ dedicat grupurilor dezavantajate

asigurarea infrastructurii și serviciilor astfel încât co-finanțarea să fie accesibilă tuturor cetățenilor inclusiv celor cu dizabilități.

Dezvoltarea sustenabilă impune ca:

prin orice acțiune întreprinsă, să luate în considerare posibilele efecte negative asupra mediului

Principiul conservării mediului să fie promovat înclusiv prin programele operaționale

Autoritățile de management să ofere instrumente astfel ca un număr cât mai mare de proiecte să fie elaborate cu respectarea principiului sustenabilității

Procedura de evaluare și selecție trebuie să oblige ca toate proiectele să fie gândite din perspectiva impactului asupra mediului și să determine dacă impactul este limitat sau insignifiant

Poluatorul plătește este un principiu prevăzut în legislația românească și obligă deținătorii de terenuri să mențină un mediu sănătos, sub sancțiunea plății în echivalentul daunelor produse

Obiectivele politicii orizontale fac referire la:

Modificările demografice survenite ca urmare a transformărilor din piața muncii, a serviciilor pentru sănătate ș.a

Elaborarea politicilor specializate în funcție de cauza care a determinat modificarea demografică

Autoritățile de management trebuie să se concentreze pe internalizarea aspectelor demografice și să prevadă premierea inițiativelor de surmontare a aspectelor negative ale modificărilor demografice

Adaptarea la schimbările climatice impune luarea unor măsuri specifice în domeniul energiei, agriculturii, silviculturii și transporturilor

Măsuri pentru asigurarea eficacității implementării Fondurilor ESI

Măsurile care să asigure coordonarea între fondurile ESI și alte instrumente de finanțare ale Uniunii și naționale și cu BEI, luate de România în conformitate cu cadrul instituțional al statelor membre sunt:

competitivitatea, ocuparea forței de muncă, educația, incluziune socială, protecția mediului, eficiența resurselor și schimbările climatice

Pentru a spori competitivitatea și inovarea sunt luate măsuri de sprijin în afaceri, investiții CDI, precum și promovarea TIC prin FEDR. Măsurile sunt concepute într-un mod complementar cu acțiunile de sprijinire a restructurării și consolidării exploatațiilor agricole și a investițiilor în sectorul pescuitului în conformitate cu FEADR, respectiv FEMF. În plus, se va asigura finanțarea educației și a competențelor prin FSE.

Investițiile FSE și YEI pentru ocuparea forței de muncă și a mobilității forței de muncă vor fi completate de către inițiativele finanțate din FEDR pentru infrastructură.

Investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții vor fi finanțate prin FSE. Acestea vor completa măsurile care vizează spiritul antreprenorial, dezvoltarea TIC și cele dedicate formării profesionale și competențelor în agricultură și silvicultură susținute din FEADR. Sprijinul pentru investiții în infrastructură acordat prin FEDR va contribui la succesul FSE.

Incluziunea socială și reducerea sărăciei finanțate prin FSE și dezvoltarea infrastructurii de servicii sociale și de sănătate publică și TIC finanțate din FEDR, se vor completa cu măsuri pentru îmbunătățirea calității vieții și a atractivității zonelor rurale accesate prin utilizarea fondurilor FEADR.

Măsurile de protecție a mediului și pentru eficiența resurselor și schimbările climatice vor fi finanțate prin intermediul FEDR și FC. Activitățile din acest domeniu vor fi completate cu măsurile de promovare a bunelor practici în mediu de afaceri susținute prin FEADR alături de măsuri de menținere a biodiversității asupra terenurilor agricole și forestiere;

– Comitetele de Monitorizare vor fi înființate pentru fiecare dintre programele operaționale care vor asigura managementul eficient și implementarea programului

Mecanismul de coordonare instituțională

Acest procedură stabilită pentru actuala perioadă de programare, implică următoarea ierarhizare:

Nivelul 1 – Managementul Comitetului de Coordonare a Acordului de Parteneriat – MPASC va fi constituit ca sub responsabilitatea Ministerului Fondurilor Europene.

Rol: coordonarea strategică a punerii în aplicare a programelor PA / ESI

Constituire: Ministerele de resort responsabile și partenerii socio-economici cu domeniile de activitate acoperite de Acordul de Parteneriat

Reuniuni: De două ori pe an

Reprezentare: Factorii de decizie politică la nivel de minister

Secretariatul: Direcția Generală de Analiză, Programare și Evaluare a MFE

Nivelul 2 – subcomitetul de coordonare tematică

Vor fi cinci subcomitete tematice, în conformitate cu cele cinci provocări de finanțare naționale, înființate sub coordonarea Ministerului Fondurilor Europene, și anume:

• Promovarea competitivității economice și dezvoltarea locală

• Îmbunătățirea capitalului uman prin mai mare de muncă și politici mai bune de incluziune socială și educație

• Dezvoltarea infrastructurii moderne pentru creștere economică și locuri de muncă

• Optimizarea utilizarea și protecția resurselor naturale și a bunurilor

• Modernizarea și consolidarea administrației naționale și a sistemului judiciar

Rol:

• Identificarea evoluțiilor/schimbărilor în diverse domenii de politică și a impactului acestora asupra strategiei Acordului de parteneriat și a Programelor Operaționale

• Examinarea relevanței continue a Acordului de parteneriat

• Supravegherea îndeplinirii condiționalităților ex-ante

• Asigurarea sinergiei și coerenței fondurilor ESI prin examinarea eligibilității proiectelor (propuse) și a criteriilor de selecție a acestora, examinarea calendarului estimativ pentru soluționarea propunerilor și observațiilor, examinarea implementării proiectelor selectate și contractare, inclusiv în cazul proiectului cadastru, examinarea indicatorilor financiari a celor de realizare și de rezultat obținut, identificarea principalelor blocaje în implementarea, examinarea rezultatelor evaluării și urmărirea recomandărilor

