Poezia ,,Stupul lor, de Tudor Arghezi [624460]

1

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
Departamentul pentru Preg ătirea Personalului Didactic
Specializarea: Profesor pentru învă țământ primar

LUCRARE METODICO -ȘTIIȚIFICĂ PENTRU
ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator științific:
Lector univ.dr.: CERCEL RENATA

Autor:Prof.ptr.înv.primar: NUȚAȘ BIANCA IOANA
Unitatea de invățământ:ȘCOALA PRIMARĂ NR.5
Localitatea: DIJIR
Județul: BIHOR

Oradea 2016

2

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
Departamentul pentru Preg ătirea Personalului Didactic
Specializarea: Profesor pentru învățământ primar

LUMEA BOABEI ȘI A FĂRÂMEI ÎN LUCRĂRILE
PENTRU COPII ALE L UI TUDOR ARGHEZI

Coordonator științific:
Lector univ.dr.: CERCEL RENATA

Autor:Prof.ptr.înv.primar: NUȚAȘ BIANCA IOANA
Unitatea de invățământ:ȘCOALA PRIMARĂ NR.5
Localitatea: DIJIR
Județul: BIHOR

Oradea 2016

3
CUPRINS

Pagina
INTRODUCER E………… ……………………………………………… ………………….4

CAPITOLUL I : Tudor Arghezi – personalitatea măreață a scriitorului
1.1.Personalitatea scriitorului ……………………… ………………………………… ….…. .6
1.2.Activitatea literară …………… …………… ……… ……………………………… ………..8
1.3.Marile teme ale creației ………….. ………………………………………… ………….. 11
CAPITOLUL II: Tudor Arghezi – gingășie, univers miniatural în literatura sa pentru
copii
2.1. „Tudor Arghezi – vigoare, gingășie, umor” …………………… ……… …… ……………. ..20
2.2. Tudor Arghezi, autor reprezentativ al literaturii lirice pentru copii ……………… ……26
2.3. „Poezia boabei ș i a fărâmei” ……………………… ……………………… ………….. .39
2.4. Metode didactice utilizate în pre darea și învățarea operei argheziene î n ciclul
primar ……………….. ……………… ……………………………………………………….. ………………… ………46
2.5. Activitățile extrașcolare și rolul lor în procesul instructiv -educativ – Vizită imaginară la
Mărțișor …………….. ……………… …………………………………………… …………………… ……….. ………53
CAPITOLUL III: Cercetare pedagogică – Tudor Arghezi în preocupările didactice ale
ciclului primar
3.1.Tema cercetării ………………………………….. ……………….. …………….. ……….. ………… ……….56
3.2.Scopul, o biectivele și ipoteza cercetării ……….. ………………….. ………………… ………….. …56
3.3.Metodologia cercetă rii pedagogice ……………………………………………….. …………………… .57
3.4.Etapele cercetării …….. ………………………………………………… ……….. ………………. …………58
3.5.Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării …………… …………….. ………………………. ….60
IV.CONCLUZII …………………………… …………………. ………………………. …………… …….. ………68
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….. …………………………73
ANEXE ………………………………………………………… …………………… …………….. ………………….75

4
Introducere

Lecturile literar e sunt adevărate comori ale sufletului, care mențin o adeziune
afectivă față de tot ceea ce este curat, inedit și frumos în fermecătoarea lume a copilăriei.
Lectura -spunea istoricul Nicolae Iorga – joacă un rol important în viața copiilor, un
rol mai important decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne în amintire
aproape toată viața și le influențează dezvoltarea ulterioară.
Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitățile de comunicare între oameni,
ajutându -i să-și formeze capacități de gând ire și limbaj.
Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să
parcurgă căile cunoașterii, de la concret la abstract, de la intuiție la reprezentare și fantezie.
Cu ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorința
de a descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăși fiind o lume. Școala joacă un rol important
în apropierea copilului de lumea cărții și implicit, de lectură.
Ideea care a stat la baza alege rii temei s -a născut în urma experienței în activitatea de
predare -învățare la elevii din clasele primare, a literaturii pentru copii, disciplină care la
nivelul claselor mici ocupă un loc foarte important în formarea elevilor, asigurând evoluția
lor intel ectuală, pregătirea lor corespunzătoare la celelalte discipline și integrarea acestora în
viața socială.
Lecturate sau audiate, dramatizate sau desenate, poveștile și poeziile prin conținutul
lor, participă la dezvoltarea unor procese și capacități intelectuale, imaginative și
motivaționale.
Dorința de a citi, de a audia și a interpreta se cere cu adevărat cultivată într -un cadru
organizat, unde opiniile și părerile personale sunt valorizate, unde fiecare copil simte
apartenența la un grup cu aspiratii comune.
Lucrarea de f ață are ca obiective să readucă în prim plan importanța pe care o au
poeziile și scrierile lui Arghezi în literatura pentru copii și predarea acestora la ciclul primar.
În elaborarea lucrării am pus accent deosebit pe analiza textelor literare, pe semnific ațiile
acestora și am evidențiat părerile criticilor vremii despre aceste opere.
Prin lucrarea de față nu am incercat sa aduc ceva nou în receptarea poetului Tudor
Arghezi, ci pentru a demonstra că scrierile sale nu și -au pierdut din actualitate și prin
familiarizarea elevilor cu acestea se dezvoltă interesul acestora pentru opera argheziană; se

5
pot forma , deasemenea la elevi , atitudini pozitive fața de lumea necuvântătoarelor . Și
aceasta tocmai datorită interesului manifestat față de valorile morale.
În receptarea poeziei se pune bază pe cont actul nemijlocit al elevului cu textul
poetic. Prin funcția cognitivă și prin valorile morale și estetice pe care le promovează, se
poate sesiza deosebirea dintre codul vorbirii obișnuite și codul poetic, la care s -a ajuns prin
substituire.
Prin poezie se poate influența direct educația și formarea elevilor, aducându -i în fața
unor mesaje poetice, nu întotdeauna ușor de interpretat, dar cu excelente implicații în
modelarea personalității umane. Practica didactică de monstrează că reacția elevilor la
mesajul poetic recepționat este direct proporțională cu modul în care el a înțeles că atunci
când este vorba despre codarea și decodarea cuvântului, are obligația să țină seama de toate
punctele secvenței verbale care dau structura caracteristică unui mesaj poetic.
Scopul fiecărei ore de Comunicare în limba română e formarea unei atitudini estetice
față de problemele ridicate de opera literară.
Exemplele de activități și de exerciții prezentate pot fi adaptate unor context e
educaționale variate, important fiind coerența etapelor parcurse, în vederea atingerii
obiectivelor prestabilite.
Consider că poeziile argheziene prin accesibilitatea lor, sunt mijlocul potrivit pentru
formarea și dezvoltarea vocabularului, a limbajului literar, a creativității elevilor, precum și
dezvoltarea unor capacități intelectuale, imaginative și motivaționale.

6
CAPITOLUL I

I.Tudor Arghezi – personalitate a măreață a scriitorului

1.1.Personalitatea scriitorului

Personalitate artistic ă excep tional ă, Tudor Arghezi, poet al întrebă rilor, domină lirica
românească, și este după unele aprecieri cel mai de seama poet „contemporan”. Este
considerat al doilea mare poet după Eminescu, opera sa încadrân du-se în curentul modernist.
Îndelunga sa a ctivitate creatoare prezintă puternice trăsături contradictorii, care au
determinat dificultăți reale în interpretarea operei sale.
Tudor Arghezi, poet, prozator și gazetar cu o carieră literară întinsă și foarte bogată,
unul dintre autorii de prim rang a -i perioadei interbelice. Biografia sc riitorului, plină de
cotituri, a rămas până astăzi controversată în multe detalii. S -a născut la 23 mai 1880 la
București, într -o familie originară din Cărbunești – județul Gorj. Numele său adevărat a fost
Ion N. Theodo rescu; pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind în legătură cu
Argesis, vechiul nume al râului Argeș. Copilăria nu i -a lăsat scriitorului decât amintiri
dureroase, acesta mărturisind: „Este cea mai amară vârstă a vieții. N -aș mai voi să fiu o
dată copil ”.
În perioada de școală, câteva chipuri i -au încălzit sufletul. Pe blândul învățător
Abramescu și pe profesorul de română Gîrbea îi va evoca, peste ani, cu dragoste și
recunoștință.
Între 1891 -1896 a urmat cursurile Liceului „Sfântul Sava ”, perioadă în care se
împrietenește cu viitorii scriitori Gala Galaction și N. D. Cocea. „… această prietenie a
alcătuit pentru noi o insulă, o concretizare de aspirații comune … pentru toată viața. Insula
noastră nu a cunoscut invidia și orgoliul ”. În 18 96, la 16 ani se produce și debutul său
literar, sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista „Liga Ortodoxă ”. Poetul se
semnează cu numele său real, Ion Theo. Nu -și încheie studiile, începe să lucreze în fabrică.
Începând cu 1900 și până în 1904, p oetul este călugăr la Mănăstirea Cernica. Acolo,
în liniștea chiliei va învăța, pe îndelete, taina mânuirii cuvintelor.
În 1905 pleacă într -o călătorie prin străinătate, la Paris apoi prin Elveția, la
Mănăstirea Cordelierilor, unde este rugat insistent să devină catolic. Plictisit de insistențe, se
mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă la cursurile universității și lucrează într -un atelier

7
de inele și capace de ceasornice din aur pentru a -și câștiga existența. Totodată, în cursul
anului 1909 vizitează I talia.
În 1912 revine în România. Până în 1916, când România intră în primul război
mondial, publică versuri, pamflete și articole polemice la „Facla ”, „Viața Românească ”,
„Teatru ”, „Rampa ”. În 1918, în timpul realizării Marii Uniri, împreună cu alți 11 ziariști și
scriitori este închis în penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare pentru că se pronunțase în
favoarea neutralității României în primul război mondial.
Prima sa carte de poezie, „Cuvinte potrivite ” apare, cu întârziere, în 1927. Poetul
avea 47 de ani. Sub direcția sa, în anul următor, apare ziarul „Bilete de papagal ”. Debutul în
proză se produce în 1929, odată cu apariția cărții „Icoane de lemn ”.
În 1931 apare volumul de versuri „Flori de mucigai ”, legat ca de altfel și „Poarta
neagră ” de anii de detenție. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proză „Cartea cu
jucării ”, inaugurând o direcție secundară în creația sa, ce va continua mai apoi cu volumele:
„Cântec de adormit Mitzura ”, „Buruieni ”, „Mărțișoare ”, „Prisaca ”, „Zdreanță ”, etc.
În 193 4 apare romanul „Ochii Maicii D omnului ” în care este evocată dragostea
maternă și devotamentul filial. Urmează în 1935 „Versuri de seară ”, romanul „Cimitirul
Buna -Vestire ” – 1936, volumul de versuri „Hore ” – 1939, romanul „Lina” – 1942.
Sub genericul „Bilete de papagal ” publică pamflete usturătoare pentru care este
cercetat de poliție (1943). La 30 septembrie 1943 apare excepționalul pamflet „Baroane ” în
care este atacat ambasadorul german la București, Manfred von Killinger. Ziarul este
imediat confiscat , iar autorul închis la București și ulterior în lagărul de la Târgu Jiu.
Odată cu instaurarea regimului comunist, în 1944, iese din lagăr. Este reabilitat,
distins cu titluri și premii, ales membru al Academiei Române și sărbătorit ca poet național
la 80 și 85 de ani. În 1965, Universitatea din Viena îi decernează premiul „Gottfried von
Herder ”, iar Academia Sârbă de Științe îl alege membru al secției de literatură. Publică:
„1907 – peisaje ”, „Cântare omului ”, „Stihuri pestrițe ”, „Poeme noi ”, „Cu bastonul pr in
București ”.
Deși, Arghezi nu este singurul poet care s -a lăsat fascinat de universul mărunt,
nicăieri ca la el lumea viețuitoarelor fără grai nu a căpătat un contur mai unitar și mai
complex. Toate aceste viețuitoare se află într -un fel de dependență af ectivă față de om
(„Cântec de adormit Mitura ”, volumul „Copilărești ”).
În 1967, pe 14 iulie, se stinge din viață, fiind înmormântat, alături de soția sa
Paraschiva, în grădina casei din strada Mărțișor. Casa a devenit astăzi muzeu.

8
1.2. Activitate literară

Preocupările literare î ncep de timpuriu. Sub pseudonimul I on Theo (Ion
Theodorescu) , debutează la 16 ani cu poezia „Tatăl meu” publicată la „Liga Ortodoxă” a lui
Macedonsk i (nr.4/1896).
La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet: „ Acest tânăr, la o
vârstă când eu gângăvea m versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astă zi
coronată de cel mai strălucit success, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de
imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și în străinătate, ca o culme a poeticii
și a artei .”1
A devenit treptat un admirator al simbolismului și al altor curente aparținătoare (ca
Secesiunea vieneză) polemizând în articolele din a cea vreme cu George Pană de la
„Junimea” asupra atitudini i critice a celui din urmă privind Literatura modernistă.
A intrat la Mănăsti rea Cernica la vârsta de 19 an i, unde a stat patru ani, până în 1904.
Tot î n 1904, a publicat o revistă proprie, împreună cu Vasile Demetrius, având numele de
Linia Dreaptă , care a încetat să apară după cinci numere.
Arghezi, Gala Galaction și Demetrius au fost legați print r-o strânsă prietenie, cum
reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius. În romanele
sale poetul a mărturisit că nu era foa rte atras de cariera de călugăr, căci autorul ciclului
Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din
comoditate, unul dintre unchii săi fiind un înalt ierarh al Biserici i Ortodoxe Române. În
romanul „Cimitirul Buna -Vestire ” a parodiat cu sarcasm lumea monahală.
În 1905 se retrage din viața bisericească și pleacă într-o călătorie de studii în Elveția
unde pe lâ ngă studiul asiduu face și o școală de meserii , lucrând în atelierul unui bijutier . Se
întoarce în țară în 1911 ca redactor la ziarul „Seara ”, însă colaborează la diverse reviste cu
versuri, plam fete, polemici, cronici dramatice și plastice. A publicat lucrări în Viața
Românească , Teatru , Rampa și în revistele lui N.D. Cocea Flacăra și Viața Socială , dar și
în revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction; a fost o perioadă în care a avut o
activitate literară profilică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și -a
câștigat notorietate în cercurile politice, teatrale și literare a le vremii.
Cel care a contribuit la succesul lui Arghezi a fost Cocea, acesta a publicat unul din
primele poeme ale poetului „ Rugă de seară ”. În această perioadă , Arghezi a devenit un

1 Alexandru Macedonski, Tudor Arghezi interpretat de:…, Editura Eminescu, București, 1981, p.38

9
critic de artă valoros și a luat apărarea lui Ștefan Luchian care a fost acuzat de fraudă ( din
cauza suspiciunii că nu ar mai putea picta, fiind bolnav de scleroză multiplă, dar ar permite
ca lucrările altora să fie semnate cu numele său).
Deasemenea, era prezent cu regularitate la Kübler Caf é din București unde s -a
format u n cerc de artiști și intelectuali boemi care îi includea pe Ion Minulescu, Liviu
Rebreanu, Eugen Lovinescu, Victor Eftimiu, Mihail Sorbu și Corneliu Moldoveanu, dar și
pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari, Jean Alexandru Steriade, compozitorul Alfons
Castaldi, și pe colecționarul de artă Krikor Zambaccian. Conform acestuia din urmă,
Arghezi a fost văzut mai rar la celălalt loc de întâlnire, Casa Capșa.
A fost în această perioadă și un asociat al omului politic Alexandru Bogdan -Pitești,
care era și un cole cționar de artă , lua parte regulat alături de Galaction, Cocea, Minulescu și
alți artiști plastici, la cercul creat de Maniu la Știrbei -Vodă, lân gă parcul Cișmi giu. După
izbucnirea primului ră zboi mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice
conduse de partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care
doreau ca România să intre în război de partea Antantei; a fost un susținător al unirii
Basarabiei Vechiului Regat și detesta alianța implicită cu Imperiul Rus.
În perioada 1918 -1919, în timpul realizării României Mari , a fost închis doi ani
alături de alți unsprezece ziariști și scriitori în penitenciarul Văcărești , fiind acuzat de trădare
pentru că colaborase cu autoritățile germane de ocupație.
Debutează târziu, la 47 de ani, abia în 1927, cu volumul „ Cuvinte potrivite ”, iar un
an mai târziu tot sub direcția sa apare ziarul „ Bilete de papagal ”. După această dată Tudor
Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. În 1929
publică prima sa carte de proză, „Icoane de lemn” . În 1931 va publica placheta de versuri
„Flori de mucigai” legată, ca și „Poartă neagră” , de anii de detenție. Deasemenea, pentru
copii, publică volumul în proză „Cartea cu jucării” , inaugurând o nouă direcție în creația
scriitorului care se va continua cu poemele cunoscute de elevi: „Cântec de adormit
Mitzura”, „Buruieni”, „Mărțișoare”, „Prisaca”, „Zdreanță” etc.
Manualele școlare au cuprins și încă cuprind creații ale sale destinate copiilor din
întreaga lume. În 1934 va publica romanul „Ochii Maicii Domnului”, având ca temă
principală dragostea maternă și devotamentul filial. Continuă să scrie poeme și în 1935
publică volumul „Versuri de seară”. În 1936 apare romanul „Cimitirul Buna -Vestire” , care
are su btitlul „Poem” , iar în 1942 vede lumina tiparului romanul „Lina”, care de fapt este un
lung poem în proză.

10
În 1943, sub genericul „Bilete de papagal ” publica pamflete usturătoare, pentru care
este cercetat de poliție. La 30 septembrie, apare pamfletul „ Baroane ”, în care îl atacă pe
ambasadorul german von Kilinger. Ziarul a fost imediat confiscat și scriitorul e închis la
București și la lagărul de la Târgu Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu.
După eliberare nu -și încetează activitatea creatoare și încep ând în special de la
Congresul scriitorilor români din 1956, poetul este prețuit și popularizat ca o expresie
majoră a geniului român. În acest an este primit ca membru al Academiei, iar în 1957 i se
acordă premiul de stat. E ales în Marea Adunare Național ă și i se acordă cele mai înalte
ordine. Este sărbătorit cu mari elogii la vârsta de 80 de ani. Opera sa editată și reeditată
pătrunde tot mai adânc în masa largă a poporului și tradusă în diferite limbi străine (italiană,
franceză).
Printre volumele de o pere reprezentative se n umără:
Volume de poezii:
„Cuvinte potrivite” (1927)
„Flori de mucigai” (1931)
„Cărticică de seară” (1935)
„Versuri de seară ”, „Hore” (1939)
„Una sută una poeme” (1947)
„1907 -Peizaje” (1955)
„Cântarea omului” (1956)
„Stihuri pestrițe ” (1957)
„Frunze” (1961)
„Poeme noi” (1963)
„Cadențe” (1964)
„Silabe” (1965)
„Ritmuri” (1966)
„Noaptea” (1967)
Proza argheziană este prin excelență proza unui mare poet, aducând cu ea o înfățișare
nouă scrisului contemporan. La fel ca și în poezie, două f iloane străbat întreaga sa proză: pe
de o parte filonul satiric, iar pe de altă parte filonul poematic.
„Icoane de lemn” (1929)
„Poarta neag ră” (1930)
„Cartea cu jucării” (1931)
„Tablete din țara lui Kuty” (1933)

11
„Bilet e de papagal”, „Manual de morală practică” (1946)
„Pagini din trecut”, „Prisaca” (1954)
„Lume veche, lume nouă” (1958)
„Tablete de cronicar” (1960)
„Cu bastonul prin București” (1961)
Romane:
„Ochii Maicii Domnului” (1934)
„Cimitirul Buna -Vestire” (1936)
„Lina” (1942).
Unele opere de pr oză a lui Arghezi au fost impropriu denumite „romanele”, fiind în
realitate proza unui poet, tinzând către deformarea realității potrivit fanteziei sale
excepționale, suavă sau tragică. „Cimitirul Buna -Vestire” de exemplu, împletește satirical cu
vizionaru l într -o construcție epică interesantă, în care realitatea se împletește cu fabulosul.
Lumea sa artistică – scrie Pompiliu Constantinescu – „este plămădită din suav și
trivial, din ură și beatitudine de heruvin. După cum păcatul poartă în sine posibilitatea
redemptitudinii, tot așa trivialitatea este condiția necesară poeticii argheziene”.2
La 14 iulie 1967, Tudor Arghezi ne -a părăsit pentr u totdeauna, după o strălucită
carieră, impresionantă prin vastitate și valoare artistic ă, îmbog ățind ca puțini alții
patrimoniu l culturii naționale și universale. De la debutul său , poetul a fost mereu o vitalitate
creatoare rar întâlnită în literatură, manifestată printr -o veșnică neliniște și îndoială în fața
credinței.

1.3. Marile teme ale creației

Tudor Arghezi ră mâne poate cea mai frapantă personalitate a literaturii noastre
interbelice, un înnoitor al verbului în lirică și în proză.
Pătrunderea și recunoșterea valorii poeziei sale a fost însă destul de înceată și
controversată . Începând cu Lovinescu și Ciocule scu, critica literară a încercat să distină în
opera lui Arghezi teme fundamental e ținând cont de faptul că multă vreme poetul a fost ,
deci, un creator controversat.
Poziția de frunte pe care a câștigat -o Tudor Arghezi în poezia românească se
datorează î n primul rând noutății și resurselor inepuizabile imaginative și lingvistice. Prin

2 Constantinescu Pompiliu, Tudor Arghezi inter pretat de…, Editura Eminescu, București, 1981, p.91

12
toate componentele, limbajul arghezian este negația banalității , iar stilul său nu devine
niciodată greoi, echilibrul dintre meșteșug și spontaneitate îi asigură o prospețim e
permanentă.
Arghezi a îmbogățit și înoit vocabularul poetic românesc prin impunerea nu numai
de termeni considerați până la el tabu, ci și de alte cuvinte fără acces până atunci în
literatură. Cuvinte ca: izmenit, jigănii, dumisale, bomboană, bucătărie, limbrici, țigare,
buric, șezut, putoare etc. sunt încadrate într -o poezie de a titudine .
Vasta sa operă cuprinde toate marile teme fundam entale ale poeziei interbelice ș i ale
liricii în general.
I. Poezia filosofic ă: (patru subteme):
a) arte poetice : Arghezi nu și -a exprimat concepția artistică , atitudinea față de artă o singură
dată. De-a lungul întregii sale creații toate schimbările sufletești și emoționale, experiențele
artistice acumulate, cât și cele sociale au fă cut obiectul unor poeme ce exprim ă din etapă în
etapă concepț ia despre poezie a lui Arghezi: „Testament”, „Ex libris”, „ Rugă de seară ”,
„Dacica” etc.
b) poezia cunoaș terii: „Psalmii” , nu doar cei din primul volum, ci și cei presăraț i în opera sa,
ce surprind aceeași problematică: frământa rea poetului între da ș i nu, între credin ță și
tagadă. Majoritatea exprimă dorinț a poetului de a do bândi o certitudine în ce priveș te
divinitatea („Psalmi”, „ Nehotă râre” ).
c) poezia existenț ială: Arghezi își exprimă atitudinea față de viață ș i mo arte. Pent ru că
temperamentul să u artistic e unul vulcanic, poemele au înregistrat treptat modificări
fundamentale în ce privește sentim entul de împăcare cu destinul: „Între două nopți”,
„Arheologie”, „Niciodată toamnă”, „Duhovniceasca”, „De -a v-ați ascuns”, „ De ce-aș fi
trist” .
d) poezia sociogonic ă: Conc epția despre Creație, naș terea universu lui, este cel mai bine
exprimată într-un amplu poem ce poate fi considerat volumul „ Cântare omului” (1956).
Poetul urmăreste evoluția celei mai de preț comori a divinităț ii – omul: desprinderea din
animalitate, deprin derea graiului ș i a gesturilor raționale, dezvoltarea rațiunii, spiritului și
sensibilității: „Umbra”, „Născocitorul”, „Dar ochii tăi”, „ Cel ce gândeș te singur” .
II. Poezia social ă. Se pot constata două atitudin i distincte cărora le corespund două cicluri
fundamentale de poeme.
a) mergând pe urmele lui Coșbuc și Goga, Arghezi înalță un imn țăranului român, cel care
duce ț ara pe umeri, dispreț uit și umilit. Țaranii reprezintă categoria socială esențială și din ei

13
se re vendică întregul nostru popor: „ Belșug”, „ Întoarcerea la brazdă ”, „Mama Țară ”, „Bade
Ioane” .
b) în 1931 apare volumul „Flori de mucigai” ce a stârnit mari controverse. Volumul pleacă
de la experiența directă a închisorii. Aici poetul descoperă o altă realitate, cea a lumii
condamnaților cu toată frumusețea ei interioară . Eroii acestui v olum sunt acum în afara
societății, dar care păstrează în suflet o puritate deosebită , care în lumea de dincolo de
zidurile închisorii nu o mai găsim. În afară de perso najul colecti v (ciclul nesfârsit al
condamnaț ilor), Arghezi realizează și câteva portrete de excepție unele dintre ele atrăgâ ndu-i
acuzația de vulgaritate: „ Hoții”, „Ion Ion”, „Tinca”, „Rada” etc.
c) tot în marea temă a poeziei sociale se integrează ș i poe mul „1907” ce surprinde în imagini
apocaliptice tragedia ră scoalei din acest an. Vol umul „1907 – Peizaje” reprezintă un strigă t
de revoltă, o declarație de credință față de ță ranul român.
III. Poezia erotic ă. Spre deosebire de alț i poeț i contempor ani lui, Arghezi n -a încercat să
închege în volum liric a erotică. Capacitatea de dă ruire, disponibilitatea de a iubi sunt
prezente de -a lungul întregi i sale opere. Erotica argheziană cuprin de atitudini corespunzând
a două etape:
a) etapa amână rii, a inc ertitud inii, a lipsei de dorință în a fructifica pasi unea: „1907 -Peizaje”,
„Creion 1,2,3” , „Jignire”, „ Domniț a”, „Melan colie”, „Doliu”, „ Psalm de taină ”.
b) etapa acceptă rii sentimentului erotic . Poetul recunoaște că trăirea absolută a iubirii nu se
poate reali za decât în uni versul casnic. Femeia este plină de tandrețe și dăruire, este o zeitate
casnică . Dragostea are asupr a poetului un efect tonifiant: „Logodna”, „Mirele”, „ Mireasa ”,
„Casnicie”, „Înviere” .
IV. Poezia jocului, a boabei și a fă râmei . Ca ș i Sado veanu, Arghezi a fost fermecat de
mirajul vieț ii casn ice, și -a dorit întotdeauna o gospodărie cu stupi, livadă, lac, animale
domestice ș i copii. De ace ea, peste drum de închisoarea Văcărești a ridi cat o casă pe care a
botezat -o „Mărțișor” . Acolo, în livadă Arghezi a scris adevărate bijuterii pentru Mitzura și
Baruțu, cu delicatețea și gingăș ia lui Emil Gârleanu. În aceste poeme, adevărată carte de
învățătură pentru copii, Arghezi s urprinde atitudini, gesturi, mișcări ale lumii vegetale și
animale, prin care încearcă să -și aducă mai aproape de natură copiii. La Arghezi jocul
ascunde o adevărată filozofie de viață: „Zdreanță”, „Iscoada”, „ Hoțul”, „Cântec de adormit
Mitzura” .

