Poede Tipuri De Dominatie La Weber (25p.) [620498]

perspectiva, cu cat se afirma mai mult legitimitatea unui
regim cu atat mai mult recurgerea la mijloacele punitive este
mai discreta. Opozipa prea neta dintre teama, condipa
supunerii pi acceptarea conptienta a puterii prezinta printre
altele, inconvenientul neglijarii importan^ei simple!
obipnuinte ca fundament al atitudinii de supunere. Plecand
de la conceptul weberian de supunere, Habermas face
distincpa clara intre „faptul ca cei supupi cred in legidmitate
(acea a normelor pi a puterii)", „teama pi supunerea in fa|a
sancpunilor care li amenin^a direct" pi „docilitatea lor pur pi
simplu care'pne de neputinta lor apa cum o percep precum pi
de absen^a altor solupi (adica imaginapa inlanpjita)"^'.
intr-un alt context, Pierre Bourdieu acorda de
asemenea o importan^a decisiva acelor dispozitii care nu pot
fi interpretate nici ca frica a celui dominat in fa^a amenintarii
cu for^a pi nici ca acceptare conptienta a puterii. Astfel,
precizeaza Bourdieu, „specificul dominapei simboHce rezida
in mod precis in faptul ca el presupune din partea aceluia
asupra caruia se exercita o atitudine ce sfideaza alternativa
libertatii pi pe aceea a constrangerii: alegerile habims-ului
sunt realizate fara conptiin^a pi fara constrangere in virtutea
dispozipilor care, depi sunt in mod indiscutabil produsul
determinismelor sociale, s-au constituit de asemenea in afara
conptiintei sau a constrangerii"^^.
Interpretarea dominapei, a sensului pi a legitimarii ei
face apel la diverpi factori. In conditiile in care, spune Weber,
„simpla frica sau motive raponale in raport cu un scop nu
sunt determinante, dar subzista inca reprezentari cu caracter
legal, supunerea fa^a de reglementari impuse de catre unui
sau mai multi indivizi presupune credinta in puterea de
dominape legitima in sensul celui sau celor care o impun" .
78
Tipurile de dominatie
Tipologia dominatiei este tratata intr-o maniera
extensiva in capitolul al treilea din „Wirtschaft und
Gesellschaft", iar comentariile aduse fiecarui tip de
dominatie ocupa capitolele VIII pi IX.
Efortul weberian de constructie a tipurilor de
dominape a exercitat o influenza considerabila in gandirea
tilosofica, politica pi sociologica din secoiul al XX-lea, astfel
ca unele concepte referitoare la birocrape, dominape
harismatica, harisma, patrimonialism, gerontocrape,
sultanism sunt inca utilizate pentru a descrie strucmri de
putere pi dominape din societaple contemporane.
Ordinea prezentarii acestor tipuri vizeaza mai intai
dominapa legal-raponala; ea este considerata a G o
caracteristica a societapi contemporane, iar tratarea
dominapei legal-raponale inaintea celei tradiponale pi a celei
harismatice reliefeaza cu o putere mai mare diferencele
determinate de raponalizarea pi schimbarea culmrala
profunda in via|a societapi moderne. Weber reamintepte
definipa cu care opereaza in studiul formelor de dominatie pi
care este prezentata deja in „Soziologische grundbegriffe" ca
posibilitate de a determina supunerea din partea unor indivizi
pi grupuri in urma formularii pi exprimarii unei comenzi.
Motivele supunerii sunt multiple pi pot varia de la un caz la
altul pe o intindere mare de situapi, de la simpla obipnuin^a
pana la eel mai rational calcul al avantajului. Criteriul unei
adevarate dominapi este existen^a unui minim de supunere
voluntara – pi in consecin|a – un interes interior sau exterior
spre supunere. Toate tipurile de dominatie, mai ales acelea
exercitate asupra unui mare numar de indivizi, impun o
conducere administrativa („un stat-major" de indivizi) un
Verwaltungsstab care are rolul de a asigura exerdtarea unor
79

actiuni specifice in vederea realizarii comenzii – Bcfehl
Supunerea indivizilor fata de depnatorul puterii poate avea
baza o cutuma, modve pur afecdve, interese materiale sa
ideale (rationale in raport cu o valoare). Natura acesi
interese conduce la determinarea esentei dpului
dominape. Credinta In legidmitate este necesara pentm
numai traditia sau numai interesul In raport cu un scop sa^
cu o valoare sau un modv afecdv nu ajung sa fundament*
in mod durabil dominatia. Smdiul concret al procesului
dominape in difente contexte istorice Ii permite lui Weber
formuleze ideea potrivit careia toate dominapile cauta s'
trezeasca pi sa intretina credinta In legidmitatea lor. ^
in funcpe de genul de legidmitate la care sc
raporteaza, de dpul de supunere pi de existen^a unui,,
Verwaltungsstab desdnat garantarii dominapei pi exercitarii
acesteia, dominatiile pi felul lor de acpune specifica diferSi'
Weber elaboreaza trei upuri de dominape a caror valabUitat
se bazeaza pe:
1. caracterlsdcl rationale care provin din credinta In
legalitatea unor reglementari, a unor reguli normative.
pi a dreptului de a comanda, drept ce aparpne celor:
care au ajuns la putere prin asemenea mijloace. In;;
aceasta situape, ne aflam in fafa unei dominapi legal-
raponale.
2. caracterlsdcl traditionale care ipi au originea In credinta
in sanctitatea unor tradipi imemoriale, caracterlsdcl
care confera legidmitate celor care conduc prin
asemenea mijloace.
