Politică comparată [601563]

Politică comparată

Elveția

Prof : Mădălina Mocan
Cosmin Marian Mijea Larisa
Științe Politice, anul II
Grupa 1, linia română

Elveția

De-a lungul timpului Elveția a încercat să -și croiască o cale dreaptă și stabilă, reușind să înlăture
multele obstacole venite din partea altor țări, scopul ei fiind acela de a ajunge o țară independentă și
neutră.1
În istoria ei, Elveția a fost dominată de regimuri politice diverse și înconjurată de mari puteri,
aflându -se sub dominația Franței revoluționare ce avea regim monarhic, dar și sub dominația
Austr iei ce se afla într -un regim auto cratic, care pe atunci deținea Germania, pen tru ca mai apoi
Elveția a reușit să-și finalizeze luptele pentru obținearea independenței și neutralitații.2
Astfel, Elveția a început să se formeze î n 1291, când s -a semnat un pact î ntre trei cantoane Uri,
Schwyz și Unterwalden , care la rândul lor au cedat din putere căt re confederația formată. Elveția a
purtat lupte nenumă rate cu francezi, germani sau austrieci, având victorii, dar și înfrângeri, astfel că
în 1648 a reușit să -și proclame independența ieșind de sub dominația Imperiului german.3 Elveția a
reușit să treacă de conflictele interne și să-și proclame neutralitatea, acord ată de către Consiliul de la
Viena în 1815. Acești primi pași cree ază, astfel, conturul națiunii elvețiene mult dorite, la care se
adaugă introducerea Constituției î n 1848, a zilei naționale pe 1 august 1891, dar și libertatea femeilor
de a vota î ncepând din 1971.
Încă de la obținerea independenței, Elveția nu s -a proclamat ca fiind o națiune, ci o confederație
formată din state mici și la fel de independente, fiind l egate între ele prin tratate legitime. În 1848
aceste cantoane au luat decizia să formeze un stat -națiune federal, existând doua motive esențiale
situate la baza adoptării acestei deci zii, primul fiind dorința de realizare a reformelor și nevoia de
ratific are a tratatelor, iar cel de -al doilea motiv se leagă de dorința de a avea mai multe beneficii în
dezvoltarea economiei, de exemplu existența unei piețe comune care să permită libera circulație a
mărfurilor și persoanelor.
În proce sul de dezvoltare a acestui stat -națiune, s-a integrat și introducerea unei monede comune –
Francul Elvețian -, unul dintre scopuri fiind acela de a se adapta industrializării rapi de.4

1 Calificativ.ro, aprilie 2013 [ http://www.calificativ.ro/ELVETIA -a4223. html ]accesat în 7.12.2015
2 T.Simonica, O.Terec, Analiză pe descentralizarea Elveției, pg 3 -6
3 Calificativ.ro, aprilie 2013[ http://www.calificativ.ro/ELVETIA -a4223.html ]accesat în 7.12.2015
4 T.Simonica, O.Terec, Analiză pe descentralizarea Elveției, pg 6 -10

Spre deosebire de vecinii săi, Elveția nu a dorit să adere Uniunii Europene sau la NATO, ea fiind
obsedată de dorința de a -și păstra neutralitatea, însă î n dat a de 27 noiembrie 2008 , Elveția a deră la
zona de liberă circulație – Spațiul Schengen -, odată cu anunțul făcut de miniștrii de interne și ai
justiției d in Uniunea Europeană , prin acordurile î ncheiate cu aceasta . Această aderare prevede libera
circulație a mărfurilor și persoanelor , fără a se mai controla pașapoartele, însă controlul lor s-a facut
până în martie 2009.5

Structura politică
Confederația elvețiană este alcătuită din 23 de cantoane, dintre care Appenzell, Basel,
Unterwalden se împart, datorită culturii istorice, în câte două semi -cantoane. Astfel fiecare canton are
parlament, tribunal, guvern și Constituție proprie, dar care se pliază, totuși , după legilația generală a
Confederației. Deci , fiecare cant on beneficiază de autonomie administrativă, cu control propriu
asupra sistemului educațional, poliție proprie, iar sistemu l de taxe diferă, de asemenea , în fiecare
canton. Parlamentele cantonale n umăra de la 58 la 200 de locuri, iar guvernele cantonale câte 5, 7 sau
9 persoane.
Structura de stat elvețiană e realizată pe trei niveluri, astfel primul e reprezentat de nivelul
confederației cu atribuții în materie de politică externă, politică de secu ritate și apărare, transport la
nivel național (căi ferate și autostrăzi), protecția mediului ,politică vamală, monetară, agricultură și
legislație, atunci când aceasta se aplică pe întreg teritoriul național. Cel de -al doilea nivel este cel al
cantoanelor , unde toate au constituție, guvern, parlament și tribunale proprii. Competențele la nivel
cantonal țin de sistemul de educație, adică învățământ terțiar, secundar și primar , servicii de sănătate,
poliție locală, transport local, promovarea turismului, dis tribuția energiei , dezvoltare economică
locală sau protecția patrimoniului cultural. În cel al de-al treilea rând se prezintă nivelul comunelor
ce sunt unități teritoriale și se află în cadrul cantoanelor, ele fiin d circa 3.000, cu competențe proprii
în materie de educație , mai precis învațămînt ul primar , furnizarea electricității și apei, infrastructuri
locale, taxe și impozite sau amenajarea teritoriului. Așadar, se conturează faptul că sistemul elvețian
combină în mod armonios principiile autonomiei cantonaleor și ale reprezentă rii proporționale cu
procesul separării puterilor în stat . 6

5 M.Simy, Elvetia – politica, armata, economie, transport, religie, cultura. 23 Ianuari e 2013.
[https://besttravelsaroundtheworld.wordpress.com/2013/01/23/elvetia -politica -armata -economie -transport -religie –
cultura/ ]accesat în 5.12.2015
6 Lider Wolf, Democrația directă în Elveția, 2008. București. Pg 26 -28

Elveția este una dintre țările, unde Guvernul este ales de către Parlament și unde poporului îi este
acordată o semnificativă putere prin inițiativa constituțională, ci nu legislativă , unde cetățenii propun
o modificare constituțională , posibilă doar prin adunarea a 100.000 de semnături ale cetățenilor cu
drept de vot în termen de 18 luni . Semnăturile sunt depuse la Cancelaria federală, pentru ca mai apoi
să fie trimisă către discutarea și votarea ei, unde Consiliul Federal și Adunarea Federală o pot
comenta sau pot crea alte propuneri pe baza ei. Cel de -al doilea instrument de exercitare a puterii
cetațenești este referendumul , ce reprezintă dreptul constitu țional al cetățenilor prin care aceștia
aprobă deciziile importante . Referendumul poate fi obligatoriu, în cazul adoptării unei legi majore
sau la încheierea unui tratat important (ex:modificrea constituției) , sau facultativ în cazul în care este
vorba de o lege la nivel mediu (ex: legile și hotărârile federale) , unde în cazul acesta Guvernul ia
decizia în ceea ce privește intrarea ei în vigoare , iar apoi poate începe organ izarea referendumului ,
unde în 100 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, 50.000 de cetățeni cu dre pt de vot pot solicita
supunere a legii către referendum.7
Baza sistemului e reprezentată de principiul separării puterilor în stat, caracterizat prin echilibrul
între cele 3 puteri : exec utivă, legislativă și judecătorească . Astfel , Parla mentului i se atribuie o putere
semnificat ivă, unde preia chiar competențe de natură jurisdicțională. De asemenea, Consiliul Federal
e subordonat Adunării legislative și astfel „s -a institutit, ceea ce în doctrina de specialitate, poartă
denumirea de „regim de adunare".8
La nivel federal, sistemul de guvernare e alcătuit dintr -un Legislativ bicameral – Adunarea
Federală , un executiv -Consiliul Federal și de o instanță judecătorească – Curtea federală. Parlamentul –
Adunarea Federală – e alcătuit din doua pa liere, și anume Consiliul Statelor , care e camera sup erioară
alcătuită din 46 membri , ce se aleg în mod diferit de l a canton la canton , în principiu prin sistemul
majoritar . Cel de -al do ilea palier e reprezentat de Consiliul Național, alcătuit din 200 de m embri ,
aleși prin sistemul proporțional, în funcție de populația fiecărui cant on, iar membrii ambelor paliere
au mandat de 4 ani.9
Așadar, Constituția federală adoptată în 1848, mai poi revizuită și amendătă în 1874, respectiv
1999, definește și stabilește cele trei organe, reprezentative, de stat: Adunarea Federală

7 A.Vîlsan, Sistem politic în Elveția, 5iunie 2012. [ http://adrianavilsan.blogspot.ro/2 012/06/suisse.html ]accesat în
20.11.2015
8 Site-ul Consiliul Federal,[ https://www.admin.ch/gov/de/start.html ]
9 M.Simy, Elvetia – politica, armata, economie, transport, religie, cultura. 23 Ianuarie 2013.
[https://besttravelsaroundtheworld.wordpress.com/2013/01/23/elvetia -politica -armata -economie -transport -religie –
cultura/ ]accesat în 5.12.2015

(Parlamentul), Consiliul Federal (Guvernul) și Curtea S upremă de Justiție (puterea judecătorească).
„Funcțiile de membru a Consiliului național, a Consiliului de Stat, a Consiliului federal și de
judecător a Tribunalului federal sunt incompatibile.”10
Adunarea federală
Adunarea Federală , una din principalele puteri în stat, e imparțită, după cum am mai amintit mai
sus, în Consiliul Statelor , denumit reprezentantul cantoanelor, ce e alcătuit din 46 membrii – doi din
fiecare canton și unul din fiecare semicanton – aleși prin sisteme diferite de fiecare canton, individua l,
însă în afară de cantonul Jura, toate celelalte cantoane aplică sistemul majoritar și Consiliul Național ,
denumit reprezentantul poporului, e alcătuit din 200 membrii /deputați , ce sunt aleși pe baza
principiului reprezentării proporționale, existând cel puțin un reprezentant din fiecare canton, iar
alegerea locurilor în cantoane se verifică la fiecare 10 ani. Consiliul Național deține o componeță
profesională vastă, în sensul c ă 30 de locuri sunt ocupate de juriști, aproximativ 25 de locuri sunt
ocupate de agricultori și funcționari, 20 de locuri – de meșteșug ari, 10 locuri aparțin lucrător ilor în
mass -media, 2/3 locuri aparțin angajaților, iar restul locurilor sunt ocupate de re prezentanți în a lte
domenii ca știința, administrație, inginerie etc. Această prezență a diversității în domenii, duce la
existența unei relații mult mai strânse între parlamentari și cetățeni, dar totodată crește și legitimitatea
acestora față de sistem. 11 „Adunarea federală poate conferi mandate Consiliului federal.”12
Ca și iportanță, ambele paliere ale Adunării Federale se află pe poziții egale, ficare îndeplinind
roluri speci fice și esențiale în meținerea e ficienței , funcționării și organizării sistemului politic.13
Ficare consiliu se întalnește în sesiuni și ia hotărâri atât se parat, cât și în ședințe comune, și „Un
sfert din membrii unuia dintre consilii sau a Consiliului federal pot solicita convocarea consiliilor
într-o sesiune extraordinară”14. Astfel, o hotărâre a Parlamentului poate fi adoptată doar dacă cele
doua Consilii sunt de acord și dacă majortitatea membrilor acestora este prezentă . În cazul în care nu
se votează de ambele părți, hotărârea e retrimisă Cons iliului ce s -a ocupat primul de elaborarea ei
pentru a fi modificată sau înlocuită, ți nându -se cont, totodată și de pă rerea celuilalt Consiliu . Dacă
nici în cazul acesta nu se ajunge la un consens sau la o acceptare comună a hotărârii, atunci intervine
o Comisie de arbitraj care oferă o nouă propunere, însă dacă nici aceasta nu e acceptată de cele două