14
În aceste poezii se degajă umorul sub diferitele lui forme: meditativ, râsul -satira,
râsul moralizator, dar și râsul senin, copilă resc. De fapt, această lume a necuvântatoarelor
alcătuieș te o lume în travesti a moravurilo r pe care Arghezi le satirizează .
V. Poezia epică și creațiile în proză ale lui Arghe zi, începând de la pamflete până la roman
au o încărcătură poetică de excepț ie. Arghez i se alătură , din acest punct de vedere lui
Sadoveanu – poet al natu rii – cel mai mare poet în proză. Substanț a acestor teme o constituie
scrieri ca: „Tablete din Țara de Kuty”, „Cimitirul Buna -Vestire”, „Lina”, „Cu bastonul prin
Bucuresti”.
VI. Poezia pamf letară . Alături de Nicolae Carandino, Arghezi e ste unul dintre cei mai
cunoscuți pamfletari interbelici și nu puț ine sunt articolele din revista sa „ Bilete de
papagal"” care au declanșat scandaluri soc iale și politice. Pamfletul să u "Baroane" i -a atras
judecarea și internarea în lagă rul de la Târgu – Jiu. Pri n pamflet, Arghezi a încercat să
îndrepte moravurile vremii, satirizând tot c eea ce însemna putreziciune, slăbiciune, răutate ș i
prostie. Tablete le „Scrisoare cu tibisirul”, „ Cărtile”, „Baroane” , „Te ispitiște gândul și pofta
visătoare”.
Tudor Arghezi, proclamat „ un nou Eminescu” a f ost considerat de unii cel mai mare
poet de la autorul „Luceafărului”. Această glorie târzie a avut un larg efect as upra liricii
contemporane și înrăurirea a fost mai profundă. S-au spus multe lucruri superficiale și juste
despre Tudor Arghezi care se observă de la capul locului: că exprimă conflictul dintre real și
ireal, că e un creator de limbă, aceste asp ecte găsind u-se la orice alt poet. Universul său
substanțial, sensul de explorație metafizică a viziunilor, intelectualitatea fără cadre raționale
a acestei lirici, acestea sunt chestiuni adevărate.
Poezia argheziană este socială și cuprind e estetica urâtului, unive rsal ț ărănesc și
revolta social ă în „Flori de muciga i”, „Cuvinte potrivite”, „Peizaje”; filozofică , poetul es te
în căutarea lui Dumnezeu în „Psalmii”, fiind prezente elem ente precum lirica sociogonică
„Cântarea omul ui”, atitudinea față de moarte „De ce -aș fi trist?” și în poezia de dragoste
care la Arghezi îmbracă chipul reticenței, amânării sau împlinirea și n u în ultimul rând arta
poetică „Testament”, erotică de tip casnic „ Cărti cică de seară”, poezia jocului „a boabei și -a
fărâmei” ( „Mărțișoare”, „Hore”) .
După eliberare, poetul îmbinând în mod fericit experiența sa artistic ă anterioară cu
suflul nou al isto riei, parcurge printr -un proces dialectic firesc d rumul înțelegerii de la vechii
„Psalmi” la „Cântarea omului”, de la „Testament” la „1907”, de la o p oezie semnificativă
din „Cuvinte potrivite” – „Nehotărâre” la „De ce -aș fi trist?” (volumul „Frunze”) sau
„Asceză” (volumul „Cadențe”).

15
Prezent mereu în cadrul publicisticii militante, Tudor Arghezi și -a spus cuvântul în
toate poemele actuale importante, c ontinuând nesfârșitul număr al „Tabletelor”, care ocup ă
un loc important în literatura noastră prin arta lor desăvârșită. Cu cunoscuta -i causticitate, el
dezvăluie viciile lumii vechi, laudă realizările socialismului subliniind cinstea pe care
societatea n ouă o acordă muncii folositoare, meritul real al oamenilor ( „Dând drum”, „Lume
veche, lume nouă”, „ Tablete de cronicar”).
Creația literară a autorului, aflat la o vârstă înaintată, este uimitoare, în anii imediați
eliberării public ă volume de poezii și proză ( „Bilete de papagal”, „Manual de morală
pract ică”, „Una sută una poeme”), în care se remarcă o continuare a creației anterioare,
înfrigurate căutări pe drumul cunoașterii, revolta față de tot ce lumea veche avea meschin.
Poetul con tinuă să îmbogățea scă literatura noastră, în anii construirii socialism ului cu
operă de mare valoare: „1907 -Peisaje” (1955), „Cântarea omului” (1956), „Cadențe” (196 4)
și să publice necontenit până în preajma morții, poezii în presa literară.
Ciclurile „Frunze”, „Poeme noi ”, „Cadențe”, pe lângă unele teme anterioare aduc și
altele noi. Tudor Arghezi cântă frumusețile patriei socialiste, bucuriile și tristețile
longivității, meditează asupra artei, transfigurează vechea baladă popular ă, dându -i
semnificație contemporană. Tem a vieții ș i a morții are acum aspect unic în literatura noastră.
Este tulburător amestecul de lumină și întuneric care rezultă din vecinătatea vieții și a morții.
Critica literară a înregistrat de mult bogăția și plasticitatea expresiei poetice
argheziene. Aceasta din urmă este soi de reafirmare a realităților, prin expresia cea mai
concretă, cea mai tangibilă, prin folosirea unor cuvinte atât de grele de înțelesuri profunde,
încât dup ă cum spunea George Călinescu „odată deschide o ușă, zece porț i se dau la o
parte”3.
Expresia argheziană este precisă, p oetul asociază terme ni aparținând unor domenii
diferite ale existenței, urmărind să exprime viziunea unei lumi supuse nesfârșitelor metafore.
Epitetele argheziene materializează și sensibilizează, sufletul e „subred” ( ca o construcție
gata să se năruiască). Poetul este împotriva debiului verbal, gratuit și n esemnificativ.
Pamfletele sunt î nsăși concentrate, iar romanele după cum s-a mai afirmat, au o structură
poetică.
Arta lui Arghezi are un foa rte pronunțat caracter național, constituind prin excelență
peisajul autohton, ca și în referințele numeroase la trecutul istoric sau la numeroasele
obice iuri, învățăminte și credințe a cumulate de viața colectivă a poporului de -a lungul

3 Călinescu George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Semne, București, 2003

16
istoriei. Poetul se folosește din plin de tezaurul artistico -popular. Apar în opera sa motive
populare, ritmuri și măsuri și chiar tipuri de rime populare. Limba argheziană cuprinde toate
straturile graiului românesc: cuvinte și construcții arhaice, vorbe câmpenești, expresi i
argotice, nenumărate neologisme.
Ideea de cuvinte „potrivite” vine fără îndoială din noțiunea estetică, exprimată net ed
în „Testament”, a unei poezii în care s -a sterilizat orice element nociv, practic. Ocara toarsă
ușor, a devenit un cântec pur în care Domnița îl ascultă fără repulsie pentru originea lui.
Intenția de joc se face din ce în ce mai simțită în poezia lui Arghezi, ca de altfel în toată
lirica românească, un lucru de reținut, mai cu seamă pe terenul genurilor clasice și mai ales
în baza folclorului.
Tudor Arghezi a creat un univers liric inedit, caracterizat prin diversitate tematică și
o deosebită expresivitate artistică, însușiri dovedite încă de la primul volum „Cuvinte
potrivite” (1927), urmat de „Flori de mucigai”, „ Cărticică de sea ră”, „Frunze”, „Crengi”,
„Silabe”, „Țara piticilor”(1947), etc., căci aceasta este poezia lui Arghezi, adevărate potriviri
de cuvinte.
Tudor Arghezi a cântat în lirica sa gândurile, aspirațiile și sentimentele omului, setea
de absolut, dorința de cunoașt ere și libertate, răzvlătirea și căutările orgolioase, lumea
copilăriei și universul micilor viețuitoare. Toate acestea au fost înveșmântate în
inconfundabilul stil arghezian, în care noutate expresiei a produs o adevărată revoluție î n
limbajul liricii int erbelice, și mutații semnificative în întreaga creație poetică românească.
Poetul însăși, de fapt, intuind aceste mutații de conținut și de formă, și -a definit opera
și și-a exprimat crezul artistic în numeroase arte poetice, între care semnificative sunt
„Testament” din volumul „Cuvinte potrivite”, „Cuvânt” din volumul „Cărticică de seară”.
Tot artă poetică este și poezia „Prefață”, publicată în „Cartea cu jucării” (1931), un
volum de proze scurte de Tudor Arghezi, pe care el însuși le consideră „jucării ” pentru cei
mici și pentru cei mari care poate fi studiată cu succes în literatura pentru copii.
Ea poate fi considerată o artă poetică pentru volumul din care face parte , o prefată
poetică de autor, pentru că poetul definește una din temele creației sal e-jocul. Deasemenea,
Arghezi pune în discuție și raportul scriitor -carte -cititor definind liri c, în modul original
actul creaț iei.
Titlul poeziei este construit din substantivul „prefață”, nearticulat și poate avea
semnificația de „cuvânt introductiv”. De fapt, poezia se structurează pe baza a două
dominante: relația poet -familie -creație și relația autor -cititor. Prima idee este evidențiată
încă de la început:

17
„Într -o zi, pe însearat,
Ca să vezi? Ne -am apucat,
Doi părinți și doi copii,
Din „Cartea cu jucăr ii”,4

„Să mințim, să povestim
Ce-am stiut și ce nu știm”5
Așadar, în prima parte întâlnim actul creației ce presupune imaginație, talent,
inspirație, perseverență, tenacitate și chiar competiție. Personajele poeziei tătuțu, măicuța și
cei doi copii ai au torului: Baruțiu și Mițu(ra), fac o prinsoare care scrie mai iute și mai bine
o poezi oară primește un măr crețesc:
„Și făcurăm și -o prinsoare,
Cine poate scri mai iute
Stihuri vreo câteva sute,
Și ne -am așternut pe scris.”6
Pe „tovarășii de coate ” (așa cum îi numește autorul) îi cuprinde toropeală, ochii li se
închid și mâinile le amorțesc:
“Ochii ni s -au cam închis,
Mâna ne -a cam amorțit
Și-a ieșit ce a ieșit.”7
Prins oarea a fost câștigată de eul li ric, deci lui îi revine și mărul crețesc, pe care, cu
generozitate și nevrând să -și jignească tovararășii, îl taie în patru și îl împarte cu ceilalți:
„Și din toate, vrea nu vrea,
S-a ales povestea mea.
(…)Partea mea, într -adevăr,
Am avut un sfert de măr,
Împărțind un măr crețesc;”8
Secvența următoare definește relația autor -cititor. Autorul i se adresează direct
cititorului, adresându -i-se întâi cu „Domnule” , pentru ca mai apoi să -l numească „Domnule
Confrate” . Între cei doi a utor și cititor se impune eul li ric, iar adresarea este di rectă, sinceră

4 Arghezi Tudor, Versuri, Editura Cartea Românească, București, 1980, p,292
5 Arghezi Tudor, Opera citată, p,292
6 Arghezi Tudor, Opera citată, p.292
7 Arghezi Tudor, Opera citată, p.292
8 Arghezi Tudor, Opera citată, p.292

18
și făcută cu modestie. Relația autor -cititor este atât de strânsă, încât eul liric se confesează,
ca mai apoi să -l sfătuiască. Poetul vrea să schimbe legea prin care o poezie apreciată este o
poezie complica tă, cu multe fi gure de stil; el vr ea ca versuri le să fie înțelese de toți cititorii,
de la cei mici la cei mari.
Conform teoriei lui, actul cititului trebuie să fie un joc, ca și actul creației de altfel.
Pentru ca cititorul să înțeleagă sensul creației literare, trebuie să aibă aceleași calități ca și
creatorul – sensibilitate, talent, imaginație:
„Domnule, care citești,
Multe altele povești,
Mai frumoase și mai scrise,
N-o să-ți placă, pare -mi-se.
Te-ai desprins cu stih bogat,
Cu care te -am învățat.
Nu mă osândi, vai mie!
C-am căzut în sărăcie.”9
Pentru Tudor Arghezi, revenirea -prin creația artistică – la copilărie înseamnă o
regăsire a inocenței. El îl sfătuiește pe cititor să renunțe la prejudecăți, să uite regulile și să
revină la vârsta copilăriei, pentru a resimți bucuriile ei:
„E nevoie să -ți explic:
Ești prea mare.Fă -te mic.
Uită regula o dată
Și, cu cartea dezvățată
Mergi nițel de -a bușile.”10
Poetul renunță la treapta înaltă pe care se află și urmează să redevină copil, să
reînvețe scrisul și cititul după alt tipar și complet e liberat de orice constângere – să fie
complet liber și să ia totul de la capăt:
„Poți închide ușile
De ți -e teamă sau rușine
Să te faci de râs ca mine
Ieși din dogmă și, tiptil,
Fă-te la citit copil.
Asa, Domnule Confrate,

9Arghezi Tudor, Opera citată, p.354
10 Arghezi Tudor, Opera citată, p.354

19
Dă alean și sănătate.
Eu, cum vezi, încet, încet.
M-am făcut analfabet.”11
Prin toate aceste aspecte, și această poezie evidențiază cu prisosință, originalitatea
întregii opera argheziene, care constă în primul rând în „atitudinea lui față de convenția
literară de locul comun, de asociațiile prestabilite de cuvinte”12. De asemenea, ca artă
poetică, ea dovedește că „meditația argheziană asupra poetic ului devine cu adevărat
dramatică atunci când se confruntă cu o problematic ă existențială, cu sfera condiț iei
poetului ”.13
Tudor Arghezi rămâne poate cea mai frapantă personalitate a literaturii noastre
interbelice, poate unul dintre cei mai mari și importanți poeți ai secolului al XX -lea,
realizatorul celei mai originale sinteze dintre tradiție și modernitate .
Poziția de frunte pe care a câștigat -o în poezia română se datorează în primul rând
noutății și inepuizabilelor resurse imaginative și lingvistice. Limbajul arghezian este negația
banalității, stilul său nu devine niciodată greoi, echilibrul dintre meșt eșug și sponteneietate
este mereu menținut, îi asigură o prospețime permanen tă. Banalitatea este ucisă prin relațiile
în care sunt puse cuvintele, prin „potrivirea” lor. Poetica sa este una eminamente
metamorfizată, în sensul obișnuit, adică lit eraturizată . În consecință, cuvâ ntul este pregnant,
neașteptat și surprinzător atât în versuri, cât și în proză. Atacând marile teme lirice, poezia
argheziană se încadrează în marea poezie, aducând o estetică nouă, o nouă limbă poetică. Cu
o formă clasică, prin indiv idualism și prin marea originalitate de expresie, prin imagini, ea
este modernistă.

11 Arghezi Tudor, Versuri, Editura Cartea Românească, București, 1980, p,354
12 Vianu, Tudor, Tudor Arghezi interpretat de … , Editura Eminescu, București, 1981, p. 137
13 Balotă, Nicolae, Tudor Arghezi interpretat de… , Editura Eminescu, București, 1081 , p. 243

20
CAPITOLUL II

II. Tudor Arghezi – gingășie, univers miniatural în literatura pentru copii

2.1. „Tudor Arghezi – vigoare, gingășie, umor”

Dintre contem poranii noștri , lui Arghezi se potrivește cel mai bine epitetul : o
natură , care se dă acelor scriitori mereu împrospătați, surprinzători prin chipurile numeroase
ale înfățișărilor lor. Culegerea de versuri „Cuvinte potrivite” , reprezentând o activitate
literară de un sfert de veac, a fost desigur o sinteză, bogată prin î ntinderea și variația
registrului poetic.
Într-un climat literar civilizat, apariția ei ar fi îngăduit valorificarea obiectivă a
autorului, indiferent de animozitățile pe care le poate stârni pamfletarul. Un astfel de
exemplu de onestitate intelectuală din câmpul foștilor adversari ai poetului a fost dat de E.
Lovinescu, care, fără a ț ine seama de aprecierile sale necomplete făcute cu ani în urmă,
poate din lipsă de info rmație nu l -a situat pe Arghezi la locul de cinste cuvenit în Evoluția
poeziei lirice , după lectura „Cuvintelor potrivite ”. Chiar dacă prin „ Cuvinte potrivite ” ar fi
trebuit să -i asigure lui Arghezi poziția de principe al poeziei româ ne moderne , acest lucru se
va prod uce odată cu apariția unui volum nou, „Flori de mucigai ”. Prin acest volum, Arghezi
răstoarnă toate prevederile celor care îl considerau lipsit de puteri, lichidat și „depășit”, dar
și ale celor care îl admirau, care nu îl credeau apt de asemenea înnoiri.
Un conținut nou de impresii lirice e ste relevat din amintirile din î nchisoarea politică
executată la „comun”, prin viziunea exactă a infernului din penitenciar, prin capacitatea de
epicizare ca și de dramatizare a unor fa pte diverse , prin realismul bogat al limbajului
periferic, prima dată introdus în lirica noastră și prin alternarea naturalismului „brutal” cu
transfigurarea spirituală a morții. După șase ani, Arghezi repetă miracolul primenirilor lirice,
cu „Cărticică de seară”, o culegere care este de -a dreptul inedită. Vitalitatea poetului și -a
verificat puterea prin compunerea poemei „Flautul descîntat ”, de neobișnuite dimensiuni, în
care s -a menționat înfățișarea fabuloasă a ciobanului, venit în atingere cu luxul civilizației.
Cu acest preambul, am ajuns la una din coordonatele principale ale temperamentului
liric arghezian: vigoarea . Când vorbim despre versul arghezian, pecetea la care ne referim
este cea a versului viguros, plastic, încărcat de materie. Cea dintâi întâlnire cu acest vers o
facem, cronologic, cu „Belșug” (1916), în care țăranul și vitele lui, la arat, sunt „împiedicați

21
în fier”, în care fierul plugului „rupe de la fund” pământul, și în care răsăritul lunii, munca
simbolic prelungită, exprimată în acești termeni duri:

„…rotund
Luna -și așează ciobul pe moșie .”
În „Vraciul ”, poema disponibilității creatoare, cu refuzul actualizării potențialelor, se
remarcă vigoarea enumerativă a bazarului „de zări și firmamente”, un microcosm al
demiurgului mulțumit să contemple:
„ …a cîrtițelor bucurie
Lingîndu -și puii cu idolatrie
Bălo și…”
Epitetul poate să jignească cititorul, căruia scena de familie i se pare stricată de
concretivitatea imaginii finale.
În „Duhovnicească ”, se întreține o atmosferă de panică nedeslușită, printr -o serie de
procedee dramatice. Vigoarea poemei este asigurată de la început prin materialitatea
epitetelor : „Ce noapte groasă , ce noapte grea!”
Bătaia la ușă e înlocuită cu un echivalent verbal de o putere sugestivă neașteptată:
„A bătut în fundul lumii cineva” .
Planul viziunii cosmice dislocă , astfel planul vieții. Apoi pentru a spori și a întreține
panica, intervine luna, ca instrument luminator, care lărgește dimensiunile umane ale
neliniștei:
„Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără lumânare
Și s-a lovit de plopii din grădi nă?”
Moartea câinelui, din curtea pustie, e înfățișată în modul cel mai plastic, printr -o
reprezentare neuitată:
„Și Grivei s -a învîrtit în bot
Și a căzut…”
Deasemenea, tot așa de o materialitate precisă, este și întrebarea:
„Cine scobește zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde -n rănile mele?”
Poetul se arată un inovator îndrăzneț în lirica noastră , ca să exprime impresia de
întuneric, a nopții, el găsește o imagine gingașă:

22
„S-a răsucit lumina -n sine ca zuluful” ,
urmată în să de alta, de efect contrar:
„Cerul, dezumflat, și -a stîns burduful.”
Culminarea este obținută, prin versul final, unul din cele mai viguroase în
materialitatea lor:
„Dropii de beznă se tîresc îngenunchiate.”
(Schivnicie )
Cu un singur vers, ca acesta, poetul nu are nevoie de spații largi, ca să -și desfășoare
vigoarea, acesta este suficient să dea măsura forței sale expresive. Însă, la nevoie, știe să
bată versurile unul după altul, pe o nicovală mare, la fel ca în cele patru terțiene cu titlu l
Potcovarii :
„Cu nările -ne părete, un șir de armăsari.
Cu jarul subt ciocan, un pîlc de potcovari
Par de la brâu la scule de zece ori mai mari.

Pe nicovală fierul ia chipul cuvenit
Și faurul cel negru și rosu -i mulțumit.
Potcava pe copită că drept s -a potrivit.

Un faur din bătaie ciocanul și -l oprește,
Căci un cărbune brațul i -l mușcă și -l ciupește.
Îl ia, ca pe un purec, din loc, cu două dește. ”
Arghezi, comparat cu romanticii, nu are acea calitate, denumita „suflu”, deoarece și –
a impus o modalitate lirică esențială, care nu se împacă cu larga desfășurare discursivă a
poemei. Vigoarea lui este compensatoare. Poetul are darul formulărilor scurte și elocvente,
fiind un dușman al retorismului, prin care uneori disociază. Privind un vas vechi, reflecteaz ă
astfel în condensări viguroase:
„Clipa trăiește, veacurile mor…”
Sau, gândind la olarul și opera lui:
„Tu ești aici. El parcă nici n -a fost…
Tu poți să fii, el poate să nu fie,
Zgîriitura -i teafără și vie…
El ți-a dat glas. Eu îți voi da cuvînt.”
(Dacica )

23
Descrierile argheziene, puține la număr, pleacă de la datele realității, ca să le
strămute în basm. O astfel de descriere a căldurii estivale este în versurile:
„Era pe la amiază, rășinile de brazi
Curgeau, topite de dogoare,
O spune și pietrarul, căci mai trăiește și -azi.
Un vultur se aprinse -n văzduh ca o făclie
Și trase -n bolți beteală de flăcăi învîrtită,
Pierzîndu -se cenușe în zarea arămie .

