Politica concurenței [604886]

Politica concurenței
-România, Italia și Suedia –

Balan Ana -Roxana

Politica concurenței are rolul de a face întreprinderile să ducă o concurență loială. Ea mai
are drept scop asigurarea consumatorilor de oferte cât mai variate, preturi cât mai mici și sporirea
calității.
Politica concurenței este una dintre primele politici comune adoptate de Comunitatea
Economică Europeană, cu un rol extrem de important în crearea și consolida rea pieței comune.
Poltica concurenței a evoluat și s -a diversificat continuu în Uniunea Europeană, atât la nivel
comunitar, cât și la nivel național, însoțind procesul de adâncire a integrarii.
Necesitatea prevenirii și corectării unor disfucționalități ale piețelor a generat o
diversiune de interpretări și teorii privind natura și evaluarea procesului concurențial în contextul
dezvoltării mecamismelor pieței interne a Uniunii Europene.1
În general, când se vorbește despre competiție, se consideră în mod implicit că domeniul
de definiție al competiției este „piața”: producătorii și consumatorii se întâlnesc pe piață, cererea
și oferta se echilibrează pe piață, ofertanții concurează între ei pentru a -și adjudeca segmente cât
mai mari de piață.2
Instituția responsabilă la nivel comunitar de modul în care este implementată politica în
domeniul concurenței esti Comisia Europeană. Comisia poate fi sesizată într -o problemă priv ind
concurența fie prin notificare, fie urmare a unei plângeri înaintate de o firmă sau un stat, fie poate
acționa din proprie inițiativă pentru a investiga anumite situații specifice sau chiar un întreg sector
economic. Ultimul arbitru în domeniul acesto r reguli atât de diferite și cel care poate decide dacă
acțiunea Comisiei a fost în limetele puterilor sabilite în mod legal este Curtea Europeană de Justiție.
Aceasta este îndreptățită să acționeze atât în cazul unor solicitări făcute de instanțele națion ale, cât
și în cazul unor acțiuni inițiate împotriva Comisiei în fața Tribunalului de Primă Instanță. cu totul
remarcabil pentru o instanță juridică, Curtea solicită Comisiei, în anumite împrejurări, mai degrabă
argumente de ordin economic, decât de ordin politic(juridic).3

1 Petre Prisecaru, Politici comune ale Uniunii Europene, Ed. Românească, București,2004, pag. 167.
2 Dan Voiculescu -Competiție și competitivitate, Editura Economică,pag.25
3 Bâldan Florentina -Cristina -Politica Europeană a concurenței, pag. 10

În domeniul concurenței, rolul Parlamentului european se reduce la a evalua acțiunile
Comisiei printr -un raport annual și, de asemenea, de a face observații privind evoluțiile importante
din acest domeniu. Intervențiile Consiliului de M iniștri se rezumă la a autoriza cazurile de excepție,
precum și la a face modificări în baza legală a politicii adoptate.La baza dezvoltării și aplicării
politicii concurenței pot fi identificate două tipuri de motivații:
• Motivații generale -care țin de si stemul economiei de piață; motivația generală
fundamentală a fost oferită de dezavantajele constatate în funționarea mecanismelor pieței
în lipsa unor condiții care să asigure alocarea adecvată a resurselor, menținerea
posibilităților de alegere ale consum atorilor, promovarea inovației tehnologice și
autonomia înterprinderilor industriale, conditii care sunt indispensabile pentru progresul
economic pe termen lung;
• Motivații specifice -care țin de rolul și importanța acestei politici în cadrul sistemului
consituțional economic al Comunității Europene și care sunt evidențiate de prevederile
tratatelor succesive ale Comunității Europene, de la Roma, Maastricht și Amsterdam.4
Obiectivele politicii in domeniul concurenței pot fi succint grupate în trei categorii :
1.Politica europeană în domeniul concurenței trebuie sa garanteze unitatea pieței și să
garanteze unitatea pieței interne și să evite realizarea de înțelegeri între firme, de natură să afecteze
comerțul intracomunitar și manifestarea liberă a conucrențe i(înțelegerile și practicile concentrate).
2.Politica în domeniul concurenței caută să împiedice situațiile în care una sau mai multe
înterprinderi încearcă să exploateze într -o manieră abuzivă puterea lor economică în raport cu alte
firme mai puțin puter nice.
3.Politica în domeniul concurenței trebuie să împiedice acele intervenții ale guvernelor
statelor membre care pot falsifica regulile jocului liber al pieței prin discriminări în favoarea
înterprinderilor de stat sau prin acordarea de ajutoare catre anumite firme din sectorul
privat(ajutoarele de stat).5