• Asigurarea complementarității și abordării integrate între fonduri ESI și programe, în special în ceea ce privește intervențiile FSE pentru educație, incluziune socială, asistență medicală sau de locuințe

• Asigurarea coerenței cu alte instrumente naționale și comunitare

Constituire: Ministerele de resort responsabile cu domeniul respectiv de politici, AM responsabile, instituțiile financiare internaționale, împreună cu reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice, reprezentanți ai partenerilor, care sunt membri ai comitetelor programelor, alți parteneri socio-economici:

Raportează către: Comitetul director pentru Acord de parteneriat

Ședințe: două ori pe an

Reprezentare: Factorii de decizie de la (general) nivel de director:

Secretariatul: Direcția Generală de Analiză, Programare și Evaluare din cadrul MFE

Nivelul 3 – Grupuri de lucru funcționale

Vor fi patru grupuri de lucru funcționale constituite sub coordonarea MFE, după cum urmează:

I GLF-Operațional. Pentru arii indicative de interes cum ar fi Simplificarea: sarcina administrativă, opțiunile simplificate și granturi globale; Proceduri operaționale, audit, nereguli și fraude; Sisteme electronice și de schimb de date, Comunicarea; Achiziții publice; Asistență tehnică și resurse umane; Principiile orizontale; Ajutoare de stat.

II. GLF pentru Evaluarea Performanțelor – care acoperă Cadrul de performanță; Evaluarea; Raportarea; Statistici și indicatori; Management Financiar și Prognoză,

III. GLF pentru Coerență teritorială și cooperare teritorială europeană pentru Cooperarea teritorială europeană și Punerea în aplicare a obiectivelor SUERD.

IV. GLF pentru Noi abordări, acoperă Instrumentele financiare; Dezvoltarea urbană; investiții teritoriale integrate și Dezvoltarea locală sub responsabilitatea comunității (CLLD)

Rolul:

Armonizarea abordărilor, îndrumare și dezvoltarea capacităților în fiecare domeniu identificat, inclusiv coordonarea rețelelor, corelarea investițiilor luând în considerare diferitele abordări teritoriale corespunzătoare investițiilor (de exemplu, ITI, CLLD, dezvoltarea urbană durabilă),

Are în vedere prioritizarea intervențiilor astfel încât diferitele obiective și programe tematice să contribuie la obiectivele strategice de dezvoltare ale teritoriilor în cauză.

Constituire: Experți din cadrul MFE și AM, alți experți, inclusiv partenerii socio-economici dacă este cazul.

Raportează către: subcomitetul de coordonare tematică

Reuniuni: Odată la fiecare trei luni, sau ori de câte ori este necesar

Reprezentarea: nivel de experți

Secretariatul: Direcția Generală de Analiză, Programare și Evaluare din cadrul MFE

Principalele sarcini ale Comitetului interministerial menționate mai sus sunt:

• Finalizarea Strategiei naționale privind achizițiile publice, pe baza de intrare tehnice furnizate de grupul de bază, împreună cu serviciile Comisiei Europene;

• Monitorizarea implementării planului de acțiune pentru îndeplinirea condiționalității ex-ante în domeniul achizițiilor publice;

• Pregătirea transpunerii noilor directive privind achizițiile publice.

În faza de planificare, în afară de implicarea programatorilor în elaborarea AP, aceste măsuri au inclus participarea AM / actorilor și instituțiilor relevante în cadrul grupurilor de lucru comune pentru elaborarea programelor de cooperare, atenția cuvenită a strategiilor naționale și comunitare relevante și întâlniri cu alte AM relevante.

Pentru perioada de implementare, sunt luate în considerare următoarele măsuri pentru coordonare între CTE (Comitetul tehnic de elaborare) și alte programe, ceea ce impune participarea AM-urilor relevante în comitetele de monitorizare și de conducere ale programelor de cooperare, întâlniri tehnice privind modul în care sistemele electronice pot fi utilizate în acest sens și încurajarea beneficiarilor proiectului să contribuie la strategiile relevante.

O sursă importantă de finanțare pentru România este schema de Grant 2009-2014 SEE și Granturile oferite de Norvegia. Subvențiile sunt disponibile în patru domenii mari de intervenție:

(i) cercetare inovare industrie verde,

(ii) promovarea egalității de gen, competențe profesionale, copii și tineri în situații de risc, incluziunea socială, inițiativele din domeniul sănătății publice,

(iii) biodiversitatea și ecosistemele, reducerea poluării, eficiența energetică, energia regenerabilă, adaptarea la schimbările climatice,

(iv) consolidarea dezvoltării societății civile, contribuția sporită la justiția socială, combaterea criminalității transfrontaliere organizate, etc.

Programul este în derulare, autoritatea de gestionare fiind în cadrul MEF, care va facilita cooperarea cu AM-uri relevante și cu factorii de decizie pentru coerență în intervenții.

