Politica de Coeziune In Noul Context European

Licenta.

CAPITOLUL I

Politica de coeziune a UE în perioada 2014-202

Politica de coeziune în noul context european

Uniunea Europeana este unul dintre cele mai puternice parteneriate politice si economice,totusi exista mari neconcordante interne de venituri si posibilitati intre regiunile sale. Aderarea Bulgariei in 2004 si a Romaniei in 2007 a largit aceste lacune. Politicile europene sunt foarte usor de asimilat cateogoriei de politicii publice indiferent de metoda de decizie,categoria de competente sau procedura de elaborare in care sunt incadrate si pot fi definite ca reprezentand un ansamblu coerent de actiuni formulate printrun proes politic specific, adoptate si implementate de o autoritate publica investita u putere si legitimitate asupra unui domeniu specific al societatii si/sau a unui teritoriu ca raspuns la o problema specifica aparuta in sistemele socio-economice.

Politica de coeziune este una dintre cele mai importante politici si cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut acordat prin faptul ca prin obiectivul sau de reducere a disparităților conomice si sociale exstente intre diversele regiuni ale Europei. Este este o politică de baza in cee ace privește evoluția Uniunii Europene, avand ca si esentă Politica de investiții. Actioneaza asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare precum:

Cresterea economica si sectorul IMM

Transporturile

Dezvoltare urbana

Protectia mediului

Ocuparea si formarea profesionala

Educatia

Regiunile trebuie să fie susținute pentru indeplinirea obiectivului de politica de coeziune economică și scială iar sprijinul financiar trebuie acordat tinând cont in primul rând de Produsul Intern Brut regional. Cresterea economica si sectorul IMM sunt esențiale pentru cresterea competitivității economice si trebuie sustinute prin flexibilizarea regulilor de accesare a fondurilor și stimularea lor. Accesul la infrastructură și servicii de calitate precum și sprijinirea IMM-urilor sunt de baza in politica de dezvoltare regională și poate fi drumul spre competitivitate mondială.

Politica de coeziune 2014-2020 are ca scop dezvolatrea instrumentelor de reducere a discrepanțelor dintre statele membre, in special cele de gestionare si impact.

Chiar daca in ultimii ani tema simplificarii administrative a fost printre subiectele favorite de discutie, complexitatea politicii de coeziune poate crește simțitor in același timp cu noile măsuri. Parlamentul European a votat aceasta decizie privind politica de coeziune la sfarșitul lunii noiembrie 2014. La nivel european 325 de miliarde vor fi distribuite in urmatorii șapte ani intre statele membre ale Uniunii Europene.

Stabilirea de relații economice interne și internaționale pe termen lung bazate pe încredere, precum și manifestarea solidarității cu indivizi și/sau națiuni mai slab dezvoltate au devenit indispensabile pentru atingerea unei stari de bine generale. În ultimele decenii, creșterea producției și a consumului, progresul tehnologic, dezvoltarea serviciilor precum și frecventele crize (mai ales în domeniul resurselor) au dus la intensificarea relațiilor comerciale dintre țări și la accentuarea dependenței între națiuni. Pe fondul creșterii interdependențelor dintre state, asigurarea unui grad cât mai înalt de coeziune economică poate conduce, pe termen lung, la obținerea de beneficii economice pentru toți cei implicați.

Coeziunea economică reprezintă „suportul atingerii obiectivului general urmărit de fiecare națiune, cel al creșterii bunăstării. În Europa, cei treizeci de ani care au urmat războiului, cunoscuți și sub numele de „cei treizeci de ani glorioși”, au fost urmați de alți douăzeci de ani de creștere mai lentă. Specialiștii în istorie economică subliniază rolul esențial jucat în secolul al XX-lea de cei trei „i”: inovare, instituții și investiții.”