4 Bâldan Florentina -Cristina -Politica Europeană a concurenței, pag.11 5
Avrămescu Tiberiu Cristian -Economia Europeană. Pag. 119 -120.

Politica în domeniul concurenței și -a sporit importanța pe măsură ce climatul de afaceri a
depășit cadrul național și a început să opereze pe baze europene. Termenul de politică in domeniul
concure nței s -a referit multă vreme la un cadru legislativ și instituțional și la acțiuni ale autorităților
publice naționale sau comunitare menite să elimine sau să descurajeze practicile comerciale
restrictive de genul cartelurilor, monopolurilor sau altor tipu ri de bariere din calea liberului acces
la piață care, conform termenilor din tratate, au menirea dea a preveni restrângerea sau
distorsionarea concurenței. Politca în domeniul concurenței se referă, deci, la reglementarea
comportamentului pe piață al agen ților economici, astfel încât aceștia să desfașoare afaceri într -o
direcție conformă cu prevederile tratatelor.
Politca în domeniul concurenței include toate măsurile relevante privind concurența pe
piață, incluzând politica comercială, politicile de regl ementare, precum și măsuri adoptate de către
Guverne cu privire la politicile anticoncurențiale ale firmelor atât din sectorul privat, cât și din cel
public(legislația și politicile care guvernează comportamentul aniconcurențial al societăților).
Interesul crescut pentru politicile concurențiale este atribuit mai multor factori, cum sunt:
• Restricțiile comerciale și distorsionate din practicile firmelor sau din barierele
guvernamentale;
• Creșterea gradului de integrare a economiei mondiale, impuls ionată nu numai prin
liberalizarea comerțului, dar și prin extinderea investițiilor străine directe. Astfel, practicile
anticoncurențiale la nivelul firmelor capătă dimensiuni transfrontaliere în creștere, afectând
mai multe țări și, adesea, întreaga econo mie mondială;
• Diversificarea și înmulțirea reglementărilor internaționale la nivel bilateral, regional și
multilateral, pentru protejarea intereselor firmelor străine care operează pe teritoriul unei
țări;
• Ca urmare a convergenței realizate prin dialogul Nord -Sud și Est -Vest, legea concurenței
reprezintă instrumentul legal adecvat pentru combaterea practicilor anticoncurențiale ale
firmelor, chiar daca acordul asupra detaliilor este încă departe de a fi realizat.5