10 Constituția Federală a Confederației elvețiene . 1999. Incompatibilit ăți, art.144, alin.1
11 Pop Eva(traducerea), Sistemul Elvețian, ed.Liga Pro Europa. 1993, Târgu -Mureș. Pg.70 -77
12 Constituția Federală a Confederației elvețien e. 1999. Mandate atribuite Consiliului federal , art.171
13 A.Vîlsan, Sistem politic în Elveția, 5iunie 2012.[ http://adrianavilsan.blogspot.ro/2012/06/suisse.html ]accesat în
20.11.2015
14 Constituția Federală a Confederației elvețiene , Sesiuni , art.2, alin.2

camere, atunci hotărârea e scoasă de pe odinea de zi a Parlamentului . Acest exemplu de luare a unei
decizii dovedește faptul că Parlamentul nu urmărește doar interesele personale sau ale partidului,
dovadă fiind precizia cu care se analizează adoptarea unei hotărâri, datorită acestui lucru axistând o
mai mare apropiere față de cetățeni , sistemul prezentâ nd și experiența profesională în activitatea sa
parlament ară.
Din punct de vedere al organizării activității parlamentare, această sarci nă îi revine Secretarului
general, unde membrii săi se ocupă cu întocmirea proceselor verbale, cu traducerea dezbaterilor sau
organizarea comisiilor. Comisiile se ocupă de orga nizarea dezbaterilor, iar pentru rezolvarea
problemelor importante există comis iile permanente specializate, fi acare pe un domeniu, care le
rândul lor, fiecare dispune de secretar propriu ce le organizează agenda: comisia financiară, comi sia
pentru securit ate politică s au comisia pentru securitate economică .
Orientările poli tice din Parlament se grupează î n fracțiuni, ce se ocupă cu pregătirea agendei
consiliului respectiv, fac propuneri pentru alegeri și își numesc reprezentanții în comisiile
permanente. Fracțiunile se formează din 5 membrii în Consiliul Național și din 3 membrii în
Consiliul Statelor.
Despre actvitatea, în sine, a Adunării Federale se poate spune că membrii Parlamentului se
întrunesc de patru ori pe an, unde sesiunile dureaza t rei săptăm âni, însă pot exista ș i sesiuni
extraordinare. Ședințele sunt publice, iar în alegerile consilierilor federali și a judecătorilor , cele doua
Consili i se întrunesc în ședință comună pentru a vota, fiind prezidată de președintele Consiliului
Național.15 Doua dintre atribuțiile de bază ale Adunării Federale sunt numirea judecătorilor federali și
formarea Consiliului Federal. Încă din 1985 Parlamentul trebuie sa -și dezvălui e public aparten ența la
alte organizații și, de asemena, nu există o limitare de funcții, de aceea unii membrii ai Consiliului
Național au funcții în Guvernul cantonal, ceea ce de multe ori, nu reprezintă un fapt corect întrucât
interesele cantonului respectiv sunt mult mai accentuat reprezentate în procesul legislativ. Andu narea
federală veghează, de asemenea , la menținerea relațiilor dintr e cantoane și Confederație, „aprobă
convențile pe care cantoanele decid să le încheie între ele și cu statele străine, atunci când Consiliul
federal sau un canton înaintează o reclamație.”16și decide în privința acordării grațierii și pronunță
amnistia.

15 Denis de Rougemont, Elveția sau Istoria unui popor fericit, ed.Univers. 1996, traducere L.Braileanu si A.Martin,
București, pg 149.
16 Constituția Federală a Confederației elvețiene , Relațiile între Confederație și cantoane , art.172, alin 3

Sunt evidențiate tendințe din trei regimuri politice, și anume liberalismul, socialismul și
conservatorismul, astfel se remarcă partidele guvernamentale reprezentative : Partidul Social –
Democrat 24%, Partidul Radical -Democrat24%, Partidul Democra t-Creștin20%, Uniunea
Democratică de Cent ru1%, Partidul ecologist4%, Partidul Liberal Elvetian .
Consiliu federal reprezintă vârful administrației federale , iar Constituția federală îl denumește
„organul suprem executiv și conducător al Confederației Elvețiene”17, având atribuțiile unui șef de
stat. El e alcătuit din șapte membri – consilieri – plus un c ancelar, ce sunt aleși din 4 în 4 ani de către
Adunarea Federală , după reînnoirea completă a Consiliului Național . „Fiecare consiliu alege pentru
un an unul din membrii săi pentru președinție, un al doilea membru pentru prim -vicepreședinție, iar
un al treilea membru pentru a doua vice -președinție. Aceste mandate nu pot fi reînnoite pentru anul
următor.”18
Încă din 1959, partidele reprezentative din Adunarea Federal ă au stabilit o formulă specifică de
formare a Consiliului Federal, din care două locuri erau pentru social -democrați, doua pentru creștin –
democrați, doua pentru radical -democrați și un loc pentru democrații de centru. Astfel, activitatea
executivă a Consi liului Federal este îndeplinită de șapte departamente federale coordonate, fiecare,
de câte un membru al Consiliului Federal. Departamentele conduse de fiecare consilier se enumără
astfel: Departamentul Federal pentru Afaceri Interne, Departamentul Federal pentru Afaceri Externe,
Departamentul Federal de Finanțe , Departamentul Federal al Econ omiei, Departamentul Federal
pentru Justiție și poliție, Departamentu Federal pentru Mediu, Transporturi, Energie și Comunicații,
Departamentul Federal pentru Apărare, Protecție Civilă și Sport . 19 Consilierii federali nu sunt numiți
de președinte sau cancelar, ci de Parlament, deci ei trebuie să răspundă de acțiunile lor în fața
Adunării Federale. În cazul în care un consilier hotărăș te să demisioneze înainte de finalizarea
mandatului său , atunci locul este ocupat de urmașul consilierului respectiv doar până la finalizarea
mandatului de 4 ani, după care se organizează noi alegeri. Un consilier își poate redepune candidat ura
pentru a fi reales, astfel î n comparație cu alte țări, mandatul acestora poate fi de mai multe ori
reînnoit.
Condițiile pentru a fi ales un reprezentant în Consiliul Federal sunt aceleași ca pentru consi liul
Național, diferența fiind doar c ă nu poate fi ales decât un singur consilier din fiecare canton,
candidații fiind din cantoanele de unde domiciliază. Rudele candidaților nu au voie sa fie în acelș i

17 Constituția Federală a Confederației elvețiene , Rolul Consiliului federal , art.174
18Op cit. Președinție , art.152
19 Ghid de afaceri – Elveția, Elveția, Februarie 2013. [ http://www.mfa.gov.md/gae/ghid.elvetia.html ]accesat în
10.11.2015

timp membrii ai Consiliului Federal , ceea ce dovedește efort ul sistemului de a aduce la o scară
minimă corupția, încercând să mențină corectitudinea proceselor. Totodată, membrii Consiliului
Federal nu pot deține a lte funcții la nivel de canton și confederație sau să dețină altă meserie sau
profesie. În ceea ce privește adoptarea unei decizii , votul fiecăr ui consilier, cu privire la aceasta, nu
este publicat, publică fiind doar hotărârea finală a întregului C onsiliu .
Administrația federală e subordonată Consiliului Federal, iar prin intermediul ei , Consiliul își
pune în aplicare strategia politică și își în deplinește atribuțiile. Funcționarii sunt cei care rămân mai
mult timp pe post față de restul membrilor Guvernului , întrucât ei sunt special izați pe domeniu, la fel
ca și ș efii administrativi. Așadar, administrația e supravegheată de Consiliul Federal, dar controlată
de Adunarea Federală.
Președintel e confederației este r eprezentantul statului elvețian, ales pe o perioadă de un an dintre
membrii Consiliului Federal prin rotație, de către Adunarea Federală . Președintele , odată ales este
considerat a fi primus inter pares (primul între egali), adică el nu prezintă un statut superior față de
ceilalți membrii ai Consiliului Federal, având în plus, ca atribuție , doar faptul c ă votul său e decisiv
în dezbateri și e cel ce conduce ședințele Consiliului, totuș i președintele continuă să -și îndeplinească,
de asemena, și obligațiile ce -i revin în calitatea de ministru. Mandatul președintelui și vice –
președintelui nu poate fi reînnoit, de asemenea , persoana aleasă ca p reședinte, nu poate fi, în acelaș
timp și vice-președinte.20
Tribunalul Federal reprezintă autoritatea judecătorească supremă care reacționează în domenii
penale, juridice și administrative , cu sediul la Lausanne și Lucerna. El apără drepturile cetățenilor
garantate prin constituție, iar în realiz area ședințelor trebuie să respecte legile federale. E organul
independent de orice altă putere , însă nu are dreptul să verifice neconstituționalitaea legilor sau
tratatelor încheiate de stat. Judecătorii Tribunalului Federal au un mandat de 6 ani.21
Cance laria Federală este unitatea administrativă a Consiliului Federal ce organizează ședințele
acestuia, se ocupă cu publicarea textelor oficiale, dar asigură și buna desfășurare a alegerilor federale
și referendumurilor. 22 Cancelarul federal, față de funcția sa de șef al Statului Major al Consiliului
Federal, este de asemenea responsabil pentru drepturile politice și, în special, pentru organizarea de
alegeri federale și a referendumurilor, însă asigură și buna funcționare a guvernului de stat. Împreună
cu cei doi vice -președinți cancelar ul, ia parte la ședințele Guvernului Federal și reprezintă activitatea