3. caracterlsdcl harismatice care Ipi au sursa In devopunea:
fata de caracterul exemplar al unei persoane pi care dau
nota definitorie pentru tipul harismatic de dominape:''
Persoana harismatica induce modele normative pentru
realitatea sociala prin revelatie sau prin difuzarea
acestora, iar agentul lor este chiar liderul harismatic.
80
in cazul dominapei legal-raponale supunerea vine
atat din atapament cat pi din acceptarea regulilor ce
dcsemneaza o ordine impersonala.
intr-o dominatie tradiponala, obedienta se adreseaza
persoanei pefului care ocupa o pozipe ierarhica sanctionata
tradiponal, in dmp ce in dominapa harismatica supunerea se
raporteaza la liderul califlcat harismatic prin Increderea in
persoana acesmia, a revelatiei sale sau a calitaplor exemplare
care Ii determina pe alp indivizi sa-1 urmeze.
Weber considera ca aceasta clasificare poate fi
apreciata ca folositoare numai prin prisma rezultatelor
obpnute prin analizele sistematice. Conceptul de harisma
este preluat de el din terminologia creptinismului timpuriu
datorata lui Rudolph Sohm hi „Kirchenrecht". El a utilizat
harisma pentru a preciza mai bine conceptul de hierocrape.
Faptul ca nici unui din aceste tipuri nu poate fi gasit in
cazurile istorice concrete nu reprezinta o obiecpe valida la
valoarea lor epistemologica. Formele empirice de dominape
nu sunt nipte „carp dcschisc", iar analiza In termeni de tipuri
sociologice prezinta avantaje ce nu trebuie minimallzate.
Numai o asemenea analiza va fi capabila sa determine in
cazuri concrete tipurile de dominatie ce se conformeaza sau
se aprop*: de tipuri cum ar fi „harisma", „harisma ereditara",
„harism;t postului", „patriarhalism", „birocrape". Procedand
astfel se va reupl evitarea conceptelor neclare. Weber
precizeaza ca legitimitatea unui sistem al dominatiei poate fi
analizata sociologic numai In masura in care exista o
probabilitate relevanta a relapei dintre adtudlnile specifice
campului dominapei pi aparitia unor comportamente
corespunzatoare. Nu orice caz de supune fa^a de persoanele
care se afla In pozipi de putere poate intra in categoria
dominatiei intrucat loialitatea poate fi simulata in mod ipocrit
de indivizi sau de grupuri umane datorita unor motive
oportuniste sau unor interese de ordin material sau ideal. Mai
81

mult, Weber afirma ca oamenii pot sa se supuna datorit^
„slabiciunii" individuale sau nepudntei de a se ajuta.
Supunerea mai poate sa provina pi din „acordul afectiv" faja
cei care formuleaza o comanda. Toate aceste elemente nu
pot sa infirme totupi semnificapa generala a legaturii dintre
legidmitate pi tipurile de dominape.
Dominafia traditionala
Un sistem de dominape poate fi considerat ca
traditional cu condipa ca legidmitatea pe care o reclama sa
piece de la credinta in caracterul „sfant" al unei comenzi pi
de la exercitarea unei puteri apa cum aceasta s-a realizat in
trecut. Persoanele care exercita puterea sunt desetnnate
conform regulilor traditionale transmise. Termenul de
„dominape traditionala" este considerat de Parsons ca fiind
ales intr-un mod nu prea fericit intrucat „tradiponalismul
este numai unui din complexul de combinatii de criterii pe
care Weber le atribuie acestui tip"^'*. Grupul ce exercita
dominapa se structureaza prin relatii de loialitate personala
cultivate printr-un proces comun de educade (Erziehung),
iar persoana care comanda nu este un ^superior" ci un pef
(personlicher Herr). „Staff'-ul sau administrativ nu consta
din funcponari ci din „scrvitori personali", relatia dintre pef
pi conducerea administrativa fiind reprezentata dc loialitatea
personala fa^a de pef Obedienta nu provine din valoarea pe
care individul o confera regulilor stabilite, ci din aceea
persoanei care ocupa pozida dominanta pe o baza
traditionala. Tradipa determina conpnutul comenzii,
obiectivele pi sfera in care se exercita autoritatea celui care
emite comanda, observand ca exista un spatiu al actiunii
pefului nereglementat de tradipe pi in care se manifesta
82
decizia personala a acestuia. Depapirea limitelor traditionale
legitime ale puterii pericliteaza stamtul de conducator atribuit
prin tradipe. Pe de alta parte, tradipa prin ea insapi lasa o
parte din conpnutul sau deschis pentru un „personalism" al
pefului in interpretarea tradipilor, traditii transmise oral, fara
un continut bine reglementat pi fara o precizare clara a
puteriior acordate pefiilui. Exista astfel, o sfera dubla a
specificului conducerii In dominapa traditionala: una a
actiunii ancorate in specificul traditiei pi o alta libera de reguli
specifice. In aceasta a doua sfera, peful este „liber" sa acorde
„grapa" pe baza unei motivapi strict personale in care se iau
in calcul simpatiile pi antipatiile, placerile sau neplacerile sau
reactia pefului la daruri care treptat devin o sursa regulata de
venimd. In masura in care acpunea pefului se supune
principiilor de bun simt etic, de dreptate pi de utilitate, se
poate afirma ca specific pentru acest tip de dominatie faptul
ca principiile menponate sunt principii de ordin substantival
pi nu formal ca in dominatia legal-raponalS. Exercitarea
conducerii de catre pef pi corpul sau administrativ se
orienteaza in sensul indicat de permisivitatea valorilor
traditionale in vederea obpnerii supunerii, pnand totupi cont
de conditiile care ar putea determina aparipa unei rezistente
sau opozi ii din partea celor supusi. Atunci cand se manifesta
o asemei.ea opozipe sau rezistenta, ea se indreapta impotriva
persoanei conducatomlui sau a unuia din membrii
administrapei sale pi nu impotriva sistemului ca atare. Aceasta
este considerata de Weber ca „revolupe tradiponala" fiind
imposibil in acest tip de dominatie sa se poata stabili regulile
pi comportamentele legate de un post de conducere prin
legislatie'^.
