Politica Bugetara In Romania In Perioada 2008 2014 Constructie Si Executie

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Politica bugetară în România în perioada 2008-2014 – construcție și execuție

Contents

Introducere

I. Cadrul conceptual al politicii bugetare

1.1. Conținutul politicii bugetare

1.2. Echilibru, deficit și excedent bugetar

II. Aplicarea politicii bugetare în Uniunea Europeană și în România

2.1 Politica bugetară a Uniunii Europene

2.1.1. Fiscalitatea, deficitul bugetar și datoria publică

2.1.2. Bugetul Uniunii Europene

2.2. Politica bugetară în România – stiudiu de caz – Analiza strategiilor de dezvoltare ale României în perioada 2008 – 2014

2.2.1. Politica bugetară a României în anul 2008

2.2.2. Politica bugetară a României în anul 2009

2.2.3. Politica bugetară a României pentru anul 2010

2.2.4. Politica bugetară a României în perioada 2011-2013

2.2.5. Politica bugetară a României în perioada 2014 – perspective

III. Concluzii și recomandări

Bibliografie

Introducere

În lucrarea de față am dezbătut tema: “Politica bugetară în România în perioada 2008-2014 – construcție și execuție”.Fiind o componentă a politicii economice, politica bugetară se află în pemanență în atenția autorităților publice din orice țară. Politica bugetară reprezintă expresia deciziilor bugetare realizate de un centru de decizie publică la nivel local, central sau supranațional, prin care se urmărește atingerea unor obiective exclusiv economice și sociale, implicând utlizarea diferitelor instrumente.

Criza economică financiară internațională a avut un impact puternic și asupra României. Aceasta s-a concretizat prin scăderea PIB-ului, creșterea șomajului, creșterea datoriei publice, migrația tinerilor, etc. Construirea politicii bugetare a României constituie un aspect deosebit de important pentru întregul mers al economiei dar și al societății în ansamblul ei, și poate constitui unul dintre instrumentele principale prin care statul poate să-și atingă obiectivele stabilite.

Am ales această temă deoarece consider că este o temă de actualitate și de o importanță majoră în domeniul economiei, este complexă, dinamică și sunt de părere că,conceperea și abordarea corectă a politicii bugetare poate genera rezultate dintre cele mai favorabile pentru funcționarea economiei și a societății.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, astfel:

CapitolulI intitulat “Cadrul conceptual al politicii bugetare” dezbateconținutul politicii bugetare, funcțiile și obiectivele sale, analizează sistemul bugetar românesc, prezintă și descrie procesului bugetar și execuția bugetară;

Capitolul II intitutlat “Aplicarea politici bugetare în Uniunea Europeană și în România” cuprinde două subcapitole intitulate “Politica bugetară a Uniunii Europene” și “Politica bugetară în România”. Primul subcapitol analizeazaă și descrie fiscalitatea, deficitul bugetar și datoria publică a Uniunii Euoepene. De asemenea, acest subcapitol prezintă bugetul Uniunii Europene analizând în detaliu veniturile și cheltuielile bugetare a uniunii. Al doilea subcapitol cu titlul “Politica bugetară în România” cuprinde studiul de caz al lucrării în care sunt prezentae și analizate strategiile de construcție și dezvoltare a politicii bugetare cât și execuția lor în perioada 2008-2014.

Capitolul III cuprinde “Concluzii și Recomandări” pentru construcția și dezvoltarea politicii bugetare în România. Concluziile se referă la observațiile și rezultatele obținute în urma analizării politicii bugetare în România în perioada 2008-2014 iar recomandările fac referire la soluțiile sugerate pentru îmbunătațirea strategiilor de construcție și dezvoltare a politicii bugetare în România.

Realizarea studiului de caz respectiv analizarea construcției și execuției bugetare a politicii bugetare din România în perioada 2008-2014, m-a ajutat să observ și să înțeleg evoluția situației economice din țara noastră, din ultimii ani, din perspectiva construcției și abordării politicii bugetare.

În vederea realizării lucrării de față m-am documentat studiind diverse cărți de specialitate, atât din literatura internă cât și internațională, dar și studiind materiale și diverse articole de specialitate de pe internet.

Am realizat lucrarea beneficiind de îndrumarea conducătorului științific al lucrării și de cărțile puse la dispoziție, precum și de baze materiale puse la dispoziție de către Biblioteca Universității din Oradea.

Plus valoarea adusă lucrării de față se regăsește în studiul de caz realizat pe tema “Politica bugetară în România în perioada 2008-2014 – construcție și execuție” și mai ales în interpretările rezultatelor, realizate la sfârșitul fiecărui tabel.

I. Cadrul conceptual al politicii bugetare

1.1. Conținutul politicii bugetare

Politica bugetară, componentă a politicii economice, s-a conturat în secolul al XX-lea, odată cu aplicarea sistematică a elementelor bugetului de stat. Înainte de acest lucru, bugetul de stat nu îndeplinea un rol economic propriu-zis, principala lui menire era aceea de procurare a resurselor statului cu scopul de a asigura buna funcționare a administrației. Abia în timpul crizei economice din 1930 și în condițiile impuse de aceasta autoritățile economice au început să “privească“ bugetul, veniturile și cheltuielile sale ca un instrument de politică economică. Această idee s-a bazat teoretic și peanalizele realizate de Keynes demonstrând că administrarea eficientă a bugetului poate influența cererea agenților economici (îndeosebi investițiile firmelor și consumul gospodăriilor).

Deci putem spune că bugetul de stat poate fi folosit în cadrul unei politici de reglare a conjuncturii, aceasta realizăndu-se în două sensuri, astfel:

într-un sens expansionist, situații în care se urmărește sprijinirea sau favorizarea activității economice (de exemplu cand crește șomajul).

într-un sens restrictiv, situații în care se dorește reducerea cererii ageților economice (de exemplu când are loc o creștere a inflației sau există deficite externe importante).

Putem deci observa că în sistemul politicilor macroeconomice ale statului un loc foarte exterm de important îl are politica bugetară. Înainte de a vedea cu ce se ocupă această politică, este important să știm că pot fi considerate instrumente economice ale statului acele instituții economice aflate în subordinea acestuia cât și actele juridice pe baza cărora are loc funcționarea lor.

Așadar “politica bugetară exprimă concepția și acțiunile statului privind veniturile bugetare, căile și mijloacele de mobilizare a acestora, utlizarea lor pe anumite destinații, care să servească stabilității și dezvoltării economice”.Altfel spus, politica bugetară reprezintă expresia alegerilor bugetare realizate de un centru de decizie publică la nivel local, central sau supranațional, urmărind atingerea unor obiective exclusiv economice și sociale, implicând utlizarea diferitelor instrumente.

Pentru a putea fi realizată în practică, această politică presupune existența unor legi financiare prin care să fie stabilite totalitatea resurselor și cheltuielilor, să fie autorizată folosirea

venitului numai pentru obiectivele stabilite și prin care au loc reglementări ale desfășurării exercițiului financiar.

Politica bugetară se realizează în strânsă legătură cu politica fiscală, aceasta fiind parte integrantă a politicii financiare care la rândul său trebuie corelată cu politica monetară și cu celelalte segmente ale politicii economice și sociale (printre care și politica bugetară), precum și cu politicile de protejare a mediului, de apărare națională etc.

Funcțiile și obiectivele politicii bugetare

Bugetul public îndeplinește anumite funcții a căror importanță variază în funcție de evoluția politicii economice în ansamblul ei:

Funcția de stabilizare conjuncturală;

Funcția de alocare a resurselor;

Funcția de repartiție a veniturilor;

Așa cum vom vedea în descrierea funcțiilor, rolul lor este de a analiza creșterea economică și de a descoperi căile de creștere maximă.

Funcția de stabilizare conjuncturală

Până în anii 1930 bugetul a fost văzut ca un instrument prin care statul își procura resursele pentru acoperirea cheltuielilor sale, cheltuieli care să asigure producerea de bunuri și servicii publice. După criza din 1930, accentul a fost pus pe funcția bugetară privind stabilizarea conjuncturală, apoi, pe funcția de repartiție.

Începând cu analizele keynesiste, echilibrul bugetar nu a mai fost considerat un obiectiv în sine, acesta fiind considerat un mijloc esențial de acțiune pentru a menține constante anumite fenomene din economia națională. Mai exact putem spune că bugetul are rolul unui sistem de stabilizare conjuncturală și de restructurare economică, care prin politica de obținere a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor, susțin dezvoltarea unor sectoare în detrimentul altora în funcșie de necesități.

Funcția de alocare

Această funcție determină producția de bunuri și servicii publice și evidențiază distrubuirea resurselor între sectorul public și sectorul privat. Referitor la această funcție, bugetul de stat reprezintă principalul instrument prin care statul realizează distribuirea primară a unei părți din PIB, bugetul statului fiind alimentat cu venituri.

Funcția de redistribuție

Această funcție vizează corectarea inegalităților apărute datorită unei repartiții funcționale care se referă la veniturile primare urmărind transformarea acestor venituri în venituri finale disponibile, rolul statului fiind de a asigura distribuirea echitabilă a venitului. O altă interpretare a acestei funcții vizează bugetul de stat ca un sistem de redistribuire a veniturilor de la agenții cu venituri ridicate la cei cu venituri mai reduse, bugetul influențând astfel afectarea resurselor în sensul sporirii tendințelor medii spre consum a familiilor cu venituri scăzute.

Aceste trei funcții influențează ansamblul economiei unei țări și de asemenea urmărește asigurarea unei creșteri și dezvoltări economice continue a națiunii.

Obiectivul general al politicii bugetare îl reprezintă utilizarea cheltuielilor și veniturilor publice în scopul modificării echilibrului macroeconomic global pentru a asigura dezvoltarea economică în condiții de stabilitate economico-social.

Mai exact, obiectivele politicii bugetare constau în diverse decizii, explicite sau implicite, ale autorității publice, care răspund motivațiilor de ordin calitativ precum bunăstarea, echitatea, solidaritatea, securitatea, etc., influențând nu doar sfera economică ci și altele, mai ales cea socială. Aceste motivații se transpun în obiective concrete precum ocuparea deplină, stabilitatea prețurilor, etc..

De asemenea obiectivele sunt fie structurale fie conjuncturale, în funcție de momentul (prioada) și spațiul în care au loc intervențiile bugetare, uneori vizând modificarea structurilor de producție, de cheltuială, de venit iar în alte cazuri urmărind menținerea sau restabilirea echilibrelor economice.

Sistemul Bugetar românesc

Un lucru foarte important de precizateste faptul că politica bugetară se concretizează în bugetul de stat sau bugetul administrației centrale, care în România constitue principala componentă a bugetului public național, alături de bugetele locale și bugetul asigurărilor sociale, deci bugetul de stat este principalul mijloc prin care se realizează veniturile și sunt efectuate cheltuielile publice.

În condițiile economiei moderne de piață din zilele noastre, bugetul de stat reprezintă un instrument de stabilizare a economiei, prin intermediul căruia sistemul public influențează cererea globală, volumul producției și nivelul general al prețurilor și urmărește asigurarea socială. Totodată, bugetul de stat reprezintă o formă vizibilă de manifestare a politicii financiare a statului, fiind astfel mijlocul principal prin care se realizează veniturile statuluiși prin care se efectuează cheltuielile publice.

Bugetul de stat se poate prezenta în realitate sub forma unui sistem de bugete format din bugetul general al statului, care cuprinde veniturile și le și bugetul asigurărilor sociale, deci bugetul de stat este principalul mijloc prin care se realizează veniturile și sunt efectuate cheltuielile publice.

În condițiile economiei moderne de piață din zilele noastre, bugetul de stat reprezintă un instrument de stabilizare a economiei, prin intermediul căruia sistemul public influențează cererea globală, volumul producției și nivelul general al prețurilor și urmărește asigurarea socială. Totodată, bugetul de stat reprezintă o formă vizibilă de manifestare a politicii financiare a statului, fiind astfel mijlocul principal prin care se realizează veniturile statuluiși prin care se efectuează cheltuielile publice.

Bugetul de stat se poate prezenta în realitate sub forma unui sistem de bugete format din bugetul general al statului, care cuprinde veniturile și cheltuielile publice la nivel central, buget extraordinar, elaborat în perioade caracterizate de dificultăți financiare, bugete anexe ale unor întreprinderi și instituții de stat care benefiaciază de o anumită autonomie financiară, bugete autonome ale unor organisme publice cu largă autonomie financiară și bugetele unităților administartiv-teritoriale.

Conform legislației în vigoare (Legea 500/2002), sistemul bugetar românesc cuprinde:

bugetul de stat;

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetele locale;

bugetele fondurilor speciale;

bugetul trezoreriei statului;

bugetele instituțiilor publice autonome;

bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat;

bugetul fondurilor externe nerambursabile etc.

În continuare voi prezenta cele mai importante dintre ele și anume bugetul de stat, bugetul administrației locale și bugetul asigurărilor sociale.

A. Bugetul de stat sau bugetul consolidat reprezintă o balanță a încasărilor și a plăților realizate de către stat și unitățile sale și are următoarea structură:

bugetul administrației centrale;

bugetul administrației locale;

bugetul asigurărilor sociale și alte anexe la buget, de exemplu bugetul Academiei Române.

Bugetul de stat este un document constituit și administrat de către Guvern și autorizat prin vot de către Parlament.

În țara noastră, veniturile bugetare sunt constituite din două surse principale:

fiscale, cum sunt: impozite pe profit și salarii, asupra patrimoniului, impozit pe venitul gospodăriilor și avere, impozite asupra consumului cum sunt taxa pe valoare adăugată, accize, taxe anuale;

nefiscale, care sunt reprezentate de vărsăminte din beneficiul întreprinderilor de stat, venituri din diverse activități ale instutuțiilor publice, din domeniul educașiei, culturii etc.