20 Constituția Federală a Confederației elvețiene , Președintele, art 176 , slin. 2,3
21 Pop Eva(traducerea), Sistemul Elvețian , ed.L iga Pro Europa. 1993, Târgu -Mureș. Pg 50 -61
22 Site-ul Consiliul Federal, Cancelaria Federală , 12.24.2015
[https://www.admin.ch/gov/de/start/bundeskanzlei/aufga ben-der-bundeskanzlei.html ], accesat 9.1.2016

Cancelariei Federale. Vice -cancelarul, conduce Consiliul Federal cu cele șapte unități organizatorice
și 115 de angajaț i și este responsabil în coordoneare a activității de informare a celor ș apte
departamente. 23
Constituția federală e alcătuită din reguli clare după care funcționează sistemul printre care se
numără egalitatea în fața legii, „ nota bene ”, dar acordă și a utonomie cantoanelor a căror administrații
se pot organiza după propria voință, atâta timp cât ele respectă principiile de bază ce caracterizează
democrația și egalitatea în stat. Guvernul central nu deține capacitatea de a gestiona multitudinea de
politic i publice, întrucât federalismul elveția n nu deține o birocrație central ă destul de puternică.
Totuși, Consiliul Federal deține unele mijloace de control și costrângere, însă acestea sunt într -un
numar mic și le utilizează foarte rar. Revizuirea totală a C onstituției poate fi inițiată de popor și de
cele două camere ale Parlamentului federal. Dacă intervin neînțelegeri între cele două consilii, atunci
poporul e cel ce hotărăște dacă revizuirea C onstituției trebuie realizată, iar dacă acesta hotărăște
revizu irea totală, atunci cele două consilii trebuie reînnoite.24
Lipsa unei Curți Constituționale care să evalueze corectitudinea legilor cantonale pentru
îndeplinirea normelor federa le dovedeș te faptul că nivelul de autonomie al cantoanelor este unul
ridicat. A stfel normele cantonale sunt heterogene și, de obicei, prezintă inovativitate și deschidere.
Chiar dacă, cantoanele nu au dreptul de veto în realizarea unei legi, ele pot, totuși, să o
descurațeze și să o influențeze. Ținând cont de aceasta, se evidențiază faptul că federalismul elvețian
este unul de „tip cooperativ”, adică organele de gu vernare sunt dependente unul faț ă de celălalt, unde
Constituția acordă guvernului central anumite atribuții, iar restul responsabilităților sunt acordate
cantoanelor, de ex emplu principiul subsidiarității care presupune exercitarea competențelor de
autoritățile cele mai apropiate de cetățeni, dar și dreptul de protecție juridică a autonomiei.

Sistemul politic
Sistemul politic specific confederației elvețiene este unul mixt, astfel încât se regăsesc trăsături
atât din sistemul prezidențial cât și din cel parlamentar.
Astfel, sistemul este puternic remarcat de controlul legislativului asupra executivului , dar și
invers. Din această perspectivă se evidențiază faptul că Adunarea Federală e cea care alege
reprezentan ții Consiliu lui Federal și tot ea e cea care numește președintele , ceea ce -i conferă

23 Site-ul Consiliul Federal, Cancelarul , 12.24.2015
[https://www.admin.ch/gov/de/start/bundeskanzlei/bundeskanzler.html ], accesat 9.1.2016
24 Constituția Federală a Confederației elvețiene , Revizuire totală , art.193, alin.2, 3

Parlamentului o autonomie semnificativă, aceste procese demonstrând existența sistemului
parlamentar, însă există și momente în care Guvernul iși asumă refuzul răspunderii politice în fața
Parlamentului25, regăsindu -se astfel, și trăsături ale regimului prezidențial. De asemenea , Consiliul
Federal trebuie să prezinte anual un raport către Adunarea federală, cu privire la activităț ile sa le din
decursul anului. Un alt element evide nțiat e acela că parlamentarii pot adresa întrebări către Consiliul
Federal cu scopul de a obține explicații î n ceea ce privește unele probleme imp ortante ale
executivului, iar ră spunul este obligatoriu , ce poate fi dat pe loc sau în următoarea sesiune, oral sau
scris. Totodată , Consiliul F ederal poate fi numit de Consiliul Statelor sau de cel Națonal , să hotărască
dacă trebuie adoptată sau prezentată o anumită prevedere. Potrivit Constituției, Consiliul federal nu
poate fi revocat prin moțiune de cenzură, rezultând faptul că membrii guvernului nu pot fi înlaturați
în timpul mandatului, însă Guvernul nu poate să se opună voinței Parlamentului, precum nu poate să
exprime neconstituționalitatea deciziei Parlamentului sau să îl dizolve. Deci, rezultă că pe lângă
faptul că atât puterea executivă, cât și cea legislativă au atribuții ce le apropie prin faptul că se pot
controla reciproc, totuși, ele nu se pot dizolva reciproc, având un mandat fix.
Specific sistemului prezidențial se mai regăsește faptul că în Elveția, șeful statului este implicit și
șeful guvernului, fiind reprezentat de președinte, iar selectarea Parlamentului se face de către cetă țeni
prin combinarea modelului majoritar, în cazul Consiliului Statelor, cu cel proporțional, în cazul
Consiliului Național.26
Partidele formate sunt libere să colaboreze și să creeze coaliții după bunul plac. Astfel, sistemul
este unul foarte stabil și eficient datorită coaliției acelorași 4 partide care g uvernează, încă din 1959:
Partidul Democrat de Centru, Partidul Social -Democrat , Partidul Liberal Elvețian, Partidul
Democrat -Creștin.27
Inițierea /modificarea unei legi
Inițiativa de modificare a uneii legi exi stente sau de propunere a unei legi noi p oate veni din
partea poporului -prin adunarea a 100.000 de semnături de la cetățenii cu drept de vot, în termen de
18 lun i- , de la un canton prin inițiativă î n Consiliul Statelor, de la Cons iliul Federal prin propuneri
guvenamentale , de la Adunarea Federală prin moțiune sau inițiativă individuală aproba te de
majoritatea Parlamentului, dar și din partea oricărei comisii parlamentare.

25 pentru această afirmație nu am găsit exemple pentru a argumenta mai mult .
26 Site-ul Consiliul Federal, [ https://www.admin.ch/gov/de/start.html ]
27 Freedom House, 2015. Raports. Switzerland.[ https://freedomhouse.org/report/freedom -world/2015/switzerland ]

Inițiativa poporului trebuie să obțină majoritatea votului populației și cantoanelor -majoritatea
dintr -un canton cântărind un vot -, pentru a putea fi inclusă în Constituția revizuită (Ex: inițiativa de
aderare la ONU în 2002 care a fost susținută atât de popor, cât și de organele de stat sau i nițiativa
populară de desfințare a armatei din 1989 a fost, dar c are a fost respinsă.)
Elaborarea unei legi î ncepe în momentul în care Consiliul Federal cere administrației să creeze o
schiță de proiect, unde , de cele mai multe ori , se convoacă un grup de ex perți, adesea neparlamentari,
iar în funcție de domeniul din care face parte inițierea /modificarea legii pot participa organizațiile
interesate. Pe baza propunerilor de modificare a legii se elaborează proiectul propriu zis, iar mai apoi
administrația prezintă un raport către Adunarea Federală prin care se motivează priectul de lege
existent. Proiectele de lege importante se transmit publicității cu scopul de a informa asociațiile,
partidele și cantanele pentru a lua atitudine față de acestea.
Verificarea proiectului de lege se discută, mai întâi, în cadrul unei com isii a Consiliului Național
și una a Consiliului de Stat, unde se hotărăște înlăturarea ei de pe ordinea de zi sau trimiterea c ătre
discutarea ei în Parlament. În cazul în care consiliul ce se ocupă, cu prioritate, de proiect , nu e de
acord cu trimiterea c ătre dezbatere a acestuia, atunci va fi trimis către al d oilea consiliu pentru a
hotărâ ș i el. Dacă cel de -al doilea consiliu e de aceeași pă rere ca și cel inițial, proiectul de modificare
a legii este scos de pe ordinea de zi.
În cazul în care se decide dezbaterea proictului de lege în Parlament, se urmărește procedura
obligatorie începând cu discutarea legii pe articole, unde existența unei opinii contradictori a uneia
din comisii poate fi înlăturată prin procedura de compromi s, urmând apoi votul final al proiectului,
unde cele doua consilii acceptă separat legea în întregime.
Intrarea în vigoare a proiectului de lege. Votul final e publicat organlui de presă al Guvernului,
iar apoi poate începe organizarea referendumului, unde la 90 de zile de la publicare, 50.000 de
cetățeni cu drept de vot/8 cantoane pot solicita supunerea legii către referendum. Dacă acesta nu e
solicitat, decizia intrării în vigoare a legii aparține Guvernului. Toate hotărârile ș i legile confederației
sunt publicate într -o broșură ce stă la dispoziț ia oricui spre consultare, în o rice cancelarie federală.28
Chiar dacă cele două consilii au aprobat intrarea legii în vigoare, totuși acest moment poate fi
amânat în cazul în care referendumul e cerut de către cetățeni . De aceea, Constituția federală prevede
posibilitatea utilizării procedurii de urgență prin care se permite intrarea imediată în vigoare a unei
legi, fără referendum, însă doar în cazuri excepționale. Declarația de urgență e pemisă dacă nu se

28 Pop Eva(traducerea), Sistemul Elvețian , ed.Liga Pro Europa. 1993, Târgu -Mureș. Pg.20 -34

întârzie intrarea ei în vigoare, o altă condiție fiind aceea ca ambele consilii trebuie să fie de acord cu
această procedură. În ciuda procedurii de urgență poate exista referedum – dacă poporul acceptă
referendumul, hotărârile luate sunt amânate un an și nu ma i pot fi reînnoite -, însă dacă hotărârile nu
au bază constituț ională, ele trebuie acceptate î n decursul unui an de popor și cantoane, în caz contrar,
ele sunt anulate și nu mai pot fi reînnoite. Autnci când o lege federală nu este acceptată prin vot, ea
nu poate fi reînnoită29
Democrația directă
Datorită faptului că puterea elveției este descentralizată, unde cetățenii au o puternică influență în
deciziile politice și, unde nevoile și dorințele acestora nu sunt ignorate, raporturile Freedom House au
acordat nota maximă pentru libertăț ile și drepturile exitente ( 1.1)30
Încă din trecut a ex istat o bună guvernare în Elv eția, unde cetățenii urmăreau să li se respecte
părerile politice și nevoile. Astfel, faptul că erau reprezentați de persoane alese de aceștia nu era de
ajuns , așa că anumite partide de stânga au considerat că Parlamentul ales poate să nu fe reprezentant
pentru în treaga populaț ie, ci doar în interesul anumitor clase. De aceea instrumentele democrației
directe și -au făcut apariția, așa cum am amintit și în paragrafele anterioare, prin referendum, unde
oamenii pot corecta, aproba sau respinge deciziile Parlamentului și prin inițiativa cetățenească prin
care se supun votului, propunerile venite din partea poporului.
Elveția este una dintre țările ce permite cetățenilor să participe în luarea deciziilor la toate
nivelurile administra ției, atât cea locală cât și cea națională, unde cetățenii au dreptul de a vota în
orice fel de problemă – de la limita de viteză pe autostrăzi, până la desfințarea armatei – . Acest fapt
reprezintă una din principalele trepte ce a dus la instaurarea democra ției semidirecte. Poporul își
poate exprima direct poziția atât în cazurile de decizii politice locale, cât și la nivel național și
internațional, fapt regăsit tot mai fregvent în SUA. Dreptul la referendum ș i la inițiativa populară
oferă elvețienilor o au tonomie mult mai mare decat la americani.
Referendumul național reprezintă forma directă de exprimare a poporului cu privire la revizuirea
Constituției și problemele de interes național, iar referendumul local se organizează atunci când se
vorbește de prob leme deosebite pentru unită țile administrativ -teritoriale. Așadar, inițiativa
cetățenească reprezintă participarea populației la form area sau modificarea unei legi , veto -ul popular
este forma de anulare a legilor și referendumul reprezintă forma de exprima re a poporului în ceea ce
privește problemele importante ale țării.