Mijloacele de orientare in luarea deciziilor sunt
oferite de „documentele traditiei, precedente pi prejudecati".
in formele pupn diferenpate de societate, peful
tradiponal ipi exercita singur dominapa. Intr-o etapa de
83

dezvoltare sociala mai complexa el are nevoie de ajutorui
unui Verwalmngsstab format prin recrutare „patrimoniaIa" pi
„extrapatnmoniala". Atunci cand conducerea administrativa
se compune din persoane legate de pef prin relatii dc
loialitate personala ne aflam in fa^a unui tip de recmtare
patrimoniaia. Asemenea persoane (^patrimonial rekrutiert*')
pot fi membri de familie (Sippenangehorigen), sclavi,
persoane care fac parte din personalul casei (flausbeamte),
clienti, coloni, persoane eliberate (Freigelassenen). A doua
sursa a Verwaltungsstab-ului este cea „extra-patrimoniala" pi,,
cuprinde persoane care se afla in rclafie de loialitate,
incredere personala (V ertrauensbeziehungen), „favorip"
(Gunstlinge aller Art) vasali recrutati printr-un juramant de
credinta ori persoane care din dorinja lor au intrat intr-o
relape de loialitate personala ca funcponari. In acest tip de
dominape era important ca in functiile inalte din insdtupile'
tradiponale sa fie numiti oameni din familia conducatoare.
In administrapile patrimoniale devenise un fapt
normal ca sclavii sau oamenii eliberap (Freigelassene) sa
ajunga pana la cele mai inalte funcfii. Smdiile istorice ale lui
Weber au scos in evidenta faptul ca in China pi Egipt
principalul rezervor de recrutare pentru administratie era
clientela regelui. Analiza tipurilor de oameni politic! din
„Politik als Beruf^ arata categoriile sociale ce furnizau
majoritatea personalului, nu numai pentru administratie dar
pi pentru misiuni politice mai complicate in serviciul
monarhilor. Regimul „favoritilor" era caracteristic oricarui
sistem patrimonial Statele patrimoniale au demonstrat o
capacitate deosebita pentru organizare administrativa cu un
corp de funcponari de origine „extra-patrimoniala". Aceste
elemente conduc la aparipa unei birocrapi patrimoniale in
care nu erau prezente trasaturile specifice birocrapei de tip
raponal'legal pentru ca lipsea o sfera bine definita a
competentei ca subiect al regulilor obiective, o ordonare
84
raponala a relapilor de inferioritate pi de superioritate pi nu se
practica un sistem regulat de aprobare pi promovare pe baza
unui contract liber. Nu exista pregatirea tehnica din
perspectiva unei cerin^e normale (Fachgeschultheit als
Norm) pi, fapt tipic pentru o societate traditionala, lipseau
salariile fixe platite in bani. Funcponarul patrimonial nu are o
sfera bine definita de competence. El trebuie sa indeplineasca
o serie de sarcini pi imputemiciri stabilite dupa placul
momentan al pefului. Intrucat funcponarul care a
indepUnepte sarcini de administrare acponeaza in numele
pefului aceasta inseamna ca are la dispozipa sa surse de venit
care vor consdtui miza unor influence pi a unei competifii
acerbe. Intr-o prima etapa, competipa pentru avantaje pi
interesele concurenpale stabilesc sferele funcponale ale
3Ctivitapi funcponarilor sau chiar organele administrative
incipiente. Primii funcponari cu funcpi permanente erau
functionarii de casa ai pefului – Hausbeamte des Herrn
Specializarea relativa in interiorul administrarii casei
„stapanului" ii recomanda pe aceptia pentru funcpi in afara
acestei administrapi „private" mai ales ca domeniile de
activitate externa administrativa „publica" (depi termenul
este mult prea pretentios) prezinta analogic cu administrarea
„privata" a casei stapanului. Pe langa funcponarii „de casa"
au existat doar persoane care au avut activitap ad-hoc fara
caracter de continuitate, ceea ce explica o data lipsa sferelor
clar departajate de competente, dar pi procesul indelimgat de
definire a funcpilor in termeni de competipe pi compromis
de-a lungul evului mediu. Spre exemplu, intr-un cadm oficial
de decizie problema referitoare la iniperea pi impimerea unei
dccizii, funcponarii sau peful, era tratata intr-un regim
tradiponal in doua maniere:
– pc baza unor precedente sau a unor norme
specifice;
85

– pe baza deciziilor arbitrare ale pefului pentru ca.;^
de cate ori intervenea personal decizia lui era acceptata
ceilalp.