Așa mi -a fost arșița povestită,
Că umbra dintre codri arde ca o văpaie
Spuzînd răcoare -n multe și -n văi ca un cuptor.
Se mai vedea cărarea din cîteva pîraie
Ce gîdilau al -dată cireșii -n drumul lor…”
(Aleluia!)
Unirea gingășiei cu vigoarea este unul din contrast ele pl ăcute ale lirei argheziene .
Făpturile mici, gâzele, au găsit de mult în Arghezi un prieten, sensibil la moartea albinei și
la nevoile paianjenului , („Lumină lină” și „Seara” în Viața socială, II, 5 -6, 1911 ) sau
fragilitatea fluturelui ( „Puțin” în Via ța româneasca, decembrie 1911)
Dragostea de copii, concretizate în cunoscutele schițe cu Mițura și Baruțu din
„Cartea cu jucării ” și-a găsit și în poezie expresia delicată, cu „ Cântec de adormit
Mitzura”. Poema este o rugăciune prin care i se cer lui Dumnezeu adăpost și jucării, pe
dimensiunile pruncei, cu intuiția vocației sale viitoare:
„Și m ai dă -i, Doamne, vopsele
Și hîrtie chinezească,
Pentru ca, mînjind pe ele,
Slava ta s -o smîngălească.”
Poetu l gospodar, căruia o dată cu versurile din „ Cuvinte potrivite ”, îi sporea și
grădina, își îndreaptă o câtime din disponibilităț ile afective către florile, care au o notă
comună cu copiii:
„Ca niște ochi se -ndreaptă către mine,
Cu gene lungi trandafirii,
Floarea deschisă a tulpinii pline
De căutări sfioase de copii.”

24
Vocația cea nouă e exprimată în versul simplu și lapidar:
„Sînt grădinarul ierburilor scunde.”
(Confidență )
Păsări ciripitoare, care -și regăsesc primăvara cuibul
„… de lut
Gata făcut, bine făcut
Cu cîlț ușor și scame moi”
sunt asimilate de poetul cucernic cu heruvinii, veniți din locuri sfinte, cu prilejul sărbătorilor
pascale.
Prin dragostea pentru copii ca și prin aceea pentru plante și animale, privite ca
mărturii însuflețit e ale dumnezeirii , precum și prin împecherea gingășiei cu vigoarea.
O gamă întinsă de umor caracterizează poezia lui Arghezi, acest umor este unul sec ,
și reținut , cu excepția celui din „Cartea cu jucării ”. În vers, „poetul se folosește numai
ocazițion al de neologism, când umorul se afirmă cerebral, ca în savuroasa poemă
„Evoluții” , care deplânge civilizația, prin care omenirea a pierdut farmecul mitologiei și
miraculosul creștinismului primitiv”14:
„Pământul antic s -a civilizat.
Nici nimfe, nici naiade, nici sirene,
Crucificate ritmic și alene
În așternutul undei ondulat.”
Istoria națională i -a oferit l ui Tudor Arghezi un prilej de laudă adusă lui Vodă -Țepeș
pentru geniul său justițiar, unit cu sensul ierarhiei și al tradiției religioase. Crudul domn e
„gânditorul”care, și la ospețe, între urări și pahare, scrutează pe boieri și pe vlădici și
„cugetă ce țepi li se cuvin”. Aceasta este „poanta”, de un umor sec desăvâșit. În prealabil,
autorul obține alte efecte prin dozarea sentimentelor co nservatoare și tradiționale ale
domnitorului, în alegerea calității lemnului și asigurarea ritualului creștinesc al morții:
„ De -altel creștin, cu țepile, colivă
Îți pregătește Vlad – și lumînări.

Cuviincios cu buna rînduială
Pentru cei mari, fie munteni s au turci,
Avea mai mari și osebite furci,

14 Cioculescu, Șerban, Modele de analize literare și stilistice, Editura Albatros, București, 1971

25
Ca treapta loc să nu dea la -ndoială

Vedeai Vizirii la -nălțimea lor,
Înfipți în vîrfuri sprintene de plopi,
Iar pentru sfinți, vlădici și episcopi,
Avea lemn sfînt și bun mirositor.”
Se poate observa umorul autoru lui, care rezultă din apropierea termenilor „sfinți”,
care vizează prelații nevrednici și „lemn sfâ nt”, referitor la substanța țepilor.
Cu totul excepțional, la poetul de superstiție naturistă și atitudine antiintelectuală,
este ironizarea peisajului infe rnal, pentru faptul corect al repetiției în regularitatea
fenomenală .
„Senină -n imitarea -i eternă, rece, goală
Și silitoare, iarna, ca un școlar supus,
Aplică -ntotdeauna, strisc, regula de sus,
Cuminte, mulțumită de -a fi gramaticală.”
Efectul de umor este de natură intelectuală, prin asociația dintre docilitatea unui
școlar și sârguința anotimpului în aplicarea regulei „de sus”. Uneori umorul este lexical, mai
ales în transcrierea limbajului periferic, cu condensări savuroase:
„ –Măi !”
„Să-i saie ochii ? ” – „Să-i !”
(Sici, bei )
Deasemenea, efectul umoristic mai e dobândit prin raritatea termenilor, prin filologia
populară sau de -a dreptul din folclor:
„ Cîrmîzul, spînzul, scăpăul,
Sînge de nouă frați coconari,
Migdale amari,
Așa îți este leacul:
Ducă -se de -a berbelacul…”
Nota dohomiei este dominantă în poemele pentru copii și în „Hore ”.
Poetul compune definiții sau ghicitori de aceeași natură, în „Alfabetul ”, pentru
fiecare literă:
„Cine vine mîndru și călare
Și nici cal m ăcar nu are? ” (M)
Sau:

26
„Ce borțos și ce fudul
Și niciodată sătul!” (B)
„Viziunea alcătuitorului de alfabet este caricantă, însă nuanțată de bonomie. ”15
Într-o serie sincronică de poezii, bunica cu tricotajele confuze, întreține umorul
familiar și familial al lui Tudor Arghezi în „Amintiri de Crăciun ”. Poetul mai compune
„Stihuri de abecedar ”, stilizându -și naivitatea , în versuri în care umorul se împlete ște cu
gingășia.
„Facerea lumii ”, „Balet pe șapte silabe ” (Cartea cu jucării ), aparține ambiției
minore, neobișnuită poeților mari, de a face instrucția copiilor, prin mijlocirea distincției
utile dulci. Haosul primordial e astfel înfățișat pe înțelesul mi nților fragede:
„Cînd a fost, la început,
Nu era nimic făcut.
Lumea toată era goală
Ca o tidvă, ca o oală,
Era noapte peste tot ,
Ca-n cutia cu compot.
Era ceață
Ca-n borcanul cu dulceață.
Și tăcere
Ca într -un hîrdău cu miere.”
Efectul este apreciabil și copiii ar trebui să fie familiarizați cu, literatura bună, fără
evitarea sistematică a compunerilor argheziene, de cu totul altă calitate decât obișnuita
literatura de specială.

2.2. Tudor Arghezi – autor reprezentativ al literaturii lirice pentru copii

Într-un arc peste timp, și literatura lui Tudor Arghezi va prelua bucuria descrierilor
de natură de la romanticul Alecsandri, și va lăsa poezii dedicate tuturor anotimpurilor.
„Arghezi , precum înaintașul său, salută noul a notimp al primăverii cu gravitate și
solemnitate, iar la el metaforele și figurile de stil în general se încarcă de numeroase

15 Cioculescu, Șerban, Modele de analize literare și stilistice, Editura Albatros, București, 1971

27
semnificații. ”16 Într-o poezie precum „Bună dimineața primăvară ”, Tudor Arghezi așteaptă
anotimpul
„Cu cof a plină de rouă nouă și lumină
În țara din răspântii verzi ”.
În natura descrisă, Tudor Arghezi va introduce lumea măruntă a animalelor, un
model de vrednicie și de pretext pentru umor sau joc. „O lăcustă ”, „Fetică ”, „Furnica ”,
sunt titluri prin care Tudor Arghezi surprinde lu mea naturii și un univers al boabei și făpturii
dragi autorului.
,,O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s -a urcat
De pe vișinul uscat,
Pe picioare, pentru căci
Mi le -a luat drept niște crăci.
Mărunțica de făptură
Duse, harnică la gură
O fărâmă de ceva, ”.
(T.Arghezi -O furnică )
În această poezie ne este relatată hăr nicia unei furnici. O furnică ca o făptură
mărunțică se coborî de pe un vișin uscat și se urcă pe p icioarele poetului, luându -le „drept
niște crăci .” Furnica harnică „Duse, harnică la gură / O fărâmă de ceva ” pe care urma să o
așeze în magazie ca provizie pentru iarnă.
În gândul său, autorul o întreabă încotro se duce, căci s -a rătăcit, urcându -se până în
cravată, ca apoi să ajungă până în chelie și să -și ia drumul în dărăt, mai are de străbătut
„Două dealuri și -o bărbie ”.
Furnica este comparată cu o „virgulă târzie / Într -un op de poezie” . Dacă această
furnică ar fi fost omorâtă, era așteptată în zadar în furnicar de către ,, Maica stareță, furnica ”.
Din această poezie reiese conversația dintre om și necuvântătoare, comparându -se
unul cu celălalt prin hărnicie și dragostea de semeni.
În poezia „Ploaie ” Arghezi face o asemănare între ploaia care curge în nădușeala
nopții și o muzică pe care n -a auzit -o de mult. Încearcă să deslușească melancolia provocată
de ploaie, care debutează cu imagini muzicale „În fiori, în aiuri și ghitare ”. Ploaia este un

16 Cioban, Florin – Literatură pentru copii, Editur a Universității din Oradea, Oradea, 2008

28
produs al unei nopți dense țesute din mai multe sute de nopți, al marii bezne, în care autorul
simbolizează necunoscutul.
Lângă fe reastră, fagul care stă poartă semnul funerar „De care -atârnă noaptea
neagră, toată, ca un steag ”. Iar gândul este comparat cu o flacără de ploaie târzie care „Se
face palid și descrește ca o făclie ”. Zgomotul făcut de stropii de ploaie este descris la final
într-un limbaj militar făcându -se o comparaț ie între zgomotul ploii și „ șuierul săbiilor / Și -al
spadei ciocnite de scut ”. Finalu l ploii este redat de Arghezi ca și o oaste învinsă, care se
retrage.
„N-am auzit -o, parcă, de mult…
O ascult.
Nădușala nopții curge pe geamuri.
Plouă în golurile de ramuri.

Aș voi să găsesc o asemănare
Și caut în zgomote și murmure,
În fiori, în aiuri și ghitări
Ecou nedeslușit și tulbure.

Noaptea s -a-ntunecat cu alte nopți în fund,
Și din noapte -n noapte,
Nopțile ursite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca niște site. ”.
(T.Arghezi -Ploaie )
Poezia „Tâlharul pedepsit ”, vorbește de u n șoricel „hoț și borfaș ” care se credea un
uriaș, pe lângă o albină „Slabă, mică și puțină ”, într -o zi s -a hotărât să prădeze un stup de
miere. Din nefericire, șoricelul dădu ochii cu norodul de albine.
Albinele cum îl zăriră, nu -i mai cerură socoteală șoricelului, ci tăbărâră toate pe el. Îl
înveliră pe șoricel în c eară, de la coadă până la bot, „Și l-au strâns cu meșteșug, / Încuiat ca –
ntr-un cosciug ”.
În ultima strofă, autorul relatează modul de apărare al albinelor față de șoricel,
făcând o comparație a puterii de răzbunar e dintre cei mici și cei mari: „Că puterea se adună
/ Din toți micii împreună ”.

29
“Într-o zi, prin asfințit,
Șoarecele a -ndrăznit
Să se creadă în putere
A prăda stupul de miere.

El intrase pe furiș,
Srecurat pe urdiniș
Se gândea că o albină -i
Sclabă, mică și puțină,

Pe când el, hoț și borfaș
Lângă ea -i un uriaș.
Nu știuse că nerodul
Va da ochii cu norodul ”
(T.Arghezi – Tâlharul pedepsit )
În poezia „Stupul lor “este vorba de un stup de albine care a fost uitat de prisăcar pe
o vâlcea. Stupul este acoperit de o broboadă de zăpadă și ocrotit
„De trei plopi înalți, de nea
Prisăcarul le -a uitat
Și-a căzut și peste ele
Iarna, grea ca un plocat ”.
(T.Arghezi – Stupul lor )
În interiorul stupului , harnicile albine sunt treze, și adunându -și toate la un loc
puterile, nu încetează să lucreze. Albinele nu au muncit fiecare pentru sine, ci au muncit
pentru întregul stup, ca să adune miere. Aici, autorul vrea să relateze hărnicia, priceperea și
buna înțelegere din stup, fiind astfel stupul scos din impas. Din hărnicia și buna înțelegere
din stup, putem învăța că la ori ce greutăți, dacă suntem uniți și înțelegători unul cu celălal t,
le putem depăși pe toate.
„Stupul lor de pe vâlcea
Stă păzit într -o broboadă
De trei plopi înalți, de nea.
Pe o blană de zăpadă.
Prisăcarul le -a uitat
Și-a căzut și peste ele

30
Iarna, grea ca un plocat, ”
(T.Arghezi – Stupul lor )

Odată cu sosirea primăverii, păsărelele se reîntorc din țările calde, căutându -și
vechile cuiburi sau reconstruindu -și altele. În poezia „Cuibul ” ne este redată, de către
Arghezi, întoarcerea rândunicilor. Câteva perechi de rândunici au început să -și lipească
cuibul cu multă dibăcie, pe o casă bătrână. Din zori și până în seară muncesc cu hărnicie,
căptușindu -și cuibul cu pene și puf.
„Rândunicile, păreche
Și-au prins cuib de casă veche
Cât privește fu lgii, lâna,
Are grija lor bătrâna.

Trage, dis -de-dimineață,
De saltea tigae creață,
Și din perină de puf
Scoate câte un zuluf . ”
(T.Arghezi – Cuibul )
În „Inima de câin e”, ne este reda tă de Arghezi, prietenia dintre animale și dragostea
omului față de ele.
La cotețul unui câine, pe nume Dulău, care este un câine rău, dar totodată și un
paznic bun , a fost adusă de stăpânul lui „Troaca mare cu păsat ”. Vrăbiile care stăteau
„Zgribulite -n pod și -n pom ” s-au adunat la păsat.
Dar, deși Dulău știe că mămaliga este pentru toți, sperie vrăbiile cu un lătrat, dându –
și seama că puse tovărășie cu vrăbioi hoți, le -a lăsat jumătate din mămăligă: “ Și gingaș cum
nu se poate, / Le -a lăsat -o jumătate ”.
“La cotețul lui Dulău,
Pasnic bun și câine, rău
Vrăbiile se adună
Să prânzească împreună.

Zgribulite -n pod și -n pom,
Au văzut ducând, pe om,
Troacă mare cu păsat

31
Și Dulău a și lătrat. ”
(T.Arghezi – Inimă de câine )
S-au spus despre Arghezi toate acele lucruri superficiale și juste ce se observă din
capul locului: că exprimă conflictul între real și ireal, că e baudelairian și eminescian, că e
un creator de limbă. Toate aceste aspecte s -ar putea afla la orice alt poet. Universul său
substanțial, sensul d e explorație metafizică a viziunilor, intelectualitatea fără cadre raționale
a acestei lirice, iată chestiunile adevărate.
Perspectiva cosmică este un element al poeziei argheziene, iar instrumentul este
reprezentarea creațiunii sempiterne, a germinației. În „Ce-ai cu mine, vântule ” elementul
spiritual e speriat tocmai de viteza înmulțirii celulare, în zonele de jos ale vieții:
,,-Soare, care aduci lumini și balsamuri lui Coco și te joci cu ciocul lui poleit, cum dai tu
naștere și garaofelor și bucuriilor și gângăniilor puturoase în văzduhul legănat de plopi și
răzimat în brazi? Pentru ce preferința ta pentru marile infecții ale existenței? Cum dai tu
voie gândacului să calce urmele tale și să facă pui în raza ta îngerească? De ce lași
sămânța viermelui să se resolve în făpturi târâtoare și îmbălate în năframa ta de borangic?
Ce simpatii abjecte leagă infinitul în care călătorești singuratic și veșnic, de icra
păduchelui și de oul libarcii?”
„Balet de șapte silabe ”, e un admirabil poem cosmogonic în perspect ive infantile.
La început era noapte ,,ca -n cutia de compot”. Nu se vedea nimic, nici măcar o cioară, n –
avea cine pe cine să certe, nefiind pici, ștrengari, fetițe și băieți, nici jucării. Atunci
Dumnezeu s -a apucat de lucru:
,,A luat un ghem de sfoară
Și i-a dat drumul afară,
Din cer în mare,
Și scoate soarele cât o căldare.

A luat clei și pap
Și a făcut un crap.
Și pe lângă clei
A luat o pungă cu scântei. ”
(T.Arghezi – Balet în șapte silabe )
Ideea absolută pe care o exprimase până acum prin ascuțimi de gând sau de care
încercase să se apropie învăluit de fumul de tămâie al rugăciunii, se oglindește de astă dată

32
simplu și curat într -un bob de rouă: istoria universală se țese în limitele gospodă riei, poezia
vieții, ,, pe un petic de grădină, din bucurii delicate și întristări ”.
Necuvântătoarele , cu puținul vieții lor mărunte, comunică informații asupra Totului:
,,Dacă mi -ar spune fiecare ceva, capra nițel, picherea nițel, și nițel turturica, și t ot atât
câinele și brotacul, nu aș mai ieși din domesticitatea ogradei ca să aflu și să mă instruiesc ”.
Este o adevărată precizare a sensului filozofic al animalității, în aceste texte de Arghezi,
sens vegheat de mărturisirea: ,, Ce bine mă simt între anima le și cât le respect! ” și în care
omul își poate vedea, oglindită, dimensiunea sa de elevație dar și, prin contrast, propria
nimicnicie în raport cu principiul vieții.
Definițiile animalelor sunt realizate pe axul câte unei idei. Pisica este ,, idolul inefa bil
al repaosului și al lenei surâzătoare.. .“, un câine, ,, exemplar genial al formelor, al
mișcărilor și al vieții sufletești… ” Palpâind în conturul fugar al unei viețuitoare, principiul
vital se exprimă cu simplitate și acuratețe: ,, Ce-mi place mie [… ] e că nici un dobitoc, cum
îi zicem noi, deștepții, nu ia pielea altuia, penele altuia, glasul altuia, și că fiecare rămâne
ce este, știind că de multe ori i se trage moartea pentru că vrea să fie numai el ”. Sau,
adresându -se vrabiei: ,, Orișicum, firea ta potolită mă mulțumește, și dacă vii ca un stol de
cartofi din grădina sfântului Francisc în livada mea, tu nu -mi tulburi nici amorțirea, nici
lectura și nu ții să mi te arăți cu coarne și picioroage, să mă sperii cu o podoabă agățată și
cu fanfaronadele u nui ghiers plagiat ”.
În comparație cu omul, care e o ființă problematică și prin aceasta nefericită,
,,animalele au un sporit simt de încadrare în natural, de participare la ritmul cosmic care li
se relevă mai direct ”17 : ,,Ca și albinele, furnicile nu disc ută ordinul instinctului și al
comitetului de direcție, care deliberează în mușuroaie; nu se îndoiesc, nu analizează”.
,,Găina e o persoană; participă la viața universală, din care și -a rezervat un sector, și la
sensul filozofic”.
,,Profesoarele (cloștile ) și-au luat rolul în serios, conducându -și clasele, izolate în pâlcuri
personale, prin cânepa și elevii se găsesc în linia naturii și a unui ideal, învățând limba
găinii și geologia pământului la suprafață, care -i comestibilă toată”.
Viețuitoarele exprimă , autentic și cu simplitate, principiul vieții, ideea; de aici
caracterul de noblețe curată al înfățișării lor, iar, pentru a pune într -o lumină cât mai clară
comunicarea lor cu esența cea mai de preț, din care și fac parte, autorul ni le prezintă în
haina strălucitoare a celei mai depline frumuseți; ca și când ar vrea să ne arate că frumosul

17 Cioban, Florin – Literatură pentru copii, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008

33
exprimă direct ideea. În textele lui Arghezi lumea este bătută cu pietre scumpe, e lucrarea
unui artizan bijutier, față de care orice încercare de concurență rămâne um ilită: ,, Iată și o
luminoasă șopârlă, cu scântei de safir de zmarald, fugind de noi pe o dungă de argint, ca
steaua care cade înecată în azurul negru ”. Lăcusta este ,, un ac de zmalțuri transparente și
lucii, și inima ei ar putea să fie toată de aur, ca lum inișurile de amănunte ale nervurilor din
aripile strânse ”. Scarabeul ,, face parte și din lumea bijuteriilor lucrate cu aripi lungi și cu
migală ”.
Peștele roșu are o întreagă legendă, consemnând participarea celor mai alese
frumuseți la opera de artă a n aturii. Tehnica descriptivă este în maniera extrem -orientală,
culori curate, mult aur, limpezimi: ,, Deasupra florilor din grădină, pe atlazul azurului
palid, alunecă săgețile rândunelelor, ca într -o stampă ”.
Nimic mai greșit a vedea în viziunea argheziană o spoire a lumii cu frumusețe.
Exegeza operei sale e demult conștientă de faptul că frumusețea nu vine de la mâna
pictorului, că nu e adăugată, că se afla în realitatea modelului și trebuie descoperită. Autorul
îndepărtează materialul de prisos, pentru a l ăsa frumusețea să strălucească în voie, dar
lucrarea sa se aplică în primă instanță domeniului semnificațiilor, iar nu aparențelor; e
curățită deci zgura de semnificații, iar strălucirea e un rezultat al evidenței înțelesurilor. De
altfel, mai vechea temă argheziană a dualității de substanță a lumii, își află în prozele din
acest volum nu numai expresii noi, dar mai ales argumentări, interpretări, de care suntem
obligați să ținem cont. Construcția duală a lumii ține de însăși esența ei, principiul negativ
cu întreaga -i sferă de manifestări pronunțându -se în clipa genezei: ,, Începe viața, a început
suferința. Nici o disciplină și austeritate nu împiedică atacul perfid al infinitului mic și al
larvei ”.
,,Viermele face parte din viață și se înmulțește în scânt eierea luceafărului depărtat ”.
Contradicția ține deci, de firescul lucrurilor, dezvăluindu -le adâncimea; o lume pe o
singură dimensiune e o lume săracă și falsă; ochiul care o vede astfel e împăienjenit de
eroare: ,, Alianța dintre țepos și fraged, dintre aspru și gingaș, dintre amar și dulce, pe care
fructele o înțeleg, cărturarul nu a înțeles -o, fiind sărac cu duhul, ca fericiții sfintelor pilde,
și neștiind că și fulgerarea, care este fără de ființă, ca văzduhul, scăpară din două pietre
lovite ”.
În vizi unea lui Arghezi , această concepție explică și determină acumularea a acelui
snop de corespondențe care o caracterizează atât de bine. Înnobilată, pe de o parte,
proclamată drept operă de artă a unui suprem giuvaiergiu, lumea alunecă, în cealaltă
direcție , pe un povârniș al destrămării, descompunerii, invaziei, a principiului minus:

34
,,Rânduiala vieții face ca la toate genurile de îngeri să corespundă genuri de maimuțe, de
imitații, de diavolie și hibriditate, o rezervă de simili și degenerescenți ”. Musca e ste
parazitul ,, care contraface zborul ciocârliei și cântecul rugăciunii ”, prilejuind ,, intuiția
puterilor scăzute ale lui Dumnezeu, invadat, în cerurile lui, de muște ”, fluturele este un
,,vierme înger ”.
Alunecarea în viziune apocaliptică nu este însă ni ci exercițiu descriptiv gratuit, nici
satisfacere a vreunei oarbe înclinări spre zonele de umbră, infernale; fiecare pas spre aria
nefastă, fiecare înaintare a valului negru al mareei dictate de puterile întunericului nu face
altceva, totuși, decât să lărg ească spațiul semnificant în care este considerată lumea.
Perspectiva cosmică se instaurează unind infinitul mare cu cel mic, expresiile
supreme ale creației în sens pozitiv și negativ, în elevație și prăbușire, viermele cu
luceafărul, pe o linie de scânt eiere.
Acest punct de sosire rotunjește însă, după cum se poate observa, ceea ce am numit
aventură spirituală. Disponibilitățile eului s -au cheltuit într -o epică a unor successive
încercări de apropiere de absolut; i -au acompaniat, susținut și comentat ten tativele, umbrele
trecătoare ale unor existențe înconjurătoare care au fost, pentru subiectul iscoditor, prietenii
eroului din poveste.
Geneza se oprește la ființele elementare, primordiale: broasca dezbrăcată, melcul,
râma.
În universul copilăriei, ca și într-al celor mari, intră ființele fragile, gâzele,
păsărelele, câinii, pisicile, de care poetul se înconjoară cu grijă și duioșie, încercând o
comuniune deplină: ,, Trebuie sa fie bine.”
,,Iarna -n stupii de albine”, meditează el într -un ,,Cântec de buduroi ” (inițial în ciclul
Buruieni ), fiindcă albinele sunt harnice și stupii lor pitiți de ploaie, par un cătun de chinovii,
de chivote oblonite. Greierele scârțâie, nu cântă frumos, ghiersurile lui sunt ciunte, dar poți
să-l omori când nu știi de unde s -a ivit : ,,Și câtu -i de mititel, / Numai gura e de el?”
O bătrână urmărește după perdea cum rândunicile iau zulufii scoși dintr -o perină de
puf ( Cuibul ), vrăbiile spun în graiul lor ce trufandale goale și cu păr se găsesc în grădină
(Perechi) , un vrăbioi invită f etele să ciugulească din meiul pus de mama lor ( Potul ) într -o
farfurie ( Meiul ), semințele dulci la gust, oferite drept răsplată pentru inspirație ( Fetele –
mele ):
,,Însă, cum se vede treaba,
Darurile nu -s degeaba,
Ca și voi îi dați să scrie,