Coeziunea socială este un element important în dezvoltarea unui sistem economic. Nevoia atingerii coeziunii economice a fost gândită încă din perioada revoluției industriale (secolul al XIX-lea), atunci când problemele de ordin social s-au dovedit a fi prețul plătit de societate pentru progresul tehnologic câștigat. Din cauză că aceste probleme afectau mai ales anumite categorii sociale, cele mai vulnerabile, fie cele mai expuse modificărilor din economie, a devenit tot mai evidentă necesitatea unei politici distincte, cu scopul de a reduce disparitatea dintre indivizi, regiuni sau state. Astfel de intervenții au impus și schimbarea sistemelor fiscale și bugetare, pentru a face față mai ușor cheltuielilor în creștere.

Coeziunea culturală reprezintă o a treia trăsătură specifică societăților industriale avansate în care se evidențiază o intensitate în creștere a comunicării și răspândirea sistemelor de valori culturale comune, procese favorizate atât de progresul tehnologic cât și de dezvoltarea relațiilor economice internaționale.

Coeziunea politică, o trăsătură specifică evoluțiilor politice din ultimele secole, evidentă însă mai ales în ultimele decenii pe fondul revoluției din tehnologie și comunicații, a reprezentat-o formalizarea normelor și instituțiilor internaționale (identificabilă printr-o serie de elemente obiective legate de uniformitatea instituțională și legislativă specifică).

La nivel internațional, urmărirea unor interese și scopuri comune au condus la formarea de alianțe, organizații și alte categorii de entități, cu un grad mai ridicat sau mai redus de coeziune politică.

La nivelul Uniunii Europene, termenului de coeziune i s-a atribuit un înțeles mult mai restrâns, acela de coeziune economică și socială. Pentru societatea europeană, coeziunea este un pilon important, reprezentând obiectivul acțiunilor întreprinse în domeniul dezvoltării regionale.

Politica de coeziune economică și socială reprezintă o sumă de intervenții la nivel comunitar, incluzând atât politica de dezvoltare regională (orientată, în principal, către reducerea disparităților teritoriale, regenerarea zonelor industriale în declin), anumite aspecte ale politicii sociale (combaterea șomajului pe termen lung, sprijinirea procesului educațional și de formare continuă), precum și o parte a politicii agricole comune (asistența acordată dezvoltării rurale). Cea mai importantă componentă a politicii de coeziune economică și socială o reprezintă, evident, politica de dezvoltare regională2.

Politica de dezvoltare regională include un ansamblu de măsuri planificate și promovate de către autoritățile administrației public locale și centrale, în parteneriat cu diferiți actori economici și cu societatea civilă, în vederea asigurării unei creșteri economice și sociale dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului local și regional,politica de dezvoltare regională include toate acele măsuri și acțiuni care pot influența în mod semnificativ dezvoltarea unei regiuni.

Principalul obiectiv al politicii de dezvoltare regională îl reprezintă realizarea unei cât mai eficiente și echitabile repartiții inter și intra-regionale în cadrul activităților și a rezultatelor acestora.

Negocierile in ceea ce priveșste noul pachet legislativ privind politica de coeziune au fost extrem de dificile și au durat mai bine de doi ani, având in vedere contextul crizei precum și incleștarea instituțională dintre Comitetul UE, Comisia și Parlamentul. Cu toate acestea, compromisurile facute în urma negocierilor transformăpolitica de coeziune i cea mai bine dotată politica UE din punct de vedere financiar.

După perioada actuală de programare incheiată in 2013, in noiembrie 2010 Comisia Europeană a publicat primele idei cu privire la viitorul politicii de coeziune a Uniunii Europene, marcând trei mari prioritați:

Creșterea inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere si inovare

Creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resiurselor, mai ecologice si mai competitive.