În cele ce urmează voi prezenta mai detaliat sursele de venituri care se formează în principal pe baza impozitelor și vărsămintelor din profit și a vânzărilor de active astfel:

impozitul pe profit: acest impozit este perceput de către stat în calitatea sa de organizator al activității economice din țară și de asemenea pentru a asigura buna desfășurare a activităților agenților economici;

impozitul pe salarii: acest impozit este o formă de prelevare a veniturilor de la salariați, statul urmărind sprijinirea individului în formarea sa profesională dar și apărându-i interesele;

taxa pe valoare adugată: această taxă este percepută asupra activităților agenților economici;

taxele vamale: acest impozit este perceput cu scopul de a proteja producătorii interni față de concurența externă dar și pentru a împiedica importurile nefavorabile;

accizele: aceste impozite asupra bunurilor sau serviciilor de lux, sau a unor bunuri nedorite de politica economică a țării;

vânzările de active: în unele situații statul poate propune la vânzare active deținute în proprietate.

Impozitul reprezintă acea contribuție bănească obligatorie și nerambursabilă destinată bugetului de stat, conform legii, de către persoane fizice și juridice, care este perceput atât asupra veniturilor realizate cât și asupra bunurilor deținute în proprietate.

În ceea ce privesc cheltuielile bugetare,acestea sunt grupate după mai multe criterii în funcție de care se înscriu în legea bugetului de stat și care sunt aprobate în fiecare an de către parlament.

Cheltuielile bugetare acestea cuprind următoarele categorii: cheltuieli pentru funcționarea puterii publice (judecătorești, legislative, executive), cheltuieli pentru susținerea educației, sănătății, culturii, științei, protecției sociale, pentru ordinea publică și apărarea țării, pentru finanțarea unor investiții care țin de politica statului pentru dezvoltrea economică cum sunt de exemplu infrastructură, construcții de locuințe, combaterea poluării mediului înconjurător și a eroziunii solului, construirea de centrale nuclearo-electrice.

Este foarte important să amintim că bugetul de stat poate fi echilibrat, deficitar sau excedentar, subiect pe care o să-l detaliez în subcapitolul următor.

B. Bugetul administrației locale sau bugetele locale reprezintă un instrument de conducere și organizare a unităților teritoriale care reflectă fluxurile veniturilor și cheltuielilor la nivelul administrației locale și modalitatea de colectare a resurselor și acoperire a cheltuielilor pe destinații. Proiectul de buget local este realizat de către primarul unității administrativ teritorial, președintele consiliului județean și primarul general al capitalei.

Realizarea proiectului de buget local ține cont de următorii factori:

previziunile principalilor indicatori macroeconomici și sociali;

politicile fiscale și bugetare, atât la nivel național cât și local;

prevederile acordurilor de împrumuturi interne și externe încheiate;

politicile și strategiile sectoriale locale, precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget;

propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;

programe întocmite de către conducerea administrativă în scopul finanțării unor acțiuni pentru care s-au stabilit obiective precise și anumiți indicatori de rezultate și de eficiență;

programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unității administrativ teritoriale, în concordanță cu politicile de dezvoltare la nivel național, regional, județean, zonal sau local.

Veniturile bugetelor locale sunt formate din:

venituri proprii – provenite din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate (scăzute) din impozitul pe venit;

sume care sunt defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

subvenții primite de la bugetul de stat și alte bugete;

donații și sponsorizări.

Cheltuielile pe care le întâlnim în bugetele locale sunt efectuate pentru:

servicii publice generale;

apărare, ordine publică și siguranță națională;

cheltuieli social-culturale;

servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape;

acțiuni economice;

rezerve, excedent / deficit.

Precizăm faptul că, cheltuielile bugetare locale diferă de la o unitate administrativ-teritorială la alta, în funcție de nevoile respectivei comunități, de gradul de dezvoltare economică a acesteia, de problemele sociale existente etc.

C. Bugetul asigurărilor sociale se referă la acele cheltuieli pentru șomaj, pensii, ajutor, indemnizații care se înregistrează separat fiind un buget autonom și specializat datorită destinației sumelor aprobate.

Organizarea și funcționarea sistemului public de asigurări socialese realizează pe baza următoarelor principii:

unicitatea – se referă la faptul că sistemul public este organizat și garantat de către stat potrivit acelorași norme de drept, ceea ce îi conferă un caracter unitar;

egalitatea – acest principiu presupune faptul că atât contribuabilii cât și beneficiarii dispin de un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privesc drepturile și obligațiile prevîzute de lege;

solidaritatea socială – presupune că participanții la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;

persoane juridice străine care realizează venituri din /sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în Româniasau din vânzarea / concesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri;

persoane fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, situație în care impozitul pe profit se aplică asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Procesului bugetar și execuția bugetară

Procesul bugetar cuprinde totalitatea acțiunilor, activităților și măsurilor întreprinse în vederea concretizării politicii economice,sociale și financiare a statului în decursul unui an. Procesul bugetar presupune existența resurselor financiare ale statului, mobilizarea și folosirea lor cu eficiență ridiată. Procesul bugetar se concretizează în elaborarea, dezbaterea, aprobarea, executarea și încheierea bugetului de stat.

Proiectul bugetului de stat este elaborat de puterea executivă, care, în majoritatea țărilor, este Guvernul, iar în cadrul acestuia, responsabilitatea revine concret ministrului economiei și finanțelor. realizarea politicii fiscal-bugetare este asigurată de către Guvern, care are în vedere perspectivele economice și prioritățile politice cuprinse în Programul de guvernare acceptat de Parlament.

Trăsăturile procesului bugetar

Așa cum am arătat și în paragrafele anterioare, procesul bugetar reprezintă ansamblul acțiunilor și măsurilor efectuate de instituțiile statului în scopul îndeplinirii politici financiare promovate de către Guvern.

Conform Legii nr. 500/11 iulie 2002 privind finanțele publice art.1 și 2, etapele procesului bugetar cuprind:

elaborarea proiectului de buget;

aprobarea proiectului de buget;

execuția bugetului;

încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară;

controlul bugetar.

Trăsăturile principale prin care este caracterizat procesul bugetar sunt următoarele:

a. procesul bugetar este un proces de decizie, deoarece autoritățile responsabile cu această sarcină hotărăsc în privința alocării resurselor publice;

b. procesul bugetar este un proces politic, datorită faptului că alegerile privind alocarea resurselor sunt influențate de gândirea și interesele politice ale formațiunii aflate la putere;

c. procesul bugetar este un proces complex datorită faptului că vizează un număr foarte mare de participanți, cu probleme și mecanisme de funcționare multiple și diverse;

d. procesul bugetar este un proces ciclic, care se derulează într-o perioadă calendaristică bine determinată, care coincide cu anul bugetar.

1.2. Echilibru, deficit și excedent bugetar

Așa cum am mai precizat și în subcapitolul anterior execuția bugetară dintr-o perioadă anume, se poate prezenta în una din următoarele trei situații: bugetul de stat poate fi echilibrat, atunci când cheltuielile sunt egale cu veniturile prevăzute,excedentar când veniturile realizate într-o anumită perioadă sunt mai mari decât cheltuielile și deficitarîn cazul în care cheltuielile sunt mai mari decât încasările bugetare realizate.Aceste situații le voi reprezenta detaliat în cele ce urmează.

Bugetul echilibrat, când veniturile sunt egale cu cheltuielile, este situația bugetară clasică iar conform teoriei lui Keynes, creșterea economică este egală cu volumul creșterii bugetare. Această situație de echlibru a bugetului este foarte greu de atins și poate reflecta și o situație staționară și stabilă a economiei cât și o bună gestionare a patrimoniului. Cu toate acestea practica economică demonstrează și necesitate unor deficite bugetare, care pot constitui un motiv de relansare a economiei sau de restabilire a structurilor instituționale având la bază noi criterii.

Totuși nu trebuie neglijat faptul că un deficit bugetar mare este foarte periculos pentru economia unei țări, în special dacă finanțarea deficitului se realizează în cea mai mare măsură prin creșterea ofertei monetare care va determina în cele din urmă apariția fenomenului inflaționist.

Bineînțeles că acest deficit trebuie să fie controlat și dirijat și adaptat la potențialul economic uman și financiar existent.

Bugetul deficitar este reprezentat de situația în care cheltuielile depășesc veniturile. Teoria lui Keynes, recomandă acest tip de buget dar între anumite limite, pentru a stimula activitatea economică a națiunii. Deci, în general se admite că bugetul deficitar poate fi acceptat pentru perioade scurte de timp deoarece acesta poate impulsiona un efort de dezvoltare a economiei. Bineînțeles că este necesară o analiză mai atentă deoarece deficitul poate proveni și dintr-o slabă administrare a bugetului, datorită unor cheltuieli inutile, sau datorită slabei performanțe a regiilor autonome, ori a plătitorilor de impozit. Dacă într-un an se înregistrează deficit bugetar, el poate fi transferat în bugetul anului viitor, dar dacă deficitul se menține mai mulți ani, el se poate înrăutății și poate deveni critic pentru economia unei țări.

Pentru a echilibra această situație a bugetului, există mai multe căi:

o soluție ar putea fi creșterea fiscalității, dar există riscul de a afecta activitatea economică a agenților economici, aceștia intrând în competiție și pe piața internațională, iar o fiscalitate mare ar putea reduce competitivitatea;

dacă statul deține active importante, poate scoate la vânzare unele dintre ele obținând astfel surse bugetare;

în situația cea mai gravă, statul poate apela la credite, dând astfel naștere datoriei publice interne sau externe, în situația în care deficitul este în legătură cu balanța de plăți externe.

În realitatea deficitele bugetare sunt mult mai frecvente decât excedentele. În anii ̉70 și la începutul anilor ̉80, multe guverne ale țărilor OCDE au efectuat împrumuturi foarte mari cu consecințe negative. Sumele mari împrumutate de către guverne tind să stimuleze creșterea ratelor dobânzii și astfel să împiedice investițiile în sectorul privat. Deficitul bugetar mediu al țărilor OCDE a scăzut de la apoximativ 4,5% din PIB în 1983 la 1,3 % în 1989, dar din păcate de atunci a început să crească din nou. Deficitul bugetar al Suediei, de aproximativ 8 % din PIB, este printre cele mai mari dacă vorbim în termeni relativi. Astfel de procente sunt de obicei asociate cu tări în curs de dezvoltare care au o rată mare a inflației.

În termeni absoluți cel mai mare deficit bugetar din lume l-a înregistrat Statele Unite. Deficitul bugetar a crescut de la 74 miliarde de dolari în anul fiscal 1980 (mai puțin de 5% din PIB) la 340 miliarde de dolari pentru anul fiscal 1992 (aproximativ 3% din PIB).

Bugetul excedentar reprezintă excesul veniturilor fiscale, respectiv taxe și impozite ale guvernului în raport cu cheltuielile totale care presupun achiziții de bunuri și servicii și plăți de transferuri.Cauzele acestei situații pot fi variate, uneori din acest surplus se fac economii pentru ca excedentul să fie folosit în bugetul anului următor pentru desfășurarea unor acțiuni de amploare.

Aceste surplusuri ale bugetului mai pot fi benefice pentru o țară dacă guvernul efectuează un excedent bugetar pe baza fondului său de asigurări sociale, pentru mărirea pensiilor pe care va trebui să le plătească pe măsură ce populația îmbătrânește. Cele mai mari excedente bugetare din lume (20-30% din PIB) au existat în Kuweit, înainte de invazia irakiană din 1990, și în Botswana, ca urmare a veniturilor provenite din vânzarea de petrol și, respectiv, de diamante. Uneori, veniturile vin mai degrabă din exteriorul unei țări decât din interiorul ei, excedentele având deci un rol stimulativ chiar dacă la prima vedere par să aibă un rol deflaționist. Excedentele bugetare ale altor țări sunt în general mai mici, ajungând până la 5% din PIB.

Este foarte important să amintim faptul că în legătură cu politica bugetară se află și datoria publică. Aceasta înseamnă că statul recurge la contractarea unor împrumuturi care pot fi atât interne cât și externe, în situația în care țara respectivă se confruntă cu dificultăți economice mari. Ținând cont că datoria de stat poate fi internă și externă, pe termen scurt și pe termen lung, putem spune că cea mai periculoasă datorie este cea externă pe termen scurt. O astfel de datorie se poate prelungi, presupunând astfel plata unor dobânzi mari din partea statului în cauză. Importanța acestei probleme a făcut necesară crearea unor organe speciale de stat care să gestioneze cât mai eficient aceste datorii.Pentru depășirea acestor dificultăți sunt necesare investiții de capital mari, pe care statul le finanțează recurgând la împrumuturi, cheltuielile depășind astfel veniturile bugetare aflate la dispoziția statului.

Ca un stat să dispună de o politică bugetară sănătoasă trebuie să aibă la bază nevoia de restructurare, modernizare și relansare economică, să dispună de o funcționare echilibrată a tuturor instituțiilor de drept. De asemenea este necesar să urmăresacă asigurarea unei protecții sociale corespunzătoare diferitelor categorii socio-profesionale, copiilor, tinerilor, pensionarilor dar și acelor cu posibilizăți de trai foarte reduse.

În concluzie putem afirma că administrarea bugetului este o problemă extrem de importantă și complexă, deoarece de modul în care este efectuată poate să depindă bunăstarea întregii societăți. Așa cum am arâtat în acest capitol, greșelile înfăptuite pot determina hiperinflație, recesiune și încetinirea creșterii economice a națiunii.

