Politica de Coeziune Economica Si Sociala a Uniunii Europene

Punctul 1.1 pe ordinea de zi – Prezentarea Politicii de Coeziune Economică și Socială a Uniunii Europene

Conceptul și necesitatea Politicii de Coeziune Economică și Socială a Uniunii Europene

Uniunea Europeană este una dintre cele mai prospere și competitive zone din lume, atât din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare economică, cât și al potențialului de dezvoltare. Cu toate acestea, disparitățile privind prosperitatea și productivitatea dintre statele membre și regiunile acestora reprezintă o slăbiciune structurală majoră.

Coeziunea reprezintă procesul de reducere a disparităților de dezvoltare economică și socială.

Coeziunea economică și socială reprezintă unul din obiectivele prioritare ale Uniunii Europene, alături de la Piața Unică și Uniunea Economică și Monetară (Tratatul de la Maastricht).

Politica de coeziune economică și socială cuprinde toate acțiunile Uniunii Europene care vizează realizarea dezvoltării economice armonioase și echilibrate a acesteia, în special prin promovarea reducerii disparităților de dezvoltare între diferitele regiuni/state ale Uniunii Europene, a egalității șanselor și a dezvoltării durabile.

Aceasta va conduce la creșterea competitivității Uniunii Europene și va genera creșterea veniturilor, aducând astfel beneficii pentru economia întregii Uniuni Europene.

Politica de coeziune economică și socială a Uniunii Europene este o politică axată pe solidaritate. Scopul său este să creeze locuri de muncă și să crească nivelul competitivității, oferind sprijin statelor din regiuni mai puțin dezvoltate, precum și celor care se confruntă cu dificultăți structurale.

Disparitățile de dezvoltare au crescut în mod semnificativ odată cu integrarea celor 10 noi state membre în mai 2004.

Extinderea Uniunii Europene la 27 de membrii, începând cu anul 2007, reprezintă o provocare fără precedent pentru competitivitatea și coeziunea internă a Uniunii Europene.

Extinderea a condus la creșterea diferențelor de dezvoltare economică între vechile și noile statele membre, al căror nivel de dezvoltare e mult mai scăzut. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană (UE) a noilor membrii, Produsul Intern Brut (PIB) mediu/locuitor al UE a scăzut cu 12.5%. De asemenea, una din patru regiuni de nivel NUTS II ale Uniunii Europene are PIB/locuitor mai mic decât 75% din media comunitară.

PIB/locuitor în anul 2004( UE 27)

Sursa: Eurostat, 19.02.2007

Dincolo de statisticile PIB, există totuși inegalități complexe între statele membre și celelalte regiuni, datorate diferențelor în ceea ce privește:

Infrastructura

Calitatea mediului înconjurător

Șomajul și abilitățile forței de muncă relevante pentru dezvoltare

Mărimea și diversitatea afacerilor

Nivelurile de inovare și utilizarea tehnologiei în afaceri

În acest context, pentru perioada de programare 2007-2013, politica de coeziune este considerată principalul instrument prin care se va realiza modernizarea economiei Uniunii Europene.

2. Scurt istoric al Politicii de Coeziune Economică și Socială a Uniunii Europene

Cu excepția unei referințe generale la necesitatea consolidării unității economice dintre statele membre, tratatul fondator de la Roma (1957) nu oferă un mandat explicit pentru adoptarea unei politici CE de coeziune.

În anul 1957, țările semnatare ale Tratatului de la Roma se referă în preambulul acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor și de a asigura dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferențelor existente între diversele regiuni și a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puțin favorizate”.

În anul 1958 se constituie două Fonduri sectoriale: Fondul Social European (FSE) și Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA).

A fost nevoie de 18 ani ca politica de coeziune economică și socială să avanseze pe agenda politică a CE, datorită primei extinderi care includea state membre (Marea Britanie și Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economică și socială, cuplate cu o încetinire a dezvoltării economice datorate crizei petroliere din anii '70.

La început, politica de coeziune economică și socială avea un caracter explicit redistributiv. În 1975 a fost înființat un Fond European de Dezvoltare Regională (FEDR) care să contribuie la proiectele de dezvoltare lansate de guvernele naționale. S-a înțeles repede că acest concept minimalist avea deficiențe serioase. Numeroase proiecte erau cofinanțate de FEDR în baza unui sistem de cote naționale fără priorități explicite de dezvoltare pe termen lung și fără efect de multiplicare.