35
Schimb și plata, poezie.”
Zmeu, Zdreanță și Dulău sunt câini cu însușiri omenești. Zmeu, câine de vânătoare,
ager, lasă mustrat scatiul din gură și privind la rândunici, sticleți și vrăbii umil, vede că tot
ce se mănâncă, zboară. După portret, “Zdreanță ” e o corcitură seidenpinch:
,,L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă -i strâns din petice,
Ca să -l tot împedice.
Ferfenițele -i atârnă
Și pe ochi, pe nara cârnă,
Și se-ncurcă și descurcă,
Parcă -i scos din câlți de furcă.”
(T.Arghezi – Zdreanță )
Fiindcă fură, lui Zdreanță i se dă un ou fierbinte, în schimb Dulău observă că omul a
pus troaca mare cu păsat pentru el și pentru vrăbii și, gi ngaș cum nu se poate, împarte masa
cu ele.
Există, deci, la Tudor Arghezi creații destinate doar surprinderii cu umor și voioșie
a unui animal, este și cazul cunoscutului „Zdreanță ”, poezie mult mai cunoscută decât
schița cu același titlu și de același autor, în care Tudor Arghezi descrie câinele bătut și
părăsit.
Poezia, după ce începe cu interogația în care este prinsă și o scurtă descriere a
câinelui, va realiza în continuare un portret plin de haz și ironie, imaginația se aglomerează
cu mult umor, aparența sugerează inocența, dar faptele o infirmă, acțiunea este simplă,
rapidă, Zdreanță mâncă ouă până când gospodina recurge la o metodă simplă, dar eficientă,
pentru a -l dezvăța; efectul este cel dorit, iar finalul este în aceeași subliniată notă comică.
Tudor Arghezi i -a mai dedicat o poezie lui Zdreanță, o poezi e intitulată „ A fost ”, cu o
tonalitate mult mai gravă, fiindcă surprinde momente de după moartea câinelui, când poetul
îi simte lipsa.
Ca Eminescu și Topârceanu, Arghezi e un fin observator și pictor al lumii animale.
Pisica e indolentă ( Mâța ):
,,Când se scoală iese -n tindă.
De-abia-ncepe să se -ntindă,

36
Și-obosită de căscat
Se întoarce iar în pat.”
Țepos cum e și întărit ca o cetate, ariciul e sociabil și vesel ( Arici, bogorici ):
,,Nesupus la gând pizmaș,
Bogorici e drăgălaș
Cui îl ia cu prietenie.
Cântă -i numai din tipsie
Și-ți și joacă o chindie.”
Chiar când se coboară, cum face adesea, în universul mărunt ori familiar, Tudor
Arghezi păstrează unghiul de vedere cosmic. Gângania care cade în călimară ( Îndoiala
[Cetatea literară] ) este un mit picat într -o mare neagră dintr -un empireu de garoafe:
,,O zburătoare mică a făcut popas
La cărturarul nostru, de compas,
Pornită -ncoa din cine știe
Care stihie de hârtie.
Îndrăgostită de cristale
Și pogorând pe masă în spirale,
Gângania, de patru ori la fund
Și-a tăvălit fundul rotund. …. “
Cristalul ( Inscripție pe un pahar ) apare ca un simbol al nucleizării formei prime în
haos și al perpetuității Creației:
,,Cristalul rotund, pe umbră de velur,
Cu inima de -a pururi senin ă,
M-am născocit din ape de azur,
Am înghețat sub țurțuri de lumină,
Și neîncetat, ca pietrele de rouă,
Par a renaște -n locu -mi tot virgin,
Cu-o licărire -n fundul meu mai nouă,
Pe cât mi -e încăpătul de puțin.”
Rufele, ceasul, bucătăria, uneltel e de gospodărie sunt atinse de moartea unei bătrâne
(Poarta cernită ) în aspectele lor vitale, de duhuri casnice:
,,Posomorât azi, câinele nu are
Lapte, n -are de mâncare.
S-a întrerupt gospodăria

37
Și s-au închis dulapul și bucătăria.

Piulița de aramă
Lucește ca un astru solitar,
Și luna și -a făcut un far
Din turla -nvăluită -n scamă”.
Chiar când face imagini grațioase ( Creion ), tehnica nu e suprapunere, ci deschidere
de neprevăzute perspective spre imensitate:
,,Obrajii tăi mi -s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se – oglindesc
Azurul și copacul.

Surâsul tău mi -i drag
Căci e ca piatra -n fund,
Spre care -noată albi
Pești lungi cu ochi rotunzi.”
(T.Arghezi – Creion )
Există la Tudor Arghezi și o aplecar e către universul mărunt ca atare, dar atunci nu
dăm de o poezie minoră, ci de manierismul arghezian care constă într -o avalanșă de
minuscule, de familiarități, de scoateri copilărești de limbă afară, de poleiri. Atunci poetul
vorbește de ,, nițică nevinovă ție” și de ,, nițică depărtare ”, aduce o ,, țandără ” de curcubee,
,,hârtie chinezească ” și ,, vopsele ” cu care copilul să ,, zmângălească ” slava divină. Sunetele
pianului sunt ,, mierlele de pe clape ”. Oiștea dă în ,, niște ” zid, broaștele se clătesc pe gură
,,cu o pensulă de zdreanță ” vopsindu -l cu ,, faianța ”, văile sunt de ,, tibisir ”, noroiul e
,,borș”, luna se urcă ,, nițel mai sus ”, toamna trage pe o troiță ,, c-un deget sau cu două ”,
,,albăstreala nouă ”, lăcusta are ,, pieptar cu solzi de țiplă ”, ,,căptușit c -un fel de sticlă ” și e
o ,,domnișoară ” ,,de cristal și scorțișoară ”, jarul alcătuiește ,, fierturi ”, noaptea își spală
,,farfuria ” în lac, un moș Pârțag umblă cu o ,, găleată de bale ”, poetul a luat un cârlig
,,coca ” din soare și a pus pe vatră ,, o poală de stele”. Exemplele ar putea fi nenumărate. E
în toate acestea un exces de precizie și de intenție artistică, o coborâre în artificiu care arată
câteodată o absență a gustului detestabilă. Însă a confunda pe marele poet cu umbra lui
obosită, e o nedreptate.

38
În “Cartea cu jucării ” se glorifică copilăria cu instinctele și libertățile sale de
animalitate suavă. Artisticește nu e o carte pentru copii, ci numai despre copii, notându -se
cu știutul umor plastic, aspectele lumii infantile, posibile în sine: limbaj s pecial, logică a
absurdului, curiozitate. Mai apropiate de enigma psihică a copiilor apar animalele. ,,Cartea
cu jucării “e și ea ,, o jucărie de vorbe ”, un univers gratuit care începe ca și cel al adulților
cu o cosmogonie în care Creatorul e Mama, Tatăl, pruncii fiind făpturi în aluat, material de
imediat interes pentru copil:
,,Pe Mitu, Mama a făcut -o din coca de nuci, și pe Tătuțu mi se pare din coca cu
mac, fiindcă are mustăți. A luat pe Mitu o pungă de făină, o cană cu lapte și cinci albușuri
de ouă bătute și cinci gălbenușuri și le -a frământat bine.”
(T.Arghezi – Cartea cu jucării )
Portretul pisicii (din Bestiar ) e un poem în proză plin de suavitate:
,,A intrat acum două luni în casă, cu tihnă și simplicitate. Venea pentru întâia oară și totuși
s-ar fi zis că a mai fost și că -i aparținuse ceva din apartamentul nostru, atât de familiară îi
era căutătura galbenă, atât de sigur pasul, mut și lin, cu care își ducea silueta de catifea
prin o dăi.
Împărăteasa pământului întreg nu ar putea să aibă o gleznă mai fină, o liniște mai
aristocratică, o stăpânire de sine mai liniștită; un stil mai suav decât pisica noastră
străină.”
Mai bogată în efluvii lirice este culegerea ,,Ce-ai cu mine, vântule? ”, plină de uși
deschise asupra Universului misterios, privit spre infinitul mic. Coco, papagalul, spune:
,,…Capul meu încovoiat poartă un cioc numai decorativ, cu care nu pot să mușc și abia mă
scarpin cu el. Poate că m -am născut întâi din melci, cu car e linia mea de profil poartă o
asemănare.”
Surprinzătoare nu este latura plastică a imaginii, ci miezul ei conceptual. Papagalul
este un animal care trăiește mult, melcul e o vietate care trage gândul dincolo de era
apariției omului pe pământ. Deci mintea e pusă numaidecât să considere nimicnicia omului
și străvechimea unor forme răspândite în spețe disperate. Poetul contempla un paianjen, dar
studiind în așa chip raporturile încât rezultatul este o depășire a aparențelor:
,,…Paianjenul – zice – ar fi om ul, și musca, locomotive. Ce cabluri grosolan încrucișate i –
ar trebui omului ca să prindă taurul prostește și să -l stăpânească strâns ca paianjenul
musca?”

39
E o evaluare de natură științifică a forței păianjenului prezentată într -o imagine
colosală! Mai dep erte, cu același dar de a se coborî în universul mic, realistic, dar cu efecte
fantastice, poetul observă economia vieții paianjenului:
,,…Ca un copil în scutec și ca o mumie, corpul zvapăiatei care mi -a stricat liniștea lecturii e
răstignit, înfășurat, imobilizat într -un ghem. Atunci, sacul cu musca este luat voinicește la
spinare și scos din perdeaua de aer, care trebuie să rămâie liberă și întinsă, pentru
viitoarele aventuriere, către fund, unde, ca o provizie hibernală, e agățat într -un cârlig:
Gospod arul păstrează merindele conservate. Liniștit, el s -a întors la ploșniță, cu golirea
căreia era ocupat când musca i -a lovit antena.”
E aici un amestec nemaivăzut de mitologie păgână și spaima apocaliptică, plină de
gândire platonică. Multe alte idei poetic e se mai pot găsi: vârsta colosală a papagalului
Coco, casele rândunicii, fetele care fac baie de nămol în pozițiuni de bronzuri, trenul de care
esteții vechi sufereau ,, ca de un păduche mare ”, pomul schimniciei din Nocturna , elogiul
morții din Cetatea morților (,,Doi preoți slujesc pe mortul meu culcat în crizanteme ”).
Ca să înțelegi poezia lui Arghezi, trebuie să ai vocația miturilor grozave, a viziunilor
cosmice.
Printre ,, poeziile copilăriei ”, Tudor Arghezi a scris poezii atât despre natură, cât și
despre viețuitoare.
A știut să îmbine versurile, să le cizeleze, la fel ca și un olar, alegându -și cuvintele, la
fel ca olarul lutul, cu grijă și cu o sensibilitate aparte, îmbină nd utilul cu plăcutul.
În natura descrisă, Tudor Arghezi va introduce în lume a măruntă a animalelor un model de
vrednicie și de pretext pentru umor sau joc, surprinzând lumea naturii și un univers al boabei
și făpturii, drag autorului.

2.3. ,,Poezia boabei și a făr âmei”

Mărțisorul este casa familiei Arghezi, dar cum mărturisea poetul, „Mărțisorul este
patria literaturii mel e!” Dar, este, în acelasi timp ș i „patria copilăriei noastre – subliniază
Baruțiu T. Arghezi – și izvorul cel mai curat al vi eții noastre de familie”. Casa și grădina de
la Mărțiș or aveau doi gospodari, Tudor și Paraschiva, și doi copii, Domnica (Mitzura) ș i
Iosif (Baruțu) – eroii Cărții cu jucării (1931), pentru că „O povestire e o jucărie. Ți -ai
spânzur at de pereți o mie de jucării, ș i toți copacii din pădurile munt elui alb, la piciorul
căruia paște lumina v erde calul nostru roș u, sunt plini de maimuțoi cocoș ați, de îngeri cu

40
elastic, pe care i -a prins în codri dorința noastră de a da vocilor, vântului o îndreptățire ș i
pustietății molcome dintre frunze o viață împărecheată cu oameni reduș i în mucava”
(Jucări ile).
Pe lângă povestile pe care copiii le ascultau cu atâta plăcere de la mama lor, aș a cum
mărturiseș te Baruțu că: „În Mărțis or, copilăria anilor dinaintea ș colii a fost plină de povestiri
cât ș i de întâmplări, din care, ca în fabulă, trăgeau învățăminte moralizatoare”, tatăl
compunea versuri despre vârsta fericirii fără întoarcere.
Primul volum cu această tematică este Cărticica de seară (1935) care cuprinde o
serie de imnuri închinate existenței mărunte. Sunt poezii a căror temat ică se referă la
universul mic ș i la iubirea pentru o viață de familie în care rolul principal îl are soțul, pentru
că acesta o inițiază pe femeie în treburile gospod ăriei. El e cel ce o ocroteste ș i-o cheamă
pretutindeni să-i arate cadrul natural rustic ș i universul casn ic, începând cu copiii:
„Vino să t e ascund în trestii si papuri,
Până or sosi h ainele din cufere si dulapuri,
Pantofii înalț i
Cu care ai să te încalț i,
Ciorapii de sticlă demătasă ,
Horbota moale, cămăsile fumurii de acasă ,
Mâinile mele vor să te îmbrace
În aromate, calde promoroace”.
(T. Arghezi – Cărticică se seară )
Microcosmosul în care își duce copilăria e dominat de natura încântătoare ș i de
animale de pe lângă casa în care trăiesc, dând o atmosferă patriarhală de liniste, în spirit
tradițional românesc:
„Cu cirese la cercei
Să mergem la purcei,
Să dăm vitelor tărâț ele
Mulgându -le țâț ele
În ciubere.
Dă-mi mâna ta fără putere
Cu fânul de -a valma
Taurul vrea să -ți lingă palma”.
(T.Arghezi – Îngenunchere ).

41
Această natură bogată ș i frumoasă poate să le asigure o viață ca în paradis. De aceea,
chemarea continuă cu aceleaș i promisiuni; e o chemare de dragoste, în care elementele
naturii se împletesc cu ființa omene ască, pe care poetul o preamăreș te:

„…vino în grădina mea,
Unde busuiocul a crescut ca brazii si măcesii
Zgârâie sâmburi i sânului prin inelul cămesii.
………… …………………………………..
Vino. Dinainte îți vo i desface pelinul si romanița
Pe care le coace arsița.
Cu brațele si pieptul voi despica poiana
Si buruiana”
(T.Arghezi – Mireasa ).
Poezia universului mic se împleteș te în Cărticica de seară (1935) cu o lirică foarte
originală a iubirii maritale, după cum am arătat; e o iubire de o mare suavitate, înfocată și
mereu gravă ș i pură. Declarațiile de iubire – susține Ov. S. Crohmălniceanu – implică apoi
tot timpul o angajare maritală… Acea stă poezie e scoasă de Arghezi ș i din intervențiile
copiilor, care – în Cartea cu jucării (1931) – devin centrul univer sului familial .
Se constată că poetul se înfrățeș te cu făpturile mărunte. El laudă microcosmosul. În
aceea lume „a boabei ș i a fărâmei”, Tudor Arghezi redescoperă sublim ul. Este o schimbare
de concepție, întrucât autorul se convinge că măreția nu se află într -o lume abstractă, ci în
lumea noastră concretă și materială; pe pământ este mai întâi paradisul, printre lucrurile
mărunte de care ne servim toată viața.
Dar, despr e microcosmosul arghezian să -l ascultăm pe poet: „Toată viața am avut
idealul să fac o fabrică de jucării, ș i lipsindu -mi instalațiile, m -am jucat cu c eea ce era mai
ieftin ș i mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor da te. Am c ăutat
cuvinte care sar ș i fraze care umblă – de sine stătătoare…M -am apucat să fac resorturi
pentru cuvinte ca să poată sări… . Câteodată, ș i destul de des, am strâmbat resorturile într –
adins, ca să le văd cum sar ele strâmbe ș i am lipit o pensulă cu chinor oz pe nasul cuvântului
care mă necăjea…Mai pe scurt, m -a posedat intenția de a împrumuta vorbelor însusiri
materiale, asa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie
pipăibile, dure sau musculate si cu păr animal…N -am făcut nimic, m -am jucat” .

42
Această mărturisire are continuare în versurile din volumul Cărticică de seară
(1935), unde chiar de la prima poezie, cu care se deschidea volumul putem aprecia
preocuparea sa , legată de universul familial ș i al copilăriei, de lucrurile miniaturale:
„Vrui, cititorule, să -ți fac un dar,
O carte pentru buzunar
O carte mică, o cărticică…”
(T. Arghezi – Cuvânt ).
Pentru ceea ce ș i-a propus să facă, poetul are la îndemână o gamă de instrumente
muzicale. El indică instrumentația gingasă folosită pentru a îndeplini o astfel de cărticică,
luată din lumea insectelor, plantelor pe care le g ăseste în jurul casei din Mărțiș or:
„Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe o foaie de trestie -ngustă
O harpă: am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu.
Si nu mai stiu…” (Ibidem).
Poetul își mărturisește ș i ținta strădaniilor sale cu multă limpezime:
„Farmece as fi voit să fac
Si pr intr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de ață
Micsorată, subțiata si nepieptănata viață
Până -n mâna, cititorului, a dumitale…” (Ibidem).
Pentru o reuș ită fără riscuri, poetul ne invită să observăm lumea gâzelor, insectelor,
să privim albine le, gr eierii, lăcustele, cărăbuș ii, buburuzele, melcii, brotăceii, ș opârlele,
vrăbiile, gâștele, găinile, pisicile, iezii etc. – care domină lumea din jurul casei ș i livezii.
Astfel, albinele fură „soiuri de lumină” ș i le prefac în „făină”:
„Fetele, albinele,
Au furat sulfinele,
Țărâna de soare,
Pulberea de lună
De pe mătrăgună…”.
Tot ce adună ele vor transforma ș i depune în stup ca rezultat al alergăturii de toată
ziua:
„Cred că va -ncăpea

43
Într-un stup si -o stea,
Care a venit
Si s-a rătăcit
Dintr -un roi de sus.
Si care deseară
E miere si ceară”
(T. Arghezi – Miere si ceară ).
Copiii îndrăgesc astfel de versuri despre gâze, insecte etc., pe care le cunosc din
ograda lor, le apreciază pentru alergătura pe care o fac să realizeze bunuri necesare lor.
Păsările curții fac în fiecare dimineață un spectacol ad evărat. Insectele de tot felul ș i
alte gângănii pot să împodobească copiii cu niș te obiecte prețioase, adevă rate bijuter ii:
„În cutia de sidef si aloi
Au venit podoabe noi,
Lăcuste, păianjeni, brotă cei.
Nu te speria de ei…”
Fiecare din aceste sim boluri au un scop bine definit ș i locul lor:
„Sopârla -i pentru glezna dela mână ,
Iar sarpele pentru grumaz,
Fetiscană de altaz –
Si pentru soldul dumitale, de vioară ,
Domnisoară…
………………………
Chihlimbarul ăsta -i o ră gace
Matostatul e un cără bus
Prins acus…”
Poezia „boabei și a fărâmei” izvorăș te dintr -o artă miniaturistă. Poetul cântă
picăturile de viață, reuș ind să surprindă mereu cum aces tea răsfrâng nemărginirea,
„marș urile universului între ceruri ș i pământuri ”. Observând făpturile mărunte ș i fără
apărare, poetul realizează versuri cosmice, pentru că putem conside ra unele acțiuni ca
nebănuite aș ezări de lume. Păia njenul construieș te din „poligoane trase la echer cu un
compas abstract e rmitajul în dantelă”, destinat a fi „groapa de mătase” a muș tii. Acest
minuscul arhitect are rostul de a apăra marile legi ale universului.
Universul mărunt, pe care -l cunoastem prin intermediul versului sa u prozei
argheziene, îș i deschide porțile către toate miracolele firii. Materia trece de la o formă la

44
alta, înghețul devine o interesantă pietrificare a v ieții. Natura se pune pe glume ș i universul
adoptă o structură de cristale:
„Iarna blajină
A intrat în voi, întâi, ca o lumină
……………………… .
Toată lumea se joacă
De-a un fir de promoroacă ,
De-a țandă ra, de -a cremenea,
Vrând să fie-asemenea.
Floarea numai vrea să dea
Si s-a făcut nuia.
Apa face minuni
Si soiuri de minciuni
…………………… ..
Melcul urduros
S-a făcut somnoros…”
(T. Arghezi – Iarna blajină ).

Nu e de mirare c ă microcosmosul arghezian trăieș te sub o formă de prote cție divină.
Făpturile mărunte ș i nevinovate se bucură de ocrotirea lui Dumnezeu, iar prin afecțiunea
noastră față de aceste făpturi, ni -l apropiem și pe Creator. Poetul se înfrățeș te cu lăstunii, cu
vrăbiile, mieii și asinii. El se împrietenește ș i cu pisica, gâstele, puicile, melcii, greierele,
furnicile, rândunelele care ș i-au făcut cuibul su b streaș ina casei. Desigur acest univers are un
caracter domestic. Microcosmosul lui Arghezi gravitează în jurul casei, al ogrăzii, în jurul
gospodăriei. Întreaga dragoste dintre soți, apoi iubirea acestora pentru copii, fac din Tudor
Arghezi poetul „boabe i” și al „fărâmei”.
În dorința de a se reface, ca un fel de autoregenerare, Tudor Arghezi simte nevoia
refugiului în lumea viețuitoarelor ș i a jucăriilor, unde se copilărește conș tient că gestul îi e
benefic:
„Fă-te suflete copil
Și strecoară -te tiptil
Prin porumb cu moț ș i ciucuri,
Ca să poți să te mai bucuri”
(Creion – Fă-te, suflete, copil ).

45
Universul acesta minuscul evocat de poet, e dominat de prezența copilului, cu
inocența sa fermecătoare . Cel mai reprezentativ poem din această c ategorie este Cântec de
adormit Mitzura. Este vorba de o rugăciune prin care se doreste ca dar copilului un
„…bordei de soare”:
„Doamne, fă -i bordei de soare,
Într-un colț de țară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Si îngust cât o ureche”.
Apar cuvin tele de tandrețe ș i atitudini de slavă pentru Divinitate, rugămintea fiind pe
de-antregul parcă împlinită:
„Si mai dă -i, Doamne, vopsele
Si hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s -o zmângălească.
Si când totul va fi gata
S-o muta la ea si tata”
(T. Arghezi -Cântec de adormit Mitzura ).
Ființe mici îi rețin atenția poetului, întrucât acestea, fiind tot creații divine, ele îi
aduc preamărire:
„Greierele îți aduce,
Doamne, binecuvântare”.
În ce ar consta această cinstire o spune poetul în versurile ce urmează:
„Gânduri line,
Spice coapte,
Doniți pl ine:
Miere, smirnă, must si lapte.”
Sunt antrenate ș i celelalte insecte, alături de greier astfel:
„Să-ți aducă binele
Clipele: albinele.
Ca balta si miristea
Să-ți răspundă linistea. ”
Aceste p oeziile ș i încă multe altele, dedicate celor mici, sunt încărcate de numeroase
simboluri cu mari valori educative. Versurile au contact direct cu „arta cuvântului”, iar

46
funcția poetică a limbajului necesită o organizare corespunzătoare a materialului verbal. Se
realizează o asociere a jocului, care persistă la copii, cu farmecul jocului verbelor ritmate.
Prin ritmurile versurilor se creează fondul aperceptiv necesar pentru înțel egerea în
timp, a conotațiilor dintr -o poezie.
Urmărind Poezia jocului, a boabei și a fărâmei observăm, deci, că Tudor Arghezi
continuă tradiția lui Emil Gîrleanu și a lui George Topîrceanu în descrierea universului
mărunt, al viețuitoarelor fără cuvânt. Până la el, nicăieri, lumea vieț uitoarelor fără cuvânt, de
la gâze le minuscule, la felurimea păsărilor ( cocoși, rândunele, vrăbii, lăstani, etc.) și a
patrupedelor casnice ( vaci, măgari, căței, pisici, etc.) n -a căpătat un contur mai unitar și mai
complex zeitatea umană, în cele mai felurite ipostaze, de la copil până la matur. Poetul se
coboară până la dimensiunea ludică a vieții. Din toată această poezie ( Cântec de adormit
Mitzura, Versuri de seară, Buruieni, Mărțișoare, Cartea cu jucării, Cop ilărești, Prisaca ),
reiese gingășia, inocența, pr ospețime și delicatețe. Universu l este mărunt, atitudinea de joc,
dar meșteșugul poetului este neîntrecut și metafora se insinuează firesc în text pentru a
sublinia că esențele cele mai mari ale vieții există și în lumea măruntă de cele mai multe ori
adevărate și mai convingătoare, în orice caz statornice, decât în lumea gravă a oamenilor.