II. Aplicarea politicii bugetare în Uniunea Europeană și în România

2.1 Politica bugetară a Uniunii Europene

2.1.1. Fiscalitatea, deficitul bugetar și datoria publică

a. Fiscalitatea

Fiscalitatea în cadrul Uniunii Europene este alcătuită din două componente: impozitarea directă, care ține exclusiv de statele membre, și impozitarea indirectă, care influențează circulația liberă a mărfurilor și prestarea liberă a serviciilor. În ceea ce privește impozitarea directă, fiecare stat membru a luat măsuri pentru a preveni evaziunea fiscală și dubla impunere. Un rol foarte important al politicii fiscaleeste acela de a evita distorsionarea concurenței între statele membre pe piața internă din cauza diferențelor între nivelurile și regimurile de impozitare indirectă. De asemenea, prin intermediul acestei politici au fost luate măsuri pentru a preveni efectele negative ale concurenței fiscale în situațiile în care societățile efectuează transferuri de lichidități între țările membre ale Uniunii Europene.

b. Deficit bugetar

În UE – 28 ponderea deficitului bugetar raportat la PIB, a scăzut de la -4.4 % în 2011 la -3.9 % în 2012, iar în zona euro a scăzut de la -4.2 % la -3.7 % . Germania a înregistrat un excedent bugetar în 2012 . Mai mult decât atât, au existat 10 state membre , și anume Bulgaria, Estonia, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Austria, România, Finlanda și Suedia, care a înregistrat deficite în 2012, care nu a fost mai mare de -3.0 % din PIB. Rapoarte de deficit care au depășit decât -3.0 % din PIB s-au înregistrat în 17 state membre în 2012 dintre care cele mai mari deficite guvernamentale ( ca procent din PIB ), în 2012 au fost înregistrate de Spania ( -10.6 % ), Grecia ( -9.0 % ), Irlanda ( -8.2 % ), Portugalia și Cipru ( ambele -6.4 % ) și Regatul Unit ( -6.1 % ). Un total de 15 de state membre a avut un deficit bugetar mai mare de -3.0 %, pentru întreaga perioada de raportare 2009-2012 . Deficitul bugetar ( în raport cu PIB ) a scăzut în 2012 comparativ cu 2011, în 15 state membre . Unul dintre statele membre – Austria – a înregistrat același deficit în 2012 și în 2011 .

c. Datoria publică

Datoria publică este "suma de bani pe care o țară o datorează creditorilor. Guvernele împrumută de obicei bani prin emiterea de obligațiuni, care sunt cumpărate de instituțiile financiare. Prin Pactul de stabilitate și creștere s-a stabilit o limită a datoriei publice la 60% din PIB."

În UE-28 ponderea datoriei publice în PIB a crescut de la 82,3% la sfârșitul anului 2011 la 85.1% la sfârșitul anului 2012, iar în zona euro, de la 87,3% la 90,6%. Un total de 14 state membre au raportat o pondere a datoriei de peste 60% din PIB în 2012. La sfârșitul anului 2012, cele mai mici rate ale datoriei publice în PIB s-au înregistrat în Estonia (9,8%), Bulgaria (18,5%) și Luxemburg (21,7%). În 2012, datoria în PIB a crescut în 22 de state membre ale UE, în comparație cu 2011, în timp ce ponderile datoriei publice a scăzut pentru următarele șase state membre: Grecia, Ungaria, Letonia, Danemarca, Polonia și Suedia. Cele mai mari creșteri ale ratelor datoriei 2011-2012 au fost observate în Portugalia (15,9%), Spania (15,5 %), Cipru (15,1 %) și Irlanda (13,3 %).

2.1.2. Bugetul Uniunii Europene

Bugetul Uniunii Europene

Bugetul UE este sursa unei mari coeziuni, dar și a unei tensiuni între țările membreUE, astfel că o bună înțelegere între aceștia presupune o bună stabilire a bugetului. În cele ce urmează voi încerca anașizarea răspunsurilor la următoarele întrebări:Pe ce sunt cheltuiți banii? De undeprovin? Cine primește cel mai mult? Care este procesul bugetului?

În aceest scop este necesară prezentarea principiilor bugetare după care se ghidează contsruirea bugetului UE, astfel:

Principiul unității – prevăzut în art. 268 al Tratatului de la Roma, care prevede cătoate veniturile și cheltuielile Comunității trebuie să fie înscrise într-un singur document.

Principiul universalității – care se bazează în principal pe două reguli:

regula nerepartizării (non-asignement), prin care se susține că veniturile bugetare nupot fi alocate dinainte numai unor anumite categorii de cheltuieli;

principiul bugetului în ansamblu (gross budget principle), prin care se stabileste cătoate veniturile și cheltuielile trebuie să fie prevăzute integral în buget fără a se aplica nici o modificare.

Principiul anualității – care prevede că operațiile bugetare sunt stabilite pe un singuran.

Principiul echilibrului – care stabilește că veniturile și cheltuielile unui an financiartrebuie sa fie egale, deficitul bugetar fiind exclus prin art. 199 al Tratatului de la Roma.

Specificarea cheltuielilor – care presupune că fiecărui fond trebuie să i se asigure un scop și o destinație specifică, mai ales pentru a preveni orice confuzie în alocarea fondurilor.

Finanțarea prin resursele proprii ale Comunității – care se face începând cu anul1975, potrivit unor proceduri definite în întregime la nivel comunitar, fără nicio intervenție directă a statelor membre.

De asemenea este important să subliniem că bugetul UE nu reprezintă suma bugetelorstatelor membre, ci un instrument de sine stătător. Bugetul UE trebuie, să fieechilibrat în fiecare an, prin lege. Toate cheltuielile trebuie finanțate în fiecare an prin venituri colectatede la statele member ale UE sau rămase din anul anterior.

Conform site-ului europa.eu, bugetul anual al Uniunii Europene se ridică la 150,9 miliarde de euro (conform cifrelor din 2013). Deși este o sumă importantă, ea nu reprezintă decât 1% din veniturile generate anual de statele membre.În general, bugetul european este atribuit măsurilor menite să îmbunătățească viața cetățenilor și comunităților din UE. În special, se au în vedere regiunile mai puțin dezvoltate și grupurile sociale defavorizate, dar și măsurile menite să genereze locuri de muncă și creștere economică la nivelul UE.

Potrivit aceluiași site, europa.eu, principalele 3 domenii finanțate din bugetul UE (cifrele pe 2013) sunt următoarele:

Cea mai mare parte din buget, 46,8%, este destinată măsurilor de creștere a competitivității economiei europene și de stimulare a dezvoltării țărilor/regiunilor mai sărace („măsuri de coeziune”).

Cheltuielilor legate de piață și ajutoarelor directe le este destinat un procent de 29,1% din buget. Cu specificația ca acest ajutor nu mai este legat de surplusul de producție, prin acest procent alocat se asigură aprovizionarea cu alimente sigure, la prețuri accesibile și le garantează agricultorilor un venit corect, cu condiția ca aceștia să ia măsuri de protecție a mediului,

Dezvoltarea rurală, protecția mediului și pescuitul beneficiază de 10,7% din buget.

Veniturile Uniunii Europene

Veniturile efective ale Uniunii Europene sunt formate din resursele proprii care asigură aproape 99% din finanțarea bugetului Uniunii Europene, și din alte categorii de venituri, precum diverse impozite, venituri provenite din operația de administrare a instituțiilor, resurse rezultate din amenzi aplicate în cadrul politicii concurenței, veniturile încasate din anumite prestări de servicii asigurate de Uniunea Europeană, dobânzi din întârzierea la plată și comisioane și orice surplus din anii anteriori.

În prezent, structura resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene este următoarea:

prelevări agricole și taxele suplimentare prevăzute în cadrul organizării comune a piețelor în sectorul zahărului și glucozei, care sunt percepute asupra importului diferitelor produse agroalimentare din țările terțe cu scopul de a ridica prețul la nivelul celui comunitar precum și asupra produselor cu supraofertă;

taxe vamale, care provin din aplicarea tarifului vamal comun asupra valorii în vamă a mărfurilor importate din statele terțe; sunt colectate de autoritățile vamale ale fiecărui stat membru, se varsă la bugetul Uniunii Europene minus o deducere de 25% reprezentând onorarii de încasare;

Primele două categorii sunt cunoscute sub numele de „resurse proprii tradiționale”:

resursa TVA, care este constituită din plata de către statele membre a unei sume egale cu baza impozabilă pentru TVA armonizată la nivel comunitar, înmulțită cu „cota uniformă”. Cota uniformă este egală cu „cota maximă” minus un factor de corecție ce reprezintă plățile reduse făcute de Marea Britanie.

resursa complementară în funcție de VNB, creată în 1988, care rezultă din aplicarea unei cote de apel uniforme asupra VNB-ului fiecărui stat membru, fixată în fiecare an, în cadrul procedurii bugetare, în funcție de nivelul celorlalte venituri bugetare. Această cotă este fixată în așa măsură încât să se finanțeze prin această nouă resursă diferența dintre cheltuielile anuale și celelalte resurse proprii și resurse diverse.

rabatul britanic, o resursă atipică creată în 1985, ce reprezintă aproximativ 5% din bugetul comunitar. Dezechilibrul bugetar suportat de Marea Britanie, datorat caracteristicilor economiei acestei țări, se calculează ca diferență între cota procentuală a Marii Britanii în totalul cheltuielilor UE și cota procentuală a acestei țări în totalul încasărilor UE din resurse proprii bazate pe TVA și VNB. Rabatul britanic constă de fapt în rambursarea a 66% din acest dezechilibru bugetar către Marea Britanie, costul corecției fiind suportat de către celelalte 26 de state membre, în funcție de prorata VNB-ului lor în VNB-ul comunitar.

La nivelul UE – 28, principalele componente ale veniturilor administrației publice totale sunt impozitele și contribuțiile sociale. În 2012, taxele au constituit 58,4 % din veniturile totale în UE – 28 (55,5 % în zona euro), în timp ce contribuțiile sociale s-au ridicat la 30,8 % din veniturile totale (34,3 % în zona euro). Privind la fiecare stat membru, importanța relativă a diferitelor categorii de venituri variază foarte mult. De exemplu, taxele au constituit mai puțin de 50 % din veniturile publice în Slovacia, Republica Cehă, Țările de Jos și Lituania în 2012, dar 85,2 % din veniturile publice în Danemarca.

Cea mai mare parte a cheltuielilor publice în 2012 la nivel de UE – 28, respectiv redistribuirea veniturilor s-a realizat sub formă de transferuri sociale în bani sau în natură. Transferurile sociale au constituit 43,7 % din totalul cheltuielilor în UE – 28 (47,0 % în zona euro). Remunerarea salariaților a reprezentat 21,7 % din cheltuielile publice (21,0% în zona euro). Plățile din dobânzi au reprezentat 6,0 % din cheltuielile publice în UE – 28 ( 6,2 % în zona euro).

Principalele tipuri de venituri publice sunt impozitele curente pe venit și avere, etc, impozitele pe producție și importuri, și contribuții sociale, cu impozitele pe capital care alcătuiesc doar 0,2 % din PIB în UE – 28 în 2012 . Nu a existat o creștere importantă a încasărilor din contribuții sociale în UE-27 în perioada 2007-2009, cu toate acestea, acest model a fost inversat în 2010, și în următorii ani. Importanța relativă a impozitelor curente pe venit și avere , etc. au scăzut de la 13,6% în 2007 la 12,3% în 2010, înainte de a crește la 13,0 % din PIB în 2012. Impozitele pe producție și importuri a crescut de la un punct scăzut de 12,6 % în 2009, ajungând la 13,3% din PIB în 2012 .

Nu a fost o variație considerabilă în structura veniturilor fiscale în statele membre ale UE în 2012. După cum se poate aștepta, acele țări care au raportat niveluri relativ ridicate ale cheltuielilor au avut tendința de a fi cele care, de asemenea, au înregistrat un nivel mai ridicat și al impozitelor (ca procent din PIB ). De exemplu, în 2012, cea mai mare rentabilitate din principalele categorii de impozite și contribuții sociale a fost de 48,8 % din PIB înregistrat în Danemarca.

Cheltuielile Uniunii Europene

Așa cum am arâtat în acest subcapitol la punctul a."Bugetul Uniunii Europene" bugetul anual al Uniunii Europene se ridică la 150,9 miliarde de euro (conform cifrelor din 2013) această sumă reprezentând doar 1% din veniturile generate anual de statele membre.

În principal, bugetul UE cuprinde șase categorii de cheltuieli:

45 % Coeziune și competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă,

31% Ajutoare directe și cheltuieli de piață,

11% dezvoltare rurală,

6% administrare,

6% UE ca actor mondial,

1 % Cetățenie, libertate, securitate și justiție.

Conform celor de mai sus putem spune că cea mai mare parte a resurselor bugetare este îndreptată către stimularea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și reducerea decalajelor dintre regiuni. De asemenea sume importante sunt alocate și agriculturii, dezvoltării rurale, pescuitului și protecției mediului. Alte domenii finanțate din bugetul UE se referă la combaterea terorismului, a crimei organizate și a migrației ilegale.

În mod practic, îndeplinirea obiectivelor prevăzute în cadrul categoriei de cheltuieli cu cea mai mare pondere (45 %)în bugetul UE, adică „Coeziune și competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”, s-a realizat prin intermediul politicii regionale a Uniunii Europene.

Politica regională a Uniunii Europene are ca obiectiv reducerea decalajelor structurale existente între regiunile UE, stimularea unei dezvoltări echilibrate pe întreaga suprafață a uniunii și promovarea egalității de șanse între toți cetățenii. Această politică se bazează pe conceptele solidarității și coeziunii economice și sociale, concretizându-se prin diferite intervenții financiare, mai ales prin intermediul Fondurilor structuraleși al Fondului de coeziune.

Pentru perioada 2007-2013, politica regională a Uniunii Europene este a doua cea mai importantă rubrică bugetară, cu alocări totale în valoare de 348 de miliarde de euro.

Obiective de intervenție ale politicii regionale pentreu perioada 2007-2013 sunt:

Convergență (obiectiv pentru care sunt eligibile regiunile cu PIB/loc. sub75% din media UE),

Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă (obiectiv pentru caresunt eligibile regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergență),

Cooperare teritorială europeană (obiectiv pentru care sunt eligibile regiuni,județe și zone transnaționale).

82 % din totalul fondurilor s-au îndreptat spre regiunile de convergență – care reprezintă 35 % din populația UE, în cadrul Obiectivului „Convergență”. Încelelalte regiuni, aproximativ 55 miliarde de euro sunt alocate Obiectivului„Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă”. Alte 8,7 miliarde suntdisponibile pentru Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”.