Explicarea acestei situatii este realizata de Weber,
apelul la legea germanica in care, separat de prindp^
precedentelor, exista un altul potrivit caruia jurisdic"'
oricarui tribunal era suspendata in prezenta pefului, eler
concludent.pentru puterea arbitrara a acestuia. Atunci
un Verwaltungsstab era organizat pe baze prebendale
„promovarea" funcponarului patrimonial se datora gra^
arbitrare a pefului. Functionarii patrimonial! indeplij
singura conditie posibila, aceea de a serie pi de a citi
pregatire tehnica rationala. In eseul sau despre China, Wc!
arata locul determinant jucat de „litera5i" in dezvoh
intregii culturi a societapi chineze precum pi in crearea un'
mod de via^a dpic persoanelor cu educape literara. Apaad '
grupului autonom de „literati" a determinat, printre altel^j
eliminarea recmtarii funcponarilor din surse in
patrimoniakj limitand astfel puterea pefului, el dev(
dependent de grupul sodai bine definit al „literaplor".
In ciuda faptului ca studiile comparadve ale 1
Weber asupra marilor civilizapi din India, China pi Isl
erau centrate pe problemadca evolupei capitalismului, mul
ccrcetatori au gasit idei valoroase, mai ales in relatia din
intelectuali pi stat. O relape fructuoasa intre stat pi litcrap
aparut in serviciul acestei insdtutii inca din timpul dinasdej:
Han. Ea a durat cu unele discondnuitap pana la inceput
acestui secol. Specificul grupului social al „Dteraplor" a fost
tratat de Weber in capitolul al V-lea din eseul ^Confucianism
pi. Taoism". Timp de douasprezece secole, ierarhia sociala in
China a fost determinata mai mult de pregadrea pentru
ocuparea unui post decat de bogatie, iar la randul ei aceasta
pregadre era marcata de educade dobandita prin examinari
sistemadce. „Literatii au fost purtatorii progresului spre o
86
administratie raponala", declara Weber in „Gesammelte
Aufsatze zur Religionssoziologie". Tot aid, Weber cauta sa
traseze deosebirile dintre profepi evrei interesap in polidca
externa pi literapi chinezi orientap spre probleme ale
administrarii interne, chiar daca aceste probleme implicau o
putere politica absoluta. „Aceasta orientare constanta spre
probleme ale administrarii „corecte" a statului a determinat
un rationalism avansat practic pi politic in stratul intelectual
al perioadei feudale" – declara Weber in „Literatenstand".
Literatii erau inovatori politici curajopi prin posesia unor
bogate cunoptin|e. In contrast cu tradiponalismul strict,
literatii erau adepti ai organizarii birocratice a stattilui ca o
institupe politica fundamentala pi acponau contra intereselor
rcprezentanplor ordinii feudale interpretata in sensul
faratni^arii politice.
Unele cercetari acmale apreciaza eforturile lui Weber
pi confirma in multe privinje concluziile acestuia. Astfel,
Tung-tsu Ch'u folosepte sursele disponibiie din perioada
dinastiei Chou pi Han pi analizeaza anumite teorii ale
stratificarii sociale cu influen|e semnificative asupra viepi
politice chinezepti. In perioada Han posturile oficiale nu erau
creditare ci ocupate prin merit pi pregadre in pcolile imperiale
sau cele regionale. Sistemul de examinare periodica era
deschis tuturor pi constituia un canal formal de mobilitate
sociala. Functionarii erau protejap impotriva acpunilor
penale ilegale, neputand fi arestap decat cu aprobarea
imparatului. Apoi, ei erau scutip de plata unor impozite pi se
bucurau in general de un statut privilegiat.''^
In „Formal Organization and Promotion in Chinese
Society" Robert M. Marsh constata ca cercetarile sociologice
relativ recente asupra organizarii formale s-au concentrat
asupra realitatilor din societaple vestice caracterizate printr-o
inalta dezvoltare industrials, neglijandu-se teoria weberiena a
birocrapd, mai ales sectiunea dedicata formelor
87

prebirocratice de administrare. Weber nu a putut sa expli<
impactui unor variabile extrabirocratice asupra promovarii
birocratia chineza datorita imposibiIita|ii accesului la dat
empirice necesare. Analiza normelor formale referitoare
promovari §i personal in dmpul dinasdei Ch'ing (1644-191
confirma ipotezele weberiene referitoare la aspecl
birocratice din sistemul administrativ chinez. La promovj
se pnea cont de varsta pi de recomandarile superiorilor de
Comitetul Serviciului Civil. Promovarile se strucmrau j
scala ierarhica cu noua pozipi, pozipa a noua fiind
inferioara. Fiecare pozipe era divizata in doua grade, a pi
De exemplu, trecerea de la pozida 4b spre 5a depindea
varsta, de deplinatatea sanatatii, de comportamentul person
(shou), dibacie (ts'ai) pi realizari In postul anterior (chen[
Chiar daca nu e determinanta, exista totupi o influenza asup
promovarii din partea unor factori extrabirocratici cum ar
cumpararea unor posturi, simatie specifica mai mu
pozipilor inferioare. §anse mult mai mari In ocuparea
posturilor superioare aveau candidapi care proveneau dirt;
familii importante''.