29 Lider Wolf, Democrația direct ă în Elveția , 2008. București. Pg 12
30 Freedom House, 2015. Raports. Switzerland.[ https://freedomhouse.org/report/freedom -world/2015/sw itzerland]

Poporul este, conform Constituției, Puterea Supremă în Stat , unde puterea se remarcă ca fiind de
jos în sus, deci o mare parte a puterii stă în mainile poporului, ce o poate folosi adesea împotriva
elitelor politice. Electoratul este în jur de 5,5 milioane de persoane reprezintă aprox. 2/3 din popuația
Elveției. Așadar, poporul elvețian deține o mare libertate în exprimarea politică prin utili zarea
instrumentlor ca dreptul de vot , adică de a alege și de a fi ales, referendumul, inițiativa cetățenească ,
dar și petiția care conțin sugestii și semnăturile oamenilor ce au fost de acord cu acestea,de care
autoritățile trebuie să țină cont.
Așa cum am mai precizat , modul de guvernare diferă de la canton la canton, astfel în unele
cantoane ca Appenzel, Rodes -Intérieures și Glarus se desfășoară democrația directă, unde anual se
organizează o „ adunare a ținutului” 31și cetățenii cu drept de vot participă la hotărârea deciziilor
politice im portante și unde au loc alegeri, însă există și o democrație semi -directă, în restu l
cantoanelor, unde deciziile politice sunt supuse referendumului obligatoriu sau la cererea poporului.
În prezent elvețienii își caracte rizează sistemul ca fiind o „democrație semi -directă”32, ce aduce
împreună cu aceasta o serie de avantaje ca stabilitatea politică, creșterea legitimității poporului față
de sistemul politic, creșterea eficienței sistemului și diminuarea birocrației, reface rea legăturii dintre
elitele politice și nevoile cetățenilor și demonstrează că poporul poate face alegeri libere, întemeiate
și mai ales responsabile. Odată cu prezentarea acestor beneficii, există, bineînțeles, și o serie de
dezavantaje ce le conține mod elul de democrație semi -directă prezent , ca încurajarea participării în
viața politică mai mult a clasei de mijloc, dependența față de elitele politice, poate dovedi eficiența
dezvoltării afacerilor interne, dar care poate duce la eșec în afacerile externe , și poate determina
alegerile să ajungă mai puțin importante și decizive.33

Prezența la vot
Se poate afirma faptul că politica în cadrul democrației elvețiene este evidențiată și prin
participarea populației la vot. Începând cu perioada interbelică, se arată faptul că participarea la vot
era de aprox 80% . Din perioada 1993, participarea l a vot s -a injumătăț it fiind chiar sub 40%, din
această privință, Elveția poziționându -se printre ultimele locuri, atunci, unde din 6,8 mil locuitori,
aprox 4,5 aveau drept de vot și numai 13% din populatie respectiv 20% din cea cu drept de vot
participa la deciz ii. Această participare slabă se datora și bunăstarii cetățenilor care de la al doilea

31 Pop Eva(traducerea), Sistemul Elvețian, ed.Liga Pro Europa. 1993, Târgu -Mureș. Pg 50 -60
32 Lider Wolf, Democrația direct ă în Elveția, 2008. București. Pg 19
33Op cit. Pg 26 -28

razboi mondial nu mai trecuseră prin nici un fel de criză, dar și pentru că propunerile poporului erau
des respinse, existând un grup de experți ce se ocupau de acestea. Astfel, printr -un sondaj realizat în
acea perioadă, potrivit cărții „Sistemul Elvețian” , a rez ultat faptul că „20% din populație afirmă că nu
sunt intresați de politică, 20% spun că îi depășesc problemele și nu înteleg, 20% spun că votul lor nu
contează”.34
Pentru a putea vota, orice persoană trebuie să îndeplinească vârsta minimă de 18 ani și să
demonstreze faptul că este cetățean elvețian.
Până în secolul XX, Constituția declara faptul că doar bărbaților li se acordau drepturi politice,
însă datorită ref erendumulu i din 7 februarie 1971, femeile și-au do bândit dreptul de a vota și
participa la chestiunile federale , dar și să aleagă reprezentanți în parlamentul confederației. În luna
septembrie a aceluiaș an, deja erau alese 11 femei în Consiliul Național și doar una în Consiliul
Statelor. Așadar, în timp, femeile au devenit tot mai implicate în viața politică, act ivitatea lor fiind
evidențiată î n proporție tot mai mare. În 1992, Tribunalul Federal a hotărât să acorde libertatea
femeilor de a vota și pe ter itoriul Appenzel Innerhoden, acesta reprezentând ultimul canton, unde
femeile nu aveau drept de vot .35
În ceea ce privește buletinele de vot, acestea conțin toți candidații, însă pot exista și buletine de
vot albe, unde alegătorii pot întocmi ei înșiși list e de vot, pot accepta listele deja făcute sau pot șterge
din candidați și, de asemenea, pot completa cu alte nume.
Potrivit cercetărilor făcute de Wolf Lider în 2008 , elvețienii consideră că votul lor reprezintă o
puternică semnificație în chimbarea polit icilor, însă paradoxul e reprezentat de faptul că participarea
cetățenilor la vot este mult prea mică în comparație cu alte țări. Astfel, rata participării se încadrează
în aprox.30%, mai redusă decât în statele vecine ca Germania, Italia sau Frața. Princ ipalul motiv este
că alegerile reies a fi nesemnificative, deocarece cetățenii sunt conștineți de faptul că oricât de mult
concurează și se atacă partidele între ele în procesul electoral, spre final, ele vor colabora oricum în
coaliția extinsă . Astfel, exercitarea referendumurilor produce o presiune asupra cooperării partidelor
în cadrul coaliției extinse . Așadar, rezultă faptul că prezența referendumurilor ajută în completarea
democrației electorale, însă puternica influență realizată prin referendum sl ăbește influența alegerilor
electorale. Democrația electorală permite o mai mare posibilitate de existență a programelor politice
altenative, pe când democrația referendumurilor permite influență în luarea deciziilor individuale,

34 Pop Eva(traducerea), Sistemul Elvețian , ed.Liga Pro Europa. 1993, T ârgu -Mureș. Pg 53 -59
35 Op cit. Pg 65 -67

deci dacă elvețienii agrea ză mai mult utilizarea referendumurilor, e clar că doresc decizii individuale
concrete.36
Dupa cum am mai menționat, deciziile importante sunt supuse obligatoriu referendumului, însă
în cazul legilor, referendumul nu este obl igatoriu, dar acesta poate fi s olicitat de 50.000 cetățeni.
Potrivit statisticilor făcute de Linder, 93% din legi trec fără solicitarea referendumului, iar în cazurile
în care referendumurile au fost realizate, aprox. în 50% din acestea opoziția câștigat , iar legile au fost
returnate în parlament.
Rata medie, în 2008, de „participare la vot e de cca 45%, dar variază de la 25% participarea
pentrut subiecte neimportante și pănă la 70 -80% pentru cele foarte imporntante”. La o primă vedere
pare că rata de participare de 45% este un mică, în să trebuie luat în calcul faptul că cetățenii votează
și la nivel cantonal, unde se ajunge să se voteze pe an între 30 -50 de chestiuni diferite ceea ce
necesită timp pentru a lua hotărârea, pentru informare etc. Astfe l, 20% din oameni susțin că nu
votează, inidiferent de gradul de decizie, 20% votează de fiecare dată, iar restul cetățenilor votează
doar în diferite cazuri. Deci, cu cât mai mult scade participarea la vot, cu atât mai mult deosebirile de
clasă vor face diferența în rezultatele finale. În acea stă privință, au existat alte studii care au afirmat
faptul că elvețienii din electorat sunt bine informați și se află la curent cu informațiile oferite de
Guvern, practic ei dov edesc a avea un nivel de educație destul de ridicat, fiind capabili să diferenț ieze
propaganda -„ acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase
etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți – de
informație – acțiunea de „a înștiința” ; „ a căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge
informații, a se interesa”37-, însă a rezultat faptul că 20% d in întrebările puse se dovedesc a fi dificile
și greu de lămurit în privința lor, așa că în mod regulat, majoritatea oamenilor din clasa inf erioară
renunță la a mai vota.
În 2008 străinii de pe teritoriul Elveției reprezentau mai bine de 20% din populatia de aprox 7
mil de cetățeni , iar faptul că li s -a acordat posibilitatea de a vota, doar în unele cantoane, chiar dacă
nu erau cetățeni, doved ește faptul că democrația direcă nu -i discriminează pe străini. Există, însă, și
dezavantaje ca străin pe teritoriu , prin faptul că străinul cu domiciliul în Elveția nu are dreptul să
hotărească cum să se gestioneze banii publici, chiar dacă plătește , constant , anumite taxe și impozite
la bugetul public. 38

36 Lider Wolf, Democrația directă în Elveția , 2008. București. Pg 22 -25
37 Dicționarul explicativ al limbii române , 2009,[ https://dexonline.ro/ ]
38 Op cit. Pg 31 -35

