Polarizarea de grup. Fenomenul gândirii de grup [603104]

Polarizarea de grup. Fenomenul gândirii de grup
Polarizarea în grup: formarea convingerilor. Teorii explicative ale
fenomenului de polarizare

Rezumat:
Abstract:
Cuvinte cheie:
Keywords:

1. Ce este grupul – scopul apartenentei individului la grup
2. Ce este gandirea
3. Ce este comunicarea
4. De vorbit despre comunicare, tipuri de comunicare
a. Incarcatura socioemotionala – p22, curs dinamica grupurilor ecologica
b. Verbala , Nonverbala (gesture, expresia fetei, posturi)
c. In functie de instrumente comunicatia poate fi verbala sau nonverbala. Dupa
numarul persoanelor implicate, poate fi in doi sau in grup; dupa obiectivele
propuse se poate distinge intre comunicatia de consum (gratuita, spontana) si cea
instrumentala (utilitara, strategica, manipulatorie).
d. Rolul social
5. De dezvoltat comunicarea instrumentala si cum ea poate duce la formerea gandirii si a
convingerilor individului si implicit al grupului.
6. Concluzie/incheiere

Introducere

Grupurile exista se pare inca din cele mai vechi timpuri , cand pentru a
supravietuii oamenii au format comunitati . Nevoiti sa se asocieze si sa comunice, ei au fost
obligati sa inventeza si sa dezvolte forme de convietuire si cooperare, de coexistenta , retele de
relatii interpersonale ; altfel spus structuri asociative.
Elemente ce contribuie la formarea convingerilor intr-un grup
In cele ce urmeaza voi aduce prezenta pe scurt cativa factori ce duc la formarea
convingerilor intr -un grup.
1. Aderarea la grup si normele sociale
Complexitatea grupurilor a crescut de atunci intrucat si structurile gandirii omului au
evoluat o data cu trecerea timpului. Psihologul roman D. Cristea (2015) defineste grupurile ca
fiind „formatiuni sociale in care indivizii interacti oneaza direct pe baza unor regului acceptate si
se recunosc ca membri ai unei entitati distincte, intr -un anumit moment si loc” – ( Psihologie si
psihopatologie sociala; p 141). Asadar apartenenta la un grup social implica din start aderarea la
un set de r egului menite sa ghideze conduita si activitatea membrilor, asa numitele norme sociale
ce sunt specifice fiecarui grup in parte. Aderand la aceste norme sociale individul isi formeaza
sau intareste convingerile ajust andu -si totodata si comportamentul in cardul grupului.
In 1961, James Stoner a descoperit un efect al discutiilor de grup. Pentru a putea intelege
daca grupurile sunt mai precaute si mai putin indraznete fata de indivizi, J. Stoner a pus sase
perssoane sa raspunda individual la o serie de probleme. Sarcina subiectului a fost sa sfatuiasca
un caracter fictiv asupra fiecarei probleme in parte asupra nivelului de risc pe care sa si -l asume.
După ce și -au marcat individual raspunsurile cu privire la toate problemele , participanți i s-au
adunat apoi ca grup și au discutat fiecare articol până ce au fost cu totii de acord asupra
raspunsului . Constatarea a fost că grupurile isi asumau în general mai multe riscuri decât memb ri
individua l. Acest fenomen a fost denumit fenomenul de schimbare riscantă și a fost urmată de
un val de investigații privind asumarea riscurilor de grup. Aceste studii au avut loc în zeci de
națiuni diferite cu aceleasi rezultate , ceea ce indică faptul că rezultatele lui Stoner nu sunt
speci fice populatiei sale locale. In acelasi timp a mai fost dezvălui t faptul că luarea deciziilor în
grup nu este o componentă esențială a procedurii ci si o scurtă perioadă de discuții urmate de
răspunsurile individuale v a produce de asemenea o schimbare în raspunsuri la nivel de grup .
Cercetarile au continuat si in anii urmatori, acest lucru ducand la urmatoarea ipeteza a
polarizarii in grup : răspunsul mediu post grup va tinde să fie mai extrem în aceeași direcție cu
media răspunsurilor pre grup.
Termenul polarizare de grup provine din scrierile lui Serge Moscovici și ale colegilor săi

(precum Moscovici și Zavalloni, 1969). De retinut faptul că polarizarea se refer ă la o creștere a
extremității răspunsului mediu al populației subiect. Acest concept de polarizare ar trebui să fie,
de asemenea, distins de un concept înrudit, cel de extremizare. În timp ce polarizarea se referă la
deplasări către polul deja preferat, e xtremizarea a fost utilizată pentru a se referi la deplasarea de
la neutralitate, indiferent de direcție. Deoarece toate cazurile de polarizare de grup sunt cazuri de
extremizare, dar nu invers, extremizarea poate fi mai ușor de demonstrat decât polarizare a.