Creșterea in favoarea incluziunii: promovarea unei economii cu o creștere a ratei forței de muncă asigurand coeziune sociala si teritoriala

În scopl definirii directiei de evoluție până in anul 2020, Comisia propune urmatoarele obiective de bază pentru Uniunea Europeană:

75% din populația cu vârtsta cuprinsa intre 20-64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă

3% din P.I.P-ul Uniunii Europene ar trebui investit in cercetare si dezvoltare

Obiectivele ”20/20/20” în materia de climă/energie ar trebui să fie indeplinite

Rata de abandon școlar timpuriu ar trebui redusa sub nivelul de 10%, iar 40% din tineri ar trebui sa urmeze un ciclu de invățământ superior

Numărul persoanelor in pericol de săarăcie ar trebui redus cu 20 de milioane

Politica de coeziune este o componentă esențială a cadrului financiar multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020 care se bazează in principiu pe o solidaritate financiară și are ca obiectiv reducerea diferențelor dintre statele membre si regiuni. Este finanțată prin Fondul Social European de Dezvoltare Regională(FEDR),Fondul Social European și Fondul de Coeziune( FC)

În fiecare an, UE investește milioane de euro în măsuri in scopul de a favoriza crearea de locuri de muncă, generarea creșterii economice și contribuirea la reducerea diferențelor sociale și economice dintre regiunile UE.

În ultimii cinci ani, Politica de coeziune a condus la crearea a peste 600 000 de locuri de muncă, la investiția în instruirea a peste 15 milioane de persoane anual sporindu-le astfel șansele de angajare, a cofinanțat construirea a 25 000 km de drumuri și 1 800 km de cale ferată, asigurarea furnizarii de apă potabilă pentru 3 milioane de persoane, investirea în 200 000 de întreprinderi mici și mijlocii și în 61 000 de proiecte de cercetare. Cifrele sunt in continuă creștere, pe măsură ce proiectele demarate în ultimii cinci ani produc rezultate noi.

Acest lucru a fost posibil datorită Fondului european de dezvoltare regională, Fondului de coeziune și Fondului social european, care reprezintă împreună peste o treime din bugetul Uniunii Europene.

Criteriile fundamentale pe care noul buget al Uniunii Europene trebuie să se construiască sunt :

Solidaritatea

reducerea decalajelor economice

cresterea convergenței între statele membre.

Politica de coeziune este una dintre elementele fundamentale ale proiectului European in acord cu valorile Uniunii Europene.

1.2Prioritati la nivel european in perioada 2014-2020

Pentru a maximiza impactul politicii în ceea ce privește realizarea priorităților europene, Comisia propune consolidarea procesului de programare strategică. Aceasta implică introducerea unui cadru strategic comun, a unor contracte de parteneriat și a unei liste de obiective tematice conforme cu Strategia Europa 2020 și cu orientările integrate ale acesteia.

Cadrul strategic comun, care urmează să fie adoptat de către Comisie, va stabili acțiuni cheie pentru realizarea priorităților UE, va oferi orientări privind programarea aplicabilă tuturor fondurilor, inclusiv FEADR și EMFF și va promova o mai bună coordonare a diverselor instrumente structurale ale UE.

Contractele de parteneriat, convenite la început între Comisie și statele membre, vor stabili contribuția generală la nivel național, corelată cu obiectivele tematice și cu angajamentele legate de acțiuni concrete în vederea realizării obiectivelor Europa 2020. Obiective clare și măsurabile vor fi definite într-un cadru de performanță.Pentru a consolida performanța, vor fi introduse noi dispoziții privind condiționalitatea pentru a se asigura că finanțarea UE creează stimulente puternice pentru statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor și țintelor Europa 2020. Condiționalitatea va îmbrăca atât forma așa-numitelor condiții ex ante, care trebuie să fie îndeplinite înainte de plata fondurilor, cât și a așa-numitelor condiții ex post, care vor lega eliberarea fondurilor suplimentare de performanță.