Anexa nr. 5 – Alocațiile europene totale din FEPAM – 2014-2020* (€)

Anexa nr. 6 – Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

COMUNICARE

A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU,

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL

REGIUNILOR

Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

A6-Orientari strategice pentru pescuit.pdf

Anexa nr. 7 – Strategia pentru implementarea PERE

Strategia pentru implementarea

Planului European de Redresare Economica (PERE)

România va primi 101.694.000 Euro prin PERE. Opțiunea strategica a României pentru aceste resurse suplimentare este să întărească sprijinul financiar inițial al tuturor operațiunilor existente definite în PNDR pentru a se conforma priorităților stabilite prin Bilanțul de Sănătate al PAC. Suplimentarea resurselor va respecta structura inițială din bugetul PNDR astfel încât ponderea operațiunilor în cadrul axei prioritare dar și ponderea axelor în bugetul total al programului să nu se modifice. Finanțarea suplimentară va fi utilizată în principal pentru:

Consolidarea operațiunilor deja existente în cadrul Planului Național Strategic, cum ar fi:

-Îmbunătățirea eficienței utilizării îngrășămintelor cu azot, precum și depozitarea îngrășămintelor pentru reducerea emisiilor CH4 și N2O, în vederea contribuirii la micșorarea schimbărilor climatice;

– Acordarea sprijinului pentru investițiile în legătură cu producția de produse lactate și îmbunătățirea sectoarele de procesare și comercializare a lactatelor cât și creșterea competitivități acestor produse. Fondurile privind acordarea de sprijin suplimentar către producătorii de lactate, iau în considerare situația actuală a pieței, precum și încetarea cotei de lapte. Noul sprijin va permite producătorilor de lactate o tranziție mai lină și o mai buna adaptare la noile condiții de piață.

– Stimularea/încurajarea utilizării de echipamente pentru tratarea apei reziduale în exploatații agricole și în cadrul proceselor de procesare și comercializare, a tehnicilor de producție privind economisirea apei cu scopul de a îmbunătăți managementul apei;

– Stimularea culturilor perene energetice și procesarea biomasei agricole/forestiere pentru energie regenerabilă în vederea înlocuirii combustibilului fosil, permiterea sechestrării carbonului, reducerea N2O, astfel contribuind la lupta împotriva schimbării climatice;

-Menținerea priorităților deja existente și anume: conservarea biodiversității și prezervarea terenurilor agricole cu înalta valoare naturală amenințate cu abandonul sau intensificarea, asigurarea unui bun statut al resurselor de apă, evitarea unei degradări ulterioare a solului și combaterea schimbărilor climatice împreună cu efectele adverse ale acesteia.

– Stimularea achiziționării de echipamente pentru producerea de energie din alte surse decât biocombustibil, precum și investiții în sisteme privind producerea și furnizarea cu energie regenerabilă în vederea stimulării înlocuirii combustibililor tradiționali, în principal pentru asigurarea necesarului de energie în cadrul fermei.

Creșterea intensității sprijinului pentru anumite tipuri de operațiuni cum ar fi investițiile pentru îmbunătățirea eficienței îngrășămintelor pe bază de azot, echipamente pentru tratarea apei reziduale în cadrul exploataților agricole și în cadrul proceselor de procesare și comercializare.

Această intensitate a sprijinului este crescută în vederea compensării costurilor ridicate suportate de către fermieri, precum și datorită faptului că acțiunile implicate nu presupun un profit care să-i stimuleze pe fermieri să facă aceste investiții. În ceea ce privește infrastructura broadband, extinderea și îmbunătățirea infrastructurii internet de mare viteză în zonele rurale, rămâne un obiectiv major al Guvernului României.

Deși informațiile statistice în această privință sunt incomplete, acoperirea broadband în zona rurală este mult mai scăzută în comparație cu media europeană. Informațiile existente nu permit încă o identificare clară a gradului de acoperire pe cele doua arii geografice (urban și rural) care să faciliteze stabilirea unei linii clare de demarcare pentru intervenția FEADR ce poate sprijinii aceste investiții exclusiv în spațiul rural. În plus, odată obținute aceste informații și stabilit noul criteriu de demarcare alte documente programatice, precum Cadrul Național Strategic de Referință, Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală și POS CCE cât și alte programe operaționale necesită amendarea corespunzătoare pentru a stabili activitățile care vor fi finanțate prin PNDR complementar celor din POS CCE.

O asemenea abordare va necesita o perioadă importantă de timp pentru a clarifica aspectele tehnice de detaliu ce vor trebui incluse în PNDR printr-o nouă modificare a programului.

Luând în considerare cele menționate mai sus, coroborat cu lipsa informaților statistice, o viitoare includere a acestui tip de activitate este prevăzută după 2010. La acel moment, PNS-ul va fi amendat corespunzător.

Anexa nr. 8 – Decizia Comisiei de punere în aplicare a PNDR 2014-2020

DECIZIA COMISIEI

DE PUNERE ÎN APLICARE A PNDR 2014-2020

Decizia CCI 2014RO06RDNP001din 26.5.2015

de aprobare a programului de dezvoltare rurală al României

pentru sprijin din

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

DeciziaComisiei-pt-PNDR2014-2020-C_2015_3508_RO_ACTE_f.pdf

DeciziaComisiei-pt-PNDR2014-2020-Anexe-C_2015_3508_RO_DOCUMENTDETRAVAIL2_f.pdf

Anexa nr .9 – PNDR 2014-2020 – Măsuri pentru implementarea PAC

M4. (Art. 17) – Investiții în active fizice

Alocare FEADR: 2057,03 mil. €

Sub-măsura 4.1 “Investiții în exploatații agricole”

Alocare FEADR: 1017,97 mil. €

Beneficiari

fermieri, cu excepția persoanelor fizice neautorizate

cooperative(cooperativele agricole și societățile cooperative agricole), grupuri de producători constituite în baza legislației naționale în vigoare, care deservesc interesele membrilor

Tipul sprijinului

înființarea, extinderea și/sau modernizarea fermelor zootehnice, inclusiv tehnologii eficiente de reducere a poluării și respectarea standardelor;