2. Tipul grupului
In functie de caracterul relatiilor dintre menbrii , se disting grupuri primar e (relatii de
contact direct) sau secundar e (relatii de contact indirect) prin care in functie de tipul acestora
influenta asupra formar ii convingerilor individul ui este mai mica sau mai mare.
Acest lucru se datoreaza in parte structurii afective a grupului ce se creaza inca de la
formarea acestuia , creandu -se linii afective, fiele ele pozitive sau negative. Relatiile de simpatie
sau antipatie manifestate de membrii grupului pot fi descoperite cu ajutorul unui test sociometric
dar interactiunile afective sunt vizibile si cu ochiul liber .
3. Tipul de comunicare
Marvin E. Shaw (et. al. 1981 – * 3 ) sustine ca toate grupurile au un lucru in comun si
anume interactiunea membrilor. Acesta defineste grupul ca „ fiind format din doi sau mai multi
indivizi ce interactioneaza si se influenteaza unul pe celalalt ”. Comunicarea este o forma
fundamentala de interactiune si un instrument de realizare a influentei in grup. Aceasta nu
inseamna doar un schimb de informatii ci si unul de semnificatii ce sunt exprimate de exemplu
prin gesturi, cuvinte si asociatii de sens.
Comunicatia poate fi de mai multe feluri:
– Verbala , nonverbala (ex.: atitudini, posturi, gesturi, mimica fetei) sau paraverbala
(timbrul, intensitatea, tonalitatea si inflexiunea vocii)
– in doi sau in grup
– in functie de obiective : comunicatia de consum (spontana, gratuita) sau cea
instrumentala (strategica, utilitara, manipulatorie)
Asadar prin modul de comunicare dar si prin alt i factor i precum rolul , statutul si investirea de
catre membrii grupului, un membru poate influenta formarea anumitor convingeri si modele de
comportament ale celorlalti . Desigur nivelul acestei influente la este conditionat de personalitatea
fiecaruia dintre cei implicati (nivelul lor c ognitiv, cultural, starea afectiva , cadrele de referinta ,
nivelul de interes etc. ). Cu toate acestea receptarea incompleta a mesajului de catre recepector nu
trebuie considerata o incapacitate a sa ci este adesea o incapacitate a emitatorului de a face
transmisia cat mai receptiva , lipsind de exemplu incarcatura socioemotionala necesara .
4. Rolul social ??

5. Dinamica grupului

CONCLUZIE
Ca si concluzie, sunt extraordinar de multe elemente implicate in formarea convingerilor
intr-un grup. Acestea sunt mai mult sau mai putin evidente dar caracterul dinamic al elementelor
fac ca fiecare grup format sa aibă cel putin un element definitoriu ce va modela gandirea intr -un
anume fel.
Dintr -o serie larga de factori care conditioneaza formarea si structurarea convingerilor in
cadrul grupurilor, urmatorii sunt considerati ca fiind cei mai semnificativi: inteligenta sociala,
capacitatea de comunicare interpersonala, farmecul personal, prestigiul intra si extra -grupal,
altruismul, disponibilitatea de intrajutorare, competenta si implicarea in rezolvarea problemelor
cu care se confrunta grupul, statutul recunoscut in p lan formal si informal.

Bibliografie
1. Laurentiu Mitrofan, Emil -Razvan Gatej – Psihologie si psihopatologie sociala
2. Laurentiu Mitrofan – Dinamica Grupurilor ( Suport de curs )
3. Simona Glaveanu – Dinamica Grupurilor ( Suport de curs )
4. David G. Myers , Helmut Lamm – The Group Polarization Phenomenon
5. Marvin E. Shaw – Group Dynamics: The Psychology of Small Group Behavior