5 Petre Prisecaru -Politici comune ale Uniunii Europene, pag. 170 -171

Istoria politicii europene în domeniul concurenței reprezintă o „poveste fascinantă”, care
implică apariția și consolidarea unui cadru reglementar și instituțional bazat pe raporturi
interinstrituționale strânse; actuala formă a PDC(Politica în Domeniul Concurenței) reprezintă
rezultatul siner gic al convergenței dintre dinamica internă a politicii și existența unor factori
exogeni diverși, de natură politică, economică sau instituțională.
Tratatul privind crearea CECO , din 1951, prin Art.65 și 66 reglementează practicile din
domeniul cărbunelui, oțelului și a concentrărilor economice. Prevederile respective au fost ulterior
preluate în articolele85(81) și 86(82) ale Tratatului de la Roma din 1957, deși era evindent că
instrumentele regulatorii respective nu erau adecvate pentru a reglementa și alte segmente de
piață.La momentul lansării PDC, cu excepția Grrmaniei, statele membre aveau reglementări în
acest domeniu mult mai putin riguroase decât cele menționate de Tratat ul CEE . Astfel, Belgia și
Luxemburg nu aveau o asemenea legislație, în vreme ce Olanda beneficia de o lege privind
concurența din 1956, dar care impunea foarte puține restricții.
În Italia , monopolurile și practicile restrictive erau regementate de Codul Civil, în vreme
ce Franța, legislația specifică era detaliată, dar extrem de laxă în ceea ce privește reglementarea
practicilor restrictive. Ca atare, Germania era singurul stat membru care avea o legislație articulată
în domeniul concurenței.6
România -Aplicarea la standarde europene corespunzătoare a princiiplor politice
concurenței și a legislației în domeniu este o condiție indispensabilă a dezvoltării unei economii
de piață cu adevarat funcțională în România și o precondiție a aderarii acesteia la Un iunea
Europeană. Existența unui mediu concurențial normal și preluarea acquis -ului comuntar asigură
aplicarea în România a acelorași reguli ale jocului(pe piață) ca și pe piața unică.8
În ceea privește reforma instituțională se poate spune că aplicarea efectivă și eficientă a
politicii concurenței a impus crearea autorității autonome de concurență: Consiliul Concurenței.
Odată cu Legea concurenței nr.21/1996 a fost creat și un al doilea organism cu atribuții în domeniul

6 Ileana Pascal, Ștefan Deaconu, Nicolae Fabian, Politica în domeniul concurenței, pag.16. 8
Ion Ciurea -Politica europeană concurenței.pag.161.

aplicării politicii cocnurenției și ajutorului de stat: Oficiul Concurenței -organ de specialitate a
Guvernului în structura Ministerului Finanțelor Publice .

Reforma instituțională a început cu aplicarea legislației în domeniul concurenței, care a
fost încredințată unei singure autorități, cu rol jurisdicțional, Consiliul Concurenței care a rezultat
din fuziunea celor doua instituții care administrau domeniul. Pentru promovarea concurenței în
toate domeniile și asigurar ea prevalenței legislației în domeniul concurenței asupra celorlalte acte
normative, anul 2004, la inițiativa Consiliului Concurenței a fost înființat grupul interministeral
de lucru pe problemele de concurență, în care instituțiile implicate sunt reprezen tate la nivel de
secretar de stat. Grupul este un organsim fără personalitate juridică care funcționează pe langa
Consiliul Concurenței. la reuniunile sale lunare pot participa, in calitate de invitați și reprezentați
ai altor autorități ale administrașiei publice, organizații și asociații non -guvernamentale
reprezentative ale intreprinzătorilor, producătorilor sau ai altor genți economici interesați și
implicați în activitatea grupului, în funcție de tematica abordată.7
Reforma instituțională a avut în v edere și asigurarea unei reale independențe în activitatea
de decizie, analiză și investigare, precum și reducerea posibilităților de apariție a faptelor de
corupție și de conflict de interese. Astfel, activitățile jurisdicționale au fost separate de cele de
conducere și execuției, respectiv de investigare și de supraveghere piețelor, precum și cele de
analiză a notificărilor, monitorizare și inventariere a ajutoarelor de stat. Membri Consiliului
Concurenței sunt independenți în luarea deciziilor și nu rep rezintă autoritatea care I -a numit.
Deciziile adoptate sunt supuse controlului instanțelor de judecată.
Aderarea concurenței constituie o cerință esențială pentru buna funcționare a pieței.
Premisa unei reforme bazate pe concurență, este ca politica conc urenței să fie principiul general
de organizare al economiei. Aderarea României la Uniunea Europeană a presupus mai intâi
îndeplinirea criteriilor stabilite la Copenhaga în 1993 și, în principal, cel privind existența unei
economii de piață funcționale. Ac est lucru reprezintă o premisă pentru dezvoltarea capacității
agenților economici români de a face față presiunilor concurențiale de pe piață internă unică a
Uniunii Europene.