înființarea, extinderea și/sau modernizarea fermelor vegetale, inclusiv capacități de stocare, condiționare, sortare, ambalare a producției vegetale pentru creșterea valorii adăugate a produselor;

investiții în scopul îndeplinirii standardelor comunitare în cazul tinerilor fermieri în conformitate cu art. 17 (5) care beneficiază de o perioadă de conformare de 24 luni de la momentul instalării și investiții de conformare cu noile standarde în cazul modernizării exploatațiilor agricole conform art. 17 (6) care beneficiază de o perioadă de conformare de 12 luni de la data la care noul standard a devenit obligatoriu pentru exploatație;

înființare și/sau modernizarea căilor de acces în cadrul fermei, inclusiv utilități și racordări;

-procesarea˟ produselor agricole la nivel de fermă, precum și investiții în vederea comercializării; investițiile de procesare la nivelul fermei vor fi realizate doar împreună cu investițiile în modernizarea/dezvoltarea fermei (considerate ca fiind proiecte ce vizează un lanț alimentar integrat și adăugarea de plus valoare la nivel de fermă).

înființarea și/sau modernizarea instalațiilor pentru irigații în cadrul fermei, cu condiția ca acestea să reprezinte o componentă secundară într-un proiect de investiții la nivel de fermă

-producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile în cadrul fermei, ca și componentă în cadrul unui proiect de investiții;

producerea de energie din surse regenerabile: solară, eoliană, cea produsă cu ajutorul pompelor de căldură, geotermală, din deșeuri/produse secundare rezultate din propria activitate agricolă, iar energia obținută va fi destinată exclusiv consumului propriu;

Investiții necorporale: achiziționarea sau dezvoltarea de software și achiziționarea de brevete, licențe, drepturi de autor, mărci în conformitate cu la art. 45 (2) (d);

Sume și rate de sprijin aplicabile

Ponderea sprijinului public nerambursabil va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși:

În cazul fermelor având dimensiunea economică până la 500.000 SO

în cazul proiectelor care prevăd achiziții simple – maximum 500.000 €, respectiv 100.000 € pentru fermele mici;

în cazul proiectelor care prevăd construcții-montaj – maximum 1.000.000 € pentru sectorul vegetal, respectiv 200.000 € pentru fermele mici din sectorul vegetal și maximum 1.500.000 € pentru legume în spații protejate (sere) și sectorul zootehnic, respectiv 300.000 € pentru fermele mici din sectorul zootehnic;

în cazul proiectelor care prevăd crearea de lanțuri alimentare integrate-maximum 2.000.000 €, respectiv 400.000 € pentru fermele mici;

Intensitatea sprijinului nerambursabil și valoarea se vor putea majora cu 20 puncte procentuale suplimentare, dar rata maximă a sprijinului combinat nu poate depăși 90%, în cazul fermelor mici și medii (cu dimensiunea până la 250.000 SO), respectiv 70% în cazul fermelor având între 250.000 și 500.000 SO, în cazul:

• Investițiilor realizate de tinerii fermieri, cu vârsta sub 40 de ani, la data depunerii cererii de finanțare (așa cum sunt definiți la art. 2 al R (UE) nr. 1305/2013 sau cei care s-au stabilit în cei cinci ani anteriori solicitării sprijinului, în conformitate cu anexa II a R 1305)

•Proiectelor integrate;

• Operațiunilor sprijinite în cadrul PEI;

• Investițiilor legate de operațiunile prevăzute la art. 28 (Agromediu) și art. 29 (Agricultura ecologică) din R(UE) nr. 1305/2013;

• Investiții în zone care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, menționate la art. 32 R(UE) nr. 1305/2013;

În cazul fermelor având dimensiunea economică peste 500.000 SO, rata maximă a sprijinului public nerambursabil va fi de 30% și nu va depăși:

• în cazul proiectelor care prevăd achiziții simple – maximum 500.000 €;

• în cazul proiectelor care prevăd construcții- montaj – maximum 1.000.000 € pentru sectorul vegetal, respective maximum 1.500.000 € pentru legume în spații protejate (sere) și sectorul zootehnic;

• în cazul proiectelor care prevăd crearea de lanțuri alimentare integrate – maximum 2.000.000 €;

Intensitatea sprijinului nerambursabil se va putea majora cu 20 puncte procentuale suplimentare, dar rata maximă a sprijinului combinat nu poate depăși 50% în cazul:

• proiectelor integrate;

• Operațiunilor sprijinite în cadrul PEI;

• Investiții în zone care se confruntă cu constrângeri natural și cu alte constrângeri specifice, menționate la art. 32 R(UE) nr. 1305/2013.

În cazul cooperativelor și grupurilor de producători – 50% intensitate sprijin fără a depăși maximum 2.000.000 € indiferent de tipul investiției;

Intensitatea sprijinului nerambursabil se va putea majora cu 20 puncte procentuale suplimentare, dar rata maximă a sprijinului combinat nu poate depăși 90%, în cazul:

Investițiilor realizate de tinerii fermieri, cu vârsta sub 40 de ani, la data depunerii cererii de finanțare (așa cum sunt definiți la art. 2 al R (UE) nr. 1305/2013 2013 sau cei care s-au stabilit în cei cinci ani anteriori solicitării sprijinului, în conformitate cu anexa II a R 1305);

Investițiilor colective realizate de formele asociative ale fermierilor (cooperative și grupuri de producători) și a proiectelor integrate;

Operațiunilor sprijinite în cadrul PEI;

Investițiilor legate de operațiunile prevăzute la art. 28 (Agromediu) și art. 29 (Agricultura ecologică) din R(UE) nr. 1305/2013;