Având în vedere faptul că o parte seminificativă din populația Elveției este aflată dincolo de
granițe – în jur de 120.000 elvețieni – , totuși aceștia au posibilitatea de a vota prin corespondență doar
dacă îndeplinesc procedura obligatorie începând cu deținerea vârstei obligatorii de 18 ani, apoi
completarea formularului prin care sunt trecuți în „registrul electoral” , iar apoi urmează exercitarea
votului care poate fi „fie la primăria, deci cantonu l, ultimei reședințe din Elveția, fie la localitatea
locului de origine”. După ce formularul completat este trimis în Elveția, urmează ca solicitantul să
primească acasă plicul de vot, iar dupa ce votează, trimite plicul către „primăria localității unde a ales
să-și exercite dreptul de vot”.
Cetățenii aflați în străinătate pot v ota pentru Consiliul Național, însă doar în anumite cantoane
pentru Consiliul Statelor (Berna, Basel Land, Basel Stadt, Fribourg, Geneva, Graubünden, Jura,
Neuchâtel, Solothurn, Schwyz, Ticino, Zürich ). Unele cantoane au adoptat ș i votul electronic,
existând, astfel trei platforme de vot : votul electronic, votul prin corespondență și votul direct, unde
fiecare canton e liber să obteze pentru oricare dintre aceste modalități. Pe pl an federal, Constituția
Elveției garantează „cetățenilor elvețieni cu domiciliul în străinătate dreptul exercitării opțiunii
politice atât la nivel de referendum și inițiative, cât și la alegerile Consiliului Național.” 39
În ceea ce privește votul pentru a legerea Consiliului Național din 2015, partidul care a adunat cel
mai mare procent din voturi a fost Partidul Democrat de Centru cu 29,5% cu primele 65 de mandate.
În rezultatele de la nivelul fiecărui canton reiese faptul că Partidul Democrat de Centru a fost cel mai
votat 17 din cele 26 de cantoane. Documentele de vot sunt trimise în limba oficială a cantonului, iar
dacă cineva dorește aceste documente în altă limbă, ele se pot solicita de la cantonul unde locuiește.40

Clivaje le
Elveția e formată din grupuri etnice diferite, care au credințe religioase diferite și vorbesc limbi
diferite. Conține patru limbi oficiale: germana (în nord, est și centru ), italiana (în sud), franceza (în
vest), retroromana și alte câteva dialecte și se evidențiază trei tipuri de religii cu accent pe catolicism,
protestantism, printre care și religia musulmană. Construirea națiunii, urbanizarea, industrializarea și
modernizarea au avut un culoar conflictual, a stfel, la începutul federației politice, a avut loc un război
civil între conservatorii catolic i și „progresivii protestanți” ( așanumitul război civil Sonderbund,
fondat în Lucerna în 1845, prin care se creează o asociere cu scopul apărării intereselor catolice din

39 Constituția Federală a Confederației elvețiene, aprilie 1999, art 139
40 Giorgia Seeholzer, Votul electronic și prin corespondență la elvețieni, 04.01.2015.
[http://casa -romanilor.ch/votul -electronic -si-prin-corespondenta -la-elvetieni -3858 ] , accesat 08.01.2016

mediul rural și a libertăților „a ntice” împotriva principiilor liberale ) prin intermediul căreia statul e
unul consoci aționalist, prin care se permite coexistența pașnică a protestanților și catolicilor. În 1980
prin inițiativă s -a cerut separarea totală a bisericii de stat, dar a fost re spinsă printr -un procent de
78,9% din alegători. În timpul industrializării, a existat o împărțire a țării în „muncitorii și
antreprenorii capitaliști” . Prin conducerea proporțională, au fost integrate minoritățile culturale (în
special din Europa Central ă sau din Africa) , însă asta nu a rezolvat creșterea clivajului socio –
economic, însă printr -un consens realizat între securitatea socială, serviciile medicale, sistemul de
educație și bogăție s -a red us din intensitatea acestui cliv aj socio -economic. 41
Cultura confederației nu trăiește în stat, ci sunt puternic impregnate în componentele istorice ca
Cetatea Genevei sau ținutul Vaud. În prezent rel igia majorității elvețiene se do vedește a fi
protes tantismul (în anul 2000 se decl arau a fi 526). În secolu l VIII, a existat împărțire a populației în
doua confesiuni: mai puțin de 3 cincimi de protestanți și mai mult de două cincimi de catolici, iar în
1848 a fost refuzată o alt ă religie dec ât cea a majorității, astfel s -a creat un amestec al catolicilor cu
protestanții. Printr -o cercetare din acea perioadă fă cută pe 1000 de cetățeni, pentru a vedea
apartenența lor la diferite religii, a rezultat o creștere a catolicilor cu 4,9%, datorită afluxului de
străini. Organizarea bisericilor protestante completează st ructura federală a țării. Aparținând statului,
bisericile formează unități cant onale, care trăiesc din bunăst area credincioșilor, iar „autonomia
parohiei e condusă de un pastor asistat de un consiliu bisericesc.” . Deci, rezultă că biserica elvețiană
repre zintă o parte destul de lejeră pentru biserica cantonală, fiind absent un partid național protestant,
însă se regăsește Partidul Creștin Democrat cu tendințe conservtoare.42
Într-un studiu realizat de Lijbphart, din perioada anului 2000, reiese faptul că Elveția conține o
diversitatea lingvistică , a grupurilor , mult mai mare, față de Belgia . Astfel că, în Belgia se
înregi strează doua grupuri importante, pe când în Elveția trei sferturi din populație este germanofonă,
existând și alte limbi vorbite ca franc eza, italiana sau romansa . Autorul obser vă, de asemena, că în
societățil e pluraliste, clivajele structurale se transformă treptat în clivaje ale sistemelor de partide și
faptul că în Elveția, „limba întretaie clasa și religia” . Îndicatorul de omogenitate e ste identificat, aici,
prin împărțirea statului în două grupuri lingvistice: unul majoritar( germanofoni) și alt ul
minoritar(italieni sau francezi). Deci nu se ține cont de faptul că atât italiana, cât și franceza sunt
limbi dominante în câteva cantoane. S e evidențiază faptul că Elveția deține patru limbi oficiale, dar

41 A.Vîlsan, Sistem politic în Elveția, 5iunie 2012.
[http://adrianavilsan.blogspo t.ro/2012/06/suisse.html ]accesat în 20.11.2015
42 Denis de Rougemont , Elveția sau Istoria unui popor fericit , ed.Univers. 1996, traducere L.Braileanu si A.Martin,
București, pg 200 -204

numai trei cantoane bilingve și unul trilingv, însă și faptul că împărțirea țării în cantoane a dus la
crearea de unități administrative mult mai omogene decât întregul ansamblu național.
Un fapt interesant în Elveția e repre zentat de existența a unei reguli nescrise ce prevede ca
reprezentarea grupurilor lingvistice să fie direct proporțională cu numărul lor. Această cutumă se
aplică atunci când se formează Guvernul, astfel atât în Elveția cât și în Belgia, „această multiplicitate
a clivajelor se reflectă în caracterul multidimensional al sistemului lor de partide”. La nivelul
administrativ teritorial, atât Elveția cât și Belgia sunt țări descentralizate, ultima mai mult decât
prima, unde cele 24 de cantoane și 2 semicantoane, din Elveția, împar t puterea executivă cu Guvernul
central. 43 Potrivit articolului Agenției Naționale de Presă, trăsătura caracteristică în democrația
Elveției „rămâne acest multipartidism care permite unui număr de șapte partide să fie reprezentate
printre cei 200 de aleși rezultați , în urma unui sistem proporțional , în fiecare canton pentru Consiliul
Național, camera inferioară.”44
Cu scopul de a evita dominația cantoanelor mari, Constituția a hotărât să existe nu mai mult de
un consilier federal pe un canton, cu susținerea că trebuie să existe o atenție detaliată în realizarea
legilor, cu scopul de a fi reprezentate în mod corespunzător diferite reg iuni geografice și lingvistice,
însă au existat și cantoane care nu au avut niciodată un reprezentant în Cosiliul Federal.45
Elveția e o țară cu un model ce nu poate fi aplicat, cu exactitate, altor state, și cu o puternică
unitate națională . Există, însă, un paradox prin faptul că ea e împarțită, în acelaș timp, în 26 cantoane,
4 limbi, rase și două religii dominante , pe câ nd G ermania, Italia și Franța își împart, între ele Elveția
sub forma a trei „zone de influență”. Astfel, rezultă că, din punct de vedere cultual, „un elvețian din
Geneva este francez, în timp ce unul din Zurich este german.”46 Odată cu înrădăcinarea modernizăr ii
au început să fie introduse cooperarea și consensul religios, posibilitatea de migrări din regiunile
catolice către cele protestante și invers, acordul căsătoriilor între c atolici și protest anți, iar industria

43 Andreea Zamfira, Contribuția științifică a lui Arend Lijphart în studiul comparat al societăților multiculturale.
[http://www.sferapoliticii.ro/sfera/137/art12 -zamfira.html ], accesat 15. 11.2015
44 Ionuț Mareș, Elveția: Alegeri pentru cele două camere ale parlamentului, 18 oct 2015
[http://www.agerpres.ro/externe/2015/10/18/elv etia-alegeri -pentru -cele-doua -camere -ale-parlamentului -09-53-41 ],
accesat 9.01.2016
45 Site-ul Consiliul Federal, Regiuni din Consiliul Federal de la 1848, 11.11.2015
[https://www.admin.ch/gov/en/start/federal -council/history -of-the-federal -council/regions -in-the-federal -council –
since-1848.html ], accesat 9.1.2016
46 Mădălina Bellal , Miracolul elvețian, 10.05.2015
[http://casa -romanilor.ch/miracolul -elvetian -4055 ], accesat 05.01.2016

nu mai fac e diferențe între aceștia, realiz ându -se, totodată, separarea dintre biserică și stat. „Deviza
democratiei directe a permis influenta catolicilor ș i participarea lor la decizie.”47
Majoritatea școlilor publice, federale acordă ore de educație religioasă în funcție de religia
predominantă î n canton, aceste ore fiind obligatori.48