Cele trei obiective sunt finanțate de trei fonduri:Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune și Fondul Social European.

Fondul de Coeziune, finanțează direct proiecte individuale în domeniulprotecției mediului și al transporturilor numai în Irlanda, Grecia, Spania și Portugaliași statele care au aderat începând cu anul 2004.

Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul Social European sunt numite fonduri structurale și pot fi cheltuite în orice regiune eligibilă a UE. FondulEuropean pentru Dezvoltare Regională – finanțează lucrări de infrastructură, investiții pentru creare de locuri de muncă, proiecte de dezvoltare locală și sprijin pentru IMM), iar Fondul Social European – îi sprijină pe șomeri și populația dezavantajată să revină la lucru, mai ales prin finanțarea unor măsuri de pregătire profesională și acordarea de ajutoare pentru sistemele de recrutare). Pentru perioada 2007 – 2013, acestor instrumentele structurale ale UE li s-au adaugat ca acțiuni complementare: Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală(FEADR), Fondul European pentru Pescuit (FEP).

Principii directoarepentru alocarea fondurilor structurale

Comisia Europeană este respomsabilă cu managementul fondurilor structurale și ia decizii cu privire la implementarea concretă a reglementărilor. Pe langă acestea îi revine și sarcina alocării banilor pe obiective și state membre ale UE.

Un principiu foarte important este principiul adiționalității care prevede că finanțarea comunitară nuar trebui utilizată pentru a economisi fondurile naționale. Acest principiu este greu deverificat deoarece prioritățile bugetare naționale se modifică frecvent, deci este greu de știutcât de mult ar fi cheltuit membrii dacă fondurile comunitare nu ar fi fost disponibile.

În afară de adiționalitate, cheltuielile structurale sunt caracterizate prin altecinci reguli de bază:

Concentrarea: Cheltuielile trebuie să fie concentrate geografic.

Programarea: Cheltuielile trebuie să se realizeze în contextul unor programegenerale de dezvoltare care sunt elaborate de membrii UE și aprobate deComisie.

Parteneriatul: Comisia, statele membre vizate, autoritățile regionale și locale, patronatele și sindicatele vor colabora la cheltuirea fondurilor.

Monitorizarea și evaluarea: Cheltuirea fondurilor va fi monitorizată șievaluată.

Compatibilitatea și complementaritatea: Cheltuielile vor fi compatibile cuprevederile tratatelor și cu celelalte politici comunitare, cum ar fi PiațaComună, PAC și politica comună în domeniul pescuitului.

Politica regională a UE în România

Fondurile alocate României, prin politica regională a UE, pentru perioada 2007-2013, se ridică la suma de: 19,7 miliarde euro, din care pentru Convergență: 19,2miliarde euro, iar pentru Cooperare teritorială europeană: 455 milioane euro.

Obiectivele urmărite pentru România în urma cheltuirii acestor bani sunt:

Creșterea PIB-ului cu 15-20% până în 2015;

Creșterea ratei ocupării forței de muncă de la 57,4 la 64%;

Investirea în 1400 km de șosele noi sau reabilitate.

Domenii de intervenție ale instrumentelor structurale pentru 2007-2013 aplicabile în România:

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);

Fondul Social European (FSE).Rata maximă de finanțare prin FSE a proiectelor este de 75% din cheltuiala publică pe proiect.

Fondul de Coeziune.

Fondurile de care a beneficiat România în perioada 2007-2013 pentru dezvoltare rurală și sectorul pescăresc sunt: Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru Pescuit (FEP). Acestea sunt instrumente financiare destinate dezvoltării socio-economice a zonelor rurale și sunt gestionate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

A. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală a putut fi accesat pe baza documentului Programul Național de Dezvoltare Rurală care respectă liniile directoare strategice de dezvoltare rurală ale Uniunii Europene.

Prin intermediul FEADR zonele rurale au fost alocate aproximativ 7,5 miliarde de euro, pentru intervalul 2007 – 2013.

Acest program cuprinde fonduri importante care au fost destinate realizării de investiții în ferme, unități de procesare și prelucrare a produselor agroalimentare, investiții în activități non agricole, turism și înființarea de microîntreprinderi.

Cele 4 domenii / axe prioritare vizate de acest program sunt:

Axa I „Creșterea competitivității sectorului agricol si silvic”

Axa II „Îmbunătățirea mediului și a zonelor rurale”;

Axa III „Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale”

Axa IV Programul „LEADER”.

Tipuri de beneficiari eligibili pentru accesarea finanțărilor FEADR sunt:

Persoana Fizică Autorizată/Asociație Familială (PFA/AF);

Asociații în domeniu cu statut juridic, Grupuri de producători și Cooperative

Microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii

O condiție generală de eligibilitate a unui beneficiar o reprezintă contribuția financiară. Această contribuție poate proveni din fonduri proprii sau poate fi accesată prin credit bancar.

Cheltuielile eligibile finanțate prin FEADR sunt:

Construirea, modernizarea și extinderea clădirilor și a construcțiilor conexe unității de producție.

Achiziționarea de utilaje și echipamente noi, inclusiv IT, software, hardware.

Cheltuieli reprezentând plata arhitecților, inginerilor și consultanților, a studiilor de fezabilitate, achiziționarea de patente și licențe în procentele prevăzute în fișele tehnice ale măsurilor.

Achiziționarea de mijloace de transport noi, specializate, ca rezultat al identificării lor în studiul de fezabilitate/memoriu justificativ/plan de afaceri, cu o capacitate de transport bine fundamentată și care să deservească activitatea.

Unelte și instrumente specifice, inclusiv acelea pentru protecția împotriva incendiilor și cele pentru protecția muncii.

Achiziționarea de teren, la nivelul a maxim 10% din valoarea totală a proiectului, numai în cazul strămutarii exploatației pentru a respecta standardele de mediu.

Un alt fond creat pentru realizarea obiectivelor politicii agricole comune definite prin Tratat este Fondul European de Garantare Agricola (FEGA), care intervine pentru susținerea piețelor agricole.

B. Fondul European pentru Pescuit (FEP) în România

Scopul acestui fond (FEP) a fost de a conribui la realizarea durabilității economice, sociale și de mediu prin reducerea efortului de pescuit și protejarea mediului marin.

În România, prin derularea acestor fonduri trebuie atinse următoarele obiective principale: facilitarea implementării Politicii Comune de Pescuit, diversificarea activităților în comunitățile pescărești.

Programul Operațional pentru Pescuit (POP) a beneficiat în perioada 2007-2013 de 307,6 de milioane euro.

Gradul de susținere financiară prin FEP este de:

maxim 40% din valoarea proiectului pentru creșterea capacităților sau înființarea unităților de producție;

între 80 – 100% pentru acele proiecte care vizează investiții pentru interes colectiv, instruiri, acțiuni de promovare și pentru proiecte pilot.

Pentru perioada 2014 – 2020, noul pachet legislativ privind politica de coeziune a fost votat la sfârșitul lunii noiembrie 2013 de către Parlamentul European. Pentru această perioadă, vor fi distribuite 325 de miliarde euro între statele membre ale Uniunii Europene. Negocierile privind noul pachet au durat mai mult de doi ani și a fost foarte dificile, datorită crizei dar și datorită "încleștării" dintre diferite instituții ale Uniunii Europene. Autorul articolului afirmă că, compromisurile făcute în urma negocierilor transformă politica de coeziune în cea mai bine dotată politică a UE din punct de vedere financiar.

Direcția și tipul de investiții pentru alocarea fondurilor

Acest pachet pentru periaoda 2014-2020 prevede scăderea numărului de domenii eligibile pentru finanțare, iar Comisia anunță statele să se limiteze la un număr redus de aspecte tematice. De exemplu, o bună parte a Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) va fi orientată exclusiv spre patru domenii: inovare și cercetare, agenda digitală, sprijin pentru IMM-uri și eficiență energetică. Cea mai mare parte din Fondul Social European (FSE) va fi ȋndreptată spre educație și instruire, incluziune socială și spre ameliorarea administrațiilor publice. În ceea ce privește cooperarea transfrontalieră, proiectelerealizate pe baza strategiei pentru regiunea Dunării vor fi ȋn sfârșit eligible pentru finanțare începând cu anul 2014.

Pentru perioada 2014-2020, înainte ca fondurile să fie implementate, vor fi verificate pentru fiecare stat în parte o serie de condiționalități (ex-ante),cum ar fi anumite reforme economice, strategii pentru prevenirea abandonului școlar sau un sistem funcțional de achiziții publice. Pentru a putea accesa fondurile structurale, statele membre vor fi obligate să elaboreze strategii integrate, de „specializare inteligentă” care să ia în considerare specificul și nevoile fiecărei regiuni. De asemenea statele vor trebui să anunțe din timp care sunt obiectivele lor pe fiecare program operațional și indicatorii cu care acestea vor fi măsurate. Prin aceasata se urmărește accentuarea transparenței și responsabilitățiidin partea autorităților în ceea ce privește cheltuirea fondurilor.

În ceea ce privește alocarea, similar cu perioada anterioară (2007-2013), Polonia va fi principalul beneficiar al acestor fonduri, fiind eligibilă în a accesa și a cheltui 72 de miliarde euro. După Polonia, următoarele țări eligibile sunt Italia, Spania și România (21,8 miliarde euro) urmate îndeaproape de Cehia, Ungaria și Portugalia.

Politica de coeziune în România

Programele operaționale prin care România va atrage fondurile alocate pentru politica de coeziune:

Programul Operațional Infrastructură Mare;

Programul Operațional Regional;

Programul Operațional Capital Uman ;

Programul Operațional Competitivitate;

Programul Operațional Capacitate Administrativă;

Programul Operațional Asistență Tehnică;

Programele de cooperare transfrontalieră.

Se dorește ca eficient în perioada 2014-2020 sistemul de implementare a fondurilor europene să fie mult mai eficient, datorită simplificării structurii instituționale. Totodată, sistemul va fi mai bine coordonat, fiind stabilite atribuții de autoritate de management numai la nivelul a trei ministere:

Ministerul Fondurilor Europene va fi autoritate de management pentru: Programul Operațional Infrastructura Mare, Programul Operațional Capital Uman, Programul Operațional Competitivitate și Programul Operațional Asistență Tehnică;

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice va fi autoritate de management pentru: Programul Operațional Regional, Programul Operațional Capacitate Administrativă, respectiv pentru programele de cooperare teritorială europeană;

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va fi autoritate de management pentru Programul Național pentru Dezvoltare Rurală, respectiv Programul Operațional pentru Pescuit.

Procesul elaborării bugetului UE

Exercițiul financiar în cadrul Uniunii Europene debutează la 1 ianuarie și ia sfârșit la 31 decembrie.

Etapele care sunt parcurse în cadrul procesului de elaborare a bugetului sunt:

Până la 1 iulie fiecare instituție a UE realizează o estimare a cheltuielilor sale, urmând ca aceste estimări să fie grupate într-un anteproiect de buget de către Comisie, la care se mai adaugă un aviz care poate conține estimări diferite.

Anteproiectul de buget trebuie făcut cunoscut Consiliului până la 1 septembrie, anul anterior execuției bugetare. Consiliul transmite Parlamentului European proiectul de buget după ce stabilește proiectul, hotărând cu majoritate calificată.

Consiliul trebuie să transmită proiectul de buget Parlamentului European până la 5 octombrie, anul anterior execuției bugetare. În perioada în care proiectul de buget se află la Parlamentul European, cu majoritatea membrilor săi, Parlamentul are dreptul să aducă amendamente la proiect, iar cu majoritatea absolută a voturilor exprimate are dreptul să propună Consiliului amendamente la proiect, cu privire la cheltuieli, care sunt impuse din tratat sau din acte adoptate în conformitate cu tratatul. Dacă Parlamentul European își dă aprobarea asupra proiectului de buget, în 45 de zile de la transmiterea proiectului de buget de la Consiliu, bugetul este adoptat definitiv. În caz contrar, proiectul este înaintat spre modificare Consiliului dacă Parlamentul a adoptat amendamente.

După ce Consiliul împreună cu Comisia și cu celelalte instituții dacă e nevoie, dezbat proiectul Consiliul decide cu majoritate calificată să modifice și să adopte amendamentele înaintate de Parlamentul European sau să respingă aceste amendamente. Dacă Consiliul adoptă amendamentele înaintate de Parlamentul European și nu face modificări într-o perioadă de 15 zile, bugetul se consideră adoptat definitiv, Consiliul informând Parlamentul despre situația de fapt. În caz contrar proiectul este trimis din nou Parlamentului împreună cu rezultatele dezbaterilor din Consiliu.

Parlamentul European poate să aducă amendamente la modificările înaintate de Consiliu sau să le respingă, luând decizia cu majoritatea membrilor Parlamentului și cu trei cincimi din voturile exprimate. În consecință, bugetul este adoptat. În cazul în care Parlamentul nu decide nimic în termen de 15 zile, bugetul se consideră adoptat definitiv.

Președintele Parlamentului European constată aprobarea definitivă a bugetului, în urma îndeplinirii acestei proceduri.

Există posibilitatea respingerii proiectului și cererii unui nou proiect de buget, de către Parlamentul European prin hotărâre cu majoritatea membrilor care îl compun.

Ca și concluzii putem spune că politica bugetară la nivelul Uniunii Europene este una foarte complexă care presupune un timp foarte îndelungat atât până la punerea ai în practică cât și după aceea. De asemenea Uniunea Europenă urmărește îndeplinirea politicii bugetare într-un mod eficient și echitabil față de toate statele membre, ținând totodată cont de nivelurile de dezvoltare diferite de la țară la țară urmărind creșterea și dezvolatrea celor mai sărace în toate domeniile necesare. Astfel că cea mai mare parte a resurselor bugetare, așa cum am arătat în acest capitol, este îndreptată către stimularea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și reducerea decalajelor dintre regiuni. De asemenea sume importante sunt alocate și agriculturii, dezvoltării rurale, pescuitului și protecției mediului. Alte domenii finanțate din bugetul UE se referă la combaterea terorismului, a crimei organizate și a migrației ilegale.