Investiții în zone care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, menționate la art. 32 R(UE) nr. 1305/2013;

Sub-măsura 4.2

“Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”

Alocare FEADR: 469,04 mil. €

Beneficiari

întreprinderi

cooperative (societăți cooperative agricole, societăți cooperative de valorificare , cooperative agricole), grupuri de producători constituite în baza legislației naționale în vigoare, care deservesc interesele membrilor

Tipul sprijinului

înființarea, extinderea și/sau modernizarea și dotarea unităților de procesare, inclusiv investiții de marketingul produselor (etichetare, ambalare);

înființarea, extinderea și/sau modernizarea de rețelele locale de colectare, recepție, depozitare, condiționare, sortare și capacități de ambalare;

investiții pentru îmbunătățirea controlului intern al calității și respectarea standardelor și conformarea cu noile standarde impuse de legislația €peană(standarde minime obligatorii legate de igienă, siguranță alimentelor);

-investiții pentru producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile cadrul unității procesatoare exclusiv pentru consumul propriu și investiții în eficiență energetică, ca operațiuni din cadrul unui proiect de investiții;

investiții în procesarea produselor agricole incluse în lista cuprinsă în Anexa I la Tratatul de Instituire a Comunității €pene în scopul obținerii de produse non-Anexa I.

Sprijinul se acorda sub forma de:

rambursare cheltuieli eligibile;

plăti in avans, cu condiția constituirii unei garanții bancare sau a unei garanții echivalente corespunzătoare procentului de 100 % din valoarea avansului, in conformitate cu art. 45 (4) si art. 63 ale R 1305/2014

instrument financiar de garantare.

Sub-măsura 4.3 “Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice”

Alocare FEADR: 570,02 mil. €

Beneficiari

Agricol- unități administrativ teritoriale și/sau asociații ale acestora

Silvic Proprietari de pădure și/sau asociațiile acestora

Unități administrativ teritoriale și/sau asociații ale acestora, proprietari de pădure

Administratorii fondului forestier de stat proprietate publică a statului

Irigații Organizații/federații ale utilizatorilor de apă, constituite din proprietari/utilizatori de terenuri agricole în conformitate cu legislația în vigoare.

Tipul sprijinului

Agricol – înființarea, extinderea și modernizarea infrastructurii agricole de acces la fermă.

Silvic – înființarea, extinderea și modernizarea căilor de acces în cadrul fondului forestier.

Irigații – înființarea, extinderea și modernizarea infrastructurii de irigații din afara exploatațiilor.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Ponderea sprijinului public nerambursabil va fi de 100% din totalul cheltuielilor eligibile, și nu va depăși:

– 1.000.000 €/proiect pentru sistemele de irigații aferente stațiilor de punere sub presiune și drumurile agricole de acces;

– 1.500.000 €/proiect pentru amenajarea sistemelor de irigații aferente stațiilor de pompare și repompare, precum și drumurilor forestiere.

M6. (Art. 19) – Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor

Alocare FEADR: 978,69 mil. €

Sub-măsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”

Alocare FEADR: 400,36 mil. €

Beneficiari

– tânărul fermier în conformitate cu definiția prevăzută la art. 2 din R(UE) nr. 1305/2013, care se instalează ca unic șef al exploatației agricole;

– persoană juridică în care un tânăr fermier in sensul art. 2 din R(UE) nr.1305/2013 care se instalează împreuna cu alți tineri fermieri si care exercita un control efectiv pe termen lung in ceea ce privește deciziile referitoare la gestionare, beneficii si riscuri financiare in cadrul exploatației respective.

Tipul sprijinului

Sprijinul va fi acordat sub formă de sumă forfetară pentru implementarea obiectivelor prevăzute în planul de afaceri pentru a facilita tânărului fermier începerea activităților agricole.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Cuantumul maxim al sprijinului este de până la 50.000 € pe o perioadă de maximum cinci ani acordat, pe baza unui plan de afaceri, în două tranșe (75% la primirea deciziei de finanțareși25% în maximum 3 ani de la primirea deciziei de finanțare).

Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri este de minimum 15.000 de € pentru o exploatație agricolă cu dimensiunea minimă de 12.000 € (valoare Producție Standard), iar peste această dimensiune, sprijinul pentru instalare va crește proporțional cu dimensiunea exploatației, dar nu va putea depăși 50.000 de €/exploatație.

Sub-măsura 6.2 „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale” – Alocare FEADR: 100,00 mil. €

Beneficiari

fermieri sau membrii unei gospodarii agricole care își diversifică activitatea prin înființarea unei activități non-agricole pentru prima dată;

micro-întreprinderi și întreprinderi mici nou înființate.

Tipul sprijinului

Plată forfetară pentru investiții tangibile și intangibile pentru înființarea de activități non-agricole în mediul rural pe baza unui plan de afaceri, pentru unități nou înființate pentru activități non-agricole în mediul rural, ca de exemplu:

– investiții pentru producerea și comercializarea propriilor produse non-agricole;

– investiții pentru activității meșteșugărești;

– investiții pentru prestarea de servicii și agro-turism.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Cuantumul maxim al sprijinului este de:

– 70.000 €/proiect în cazul activităților productive, servicii medicale, sanitar-veterinare, servicii agroturistice de cazare, servicii turistice de agrement și alimentație publice;

– 50.000 €/proiect în cazul altor activități.

Prima se plătește pentru o perioadă de maximum cinci ani , pe baza unui plan de afaceri, în 2 tranșe(70% la primirea deciziei de finanțareși30% în maximum 3 ani de la primirea deciziei de finanțare).