Necesitatea unei reforme radicale a sistemului de distribuție s-a cristalizat după extinderea sudică, prin includerea Greciei (1981), a Spaniei și a Portugaliei (1986), toate considerabil în urmă față de media PIB-ului CE de atunci.

Grecia a negociat cu Comisia introducerea unor instrumente economice specifice Sudului pentru a contrabalansa presiunile economice și concurențiale datorate aderării Spaniei și Portugaliei, ambele cu o orientare economică similară a sectoarelor primare și secundare ale economiei lor.

Introducerea Programelor Integrate Mediteraneene (PIM) pentru perioada 1986-1992 a oferit Comisiei prima oportunitate de a experimenta abordări inovatoare privind atât conținutul politicilor, cât și metodele și cerințele atașate punerii lor în aplicare.

În 1986 Actul Unic European creează bazele unei politici reale de coeziune menite să compenseze constrângerile pieței unice pe care le resimt țările meridionale și alte regiuni mai puțin favorizate.

Adoptarea Programului Pieței Unice Europene în 1986 și semnarea Actului Unic European în 1986 au semnificat o nouă eră pentru politica de coeziune economică și socială din CE. Eliminarea barierelor în calea comerțului și libera circulație a persoanelor, capitalului și serviciilor au fost însoțite de preocupări privind capacitatea regiunilor defavorizate de a face față presiunilor concurențiale ale pieței.

Consiliul European de la Bruxelles din februarie 1988 revizuiește modul de funcționare a fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri Structurale) și le alocă 68 miliarde de ECU (la prețurile din 1997).

Tratatul de la Maastricht, care a intrat în vigoare în 1993, desemnează coeziunea ca fiind, împreună cu uniunea economică și monetară și piața unică, unul dintre principalele obiective ale Uniunii. De asemenea prevede crearea Fondului de Coeziune, pentru sprijinirea proiectelor în domeniul mediului și transporturilor în statele membre cel mai puțin prospere.

Consiliul European de la Edinburgh (decembrie 1993) hotărăște alocarea a aproximativ 177 miliarde de ECU (la prețurile din 1999), adică o treime din bugetul comunitar, pentru politica de coeziune. Pe lângă Fondurile Structurale se creează un nou Instrument Financiar de Orientare pentru Pescuit (IFOP).

Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importanța coeziunii și de asemenea include un Titlu privind Ocuparea Forței de Muncă care subliniază necesitatea colaborării în vederea reducerii șomajului.

Consiliul European de la Berlin (martie 1999) inițiază reforma Fondurilor Structurale și ajustează funcționarea Fondului de Coeziune. Aceste Fonduri vor primi peste 30 de miliarde de Euro pe an în perioada 2000 -2006, adică 213 miliarde de Euro în decurs de șapte ani. Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) și Programul Special de Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (SAPARD) completează programul PHARE în vederea promovării dezvoltării economice și sociale a țărilor candidate din Europa Centrală și de Est.

Politica de Coeziune economică și socială a Uniunii Europene trebuie văzută ca parte integrantă a Strategiei de la Lisabona (2000), care își propunea să transforme Europa până în anul 2010, ”în cea mai dinamică și mai competitivă economie bazată pe cunoaștere”. Strategia de la Lisabona a fost completată în anul 2001, în cadrul Consiliului European de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai important este asigurarea dezvoltării durabile.

De asemenea, în 2 februarie 2005, Comisia Europeană a prezentat Liniile Strategice Integrate pentru Creștere și Ocupare, în care se afirmă că UE trebuie să creeze o economie bazată pe creștere durabilă și pe ocupare. În conformitate cu Liniile Strategice Integrate pentru Creștere și Ocupare, se stabileau 3 priorități pentru UE pentru perioada 2007-2013, priorități cuprinse în Orientările Strategice Comunitare 2007-2013:

Europa – un loc mai atractiv pentru investiții și muncă

Îmbunătățirea cunoașterii și inovării pentru creștere

Locuri de muncă mai multe și mai bune

Cu alte cuvinte, politica de coeziune trebuie să încorporeze obiectivele de la Lisabona și Gotheburg, să răspundă strategiei de creștere și ocupare și să devină un vector-cheie pentru realizarea lor prin intermediul programelor naționale și regionale de dezvoltare.

