Politica Agricol ă Comună [615599]

Politica Agricol ă Comună

Prep.univ.drd. Larisa-Loredana Dragolea,Universitatea “1Decembrie 1918”Alba Iulia
[anonimizat]

The aim of the common agricultural policy is to provide farmers with a reasonable standard
of living and consumers with quality food at fair prices. The way these aims are met has changed
over the years. Food safety, preservation of the rural environment and value for money are now
all key concepts.

Politica agricol ă reprezint ă un ansamblu de principii, mijloace și metode de ac țiune prin care se
realizează obiectivele generale ale statului în domeniul agriculturii.1
Istoricul PAC începe în 1957, odat ă cu semnarea Tratatului de la Roma privind crearea
Comunității Economice Europene de c ătre acelea și șase state (Fran ța, Germania, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg) care, în 1952, înfiin țaseră CECO (Comunitatea Economic ă a Cărbunelui și Oțelului).
Reglement ările de politic ă agricolă sunt cuprinse în articolele 38-46 ale Tratatului de la Roma (în
prezent, articolele 32-38, dup ă modificările aduse de Tratatul de la Amsterdam).
Obiectivele ini țiale ale înfiin țării politicii agricole comune(PAC) au fost:
-foametea de dup ă război–dependen ța de mâncarea importat ă–creșterea productivit ății în agricultur ă;
-dependen ța de condi țiile meteoclimaterice–asigurarea unui nivel de trai echitabil agricultorilor;
-stabilizarea pie țelor–prin stocare
-garantarea aprovizion ării cu produse agricole;
-asigurarea unor pre țuri echitabile pentru consumatori–echilibru.
Articolul 38 (acum, articolul 32) stabile ște că: „piața comună se va extinde și asupra sectorului
agricol și comerțului cu produse agricole” și că „operarea și dezvoltarea pie ței comune pentru
produsele agricole vor fi înso țite de crearea unei politici agricole comune”, iar articolul 39(articolul 33
din varianta consolidat ă a Tratatului) fixeaz ă obiectivele politicii agricole comune:
1. Creșterea productivit ății agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvolt ării
raționale a produc ției agricole, și prin utilizarea optim ă a factorilor de produc ție, în special a
forței de munc ă
2. Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru popula ția agricol ă, în special prin cre șterea
veniturilor individuale ale lucr ătorilor agricoli
3. Stabilizarea pie țelor
4. Asigurarea siguran ței aprovizion ărilor
5. Asigurarea unor pre țuri rezonabile pentru consumatori
Avantajele Politicii Agricole Comune: 2
-asigurarea unui nivel de via ță decent pentru producatorii agricoli;
-asigurarea unor pre țuri echitabile ale produselor pentru consumatori;
-creșterea calit ății produselor agroalimentare ca urmare a respect ării standardelor comunitare;
-protejarea mediului și respectarea standardelor de bun ăstare a animalelor ;
-subvenții consistente pentru fermieri din fondurile comunitare;

1 N.Dobrot ă (coord.) Dicționar de economie , Editura Economic ă, București, 1999, pag.352
2 Gratiela Gheorghe , Comunicat-Biroul de Pres ă, Ministerul Agriculturii, P ădurilor și Dezvoltării Rurale

-posibilitatea cre șterii economice în zonele sărace ca urmare a aplic ării programelor de dezvoltare
rurală;
-creșterea investi țiilor străine în agricultur ă și industria alimentar ă.

Principalele instrumente ale politicilor agricole

Prețurile:
Fixarea acestora la un nivel sc ăzut, sub pre țul de echilibru scade interesul de a produce și se
înregistreaz ă un deficit de produse.
Fixarea sau sus ținerea acestora la un nivel mai ridicat (peste nivelul de echilibru, în condi ții de piață
liberă, concuren țială) duce la extinderea ofertei peste nivelul cererii solvabile și apariția unui surplus.

Politica veniturilor
Subvenționarea veniturilor prin pre țuri: când pre țul pieței (în interior și pe piața mondial ă) este
mai mic decât pre țul de sus ținere, diferen ța trebuie acoperit ă prin subven ție (acoperirea pierderii și
menținerea interesului pentru produc ție).
Subvenționarea consumatorilor: pre țuri de comercializare c ătre consumator sub nivelul pre țului la
producător, diferen ța neîncasat ă de catre producator fiind acoperit ă de la buget (ex. controlul pre țurilor
la unele produse alimentare de baz ă: zahar, ulei, ou ă, făină, lapte etc.).
Prețul către consumator este cel real, dar anumi ți consumatori (sub un anumit venit), primesc o sum ă
compensatorie.
Subvenționarea anumitor costuri :
input-urilor: semin țe, motorin ă, îngrașăminte etc.;
credite subven ționate (nivelul dobânzii sub cel al pie ței).