Grupuri de interese
Așa cum am povestit anterior, Elveția conține o populație destul de omogenă , cu o libertate a
cetățenilor în a -și exprima și susține propriile păreri indiferent de rasă, etnie sau statut social, scopul
fiind reprezentarea în mod corespunzător a tuturor inișiativelor. Astfel, există numeroase grupuri de
interese, fiecare susținând rezolvarea sau soluționarea anumitor probleme pe care grupul respectiv le
consideră a fi prioritare.
Având în vedere problema numărului mare al refugiaților din acestă perioadă în Elveția, au
existat grupuri de interese care au urmărit ajutarea acestora c u hrană, haine și alte obiecte necesare
traiului decent, însă au existat și grupuri care au avut ca scop stoparea imigranților . Astfel, grupul
Ecopop, care se descrie ca fiind realizat din ecologiști de stânga, a înaintat inițiativa prin care a dorit
oprirea imigrației în numele problemelor de mediu, însă aceasta a fost respinsă cu 74,1% de către
alegători , iar dacă ar fi fost votat pozitiv, grupul ar fi redus afluxul străinilor ce vin în fiecare an, de la
80.000 până la 16.000. Grupul s -a format încă de acum 40 ani din academicieni ecologiști și
feministe. Acest proiect impotriva imigrării care a unit ecologiști de stânga cu gânditori de extremă
dreaptă , a atras contra – campanii formate din oameni de afaceri, guvern și alte partide care au afirmat
faptul că aplicarea proiectului ar aduce pierderi în economia țării și ar izola Elveția de U.E. Acelaș
grup, Ecopop, a pr opus, de asemenea utilizarea a 10% din bugetul țării pentru a ajuta familiile în curs
de dezvoltare . În februarie 2015, populația a votat introducerea cotei pentru imigranți, prin care s -a
evidențiat un acord clar de liberă -mișcare cu U.E.
O altă inițiativă venită din partea unui grup de stânga, a susținut introducerea „cotei unice de
impozitare pentru expatriați bogați” , numită „inițiativa de aur”, la care s -au alăturat un gurp de
radicali de dreapta, asupra căreia economiștii au suținut că aprobarea ei ar duce la o creștere a
prețului pentru aur, așa că a fost respinsă. 49

47 Andreea Zamfira, Contribuția științifică a lui Arend Lijphart în studiul comparat al societăților multiculturale.
[http://www.sferapoliticii.ro/sfera/137/art12 -zamfira.html ], accesat 15. 11.2015
48 Freedom House, 2015. Raports. Switzerland .[ https://freedomhouse.org/report/freedom -world/2015/switzerland ]
49 Kate Connolly, Switzerland rejects immigration cap , 30nov 2014, Berlin
[http://www.theguardian.com/world/2014/nov/30/switzerland -rejects -immigration -cap ], accesat 09.01.2016

O altă exprimare a nevoilor poporului a fost dată prin proiectul "pe ntru o casă publică de
asigurări de sănătate", ce prevede dorința de înlocurie a celor „61 case de asigurări de sănătate private
cu o casă de asigurări unică, publică”, care să asigure servicii de sănătate obligatorii și să existe
agenții în fiecare canton. Astfel, Santesuisse, grupul de lobby a sectorului medical , a evidențiat
faptul că pe 2015, tarifele au crescut cu 4,5%. 50 Nici sindicatele nu s -au lăsat mai prejos în a -și
îndeplini interesele, astfel că în 2014 acestea au promovat crește rea salar iului minim la 22 franci
elvețieni(CHF) sau 4000 chf pe lună, inițiativă promovată prin UNIA group d e sindicatele elvețiene,
însă a ceasta a fost respinsă în procent de 76,7%51
Au existat inițiative ș i în educație, astfel, Asociația AREI -Luzern a oferit cursuri de învățare a
limbii germane, dar a oferit și consultanță privată pentru persoanele venite r ecent în țară, care se află
în procesul de depunere a documentelor pentru ședere.52 De asemena, există multe grupuri ecologiste
care apelează la di ferite modalități în salvarea mediului. Elveția are cel mai eficient sistem din lume
pentru reciclarea ziarelor vechi și a deșeurilor din carton , astfel au existat diverse „gurpuri verzi” care
au inițiat proiecte de separare a deșeurilor prin amplasarea to mberoanelor pentru plastic, carton,
alimente etc., în toate cantoanele , astfel s -a ajuns la rezultatul prin care numai o mică parte a
deșeurilor să ajungă în tomberoanele de gunoi . Există cantoane unde, în cazul în care se aruncă mai
multe deșeuri decât mărimea sacilor de gunoi, impozitul local crește implicit. Tinerii au inițiat și un
program, Myfood30, prin care se dorește m inimalizarea risipei de mâncare. S -au introdus și
programe , în care diverse grupuri au încercat să încurajeze mersul cu bicicleta sau cu mijloacele de
transport în comun.53
Există, de asemena, o organizație „umbrelă ASO” care ajut ă la sprijinirea și informa rea
cetățenilor elvețieni aflați peste hotare prin faptul că-i ține la curent cu informațiile locale de
actualitate și urmărește statistica publicată de confederație, în care se menționează numărul
elvețienilor aflați în diaspora.54

50 Lidia Piaget, În septembrie la vot: pentru asigurarea de sănătate obligatorie, 25.07.2014
[http://www.casa -romanilor.ch/septembrie -la-vot-pentru -asigurarea -de-sanatate -obligatorie -3643 ],accesat 08.01.2016
51 Giorgia. L. Elveția a spus NU s alariului minim propus de Sindicatele elvețiene, 18.05.2014
[http://www.casa -romanilor.ch/elvetia -spus -nu-salariului -minim -propus -de-sindicat ele-elvetiene -3603 ]
52 Giorgia. L. Program de toamnă AREI -Luzern, 22.09.2014
[http://www.casa -romanilor.ch/program -de-toamna -arei-luzern -3683 ], accesat 09.01.2016
53 Oana.M. Colectarea gunoiului și reciclarea în Elveția, 19.08.2014
[http://www.casa -romanilor.ch/sistemul -de-reciclare -elvetia -2010 ], accesat 09.01.2016
54 Oana.M. Votul electronic și pri n corespondență la elvețieni , 04.01.2015
[http://casa -romanilor.ch/votul -electronic -si-prin-corespondenta -la-elvetieni -3858 ]accesat 07 .01.2016

Cetăț enia
Orice cetățean al Elveției deține 3 tipuri de cetățenii: cea a localității, cantonului și a sta tului
federal. Cetățenia confederaț iei elvețiene se împarte în procedura de naturalizare facilitată , unde
cetățenia este acordată persoanelor căsătorite cu un cetățean elvețian sau adoptate de cetățeni
elvețieni. Celorlalte persoane cărora cetățenia elvețiană li se cuvine prin naștere se numeș te
procedura de reglementare facilitată. Astfel procesul de acordare a cetățeniei diferă de la canton la
canton, însă există o gamă de reguli care se aplică tuturor cantoanelor cum ar fi respectarea
Constituției statului , participarea la viața socială , cunoașterea limbii cantonului în care locuiește sau
să se cunaoscă tradiția, cultura și sistemul politic.
Pe lânagă criteriile necesare în obținerea cetățeniei , valabile în toate cantoanele și obligațiile
specifice fiecărui canton, s -a adăugat ceva în plus pentru a deveni cetățean elvețian și anume,
„declarația de loialitate” față de legile statului elvețian și de constituția acestuia. Această declarație
trebuie semnată, atât de persoanele care trec prin procesul de naturalizare facilitată, cât și de cei ce
trec prin procesul de reglementare facilitată. Prin semnarea acestei declarații, persoana e nevoită „să
respe cte egalitatea între femeie și bărbat, dreptul la libertate personală, la credință și dreptul la
exprimare liberă ”. Persoana care devi ne cetățean, se consideră a avea o integrare nereușită atunci
când nu respectă aceste libertăți constituționale sau care prezintă un grad redus de toleranță, de
exemplu ex istența modelului de căsătorie forțată, astfel acelei persoane cetățenia îi poate fi retrasă.
Cetățenia se acordă persoanelor care dețin permisul C, de rezidență, celor care au locuit minim
10 ani în Elveția și celor care sunt integrați (adică să respecte Costituția, să participe activ la viața
economică, să cunoască una din limbile oficiale și ceea ce a fost adăugat mai nou este faptul că
„dependența de serviciul social în ultimiii 3 ani înainte de depunerea cererii pentru încetățenire sau în
timpul proced urii de încetățenire face imposibilă primirea unui răspuns pozitiv”) 55
Străinii sunt privați de a locui în Eleveția dacă au fost condamnați prin hotărâre judecătorească
definitivă pentru cirmă, viol sau trafic de persoane și dacă au profitat de ajutorul soacial acordat de
confederație.56

Armata

55 Giorgia. L. Cetățenia elvețiană doar cu declarație de loialitate?, 19.08.2015
56 Constituția federală a Confederației Elvețiene , Regimul de ședere și stabilirea cetățenilor străini . Art.121, alin.3

După înfrâ ngerea de la Mariango, Elveția a renunțat la dorința de extindere teritorială, ieșind și
din sfera marilor puteri europene, însă garantat era faptul că țara era mereu pregătită pentru un posibil
atac.
În jurul anilor 1990, dovada faptului că armata era integrată în rândul națiunii se evidenția în
peroada de instrucție s au mobilizare, unde soldații aveau aprobarea în a -și ține pușca, uniforma și
munițiile în dulapul propriei lor case, fapt ce demonstra încrederea acordată armatei de către cetățenii
elvețieni și lipsa presupunerii unei posibile trădări din partea armatei.
Poporul elvețian nu se declară a fi nici militarist, dar ni ci antimilitarist, astfel că bărbații
considerau, în acea perioadă, armata o școală de civism, în care toți erau egal i între ei, unde tinerii
găseau prin armată prilejul de a scăpa de căsătorie, de a se maturiza și de a cunoaș te oameni noi,
afirmând intr -un sondaj de opinie din 1964 că „armata e casa bărbaților”. Astfel, bărbaților li se părea
destul de neobișnuit ca femeile să aibă dre ptul de a vota, din moment ce responsabilitatea lor era
gospod ăria și familia , în discuțiile politice participând doar bărbații. Una din îndatoririle de b ază a
cetățeanului elvețian e serviciul militar , care rămâne și astăzi obligatoriu , între 20 -50 ani , iar fiecare
își poate ține arma acasă. C ei ce se dec lară inapț i trebuie să plătească anumite taxe pentru a acoperi
cheltuielile de apărare a țării, iar femeile se pot înscrie voluntar în serviciul militar.
S-a considerat mereu că Elveția a luat naștere prin cooperare, deviza pentru solidalitate fiind
„unul pentru toț i și toți pentru unul”.57
În anul 2000, revista New York Times afirma – "Cu 360.000 de soldati, Elvetia are in acest
moment una dintre cele mai mari armate ale lumii, cu o medie de varsta intre 18 si 20 de ani. De
asemenea, este una dintre cele mai scumpe d in lume, avand un buget de 3 miliarde de dolari anual."
În anul 2009, deși numărul trupelor elvețiene ascăzut, în urma tratatului „Armee XXI ”, rămânând
20.000 militari, totuși ea a rămas o armată puternică, greu de întâlnit în Europa.58
Neutralitatea poporului Elețian este puternic susținută de numărul ar melor deținute. Astfel, în 48
de ore, elvețienii pot mobiliza o arma tă formtă din 20.000 militari, printre care și femei. Armata
deține între 8000 și 1000 tancuri de luptă, 350 avioane de vânătoare , mii de arme și rachete, dar și
mine bine amplasate. Alpii reprezintă un bun loc de adăpost cu sute de buncăre, spitale subterane și
adăposturi nucleare . Strategia armatei este una foa rte clară: „elvețienii vor lupta până la ultimul