Având în vedere noul context european, marcat de extinderea Uniunii Europene și de provocările de la nivel global, începând cu anul 2007, a avut loc o nouă reformă a politicii de coeziune. Reforma urmărește să implementeze un nou cadru de programare a politicii de coeziune, să simplifice procedurile și să descentralizeze procesul de programare, implementare și de luare a deciziei. Astfel:

s-a adoptat un Nou Cadru Legal al Politicii de Coeziune 2007-2013,

s-au stabilit noi obiective de intervenție pentru principalele instrumente financiare prin care se realizează politica de coeziune.

3. Cadrul Legal al Politicii de Coeziune Economică și Socială 2007-2013

Modul de funcționare și implementare a Politicii de Coeziune Economică și Socială și a Fondurilor Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene în perioada 2007 – 2013 a fost stabilit prin Regulamentele Fondurilor Structurale și de Coeziune a Uniunii Europene.

Regulamentul nr. 1080/2006 al Parlamentului European și Consiliului European asupra Fondului European de Dezvoltare Regională

Regulamentul nr. 1081/2006 al Parlamentului European și Consiliului European asupra Fondului Social European

Regulamentul nr. 1082/2006 al Parlamentului European și Consiliului European asupra Cooperării Teritoriale

Regulamentul Consiliului European nr. 1083/2006 care stabilește principiile generale ale Fondului European de Dezvoltare Regională, Fondului Social European și Fondului de Coeziune

Regulamentul Consiliului European nr. 1084/2006 asupra Fondului de Coeziune

Regulamentul Consiliului European nr. 1828/2006 privind Implementarea Fondurilor Structurale

Liniile Directoare ale Comunității Europene cu privire la coeziunea economică, socială și teritorială

4. Ce finanțează politica de coeziune economică și socială a Uniunii Europene în perioada 2007 – 2013 (Obiectivele politicii de coeziune)

Experiența arată că politica de coeziune poate fi o reușită numai dacă își concentrează eforturile asupra unui număr limitat de domenii relativ ample.

Obiectivele prioritare ale politicii de coeziune economică și socială pentru perioada 2007-2013 sunt reglementate prin Regulamentul Consiliului Nr. 1083/2006 din 11 Iulie 2006.

Obiectivul de Convergență

Obiectivul de Convergență urmărește accelerarea convergenței statelor membre și a regiunilor celor mai puțin dezvoltate, prin creșterea economică și a numărului locurilor de muncă, prin sporirea și îmbunătățirea calității investițiilor în capitalul fizic și uman, dezvoltarea inovației și a societății informației, adaptabilitatea la schimbările economice și sociale, protejarea și îmbunătățirea calității mediului, precum și a eficienței administrative. Acest obiectiv constituie prioritatea Fondurilor Structurale și de Coeziune ( FEDR, FSE și FC)

Regiunile eligibile pentru finanțarea din Fondurile Structurale în temeiul Obiectivului de Convergență, sunt regiuni „NUTS 2” în sensul Regulamentului (CE) nr. 1059/2003, al căror produs intern brut pe locuitor, este mai mic de 75% din PIB mediu din Uniunea Europeană cu 25 de membri.

Statele membre eligibile pentru finanțarea din Fondul de Coeziune sunt cele al căror venit intern brut (VIB), este mai mic de 90% din VIB mediu din Uniunea Europeană cu 25 de membri .

Regiuni eligibile pentru obiectivul Convergență

Sursa: Eurostat

Obiectivul de Competitivitate Regională și Ocupare a Forței de Muncă

Obiectivul de Competitivitate Regională și Ocupare a Forței de Muncă urmărește, în afara regiunilor celor mai puțin dezvoltate, consolidarea competitivității și atractivității regiunilor, precum și sporirea locurilor de muncă, pentru a se pregăti și adapta la schimbările economice și sociale, prin sporirea și îmbunătățirea calității investițiilor în capitalul uman, inovația și promovarea societății informației, spiritul întreprinzător, protejarea și îmbunătățirea calității mediului, îmbunătățirea accesibilității, adaptabilitatea lucrătorilor și a întreprinderilor, precum și dezvoltarea piețelor de muncă; (FEDR și FSE)

Regiunile eligibile pentru finanțarea din Fondurile structurale în temeiul competitivității regionale și a numărului locurilor de muncă sunt cele care nu sunt incluse în cadrul Obiectivului Convergență.