2.4. Metode didactice utilizate în predarea și învățarea operei argheziene î n
ciclul primar

Metodele de predare –învățare specifice limbii și literaturii române sunt multiple.
Pentru a putea dezbate importanța unor metode în asimilarea unor deprinderi și abilități,
trebuie să cunoaștem semnificația conceptului:
,,Privită sub raport funcțional și structural, m etoda poate fi considerată drept un
model sau un ansamblu organizat al procedeelor sau modurilor de realizare practică a
operațiilor care stau la baza acțiunilor parcurse în comun de profesori și elevi și care conduc
în mod planificat și eficace la realiza rea scopurilor propuse.”18
,,Înțelegând prin metodă de învățământ o cale, un drum de străbătut deopotrivă de
elevi și profesori, prin care, conform unor principii (principii didactice) dar și unor legi
(legile învățării) se înfăptuiesc obiectivele instruir ii, adică se însușesc de către elevi anumite

18 Ioan Cerghit, Metode de învățământ, E.D.P., București,1973

47
cunoștințe de bază și se formează anumite capacități intelectuale și convingeri în vederea
integrării progresive în societate.” (Ion Berca , Metodica predării limbii române )
Dacă în învățământul tradițional, prin cipalele metode le constituie conversația,
expunerea, demonstrația, metodele centrate pe profesor, transmiterea de cunoștințe,
pasivitatea elevilor, învățământul modern solicită aplicarea metodelor active și interactive, a
celor care dezvoltă gândirea crit ică. Fundamentul pentru un nou cadru de predare -învățare îl
constituie proiectul ,,Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice” – proiect inițiat
în România în anul 1996 prin fundația pentru o Societate Deschisă și devenit un program de
perfecț ionare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar și universitar, care
promovează metode activizatoare, cu rol esențial în dezvoltarea personalității beneficiarului
prin învățarea acestuia să gândească critic.
Aplicarea acestor metode care gener ează învățarea activă și prin care elevii sunt
inițiați în gândirea critică nu este simplă ci necesită timp, răbdare, exercițiu și este de
preferat să se facă de la vârste fragede, la toate disciplinele, însă cu măsură. Acestea trebuie
să fie selectate și utilizate în mod riguros, creativ, în funcție de obiectivele propuse, de
specifcul grupului educațional și nu trebuie să constituie un trend sau un moft al cadrului
didactic.
Metodele active și interactive au multiple valențe formative care contribuie la
dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativității, implică activ elevii în învățare,
punându -i în situația de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei și
opinii proprii argumentate, de a le comunica și celorlalți, de a sint etiza/esențializa
informațiile, se bazează pe învățarea independentă și prin cooperare, elevii învață să respecte
părerile colegilor.
Descriu, pe scurt, câteva din metodele care pot deveni eficiente instrumente de lucru
în cadrul atelierelor de limba și li teratura română.
1. Brainstorming -ul, în traducere liberă ,,furtună în creier”, este o metodă de lucru
interactivă care se bazează pe asaltul de idei pe care îl provoacă o anumită temă, sarcină.
Este o metodă ce stimulează creativitatea prin anunțarea spon tană a mai multor idei în
legătură cu tema dată, îl solicită pe elev să găsească soluții. Exemple de interogări care să
declanșeze brainstorming -ul: ,,Ce învățătură/mesaj vă transmite textul citit?”, ,,Cum ai fi
procedat dacă te -ai fi aflat în situația per sonajului X?” etc.
2. Metoda cadranelor , metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a două
drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru ,,cadrane” în care elevii vor nota
informațiile solicitate. Se poate lucra individua l sau cu clasa împărțită pe grupe și atunci

48
fiecare grupă va primi câte o fișă. Se pot propune diferite cerințe în cadrul metodei
cadranelor pentru a realiza obiectivele propuse în lecția respectivă. Propun spre
exemplificare o variantă a cadranelor:
Cadra nul I: Precizează personajele textului citit.
Cadranul II: Stabilește și scrie ideile principale ale textului citit.
Cadranul III: Scrie morala/învățătura care se desprinde din text.
Cadranul IV: Reprezintă printr -un desen al doilea fragment din text.
3. C vintetul este o tehnică ce constă în crearea unei poezii de cinci versuri după reguli
precise în scopul de a sintetiza conținutul unei teme abordate în exprimări concise. Regulile
de elaborare sunt:
Primul vers constă dintr -un singur cuvânt semnificativ, c are denumește subiectul (un
substantiv);
Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (adjective);
Al treilea vers este format din trei cuvinte care arată acțiuni (ver be la gerunziu);
Al patrulea vers este o propoziție din patru cuvin te care să exprime ce simt ei despre
subiect;
Ultimul vers este format dintr -un cuvânt cu rol de constatare sau concluzie care să
exprime esența subiectului (substantiv). Cuvântul nu trebuie să fie repetat în celelalte
versuri.
4.Metoda Cubul – este folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei
situații din mai multe perspective. Această metodă oferă posibilitatea de a dezvolta
competențele necesare unei abordări complexe și integratoare.
Etapele metodei:
 se realizează un cub p e ale cărei fețe se notează cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează (altele, în funcție de resurse, nu neapărat pe
toate fețele cubului);
 se anunță tema/subiectul pus în discuție;
 se împarte grupul în șase subgrupuri, fiecar e subgrup rezolvând una dintre cerințele
înscrise pe fețele cubului;
 se comunică întregului grup, forma finală a scrierii;
 lucrarea în forma finală poate fi desfășurată pe tablă sau pe foi albe A3.
Avantaje acestei metode sunt:

49
 determină participarea conș tientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în
rezolvarea sarcinilor,
 permite diferențierea sarcinilor de învățare,
 formează deprinderi de muncă intelectuală,
 stimulează gândirea logică a elevilor,
 crește responsabilitatea elevului față de propria învățare dar și față de grup,
 sporește eficiența învățării – elevii învață unii de la alții,
 dezvoltă abilități de comunicare și cooperare.
Dezavantajele ar putea fi:
 rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp,
 se creează un zgomot oarecare,
 facilitează erori în învățare,
 nu există control precis asupra cantității/calității cunoștințelor dobândite de fiecare
elev.
5. Scheletul de recenzie este o metodă care se aplică pentru fixarea cunoștințelor asigurând
astfel feed -back -ul textului citit. Metoda este valoroasă, deoarece îmbină cititul, scrisul,
comunicarea orală și gândirea critică, flexibilă. Pe fișele elevilor sau pe tablă se scriu o serie
de cerințe:
Să scrie într -o singură propoziție despre ce este vorba în text;
Să scrie într -o impresie ce c onține textul;
Să scrie într -un cuvânt ce conține textul;
Să precizeze culoarea pe care o asociem cu conținutul;
Să noteze cel mai important aspect (idee, gând, imagine);
Să realizeze un desen care să surprindă esențialul.
6. Metoda pălăriilor gânditoare (thinking hats) dezvoltă simularea creativității
participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt
șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și
negru.
Membrii gru pului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum
consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar
să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.
Culoarea pălăriei este cea care definește ro lul.
Pălăria albă :

50
 oferă o privire obiectivă asupra informațiilor,
 este neutră,
 este concentrată pe fapte obiective și imagini clare,
 stă sub semnul gândirii obiective.
Pălăria roșie :
 dă frâu liber imaginației și sentimentelor,
 oferă o perspectivă emoți onală asupra evenimentelor.
 descătușează stările afective.
Pălăria neagră :
 exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata.
 oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră, asupra situației în discuție.
 este perspectiva gândirii negative, pesimiste.
Pălăria galbenă :
 oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației,
 culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul,
 este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.
Pălăria verde :
 exprimă ideile noi, stimulâ nd gândirea creativă,
 este verdele proaspăt al ierbii, al vegetației, al abundențe,.
 este simbolul fertilității, al producției de idei noi, inovatoare.
Pălăria albastră :
 exprimă controlul procesului de gândire.
 supraveghează și dirijează bunul mers al act ivități,
 este preocuparea de a controla și a organiza,
Participanții trebuie să cunoască foarte bine semnificația fiecărei culori și să -și
reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei( nu pălăria în sine contează , ci ceea ce
induce culoarea fiecăreia).
Cum se folosește această metodă?
 Se împart cele șașe pălării gânditoare elevilor și se oferă cazul supus discuției pentru
ca fiecare să -și pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual -și atunci elevul
respectiv îi îndeplinește rolu l- sau mai mulți elevi pot răspunde sub aceeași pălărie. În acest
caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea

51
celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeași culoare, fiind
conștienți de faptul că:
Pălăria albastră – CLARIFICĂ
Pălăria albă – INFORMEAZĂ
Pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI
Pălăria galbenă – ADUCE BENEFICII
Pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREȘELILE
Pălăria roșie -SPUNE CE SIMTE DESPRE…
7. Ciorchinele presupune organizarea informațiilor în jurul anumitor categorii. Se plasează
în centru conceptul de referință iar în jurul lui se vor plasa conceptele conexe și ideile
derivate.
Deseori poate rezulta un ciorchine cu mai mulți scheleți. Realizarea lui presupun e
comparații, raționamente, clasificări, ierarhizări.
În mod concret se procedează astfel:
a) Se scrie un cuvânt nucleu/o propoziție în mijlocul unei pagini;
b) Se solicită elevilor să scrie cuvinte sau expresii care le vin în minte legate de tema
respectivă. Se scriu atâtea idei până când elevii se încadrează în timpul dat sau nu mai au
idei de scris. Se solicită elevilor să unească ideile care se leagă într -un fel.
Tehnica ciorchinelui este una alternantă și dă posibilitatea fiecărui elev să participe
activ, individual, în pereche sau în grup. Totodată solicită gândirea elevilor care realizează
un brainstorming în legătură cu un concept -nucleu, reprezentativ pentru lecție/activitate, în
jurul căruia garantează toate cunoștințele lor. Este o tehnică ce poate fi atât în etapa de
reactualizare a cunoștințelor cât și în etapa de dirijare a învățării sau cea de consolidare a
cunoștințelor. Este utilizat pentru a stimula gândirea înainte de a studia un anumit conținut și
poate fi folosit ca mijloc de a rezuma ceea ce s-a studiat.
8. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă a produselor realizate de elevi, organizați
în grupuri mici.
Structura acțiunii:
a) se formează grupuri mici de elevi (4 -5 membri)
b) se solicită elevilor ca în grupurile de lucru să îndeplinească o anumită sarcină
potrivită pentru activitatea de grup și care să permită abordări diferite variate;
c) produsele obținute de elevi sunt expuse în sala de clasă;
d) la semnalul profesorului grupurile se rotesc prin clasă, în sensul acelor de ceasornic,
oprindu -se pe rând, la câte un produs de grup cu scopul de a -l examina. Membrii grupului

52
citesc produsul colegilor, discută și fac aprecieri, eventual adresează întrebări autorilor pe
post-it-uri pe care se semnează cu numele de grup;
e) la următoarele semnale, membri i grupurilor se deplasează, în sensul acelor de
ceasornic spre posterul următor;
f) la finalul turului fiecare grup ajunge în fața propriului poster, citesc feed-back -ul
primit de la colegi, eventual răspund la întrebările formulate de aceștia.
Turul galeri ei este o tehnică ușor de folosit, agreată de elevi și care dezvoltă la
aceștia deprinderile de autoevaluare și interevaluare.
9. Metoda R.A.I. (Răspunde -Aruncă -Interoghează) are la bază stimularea și dezvoltarea
capacității elevilor de a comunica (prin în trebări și răspunsuri) ceea ce tocmai au învățat.
Denumirea provine de la inițialele cuvintelor Răspunde -Aruncă -Interoghează și se
desfășoară astfel: la sfârșitul unei lecții/secvențe de lecție, profesorul împreună cu elevii
participă la un joc, de arunca re a mingii. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare
din lecția predată celui care o prinde. Acesta prinde mingea, răspunde la întrebare și aruncă
mingea unui alt coleg, punând la rândul lui altă întrebare. Interogatorul trebuie să cunoască
răspunsul, altfel va fi scos din joc. Elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc iar
răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are astfel ocazia de a arunca
încă o dată mingea și de a mai pune o întrebare. Eliminarea celor care nu au răspuns corect
sau nu au dat niciun răspuns conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți.
Metoda R.A.I. poate fi utilizată în orice etapă a lecției în scopul descoperirii, de către
profesorul care asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoștințele elevilor și a reactualizării
ideilor -ancoră.
Elevii sunt încântați de această metodă care permite realizarea unui feed-back rapid,
plăcut, energizat și mai puțin stresant decât metodele clasice; se desfășoară cu scopul de a
constata ameliorar ea dar nu sancționarea elevilor prin calificative. Permite reactualizarea și
fixarea cunoștințelor dintr -un domeniu, pe o temă dată. Exersează abilitățile de comunicare
interpersonală, capacitățile de a formula întrebări și de a găsi cel mai potrivit răspu ns.
Îndeplinirea sarcinii de investigator într -un domeniu, s -a dovedit în practică, mult
mai dificilă decât cea de a răspunde la întrebare, deoarece presupunea o mai profundă
cunoaștere și înțelegere a materialului de studiat.
Antrenați în acest joc cu min gea, chiar și cei mai timizi elevi se simt încurajați,
comunică cu ușurință și participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învățarea
cât și evaluarea.

53
Această metodă este și un exercițiu de promptitudine, atenția participanților trebuind
să rămână permanent trează și distributivă pentru că nu știi la ce întrebări să te aștepți și nici
dacă mingea îți va fi adresată sau nu.
Metodele și tehnicile active și interactive au avantaje și dezavantaje. Dezvoltarea
gândirii critice, caracterul formativ și informativ, valorificarea experienței proprii a elevilor,
determinarea elevilor de a căuta și dezvolta soluții la diverse probleme, evidențierea
modului propriu de înțelegere, climatul antrenant, relaxat, bazat pe colaborarea, încrederea
și respectul dintre învățător -elev/elevi, elev -elev/elevi sunt câteva dintre avantajele
metodelor și tehnicilor active care fac din lecție o aventură a cunoașterii în care copilul
participă activ, după propriile puteri. Dintre dezavantaje putem menționa pe cele de ordin
evaluativ, pe cele de ordin temporal, material, de proiectare, se creează agitație în rândul
elevilor, necesită introducerea de elemen te de creativitate pentru a evita monotonia,
repetiția.

2.5. Activitățile extracurriculare și rolul lor în procesul instructiv -educativ –
Vizită imaginară la Mărțișor

Educația nonformală reprezintă ansamblul influențelor educative structurate și
organizate într -un cadru instituționalizat , dar desfășurate în afara sistemului de învățământ.
Notele car acateristice ale acestei forme de educație sunt legate de caracterul opțional al
activităților organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea c e se va învăța și se va
inteprinde , rolul discret al dascălului și renunțarea la evaluari.
„Activitățiile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de
învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și
plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într -o atmosferă
relaxantă , cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități. ”19 Potențialul larg al activităților
extracurriculare este generator de căutări și sol uții variate. Succesul este garantat dacă ai
încredere în imaginația, bucuria și în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te

19 Cernea, Maria, Contribu ția activit ăților extracurriculare la optimizarea procesului
de
învățământ, în “ Învățământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucure ști, 2000.

54
conducă spre acțiuni frumoase și valoroase. Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea
unor aptitudini s peciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut,
cultivarea interesului pentru activități socio -culturale, facilitarea integrării în mediul școlar,
oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea ta lentelor personale și
corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activitățile extrașcolare se desfășoară într –
un cadru nonformal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă
nivelul anxietății și să -și maximizeze pot ențialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educația curriculară realizată prin procesul de învățământ,
ea nu epuizează sfera influențelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg
al timpului liber al copilului, în care viața capătă a lte aspecte decât cele din procesul de
învățare școlară.
Au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într -un mod plăcut și util și de a-l
transforma într -o sursă educațională. Activitățile extrașcolare au un rol important în
cultivarea gustului pe ntru lectura, pentru carte. Elevii pot fi stimulați să citească prin
vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii, participând la lansări de cărți, prin
dramatizarea unor opere, t extele lectură și a atelierelor de scriere creativă.
Dacă avem grij ă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie
prezentate în mod echilibrat și momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi
întotdeauna deosebite .
În legătură cu dezvoltarea creativității copiilor, pot fi date dascălilor următoarele
îndrumări: gândirea creativă și învățarea din proprie inițiativă trebuie încurajate prin laudă.
Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipula re a obiectelor
și a ideilor. Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o g ândire independentă,
nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi
și de a găsi modul de rezolvare a lor și posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate,
este însă important ca profesorul însăși să fie creativ, pentru că numai așa poate să aducă în
atenția elevilor săi tipuri de activități extrașcolare care să le stârnească interesul,
curiozitatea, imaginația și dorința de a participa necondițional la desfășurarea acestor
În vederea creșterii inter esului elevilor pentru opera argheziană am realizat un
proiect de activitate extracurriculară, cu titlul „Vizită imaginară la Mărțișor”, care face parte
din proiectul educațional „Cartea, univers al cunoașterii” prezentat la Anexa 5, care are ca
scop „Cultivarea sentimentelor de apreciere a poeziilor lui Tudor Arghezi , cunoașterea unor
evenimente d eosebite din viața marelui poet și m otivarea gustului pen tru lecturarea textelor
lirice.”

55
Obiectivele pe care le -am urmărit prin această activitate extracurri culară au fost:
– să conștientizeze importanța operei marelui poet;
– să cunoască momente deosebite din viața lui Tudor Arghezi;
– să participe activ și cu interes la activitățile desfășurate;
În urma activității desfășurate pe data de 20 mai 2016 , elevii s -au familiarizat cu
volumele de opere ale lui Tudor Arghezi, iar prin vizita „imaginară” realizată la casa
memorială de la Mărțișor a poetului, ei și-au însușit momentele deosebite din viața poetului,
au făcut cunoștință prin intermediul imagin ilor cu casa unde a trăit și a creat o partea din
vasta sa operă literară. Cu lucrările realizate de elevi, inspirate din poeziile pentru copii ale
poetului, se realizează o expoziție.

56
CAPITOLUL III

III. Cercetare pedagogică : Tudor Arghezi în preocupă rile didactice ale
ciclului primar

Cercetarea pedagogică este o strategie întreprinsă în vederea sesizării, descoperirii
unor relații inedite între componentele acțiunii educaționale și a desprinderii unor soluții
optime în desfășura rea sa ulterioară. Cercetarea pedagogic ă de tip aplicativ -ameliorativ este
cea mai des utilizată în practica educativă. Prin rezultatele ei se urmărește să contribuie la
îmbunătățirea și îmbogățirea modalităților concrete de acțiune didactică.
Cerce tarea de față a urmărit dezvoltarea interesului elevilor pentru opera argheziană
prin familiarizarea acestora cu universal mirific al necuv ântătoarelor, adică cu lumea
„boabei “ și a „fărâmei” din opera argheziană .

3.1 Tema cercetării

Cercetarea peda gogică întreprinsă are ca temă „Lumea boabei și a fărâmei în
lucrările pen tru copii ale lui Tudor Arghezi ” .
Aria curricul ară vizată în cercetare este „Limbă și comunicare” , respectiv
disciplinel e „Comunicare în l imba română ” și opționalul „Literatură pentru copii ”.
Conținutul de învățare vizează texte ce ilustrează tema „Lumea boabei și a fărâmei ”
din oprera lui Tudor Arghezi .

3.2.Scopul, obiectivele și i poteza cercetării

Cercetarea pedagogică a avut ca scop: Verificarea și îmbogățirea cunoștințelor
elevilor referitor la opera lui Tudor Arghezi, prin studierea textelor ce ilustrează lumea
„boabei” și a „fărîmei”.
În baza scopului cercetării pedagogice s -a formulat ipoteza conform căruia: „ Prin
familiarizarea cu “lumea boabei și a fărâm ei”, se dezvoltă nivelul de cunoștințe și interesul
copiilor pentru opera arghezienă.”
În cadrul cercetării pedagogice au fost urmărite următoarele obiective :

57
O1: Identificarea nivelului de cunoștințe al elevilor privind textele argheziene studiate ;
O2:Urmărirea progreselor înregistrate de elevi prin îmbogățirea cunoștințelor despre
textele argheziene destinate copiilor ;
O3:Înregistrarea și compararea rezultatelor obținute de elevi i din clasa a III -a la
chestionarele aplicate ;

3.3. Metodologia cerce tării pedagogice

Cercetarea pedagogică s -a desfășurat pe parcursul anului ș colar 2015 -2016 și a
cuprins două etape de verificare a cunoștințelor: etapa de verificare inițială a cunoștințelor
( 21.09.2015 -25.09.2015) și etapa de verificare finală (26.05.2016 -27.05.2016).
Design -ul cercetării este de tip corelațional non -experimental, a avut ca variabilă
independentă , texte lirice argheziene destinate copiilor . Cercetarea s -a desfășurat pe un
singur eșantion, asupra căruia s -a intervenit în mod deliberat prin introducerea variabilei
independente, texte lirice pentru copii ale lui Tudor Arghezi .
Eșantionul este format din 6 elevi, 4 fete și 2 băieți, din clasa a III -a de la Școala
Primară nr. 5 Dijir. Elevii provin din familii cu o structură norm ală, condițiile de v iață și
muncă sunt satisfăcătoare. Dezvoltarea fizică și starea de sănătate sunt bune, iar din punct de
vedere intelectual nivelul clasei este mediu.
Informațiile cu privire la caracteristicile generale ale eșantionului de cercetare au fost
obținute în urma analizei fișelor de caracterizare psihopedagogică ale elevilor, catalogului ,
dosarelor personale ale elevilor și pe baza rezultatelor la testului inițial. Resursele materiale
aflate în dotarea clasei sunt variate și au fost utilizat e în cadrul lecțiilor.
Eșantionul de conținut. Conținutul științific al activității didactice curente și al
cercetării pedagogice, aparține disciplinelor „Comunicare în limba română” și opționalului
„Literatură pentru copii”, clasa a III -a și vizează tema „Lumea boabei și a fărâmei” în opera
lui Tudor Arghezi.
Metodele de cercetare pedagogică utilizate pentru cunoașterea aspectului educațional
supus cercetării au fos t: metoda anchetei și metode de măsurare a datelor cercetării: tabele,
diagrame statistic e.
Metoda anchetei este o metodă de cercetare de tip interactiv, care presupune un
schimb direct de informații î ntre cercetător și s ubiecții supuși investigației, î n cadrul căruia,
se culeg date (opinii, fapte, nevoi educaționale, interese, motivații, cunoștințe,

58
comportamente, dorințe, aspirații etc.), î n legătură cu anumite fenomene, situații și
manifestări.
Instrumentul specific utilizat în anchetă a fost chestionarul (în latină "questio"
înseamnă căutare, cercetare, î ntrebare, interogatoriu) , care reprezintă un sistem de î ntrebări
(de c ele mai multe ori se recurge la î ntrebări, dar se pot utiliza și imagini grafice, desene,
fotografii etc.), de regulă scrise, bine structurate î ntr-o anumită su ccesiune, pe baza unor
considerente metodologice, logice și psihologice.
Utilizarea chestionarului ca instrument de cercetare impune respectarea anumitor
cerințe în alcătuirea î ntrebărilor:
– să se delimiteze foarte clar și detaliat problema de cercetat
– să se delimiteze și să se operaționalizeze conceptele cu care se lucrează
– întrebările să fie î n concordanță cu tema și ipoteza cercetării
– întrebările să fie clar și concis formulate, utilizandu -se un limbaj accesibil
– întrebările să vizeze un anumit aspect bine delimitat și să nu sugereze răspunsul
– să se respecte particularitățile subiecților chestionați.
Prin aplicarea chestionarului , cercetătorul va construi o colecție de răspunsuri
referitoare la fenomenele, situațiile și manifestările investigat e, pe care el nu le -ar putea
cunoaște direct și personal, dată fiind răspândirea lor î n spațiu și timp.