57 Denis de Rougemont, Elveția sau Istoria unui popor fericit, ed.Univer s. 1996, traducere L.Braileanu si A.Martin,
București, pg 104 -107
58 Știrile ProTv, Care e puterea militara a Elvetiei, o tara neutra de 500 de ani, care se pregateste de violente, 15oct 2012
[http://stirileprotv.ro/stiri/international/care -e-puterea -militara -a-elvetiei -o-tara-neutra -de-500-de-ani-care -se-
pregateste -de-violente.html ]

avanpost și vor arunca în aer poduri, drumuri, căi ferate, tuneluri și chiar munți de dimensiuni mici
pentru a -l îngropa sub dărâmături pe inamicul care înaintează !” . Forțele armate elvețiene includ
Forțele Aeriene și Forțele Terestre, lipsind însă Forțele Marine , întrucât Elveția nu are iesire la
mare.59

Economia
Datorită faptului că Elveția prezintă o suprafață restrânsă pentru agricultură, s -a dezvoltat, mai
mult, populația urbană și cea industrială, accentuând domenii ca prelucrarea metalului, producerea
ceasurilor, a produselor chimice și farmaceutice, tursim dar și activități bancare internaționale.
Elveția găzduiește, pe lângă sediul ONU, mai multe organizații ca Organizația Mondială a
Sănătății, Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Comerțului și alte 200
organizații internaționale. Câteva din cele mai mari companii deținute de Elveția sunt Nestlé,
Mercuria Energy Group, Adecco etc.. Confederația deține, de asemena, cel mai mare laborator din
lume ce se ocupă cu cercetarea fizicii particulelor – CERN, dar și aeroportul cu cel „mai mare nod de
transport internațional al țării, cu 22,8 milioane de pasageri în 2010”. Cea mai importantă organizație
din ramura bancară este Swiss Bankers Association.
Economia se înregistrează a fi una stabilă și tot mai prosperă, realizând comerț permanent cu
țările vecine, ale căror limbi sunt și vorbite: Italia, Franța și Germania. În a nul 2011, economia s -a
dovedit a fi a nouăsprezecea pe lume, și implicit confedera ția s-a plasat pe primul loc la cea mai
bogată țară din lume.
Din 3,8 milioane de angajați cât înregistrează Elveția, 25% făceau pa rte, în 2004, dintr -un
sindicat, astfel că, de cele mai multe ori, patronii resping amestecul sindicatelor în activitatea
companiilor, iar drepturile angajaților de a participa în hotărârea deciziilor sunt mai limitate, față de
cum sunt în Germania.60 În ceea ce privește piața munci, este mult mai flexibilă față de țările vecine,
astfel că, rata șomajului e una scăzută – 3,5- , iar taxa în ansamblu, reprezintă una din cele mai mici
din punct de vedere al țărilor dezvoltate. O trăsătură esențială în economia Elveției este dată de
numărul semnificativ de întreprinderi mici și mijlocii care găzduiesc, fiecare, mai puțin de 250
angajaț i, acestea reprezentând 99,7% din totalitatea companiilor statului și care asigură locuri de
muncă pentru mai mult de 70% din populația care muncește. Prin stabilitatea economică și finaciară,

59 Paula Rusanu, 12 lucruri INEDITE despre Elveția: Cum ar reacționa țara în caz de război, 11sept 2014
http://www.mediafax.ro/externe/12 -lucruri -inedite -despre -elvetia -cum -ar-reactiona -tara-in-caz-de-razboi -foto –
13247435 . Accesat 06.01.2016
60 Lider Wolf, Democrația direct în Elveția, 2008. București. Pg 25

dovedită prin nivelul scăzut al înflației, de 2.4, prin rata do bânzilor redusă și prin existența unei
monede puternice și stabile( Francul Elvețian), Elveția este plasată ca fiind „unul dintre cele mai mari
centre financiare offshore din lume”, trecând peste New York, Frankfurt sau Londra.61
Îndustria țării este dep endentă de importuri, dar acest lucru e compensat de pregătirea ș i
calificarea la nivel înalt a angajaților și prin prezența avanstă a gradului de tehnologizare. În
domeniul bancar privat și cel al asigurărilor, companiile confederației se plasează pe pozi ția
dominantă pe plan mondial. Din punct de vedere al relațiilor internaționale, politica externă a Elveției
se mulează pe trei axe. Prima e cea a acordurilor cu Uniunea Europeană, a doua e cea a acordurilor de
liber schimb încheiate în cadrul Asociației E uropene a Liberului Schimb la care Elveția e și membră
și cea de -a treia axă e liberul comerț internațional prin progres permanent în cadrul Organizației
Mondiale a Comerțului.62
Faprul că Elveția nu participă la piața unică europeană, a adus o serie de con secințe, însă acestea
au fost atenuate într -o bună măsură odată cu semnarea celor 7 acorduri cu U.E., în 1999, dar care au
intrat în vigoare în 2002. Pachetul conține „libera circulație a persoanelor, transportul aerian,
transportul terestru, agricultura, barierele tehnice în comerțul internațional, piața de achiziții publice,
cercetare -dezvoltare”. Preocuparea Elveției de a extinde lista acordurilor mai depare de zona euro –
mediteraneană , este prioritară, dovadă fiind acordurile semnate recent cu Mexic și S ingapore în
cadrul Asociației Europene a Liberului Schimb. Organizația mondială a Comerțului, „ca forum de
negocieri permanente între ță rile membre , în vederea liberalizării comerțului mondial”, reprezintă
zona promițătoare pentru Elveția în a -și promova și apăra interesele sale comerciale.
Din punct de vedere instituț ional, politica economic ă și comercial ă, atât pe plan intern câ t și
extern, este realizată și aplicată de către Departamentul Federal al Economiei, prin intermediul
Secretari atului de Stat pentru Economie (SECO). În domeniul extern, atribuția principală a SECO este
de a „negocia și încheia acorduri de cooperare economică și comercială” cu scopul de a avea
oportunitatea de a înainta spre noi piețe pentru produse, servicii sau investiții elvețiene.
Principalii factori care demontrează că Elveția este un mediu propice, adaptat produselor și
serviciilor de mare calitate și tehnicitate pentru încheierea afacerilor sunt nivelul de interdicție și
control din partea autorităților, competiția liberă, garantarea dreptului la proprietate, apărarea
secretelo r bancare, protecția oferită de Legislație în domeniul afacerilor, dar și stabilitatea pe terme n
lung a cadrului investițional. Astfel, cadrul legal, din punct de vedere economic, este dat de

61 Ghid de afaceri – Elveția, Elveția, Februarie 201 3.[ http://www.mfa.gov.md/gae/ghid.elvetia.html ]
62 Pop Eva(traducerea), Sistemul Elvețian, ed.Liga Pro Europa. 1993, Târgu -Mureș. Pg.13 -16

Constituția confederației care înrădăcinează drepturile fundamentale, ca „dreptul de proprietate,
dreptul de a desfășura activități cu scop lucrativ, libertate a comerțului”. În cazul străinilor, aceștia își
pot înființa firme, dacă dețin dr ept de reședință , pe de o parte , la care pot fi și patroni, cât dacă nu
dețin acest drept , pe de altă parte , însă doar că firma trebuie condusă de un cetățean elvețian. 63
Pentru a importa anumite produse cum ar fi alimente, e necesară o autorizație specială și p ermis
de import care e valabil timp de un an și care se acordă doar firmelor cu sediul în Elveția, toate
acestea cu scopul asigurării protecției consumatorului. Potrivit cercetărilor făcute de Wolf Lider,
există anumite aspecte c ritice prezente în Elveția ce se referă la rolul propagandei și a banilor . Astfel,
se poate afirma faptul că un referendum poate fi cumpărat cu bani, însă în acest proces, propaganda
joacă un rol esențial în perioada campaniilor electorale. Deci, în cazul în care resursele se distribuie
în mod inegal, de exemplu proporțional, de la 1 la 20, unde puterea democatică și egală a poporului e
dată de formula „un om, un vot” , atunci cambania devine distorsionată datorită distribuirii inegale a
banilor. Așadar, se pune tot mai mare accent pe „marketingul politic”, adică prin utilizarea
campaniilor pe termen lung cu scopul de a avea o influență mai mare asupra opiniei publice, dar și ca
aceștia să deți nă informații suficiente înainte de a -și utiliza votul.64
Așadar, principiul specific economiei elvețiene est cel al pieței libere, unde Comisia pentru
Libera Comcurență veghează la derularea corectă a pieței și poate interveni atunci când sesizează că
există factori ce stopează libera concurență, iar Oficiul pentru Supraveghere a Prețurilor intervine în
cazul creșterii abuzive a acestora , supraveghează evoluția lor și le menține la un nivel ridicat atunci
când lipsește concureța reală. Datorită așezării geo grafice, lipsei majoră de rezurse, dar și dimensiuni
mici pentru piața internă a determinat economia elvețiană să fie una deschisă, dependentă de
comerțul extern și în special de cărbune, gaze naturale și petrol.65
În ceea ce privește corupția, potrivit afirmațiilor făcute de Freedom House , Elveția s -a situat pe
locul 5, din 175 de țări analizate, în 2014 , potrivit indexului internațional. Un exeplu ce dovedește
afirmația făcută este că în 2014, Creditul Suisse, a doua cea mai mare bancă elv ețiană, a ieș it
vinovată pent ru conspirație pentru că a ajutat cetățenii USA în evaziunea fiscală – acuzare penală
formată de precursoii USA. Astfel, banca a acceptat să plătească penalizarea de 2,5 miliarde, dar nu i
s-a cerut să predea și lista clienților săi.66

63 Lidia Piaget, Ce îi preocupă pe elvețieni în 2014?, 28.05.2014
[http://www.casa -romanilor.ch/ce -ii-preocupa -pe-elvetieni -2014 -3614 ], accesat 10.01.2016
64 Lider Wolf, Democrația direct în Elveția, 2008. București. Pg 26 -28
65 Ghid de afaceri – Elveția, Elveția, Februarie 2013. [http://www.mfa.gov.md/gae/ghid.elvetia.html ] accesat în 10.11.015
66 Freedom House. 2015. Raports , Switzerland [https://freedomhouse.org/report/freedom -world/2015/switzerland ]