Politici comerciale externe de stimulare și protecție:
subvenționarea exporturilor;
scutirea de impozite; taxe vamale; contingente, licen țe etc.
Agricultura Vest-European ă în anii '50 :
Agricultura ocup ă cca 30% din for ța de munc ă și cca 12% din GDP.
Producție scăzută – penurie de produse – importatori ne ți de produse agricole.
Nevoia stimul ării produc ției atât pentru producerea de alimente, cât și pentru materii prime (relansare
economic ă).
3

Instituțiile implicate în elaborarea și gestionarea m ăsurilor de politic ă agricolă comună sunt:
Consiliul Uniunii Europene pentru Agricultur ă și Pescuit;
Parlamentul European; Comisia European ă

3 Bîrsan, M., Integrarea economic ă european ă, Vol. II, Uniunea Europeana – rela tii economice cu alte zone, Editura
Fundației CDIMM, Maramure ș, 1999

Puterea legislativ ă revine Consiliului, iar deciziile se iau cu majoritate calificat ă.Parlamentul are doar
un rol de consultant, iar pentru exercitarea acestuia Parlamentul este asistat de Comitetul pentru
Agricultur ă și Pescuit, organ permanent.Comisia european ă are două atribuții majore:cea a ini țiativei
legislative și cea a implement ării PAC.4

Fondurile de preaderare
România prime ște asistența prin trei instrumente financiare: PHARE, ISPA și SAPARD, la care
se alatură programele comunitare. Vor fi finan țate programe regionale, de dezvoltare rural ă, agricolă și
de mediu bazate pe politici na ționale de dezvoltare regional ă, care să asigure, astfel, tranzi ția României
către sistemul fondurilor structurale.
PHARE este primul instrument financiar nera mbursabil conceput de Uniunea European ă
pentru a sprijini Europa Central ă și de Est în evolu ția către o societate democrat ă și o economie de
piață. Înființat la începutul anului 1989 pentru Polonia și Ungaria (primele dou ă tări în care s-a realizat
trecerea de la regimul comunist la democra ție, de unde acronimul), programul s-a extins treptat,
incluzând în prezent 13 t ări partenere din regiune. Prin hotarârea Consiliului European de la Essen din
decembrie 1994, Phare a devenit instrumentul financiar al strategiei de pre-aderare, principalul obiectiv
fiind aderarea la Uniunea European ă a celor 10 tari asociate din Europa Central ă și de Est: Bulgaria,
Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Phare ofer ă
asistență și altor țări din regiune (Albania, Bosnia-Her țegovina, Macedonia) în tranzi ția către
democrație și către economia de pia ță. Programul PHARE se concentreaz ă asupra a doua aspecte –
dezvoltarea institu țională, sprijinirea guvernelor țărilor candidate în implementarea acquis-ului
comunitar și asupra investi țiilor, se dore ște sprijinirea țărilor candidate în efortul de a- și alinia
activitățile industriale și infrastructura de baz ă standardelor UE, prin mobilizarea investi țiilor solicitate.
Între 1990-2000, România a beneficiat de peste 1,5 m iliarde Euro prin programul PHARE. Pentru
perioada 2000-2006, României ii vor fi alocate prin PHARE aproximativ 250 milioane Euro anual, fiind a doua țară candidat ă, după Polonia, din punct de vedere al m ărimii fondurilor de care
beneficiaz ă. În prezent, PHARE se concentreaz ă în România asupra a trei mari sectoare – dezvoltarea
regională, dezvoltarea institu țională și sprijinirea investi țiilor în vederea implement ării acquis-ului
comunitar. ISPA – Instrument for Structural Policies for pre-Accession (Instrument pentru Politici Structurale de
Pre-Aderare) este cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru sprijinirea țărilor
candidate în procesul de aderare la UE. ISPA ofer ă sprijin financiar pentru investi ții în domeniul
protecției mediului și al transporturilor, pentru a accelera procesul de armonizare a legisla ției țărilor
candidate cu normele europene în aceste dou ă sectoare.
Principalele obiective ale ISPA sunt: -să sprijine țările beneficiare în vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii
Europene; -să extindă și să conecteze re țelele de transport proprii cu cele trans-europene;
-să familiarizeze țările beneficiare cu politicile și procedurile aplicate de Fondurile Structurale și de
Coeziune ale Uniunii Europene. Bugetul total anual al ISPA este de peste 1 miliard de euro. România va beneficia de sume cuprinse
între 208-270 milioane Euro pe an, fiind cel de-al doilea mare beneficiar, dup ă Polonia. În sectorul
transporturilor, se acord ă prioritate investi țiilor destinate integr ării sistemului românesc de transport în
cel al UE, precum și viitoarei Re țele Trans – Europene (Trans European Network – T.E.N.). De
asemenea, se acord ă o importan ță deosebită îmbunătățirii legăturilor cu alte state candidate în domeniul