Obiectivul de cooperare teritorială europeană

Obiectivul de cooperare teritorială europeană urmărește consolidarea cooperării la nivel transfrontalier prin inițiative comune locale și regionale, consolidarea cooperării transnaționale prin măsuri favorabile dezvoltării teritoriale integrate legate de prioritățile Comunității și consolidarea cooperării interregionale și a schimbului de experiență la nivelul teritorial adecvat(FEDR).

Zonele eligibile acoperă nivele NUTS III (nivel-județ) ce sunt granițe interne ale UE, precum și anumite granițe externe.

5. Finanțarea Politicii de Coeziune Economică și Socială. Instrumentele Structurale și domeniile de intervenție ale acestora.

Instrumentele Structurale reprezintă instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.

Politica de coeziune economică și socială este finanțată din trei fonduri:

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul Social European (FSE)

Fondul de Coeziune(FC)

Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul Social European formează Fondurile Structurale ale UE și împreună cu Fondul de Coeziune formează Instrumentele Structurale.

1) Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) reglementat prin Regulamentul nr. 1080/2006 al Consiliului Uniunii Europene și al Parlamentului European, susține dezvoltarea economică durabilă la nivel regional și local prin mobilizarea capacităților locale și diversificarea structurilor economice în domenii precum: cercetare și dezvoltare tehnologică, inovare și antreprenoriat, societatea informațională, IMM-uri, protecția mediului, turism, energie;

Pentru obiectivul „convergență” FEDR își concentrează intervenția asupra:

cercetarea și dezvoltarea tehnologică (CDT), inovația și spiritul de întreprindere,

societatea informațională, inclusiv elaborarea unei infrastructuri de comunicații electrice, de conținut local, de servicii și aplicații, îmbunătățirea accesului sigur la serviciile publice on-line și dezvoltarea lor; ajutor și servicii pentru IMM-uri în scopul adoptării și utilizării eficiente a tehnologiilor informației și ale comunicației (TIC) sau exploatarea de idei noi;

mediul, inclusiv investițiile legate de aprovizionarea cu apă, precum și de gestionarea deșeurilor și a apei; tratarea apelor uzate și calitatea aerului; prevenirea și controlul deșertificării precum și combaterea acestui fenomen; prevenirea și controlul integrat al poluării; ajutoarele care urmăresc să atenueze efectele schimbărilor climatice; reabilitarea mediului fizic, inclusiv locuri și terenuri contaminate și necultivate; promovarea biodiversității și protecția naturii, inclusiv investiții pentru siturile Natura 2000;

turismul, inclusiv promovarea resurselor naturale ca potențial pentru dezvoltarea turismului durabil; protecția și valorificarea patrimoniului natural în sprijinul dezvoltării socio-economice; ajutorul care urmărește îmbunătățirea ofertei de servicii turistice prin intermediul a noi servicii cu o valoare adăugată mai considerabilă și facilitarea trecerii la noi modele de turism mai durabile;

investițiile culturale, inclusiv protecția, promovarea și păstrarea patrimoniului cultural; dezvoltarea de infrastructuri culturale în sprijinul dezvoltării socio-economice,

investițiile în transporturi,

investițiile legate de energie,

investițiile în favoarea educației, în special a formării profesionale, care contribuie la creșterea calității vieții;

investițiile în infrastructurile sanitare și sociale care contribuie la dezvoltarea regională

Pentru obiectivul de competitivitate regională și de ocupare a forței de muncă, FEDR își concentrează intervenția având în vedere următoarele trei priorități:

inovația și economia cunoașterii, în special prin crearea și consolidarea unor economii regionale eficiente ale inovației și a unor relații generalizate între sectoarele privat și public, universitățile și centrele tehnologice, ținând seama de necesitățile locale

mediul și prevenirea riscurilor

accesul la serviciile de transport și de telecomunicații de interes economic general

Pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, FEDR își focalizează asistența asupra următoarelor priorități:

dezvoltarea de activități economice, sociale și de mediu transfrontaliere prin intermediul strategiilor comune în favoarea dezvoltării teritoriale durabile

instituirea și dezvoltarea cooperării transnaționale, inclusiv a cooperării bilaterale între regiunile maritime prin intermediul finanțării de rețele și de acțiuni propice dezvoltării teritoriale integrate

consolidarea eficienței politicii regionale

2) Fondul Social European (FSE), reglementat prin Regulamentul nr. 1081/2006 al Consiliului Uniunii Europene și al Parlamentului European sprijină acțiunile statelor membre în sensul priorităților enumerate în continuare:

creșterea capacității de adaptare a lucrătorilor, a întreprinderilor și șefilor de întreprinderi, în scopul de a îmbunătăți anticiparea și gestionarea pozitivă a schimburilor economice,