3.4. Etapele cercetării

Cercetarea pedagogică s -a desfășurat în două etape: etapa de verificare inițială a
cunoștințel or și etapa de verificare fin ală.
Etapa de verificare inițială a cunoștințelor a avut un caracter constatativ.
Chestionarul inițial a avut rolul de a stabi li nivelul valoric al cunoș tințelor elevilor referitor
la textele care vizează lumea „boabei” și a „fărâmei” din opera lui Tudor Arghezi.
Chestionarul inițial este redat la Anexa 1.
Scopul administrării chestionarului inițial a vizat colectarea de informații privind
nivelul de cunoștințe al elevilor dobândite în clasa a II -a, ca premise pentru asimilarea
noilor conținuturi.
Chestionarul inițial a urmărit realizarea următoarelor obiective operaționale :
O1- să recunoască autorii versurilor date;

59
O2- să recunoască personajele din imaginile prezentate;
O3- să numească titlul poeziilor date;
O4-să recunoască poeziile din imagini;
O5- să recunoască tema adordată de Tudor Arghezi î n poezia pentru copii.
Rezultatele elevilor la chestionarul inițial sunt prezentate în subcapitolul următor sub
forma de tabele analitice și sintetice .
Etapa de verificare finală . În această etapă a fost introdusă variabila independentă,
textele care vizează lumea „boabei” și a „fărâmei” din opera argheziană, în activitatea
didactică. În această etapă a fost administrat un nou chestionar, referitor la textele pentru
copii ale lui Tudor Arghezi, rezultatele fiind consemnate în tabele, prezentate în subcapitolul
următor. În decursul aceste i etape, au fost organizate lecț ii în care au fost predate texte care
vizează lumea „boabei” și a „fărâmei” din opera lui Tudor Arghezi, atât în cadrul orelor de
Comunicare în limba română, cât și la opționalul Literatură pentru copii. De asemenea, am
realizat ca activitate extracurricular ă- Vizită imaginară la Mărțișor , cu ocazia zilei de n aștere
a poetului Tudor Arghezi, redată la Anexa 5.
Chestionarul aplicat în etapa finală , redat la Anexa 6, a avut scopul de a evidenția
faptul că elevii și -au îmbogățit cunoștințele referitor la textel e argheziene pentru copii .
Prin chestionarul final s -a urmărit realizarea obiectivelor operaționale următoare:
O1- să recunoască autorii versurilor date;
O2- să recunoască personajele din imaginile prezentate;
O3- să numească titlul poeziilor date;
O4-să recunoască poeziile din imagini;
O5-să menționeze, cui îi dedică Tudor Arghezi volumul Cartea cu jucării.
Rezultatele elevilor la chestionarul final sunt prezentate, deasemenea, în subcapitolul
următor și s-a costatat că activitatea didactică desfășurată a avut rezultatul scontat și anume
că prin familiarizarea cu „lumea boabei și a fărâmei” s -a dezvoltat nivelul de interes și
cunoștințe al elevilor.

60
3.5.Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

Datel e obținute în urma aplicării chestionarelor au fost prelucrate, respectiv
analizate, ordonate, grupate și sistematizate. Au fost întocmite tabele statistice, diagrame de
structură și diagrame de comparație .
Această etapă a presupus următoarele demersuri :
-analiza , prelucrarea și interpretarea cantitativă a rezultatelor obținute;
-analiza și interpretarea calitativă a rezultatelor obținute;
-analiza, interpretarea și valorificarea din perspectivă psihopedagogică și metodică a
rezultatelor.
În urma prelucră rii datelor, acestea au fost interpretate cu scopul confirmării sau
infirmării ipotezei cercetării.
Etapa de verificare inițială a avut ca scop colectarea datelor de start cu privire la
nivelul de cunoștințe a elevilor referitor la textele argheziene pentru copii.
Rezultatele chestionarului inițial și a celui final au fost înregistrate în tabele
statistice , pe fiecare item , întrebare, separat .
La întrebarea 1 „Recunoașteți autorul versurilo r ? ” din cei chestionați l -au
recunoscut pe Tudor Arghezi la chestionarul inițial doar trei elevi, iar la chestionarul final
numărul lor a crescut la cinci elevi. Răspunsurile elevilor la cele două chestionare au fost
trecute în tabelul 3.5.1.

Tabelul 3.5.1.
Distibuția pe frecvențe la chestionarul inițial și fin al
Portret poeti / Număr
de răspunsuri
Mihai
Eminescu George Coșbuc Tudor
Arghezi
Chestionarul inițial
Frecvență absolută 5 2 3
Frecvență relativa 83,33% 33,33% 50%
Chestionarul final
Frecvența absolută 6 3 5
Frecvență relativă 100% 50% 83,33%

61
În tabelul 3.5.1. este prezentat , deci numărul de răspunsuri ale elevilor la
chestionarul inițial și la chestionarul final și cât reprezintă procentual aceste răspunsuri.
Dacă la chestionarul inițial elevii l -au recunscut pe Tudor Arghezi în procent de 50 %, la
chestionarul final procentul de recunoștere a crescut la 83,33%. Este evident că, p rezentând
la fiecare lecție portretul poetului Tudor Arghezi, când am studiat un text al acestuia, a cest
lucru a făcut ca procentul de recunoaștere să crească semnifi cativ la chestionarul final.
Răspunsurile la chestionarele aplicate au fost redate sub forma diagramei de
comparație din Fig. 3.5.1.

Figur a 3.5.1. Diagramele de comparație a numărului de răspunsuri, pentru cele două
chestionare aplicate

Anal iza com parativă din Fig.3.5.1. indică faptul că numărul de răspunsuri ale
elevilor care l -au recunoscut pe Tudor Arghezi este mai mare în chestionarul final,
comparativ cu cel inițial. Acest lucru este evidențiat și prin diagra ma de structura din
Fig.3.5.2. 01234567
Mihai Eminescu George Coșbuc Tudor ArgheziRăspunsuri elevi
Chestionar inițial
Chestionar final

62

Fig. 3.5. 2. Diagrama de structura reprezentând procentul de recunoaștere a lui Tudor
Arghezi
La prima î ntrebare din chestionar , conform Fig .3.5.2 ., referitor la numărul de
răspunsuri ale elevilor care l-au recunoscut inițial pe Tudor Arghezi ca autor al v ersurilor
date, acesta a fost recunoscut în prop orție de 3 7%, iar la chestionarul final tot aceiași elevi
l-au recunoscut în propo rție de 63 %. Acest lucru evidențiază faptul ca elevi și -a îmbogățit
cunoștințele referitoare la textele argheziene pentru c opii. Dacă, la primul chestionar
cunoștințele cu care elevii au intrat în clasa a III -a, referitoare la Tudor Arghezi, au fost mai
sărace, ei recunoscându -l în număr mai mare pe Mihai Eminescu, la finalul clasei a III-a prin
lecțiile făcute și activitățile extracurriculare desfășurate, elevii și -au îmbogățit cunoștințele .
Astfel că, procentul de recunoaștere a poetului Tudor Arghezi la chestionarul final a
cunoscut o creștere destul de semnificativă.

La întrebarea 2 „ Cine este personajul din imagine? ”, elevii chestionați au răspuns
la cele două chestionare conform tab elului :
Tabel 3.5.2.
Portret p oeți /
Număr de răspunsuri Mihai
Eminescu George Coșbuc Tudor
Arghezi
Chestionar inițial 6 2 3
Chestionar final 6 4 6

Rezultatele de la cele două chestionare au fost redate sub forma diagramelo r de
comparație din Figura 3.5.3 .
Chestionar
inițial
37%
Chestionar
final
63%Tudor Arghezi

63

Fig. 3.5.3 . Diagrama de comparație pentru cele două chestionare aplicate

La a doua întrebare din chestionar , analizând tabelul 3.5.2.cu răspunsuri și diagram a
de comparație de la Fig. 3.5. 3., elevii au recunoscut inițial , în număr mai mic, portretul lui
Tudor Arghezi din cele trei prezentate , iar la chestionarul final numărul de răspunsuri ale
elevi lor care l -au recunoscut pe Tudor Arghezi este mai mare . Aces t lucru evidențiază
faptul că elevii s-au familiarizat cu imaginea poetului, portretul acestuia fiind prezentat de
fiecare dată când s -a făcut predarea unui text din opera argheziană pentru copii.

La întrebarea 3 „Cum se numește poezia?” răspunsurile elevi lor care au recunoscut
la chestionarul inițial, cât și la chestionarul final , poeziile a fost diferit. Aceste răspunsuri au
fost înregistrate în tabelul 3.5.3.
Tabel 3.5.3
Poezii / Număr
de răspunsuri elevi „Tâlharul
pedepsit ” „Stupul lor ” „Zdreanță ”

Chestionar inițial 2 4 6

Poezii / Număr
de răspunsuri elevi „Tâlharul
pedepsit ” „Stupul lor ” „Zdreanță ” „Cuibul ” „O
furnică ”
Chestionar final 5 5 6 3 5

0123456
Chestionar inițial Chestionar finalMihai Eminescu
George Coșbuc
Tudor Arghezi

64
În tabelul 3.5.3. sunt prezentate răspunsuri le la itemul 3, atât la chestionarul inițial,
unde elevii au avut de recunoscut trei poezii , c ât și la chestionarul final unde , pe lângă cele
trei poezii de la primul chestionar, au fost adăugate încă două , iar răspunsurile elevilor au
confirmat faptul că prin activitătile de predare -învățare și cele curriculare, aceștia și -au
îmbogățit cunoștințele despre „lumea boabei și a fărâmei” din opera argheziană .

Fig.3.5.4 . Diagramă de comparație a numărului de răspunsuri al elevilor la cele două
chestionare

Analiz ând tabelul 3.5.3. și diagram a de comparație din Fig. 3.5.4 . cu răs punsurile
elevilor din cele două chestionare se constată că acești la chestionarul inițial, din cele trei
poezii , au recunoscut toți poezia Zdreanță , cu aceasta era u mai familiarizați, sp re deosebire
de poezia Tâlharul pedepsit care a fost recunoscută doar de doi copii. Însă , la chestionarul
final răspunsurile elevilor au fost mult mai bune, numărul răspunsurilor cu poeziile
recunoscute a fost mai mare. Copi ii au recunoscut pe lângă poezii le existente și în
chestionarul inițial și pe cele două care au fost adăugate, cu acestea fiind familiarizați pe
parcursul anului școlar .
01234567
Chestionar inițial Chestionar finalTâlharul pedepsit
Stupul lor
Zdreanță
Cuibul
O furnică

65

Fig. 3.5.5. Diagramă de structură a numărului de răspunsuri al elevilor la cele două
chestionare

Elevii și -au îmbogățit cunoștințele cu texte din opera pentru copii a lui Tudor
Arghezi. D iagrama de structură realizată evidențiază faptul că, la chestionarul inițial
numărul de răspunsuri al elevilor care au recunoscut poeziile lui Tudor Arghezi comparativ
cu răspuns urile chestionarului final este mai mic. Eleviii pe parcursul anului școlar s -au
familiarizat cu aceste textele argheziene și astfel că procentul de recunoaștere a crescut până
la 71%.

La întrebarea 4 „ Ce poezii sunt ilustrate prin imaginile următoare? ” numărul de
răspunsuri ale elevii care au recunoscut poeziile la chestionarul inițial și la cel final sunt
înregistrate în tabelul 3.5.4.
Tabel 3.5.4.
Distibuția pe frecvențe la chestionarul inițial și final
Poezii ilustrate / Număr
de răspunsuri
„Tâlharul
pedepsit ” „Zdreanță ” „O furnică ”
Chestionarul inițial
Frecvenț a absolută 2 6 5
Frecvență relativa 16% 46% 38%
Poezii ilustrate / Număr
de răspunsuri „Stupul lor ” „Cuibul ” „Inimă de câine ”
Chestionarul final
Frecvența absolută 5 4 6
Frecvență relativă 33% 27% 40%

29%
71%Răspunsuri elevi
Chestionarul inițial Chestionarul final

66
În tabelul 3.5.4. este prezentat numărul de răspunsuri ale elevilor la chestionarul
inițial și la chestionarul final și cât reprezintă procentual aceste răspunsuri. S -a constatat că
la chestionarul final elevii au recunos cut poeziile lui Tudor Arghezi sugerate de imaginile
prezentate în procente mai mari decît la chestionarul inițial.

Fig.3.5.6 . Diagramă de comparație a răspunsurilor al elevilor la cele două chestionare

La întrebarea 4 , la chestionarul inițial numărul total de răspunsuri corecte este mai
mic decat la chestionarul final, fapt care sugerează că pe parcursul anului școlar prin lecțiile
care au avut ca t emă poezia pentru copii a lui Tudor Arghezi, atât la Comunicare în limba
română cât și la Literat ură pentru copii, elevii s -au familiarizat și și -au îmbogățit
cunoștintele referitoare la lumea „boabei” și a „fărâmei” din opera argheziană.

La întrebarea 5 „ Ce temă se abordează în poezia pentru copii a lui Tudor Arghezi
?” din chestionarul inițial și „Cui îi dedică Tudor Arghezi volumul Cartea cu jucării?”
întrebarea din chestionarul final, situația răspunsurilor se prezintă astfel:

0123456
Chestionar inițial Chestionar finalPoezii de Tudor Arghezi
Tâlharul pedepsit
Zdreanță
O furnică
Stupul lor
Cuibul
Inimă de câine

67
Tabel 3.5.6 .

Număr de răspunsuri/
Chestionare Răspunsuri corecte Răspunsuri greșite
Chestionar inițial 3 3
Chestionar final 5 1

Fig. 3.5.7 . Diagrama de comparație reprezentând răspunsurile corecte

La întrebarea 5 din ch estionarul ini țial, elevii au acumulat un număr egal de
răspunsuri , trei corecte și trei greșite. Însă , la chestionarul final numărul de răspunsuri
corecte este superior, numărului de răspunsuri greșite, fapt evidențiat și prin diagram a de
comparație de la Fig. 3.5.7 .. Analizând Tabelul 3.5.6. și Figura 3.5.7. se poate observa că în
cazul chestionarului fin al elevii au dat mai multe răspunsuri corecte, ei și -au însușit și
îmbogățit cunoștințele despre opera lui Tudor Arghezi „dedicată ” copiilor.

00.511.522.533.544.55
Chestionar inițial Chestionar finalRăspunsuri elevi
Răspunsuri corecte
Răspunsuri greșite

68
IV. CONCLUZII

Tudor Arghezi, poet, prozator și gazetar cu o carieră literară întinsă și foarte bogată,
a fost unul dintre autorii de prim rang a -i perioadei interbelice. Biografia sciitorului, plină de
cotituri, a rămas până astăzi controversată în multe detalii. Copilăria nu i -a lăsat scriitorului
decât amintiri dureroase, acesta mărturisind: “ Este cea mai amară vârstă a vieții. N -aș mai
voi să fiu o dată copil ”.
Poetul a contribuit în cea mai mare măsură la emanciparea lirismului româ nesc de
sub influenta epigonismului posteminescian. Prin lirica sa Arghezi a revoluț ionat
sensi bilitatea și lexicul poetic r omânesc. Cu Argezi începe un mod nou de a înțelege ș i de a
scrie poezie. Lirica argheziană șochează prin noutatea ei: față de senină tatea, armonia,
reflexivitatea melancol ică, gingașia, muzicalitatea liricii emineșciene. P oezia argheziană se
defineste prin expresia dură, violență, dar tipică și expresivă. Chiar de la început lirica
poetului s-a definit prin contrastul violent dintre imaginea gingașă, rafinată, și expresia dură,
aspră , care merge uneori până la invectivă . Apariți a volumului Cuvinte potrivite a
reprezentat un moment important în biografia spirituală a poetului, dar și un eveniment în
evoluția liricii româneș ti.
Critica literară a înregistrat de mult bogăția și plasticitatea expresiei poetice
argheziene. Expresia argheziană este precisă, poetul asociază termeni aparținând unor
domenii diferite ale existenței, urmărin d să exprime viziunea unei lumi supuse nesfârșitelor
metafore. Epitetele argheziene materializează și sensibilizează. Poetul este cu desăvârș ire
împotriva debitului verbal gratuit, nesemnificativ. Pamfletele însuși sunt concentrate.
Romanele, precum s -a mai afirmat au o structură poetică.
Tocmai în această direcție a densității și a esențializării, trebuie căutat geniul
invocator arghezian. Du pă Eminescu, el realizează cel mai pregnant detașarea de expresia
prozaică.
Arta lui Arghezi are un pronunțat caracter național, vizibil în universul imagistic,
constituind prin excelență peisajul autohton . Rădăcinile artei sale sunt înfipte adânc în
tradiția culturală, pornind de la savoarea primelor noastre cărți bisericești și trecând prin
experiența artistică a generațiilor anterioare. Poetul se folosește din plin de tezaurul artistico –
popular, limba argheziană însăși cuprinde toate straturile graiului românesc: cuvinte și
construcții arhaice, vorbe câmpenești, expresii argotice, numeroase neologisme.

69
Tudor Arghezi a cântat în lirica sa gândurile, sentimentele și aspiratiile omului, setea
de absolut, dorința de libertate și de cunoaștere, răzvlătirea ș i căutările orgolioase, lumea
copilăriei și universul micilor viețuitoare. Toate acestea au fost înveșmântate în
inconfundabilul stil arghezian, în care noutatea expresiei a produs o adevărată rev oluție în
limbajul liricii interbelice, dar și mutații semni ficative în întreaga creație poetică
românească.
Deși, Arghezi nu este singurul poet care s -a lăsat fascinat de universul mărunt,
nicăieri ca la el lumea viețuitoarelor fără grai nu a căpătat un contur mai unitar și mai
complex. Toate aceste viețuitoare s e află într -un fel de dependență afectivă față de om
(“Cântec de adormit Mitura ”, volumul “ Copilărești ”).
Poezia universului mic se împleteș te în Cărticica de seară (1935) cu o lirică foarte
originală a iubirii maritale, după cum am arătat; e o iubire de o mare suavitate, înfocată și
mereu gravă ș i pură. Declarațiile de iubire – susține Ov. S. Crohmălniceanu – implică apoi
tot timpul o angajare maritală… Acea stă poezie e scoasă de Arghezi ș i din intervențiile
copiilor, care – în Cartea cu jucării (1931) – devin centrul univer sului familial .
Se constată că poetul se înfrățeș te cu făpturile mărunte. El laudă microcosmosul. În
aceea lume „a boabei ș i a fărâmei”, Tudor Arghezi redescoperă sublimul. Este o schimbare
de concepție, întrucât autorul se convinge că m ăreția nu se află într -o lume abstractă, ci în
lumea noastră concretă și materială; pe pământ este mai întâi paradisul, printre lucrurile
mărunte de care ne servim toată viața.
Poezia „boabei și a fărâmei” izvorăș te dintr -o artă miniaturistă. Poetul cântă
picăturile de viață, reuș ind să surprindă mereu cum aces tea răsfrâng nemărginirea,
„marș urile universului între ceruri ș i pământuri ”. Nu e de mirare c ă microcosmosul
arghezian trăieș te sub o formă de prote cție divină. Făpturile mărunte ș i nevinovate se bu cură
de ocrotirea lui Dumnezeu, iar prin afecțiunea noastră față de aceste făpturi, ni -l apropiem și
pe Creator. Poetul se înfrățeș te cu lăstunii, cu vrăbiile, mieii și asinii. El se împrietenește ș i
cu pisica, gâstele, puicile, melcii, greierele, furnicil e, rândunelele care ș i-au făcut cuibul sub
streaș ina casei. Desigur acest univers are un caracter domestic.
Microcosmosul lui Arghezi gravitează în jurul casei, al ogrăzii, în jurul gospodăriei.
Întreaga dragoste dintre soți, apoi iubirea acestora pentru copii, fac din Tudor Arghezi
poetul „boabei” ș i al „fărâmei”.
Urmărind Poezia jocului, a boabei și a fărâmei observăm că Tudor Arghezi
continuă tradiția lui Emil Gîrleanu și a lui George Topîrceanu în descrierea universului
mărunt, al viețuitoarelor fără cuvânt. Nicăieri ca până la el lumea viețuitoarelor fără cuvânt,

70
de la gâzele minuscule, la felurimea păsărilor (cocoși, rândunele, vrăbii, lăstuni, etc.) și
patrupedelor casnice (vaci, măgari, iezi, purcei, căței, pisici, etc.) n -a căpătat un contur mai
unitar și mai complex zeitatea umană, în cele mai felurite ipostaze, de la copil până la matur.
Poetul se coboară până la dimensiunea ludică a vieții. Din toată această poezie (Cântec de
adormit Mițura, Versuri de seară, Buruieni, Mărțișoare, Cartea cu jucă rii, Copilărești,
Prisaca ), reiese gingășie, inocență, prospețime si delicatețe. Universul e mărunt, atitudinea e
de joc, dar meșteșugul poetului e neîntrecut și metafora se insinuează firesc în text pentru a
sublinia că esențele cele mari ale vieții exis tă și în lumea măruntă de cele mai multe ori
adevărate și mai convingătoare ,în orice caz statornice, decât in lumea gravă a oamenilor.
Literatura pentru copii este mai bogată cu poeziile lui Tudor Arghezi dând copiilor
posibilitatea de a intra în lumea pe care a creat -o în operele sale, în universul mărunt, în
lumea necuvântătoarelor atât de iubite de copii. Elevii mici au posibilitatea de a st udia
textele sale, expuse cu atâta artă , de a descoperi valorile estetice dar și tainele jocului
arghezian, prin o perele studiate în clasele primare. Prin poezie se poate influența direct
educația și formarea elevilor, aducându -i în fața unor mesaje poetice, nu întotdeauna ușor de
interpretat, dar cu excelente implicații în modelarea personalității umane.
Consider că poeziile argheziene prin accesibilitatea lor, sunt mijlocul potrivit pentru
formarea și dezvoltarea vocabularului, a limbajului literar, a creativității elevilor, precum și
dezvoltarea unor capacități intelectuale, imaginative și motivaționale.
În urma a nalizei, prelucrării și interpretării rezultatelor cercetării pedagogice s -au
consemnat concluzi ile finale. Aceste concluzii au fost stabilite prin raportarea la ipoteza
cercetării: „Prin familiarizarea cu “lumea boabei și a fărâmei” , se dezvoltă nivelul de
cunoștințe și interesul copiilor pentru opera arghezienă.”
Verificarea ipotezei în cadrul cercetării desfășurate a condus la următoarea
concluzie: Familiarizarea copiilor cu „lumea boabei și a fărâmei” a dus la dezvoltarea
nivelului de cunoștințe și a interesului pentru opera argheziană.
Pe parcursul cercetării s -a urmărit realizarea obiectiectivelor propuse și anume:
O1: Identificarea nivelului de cunoștințe al elevilor privind textele argheziene studiate ;
O2:Urmărirea progreselor înregistrate de elevi prin îmbogățirea cunoștințelor despre
textele argheziene destinate copiilor ;
O3:Înregistrarea și compararea rezultatelor obținute de elevi i din clasa a III -a la
chestionarele aplicate ;

71
Primul obiectiv al cercetării a fost realizat în etapa de verificare inițială prin
chestionarul inițial aplicat, prin care s -a evidențiat nivelul de cunoștințe al elevilor referitor
la textele argheziene studiate.
Analizând fiecare item al chestionarului inițial s -a constatat că, l a prima întrebare
elevii l -au identificat pe Tudor Arghezi ca autor al versurilor date în procent de 37 %
comparativ cu răspunsurile de la chestionarul final , la întrebarea numărul 2, portretul
poetului a fost recunoscut, deasemenea, doar de jumătate din elevii clasei. La întrebare a
numărul 3, procentul de recunoaștere a poeziilor scrise de Tudor Arghezi a fost , comparativ
cu răspunsurile de la chestionarul final doar de 29% , doar poezia Zdreanț ă a fost
recunoscută de toți elevii. L a întrebarea 4, o parte din elevi au recunoscut poeziile ilustrate
prin intermediul imaginilor , poeziile Zdreanță și O furnică au fost identificate de un număr
mai mare de copiii, cu acestea ei fiind familiarizați încă din grădiniță. La ultima întrebare
din chestionarul inițial elevii au acumulat un număr egal de răspunsu ri corecte și greșite, ca
urmare doar jumătate din elevi cunosc ce temă este abordată în poezia argheziană pentru
copii.
La chestionarul ini țial ca urmare a înregistrării și prelucrării răspunsurilor l a toate
cele cinci întrebări, s -a constatat că nivelul cunoști nțelor al elevilor este satisfăcător.
Al doilea obiectiv propus a fost realizat în etapa finală, prin chestionarul final
aplicat. În urma analizării răspunsurilor date de elevi, s -a constatat: la prima întrebare din
chestionarul final
procentul de recunoaștere a versurilor scrise de Tudor Arghezi a crescut la 63% , la
întrebarea numărul 2 , numărul de răspunsuri ale elevilor care l -au recunoscut pe Arghezi
este mai mare, elevii s -au familiariza t cu portretul poetului, acesta fiind prezentat de fiecare
data când s -a făcut predarea unui text din opera sa pentru copii. La a treia întrebare , elevii
familiarizându -se pe parcursul anului școlar cu textele argheziene pentru copii au recunoscut
poeziile poetului într -un procent de 71% comparând răspunsurile date cu cele de la
chestionarul inițial. La întrebarea numărul 4 numărul de răspunsuri corecte a crescut, elevii
au recunoscut poeziile ilustrate în procente mai mari decât la chestionarul inițial.
Răspunsurile elevilor sugerează că acești și-au îmbogățit cunoștințele referitoare la lumea
„boabei” și a „fărâmei” din opera argheziană. La ultima întrebare din chestionar majoritatea
elevilor au dat răs punsul corect, aceste răspunsuri au arătat faptul că, acești și-au îmbogățit
cunoștințele despre opera lui Tudor Arghezi „dedicată” copiilor.