7 Bâldan Florentina -Cristina -Politica europeană a concurenței, pag. 153.

După adoptarea primei legi moderne a concurenței în 1996, dezvoltarea unui regim de
concurență eficace a fost, pentru o o perioadă de timp, în întârziere față de alte economii de tranziție
din Europa Centrală și de Est. Astăzi, ca rezultat al eforturilor mai recente și al reformelor
ambițioase, regimul de concurență pare aliniat la standardele și practicile recunoscute la nivel
internațional.
Concurența din România a cunoscut multe beneficii în urma europenizării și a
´internaționalizării´. Legea concurenței din România este puternic ancorată în standardele
europene de aplicare a legii: cadrul de analiză de fond, reglementările secundare și practicile de
punere în aplicare a legii sunt în mare parte în conformitate cu modelul european de aplicare a
legii. Rămân câteva vestigii ale unei perioade de tranziție anterioare, o astfel d e prevedere
permițând Guvernului să impună controale asupra prețului în anumite circumstanțe; însă acestea
nu au nici o influență asupra practicii de aplicare a legii curente. Totodată, recomandările OCDE
relevante sunt bine reflectate în regimul de concur ență: cartelurile grave și trucarea licitațiilor au
devenit o prioritate pentru Consiliul Concurenței din România (CCR). CCR este implicat activ în
eforturile naționale de combatere a fraudei în achiziții și are o direcție specializată cu sarcina de a
depista cartelurile de trucare a licitațiilor și de a promova practici de achiziții mai bune. Urmărirea
penală este posibilă, în special în cazul cartelurilor, deși rămâne utilizată insuficient. Analiza
concentrărilor economice urmează standardele elaborate pe ntru regimurile de analiză a
concentrărilor economice, iar abordarea profesionistă și pragmatică a CCR în cazurile de
concentrare economică este recunoscută de părțile interesate. CCR joacă un rol activ la evaluarea
impactului cadrului legislativ asupra co ncurenței și a fost un militant de succes pentru modificările
aduse legilor și reglementărilor care limitează concurența.8
Procesul de aplicare este în general transparent, cu o puternică separare a funcțiilor de
investigare de procesul decizional în cadr ul autorității. CCR s -a îndreptat către o abordare mai
proactivă de aplicare și a redus considerabil numărul de investigații pe baza sesizărilor. Se petrece
mai puțin timp pe cazurile verticale și se folosesc mai multe resurse pentru investigarea carteluri lor