Sub-măsura 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”

Alocare FEADR: 216,00 mil. €

Beneficiari

– Fermieri care dețin în proprietate și/sau folosință o exploatație agricolă încadrată în categoria de fermă mică, cu dimensiunea economică cuprinsă între 8.000 – 11.999 € (valoarea Producției Standard).

Tipul sprijinului

-sprijinul va fi acordat sub formă de sumă forfetară pentru implementarea obiectivelor prevăzute în Planul de Afaceri.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Sprijin public nerambursabil este de maximum 15.000 €, în funcție de planul de afaceri, pentru o exploatație agricolă pentru o perioada de maximum cinci ani, pe baza unui plan de afaceri, în două tranșe (75% la primirea deciziei de finanțaseși 25% în maximum 3 ani de la primirea deciziei de finanțare).

Sub-măsura 6.4 „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole”

Alocare FEADR: 150,00 mil. €

Beneficiari

– Micro-întreprinderi și întreprinderi mici existente, din spațiul rural;

– Ferme care își diversifică activitatea de bază prin înființarea sau dezvoltarea unei activități non-agricole în cadrul întreprinderii deja existente încadrabile în microîntreprinderi și întreprinderi mici.

Tipul sprijinului

– investiții pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici existente pentru activități non-agricole în mediul rural

– investiții pentru producerea și comercializarea produselor non-agricole proprii

– investiții pentru activități meșteșugărești

– investiții pentru prestarea de servicii

– investiții pentru infrastructură în unitățile de primire turistică de tip agro-turistic, proiecte de activități de agrement

– producere de combustibil din biomasă (fabricare de peleți ) în vederea comercializării.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Sprijin de minimis – 200.000 €/beneficiar pe 3 ani fiscali.

Intensitatea sprijinului public nerambursabil –maximum 90%.

Sub-măsura 6.5 „Schema pentru micii fermieri”

Beneficiari

– Fermierii înregistrați în cadrul schemei pentru micii fermieri finanțată din Pilonul I care, în momentul depunerii cererii de acordare a sprijinului, au fost eligibili pentru cel puțin un an și care se angajează să transfere definitiv altui fermier întreaga lor exploatație.

Tipul sprijinului

Sprijinul acordat în cadrul submăsurii va fi furnizat sub forma unei plăți unice anuale pentru fermierii eligibili în cadrul schemei pentru micii fermieri, conform Regulamentului 1307/2013, care își transferă definitiv exploatația lor către o altă fermă.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Intensitatea sprijinului – 120% din cuantumul sprijinului acordat prin schema de sprijin pentru micii fermieri din Pilonul I (art. 63 din Regulamentul (UE) NR. 1307/2013 plățile directe).

M7. (Art. 20) – Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale

Alocare FEADR: 1100,60mil. €

Sub-măsura 7.2

“Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică”

Alocare FEADR: 935,591mil. €

Beneficiari

Comunele și asociațiile acestora.

ONG-uri-pentru investiții în infrastructura educațională (grădinițe) și socială (after-school).

Tipul sprijinului

Înființarea, extinderea și îmbunătățirea rețelei de drumuri de interes local;

Înființarea, extinderea și îmbunătățire a rețelei publice de apă;

Înființarea, extinderea și îmbunătățire rețelei publice de apă  uzată;

Investiții în crearea, modernizarea sau extinderea infrastructurii educaționale/îngrijire:

Înființarea și modernizarea (inclusiv dotare) grădinițelor și a creșelor;

Înființare și modernizare (inclusiv dotare) after-school;

Extinderea și modernizarea instituțiilor de învățământ secundar cu profil agricol;

Investiții aferente serviciilor medicale și sociale:

Înființarea și /sau modernizarea dispensarelor medicale rurale și a centrelor comunitare de îngrijire”.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Sprijinul public nerambursabil – 100% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele aplicate de autoritățile publice locale și ONG-uri care sunt negeneratoare de profit și nu va depăși:

– 1.000. 000 €/ comună, pentru investiții care vizează un singur tip de sprijin (infrastructura de drumuri, apă sau apă uzată);

– 2.500.000 €/ comună, pentru investiții care vizează înființarea infrastructurii apă și apă uzată și 1.500.000 € pentru extinderea acestei infrastructuri;

– 500.000 €, pentru proiectele de infrastructură educațională/socială/infrastructura aferentă serviciilor medicale;

– 4.000.000 €, pentru proiectele colective (ADI din care fac parte comune) (proiecte care vizează mai multe comune) fără a depăși valoarea maximă /comună/tip de sprijin.

Sprijinul public nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri va fi de max. 80% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele generatoare de profit aplicate de ONG-uri care vizează infrastructura educațională (grădinițe) și socială (after-school) și nu va depăși 100.000 €.

Alocarea financiară a submăsurii 7.2. Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică este de 85% din alocarea totală a măsurii, cu alocări distincte și sesiuni specifice pe tipuri de infrastructură.

Sub-măsura 7.6 “Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural”-

Alocarea FEADR:165,09 mil €

Beneficiari

– comunele sau asociațiile acestora

– ONG-uri

– unități de cult

– persoane fizice autorizate și societăți comerciale care dețin în administrare obiective de patrimoniu cultural de clasă B, de utilitate publică.

Tipul sprijinului

În cadrul sub-măsurii, sprijinul va fi acordat investițiilor corporale și necorporale pentru:

Restaurarea, conservarea și accesibilizarea patrimoniului cultural imobil de interes local (clasa B)

Restaurarea, conservarea și accesibilizarea așezămintelor monahale

Modernizarea, renovarea si/sau dotarea așezămintelor culturale.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Sprijinul public nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri va fi 100% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele de utilitate publică, negeneratoare de profit și nu va depăși 500.000 €.