72
La chestionarul final, ca urmare a înregistrării și prelucrării răspunsurilor date, e levii
l-au recunoscut pe T udor Arghezi și poeziile acestuia mult mai bine decât la primul
chestionar. Numărul de răspunsuri corecte date de elevi a fost mai mare la chestionarul final.
Al treilea obiectiv al cercetării, referitor la înregistrarea și compararea rezultatelor
celor d ouă chestionare, a fost realizat prin întocmirea unor tabele cu răspunsurile elevilor
pentru fiecare întrebare. Analizând aceste răspunsurile , din tabele întocmite, s -a realizat
compararea acestor rezultate.Astfel s -a constatat că, elevi din clasa a III -a pe parcursul
anului școlar prin activitățile instructiv -educative pe care le -am desfășurat , au ajuns să
cunoască mai bine opera pentru copii a lui Tudor Arghezi. Dacă la chestionarul inițial
elevii , la cele 5 întrebări au dat răspunsuri corecte în proce nt de 63%, la chestionarul final
numărul răspunsurilor valide a fost în procent de 89%. Rezultatele acestea demonstrează că
elevii și -au îmbogățit cunoștințele despre „lumea boabei și a fărâmei” din opera argheziană .
Cercetarea realizată a comportat a numite limite. Având în vedere că sistemul de
învățământ a suferit modificări, prin adoptarea de noi programe pentru învățământul primar,
lipsa de manuale conforme cu programele, lipsa de texte din opera pentru copii a lui Tudor
Arghezi în manualele noi a părute și totodată numărul mic de elevi , face ca această cercetare
să prezinte o anumită doză de risc în extinderea rezultatelor la un nivel mai mare al
populației școlare.
Interpretarea rezultatelor a condus la confirmarea ipotezei de lucru că: Prin
familiarizarea cu “lumea boabei și a fărâmei”, se dezvoltă nivelul de cunoștințe și interesul
copiilor pentru opera arghezienă , acest fapt a condus la optimizarea procesului instructiv –
educativ prin contribuția sa la dezvoltarea personalității elevilor și chiar dezvoltarea unor
atitudini pozitive fața de lumea necuvântătoarelor .

73

BIBLIOGRAFIE

1. Aanei, Geuilia, Irimia,Violeta Cristina, Literatură pentru copii. Accepțiuni moderne ,
București, Editura Aramis, 2003.
2. Arghezi, Tudor, Versuri, Editura Cartea Românească, București, 1980 .
3. Bachelard, Gaston, Poetica spațiului Editura Paralela 45, Pitești , 2006.
4. Badea, Mariana, Limba și literatura română – Poezia, Editura Regis, București, 2002 .
5. Balotă, Nicolae , Opera lui Tudor Arghezi, Bucuresti, EuroPress , 2008, ediția a II -a.
6. Balotă, Nicolae, Tudor Arghizi interpretat de …, Editura Eminescu, București, 1981 .
7. Bărboi, Constanța; Boatc ă, Silvestru; popescu, Marieta, Literatura , clasa a XI -a,
Editura Recif, București, 1997 .
8. Buzenchi, Lucica, Lecturile copil ăriei (Antologie școlara I -IV), Editura Eduard,
2007 .
9. Bojin, Alexandru , Fenomenul arghezian, Editura didactică și pedagogică, București ,
1976 .
10. Carasel , Aurel Lazar Viorel, Psihopedagogia activitatilor extracurriculare, Editura
Arves , Craiova, 2008 .
11. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura
Semne, București, 2003 .
12. Cerghit, I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005.
13. Cernea, Maria, Contribu ția activit ăților extracurriculare la optimizarea procesului de
învățământ, în „Învățământul primar” nr. 1, Ed. Discipol, Bucure ști, 2000.
14. Cioban, Florin, Literatură pentru copii, Editura Universității din Oradea, Oradea,
2008 .
15. Cioculescu, S., Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, Fundația pentru Literatură si
Artă, Bucuresti, 1945.
16. Cioculescu, Șerban, Modele de analize literare și stilistice, Editura Albatros,
București, 1971 .
17. Cerghit, I.M etode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005.
18. Constantinescu, Pompiliu, Tudo r Arghezi interpretat de .. ., Editura Eminescu,
București, 1981 .

74
19. Costea, Octavia; Mitu, Florica; Vasilescu Eugenia; Toma -Damșa, Maria; Stoica,
Cornelia; Vlăduț, Anca, Literatură pentru copii, Editura P.R.A., București, 1997 .
20. Gâscă, Crenguța, Curs esențial d e literatură română interbe lică, Editura Universității
din Oradea, Oradea, 2003 .
21. Gâscă, Crenguța, Literatură românească interbelică. Poezii, ed itura Universității din
Oradea, Oradea, 2007 .
22. Gherghina, Dumitru; Buzași, I on; Turean, M aria; Dănilă, Ioan, Literatură pentru
Copii, Editura Didactica Nova Craiova, 2007.
23. Gibă, R., Cum să predăm pentru ca elevii să știe, să aplice, să explice, Editura
Sinapsis, Cluj Napoca, 2007.
24. Goia, Vist ian, Literatură pentru copii și tineret, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2 003.
25. Goia, Vistian, Balog, Georgeta Elena, Literatură pentru copii, Editura
Didactică și pedagogică, București, 1972.
26. Lovinescu, Eugen, Sinteza poeziei moderniste și tradiționale: Tudor Arghezi în
volumul Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București , 1981.
27. Macedonski, Alexandru, Tudor Arghezi interpretat de …, Editura Eminescu,
București, 1981 .
28. M.E.C., C.N.P.P., Învățarea activă – ghid pentru formatori și cadre didactice,
București, 2001.
29. Munteanu, G., Bol og, E., Goia,V., Literatură pentru copii, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1977.
30. Munte anu, Ștefan; David, Doina; Oancea, Ileana; Tîră D.,Vasile, Crestomație
românească. Texte de limbă literară, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1978.
31. Oprea, C.L., Strategii didactice interactive, ediția a III -a, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2008.

75

ANEXE

ANEXA 1
Nume și prenume elev:
Clasa: a III -a

Chestionar inițial

1.Recunoașteți autorul versurilor ?

„A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s -au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.”

„- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vânt,
Cu crengile la pamânt?"
– "De ce nu m -as legana,
Daca trece vremea mea!”
. „O furnica mica, mica
Dar infipta, va sa zica,
Ieri, la pranz, mi s -a urcat
De pe visinul uscat,
Pe picioare, pentru caci
Mi le -a luat drept niste craci.”

Tudor Arghezi Mihai Eminescu George Coșbuc

2 1
3

76

2. Care dintre personajele din imagine este Tudor Arghezi ?

…………………….. ………………………. ………………………..

3. Cum se numește poezia ?

“Într -o zi, prin asfințit,
Șoaricele a -ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.”

„Stupul lor de pe vâlcea
Stă păzit într -o broboadă
De trei plopi înnalți, de nea,
Pe o blană de zăpadă.”

„L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă -i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice, ”

1-
2-
3- 1
2
3

77

4. Ce poeziile sunt ilustrate prin imaginile urm ătoare :

…………………………….

………………………………

…………………………………

5. Ce temă se adordează în poezia pentru copii a lui Tudor Arghezi ?

a) folclorul copiilor

b) lumea măruntă a necuvântătoareler

c) patria

78

ANEXA 2

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ : Școala Primară nr.5 Dijir
Prof. ptr.înv.primar: Nuțaș Bianca Ioana
Clasa a III-a
Aria curriculară :Limbă și comunicare
Disciplina : Opțional -Literatură pentru copii
Unitate de învățare : Lumea necuvântătoarelor
Subiectul: „Zdreanță ”
Tipul lectiei: însușire de noi cunoștințe
Obiectiv fundamental:
Îmbogățirea cunoștințelor referitoa re la lumea necuvântătoarelor. C onsolidarea
deprinderilor de citire corectă, conștientă, fluentă și expresivă a unui text literar. Dezvoltarea
imaginației și a g ândirii creatoare.
Competențe generale:
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare
Competențe specifice :
1.1. Extragerea unor informații de detaliu dintr -un text informativ sau literar accesibil
2.2. Povestirea unei întâmplări cunoscute pe baza unui suport adecvat din partea
profesorului
3.1. Extragerea unor informații de detaliu din texte informative sau literare
3.3. Formularea unei păreri despre o povestire/personajele acesteia
Obiective operaționale:
O1-să citească corect, coerent, fluent și expresiv, în ritm propriu un text necunoscut;
O2-să identifice expresii literare folosite în text;
O3-să formuleze răspunsuri corecte referitoare la conținutul textului;
O4-să precizeze caracteristici ale lui Zdreanță;
O5-să argumenteze o părere personală

79

Strategii didactice
Metode și procedee : conversația, explicația, exercițiul, observația, jocul didactic, met.
cvintet
Mijloace didactice : fișă cu poezia, planșă model cu Zdreanță, prezentare PowerPoint, fișe
de muncă independentă;
Forma de organizare: frontal, individual, pe perechi
Evaluare: formativ -continuă
Resurse
a) Umane: 6 elevi
b) Temporale: 45 de minute
Bibliografie
 Carmen Iordăchescu, Să dezlegăm taina textelor literare -clasa a -III-a,
Editura Carminis,Pitesti, 2006.
 Valentina Cimpoeș, Teste și fișe pentru activitate independentă , clasa a III -a;

SCENARIUL DIDACIC

Momentele
lecției Ob
op. Desfășurarea activității Metode și
procedee Mijloace
de înv.
Forme
de
organiz .
1.Momentul
organizatoric

2.Captarea
atenției

3.Anunțarea
temei și a
obiectivelor

4. Dirijarea
învățărarii

O1

Voi asigura condițiile necesare
desfășurării optime a orei de literatură
pentru copii.

-le captez atenția derulând pps-ul
Zdreanță
Formulez întrebărire referitoare la
materialul prezentat

Anunț subiectul lecției: poezia
Zdreanță de Tudor Arghezi și prezint
sumar obiectivele lecției
-scriu pe tablă și pe caiete titlul lecției

Împart fi șele cu poezia Zdreanță
de Tudor Arghezi
„L-ati văzut cumva pe Zdreantă,
Cel cu ochii de faiantă?
conversația

observația
conversația

explicația

exercițiul
conversația

calculator

Fișe cu
poezia

frontal

80

O2

O3

O5

O4

E un câine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parcă -i strâns din petice,
Ca să -l tot impiedice,
Ferfenitele -i atarnă
Si pe ochi, pe nara cârnă,
Si se -ncurcă si descurcă,
Parcă -i scos din câlti pe furcă.
Are insă o ureche
De pungas fără pereche.
Dă târcoale la cotet,
Ciufulit si -asa lăiet,
Asteptând un ceas si două
O gaină să se ouă,
Care cantă cotcodace,
Proaspăt oul când si -l face.
De când e -n gospodărie
Multe a -nvătat si stie,
Si, pe branci, târâs, grăbis,
Se strecoară pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
– "Unde -i oul? a -ntrebat
Gospodina. – "L-a mâncat!"
"Stai nitel, că te dezvăt
Fără mătură si băt.
Te invată mama minte."
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l -a imbucat,
Zdreantă l -a si le pădat
Si-a-njurat cu un lătrat.
Când se uită la gaină,
Cu culcusul lui, vecină,
Zice Zdreantă -n gândul lui
"S-a făcut a dracului!" ”
-le voi citi poezia și apoi exp lic
cuvintele și expresiile noi, necunoscute
-se citește poezia de către elevi, apoi voi
formula întrebări pentru a facilita
înțelegerea cuvintelor noi și a
conținutului de idei al poeziei.
 Ce animal este prezentat în
poezie?
 Ce fel de cîțel era Zdreanță ?
 Ce faptă a făcut acesta?
 Cum l -a dezvățat gospodina?
 Ce părere aveți despre fapta lui
Zderanță?
-se realizează integrarea cuvintelor și
expresiilor noi în enunțuri

explicația
conversația
exercițiul

jocul
didactic

individu
al

frontal

81

5.Fixarea
cunoștințelor

6.Încheierea
activității

– elevii vor găsi cuvinte cu sens
asemănător pentru zdrențuros, pungaș,
se stracoară, ciu fulit, lepădat; respectiv
cuvinte cu înțeles opus la frumos, strâns,
proaspăt, fierbinte.
-pentru înțelegerea sensurilor cuvintelor
propun Jocul însușirilor, prin care elevii
lucrând în perechi vor găsi cât mai
multe însușiri pentru: câine, găină, nară,
ou.

Se prezintă o planșă cu Zdreanță cu
ajutorul căreia elevii grupați în perechi
vor rezolva fișele de lucru primite;

La încheierea lecției vor avea ca temă de
alcătuit enunțuri cu cuvintele: ciufulit,
petice, ferferițe, cârnă, pungaș, dezmăț,
îmbucat și de memorat poezia.
-fac aprecieri verbale cu privire la
modul cu am răspuns la lecție.

met.cvintet

imagine
cu
Zdreanță
fișe de
lucru

individu
al

Activ.pe
echipe

82

ANEXE LECȚIE

Zdreanță
de Tudor Arghezi
„L-ati văzut cumva pe Zdreantă,
Cel cu ochii de faiantă?
E un câine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parcă -i strâns din petice,
Ca să -l tot impiedice,
Ferfenitele -i atarnă
Si pe ochi, pe nara cârnă,
Si se -ncurcă si descurcă,
Parcă -i scos din câlti pe furcă.
Are insă o ureche
De pungas fără pereche.
Dă târcoale la cotet,
Ciufulit si-asa lăiet,
Asteptând un ceas si două
O gaină să se ouă,
Care cantă cotcodace,
Proaspăt oul când si -l face.
De când e -n gospodărie
Multe a -nvătat si stie,
Si, pe branci, târâs, grăbis,
Se strecoară pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul .
– "Unde -i oul? a -ntrebat
Gospodina. – "L-a mâncat!"
"Stai nitel, că te dezvăt
Fără mătură si băt.
Te invată mama minte."
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l -a imbucat,
Zdreantă l -a si le pădat
Si-a-njurat cu un lătrat.
Când se uită la gaină,
Cu cu lcusul lui, vecină,
Zice Zdreantă -n gândul lui
"S-a făcut a dracului!" ”

83

Zdreanță
de Tudor Arghezi

Cvintet

1. Titlul (1 cuvânt)
2. Însușiri (2 cuvinte)
3. Acțiuni (3 cuvinte)
4. Enunț (4 cuvinte)
5. Simbol (1 cuvânt)

1.____________________________
___________________________
2._________________________
___________________________
3._________________________
___________________________
4._________________________
___________________________
5._________________________

84

ANEXA 3

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ : Școala Primară nr.5 Dijir
Prof. ptr.înv.primar: Nuțaș Bianca Ioana
Clasa: a III-a
Aria curriculară :Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitatea de învățare: Iarna
Tema: Poezia ,,Stupul lor’’, de Tudor Arghezi
Tipul lecției: consolidare a și sistematizarea cunoștințelor
Obiectiv fundamental : Consolidarea deprinderii de înțelegere a unui text literar și de
reproducere a mesajului artistic;
Competențe generale
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare
Competențe specifice
1.1. Extragerea unor informații de detaliu dintr -un text informativ sau literar accesibil
2.2. Povestirea unei întâmplări cunoscute pe baza unui suport adecvat din partea
profesorului
3.1. Extragerea unor informații de detaliu din texte informative sau l iterare
3.3. Formularea unei păreri despre o povestire/personajele acesteia
Obiective operaționale:
O1: să descrie imaginea sugestivă poeziei;
O2: să identifice titlul poeziei, autorul, numărul strofe și versuri din textul poeziei;
O3: să stabilească sen sul cuvintelor necunoscute din poezie;
O4: să alcătuiască enunțuri cu noile cuvinte;
O5: să identifice mesajul poeziei;

85
O6: să precizeze însușirile/ forma corectă a adjectivelor corespunzătoare substantivelor
propuse.

Strategii didactice:
Metode și proce dee: conversația euristică, explicația, observația, descrierea, lectura,
problematizarea;
Mijloace de învățământ: fișă cu poezia l, imagine, fișe de lucru;
Forme de organizare : frontal, individual.
Evaluare: formativ -continuă
Resurse
a) Umane: 6 elevi
b) Temporale: 45 de minute
Bibliografie
 Carmen Iordăchescu, Să dezlegăm taina textelor literare -clasa a -III-a,
Editura Carminis,Pitesti, 2006.
 Valentina Cimpoeș, Teste și fișe pentru activitate independentă , clasa a III -a;

SCENARIUL DIDACTIC

Etapele lecției

Ob.
op Desfășurarea activității Metode și
procedee Mijloace
de înv. Forme de
organizare
1. Moment
organizatoric

2. Verificarea
și
reactualizarea
cunoștințelor
dobândite
anterior

3. Anunțarea
temei și a

Se asigură condițiile necesare
unei desfășurări optime a lecției:
– aerisirea sălii de clasă;
– pregătirea materialului didactic;
– pregătirea elevilor pentru
începerea orei.

Se verifică și se corectează tema
pentru acasă.

,,Astăzi , în cadrul orei de l imba
română vom studia poezia

Conversați

Frontal

Frontal

86
obiectivelor
urmărite

4. Dirijarea
învățării

O1

O2

O3

O4
„Stupul lor” de Tudor Arghezi .
Vom citi textul poeziei corect și
cu intonație, vom identifica și
vom explic a toate cuvintele
necunos cute.
Voi scrie la tablă data, titlul și
autorul, iar copiii vor scrie pe
caiete.

Le voi da copiilor o fișă cu poezia
și vor avea de privit cu atenție
imaginea de pe fișă.
 Ce este reprezentat în
imagine?
 Cum sunt copacii?
(acoperiți de zăpadă)
 Unde este așezat stupul?
(între niște plopi)
Se va citi poezia integral, apoi voi
adresa câteva întrebări:
 Despre ce anotimp este
vorba în poezie? (despre
anotimpul iarna.)
 Cum se numește poezia?
(,,Stupul lor’’)
 Cine a scris această
poezie? (Tudor Arghezi)
 Câte strofe are poezia? (4
strofe)
 Câte versuri are poezia ?
(16 versuri.)’’
Le voi arăta elevi lor o imagine cu
Tudor Arghezi și voi prezenta
câteva informații despre acesta:
Tudor Arghezi a fost un poet
român, care s -a născut în
București. A scris mai mul te
poezii precum: ,,Zdreanță’’,
,,Toamna’’,
,, Iscoada’’ etc. Voi propune
elevilor să citească aceste poezii
în timpul liber.
Poezia ,,Stupul lor’’ face parte
din volumul de versuri
,,Prisaca’’.

Un elev va citi poezia, iar ceilalți
vor urmări și vor subli nia
cuvintele necunoscute. Cu a

Descrierea

Observația

Lectura

Conversați
a euristică

Observația

Lectura

Fișă cu
poezia

Imagine
cu poetul
Tudor
Arghe

Fișă cu
poezia

87

ajutorul elevilor, voi explica
aceste cuvinte și voi nota la tablă
explicațiile acestora, iar copiii vor
nota în caiete.
 vâlcea = vale îngustă,
puțin adâncă
 broboadă = basma
 prisăcar = persoană care
se ocupă cu creșterea
albinelor; stupar
 plocat = pătură
 chenar = ramă
 peruzea = piatră
semiprețioasă de culoare
albastră – verzuie
Se explică și anumite expresii
întâlnite în poezie.
 Grea ca un plocat = grea
ca o pătură
 Făcând un singur trup =
muncind pentru același
scop

Elevii alcătuiesc oral propoziții cu
noile cuvinte.

Se realizează citirea pe strofe.
Adresez elevilor întrebări
referitoare la conținutul poeziei.
 Unde este așezat stupul?
(în vâlcea)
 De cine este păzit acesta?
(de trei plopi înalți)

 Cine îngrijește stupul?
(prisăcarul)
 Cu cine este asemănată
iarna? (cu un plocat)

 Ce se petrece iarna în
stup? (albinele nu
încetează să lucreze)

 Cum lucrează albinele?
(împreună)
 Care este rezultatul
muncii albinelor? (mierea)
 Ce însușiri ale albinelor
putem stabili? (harnice,
pricepute etc.)

Explicația

Exercițiul

Lectura

Conversați
a euristică

caiete

88

5.Fixarea
cunoștințelor

6.Încheierea
activității

O5

O6

O6
Se va realiza citirea în lanț ,
fiecare copil citește câte un vers.

 Care credeți că este
mesajul poeziei? (să muncim în
echipă și să rezolvăm sarcinile
date, indiferent de dificultatea
acestora.)

1. Elevii vor primi câte o fișă de
lucru
După ce sunt rezolvate toate
exercițiile de pe fișă, voi face
corectarea acestora.

2. Voi adresa câteva întrebări:
 Cum se numește poezia
învățată astăzi?
 Cine a scris -o?
 Despre ce este vorba în
poezie?
 Ce mesaj de sprindem din
poezie?

Propun rezolva rea câtorva
exerciții din fișă .

Ca temă pentru acasă , elevii vor
rezolva exercițiile care au rămas
nerezolvate din fișa dată .

Fișă de
lucru

Problemati
zarea

Munca
individuală

Conversați
a euristică

Exercițiul

Fișă de
lucru

Frontal

Individual

Frontal

Frontal

89

ANEXE LECȚIE

Muzeul Memo rial Tudor Arghezi
TUDOR ARGHEZI
(1880 – 1967)

S-a născut la București, la 21 mai 1880 , ca fiu al lui
Noe Theodorescu și al Mariei. Numele său adevărat
este Ion N. Theodorescu , iar pseudonimul său,
Arghezi, provine, explică însuși scriitorul, din
Argesis – vechiul nume a l Argeșului. De la vârsta de
11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se
întrețină singur, dând meditații.
Anul 1896 este anul debutului său literar, publicând
poezia „Tatăl meu”. Lucrează apoi ca laborant
chimist , fiind atras și de cariera de călugăr . A fost
și ajutor de bijutier , în Geneva. Revenit în țară,
devine un cunoscut al cercurilor teatrale, politice și
literare ale vremii și redactor , scriind teatru, proză,
pamflete, poezii și literatură pentru copii . Dedică
copiilor volumul de proză „Cartea cu jucării”.
Renumite sunt volumele de poezii
„Cuvinte potrivite”, „Prisaca ” și „Flori de
mucigai”.
„L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De fl ocos, dar e frumos. ”
(Zdreanță – 1954)

“Într -o zi, prin asfințit,
Șoaricele a -ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.”
(Tâlharul pedepsit – 1954 )

•
București

90

Fișă de lucru
Stupul lor
de ……………………………………….