Un aspect negativ și extrem de dificil de controlat cu care se confruntă Uniunea Europenă cu privire la alocarea banilor din bugetul sau se referă la transparența și responsabilitatea autoritățolor naționale cu privire la modul de gestionare și cheltuire a resurselor (fondurilor) primite din partea Uniunii Europene pentru îndeplinirea unor obiective importante pentru care au fost accesate. În această privință, instituțiile Uniunii responsabile cu alocarea resurselor vor impune mai multe restricții și condiții pentru acordarea și utilizarea fondurilor europene de către statele membre.

2.2.Politica bugetară în România – stiudiu de caz – Analiza strategiilor de dezvoltare ale României în perioada 2008 – 2014

2.2.1. Politica bugetară a României în anul 2008

Politica fiscal-bugetară promovată de Guvern în anul 2008, ca de altfel pe întreaga perioadă 2004-2007, proiectată în strânsă legătură cu politicile macroeconomice întreprinse în acest orizont de timp, a continuat să sprijine obiectivul de consolidare a stabilității macroeconomice, ca sursă de dezvoltare economică durabilă.

Structurarea politicii fiscal bugetare pe anul 2008, integrată într-un context consistent cu tendințele din economie și fundamentată pe determinarea Guvernului de a garanta convergența rapidă la standardele Uniunii Europene, este definită de câtevatrăsături majore, precum:

menținerea unei abordări performante și orientate spre politicile sectoriale prioritare pentru asigurarea continuității și consolidării echilibrelormacroeconomice și continuarea procesului de dezinflație;

asigurarea și consolidarea surselor de finanțare necesare pentru a susțineangajamentele ce derivă din integrarea în marea familie europeană;

formularea unui buget al dezvoltării, încadrat într-o viziune pe termen mediu, care să încurajeze investițiile și absorbția fondurilor europene,bugetul unei țări în care s-au consolidat anumite echilibre economice, care se îndreaptă spre performanță.

Elementele cheie care au stat la baza construcției fiscal – bugetare pe anul 2008 sunt centrate pe:

menținerea unei politici fiscale stimulative, stabilitate fiscală fără precedent, caracterizată de menținerea impozitelor fundamentale, neintroducerea unor impozite noi și fără creșterea celor existente;

reducerea contribuțiilor de asigurări sociale pe parcursul anului 2008 cu 6 puncte procentuale, cumulat (angajat și angajator);

respectarea condiționalităților Tratatului de la Maastricht, în special cea privind deficitul bugetului general consolidat situat sub 3% din produsul intern brut, încondițiile în care veniturile bugetare dețin 39,3%, iar cheltuielile bugetare reprezintăaproximativ 42,0% din produsul intern brut, pentru menținerea în limite controlabile ațintei de inflație prognozate pentru anul 2008;

direcționarea atentă a fondurilor bugetare către acele politici sectoriale considerate prioritare și care să urmărească creșterea eficienței banului public: educație, sănătate,asigurări sociale, transporturi, infrastructură, dezvoltare regională, agricultură,cercetare–inovare, apărare;

consolidarea condițiilor pentru absorbția și funcționarea instrumentelor structurale, resursă de care va beneficia România din partea Uniunii Europene pentru a atingeobiectivul de creștere durabilă. În acest sens, de menționat este aprobarea CadruluiStrategic Național de Referință care facilitează proiectarea politicilor bugetare pebaze multianuale, format din 7 programe operaționale, finanțate din instrumenteeuropene și fonduri naționale.

Formularea politicii bugetare pe anul 2008 s-a realizat în contextul:

continuării procesului de reformă care se realizează prin consolidarea orizontală a politicilor economice, îmbunătățirea programării bugetare pe termen mediu și creșterea transparenței acestui proces, urmărindu-se perfecționarea formulării bugetului, printrecerea acestuia de la bugetul axat pe costuri, la implementarea bugetului bazat peobiective, rezultate, performanță;

reformării filozofiei bugetare în sensul susținerii sectoarelor economice cu valoare adăugată mare, precum și a celor bazate pe cunoaștere. Intervenția statului, conformăregulilor comunitare, va evita susținerea unor sectoare economice neviabile sau măsurisociale protecționiste care pun în pericol asigurarea durabilității dezvoltării și se dovedescvulnerabile în fața competiției și provocărilor globalizării. Dezvoltarea avantajelorcompetitive va ține cont de tendințele europene și, ca urmare, vor fi încurajate șistimulate sectoarele capabile să valorifice avantajele și oportunitățile oferite de PiațaInternă;

finanțării politicilor publice prioritare, ca o abordare corectă a României în fațaprovocărilor integrării europene și globalizării, în condițiile asigurării coerenței șicomplementarității cu instrumentele strategico-programatice deja existente (PlanulNațional de Dezvoltare 2007-2013, Programul Național de Reforme 2007-2010,Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013).

Ca o sinteză a celor de mai sus, putem spune că principalele obiective ale politicii bugetare pentru anul 2008 au fost următoarele:

Direcționarea resurselor bugetare către acele politici sectoriale considerate prioritare cum arfi: învățământ, sănătate, susținerea asigurărilor sociale, transporturi, mediu, dezvoltarea regională, dezvoltarea cercetării–inovării – obiectiv esențial al Strategiei Lisabona, agricultură, apărare;

Dezvoltarea conceptului de planificare strategică, care va permite consolidarea conexiunii dintre planificarea politicilor publice și elaborarea bugetului și creșterea eficienței și coerențeiîn cheltuirea fondurilor publice;

Asigurarea cu prioritate a sumelor destinate cofinanțării proiectelor finanțate din fondurieuropene și a contribuției României la bugetul comunitar,în condițiile unui deficit situat sub 3% în produsul intern brut. Instrumentele structurale europene au rolul de a stimula creștereaeconomică a statelor membre, de a reduce disparitățile dintre regiuni și care necesită, înconformitate cu principiul adiționalității, și participarea resurselor publice ale statelormembre, fiind necesară în anumite domenii și contribuția financiară privată;

Creșterea disciplinei economice – financiare în cadrul ministerelor și agențiilor guvernamentale, precum și în unitățile din subordinea acestora, urmărindu-se alocareaeficientă, atent adresată a fondurilor bugetare, întărirea mecanismelor de control acheltuielilor publice, creșterea responsabilității și a performanțelor manageriale, eliminareadisfuncționalităților înregistrate, identificarea și monitorizarea riscurilor.

Datoria publică a României în 2008

La sfărșitul anului 2007, datoria publică totală era de peste 82,3 miliarde lei și reprezenta 19,94% din PIB-ul din 2007, potrivit NewsIn.

La 31 decembrie 2008, mai mult de jumatate (59,6%) din datoria publică era în lei, 27,68% era în euro, 9,57% – în dolari, 1,9% în yeni japonezi, iar restul în alte valute.

Pe tipuri de instrumente, aproape o treime (32,68%) din datoria publică guvernamentală era reprezentată la finalul lunii decembrie a anului 2008 de împrumuturile de stat, 9,42% erau obligațiuni de stat, 8,49% – eurobonduri, 8,3% din datorie era contractată sub forma certificatelor de trezorerie, 1,81 – instrumente de cash management, iar 0,21% din aceasta – sub formă de leasing financiar, potrivit datelor MFP (Ministerul Finanțelor Publice).

Alte tipuri de resurse, precum împrumuturile din disponibilitățile Contului Curent General al Trezoreriei Statului utilizate pentru finanțarea deficitului bugetului de stat, reprezentau 39,36% din datoria publică guvernamentală.

Prin urmare, așa cum a anunțat Ministerul Finantelor Publice datoria publică totală a României a crescut cu 32,26 %, la aproape 108,9 miliarde lei (27,3 miliarde euro), de la sfârșitul lui 2007 până la finalul anului 2008, reprezentând 21,21 % din produsul intern brut (PIB) estimat pentru anul 2008.

Bugetul general consolidat pe anul 2008

Bugetul general consolidat repreizintă ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum și al altor entități clasificate în administrația publică, agregate, consolidate și ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg.

În următorul tabel voi prezenta veniturile totale ale bugetelor componente ale sistemului bugetar ce compun bugetul general consolidat al României pe anul 2008:

Tabel nr. 2.2.1. Veniturile totale ale bugetului consolidat al României pe anul 2008

Sursa:http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/dec2008.pdf, accesat la data de 24.05.2014;

Din datele din tabelul de mai sus observăm că veniturile totale ale bugetului general consolidat al țării noastre pe anul 2008 sunt de 164,466.8 milioane lei reprezentând 32.0 % din PIB. De asemenea contribuția cu cea mai mare valoare în veniturile totale ale bugetului general consolidat îl reprezintăbugetul de stat a cărui venit total este de 61,030.2 de milioane lei, urmat apoi de bugetul general centralizat al unităților administrativ teritoriale cu un venit total de aproximativ 45,697.7 de milioane lei. Pe locul trei în ceea ce privește contribuția bugetelor componente la veniturile totale ale bugetului general consolidat pe anul 2008, se află bugetul asigurărilor sociale de stat care a înregistrat un venit total de 33,653.9 milioane lei. Totodată putem observa că veniturile totale ale bugetului asigurărilor pentru șomaj au fost în valoare de aproximativ 1,963.5 milioane lei. De asemenea, bugetul fondurilor externe nerambursabile din țara noastră în anul 2008 au fost de2,817.1 milioane lei care va crește în următorii ani așa cum vom vedea în analiza bugetelor din următorii ani.

În următorul tabel voi prezenta cheltuielile totale ale bugetelor componente ale sistemului bugetar ce compun bugetul general consolidat al României pe anul 2008:

Tabel 2.2.2. Cheltuielile totale ale bugetului consolidat al României pe anul 2008

Sursa:http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/dec2008.pdf, accesat la data de 24.05.2014;

Conform datelor din tabelele de mai sus putem observa ca țara noastră a înregistrat în anul 2008 un deficit bugetar de 24,654.9 milioane lei. Acest deficit provine în cea mai mare parte din bugetul de stat a căror cheltuieli totale depășesc veniturile totale cu 19,859.7milioane lei, care este urmat apoi de bugetul general centralizat al unităților administrativ teritoriale și titluri de despagubire emise de A.N.R.P a cărui deficit este 3,585.0 milioane lei.

Acest deficit poate fi cauzat de “dinamica excesivă a cheltuielilor în anul 2008 care a dus la cheltuieli suplimentare peste nivelul resurselor disponibile și care nu au fost canalizate către activități productive. Astfel, cheltuielile curente au înregistrat în anul 2008 o creștere de 31% față de anul 2007.”

2.2.2. Politica bugetară a României în anul 2009

Obiectivul strategic al acestei politici pentru anul 2009 a fost convergența reală a economiei românești cu economia Uniunii Europene, ceea ce presupune consolidarea echilibrelor macroeconomice pentru dezvoltarea întregii țări și bunăstarea cetățenilor.

Politica fiscal-bugetară pentru anul 2009 a fost caracterizată de două trăsături definitorii:

a constituit una din prioritățile esențiale pentru asigurarea creșterii și dezvoltării economice întregii națiuni, precum și în vederea trecerii la moneda EURO.

a avut la bază combinarea măsurilor de relaxare fiscală cu cele de extindere a bazei de impozitare bazată pe principiul egalității de tratament fiscal.

Proiectul pe anul 2009 a fost un buget care a urmărit asigurarea stabilității economice având la bază următoarele fundamente:

este un buget bazat pe politici și priorități, configurat pe programe și proiecte în infrastructură, mediu, competitivitate, întărirea capacității administrative, dezvoltarea resurselor umane, proiecte regionale, retehnologizări și investiții, orientând întreaga gestiune financiară spre atingerea obiectivelor stabilite și performanță;

o abordare eficientă a proiectelor aferente Politicii de Coeziune a Uniunii Europene, Politicilor Agricole Comune și de Pescuit, precum și a altor facilități și instrumente, cu acoperire integrală din bugetul de stat prin bugetele ordonatorilor principali de credite care au calitatea de beneficiar de proiecte;

deținerea unui rol de macrostabilizare economică, fiind menținută în limite prudente pentru a reduce deficitele externe și a susține procesul de dezinflație;

stabilitatea taxelor și impozitelor, consolidare fiscală, în sensul că nu va interveni nicio modificare semnificativă pentru a influența veniturile bugetului general consolidat;

respectarea politicii de alocare a fondurilor publice din punct de vedere al priorităților: politici de capital uman (învățământ, sănătate), Politica Agricolă Comună, Politica de coeziune, cercetare dezvoltare;

susținerea reformelor structurale pentru a crește gradul de ocupare al forței de muncă, nivelul productivității muncii, accelerarea reformelor în sistemul educațional și de sănătate, transformarea agriculturii într-o activitate de dezvoltare durabilă, consolidarea capacității administrative, pentru a spori potențialul de creștere și competitivitate externă. Reformele structurale au fost realizate în contextul reformelor structurale întreprinse la nivel european în condițiile în care prioritățile de acțiune internă reprezintă responsabilitatea tuturor factorilor economici, politici și sociali;

consolidarea condițiilor pentru absorbția și funcționarea instrumentelor structurale, resursă de care va beneficia România din partea Uniunii Europene.

Ca o sinteză a celor de mai sus principalele obiective ale politicii bugetare din anul 2009 au fost următoarele:

realizarea cu prioritate a programelor pentru eliminarea disfuncționalităților structurale din învățământ, sănătate, cercetare-dezvoltare, infrastructură, protecție socială și dezvoltarea agriculturii:

grija pentru pensionari a rămas o preocupare pentru Guvern care va continua și în viitor;

asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor eligibile a fi finanțate din fonduri europene și a contribuției României la bugetul comunitar;

creșterea disciplinei economico-financiare în cadrul ministerelor și agențiilor guvernamentale, precum și în unitățile din subordinea acestora, urmărindu-se alocarea eficientă, a fondurilor bugetare, întărirea mecanismelor de control a cheltuielilor publice, creșterea responsabilității și a performanței manageriale, eliminarea disfuncșionalităților înregistrate, identificarea și monitorizarea riscurilor.