8 Maierean Laura Elena -Drept european al Concurenței,pag. 403.

și a abuzurilor de poziție dominantă. CCR este foarte apreciat în România pentru profesionalismul
și expertiza sale.
Multe din schimbările recente reprezintă eforturi ambițioase ale CCR de a încorpora
sfaturile contribuitorilor internaționali și de a se adapta la standardele internaționale, la practicile
de aplicare a legii, precum și soluții instituționale, cu scopul de a îmbunătăți eficiența regimului de
aplicare și abilitatea lui de a face ca piețele să funcționeze mai bine. Însă în timp ce CCR a ar ătat
o mare deschidere față de adoptarea standardelor și a conceptelor promovate la nivel internațional,
implementarea acestora într -un mod consistent și continuu prezintă provocări. Multe proiecte de
reformă sunt recente și mai multe nu au fost încă fina lizate; va fi necesară o atenție continuă pentru
a asigura realizarea acestora.
Aplicarea legislației anti -cartel nu a devenit încă o amenințare credibilă așa cum ar trebui:
amenzile în cazurile privind cartelurile rămân relativ scăzute; programul de clemență, deși în
concordanță cu modelele europene și internaționale, încă nu funcți onează. Eforturile de prioritizare
nu au condus încă la o schimbare semnificativă către tipurile de cazuri pe care CCR vrea să le
urmărească și au redus semnificativ durata medie a investigațiilor antitrust. Responsabilitatea
recent asumată de aplicare a u nor părți din legea concurenței neloiale din România poate crea
conflicte politice și amenință cu înlăturarea unor resurse din domeniul concurenței. Liberalizarea
completă a piețelor de energie și eliminarea controlului de preț va crea provocări complexe c are
solicită atenția CCR și o cooperare solidă cu autoritatea de reglementare din acest sector pentru a
se asigura că consumatorii beneficiază de pe urma concurenței în timp ce condițiile pentru investiții
se vor îmbunătăți.
Președinții succesivi ai CCR, deși fiecare și -a îndeplinit perfect îndatoririle, au avut priorități
diferite pentru autoritate, subminând continuitatea în dezvoltarea CCR.9
CCR are suficient personal în comparație cu multe alte autorități de concurență, dar o mare
parte din angaj ați lucrează în mici echipe în birourile regionale din toate cele 41 de județe, unde au
o contribuție mai puțin eficientă la misiunea CCR. Situația economică generală dificilă amenință
cu tăierea stimulentelor financiare pentru personalul CCR, dificultăți crescânde de a -și păstra

9 http://www.consiliulconcurentei.ro

oficialii cei mai talentați și acordarea unei mai mari importanțe eforturilor consistente și sistematice
de a păstra și de a dezvolta capitalul uman al CCR.10

În Italia , construcția acestui cadru de referință este extrem de compl exă și trebuie să țină
cont, printre altele: -caracteristicile și nivelurile concurenței internaționale pe piețele noastre;
– a prezenței și a caracteristicilor cererii publice;
– posibila prezență a unor forme de reglementare (cum ar fi controlul prețurilor sau stabilirea
cu autoritate a tarifelor);
– caracteristicile tehnologice ale proceselor de producție care determină formele oligopoliste
a ofertei, a producțiilor în comun etc .;
– nivelurile de integrare verticală (și orizontală) a întreprinderilor de pro ducție;
– ratele de creștere și nivelurile de rentabilitate ale companiilor individuale.
Aceste și numeroase alte reflecții determină construirea unei baze de date a autorității care,
prin intermediul link -urilor corespunzătoare, vor primi toate informațiile relevante pentru o mai
bună cunoaștere a fenomenelor complexe ale concurenței în econo mia noastră. De asemenea, va
beneficia de informațiile colectate și puse la dispoziție de celelalte numeroase instituții publice și
private, că, pentru rolul lor sau pentru funcțiile lor, efectuează sondaje sistematice privind realitatea
economică Italiană .11
Una dintre cele mai importante surse de informații din baza de date va fi totuși reprezentată
de clasificarea sistematică a informațiilor care pot fi obținute din notificările autorității de fuziune
si acorduri. Această clasificare va fi posibilă, în s pecial, prin introducerea formulei "Formula
pentru notificarea operațiunilor de fuziune "deja pregătită prompt de Autoritate.
Pe lângă crearea bazei de date, Autoritatea continuă să identifice caracteristicile răspândită
în sectoarele din competența sa. În special, în ceea ce privește sectorul industrial, considerațiile

10 ANALIZA POLITICII SI LEGII CONCURENȚEI ÎN ROMÂNIA © OECD 2014
11 Maierean Laura Elena -Drept european al concurenței, pag. 218.