V. Subramanlam in „The Status and Function of
Intellectuals in State and Society in India and China: some
critical Comparisons" considera ca Weber a procedat corect
atunci cand a analizat rolul intelectualilor in China pi India in;;;
scopul identificarii cauzeior lipsei de dezvoltare capitaHsta in
Asia. El il citeaza pe Balasz care caracterizeaza China ca „o
societate permanent birocradca" pi accentueaza rolul
confucianismului in asigurarea unui anumit statut
intelecmalilor In China. Diferenta dintre rolul intelectualilor
in India fa^a de eel din China provine. In principal, din
contextul evolupei statale. India ramane fragmentata In ciuda
Integrarii cultural-religioase, pe cand China ipi pastreaza
unitatea statala pe un teritoriu imens in cea mai mare parte
din istoria chineza. Depi are perioade de dezintegrare
imperiala, pregatirea pentru activitatea administrativa pi
dezvoltarea culmrala vor conta foarte mult In criteriile de
ciigibilitate pentru funcpile in aparatul de stat pi vor avea o
influenza considerabila asupra Infloririi intregii culturi,
Dominapa tradiponala reprezinta in acelapi timp pi
un tip specific de venituri pentm Verwaltungsstab;
„funcponarii" pi favoripi nu au la dispozipe venituri regulate,
iar in structurile administrative incipiente majoritatea lor sunt
Intrepnuti din gospodaria pefului in ceea ce privepte masa pi
echiparea lor.
Gerontocratie, patriarhalism ?i
patrimonialism
Tipurile cele mai vechi de dominape tradiponala stmt
cele in care peful nu are un aparat administrativ la dispozipa
sa. Ele sunt ilustrate de gerontocrape pi patriarhalism.
„Gerontocrapa" caracterizeaza acele situapi in care
controlul unui gmp se afla in posesia persoanelor In varsta
intrucat ele sunt cele mai bune cunoscatoare pi interprete ale
tradipei sacre a grupului respectiv, Patriarhalismul este un
grup structurat economic pi familial In care autoritatea este
exercitata de un anumit Individ desemnat in aceasta funcpe
printr-o norma tradiponala de succesitme, vaUdata de-a
lungul existentei grupului sau comunitapi. Puterea
„gerontocratului" sau „patriarhului" arc un conpnut
determinat, printre altele, de conceppa supupilor asupra
puterii depi exercitarea puterii este o activitate privata a
persoanei sau persoanelor implicate. Puterea gerontocratica
pi patriarhala se exercita In numele pi In interesul grupului, iar
faptul semnifica imposibilitatea insupirii ei in mod liber ca
rezultat al unui act voluntar. Intr-o astfel de dominape
89

conducatorul caracteristic este dependent intr-o mare masurS
de dorin^a membriioc grupului pi nu are Ja dispozitie „Oi
mapina" pentru a o intari, adica un Verwaltungsstab. In
Introducerea de la „Die Wirtschaftsethik der Weltreligionen"
referitoare la psihologia sociala a religiilor lumii, Max Weber
definepte astfel tradiponalismul: el se refera la un set de
atitudini psihice pentru munca de zi cu zi pi la credinta In
rutina cotidiana ca norma inviolabila de comportare".
Dominapa care se fondeaza pe respectul a ceea ce a existat
dintotdeauna se va numi dominape traditionala.
Patriarhalismul este interpretat ca „de departe eel mai
important tip de dominape a carui legitimltate se bazeaza pe
tradipe. Patriarhalismul inseamna autoritatea tatalui, a
so^ului, a conducatorului batran al casei. El mai semnifica
domnia stapanului pi patronului asupra sclavilor, perbilor pi
oamenilor eliberap, a stapanului asupra servitorilor casnicl pi
angajaplor casei, a prin^ului asupra angajafilor casei pi curpi
precum pi a nobililor-funcponari, clienplor pi vasaiilor; a
stapanului patrimonial pi a prinpilui suveran (Landesvater)
asupra supupilor'*'^. Aceeapi sursa weberiana ne arata ce
anume este caracteristic pentru dominapa patriarhala pi
patrimoniaia, anume „sistemul normelor inviolabile
considerat ca sacm astfel Incat o atingere adusa acestora are
consecinte grave, magice sau reHgioase"^*^. Toate acestea
conduc la un spapu al arbitrariului, al grapei stapanului care,
in principiu, hotarapte totul din perspectiva relapilor
personale, sens In care se afirma ca dominapa tradiponala s-
ar caracteriza prin iraponalism. Faptul ca In dominapa
patriarhala nu exista un aparat administrativ ne indeamna sa-l
privim In legatura cu calitatea celor care se supun pefului.
Intr-o prima etapa, stapanul ipi indeplinepte atribupile intr-un
mod specific, pnand cont de oplnla membrilor grupului.
Weber arata ca cei supupi autoritapi pefului in aceasta
instan^a a dominapei se supun in calitate de membri ai
90
grupului potrivit tradipei „genossen kraft tradition". Textul
german ne spune foarte clar: „Der Herr ist daher von dem
Crehorchen wollen der Genossen noch weitgehend abhangig,
da er keincn „stab" hat"^'.
Odata cu aparipa unui aparat administrativ personal
al depnatorului puterii, orice dominatie tradiponala devine
patrimonialism, iar la punctul extrem al acesteia, sultanism.
Dreptul de preeminen^a asupra asociaplor, Genossen, se
transforma intr-un drept personal privit ca o pansa
economica, ca obiect de posesie. Din momentul in care
apare dihotomia domn-supupi este nevoie de un aparat
represiv care sa garanteze supunerea dincolo de legidmitate.