Bugetul general consolidat pe anul 2009

În următorul tabel voi prezenta veniturile totale ale bugetelor componente ale sistemului bugetar ce compun bugetul general consolidat al României pe anul 2009:

Tabel nr. 2.2.3. Veniturile totale ale bugetului consolidat al României pe anul 2009

Sursa:http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/BGC_DECEMBRIE_2009.pdf, accesat la data de 24.05.2014;

Conform tabelului de mai sus veniturile totale ale bugetului general consolidat al României în anul 2009 au fost de156,624.9 de milioane lei. La fel ca în anul 2008, și în acest an bugetul de stat ocupă primul loc în ceea ce privește contribuția bugetelor componente la bugetul general consolidat al țării, înregistrând venituri totale în valoare de aproximativ 54,678.3 de milioane lei fiind urmat de bugetul general centralizat al unităților administrativ teritoriale cu o contrubuție de aproximativ 46,757.6 milioane lei iar pe locul trei se află bugetul asigurărilor sociale de stat cu venituri totale de peste 39,431.3 milioane lei.

De asemenea putem observa că în anul 2009 venituirle totale ale bugetului general consolidat al țării noastre au scăzut față de anul 2008 cu aproximativ 7,841.9milioane lei, una dintre cauze fiind începutul crizei economice la nivel mondial care a afectat și România.

În tabelul următor vom prezenta cheltuielile totale ale bugetelor componente ale sistemului bugetar ce compun bugetul general consolidat al României pe anul 2009:

Tabel 2.2.4. Cheltuielile totale ale bugetului consolidat al României pe anul 2009

Sursa:http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/BGC_DECEMBRIE_2009.pdf, accesat la data de 24.05.2014;

Așa cum putem observa din datele din tabelele de mai sus,și în anul 2009,țara noastră înregistrează deficit care este în valoare de 36,400.6 milioane lei, o pierdere de 7.2 % din PIB.

La fel ca în anul 2008, și în anul 2009, cheltuielile totale ale bugetului general consolidat al României depășesc veniturile totale cu 36,400.6 milioane lei.

Într-un articol publicat pe site-ul ziare.com,în data de 8 ianuarie 2010, secretarul de stat  în Ministerul Finanțelor, Gheorghe Gherghina a declarat că deficitul bugetar la finalul lui 2009 de 7,2 % din PIB, potrivit datelor preliminare ale Finantelor, este foarte aproape de ținta convenită cu FMI (Fondul Monetar Internațional) și CE (Comisia Europeană), dar fără a preciza însă cât de aproape a fost deficitul de ținta agreată.

Acest deficit provine în cea mai mare parte din bugetul de stat a căror cheltuieli totale depășesc veniturile totale cu 35,173.3 milioane lei, care este urmat apoi de bugetul general centralizat al unităților administrativ teritoriale cu un deficit de peste 2,330.8milioane lei.

Datoria publică

În următorul tabel voi prezenta raportul țării noastre privind datoria publică pe anul 2008 și 2009:

Tabel nr.2.2.5. Raportul privind datoria publică pe anul 2009

Sursa:http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Raport_privind_datoria_publica_decembrie_2009.pdf, accesat la data de 25.05.2014;

După cum putem observa din datele din tabelul de mai sus, datoria publică a țării noastre pe anul 2009 a fost de 148,055.1 milioane lei, echivalentul a 30.14 % din PIB, cu 38,303.1 de milioane mai mare față de anul 2008. Diferența dintre cei doi ani cu privire la datoria publică a României este semnificativă, o cauză a acestei diferențe negative ar putea fi criza economică mondială care a început să afecteze și România.

2.2.3. Politica bugetară a României pentru anul 2010

În cursul anului 2009, întreaga lume a continuat să fie profund afectată de criza economică și financiară care a fost fără precedent în ultimii 75 de ani. Putem spune că în fața acestei crize, UE a dat dovadă de un grad înalt de cooperare la nivelul instituțiilor și statelor membre, dar și la nivel internațional, contribuind la direcționarea economiei pe calea redresării, evitării unei instabilități prelungite pe piețele financiare, la protejarea economiilor naționale și a economiilor private și a stimulat finanțarea pentru a păstra locuri de muncă și a reinstaura creșterea.

Pentru anul 2010 s-a estimat ca ponderea datoriei publice să cunoască o creștere accelerată, dar într-un ritm mai lent decât creșterea deficitului sub influența favorabilă a PIB nominal.

Pilonii principalii care au stat la baza construirii cadrului bugetar pe acest an, 2010, au fost următorii: stabilitatea, sustenabilitatea, finanțarea sectoarelor fundamentale pentru o creștere economică durabilă atenuarea riscurilor macroeconomice.

În anul 2010, dar și în perioada 2011-2012, s-a urmărit realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia privindmanagementul datoriei publice guvernamentale în vederea menținerii în limite sustenabile a nivelului datoriei publice guvernamentale și asigurarea surselor necesare finanțării deficitelor bugetare și a resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost cât mai redus și un nivel al riscului acceptabil.

Bugetul general consolidat pe anul 2010

În următorul tabel voi prezenta veniturile totale ale bugetelor componente ale sistemului bugetar ce compun bugetul general consolidat al României pe anul 2010:

Tabel nr. 2.2.6. Veniturile totale ale bugetului consolidat al României pe anul 2010

Sursa:http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgc_dec2010.pdf, accesat la data de 25.05.2014;

Conform tabelului de mai sus, veniturile totale ale bugetului general consolidat pentru anul 2010 au fost în valoare de aproximativ 168.598,45 milioane lei, reprezentând 33 % din PIB.Dacă facem o comparație cu rezultatele din anii anteriori analizați, 2008 și 2009, aflăm că în anul de referință, 2010, veniturile totale ale bugetului general consolidat depășesc veniturile totale din anii anteriori în care s-au înregistrat 164,466.8 milioane lei, respectiv 156,624.9milioane lei, o cauză a acestei creșteri ar putea fi, conform unui articol publicat pe site-ul ziare.com,majorararea TVA-ului la 24% și creșterea veniturilor din accize.

La fel ca în anii anteriori, și în acest an bugetul de stat ocupă primul loc în ceea ce privește contribuția bugetelor componente la bugetul general consolidat al țării, înregistrând venituri totale în valoare de peste 68 de milioane lei fiind urmat de bugetul general centralizat al unităților administrativ teritoriale cu o contribuție de 50.018,3 milioane lei iar pe locul trei se află bugetul asigurărilor sociale de stat cu venituri totale de peste 42.871,9milioane lei.

În tabelul următor vom prezenta cheltuielile totale ale bugetelor componente ale sistemului bugetar ce compun bugetul general consolidat al României pe anul 2010:

Tabel 2.2.7. Cheltuielile totale ale bugetului consolidat al României pe anul 2010

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgc_dec2010.pdf, accesat la data de 25.05.2014;

Așa cum putem observa din datele din tabelele de mai sus, și în anul 2010, țara noastră înregistrează un deficit care este în valoare de 33.305,2 milioane lei, o pierdere de 6,51 % din PIB, dar care este mai mic decat în anul 2009. Acest rezultat favorabil pentru țara nostră în anul 2010 s-a datorat în mare parte strategiei privind managementul datoriei publice guvernamentale prin care s-a urmărit menținerea în limite sustenabile a nivelului datoriei publice guvernamentale și asigurarea surselor necesare finanțării deficitelor bugetare și a resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost cât mai redus și un nivel al riscului acceptabil.

De asemenea acest deficit provine în cea mai mare parte din bugetul de stat a căror cheltuieli totale depășesc veniturile totale cu34.577,0 milioane lei, care este urmat apoi de Bugetul asigurărilor pentru șomajcu un deficit de 2.501,65 milioane lei care ne arată că în anul 2010 s-a alocat mai mulți bani pentru ajutorul de somaj.

Finanțarea deficitului bugetului general consolidat în anul 2010 a fost realizat relativ echilibrat din surse interne și externe, prin emisiuni de titluri de stat pe piața internă și externă, trageri din împrumuturi deja contractate în vederea finanțării de proiecte, trageri din pachetul financiar extern încheiat cu FMI, CE și BIRD, împrumuturi ale autorităților administrației publice locale și sume recuperate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din activele bancare neperformante.

Datoria publică

În următorul tabel vom prezenta raportul țării noastre privind datoria publică pe anul 2010:

Analizând Tabelul nr. 2.2.5. Raportul privind datoria publică pe anul 2009 și datele din tabelul de mai sus observăm că datoria publică a țării noastre a crescut atât față de anul 2008 cât și față de anul 2009. Creșterea datoriei publice în anul 2010 s-a datorat în mare parte accentuării crizei economice în România dar și a naturii deficitului bugetar iar soluțiile pentru împiedicarea creșterii datoriei publice și menținerea acesteia la un nivel rezonabil, ar putea fi creșterea economică și reducerea în continuare a deficitului bugetar.

2.2.4. Politica bugetară a României în perioada 2011-2013

La realizarea strategiei de dezvoltare pentru această perioadă, Ministerul Finanțelor Publice a luat în considerație ultimile evoluții ale mediuluiintern și internațional, cadrul legislativ în vigoare, inclusiv bugetul pentru anul 2010, măsurile fiscale și bugetarece vor fi avute în vedere pe orizontul de referință.

În perioada analizată România a fost atinsă sever de criza economică mondială. În aceste condiții, Strategia fiscală prezintă programul de reformă întreprins de autorități pe liniaraționalizării cheltuielilor publice, precum și a restructurării sectorului public, continuării măsurilor de luptă împotriva evaziunii fiscale, a prioritizării investițiilor și susținerii activității economice, a absorbției accelerate a fondurilor europene.

Prin acest proces de reformă, s-a urmărit sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, creareapremiselor necesare relansării economice a țării și fundamentul pentru asigurarea stabilității macroeconomice șiasigurarea capacității de finanțare a acesteia.

Elaborarea Strategiei fiscal-bugetare pe orizontul de referință 2011-2013 a fost marcată decontextul intern și internațional, precum și de prognozele interne ale indicatorilormacroeconomici.

Obiectivele fiscal-bugetare sintetizate ale Guvernului privind strategia dedezvoltare pe perioada 2011-2013 sunt următoarele:

asigurarea sustenabilițătii finanțelor publice pe termen mediu și lung;

repartizarea echitabilă între generații a sarcinii fiscale și a cheltuielilor;

susținerea politicii monetare, în particular funcționarea sustenabilă a stabilizatorilor automați pentru limitarea volatilității activității economice.

Menținerea mixului de politici monetare, fiscal-bugetare, de venituri și a reformelor structurale pe coordonatele convenite cu UE și FMI au dreptscop atenuarea rigidităților structurale ale economiei românești,ameliorarea anticipațiilor inflaționiste, menținerea stabilității financiare șirelansarea durabilă a activității economice.

Bugetul general consolidat al României pe periaoda 2011-2013

În tabelele următoare voi prezenta veniturile și cheltuielile totale ale bugetului general consolidat al României și procentele lor în PIB pe perioada 2011-2013:

Tabel nr.2.2.9. Veniturile și cheltuielile totale ale bugetului general consolidat al României

Sursa: http://www.mfinante.ro/execbug.html?pagina=buletin, accesat la data de 26.05.2014, accesat la data de 26.05.2014;

Tabel nr.2.2.10. Veniturile și cheltuielile totale ale bugetului general consolidat al României ca procent din PIB

Sursa: http://www.mfinante.ro/execbug.html?pagina=buletin, accesat la data de 26.05.2014, accesat la data de 26.05.2014;

Conform datelor din tabelele de mai susobservăm că țara noastră a înregistrat în perioada 2011-2013 atât o creștere a veniturilor totale de la un an la altul cât și a cheltuielilor, acestea din urmă depășind veniturile totale ale bugetului înregistrându-se asftel deficit bugetar în fiecare an. În ultimii doi ani analizați, 2012 și 2013deficitul bugetar a avut valori mai mici decât în primul an analizat, 2011, fiind un aspect pozitiv pentru România.

Aceste rezultate favorabile se datorează schimbării politicii bugetare, respectiv trecerea de la măsuri temporare (one-off) pe partea de cheltuieli, ca în anul 2011, la măsuri temporare de majorare a veniturilor fără corespondent în evoluția cheltuielilor.De asemenea reducerea deficitului bugetului general consolidate în ultimii doi ani analizați se datorează înregistrării unei creșteri economice sub produsul intern brut potențial.

Datoria publică

În următorul tabel vom prezenta raportul țării noastre privind datoria publică pe anii 2011-2013:

Tabel nr.2.2.11. Datoria publică a României pe anii 2011-2013

Sursa:http://www.mfinante.ro/rapoarteMFP.html, accesat la data de 29.05.2014;

După cum putem observa din datele din tabel, situația țării noastre nu este foarte bună, datoria publică a crescut în fiecare an în perioada analizată. România a juns în această situație din mai multe cauze pe care le voi prezenta în cele ce urmează.

Creșterea datoriei publice a României în perioada analizată, 2011-2013,se datorează contractării de împrumuturi pentru finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei publice din anii anteriori, finanțarea proiectelor de investiții la nivel local, dar și datorită emiterii de garanții de stat în cadrul programului " Prima casă", pentru proiecte de interes național cu efect multiplicator în economie și a celor destinate prefinanțării/cofinanțării de proiecte finanțate din fonduri europene și de către alte instituții financiare internaționale.

O altă cauză a creșterii datoriei publice în perioada analizată, este direcționarea banilor din buget cu preponderență spre pensii și salarii, în timp ce cheltuielile pentru investiții au fost în declin, aflăm dintr-un articol publicat în Ziarul Financiar la data de 19.09.2013 sau pe site-ul www.zf.ro. Din același articol aflăm că deși ritmul de creștere a datoriei publice a accelerat în criză, România s-a apropiat de limita de sustenabilitate a datoriei publice, de 40% din PIB, nivelul maxim acceptat de către investitori.