Figura1.1 Simularea eligibilității pentru perioada 2014-2020

Susa: Europa.eu

CAPITOLUL II

Politica de coeziune in Romania – stadiu implementarii

2.1 Perioada 2007-20013-analiza rezultatelor

Romania este cea de-a șaptea țară ca întindere în rândul țărilor Uniunii Europene si este poziționată periferic la granița de est a UE. Populația este de aproximativ 19,942 milioane de locuitori rezidenti conform recesamantului din 2011. România a continuat să să rămână una dntre cele mai sărace țări din UE deși a cunoscut o creștere economică susținută in anii precedenți actualei crize, apoximativ 6% anual in intervalul 2003 și 2006, P.I.B-ul pe cap de locuitor exprimat in PCS (paritatea puterii de cumparare standard) fiind 54%din media UE in 2011 reprezentând penultimul loc la nivelul UE27, urmată de Bulgaria.

Grafic cu PIB/locuitor

Figura 2.1 PIB/cap locuitor, PPS, 2014

Sursa: Date Eurostat, 2014

O poziție defavorabilă de asemene rezultă si din perspectiva competitivitații economice, iar potrivit Raportului Global al Competitivității pe anul 2013, raport elaborat de World Economic Forum, rezultă faptul că la capitolul privind indicele global al competitivității, România se află pe locul 78 din 144 de țări luate in calcul, în scădere față de locul 67 ocupat in anul 2010 . Problema majoră din calea dezvoltării regiunilor României este dată si de finanțarea precară a cercetarii, in condițiile în care Uniunea Europeană iși propune ca obiectiv prin Strategia 2020, să atingă o medie de 3%din PIB-ul țărilor membre în direcția cheltuielilor destinate sectorului de cercetare si dezvoltare C&D. România investește doar 0,47 % în acest domeniu.

Bucuresti-Ilfov este singura regiune care care depașeste aceasta medie cu 1,09 din PIB alocat caercetării, celelalte regiuni având o pondere de sub 0,5%, reflectând cele mai scăzute niveluri la investițiilor în cercetare din Uniunea Europeană, reducând esențial perspectivele de creștere și recuperare a decalajelor.

Figura 2.2 Distribuția cheltuielilor cu C&D pe regiuni (%PIB) vs. Persoane cu studii superioare(%) anul 2011

Sursa: Eurostat 2012

În cazul politicii de coeziune, statelor membre li se cere să demonstreze atât in momentul elaborării documentelor strategice, a programelor, a planurilor de actiune, cât si ulterior in procesul de implementare a acestora, că se încdrează in orientările strategice stabilite la nivel comunitar și ulterior in procesul de gestionare a fondurilor, că asigura cheltuirea banilor comnitari prin respectarea cadrului legal, comunitar si national.

În functie de condițiile concrete existente in fiecare stat membru rămane la aprecierea fiecarui guvern national mixul de politici economice pe care trebuie să il aplice pentru a absorbi fondurile alocate si pentru a realiza obiectivele comunitare stabilte la nivel comunitar. Romania a beneficiat de o o finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene in perioada 2007-2013 prin FSC , în valoare de 19,21 milioane de euro la care se mai adaugă cofinanțarea naționala estimată la 5,6 milioane de euro.

Structura sistemului de implementare a instrumentelor structurale evidențiază persistența unor blocaje in absorbția FSC in România cum ar fi:

limitele cadrului instituțional actual si capacitatea redusă de coordonare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale

dificultațile în implementarea peoiectelor la nivelul beneficiarilor publici atât la nivel local cât si la nivel central

programe legate de derularea achizițiilor publice din cauza cadrul cadrului legislativ și procedural in acest domeniu, cazurile de corupție, conflicte de interese etc.

Pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune a Uniunii Europene a fost reformata pentru a raspunde mai bine obiectivelor stabilite la Lisabona si la Goteborg (economie competitiva bazata pe cunoastere, cercetare si dezvoltare tehnologica, dezvoltare sustenabila, ocuparea fortei de munca). In urma acestei reforme, politica de coeziune va avea la dispozitie trei instrumente:

Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul de Coeziune

Fondul Social European.