Puterea patrimoniaia a seruorului se sprijina pe sclavi, coloni
sau garzile de corp ori armata — patrimoniale Heere. Prin ele
stapanul Ipi extinde aria favoritismului pi arbitrariului
utilizand in acest scop pi suptmerea patriarhala pj
gerontocratica fa^a de tradipe. Dominapa patrimoniaia este o
dominape orientata in sensul tradipei, ins^ exercitata in
virtutea unui drept personal absolut. Varianta sultanica a
dominapei patrimoniale se caracterizeaza prin modul de
administrare a comunitapi pi de plasare a puterii in sfera
arbitrariului pi a rupturii fa^a de tradipe"^. Forma sultanica a
patrimonialismului, atenponeaza Weber, este doar aparent
independenta de tradipe, in realitate niciodata nu
abandoneaza tradipa. Prin extremismul arbitrariului,
sultanismul se diferentiaza de toate formele de dominape
raponala. In gerontocrape mijloacele de administrare se aflS
la dispozipa acelor membri ai grupului care indeplinesc, cu
aprobarea pefului, unele funcpi specializate fara a se
diferenpa in vreun fel de ceilalp membri ai grupului. Procesul
de insupire de catre senior a mijloacelor de administrare
Imbraca forme multiple de realizare „pana la posesia totala a
teritoriului (Bodenregal) pi sclavajul supupilor fa^a de
senior"^^. In patrimonialismul pur se produce o separate
91

totala intre administratori pi mijloacele de administrare sp^
deosebire de ceea ce Weber numepte ^patrimonialism
ordin" in care apare doar o insupire parpala a mijloacelor
administrare. De altfel acest caracter decurge chiar
specifictil dominapei de ordin – Standische Herrschaft -.
acest caz suntem in fa^a unei forme de dominape marca'
prin insupirea de catre membrii Verwaltungsstab-ului a uno*
dintre puterile seniorului pi a panselor economice ce dee
din aceasta insupire. In dominapa de ordin, depnato
puterii limiteaza libera alegere (freie Auslese) a unor atribute
ale puterii de catre conducerea administradva. Webej?
exemplifica ipostazele formei patrimoniale a dominapei
tradiponale cu o bogape de fapte istorice in care intra vasalcj^
care avea responsabilitatea contribupei militate, contele care;
incasa in propriul sau nume impozite diverse pentm a face
faja prin aceasta obUgapilor materiale pi de aparare a
suzeranului sau sau „jarirdarul" Indian ce punea pe picioare
un condgent armat pe baza beneficiilor sale fiscale. Efe
consdtuie exemple ale obligapilor ce decurgeau din posesia '<
deplina amijloacelor de administrare. Intr-o perioada istorica
mai apropiata de modernitate exemplul colonelului care
organiza un regiment de mercenari pi primea plap pentru
aceasta din resursele prinpilui ne arata ca el era doar parpal
in posesia mijloacelor de administrare. Faraonul care
organiza armatele de sclavi sau coloni, imbracate, hranite pJ
echipate din magaziile sale avea statutul unui senior
patrimonial pi se afla „in plina posesie personala" a
mijloacelor de administrare.
Funcponarul patrimonial ipi asigura existen^ din
remunerari in namra sau in bani, din beneficiul unui pamant,
dintr-un fief, din pansele ce provin din acordarea drreptului
de a incasa rente, impozite sau taxe sau. Mijloacele puse de
senior la dispozipa funcponarului patrimonial erau reinnoite
din timp in timp. Pe langa mijloacele cu caracter de beneficiu
92
existau „mijloace prebendale" amnci cand ele se aflau in
mod direct la dispozipa conducerii administrative.
Dezvoltand ideea dominatiei de ordin, Weber precizeaza ca
un ordin sau o stare reprezinta „o pluralitate de indivizi care
revendica in mod eficace o considerape deosebita pi,
eventual, un monopol specific condipei lor in cadrul unui
grup".^"* Un ordin poate sa apara dintr-un mod propriu de
viata, dintr-un tip de profesie, dintr-o harisma ereditara sau
dintr-o origine sociala. Ordinele, -Stande-, pot sa apara pi
prin insupirea monopolista a puterii politice sau hierocratice.
Atunci cand Weber utilizeaza criteriul considerapei speciale
pentru a caracteriza im ordin, el are in vedere una fondata pe
un mod de via^a, un tip de instrucpe formala cu un conpnut
empiric pi raponal, prestigiul napterii sau eel al profesiei;
Stande ipi au originea pi in acoperirea unor nevoi in
modalitSp monopoliste a cu caracter patrimonial. Societatea
compusa din ordine sau stari este o societate care se
articuleaza pe clivajul dintre acestea — soziale Gliederung.
Relapa dintre dominapa tradiponala pi via^a
economica ocupa un loc important in analiza weberiana.
Dominapa gerontocratica pi patriarhala de tip pur se
caracterizeaza prin imobilism economic pentru ca in esen^a
lor, sunt determinate de atapamentul profimd fa^a de tradipe.