1.Colorează cu aceeași culoare cuvintele cu înțeles semănător :

2. Scrie explicațiile potrivite pentru expresiile selectate din text:
,,plopi de nea”…………………………………………… ……… ……….. ………………….. ….
,,blană de zăpadă”………………………………………………………… ………………………
,, grea ca un plocat”……………………………………………………………., ………………..
,,chenar de peruzele”…………………………………………… ..……… ………… …………
,,făcând un singu r trup”…………… ..…………………………………………… ……… ……
( zăpada s -a așezat ca o pătură grea ; stratul gros de nea ține cald stupului; încărcați cu
zăpadă; unindu -și forțele; )

3. Adaugă câte 3 -4 cuvinte care exprimă însușiri potrivite pe lângă substantivele:
iarna………………………… ……………………………………… ………………………….

zăpada……………………… ……………………………………… ……………………….…

plopii……………………… …………………………………………… ………………..…….

albine…………………………………………………………… ……… ………………..……

miere………………………………… …………………………………………………………..
.pătură apicultor basma piatră
semipreți
-oasă vale peruzea zăpadă plocat nămeți a apăra vâlcea a
suprave –
ghea stupar a păzi troiene nea prisăcar a proteja broboadă
omăt

91

ANEXA 4

PROIECT DIDACTIC

Prof.înv.primar: Nuțaș Bianca Ioana
Unitatea de învățământ: Școala Primară nr. 5 Dijir
Clasa : a III – a
Aria curriculară : Limbă și comunicare
Unitatea de învățare :Lumea necuvân tătoarelor
Disciplina : Comunicare îm limba română
Subiectul lecției : “O furnică ’’de Tudor Arghezi
Tipul lecției : fixarea și consolidarea cunoștințelor
Obiectiv fundamental : Recapitularea și consolidarea cunoștințelor referitoare la lumea
necuvântătoarelor , precum și dezvoltarea achizițiilor lingvistice, a competențelor de
folosire a limbii române.
Competențe generale
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
3. Receptarea de mesaje scrise î n diverse contexte de comunicare
Competențe specifice :
1.1. Extragerea unor informații de detaliu dintr -un text informativ sau literar accesibil
2.1. Descrierea unui obiect/ unei ființe din universul apropiat pe baza unui plan simplu
2.2. Povestirea unei întâmplări cunoscute pe baza unui suport adecvat din partea
profesorului
3.1. Extragerea unor informații de detaliu din texte informative sau literare
3.3. Formularea unei păreri despre o povestire/personajele acesteia
Obie ctive operaționale :
Pe parcursul lecției elevii vor fi capabili:
O1 – să citească corect,cursiv si expresiv si pe roluri poezia și dialogurile, respectând
intonația impusă de semnele de punctuație;
O2-să expună informatii despre autorul poeziei , curiozită ți despre viața furnicilor;
O3-să construiască enunturi si texte , folosind cuvinte/ expresii cu același înteles/ sensuri
diferite din textul liric studiat;
O4 – să formuleze întrebări/ răspunsuri legate de conținutul poeziei

92
O5 – să indice sensurile verb elor ,,a fi, a lua’’
O6-să rezolve exercitiile în cadrul grupei , conform cerintelor
Strategii didactice :
Metode și proce dee: conve rsația, explicația, exercițiul, citirea în lanț, exercițiu de
icebreaking ,ciorchine
Mijloace didactice : flipchart, tablă,fise de lucru, dictionar, volum de poezii, creion,
videoproiector, manual, ciorchine, planse, material power -point, mascota lectiei – Furnica,
Harta poeziei, fisa de scriitor
Forme de organizare : frontală, individuală,pe grupe
Resurse : – umane: 4 elevi
-temporale: 45 minute
Evaluarea: observare sistematică, probă scrisă, probă orală, autoevaluare, evaluare de
către colegi.
Bibliografie:
 Mitu, Florica: Metodica predării – învățării integrate a limbii și literaturii române în
învățământul primar, Editura Humanitas Educațional, București, 2006
 Carmen Iordăchescu -Să dezlegăm taina textelor literare -clasa a -IV-a,-Editura
Carminis,Pitesti, 2006

93

SCENARIUL DIDACTIC

Etapele
lecției Ob
Op Desfășurarea activității Metode și
procedee Mijloace
didactice Forme de
organizare
1.Momentul
organizatoric

2.Verificarea
temei

3.Captarea
atenției

4.Anunțarea
temei lecției
și a
obiectivelor

O2

O3

Asigur condițiile optime pentru
buna desfășurare a lecției:
aerisirea sălii de clasă, pregătirea
materialului didactic,împărțirea
pe grupe.

Invit 2 elevi să citească tema
diferentiață cu tema: Furnica si
două cadrane pentru poezia ,,O
furnică’’de Tudor Arghez.
Prezentăm succint fisa de
scriitor -,,Tudor Arghezi -Viata si
opera’’

Prezint o ghicitoare:
„Mică, dar voinică,
In spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară. ”
(Furnica)
Astăzi vom continua povestea
Furnicutei ,,Hărnicuta’’ascunsă
între paginile noii unităti de
învăt are,,Lumea
necuvântătoarelor’’.Ea vrea să
citim frumos si să facem câteva
exercitii de vocabular. Anunt
obiectivele lectiei. Scriu titlul si Conversația

Conversatia

Exercițiul
expunerea

conversația

explicația

conversația
dialogul
exercitiu de
icebreaking

Poezii
Cadrane
Fișa de
scriitor

Caiete,
Tablă

Text frontal

frontal

frontal

Frontal

94

5.Dirijarea
învățării

O1

O2

O3

O4 autorul pe tablă.

Realizez un exercitiu
de icebreaking : Dialog între
furnica noastră si un bun prieten
al ei- greierele
Solicit elevilor să citească lecția,
în gând; câțiva elevi vor citi
textul integral.
Furnica le cere copiilor să
răspundă la câteva cerinte din
Harta poeziei , pe care o
completăm cu ajutorul unui
,,creion vorbitor’’:
Unde,când se petrece acțiunea ș i
cine participă la acțiunea
poeziei?
Solicit copiilor să spună câteva
informatii și curiozităti despre
viața unui mușuroi de furnici.
Pe baza unui material power –
point care redă strofele în
imagini ale poeziei se realizează
conversația generalizatoare a
textului liric. Solicit citirea
primei strofe.Descriem primul
tablou al poeziei.
Ce fel de text este acesta? Câte
strofe are poezia? Care este
măsura versurilor? Ce fel este
rima?
Ce înseamnă:
,,O furnică mică,mică lectura
explicativă

conversatia

Conversația

Explicația

Conversația

Explicația

exercițiul dialogat
Greiere
Furnica
Harta
poeziei
,,Creion
vorbitor’’

ciorchine
flip-chart

videopro –
iector
material
ppt

fișă cu
poezia

tablă

dictionar

strofe din
fișă cu

frontal

Individual

frontal

pe
grupe

95

6. Fixarea
cunoștințelor

O5

O6

înseamnă….
Cuvânt asemănător pentru
înfiptă.
De ce s -a folosit construcția
,,pentru căci’’?
Ce sens are verbul ,,a luat’’ în
poezie? Propun să alcătuiască
enunțuri cu alte sensuri ale
acestui verb la tablă.
Solicit citirea celei de -a doua
strofe. Comentăm tabloul. Ce
însușiri are furnica? Ce arată
ele?
Care e forma corectă a verbului
vie? Ce sensuri are substantivul
gură ? Treceți -l la numărul
plural.
Realizăm citirea ultimei strofe.
Descriem tonul si modul de
adresare al poetului fată de
furnică:
Cum era corectă constructia
veche gramatical ă ,,un’te duci?’’
Opusul lui mâhnit? Ce expresii
folosește autorul pentru a mări
confuzia furnicii? (ortograme
despărțite prin cratimă pentru a
diferenția verbul de pronume)

-fixarea se realizează prin
întrebări și exerciții de pe fișa de
lucru
citire
explicativă

conversația poezia

Fișe de
lucru

96
7. Încheierea
lecției

Apreciez participarea elevilor la
lecție . Cer să memoreze ce le -a
plăcut din poezie.
Dau tema pentru acasă să
creeze un dialog între furnică și
greier.

97

ANEXE LECȚIE

FIȘĂ DE SCRIITOR

TUDOR ARGHEZI

(1880 – 1967 )

Tudor Arghezi (1880 -1967) este unul dintre cei mai mari poeți din secolul nostru. A
scris, de asemenea, proză și literatură pntru copii. Printre volumele sale se numără: Cuvinte
potrivite, Flori de mucigai, Cartea cu jucării, Cărticica de seară, Povestiril e boabei și ale
fărâmei.
S-a născut la București, la 23 mai 1880, numele său adevărat fiind Ion N.
Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, după cum mărturisește însuși poetul, de la
numele vechi al Argeșului , Argesis.
La vârsta de 16 ani publică în revista lui Al. Macedonski, Liga ortodoxă, poezia
Tatălui meu sub pseudonimul Ion Theo.
Primul său volum de poezii apare foarte târziu, în 1927, la vârsta de 47 de ani, având
un titlu sugestiv – Cuvinte potrivite, după care publică și alte volume de versuri, romane și
numeroase articole. Se stinge din viață la 14 iulie 1967 și este înmormântat în grădina casei
sale de la Mărțișor.
În operele sale, scriitorul imaginează un univers, recreează o lume. De aceea,
literatura nu se confundă niciodată cu realitatea, fiind un produs al fanteziei creatoare a
scriitorului.
Poezia O furnică face parte din volumul Versuri de seară.
Recomandări de lectură:
o Din volumul Prisaca: Fetica, Tâlharul pedepsit;
o Din volumul Cartea c u jucării : Cheile, Furnicile, Jucăriile;
o Alte volume de poezii: Cuvinte potrivite, Frunze, Cadențe.
ADAUGĂ ÎN PORTOFOLIU: Scurte fragmente din scrierile sale, pe care le -ai citit;
Fotografii ale autorului sau ilustrații; Citește toată poezia ,,O furnică’’, imaginează -ți un alt
final al acestei poeziei, pe care să -l redai printr -un desen.

98

O FURNICĂ
de Tudor Arghezi
Alt titluDesen Enun țuricu expresii:,, vișin uscat ’’,,mărunțica de
făptur ă’’ ,gândul mâhnit,merindea îmbucat ă’’
Proverbe potrivite poeziei

99

Furnica

CIORCHINE

Completați casetele cu informații despre viața furnicilor în mușuroi .

100

Dialog între greiere și furnic ă

Povestitorul :Pe prispa bunicilor cântă toată vara ,zi de vară până -n seară, un greiere lăutar.
O furnică muncitoare trece pe acolo, căutând firimituri.
Greierele : -Hai ,soro, să dansăm! Uite ce zi frumoasă!
Furnicuta : – O zi bună să ai greiere! Eu nu am timp de cântece si dansuri. Trebuie să adun
mâncare pentru fratii mei.
Greierele -Hai ,soro ,vrednicută! Vino aici, la umbră! Mai e destul până diseară!
Furnicuta : –Greiere, greiere…! Păcat de muzica ta, că la iarnă…O să vezi tu…
Greierele – ,, Of , of , of , dar -ar să dea
În cine ți -o mai cânta ,
Că eu unu -s lecuit
După câte mi -ai plătit .
Pentr -un bob de grâu stricat
M-ai făcut de râs în sat .
Lasă , lasă că la nuntă
Am să văd eu cine -ți cântă ! “
Furnicuta : –Astăzi,mai ales , am de lucrat cu copiii acestia, care m -au ales să -i însotesc la
orele acestea ale lor cu oaspeti deosebiti, asa că ori m -ajuti,ori….vezi tu…
-Măi copii,ia…la treabă…Hai să ne jucăm cu folos pe această Hartă a poeziei ! Asa
că ia luati voi aici acest creion vorbitor care vă va spune locul, timpul si personajele din
această poezie! ( dă un ,,creion vorbitor’’ copiilor care răspund la intrebări)

101

HARTA POEZIEI
„O FURNICĂ "

Titlul lecției
………………………
….. Autorul
………………….…
………………………
…………….
Locul acțiunii
………………………
………
Personajele acestei
poezii sunt:
 …………………………
………
 …………………
……… …………. Mesajul
textului ………………
………………………
………………………
………………………
………………………
………………………
………………………
…………
………………………
………………………
…………..
………………………
………………………
………………………
………………………
………………………
……. Scrie cuvinte cu sens asemănător
pentru:
înfiptă =
cracă =
merinde=
făptură =
mâhnit =
a năvăli= Numărul strofelor
……………
Timpul actiunii
……………

102

FIȘĂ DE LUCRU

1. Uniți cuvintele care au același înțeles :
înfiptă a înțelege
cracă iute
făptură întristat
degrabă creangă
mâhnit ființă
a se lămuri mâncare
merinde îndrăzneală

2.Citiți proverbele următoare și bifați -le pe cele care i se potrivesc furnicii:
 „Leneșul mai mul t aleargă
Scumpul mai mult păgubește.”
 „Cine lucră are
Cine șade,rabdă.”
 „Gândește de azi ce vei mânca mâine.”
 „Cine nu vrea să lucreze vara,n -are ce mânca iarna.”

3.Alcătuiește enunțuri cu următoarele expresii și cuvinte:
„mâhnit” –
,,mica -mica” –
„făptură mărunțică” –
4.Ce îi spune poetul furnicii?
5. Scrie cel puțin trei adjective pe care le poți asocia cu „FURNICA”

103

ANEXA 5

ȘCOALA PRIMARĂ NR. 5 DIJIR

Proiect educativ

Prof . înv.primar:
NUȚAȘ BIANCA IOANA

104

Tipul de educație : Educație pentru dezvoltare personală
Domeniul: cultural -artistic și comunicare
Tipul de proiect : local
Coordonate de contact : Școala Gimnazială Nr.1 Abram
Structura : Școala Primara nr.5 Dijir
Nr. telefon/ fax : 0259326023
e-mail:scoalaabram@yahoo.com
Coordonatori proiect: Prof. inv.primar:Nutas Bianca Ioana

Context :
Cea mai înaltă menire a că rții este de a instrui și educa. Lumea minunată a
cunoștințelor o descoperim mai m ult ca și oriunde în paginile cărț ilor. Evoluția lumii
contemporane a pus amprenta pe preocupările și modul de viață al familiei de azi. Unii
părinți și copii s -au îndepărtat de lumea cărților, calculatorul, internetul , televizorul au
devenit pentru ei cele ma i importante surse de informare . Școala este instituția care trebuie
să trezească interesul și dragostea pentru citit copiilor. Odată format , gustul pentru citit se
poate tran sforma într -o adevărată pasiune , contribuind poziti v la dezvoltarea person alității .
Scop:
Dezvoltarea interesului și motivației pentru lectură.
Dezvoltarea capacității de comunicare orală și scrisă.
Adoptarea unui comportament pozitiv față de folosirea și îngrijirea cărților.
Formarea obișnuinței de a merge la bibliotecă și de a se comporta civilizat.
Dezvoltarea creativității literare și artistice a elevilor.
Educarea copiilor în spiritul respectului față de munca și materia investită în producerea
cărților.
Obiective:
-stimularea interesului pentru lectură în rândul elevilor d in ciclul primar si prescolar;
-cunoașterea instituțiilor care se ocupă de apariția , distribuirea și păstrarea cărților ;
-utilizarea resurselor de carte ale bibliotecii școlare în activitatea de învățare ;
-formarea atitudinii de grijă față de carte ;
-formarea atitudinii de respect față de munca și resursele folosite la producerea cărților ;
-educarea în spiritul dezvoltării durabile;

105
Grup țintă :
direct : elevii claselo r CP-I-III de la Școala Primară n r.5 Dijir
indirect: părinții , comunitatea loca lă
Durata : noiembrie 2015 – mai 2016

Calendarul activităților

Nr.
crt. Activitatea Grup
țintă Termen Responsabili Rezultate Obs.
1. “ În lumea cărților” –
„ Cine sunt eu si cu ce
poveste am venit? ”
Elevii
claselor
CP-I-III
noiembrie
2015 Prof.
inv.primar
Nutas Bianca
Ioana
-fotografii
-fise cu
personaje
2. Opera lui Ion
Creangă -„Suntem
prietenii povestilor lui
Ion Creangă” Elevii
claselor
CP-I-III
decembrie
2015 Prof.
inv.primar
Nutas Bianca
Ioana

-expoziție cu
cărți scrise de
Ion Creanga
-fise cu
personaje din
povesti
3. „ Popas sub teiul lui
Mihai Eminescu” –
sezatoare literara.
Vizita la Biblioteca „I.
Munteanu „
Marghita. Elevii
claselor
CP-I-III
Ianuarie
2016 Prof.
inv.primar
Nutas Bianca
Ioana
-vizita la
biblioteca

4. Salvăm copacii ! –
”Luna Pădurii” -15
martie -15 aprilie;
Elevii
claselor
CP-I-III
Martie 2016 Prof.
inv.primar
Nutas Bianca
Ioana
-acțiune de
colectare a
hârtiei
reciclabile;
5. „ Carte dragă de la
tine , eu pot multe Elevii
claselor Aprilie 2016 Prof.
inv.primar –
confectionarea

106
învăț a”- activitate
artistico -plastică ;
-imagini din povestile
preferate; CP-I-III
Nutas Bianca
Ioana
unei carti cu
imaginile
realizate de ei
;

6. Vizită imaginară la
Mărțișor -Casa
Memorială Tudor
Arghezi Elevii
claselor
CP-I-III Mai
2016 Prof.
inv.primar
Nutas Bianca
Ioana
-prezentare
unor volume
de poezii și
proză a
poetului
Tudor
Arghezi și
imagini cu
casa
memorială
-realizarea de
desene după
poeziile lui
Tudor
Arghezi

Evaluare:
-evaluare internă: completarea fișei de evaluare a fiecărei activități , în scopul verificării
modului de atingere a scopului și obiectivelor din pro iect – coordonatorul de proiect ;
-evaluare externă : realizarea ac tivităților conform proiectului: directorul , respon sabilii
comisiei „Proiecte și programe comunitare”, comisia CEAC ( chestionare privind gradul de
satisfacție a grup ului țintă : elevii și părinții) ;
Monitorizare:
Se monitorizează:
-prezența elevi lor la activitățile din proiect ;
-gradul de implicare al elevilor în realizarea produselor activităților;
-spiritul de colaborare și implicare al e levilor în cadrul activităților ;
-colaborarea cu părinții și instituțiile ce sprijină reali zarea activităților din proiect ;
-bunele practici formate ;

107
Rezultate:
-mate riale informative despre activitățile din p roiect : prezentare Power Point , fotografii ;
-inventar de bune practici ;
-expoziție cu creațiile artistico -plastice și literare ale copiilor ;
-abilități de împrumutare a cărților de la bibliotecă;
Diseminarea proi ectului :
-Prezentare Power Point cu activitățile desfășurate în cadrul Comisiei metodice a
învățătorilor;
-Prezentare Power Point cu activitățile desfășurate în cadrul ședințelor cu părinții ;
Impactul proiectului :
Proiectul “ Cartea , univer s al cunoasterii „ va avea impact asupra :
-formării personalității copiilor prin dezvol tarea motivației pentru lectură, creativității ,
atitudinii responsabile față de munca și resursele folosite în producerea cărților ;
-îmbunătățirii relației de colaborare cu instituții publice ce promovează interesul pentru
carte , prin închei erea de acorduri de parteneriat ;
-comunității locale contribuind la educarea în spiritul culturii și protejării mediului prin
reciclarea hârtiei;
Sustenabilitatea proiectului:
Proiectul are în vedere stimularea inter esului elevilor pentru lectură , formarea
atitudi nii responsabile față de carte , munca și materia investită în producerea ei.
Sustenabilitatea proiectului va fi realizată prin:
-activități de îndrumare a elevilor î n vederea parcurgerii bibliografiei lecturii suplim entare
specifice fiecărei clase ;
-activități de informare a elevilor de spre cum trebuie citită o carte ;
-activități de informare a părinților cu privire la modul în care familia poate contribui la
educar ea dragostei pentru carte și lectură a copilului ;
-activități de creație literară ;
-participarea la concursuri literare;
-activități de colectare a hârtiei reciclabile;
Bugetul proiectului : surse de finanțare : comitetul de părinți
Parteneri : Bibli oteca Municipală Ioan Munteanu Marghita – vizită la bibliotecă;
-Acord de parteneriat cu Bibliot eca Municipală „Ioan Munteanu”, Marghita ;

108

PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURRICULAR Ă
,, Vizită imaginară la Mărțișor”

DATA :20 mai 2016
PROF.ÎNV.PRIMAR : Nuțaș Bianca Ioana
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : Școala Primară nr. 5 Dijir
TEMA ACTIVITĂȚII : Vizită imaginară șa Mărțișor
DOMENIUL: cultural -artistic
LOCUL DE DESFĂȘURARE :Sala de clasă
GRUP ȚINTĂ :elevii claselor C.P., I și a III -a de la Ș coala Primară nr.5 Dijir .
OBIECTIV FUNDAMENTAL
Cultivarea sentimentelor de apreciere a poeziilor lui Tudor Arghezi . Cunoașterea unor
evenimente d eosebite din viața marelui poet. Motivarea gustului pentru lecturarea textelor
lirice.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
– să conștientizeze importanța operei marelui poet;
– să cunoască momente deosebite din viața lui Tudor Arghezi;
– să participe activ și cu interes la activitățile desfășurate;
– să ilustreze prin desene poezii studiate din opera lui Tudor Arhezi;
PARTICIPANȚI:
Învățător: Nuțaș Bianca ș i elevii claselor a C.P., I și a III -a
METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE: convorbirea , dialogul , observația, l ectura
explicativă , explozia stelară, turul galeriei.
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT : culegeri de poezii; imagini de la Mărțișor; portretul
poetului .
MODALITĂȚI DE EVALUARE : recitări, v izionare de imagini însoțite de expunerea
propriilor păreri , desen după poezii .
ACTIVITĂȚI PROPUSE
1. Prezentare unor volume de poezii și proză a poetului Tudor Arghezi
2. Vizită imaginară l a Mărțișor
3. Realizarea de desene după poeziile lui Tudor Arghezi

109
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Desfășurarea acestei activități extracurriculare presupune un cadru corespunzător ,
festiv,expresiv, care accentue ază emoția estetică, interesul pentru cunoaștere și
comunicare. Copiilor le face o deosebită plăcere să constate și chiar să participe la
amenajarea sălii de clasă.
Pentru a spori valoarea educativă a ambianței, vom amenaja o expoziție de carte ce
poate cuprinde opera lui Tudor Arhezi în ediții diferi te , o expoziție cu lucrările plastice
realizate de elevii noștri inspirate din poeziile poetului.
Începerea și desfășurarea activității se vor realiza în următoarea succesiune de
momente :
– se anunță subiectul (tema), scopul și imp ortanța activității ,,spargerea gheții,,
:reprezentanți ai echipelor vor extrage dintru -un săculeț bilețele cu versuri din Tudor
Arghezi ș i vor trebui să recunoască poezia din care fac parte ( se recită unele poezii dacă
sunt cunosc ute, se discută anumite aspecte : rima, motiv , sentimente etc.)
– se captează atenția elevilor printr -o motivație adecvată intereselor și curiozității
lor :
*prezentare ppt pri vind viața și opera lui Tudor Arghezi, se realizează o vizită
“imaginara” la Mărțișor, casa poetului.
* elevii fiind grupați pe echipe își vor reactualiza recip roc cunoștințele despre Tudor
Arghezi folosind “ Explozia stelara ”.
*fiecare grupă va primi sarcinile de lucru conform anexelor;
*sarcinile de lucru rezolvate vor fi prezentate pe un poster în faț a clase și vor fi verificate
prin “Turul galeriei”;
– elevii vor participa efectiv, conform rolului pe care l -a avut de îndeplinit fiecare,
prezentând materialul cultural propriu -zis.
-încheierea se va face prin aprecieri generale asupra activi tății;
-se oferă câte o recompensă fiecărui elev –un semn de carte și un ecuson -.

110

ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE ÎN CADRUL PROIECTULUI DE ACTIVITATE
EXTRACURRICULARĂ: ,, Vizită imaginară la Mărțișor”

1.VOLUME DE POEZII ȘI PROZĂ A POETULUI TUDOR ARGHEZI
– se face o prezentare a unor volume de poezii și proză

2.VIZITĂ IMAGINARĂ LA MĂRȚIȘOR
– pe baza prezentării ppt cu imaginilor de la Muzeul Memorial Tudr Arghezi, se
realizează o excursie imaginară la Mărțișor

TUDOR ARGHEZI

111

112

3.DESENE DUPĂ POEZIILE LUI TUDOR ARGHEZI
– copiii realizează desene pe baza poeziil or studiate și se realizează o expoziție

113
ANEXA 6

Nume și prenume elev:
Clasa:

CHESTIONAR FINAL

1.Recunoașteți autorul versurilor ?

„Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viață,
Cei ce ne iubim frățește,
Ne dăm mâna românește;
Numai noi cu -același nume,
Numai noi români în lume,
Toți cu -aceiași soartă dată,
Suspinând cu toți odată
Și-având toți o bucurie;
Asta-i patria română
Și ea sfântă să ne fie. ”

“La cotețul lui Dulău,
Pasnic bun și câine, rău
Vrăbiile se adună
Să prânzească împreună.
Zgribulite -n pod și -n pom,
Au văzut ducând, pe om,
Troacă mare cu păsat
Și Dulău a și lătrat. ”

„Trăsărind scânteie lacul
Și se leagănă sub soare;
Eu, privindu -l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Și ascult de la răcoare
Pitpalacul. ”

Tudor Arghezi George Coșbuc Mihai Eminescu
1
2
3

114

2. Cine este personajul din imagine ?

…………………….. ………………………. ………………………..

3. Cum se numește poezia ?

“Într -o zi, prin asfințit,
Șoaricele a -ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.”

„Stupul lor de pe vâlcea
Stă păzit într -o broboadă
De trei plopi înnalți, de nea,
Pe o blană de zăpadă.”

„L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă -i strâns din petice,
Ca să -l tot împiedice, ”

„Rândunicile, păreche
Și-au prins cuib de casă veche
Cât privește fulgii, lâna,
Are grija lor bătrâna. ”

„O furnica mica, mica
Dar infipta, va sa zica,
Ieri, la pranz, mi s -a urcat
De pe visinul uscat,
Pe picioare, pentru caci
Mi le -a luat drept niste craci.” 4
5 1
2
3

115

1-
2-
3-
4-
5-
4. Ce poezii sunt ilustrate prin imaginile următoare :

…………………………….

………………………………

…………………………………

5. Cui îi dedică Tudor Arghezi volumul Cartea cu jucării?
a) copiilor săi Baruțu și Mițura
b) viețuitoarelor mici
c) animalelor