Sprijinul public nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri va fi 85% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele generatoare de profit și nu va depăși 200.000 €.

Alocarea financiară a submăsurii 7.6. Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural este de 15% din alocarea totală a măsurii.

M19. (Art. 42-45) – LEADER –

Alocare FEADR: 572,36 mil. €

Sub-măsura19.1 “Sprijin pregătitor”

Alocare FEADR: 2,16 mil. €

Beneficiari

– GAL-uri autorizate constituite conform OG 26/2000;

– parteneriate privat-publice constituite conform OG 26/2000;

– parteneriate privat-publice înființate în baza unui Acord de parteneriat (fără personalitate juridică), situație în care beneficiarul eligibil va fi reprezentat de o entitate juridică privată sau publică din cadrul parteneriatului, cu sediul social/punct de lucru în teritoriul acoperit de potențialul GAL, desemnat de respectivul parteneriat.

Condiții de eligibilitate privind componența parteneriatului

Partenerii economici privați, precumșialțireprezentanțiaisocietățiicivilevorreprezentacelpuțin 51% la nivel decizional. Reprezentanții orașelor vor reprezenta maximum 25% la nivel decizional (organisme de conducere ale GAL-ului și comitet de selecție) și raportat la populația acoperită într-un teritoriu GAL.

Tipul Sprijinului

Rambursarea cheltuielilor eligibile în funcție de categoria de cheltuieli.

a. activități de consultare, animare și grupuri de lucru în vederea elaborării SDL;

b. consultanță tehnică și financiară în vederea elaborării SDL, inclusiv achiziția de informații și date necesare elaborării SDL;

c. costuri de personal necesar în vederea elaborării SDL.

GAL-urile care au beneficiat de sprijin pregătitor în perioada de programare 2007-2013 pot beneficia de acest tip de sprijin și în perioada 2014-2020, în concordanță cu condițiile stipulate în legislația comunitară și națională, precum și în cadrul național de implementare, cu condiția ca activitățile pregătitoare specifice pentru perioada 2014-2020 să nu fie finanțate din fonduri aferente perioadei 2007-2013.

Pentru evitarea dublei finanțări pentru GAL-urile care beneficiază de sprijin financiar pentru funcționare în perioada de programare 2007-2013, activitățile și cheltuielile aferente acestora vor fi evidențiate, monitorizate și verificate distinct, în conformitate cu legislația specifică în vigoare (de ex: contracte de muncă distincte, fișe de post, evidență contabilă distinctă, etc).

Sume și rate de sprijin aplicabile

Asistență tehnică, până la suma maximă de 20.000 € pentru SDL (Strategia de Dezvoltare Locală) depusă de parteneriat, astfel:

– cheltuielile pentru animare – maximum 10.000 €, acordate proporțional cu numărul de locuitori acoperit de SDL

– cheltuielile legate de elaborarea strategiei, consultanță, achiziția de informații, costuri de personal etc – maxim 10.000 de €, indiferent de mărimea teritoriului și populația acoperită de SDL.

Intensitatea sprijinului nerambursabil pentru această submăsură este 100%.

Rambursarea cheltuielilor va fi efectuată doar pentru SDL-urile declarate eligibile de către Autoritatea de Management, în cadrul procesului de evaluare și selecție a SDL.

Sprijinul nu este condiționat de selectarea SDL.

SELECȚIA SDL

Criterii de eligibilitate

– parteneriatul trebuie să fie constituit din minimum 51 % reprezentanți ai mediului privat și societatea civilă;

– organizațiile din mediul urban trebuie să reprezinte maximum 25% la nivel decizional și la nivelul total al populației acoperite din teritoriu;

– omogenitatea teritorială;

– teritoriul cu o populație cuprinsă între 10.000 – 100.000 de locuitori, inclusiv în orașele mici cu o populație de maximum 20.000 de locuitori. Având în vedere densitatea redusă a populației în zona Delta Dunării, pentru această zonă se va accepta un prag minim de 5.000 locuitori;

– capacitatea demonstrată pentru implementarea strategiei din punct de vedere administrativ;

– prezența unui singur GAL pe teritoriul eligibil LEADER.

Alocările financiare pentru SDL-uri se vor stabili proporțional cu populația acoperită de fiecare GAL (€/locuitor) și cu teritoriul acoperit (€/km²), ponderea celor două criterii în calcularea bugetului SDL fiind egală, respectiv 50% populația și 50% teritoriul.

Evaluarea performanțelor

Pe parcursul implementării SDL selectate, MADR va stabili un sistem de redistribuire a alocării financiare în funcție de performanțele înregistrate de GAL în implementarea obiectivelor propuse prin strategie.

Sub-măsura19.2 “Sprijin pentru implementarea acțiunilor în cadrul strategiei de dezvoltare locală”

Alocare FEADR: 444,24 mil. €

Beneficiari

Entități juridice publice/private în conformitate cu fișa măsurii din strategie sau fișa corespunzătoare măsurii din PNDR/fișa LEADER. GAL nu este beneficiar eligibil.

Condițiile de eligibilitate vor fi conforme cu cele ale fișei măsurii corespunzătoare din PNDR/fișa LEADER/descrierea măsurii inovative din SDL și cu obiectivele strategiei de dezvoltare locală.

Pentru a fi eligibile, toate cheltuielile aferente implementării SDL trebuie să fie efectuate pe teritoriul GAL.