îmbunătățirea accesului la un loc de muncă și inserția durabilă pe piața muncii a persoanelor în căutarea unui loc de muncă și a persoanelor inactive, prevenirea șomajului, în special șomajul de lungă durată și șomajul în rândul tinerilor, încurajarea îmbătrânirii active, prelungirea vieții active și creșterea participării pe piața muncii.

intensificarea asimilării sociale a persoanelor defavorizate în vederea integrării lor durabile pe piața locurilor de muncă și combaterea tuturor formelor de discriminare pe piața muncii

consolidarea capitalului uman, promovarea parteneriatelor, pactelor și inițiativelor prin intermediul sistemului de rețea dintre părțile beneficiare în cauză, precum partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale, la nivel național, regional, local și transnațional, în scopul realizării unei mobilizări în favoarea reformelor din domeniul ocupării forței de muncă.

3) Fondul de Coeziune, reglementat prin Regulamentul nr. 1084/2006 al Consiliului Uniunii Europene, finanțează proiecte majore în domeniile:

rețelele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes comun enumerate în Decizia nr. 1692/96/CE;

Fondul poate să intervină în domenii legate de dezvoltarea durabilă care prezintă avantaje clare pentru mediu, precum eficacitatea energetică și energiile regenerabile, iar în ceea ce privește transportul care nu are legătură cu rețelele transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile navigabile interne, transportul maritim, sistemele de transport intermodal și interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim și aerian, transporturile urbane specifice și transporturile publice

Obiectivele politicii de coeziune și finanțarea din Instrumentele Structurale

În termeni financiari, aceste instrumente însumează 308,04 Miliarde €, ocupând locul trei ca pondere în bugetul Uniunii Europene destinat politicilor europene.

Resursele financiare alocate Obiectivului de Convergență se ridică la 81.54% din totalul sumei alocate Politicii de Coeziune, pentru Obiectivul de Competitivitate regională și ocupare a fost alocat la 15.95% din bugetul politicii de coeziune economică și socială, iar pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană s-au alocat 2,52%.

Alocare financiară Fonduri Structurale și de Coeziune pe obiective prioritare

6. Principiile de intervenție ale Fondurilor Structurale și de Coeziune

Principiul complementarității, coerenței, coordonării și conformității

Fondurile Structurale intervin împreună cu măsurile naționale

Comisia și statele membre asigură coerența intervențiilor Fondurilor Structurale cu măsurile, politicile și prioritățile Comunității și complementaritatea cu celelalte instrumente financiare comunitare.

Comisia și statele membre asigură cordonarea dintre intervențiile din fonduri Structurale, FEADR, FEP, intervenția BEI și celelalte instrumente financiare existente.

Operațiunile finanțate din Fonduri sunt în conformitate cu dispozițiile Tratatului și din actele adoptate în temeiul acestuia.

Principiul programării multianuale: obiectivele Fondurilor Structurale sunt urmărite în cadrul unei programări multianuale efectuate în mai multe etape, care include identificarea priorităților, finanțarea și sistemele de gestiune și control.

Principiul parteneriatului: obiectivele Fondurilor structurale trebuie realizate printr-o strânsă consultare între Comisie și Statele Membre, împreună cu autorități și organisme numite de Statele Membre (autoritățile regionale și locale; partenerii economici și sociali; orice alt organism adecvat care reprezintă societatea civila). Parteneriatul include elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea programelor operaționale.

Nivelul teritorial al aplicării: implementarea programelor operaționale este responsabilitatea statelor membre la nivelul teritorial adecvat, în conformitate cu sistemul instituțional propriu fiecărui stat membru.

Gestiunea împărțită: Bugetul Uniunii Europene alocat Fondurilor Structurale este executat în cadrul gestiunii împărțite între statele membre și Comisie

Principiul adiționalității: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale publice echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programelor Operationale includ atât fonduri UE cât și fonduri naționale

Egalitatea între bărbați și femei și nediscriminarea: Statele membre și Comisia asigură promovarea egalității între bărbați și femei și integrarea principiului de egalitate de șanse în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor.

Dezvoltarea durabilă: obiectivele Fondurilor sunt urmărite în cadrul dezvoltării durabile și a promovării, de către Comunitate, a obiectivului de protejare și îmbunătățire a mediului înconjurător