Cele trei instrumente vor fi folosite ca si pana acum, pentru a ajuta la reducerea disparitatilor de dezvoltare economica intre diversele regiuni ale Uniunii Europene, punandu-se accentul pe cunoastere si inovare, pe crearea de locuri de munca mai multe si mai bune, cooperare intre regiuni si pe transformarea regiunilor in locuri atractive pentru a investi si pentru a munci.

Politica de coeziune, in noua sa forma, are trei obiective:

Convergenta (sprijinind regiunile ramase în urma din punct de vedere al dezvoltarii economice)

Competitivitate Regionala si Ocuparea fortei de munca (sprijinind regiuni

Cooperare Teritoriala Europeana (promovand o dezvoltare echilibrata a intregului teritoriu comunitar, prin incurajarea cooperarii si schimbului de bune practici intre toate regiunile UE).

Figura 2.2 Rata de absorbție a fondurilor structurale în România, 2013 (%)

Sursa: Ministerul Fondurilor Europene, 2013

Implemetarea politicii de coeziune in România trebuie îmbunătățită pentru următoarea perioadă 2014-2020 menționând nivelul de absorbție din perioada 2007-2013, iar in scopul acestei îmbunatățiri orientările metodologice prezente pornesc de le necesitatea unei abordări programatice cu următoarele caracteristici principale:

O gestionare mai bună a procesului de consultare partenerială

Asigurarea managementului programelor operaționale cu capacitatea administrativă adecvată structurilor desemnate

Să se pună accentul asupra sistemlui si regulilor de implementare a programelor chiar din faza de inceput a sistemelor de programare

Stabilirea unor mecanisme pentru eliminarea obstacolelor legislative si administrative care împiedică implementarea fără probleme si la timp a proiectelor

Dezvoltarea unor scheme financiare de diverse valori și tipuri a unui portofoliu solid de proiecte mature care să acopere cel putin primii trei ani de implementare

Stabilirea unui număr aproximativ redus de priorități tematice și domenii majore de intervenție in vederea creșterii eficienței procesului de management și maximizarea impactului fondurilor.

România a beneficiat în perioada 2007-2013 de o alocare totală de cca. 19,7 miliarde Euro din FondurileStructurale și de Coeziune (Fondul European de Dezvoltare Regională – FEDR, Fondul Social European- FSE, Fondul de Coeziune – FC), la care se adaugă o contribuție națională (publică și privată) de cca. 5,6 miliarde Euro. Aceste fonduri sunt distribuite pe cele 7 Programe Operaționale (sectoriale și regional) din cadrul Obiectivului Convergență și pe cele 11 Programe Operaționale pentru Obiectivul Cooperare teritorială europeană (programe derulate în cooperare cu alte state europene).

Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice este instituția care coordonează pregătirea și funcționarea cadrului legislativ, instituțional și procedural pentru gestionarea instrumentelor structurale.

ACIS programează, coordonează, monitorizează și evaluează utilizarea asistenței financiare nerambursabile, îndeplinind rolul de coordonator național al asistenței în relația cu UE.

Autoritățile de Management sunt responsabile de gestionarea și implementarea fiecăruia dintre Programele Operaționale.

În funcție de specificul programului operațional, în relația dintre Autoritatea de Management și beneficiar pot interveni organisme intermediare, centrale sau regionale. Aceste organisme intermediare preiau, în baza unui acord, funcții delegate de către Autoritățile de Management, însă responsabilitatea finală a implementării programului operațional revine tot Autorităților de Management.

România este singura țară care are o rată de absorbție de sub 60%, cu 20 % sub media inregistrată la nivelul Uniunii Europene, inregistrînd cea mai mică rată de absorbție a fondurilor Europene.