Despre acordurile cu Uniunea Europeană
Acordurile bilterale cu Uniunea Europeană permit libera circulație a mărfurilor și persoanelor,
prin care cetățenii U.E pot munci în Elveția, însă, fără a fi considerați imigranți, adică fără
discriminări. De asemena, acordurile prevăd faptul că „diplomele și certificatele profesionale sunt
recunoscute reciproc” sau că sistemele de securitate socială sunt coordonate. Firmele elvețiene din
străinătate pot angaja cetățeni din Elveția, și firmele din confederație își pot t rimite angajatorii pe
perioade determinate să lucreze în străinătate. Așadar, se înregistrează peste 60% de exporturi în cele
27 de state ale UE, unde „fiecare al treilea franc este câștigat de Elveția din UE și fiecare al treilea loc
de muncă este, direct sau indirect, dependent de relația cu UE.” . În comparație cu SUA, în Eleveția se
evidențiază indivi dualismul din viața politică, iar ambele țări prezintă acelaș nivel de micșorare a
impozitelor în comparație cu țările europene.
În urma inițiativei „Raus a us der Sackgasse”(„ Ieși din impas”), susținută de RASA, majoritatea
cetățenilor au votat pentru reducerea migrației. Astfel, odată cu aflarea rezultatelor, Elveția se afla
într-un paradox: „democrație directă vs. acorduri bilaterale cu Uniunea Europeană”. Deci ,
confeder ația trebuia să aleagă între obligațiile respectării acordurilor semnate la „nivel instituțional
de stat” și voința poporului exprimată, bineînțeles, în mod democratic și anume prin vot. Astfel, deși
RASA ad unase c ele 100.000 de voturi, totuși partidele de centru -drapta au respins atât prima variantă
existentă ( inițativa MEI care exprima o inițiativă a migrației în masă ), cât și cea de -a doua variantă
RASA de reducere a migrației,prin care se anula decizia electoraturlui.67
În urma unor so ndaje realizate în 2014, s -a evidențiat faptul că elvețienii sunt preocupați de
viitorul economic al țării. Astfel, s -a demonstrat că 52 % din liderii de opinie au afirm at că Elveția v -a
avea d e suferit în urma votului anti -migrație și doar 29% din ei au af irmat că rezultatul votului nu va
avea nici un efect dăunător auspra economiei țării. De asemenea, 65% consideră că economia va
rămane la fel peste următorii 10 ani, iar 12% au spus că ace asta va evolua , prin prisma sistemul ui de
educație bine pus la punct , piața financiară, relația constructivă cu sindicatele, dar și acordurile
încheiate cu U.E și cu țările în curs de dezvoltare. Interesant este faptul că majoritatea leaderilor de
opinie consideră non -apartenența Elveției la U.E ca fiind un factor importan t în m enținerea sănătății
economice.68

67 Georgia.L. RASA poate schimba decizia politică prin care SVP cerea reducerea migrației, 23.08.2015
[http://www.casa -romanilor.ch/rasa -poate -schimba -decizia -politica -prin-care -svp-cerea -reducerea -migratiei -4011 ]
68 Lidia Piaget, Ce îi preocupă pe elvețieni în 2014?, 28.05.2014

În ciuda tuturor beneficiilor, dar și inconvenientelor prezente în sistemul elvețian, totuși
confederația penzintă un caracter puternic și luptător, unde simțul responsabilității și lupta de a
evolua prin forțele proprii o caracterizează cu desăvârșire. Realizările Elveției, de -a lungul timpului,
pot fi ev idențiate mult mai clar prin prisma unei analize critice a acesteia cu Uniunea Europeană.
Astfel, pe de o parte, Elveția prezintă o economie puternică, cu o moned ă care a devenit pu nctul
esențial în schimburile economice și pe de altă parte Uniunea Europeană prezintă un teritoriu cu
multe datorii, în special datoriile publice a anumitor țări din cadrul ei, cu rata șomaj ului destul de
evoluată, o Europă ce e apăsată de teama pentru viitor.
Elveția nu trebuie percepută ca fiind un teritoriu lipsit de probleme și neajunsuri , pentru că, la fel
ca multe alte țări, confederația se confruntă cu numeroase probleme ca presiunile din partea
emigranților, posibile schimbări d emografice sau prioritizarea dificilă exprimată, de exemplu, prin
momentele în care se pun în balans respectarea dorinței poporului sau a acordurilor încheiate cu
Uniunea Europeană.
Ce e interesat, e faptul că, d e departe punctul forte al Elveției, în momentul de față, se observă ca
e reprezentat de rata scăzută a șomajului, datorită numărului t inerilor prezenți în teritoriu, dar și de
implicarea continuă a clasei de mijloc care a devenit, în timp, „un pilon puternic al societății
elveț iene”.69
Așadar, statul federal , Elveția, a reușit să supraviețuiască celor doua războiaie mondiale și să
depășească conflictele interne cu brio , și pe de altă parte, a reușit să -și construiască una dintre cele
mai puternice economii din lume, prin propria sa muncă, într -un mediu ce nu -i oferea o gamă largă
de resurse, o contribuție majoră fiind dată și de poporul unit prin dorința de a avea autonomie proprie
și independență.

[http://www.casa -romanilor.ch/ce -ii-preocupa -pe-elvetieni -2014 -3614 ], accesat 10.01.2016
69 Georgia L. Elveția, un caz paradigmatic al politicii de integrare , Martie 2012 .
[http://www.casa -romanilor.ch/elvetia -un-caz-paradigmati c-al-politicii -de-integrare -2012], accesat 11.01.2016

Bibliografie
 A.Vîlsan, Sistem politic în Elveția, 5iunie 2012.
[http://adrianavilsan.blogspot.ro/2012/06/suisse.html ]accesat în 20.11.2015
 Andreea Zamfira, Contribuția științifică a lui Arend Lijphart în studiul comparat al
societăților multiculturale . [http://www.sferapoliticii. ro/sfera/137/art12 -zamfira.html ],
accesat 15. 11.2015
 Calificativ.ro, aprilie 2013 [ http://www.calificativ.ro/ELVETIA -a4223.html ]accesat
în 7.12.2015
 Constituția Federală a Confederației elvețiene. Aprilie 1999.
 Site-ul Consili ul Federal,[ https://www.admin.ch/gov/de/start.html ]
 Denis de Rougemont, Elveția sau Istoria unui popor fericit, ed.Univers. 1996,
traducere L.Br aileanu și A.Martin, București
 Dicționarul explicativ al limbii române, 2009,[ https://dexonline.ro/ ]
 Freedom House, 2015. Raports. Switzerland .
[https://freedomhouse.or g/report/freedom -world/2015/switzerland ]
 Ghid de afaceri – Elveția, Elveția, Februarie 2013.
[http://www.mfa.gov.md/gae/ghid.elvetia.html ]accesat în 10.11.2015
 Giorgia Seeholzer, Votul electronic și prin corespondență la elvețieni, 04.01.2015.
[http://casa -romanilor.ch/votul -electronic -si-prin-corespondenta -la-elvetieni -3858 ] ,
accesat 08.01.2016
 Giorgia. Seeholzer, Elveția a spus NU salariului minim propus de Sindicatele
elvețiene , 18.05.2014 [http://www.casa -romanilor.ch/elvetia -spus-nu-salariului –
minim -propus -de-sindicatele -elvetiene -3603]
 Giorgia. L. Program de toamnă AREI -Luzern , 22.09.2014 [http://www.casa –
romanilor.ch/program -de-toamna -arei-luzern -3683 ], accesat 09.01.2016
 Georgia.L. RASA poate schimba decizia politică prin care SVP cerea reducerea
migrației , 23.08.2015 [http://www.casa -romanilor.ch/rasa -poate -schimba -decizia –
politica -prin-care-svp-cerea -reducerea -migratiei -4011 ]
 Georgia L. Elveția, un caz paradigmatic al politicii de integrare, Martie 2012.
[http://www.casa -romanilor.ch/elvetia -un-caz-paradigmatic -al-politicii -de-integrare –
2012], accesat 11.01.2016

 Ionuț Mareș, Elveți a: Alegeri pentru cele două camere ale parlamentului, 18 oct 2015
[http://www.agerpres.ro/externe/2015/10/18/elvetia -alegeri -pentru -cele-doua -camere –
ale-parlamentului -09-53-41 ], accesat 9.01.2016
 Kate Connolly, Switzerland rejects immigration cap , 30nov 2014, Berlin
[http://www.theguardian.com/world/2014/nov/30/switzerland -rejects -immigration –
cap], accesat 09.01.2016
 Lider Wolf, Democrația directă în Elveția, 2008. București.
 Lidia Piaget, În septembrie la vot: pentru asigurarea de sănătate obligatorie ,
25.07.2014 [http://www.casa -romanilor.ch/septembrie -la-vot-pentru -asigurarea -de-
sanatate -obligatorie -3643 ],accesat 08.01.2016
 M.Simy, Elvetia – politica, armata, economie, transport, religie, cultura. 23 Ianuarie
2013.
[https://besttravelsaroundtheworld.wordpress.com/2013/01/23/elvetia -politica -armata –
economie -transport -religie -cultura/ ]accesat în 5.12.2015
 Mădălina Bellal, Miracolul elvețian , 10.05.2015 [http://casa -romanilor.ch/miracolul –
elvetian -4055 ], accesat 05.01 .2016
 Oana.M. Colectarea gunoiului și reciclarea în Elveția , 19.08.2014 [http://www.casa –
romanilor.ch/sistemul -de-reciclare -elvetia -2010 ], accesat 09.01.2016
 Oana.M. Votul electronic și prin corespondență la elvețieni , 04.01.2015
[http://casa -romanilor.c h/votul -electronic -si-prin-corespondenta -la-elvetieni -3858]
accesat 07.01.2016
 Paula Rusanu, 12 lucruri INEDITE despre Elveția: Cum ar reacționa țara în caz de
război, 11sept 2014
http://www.mediafax.ro/externe/12 -lucruri -inedite -despre -elvetia -cum-ar-reactiona –
tara-in-caz-de-razboi -foto-13247435 . Accesat 06.01.2016
 Pop Eva(traducerea), Sistemul Elvețian, ed.Liga Pro Eur opa. 1993, Târgu -Mureș.
 Știrile ProTv, Care e puterea militara a Elvetiei, o tara neutra de 500 de ani, care se
pregateste de violente, 15oct 2012 [ http://stirileprotv.ro/stiri/international/care -e-
puterea -militara -a-elvetiei -o-tara-neutra -de-500-de-ani-care-se-pregateste -de-
violente.html ]
 T.Simonica, O.Terec, Analiză pe de scentralizarea Elv eției