2.2.5. Politica bugetară a României în perioada 2014 – perspective

Elaborarea Strategiei fiscal-bugetare pe anul 2014 și pe următorii doi ani se bazează pe ancorarea acesteia în câteva repere economice și instituționale esențiale: echilibrul macroeconomic, responsabilitatea fiscal-bugetară și disciplina financiară.

Între obiectivele fundamentale privind fiscalitatea, menționate în Programul de Guvernare 2013-2016, se înscriu simplificarea fiscalității și crearea predictibilității într-un cadru fiscal – bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat și public.

Principalele direcții de acțiune se referă la:

reducerea generală a impozitării;

lărgirea bazei de impozitare;

simplificarea sistemului de taxe;

creșterea colectării veniturilor bugetare;

reducerea evaziunii fiscale.

În perioada 2014-2016 veniturile bugetare sunt estimate la 33,9%-33,8% din PIB datorită creșterii economice preconizate pentru această perioadă, măsurilor privind îmbunătățirea colectării, precum și datorită creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene.
Cheltuielile bugetare pentru anul 2014 și următorii doi ani, prezintă următoarele caracteristici:

caracterul prudent, restrictiv și echilibrat, ponderea lor pe orizontul de referință este de 35,7- 35,5 % din PIB.

creșterea eficienței alocărilor bugetare în vederea creării spațiului de manevră pentru domenii prioritare cu influență asupra creșterii economice: marile proiecte în infrastructura, educație, cercetare, agricultură, etc.

De asemenea obiectivul specific al politicii bugetare este reprezentat de ajustarea în continuare a deficitului bugetar, țintele planificate fiind de 2,0% din PIB în anul 2014, 1,8% din PIB în 2015 și 2016.

Bugetul General consolidat al României în periaoda ianuarie –aprilie 2014

În tabelul următor voi prezenta veniturile și cheltuielile totale ale bugetului general consolidat al României și procentele lor în PIB pe perioada ianuarie-aprilie 2014:

Tabel nr. 2.2.12 Veniturile totale ale bugetului consolidat al României în perioada ianuarie-aprilie 2014

Sursa:http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgcaprilie2014.pdf, accesat la data de 31.05.2014;

Conform tabelului de mai sus, veniturile totale ale bugetului general consolidat în primele patru luni a anului 2014 sunt în valoare de 67.851,5 milioane lei, reprezentând 10,2 % din PIB. Dacă facem o comparație cu rezultatele din aceeași perioadă a anului trecut, 2013, în care veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost în valoare de 64,974.8 respectiv 10.4 %, observăm că acestea sunt mai mici cu 2.876,7milioane de lei față de 2014. Cauza acestei creșteri a veniturilor totale a bugetului din anul 2014 față de 2013 se datorează,conform calculelor Guvernului, introducerii impozitului forfetar de la data de 1 ianuarie a acestui an, care va reprezenta o suma fixă și va fi plătit de hoteluri, pensiuni, service-uri auto și unități de alimentație publică,aflăm dintr-un articol publicat pe site-ul www.ziare.com.

La fel ca în toți ceilalți ani analizați, și în primele luni ale anului 2014, bugetul de stat ocupă primul loc în ceea ce privește contribuția bugetelor componente la bugetul general consolidat al țării, înregistrând venituri totale în valoare de peste 30 de milioane lei fiind urmat de bugetul general centralizat al unităților administrativ teritoriale cu o contribuție de peste 19 milioane lei iar pe locul trei se află bugetul asigurărilor sociale de stat cu venituri totale de peste 17 milioane lei.

În tabelul următor voi prezenta cheltuielile totale ale bugetelor componente ale sistemului bugetar ce compun bugetul general consolidat al României în perioada :

Tabel 2.2.13. Cheltuielile totale ale bugetului consolidat al României pe perioada ianuarie-aprile 2014

Sursa:http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgcaprilie2014.pdf, accesat la dat de 31.05.2014;

Conform datelor din tabelul de mai sus, în primele patru luni ale anului 2014 țara noastră a înregistrat un deficit care este în valoare de 1.877,2 milioane lei, o pierdere de 0,28 % din PIB. În comparație cu aceeși perioadă a anului trecut, 2013, când s-a înregistrat un deficit bugetar de 7.492,1 milioane lei, putem observa că diferența este una semnificativă, deficitul din perioada analizată, 2014 este mult mai mic decât în 2013.

"Execuția bugetară pe primele patru luni ale anului 2014 confirmă continuarea procesului de reducere a deficitului bugetar, acesta fiind de 0,28% din PIB față de 1,19% din PIB aferent aceleiași perioade a anului precedent", afirmă Ministerul Finanțelor Publice.

O cauză a acestui rezultatat favorabil pentru țara noastră o aflăm din declarațiile ministrului delegat pentru Buget, Liviu Voinea dintr-un articol publicat pe site-ul financiar.ro unde afirma că anul acesta “…ne împrumutăm mai puțin, ne împrumutăm la dobânzi mai mici și pe termene mai lungi. Practic, anul acesta ne împrumutăm cu 500 de lei pe cap de român mai puțin decât anul trecut. La fel, în 2013, ne-am împrumutat mai puțin decât în 2012”

De asemenea acest deficit provine în cea mai mare parte din bugetul de stat a căror cheltuieli totale depășesc veniturile totale cu 6.249,2 milioane lei, care este urmat apoi defondul special pentru asigurările sociale de sănătate cu un deficit de 691,7 milioane lei care ne arată că în primele 4 luni ale anului 2014 s-a alocat mai mulți bani pentru sanatate.

Datoria publică

În următorul tabel voi prezenta raportul țării noastre privind datoria publică in perioada 28 februarie 2014:

Putem observa din datele din tabel că datoria publică a României la sfârșitul lunii februarie este de 274,378.6 milioane lei, echivalentul a 41,4 % din PIB. Dacă o comparăm cu aceași perioada din anul anterior observăm că în acest an datoria publică a țării este cu 24,642.3 milioane lei mai mult decât în 2013.

Acest rezultat nefavorabil și neașteptat al țării noastre cu privire la datoria publică se datorează faptului că România nu și-a revenit complet din perioada de criză, fapt care a determinat încheiereacelui de-al treilea acord de finanțare cu FMI în toamna anului 2013 pentru doi ani și pentru o sumă de 2 miliarde de euro. Precizez ca primul acord pentru un împrumut de 12,95 miliarde de euro pe care l-a aprobat Consiliul Executiv al FMI cu țara noastră a fost pe data de 4 mai 2009, moment în care autoritățile române au împrumutat aproape 20 de miliarde de euro de la finanțatorii externi. Acest împrumut din 2009 a fost folosit în urmatoarele direcții: finanțarea deficitului bugetar, întărirea rezervei internaționale a țării, dar și pentru a arâta piețelor financiare internaționale că țara noastră are o “centură de siguranță” care să ne protejeze în cazul înrăutățirii situațiilor economice.

În următorii ani criza economică s-a prelungit mai mult decât se așteptau piețele și politicienii, iar România a fost nevoită să mai contracteze un împrumut de la FMI, în primăvara anului 2011, la expirarea primului acord de finanțare.

Nevoia de finanțare a țării noastre pentru 2014, de peste 9,5% din PIB, este relativ ridicată și reprezintă principala vulnerabilitate, se arată într-un raport al Fondului Monetar Internațional. Totusi, nevoia de finanțare a României în acest an este printre cele mai mici din regiunea Europei Centrale și de Est, respectiv sub 10% din PIB, aflăm dintr-un raport al agenției de rating Moody’s, remis de catre Sursa Zilei. Tot din aceeași sursp aflăm cp statele cu cea mai scăzută nevoie de finanțare din zonă sunt Polonia și Slovacia.

III. Concluzii și recomandări

În finalul acestei lucrări aș dori să reamintesc aspectele importante dezbătute în cele două capitole intitulate “Cadrul conceptual al politicii bugetare” și“Aplicarea politici bugetare în Uniunea Europeană și în România”. În primul capitol am prezentat și analizat conținutul politicii bugetare, sistemul bugetar românesc, procesul bugetar și execuția bugetară. În prima parte a celui de-al doilea capitol am analizat politica bugetară a Uniunii Europene, respectiv bugetul uniunii și execuția bugetară iar în a doua parte am prezentat și analizat strategiile de construcție și dezvoltare a politicii bugetare cât și execuția lor în perioada 2008-2014, această parte constituind studiul de caz al lucrării.

Reamintesc că politica bugetară reprezintă expresia deciziilor bugetare realizate de un centru de decizie publică la nivel local, central sau supranațional, prin care se urmărește atingerea unor obiective exclusiv economice și sociale, implicând utlizarea diferitelor instrumente.

În urma realizării primului capitol putem afirma că, conceperea și administrarea politicii bugetarerespectiv a bugetului unui stat este o responsabilitate extrem de importantă și complexă, deoarece de modul în care este efectuată poate să depindă bunăstarea și dezvoltarea întregii societăți. Tot din acest capitol am aflat că erorile unei politici bugetare necorespunzotor construită și administrată pot determina hiperinflație, recesiune și încetinirea creșterii economice a națiunii.

În ceea ce privește politica bugetară a Uniunii Europene, aflăm din capitolul în care a fost dezbătută că este extrem de amplă și presupune un timp foarte îndelungat atât până la punerea ei în practică cât și după aceea. Un aspect pozitiv și încurajator este faptul că Uniunea Europenă urmărește îndeplinirea politicii bugetare într-un mod eficient și echitabil față de toate statele membre, ținând totodată cont de nivelurile diferite de dezvoltare ale statelor membre. Astfel că cea mai mare parte a resurselor bugetare, este îndreptată către stimularea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și reducerea decalajelor dintre regiuni. Un aspect negativ și greu de controlat cu care se confruntă Uniunea Europenă cu privire la alocarea banilor din bugetul său se referă la transparența și responsabilitatea autoritățolor naționale cu privire la modul de gestionare și cheltuire a resurselor (fondurilor) primite din partea Uniunii.

În continuare voi prezenta cateva concluzii obținute în urma realizării studiului de caz respectiv a analizării politicii bugetare – construcție și execuție bugetară a României în perioada 2008-2014:

Anul 2008:

veniturile totale ale bugetului general au fost de 164,466.8milioane lei reprezentând 32.0 % din PIB. Contribuția cu cea mai mare valoare în veniturile totale ale bugetului general consolidat îl reprezintăbugetul de stat a cărui venit total este de 61,030.2 de milioane lei;

țara noastră a înregistrat un deficit bugetar de 24,654.9 milioane lei. Acest deficit provine în cea mai mare parte din bugetul de stat a căror cheltuieli totale depășesc veniturile totale cu 19,859.7 milioane lei;

Acest deficit poate fi cauzat de dinamica excesivă a cheltuielilor care a dus la cheltuieli suplimentare peste nivelul resurselor disponibile și care nu au fost canalizate către activități productive;

datoria publică totală a României a crescut cu 32,26 %, la aproape 108,9 miliarde lei (27,3 miliarde euro), de la sfârșitul lui 2007 până la finalul anului 2008, reprezentând 21,21 % din produsul intern brut (PIB).

Anul 2009:

veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost de peste 156,624.9 milioane lei. La fel ca în anul 2008, și în acest an bugetul de stat ocupă primul loc.Venituirle totale ale bugetului general consolidat al țării noastre au scăzut față de anul 2008 cu aproximativ 7,841.9 milioane lei;

țara noastră a înregistrat un deficit care este în valoare de 36,400.6 milioane lei, o pierdere de 7.2 % din PIB;

Acest deficit provine în cea mai mare parte din bugetul de stat a căror cheltuieli totale depășesc veniturile totale cu 35,173.3 milioane lei;

datoria publică a țării noastre pe anul 2009 a fost de 148,055.1 milioane lei, echivalentul a 30.14 % din PIB, cu 8,36 % mai mare față de anul 2008. O cauză a acestei diferențe negative ar putea fi criza economică mondială care a început să afecteze și România.

Anul 2010:

veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost în valoare de aproximativ 168.598,45 milioane lei, reprezentând 33 % din PIB. Acest rezultat depășește ambii ani anteriori,o cauză a acestei creșteri ar putea fimajorararea TVA-ului la 24% și creșterea veniturilor din accize;

țara noastră a înregistrat un deficit în valoare de de 33.305,2 milioane lei, o pierdere de 6,51 % din PIB, dar care este mai mic decat în anul 2009. Acest lucru s-a datorat în mare parte strategiei privind managementul datoriei publice guvernamentale;

acest deficit provine în cea mai mare parte din bugetul de stat a căror cheltuieli totale depășesc veniturile totale cu34.577,0 milioane lei;

datoria publică a fost de 193,894.4 milioane lei, respectiv 37.90% din PIB fiind mai mare atât față de anul 2008 cât și față de anul 2009.Această creștere s-a datoratîn mare parte accentuării crizei economice în România dar și a naturii deficitului bugetar iar soluțiile pentru împiedicarea creșterii datoriei publice și menținerea acesteia la un nivel rezonabil, ar putea fi creșterea economică și reducerea în continuare a deficitului bugetar.

Anii 2011-213

țara noastră a înregistrat în perioada 2011-2013 atât o creștere a veniturilor totale de la un an la altul cât și o creștere a cheltuielilor, acestea din urmă depășind veniturile totale înregistrându-se asftel deficit bugetar în fiecare an.

în ultimii doi ani analizați, 2012 și 2013deficitul bugetar a avut valori mai mici decât în 2011, fiind un aspect pozitiv pentru România.

reducerea deficitului bugetar în ultimii doi ani analizați se datorează înregistrării unei creșteri economice sub produsul intern brut potențial;

datoria publică a crescut în fiecare an în perioada analizată, ajungând până la 266,952.8 milioane lei, echivalentul a 42,5% din PIB în anul 2013;

Creșterea datoriei publice a României în perioada analizată, se datorează contractării de împrumuturi pentru finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei publice din anii anteriori, finanțarea proiectelor de investiții la nivel local dar și datorită faptului că banii din buget au fost direcționați cu preponderență spre pensii și salarii, în timp ce cheltuielile pentru investiții au fost în declin.