Rața de absorbție inregistrată de Romania este, conform celor mai recente date ale comisiei Europene, de 56% asta însemnând cu 20 de puncte procentuale mai mică decât media înregistrată la Nivelul Uniunii Europene, adică de 76%.

”Romania este singurul stat membru care are o rata de absorbtie de sub 60 la suta si nu mai are decat acest an pentru a incerca sa utilizeze cat mai mult din finantarile care au venit pe perioada 2007 – 2013, pe anul acesta se va face ce se mai poate face in lunile care mai sunt pana in decembrie, dar ce este important este sa nu trecem in urmatoarea perioada de finantare 2014 – 2020 cu aceleasi probleme. Deci ele trebuie rezolvate inainte de a lansa noile apeluri pe noua perioada financiara”

La finalul anului 2013 rata de absorbție curentă a fondurilor strucrurale de coeziune a depașit 33%

„Anul 2013 va ramane unul de referinta in absorbtia fondurilor europene si datorita masurilor de simplificare si eficientizare care au fost implementate. In anul 2014 ne angajam sa finalizam reforma sistemului de implementare pentru ca absolut toate etapele de folosire a fondurilor europene de catre beneficiari sa fie simplificate la maximum, iar economia sa primeasca un sprijin cat mai consistent din partea banilor alocati de UE”, a declarat ministrul fondurilor europene”

Figura 2.3 Evoluția PIB/cap locuitor, PPS, România, 2003-2014

k

Sursa: Date Eurostat, 2014

Scurt comentariu

Figura 2.4 Evoluția PIB/cap locuitor, România, 2003-2014

Sursa: Date Eurostat, 2014

Scurt comentariu

2.2 Prioritati pentru Romania in perioada 2014-2020

Evoluția demografică, schimbările climatice, riscurile energetice, dezvoltarea urbană durabilă, competitivitatea economică, ocuparea forței de muncă, sărăcia și excluziunea socială sunt provocări recunoscute la nivel european, principalele documente strategice europene arătând o preocupare însemnată pentru aceste probleme. În cazul României, aceste probleme trebuie analizate atât în context european prin compararea situației naționale cu cea la nivel european sau cu statele din Europa Central-Estică și din Balcani cat și în context national.

Trebuie evidentiate fenomenele cu manifestare teritorială diferențiată, la nivel regional, sub-regional și local. Scopul final este de a identifica ariile în care sunt necesare intervenții adaptate, și propunerea masurilor integrate (prin corelarea unor intervenții sectoriale) care trebuie concentrate teritorial – rezultatul final va putea sta la baza unor propuneri de utilizare a instrumentelor de dezvoltare teritorială.

Dezvoltarea trebuie să țină cont de specificul teritorial. Simpla replicare a unor politici de dezvoltare care au fost aplicate într-un alt spațiu și într-un alt context nu garantează că succesul va fi același.

La nivel european se remarcă o creștere a importanței dimensiunii teritoriale a politicilor. Dimensiunea teritorială a coeziunii a fost introdusă în Tratatul de la Lisabona, fiind adăugată dimensiunii sociale și economice și devenind astfel un obiectiv asumat politic la nivelul Uniunii Europene.

Fondurile Europene vor continua să reprezinte pentru România unul dintre cele mai importante rezultate care pot fi utilizatepentru promovarea creșterii competitivitații la niel local si regional, reducerea disparităților regionale, ocuparea forțtei de muncă, sprijinirea competitivității. Acestea sunt obiectivele de refererință la nivelul Uniunii Europene.

Asigurarea unui mediu favorabil invstițiilor poate faceposibilă îndeplinirea acestor obiective. Dezvoltarea companiilor existente sau creearea altora noi contribuie semnificativ la generarea de valoare adaugată dar si creeaea de noi locuri de muncă.