prioritare se referă la piețele reglementate, cele mai închise concurenței internaționale, cele
caracterizate de prezența unei întreprinderi dominante.
În ceea ce privește serviciile nefi nanciare, cu toate acestea, se acordă o atenție deosebită
caracteristicile distribuției comerciale, achizițiilor publice și companiilor concesionare, de
asemenea, pentru a furniza elemente pentru raportul privind aceste sectoare pe care Autoritatea
trebuie să îl prezinte în cadrul curs din 199212.
O serie de zone din Suedia sunt încă protejate de concurență datorită reglementărilor și
reglementărilor finanțare publică. O serie de angajamente publice sunt în detrimentul concurenței
private în general și în s pecial concurența internațională. Aceasta se aplică, de exemplu,
domeniului educației și educației în îngrijirea sănătății. Într -o anumită măsură, se aplică și
massmediei, transportului și ariilor de genul finanțate din active fiscale municipale.
Consumu l este influențat în mod privat de intervențiile publice care denaturează într -o
oarecare măsură și să restrângă concurența.
O politică de concurență în Suedia ar trebui să se concentreze pe dereglementarea viitoare,
privatizarea întreprinderi municipale și de stat, măsuri de reducere a barierelor comerciale în
sectorul serviciilor, reducerea legislației naționale speciale, subvenționarea și reglementarea,
integrarea prin instituții coordonare la nivel european și internațional, mai degrabă decât ajustări
minore ale dreptul concurenței.
O dereglementare a celor trei monopoluri comerciale rămase (Apoteket, Systembolaget și Svensk
Jocuri) nu va avea un impact decisiv asupra puterii de cumpărare a consumatorilor suedezi.
Politica de concurență a guvernului are un accent greșit și propunerile de modificare a legii
concurenței este cosmetică și nu va afecta concurența în Suedia într-un mod apreciabil.
În schimb, dreptul concurenței poate fi simplificat, concentrându -se asupra activității
autorității suedeze î n domeniul concurenței cartelă și procesele de combatere a monopolizării.

12 Popescu -Cruceanu Anca -Economia concurențială în Uniunea Europeană,pag.101. 15
Mattias Ganslandt – Politica în domeniul concurenței în Suedia.

Autoritatea de concurență nu ar trebui să aibă o misiune generală de investigare. În plus,
preverificarea obligatorie a fuziunile și achizițiile sunt decontate în forma lor actuală.15

Politica de concurența a UE se concentreaza pe lupta impotriva ințelegerilor
anticoncurențiale intre intreprinderile care activeaza pe piața interna a UE, prevenirea abuzului de
putere de piața de catre intreprinderile dominante in orice sector sau stat membru, controlul
ajutoarelor de stat acordate in favoarea sectoarelor și intreprinderilor care risca sa denatureze
concurența, analiza concentrarilor economice propuse etc. In acest context, am analizat evoluția
politicii Uniunii Europene in domeniul concurenței, instituțiile implicate in elaborarea și aplicarea
acestor politici: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia
Europeana, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrala Europeana, Curtea d e Conturi,
Comitetul Economic și Social, autoritațile naționale din domeniul concurenței, instanțele naționale
și Rețeaua Europeană de Concurență13.

13 Ioan Lazăr – Dreptul concurenței în Uniunea Europeană ,pag. 24.

Bibliografie:
1. Petre Prisecaru -„Politici comune ale Uniunii Europene”;
2. Dan Voiculescu – „Competiție și competitivitate”;
3. Florentina -Cristina Bâldan -„Politica Europeană a concurenței”;
4. Tiberiu Cristian Avrămescu -„Economia Europeană”;
5. Ileana Pascal, Ștefan Deaconu -„Politica în domeniul concurenței”;
6. Ion Ciurea -„Politica Europeană”;
7. Laura -Elena Maierean -„Drept european al concurenței”;
8. Analiza politicii și legii concurenței în România OECD 2014;
9. Anca Popescu -Cruceanu -„Economia concurențială în Uniunea Europeană”;
10. Mattias Ganslandt -„Politica în domeniul concurenței în Suedia”;
11. Ioan Lazăr -„Dreptul concurenței în Uniunea Europeană.”