Tipul sprijinului

Asistența în cadrul submăsurii se acordă sub forma sprijinului nerambursabil (grantului) pentru proiectele care vor fi implementate în cadrul strategiei de dezvoltare locală.

Se acordă prioritate finanțării proiectelor inovatoare de ex:

•eficiența energetică și promovarea energiei din surse regenerabile,

•TIC,

•patrimoniu material și imaterial inclusiv patrimoniu natural de interes local,

•grupuri de producători,

•piețe agricole, agroalimentare pentru produsele locale,

•grupuri vulnerabile și comunități dezavantajate etc.

Se acordă prioritate proiectelor care aduc valoare adăugată teritoriilor acoperite de GAL și care vizează în principal:

•stimularea inovării

•consolidarea identității locale și a profilului local;

•îmbunătățirea calității vieții și a atractivității zonei locale;

•soluționarea problemelor demografice;

•crearea și păstrarea locurilor de muncă în zonele LEADER;

•îmbunătățirea egalității de șanse pentru tineri, femei, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități și membrii minorităților;

•creșterea valorii adăugate și a competitivității la nivel local;

•conservarea resurselor și protecția mediului natural;

•aplicarea unei abordări integrate și multisectoriale.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Ponderea maximă a sprijinului din totalul cheltuielilor eligibile este de până la 100% (maximum 90% pentru proiectele generatoare de venit) – până la maxim de 200.000 de €/proiect. Se vor aplica regulile de ajutor de stat în vigoare (dacă este cazul) specifice fiecărui tip de măsură implementată prin LEADER.

Condițiile detaliate cu privire la acordarea sprijinului pentru proiectele inovative (altele decât cele aferente măsurilor din PNDR) vor fi stabilite de GAL-uri, astfel: intensitatea sprijinului pentru proiectele generatoare de venit va fi de maximum 90% (în funcție de domeniul de intervenție), iar pentru proiectele negeneratoare de venit va fi 100%:

Pentru operațiunile specifice măsurilor standard din PNDR se va respecta intensitatea sprijinului specifică măsurii din PNDR.

Pentru măsura ce vizează grupurile de producători finanțarea se va acorda în condițiile art. 27 (4) din Regulamentul FEADR.

Beneficiarii sub-măsurii 19.2 pot solicita Agenției de Plăți, plata unui avans în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

Sub-măsura19.3 “Pregătirea și implementarea activităților de cooperare ale

Grupului de Acțiune Locală”

Alocare FEADR: 14,905 mil. €

Beneficiari

Grupurile de Acțiune Locală autorizate de AM PNDR. Alături de GAL-uri, partenerii din cadrul unui proiect de coop pot fi:

a) un grup de parteneri publici și privați locali pe un teritoriu rural, care implementează o strategie de dezvoltare locală în interiorul Uniunii €pene;

b) un grup de parteneri publici și privați locali pe un teritoriu nerural, care implementează o strategie de dezvoltare locală în interiorul U.E.

Tipul sprijinului

Asistența în cadrul submăsurii se acordă sub forma sprijinului nerambursabil (grantului). Sprijinul se acordă pentru proiecte de cooperare transnațională și inter-teritorială.

Tipurile de activități includ, printre altele:

• pregătirea proiectelor de cooperare inter-teritorială și transnațională;

• promovarea unor produse, practici, procese și tehnologii noi;

• organizarea unor procese de lucru comune, prin partajarea echipamentelor și resurselor;

• crearea unor lanțuri scurte alimentare și a unor piețe locale;

• promovarea grupurilor de producători;

• promovarea grupurilor vulnerabile;

• activități culturale comune;

• abordările colective ale proiectelor de mediu;

• proiecte pilot care vizeaza oricare dintre actiunile de mai sus.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Cuantumul maxim al sprijinului să fie până la un maxim de 200.000 de € pe proiect.

Se vor aplica regulile de ajutor de stat în vigoare (dacă este cazul).

Intensitatea sprijinului pentru proiectele generatoare de venit este de maximum 90% (în funcție de domeniul de intervenție) iar pentru proiectele negeneratoare de venit este de 100%.

Sub-măsura19.4 “Sprijin pentru cheltuieli de funcționare și animare”

Alocare FEADR: 111,06 mil €

Beneficiari

Grupuri de Acțiune Locală autorizate de AM PNDR

Tipul sprijinului

Sprijinul pentru animarea teritoriului va avea drept obiectiv facilitarea schimbului dintre actori, oferirea unor informații relevante, promovarea oportunităților financiare relevante din strategie și sprijinirea beneficiarilor potențiali la pregătirea cererilor de finanțare.

Sprijinul se acordă pentru implementarea strategiei și pentru funcțiile GAL:

• pregătirea și publicarea apelurilor de selecție, în conformitate cu SDL;

• animarea teritoriului;

• analiza, evaluarea și selecția proiectelor;

• monitorizarea și implementarea strategiei;

• verificarea conformității cererilor de plată pentru proiectele selectate;

• monitorizarea proiectelor contractate,

• întocmirea cererilor de plată, dosarelor de achiziții aferente costurilor de funcționare;

• aspecte specifice domeniilor: financiar, contabilitate, juridic, resurse umane etc.

Tipurile de sprijin pentru costurile de funcționare și de animare privind managementul implementării strategiei sunt stabilite în Art. 35 (1) d, e din Regulamentul 1303/2013.

Sume și rate de sprijin aplicabile

Cuantumul maxim al sprijinului din totalul cheltuielilor eligibile este de 100%.

Costurile de funcționare și pentru animarea strategiei se vor deconta în procent maxim de 20 % (excepție 25% pentru Delta Dunării) din cheltuielile publice totale efectuate în cadrul SDL.