În acest context, utilizarea sprijinului structural pentru perioada 2014-2020 are ca scop creearea condițiilor de îmbunătățire si dezvoltare constantă a mediului de afaceri , puncntând din nou o altă serie de obiective:

Stimularea competitivității obiectivelor

Faciltatrea accesului la finanțare

Incurrajarea culturii anteprenoriale și creearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea noilor afaceri

Sprijinirea companiilor de a opera in plan extern si facilitaraea accesului la noi piețe

Calificarea fortei de muncă si adaptarea ei

Măsurile in cadrul acestei noi provocări vor fi îndreptate catre ariile tematice:

Dezvolatare tehnologică, inovare si cercetare

Comunicațiile si tehnologia informațiilor

Competitivitatea între IMM-uri, asectorului agricol si a sectorului de pescuit si acvacultură

CAPITOLUL III

Programul operațional regional 2014-2020

În perioada 2014-2020, în România, Programul Operațional Regional (POR) se concentrează pe următoarele priorități:

Acțiuni pentru consolidarea culturii anteprenoriale și pentru conștientizarea opțiunii și a sprijinului potențial pentru creearea interprinderii

Acțiuni pentru îmbunatățirea accesului la finanțare, inclusiv prin oferirea unei game adecvate de instrumente financiare

Acțiuni pentru îmbunătățirea productivitații IMM-urilor și oferirea de oportunități de creștere, inclusiv consolidarea accesului la sprijin pentru planificarea afacerilor, consultanță tehnică, consultanță și sprijin pentru export

Acțiuni pentru alăturarea in rețea a înterprinderilorin vederea consolidării schimburilor de cunoștințe și a consolidării participării acestora in cadrul lanțurilor de desfacere inclusiv pe cele la scara internațională

Acțiuni integrate-situri, competențe, sprijin pentru investiții – in vederea atrageriide investiții pentru regiunile mai puțin dezvoltate ale României

Acțiuni de raționalizare a procesului de reglementare și de reducere a poverii birocratice asupra interprinderilor

Dezvoltarea infrastructurii de transfer tehnologic in sectoarele public si privat, in special in regiunile mai puțin dezvoltate ale Romîniei, in concordanță cu principiul specializării inteligente.

PROGRAMUL OPERATIONAL REGIONAL 2014-2020

La data de 6 octombrie 2011, Comisia Europeană a adoptat varianta provizorie a pachetului legislativ care va constitui cadrul de implementare a Politicii de Coeziune pentru perioada 2014-2020. Noile propuneri sunt concepute pentru a consolida dimensiunea strategică a politicii și pentru a se asigura că investițiile UE sunt orientate asupra obiectivelor europene pe termen lung privind creșterea economică și ocuparea forței de muncă, în conformitate cu Strategia Europa 2020.

Pentru a contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, noile regulamente pentru accesarea fondurilor structurale vizează următoarele obiective tematice:

consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și a inovării;

îmbunătățirea accesului și a utilizării, precum și creșterea calității tehnologiilor informației și comunicațiilor;

îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii;

sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele;

promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor;

protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor;

promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore;

promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă;

promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei;

investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții;

consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă.

În cadrul regulamentelor sunt propuse noi tipuri de instrumente pentru perioada 2014 – 2020, respectiv:

Planul de acțiune comun – un grup de proiecte implementate sub responsabilitatea beneficiarului, ca parte a programului sau programelor operaționale;

Investiție teritorială integrată – abordare integrată a strategiilor de dezvoltare urbană sau teritorială care implică investiții din mai multe axe prioritare, din unul sau mai multe programe operaționale;

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității – este realizată prin strategii de dezvoltare locală pe zone integrate și multisectoriale, fiind plasată sub responsabilitatea comunității, a grupurilor de acțiune locală formate din reprezentanți ai intereselor socio-economice locale ale sectoarelor public și privat; grupurile de acțiune locală elaborează și pun în aplicare strategiile de dezvoltare locală.

CAPITOLUL IV

Studiu de caz