4 Dănulețiu,D.C., Fundamente ale Economiei Europene , Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005, pag.82

transporturilor, precum și îmbunătățirii sistemului na țional de transport prin completarea anumitor
porțiuni de drum.
Principala prioritate a programului ISPA în domeniul protec ției mediului este sprijinirea României în
procesul de adoptare a legisla ției europene în ceea ce prive ște protecția mediului. O aten ție special ă
este acordat ă apei potabile, trat ării apelor uzate și evacuării gunoiului menajer.
SAPARD – Special pre-Accession Programme for Agri culture and Rural Development (Programul
Special de pre-Aderare pentru Agricultur ă și Dezvoltare Rural ă). Este cel de-al treilea instrument
financiar nerambursabil conceput pentru a sprijini țările candidate în abordarea reformei structurale în
sectorul agricol și în alte domenii legate de dezvoltarea rural ă, precum și în implementarea acquis-ului
comunitar referitor la CAP (Common Agricultural Policy – Politica Agricola Comuna) si la legisla ția
aferentă.
Principalele obiective ale SAPARD sunt:
-să finanțeze proiecte majore din domeniul agricol si al dezvolt ării rurale;
-să îmbunătățească activitățile de prelucrare și comercializare a produselor agricole și pescărești;
-să dezvolte și să îmbunătățească infrastructurile rurale;
-să dezvolte economia rural ă (investiții în companiile cu profil agricol);
-să dezvolte resursele umane (instruire profesional ă; asistență tehnică, inclusiv studii menite s ă sprijine
pregătirea și monitorizarea programului, campanii de informare și publicitate).
În perioada 2000-2006, România prime ște 150 milioane Euro/an, fiind cel de-al doilea mare
beneficiar dup ă Polonia. În plus, Guvernul României va contribui cu suma de 50 milioane Euro.
Programul SAPARD acord ă prioritate proiectelor care au în vedere îmbun ătățirea eficien ței pieței, a
calității și a standardelor privind securitatea produselor alimentare; men ținerea actualelor locuri de
muncă și crearea altora noi; protec ția mediului înconjur ător. SAPARD finan țează proiecte majore din
domeniul agricol si al dezvolt ării rurale. România a identificat patru m ăsuri prioritare care urmeaz ă să
fie finanțate în cadrul acestui program: îmbun ătățirea activit ăților de prelucrare și comercializare a
produselor agricole și pescăresti; dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale; dezvoltarea
economiei rurale (investi ții în companiile cu profil ag ricol; diversificare economic ă; silvicultur ă);
dezvoltarea resurselor umane (îmbun ătățirea activit ății de instruire profesional ă; asistență tehnică,
inclusiv studii menite s ă sprijine pregatirea și monitorizarea programului, campanii de informare și
publicitate).
Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rural ă sunt:
– multifunc ționalitatea agriculturii, în sensul unei interpret ări mai largi acordate activit ăților
agricole, în plus fa ță de rolul tradi țional de furnizor de produse agricole;
– abordarea multisectorial ă și integrată a economiei rurale, în sensul diversific ării activit ăților,
creării de surse suplimentare de venit și ocupare, și prezervării patrimoniului rural;
– flexibilitatea financiar ă în sprijinirea dezvolt ării rurale, în sensul descentraliz ării deciziei,
subsidiarit ății, și implicării partenerilor locali;
– transparen ța în elaborarea programelor de dezvoltare rural ă, bazat pe simplificarea legisla ției.

BIBLIOGRAFIE:
1. Bîrsan, M., Integrarea economic ă european ă, Vol. I, Introducere în teorie si practic ă, Carpatica,
Cluj-Napoca, 1995 2. Bîrsan, M., Integrarea economica europeana , Vol. II, Uniunea Europeana – relatii economice cu alte
zone, Editura Fundatiei CDIMM, Maramures, 1999 ; 3. Dănulețiu,D.C., Fundamente ale Economiei Europene , Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005, pag.82

4. N.Dobrot ă (coord.) Dicționar de economie , Editura Economic ă, București, 1999, pag.352
5. Gratiela Gheorghe, Comunicat-Biroul de Pres ă, Ministerul Agriculturii, P ădurilor și Dezvoltării
Rurale , 2004;
6.; Politica agricol ă, Seria Micromonografii – Politici Europene;
7. www.agrofin.ro
8. www.bursaagricola.ro