Lipsa de activism economic se mai explica pi prin faptul ca
cele doua variante ale dominapei tradiponale nu au la
dispozipe un aparat administrativ, deci o specializare primara
a unui grup asociat unei acpurti caracterizate printr-o
raportare laun scop. Acoperirea nevoilor in natura semnifica
legatura stransa dintre economie pi tradipe, aceasta din urma
fiind cauza pentru care economia tradiponala impiedica
dezvoltarea pie^ei, cu influence asupra modului de utilizare a
banilor pi posibilitapi de formare a capitalului, Dintr-o
anumita perspectiva economica, patrimonialismul pare a fi
favorabil dezvoltarii economice prin faptul ca o parte din
93

nevoile sociale sunt acoperite printr-o economie de profit,
prin taxe pi alte forme de utilizare a fiscalitapi. Aceste cateva
elemente conduc la o dezvoltare a pie^ei, dar pansele de
profit se concentreaza in mainile detinatorului puterii pi a
conducerii sale administrative. Intr-o dominatie traditionala,
dezvoltarea capitalismului poate sa fie impiedicata de forma
autogestionara a administrapei. Acolo unde se constata, ca
regula financiara, delegarea impozitelor, succesiunea sau
cumpararea obligatiilor, dezvoltarea economica se
caracterizeaza printr-un „capitalism politic". Economia
financiara a patrimonialismului pi a sultanismului (ca forma
extrema a acesteia) este pi ea obstmctionata de acpunea unor
cauze multiple. In primul rand, acpunea economica legata de
un context patrimonial pi sultanic se supune traditiei, chiar
atunci cand exista un monetarism intrucat modul pi volumul
surselor directe de impozit pne de tipul specific de
legidmitate a acestei forme de dominape. In al doilea rand,
raponalizarea economiei presupune o condipe esenpala,
aceea a masurarii precise a sarcinilor fiscale pi a celor in
natura, dar pi a posibilitatilor de achizipe privata privita prin
prisma gradului de libertate a acestei achizitii. In al treilea
rand, patrimonialismul poate influenza intr-un mod raponal
administrarea planificata a „capacitapi fiscale pi crearea
raponala a monopolurilor, dar aici este vorba de un hazard,
determinat prin condipi istorice particulate care sunt parpal
intalnite in Occident"^^ Exista totupi In condipile
patrimonialismului unele situapi favorahile dezvoltarii
economice, mai ales in ipostaza acelui patrimonialism in care
puterile sunt imparpte intre „stande". Aceste grupuri vor
duce o politica financiara bazata pe compromis, limitand
astfel puterea arbitrara a seniorului. In acest punct al analizei
relapei dintre economic pi tradiponal, Weber introduce o
variabila politico-culmrala a carei necesitate este impusa de
faptul ca pansele dezvoltarii, ale libertapi profitului pi ale
94
largirii pie^ei depind de stratul social care domina in structura
relapei de putere. In primul caz se limiteaza dezvoltarea
economica in sensul mentionat anterior. In strucmra
patrimoniaia feudala, dezvoltarea economica este limitata sau
chiar impiedicata de sistemul acordarii drepturilor suverane
asupra fiefurilor, sistem ce implica rapuni care pn de puterea
politica. Patrimonialismul nu poate fi facut raspunzator de
inapoierea economica numai din perspectiva poHticii sale
financiare, dar pi din aceea a caracterului administrapei sale.
Tradiponalismul constituie o frana atat in elaborarea
reglementarilor raponal-formale de funcponare a
administrapei cat pi a activitapi economice. De aceea, Weber
vorbepte de „bittweise Tatigkeit" – activitate precara –
pentru a caracteriza economia tradiponala patrimoniaia. Nu
exista o conducere administrativa care sa fie formata din
funcponari specializap formal pi, chiar daca ar fi specializap,
sistemul concesionarii sarcinilor fiscale pi a altor sarcini unor
funcponari conduce la venaUtatea lor pentm ca ei vor folosi
orice mijloc de extorcare in vederea amortizarii capitalului
investit atimci cand au primit concesiunea. Aceasta implica
un comportament economic iraponal la care se adauga
favoritismul, arbitrariul material personal al seniorului.
Franarea procesului de dezvoltare economica se explica,
printre altele, pi prin mptura dintre modul de legitimare a
acpunii politice in gerontocrape, patriarhalism pi
patrimonialism pi raponalitatea economica. Aceasta ruptura
este pi mai evidenta in cazul unui patrimonialism orientat in
mod hierocratic sau a sultanismului care se caracterizeaza
prin arbitrariul sau fiscal atat de iraponal. Intr-un
patrimonialism pur apare, treptat, un capitalism comercial,
un capitalism al arendarii impozitelor, un capitalism al
furnizorilor statului pi al finan^arii razboiului
(Staatslieferanten – und Kriegsfinanzierungs — Kapitalismus)
sau capitalism de plantape pi capitalism colonial.
95

Toate acestea sunt in opozipe cu ceea cc inseamna
intreprindere cu profit pe baza capitalului fix sau pe baza
organizarii raponale a muncii libere care este orientata spre
pia^a consumatorilor privati. Imaginea intreprinderii
raponale este sensibila la ^irationalitaple" jusdpei,
administrapei §i impozitarii care perturba posibilitatea de
planificare pi calcul. Au existat simapi, spune Weber, cand
seniorii patrimonial au recurs la o administratie rationala cu
fi-incponari specializap, dar ei erau determinap de interese
personale, financiare sau de putere.
Aparipa capitalismiilui modern este insa treptat
pregadta in apezarile urbane, specific occidentale,
administrate intr-un mod raponal incepand cu secoiul al
XVI-lea pana in secoiul al XVIlMea (este vorba de aparipa
bazelor) in cadrul unor grupuri olandeze pi englezepti in care
predomina burghezia pi interesele ce priveau acumularea
bunurilor. Statele patrimoniale din evul mediu se deosebesc
de celelalte institupi de acest gen prin aceea ca administrapa
lor evolueaza parpal spre o raponalizare formala prin
acdvitatea juriptilor laici pi canonici. In general, construcpa
patrimonialista este pupn permisiva unei dezvoltari
economice stabile, raponale. Relapile complicate economice
se structureaza In funcpe de interese ce nu pot fi supuse
raponalizarii. Insupirea de catre unii indivizi a unor posturi
sau fiefuri prin arendare, vanzare, gaj, sub-arendare creeaza
aproape Intotdeauna nevoia de a retribui un serviciu sau de a
cumpara favorurile cuiva. Consdtuirea unui fief se efectueaza
prin concesie ca raspuns la un schimb pentm serviciile
militare sau administradve. Concret, concesiimea se
efectueaza intr-un mod personal, pe durata viepi seniorului pi
vasalului, apoi In virtutea unui contract ce incumba indatoriri
de fidelitate reciproca, strict delimitate, bazate pe onoare.