Anul 2014 (primele 4 luni)

veniturile totale ale bugetului general consolidat în primele patru luni a anului 2014 sunt în valoare de 67.851,5 milioane lei, reprezentând 10,2 % din PIB. Față de aceeași perioadă a anului trecut, 2013, în care veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost în valoare de 64,974.8 respectiv 10.4 %, observăm că acestea sunt mai mici cu 2.876,7 milioane de lei față de 2014. Cauza acestei creșteri a veniturilor totale a bugetului din anul 2014 față de 2013 se datorează introducerii impozitului forfetar de la data de 1 ianuarie a acestui an, care va reprezenta o suma fixă și va fi plătit de hoteluri, pensiuni, service-uri auto și unități de alimentație publică;

în primele patru luni țara noastră a înregistrat un deficit care este în valoare de peste 1.877 milioane lei, o pierdere de 0,28 % din PIB. Față de aceeași perioadă a anului 2013, când s-a înregistrat un deficit bugetar de 7,492.1 milioane lei, deficitul din acest an este mult mai mic. O cauză a acestui rezultat este faptul că anul acesta ne împrumutam mai puțin, la dobânzi mai mici și pe termene mai lungi.

la fel ca în ceilalți ani analizați și în anul acesta deficitul bugetar provineîn cea mai mare parte din bugetul de stat a căror cheltuieli totale depășesc veniturile totale cu 6.249,2 milioane lei;

la sfârșitul lunii februarie, datoria publică a fost de 274,378.6 milioane lei, echivalentul a 41,4 % din PIB. Față de aceeași perioadă a anului trecut datoria publică din acest an este

cu 24,642,3 milioane lei mai mare. Aceasta se datorează faptului că România nu și-a revenit complet din perioada de criză, fapt care a determinat încheiereacelui de-al treilea acord de finanțare cu FMI în toamna anului 2013 pentru doi ani și pentru o sumă de 2 miliarde de euro.

Pentru strategia bugetară viitoare a țării noastre am următoarele recomandări:

îmbunătățirea colectării impozitelor prin punerea în aplicare a unei strategii de respectare a obligatiilor fiscale, intensificand eforturile de reducere a fraudei în domeniul TVA. Combaterea muncii nedeclarate. Reducerea sarcinii fiscale suportate de persoanele cu venituri salariale mici și medii;

finalizarea reformei sistemului de pensii, mai ales privind egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei și promovarea inserției profesionale a lucrătorilor în vârstă;

să continue reformele din domeniul sănătății cu scopul de a spori eficiența, calitatea și accesibilitatea acestuia, mai alespentru persoanele defavorizate și pentru comunitățile nedezvoltate.Eliminarea plăților informale prin intermediul unor sisteme corespunzătoare de gestiune și control;

un domeniu foarte important în care România ar trebui să ia măsuri urgenteeste cel al creșterii calității politicilor active pe piața forței de muncă și să pună în aplicare Planul Național pentru Stimularea Ocupării Tinerilor;

în domeniul învâțământului, România ar trebui să asigure în permanență creșterea calității și accesul la învățământ a oricărei persoane, săalinieze educația terțiară cu nevoile de pe piața muncii;

autoritățile române au trebui să-și îndrepte eforturile spre facilitarea accesului la finanțare și reducerea poverii administrative asupra IMM-urilor;

este necesar ca România să îmbunătățească eficiența și independența sistemului judiciar și eficiența politicilor de prevenire și combatere a practicilor corupte, mai ales în domeniul achizițiilor publice;

să administreze corect fondurile primite din partea Uniunii Europene și să consolideze sistemele de gestiune și control.

Bibliografie

Adumitracesei I.D., Niculescu E., Niculescu N.G., Economie politică, Editura Polirom, Iași, 1998;

Crețoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur Ion,Economie, Editura ALL Beck, București, 2003;

Dobrotă Niță, Economie politică, Editura Economică, București, 1997;

Dodescu A., Giurgiu A., Economia integrării europene, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008;

Dornbusch Rudiger, Fischer Stanley, Startz Richard,Macroeconomie, Editura Economică, București, 2007;

Ghidul indicatorilor economici (traducere de Dana Cristescu), The economist, Editura TEORA;

Hardwick Philip, Langmead John, Khan Bahadur, Introducere în economia politică modernă, Editura Polirom, București, 2002;

Ignat Ion, Clipa Neculai, Pohoață Ion, Luțac Gheorghe, Economie politică, Editura Economică, București, 1998;

Manolescu Gheorghe (coordonator), Politici Economice, Editura Economică, București, 1997

Pop Mugurel G.S., Buget și trezorerie, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2013;

Popper Laurențiu, P. Mihai, P. Gabriel, P. Mihaela, Miulescu Floriana, Inițiere în economie, Editura Perfect, Oradea, 2010;

Roman Lucian, Economie generală, Curs, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2010;

Văcărel Iulian, Poilitici economice și financiare de ieri și de azi, Editura Economică, București, 1996.

Sitografie:

http://europa.eu/legislation_summaries/taxation/index_ro.htm;

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Government_finance_statistics;

http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/inflation/glossary_ro.htm;

http://europa.eu/pol/financ/index_ro.htm;

http://europa.eu/about-eu/basic-information/money/expenditure/index_ro.htm;

ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/…/ro_ro.pdf;

http://www.apdrp.ro/content.aspx?lang=RO&item=1517&ref=176;

http://www.europeana.ro/bani/feadr.htm;

http://www.fonduri-structurale.ro;

http://www.fonduri-ue.ro/alte-oportunitati/agricultura-si-pescuit;

www.fonduri-ue.ro/…/Finantari/…/20_Indrumar_Practic_FEADR.pdf;

http://www.eurotrainer.ro/fondul-european-pentru-agricultura-si-dezvoltare-rurala-feadr/fondul-european-pentru-agricultura-si-dezvoltare-rurala-feadr.html/lang/ro;

http://www.eurotrainer.ro/fondul-european-pentru-pescuit-fep/fondul-european-de-pescuit-fep.html/lang/ro;

http://www.europuls.ro/agricultur-i-dezvoltare-regional-sp-106882413/dezvoltare-regional/652-reforma-fonduri-structurale;

http://eufinantare.info/fonduri-europene-2014-2020.html;

http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Drept_financiar.pdf;

http://www.cdep.ro/proiecte/2008/700/10/1/raport.pdf;

http://www.cdep.ro/proiecte/2007/600/90/5/raport.pdf;

http://www.consiliulfiscal.ro/legea.htm;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/dec2008.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/BGC_DECEMBRIE_2009.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Raport_privind_datoria_publica_decembrie_2009.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2011/RAPORT_BUGET2011.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgc_dec2010.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/STRATEGIA_FB_27sept.pdf;

http://www.mfinante.ro/execbug.html?pagina=buletin;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgcaprilie2014.pdf;

http://cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2013/05/STRATEGIA-2014-2016.pdf;

http://www.ziare.com/impozit/impozit-forfetar/cea-mai-controversata-taxa-din-2014-va-aduce-la-buget-2-5-milioane-de-euro-1260665;

http://www.business24.ro/macroeconomie/deficitul-bugetar/deficitul-bugetar-raportat-la-pib-a-scazut-de-patru-ori-in-acest-an-1545587;

http://www.financiarul.ro/2014/01/10/voinea-anul-acesta-ne-imprumutam-cu-500-de-lei-pe-cap-de-roman-mai-putin-decat-in-2013;

http://www.money.ro/partea-intunecata-a-celor-cinci-ani-de-acorduri-cu-fmi_1258193.html;

http://www.romaniatv.net/datoria-publica-a-romaniei-este-scazuta-dar-nevoia-de-finantare-din-2014-reprezinta-principala-vulnerabilitate_135955.html;

http://www.sursazilei.ro/raport-moodys-nevoia-de-finantare-romaniei-2014-printre-cele-mai-mici-din-regiune-ce-trebuie-sa-stie-investitorii/;

http://www.wall-street.ro/articol/Economie/59009/Datoria-publica-a-Romaniei-a-crescut-cu-32-3-de-la-sfarsitul-lui-2007.html;

http://www.zf.ro/zf-24/opinie-de-andreea-vass-explicatii-cu-privire-la-procedura-de-deficit-excesiv-impotriva-romaniei-4295634;

http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/romania-s-a-incadrat-la-limita-in-tinta-de-deficit-pe-2009-convenita-cu-fmi-985960#comentarii;

http://www.ziare.com/taxa/stiri-taxe/cresterea-tva-a-ridicat-veniturile-bugetare-1038380;

http://www.zf.ro/zf-24/50-miliarde-de-euro-datoria-publica-s-a-dublat-in-anii-de-criza-dar-nu-stim-unde-s-au-dus-banii-11354999.

Bibliografie

Adumitracesei I.D., Niculescu E., Niculescu N.G., Economie politică, Editura Polirom, Iași, 1998;

Crețoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur Ion,Economie, Editura ALL Beck, București, 2003;

Dobrotă Niță, Economie politică, Editura Economică, București, 1997;

Dodescu A., Giurgiu A., Economia integrării europene, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008;

Dornbusch Rudiger, Fischer Stanley, Startz Richard,Macroeconomie, Editura Economică, București, 2007;

Ghidul indicatorilor economici (traducere de Dana Cristescu), The economist, Editura TEORA;

Hardwick Philip, Langmead John, Khan Bahadur, Introducere în economia politică modernă, Editura Polirom, București, 2002;

Ignat Ion, Clipa Neculai, Pohoață Ion, Luțac Gheorghe, Economie politică, Editura Economică, București, 1998;

Manolescu Gheorghe (coordonator), Politici Economice, Editura Economică, București, 1997

Pop Mugurel G.S., Buget și trezorerie, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2013;

Popper Laurențiu, P. Mihai, P. Gabriel, P. Mihaela, Miulescu Floriana, Inițiere în economie, Editura Perfect, Oradea, 2010;

Roman Lucian, Economie generală, Curs, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2010;

Văcărel Iulian, Poilitici economice și financiare de ieri și de azi, Editura Economică, București, 1996.

Sitografie:

http://europa.eu/legislation_summaries/taxation/index_ro.htm;

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Government_finance_statistics;

http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/inflation/glossary_ro.htm;

http://europa.eu/pol/financ/index_ro.htm;

http://europa.eu/about-eu/basic-information/money/expenditure/index_ro.htm;

ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/…/ro_ro.pdf;

http://www.apdrp.ro/content.aspx?lang=RO&item=1517&ref=176;

http://www.europeana.ro/bani/feadr.htm;

http://www.fonduri-structurale.ro;

http://www.fonduri-ue.ro/alte-oportunitati/agricultura-si-pescuit;

www.fonduri-ue.ro/…/Finantari/…/20_Indrumar_Practic_FEADR.pdf;

http://www.eurotrainer.ro/fondul-european-pentru-agricultura-si-dezvoltare-rurala-feadr/fondul-european-pentru-agricultura-si-dezvoltare-rurala-feadr.html/lang/ro;

http://www.eurotrainer.ro/fondul-european-pentru-pescuit-fep/fondul-european-de-pescuit-fep.html/lang/ro;

http://www.europuls.ro/agricultur-i-dezvoltare-regional-sp-106882413/dezvoltare-regional/652-reforma-fonduri-structurale;

http://eufinantare.info/fonduri-europene-2014-2020.html;

http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Drept_financiar.pdf;

http://www.cdep.ro/proiecte/2008/700/10/1/raport.pdf;

http://www.cdep.ro/proiecte/2007/600/90/5/raport.pdf;

http://www.consiliulfiscal.ro/legea.htm;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/dec2008.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/BGC_DECEMBRIE_2009.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Raport_privind_datoria_publica_decembrie_2009.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2011/RAPORT_BUGET2011.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgc_dec2010.pdf;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/STRATEGIA_FB_27sept.pdf;

http://www.mfinante.ro/execbug.html?pagina=buletin;

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgcaprilie2014.pdf;

http://cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2013/05/STRATEGIA-2014-2016.pdf;

http://www.ziare.com/impozit/impozit-forfetar/cea-mai-controversata-taxa-din-2014-va-aduce-la-buget-2-5-milioane-de-euro-1260665;

http://www.business24.ro/macroeconomie/deficitul-bugetar/deficitul-bugetar-raportat-la-pib-a-scazut-de-patru-ori-in-acest-an-1545587;

http://www.financiarul.ro/2014/01/10/voinea-anul-acesta-ne-imprumutam-cu-500-de-lei-pe-cap-de-roman-mai-putin-decat-in-2013;

http://www.money.ro/partea-intunecata-a-celor-cinci-ani-de-acorduri-cu-fmi_1258193.html;

http://www.romaniatv.net/datoria-publica-a-romaniei-este-scazuta-dar-nevoia-de-finantare-din-2014-reprezinta-principala-vulnerabilitate_135955.html;

http://www.sursazilei.ro/raport-moodys-nevoia-de-finantare-romaniei-2014-printre-cele-mai-mici-din-regiune-ce-trebuie-sa-stie-investitorii/;

http://www.wall-street.ro/articol/Economie/59009/Datoria-publica-a-Romaniei-a-crescut-cu-32-3-de-la-sfarsitul-lui-2007.html;

http://www.zf.ro/zf-24/opinie-de-andreea-vass-explicatii-cu-privire-la-procedura-de-deficit-excesiv-impotriva-romaniei-4295634;

http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/romania-s-a-incadrat-la-limita-in-tinta-de-deficit-pe-2009-convenita-cu-fmi-985960#comentarii;

http://www.ziare.com/taxa/stiri-taxe/cresterea-tva-a-ridicat-veniturile-bugetare-1038380;

http://www.zf.ro/zf-24/50-miliarde-de-euro-datoria-publica-s-a-dublat-in-anii-de-criza-dar-nu-stim-unde-s-au-dus-banii-11354999.