Vasalul are posibilitatea de a sub-Infeuda, cu consecinte
asupra formularii termenilor contractului, Intrucat in caz de
96
in^elare, seniorul poate anula Increderea datorata de sub-
vasali (Untervassalen) vasalului. Pentru a proteja interesele
sale, seniorul patrimonial cauta sa limiteze uncle concesii
Facute vasalului sau impune interdicpa sub-infeudarii.
intrucat se manifesta tendinte de insupire a unor atribute ale
dominatiei patrimoniale de catre gmpuri sau ordine,
detinatorul puterii Ipi creeaza o administratie proprie extra-
patrimoniala ori patrimoniaia, fapt obipnuit In Europa evului
mediu tarziu.
Administratia se constituie cu preponderenta in
domeniul juridic pi militar. In China ea este propusa de
Wang An Shi In secoiul al Xl-lea, iar in Europa occidentals
formatia universitara a fost adoptata ca fundament in
pregatirea pentru administratie grape dreptului canonic In
biserica pi drepmlui roman in stat. In ce privepte
administratia militara, aceasta s-a realizat In Occident
incepand cu secoiul al X\TI lea, In Anglia mai devreme decat
in Franja. Conditiile economice din Europa occidentala pi
napterea burgheziei sau concurenta dintre state pentm putere
contribuie la afirmarea unei administrapi raponale aflate In
pbn proces de birocratizare.
Dominatia harismatica
Giinther Roth, unui din excgetii respectati ^i operei
weberiene, retine faptul ca in sociologia dominapei din
Economie pi Societate" Max Weber include pagini
realmente tulburatoare ce privesc harisma, concept care pi-a
pierdut In uzajul popular actual semnificatia dlstlnctiva
initiala. Acum cl denota mai ales un atribut personal,
„stralucirea pi atractia persoanelor pi obiectelor". In contrast
cu aceasta orientare a difuziunii termenului de harisma, a
97

existat fl o tendin^a in lumea academica de a reduce harisma,
la o relatie intre conducatori national] §i masele manipulate.;
De aceea, Andrew Greeley sugereaza un moratoriu intre:
ccrcetatorii din domeniul pdintelor sociale asupra folosirii
termenului de harisma p a „edcii protestante".^^
Harisma apare sub aspect conceptual in teoria-;
dominatiei. Semnificatia acestui termen intrase In discupile
referitoare la „Psihologia sociala a religiilor lumii", in
introducerea la „\Virtschaftsethik der Wcltreligionen" §\n
„Rcspingerea religioasa a lumii". In acest context, harisma
este integrata constructiei reprezentarilor religioase asupra
lumii. Posesorul harismci este intotdeauna un salvator, un.
mantuitor. El este cautat cu asiduitate, practicile magice fiind
angajate in direcpa „trezirii" calitatilor harismadce sau,
dimpotriva, in aceea a prevenirii aparitiei fortelor raului.
Ascedsmul ipi arata fata sa de lanus; pe de o parte abnegatie,
iar de cealalta stapanirea lumii prin puterile magice obtinute
prin abnegate. Magicianul a fost precursorul istoric al
profemlui, al cmisarului profet pi al salvatorului. Atat
profetul cat si saivatorul sunt legidmati prin posesia harismei
magice ca mijloc pentm asigurarea recunoapterii de catre
ceilalti, a semnitlcatici exemplare, a misiunii sau calitatii de
salvator a personalitapi lor, aceasta intrucat ^substanp
profctici pi a poruncii salvatomlui este aceea de a direcpona
modul de via^a spre cautarea valorii sacre"^^.
Introducerea la „Wirtschaftsethik der
Wcltreligionen" cauta sa extraga elementele pentm care
harisma se poate consdtui Intr-o strucmra a legidmarii
dominatiei: „.„ termenul de harisma va trebui sa fie Inteles ca
referinta la o calitate extraordinara a unci persoane iar
dominatia harismatica ca o conducere a oamenilor care se
vor supune datorita credintei lor In extraordinara calitate a
persoanei respecdve. Vrajitorul magic, profetul,
conducatorul vanatorii pi al expedipilor dc prada, peful
98
razboinic, apa-numitul conducator „Caesarist" pi, m anumite
conditii, conducatorul personal al unui pardd reprezinta
asemenea tipuri de conducatori pentru cei care ii urmeaza,
irupe, pardde…"^^
Legidmitatea conducerii lor se bazeaza pe credinta pi
dcvotiunea fata de elemenml extraordinar, evaluat astfel
datorita fapmlui ca trece dincolo de calitatile omenepti
normale, iar sursa acestor credinte este „verificarea" calitapi
harismadce prin miracole, victorii pi alte succese spre binele
celui guvernat. Asemenea credinte, precum pi dominaya
fondata pe ele pot dispare o data cu dovada calitatilor
respecdve, de Indata ce persoana calificata harismadc pare a
fi deposedata de puterea sa magica. Conducerea harismatica
nu este exercitata prin norme traditionale ori raponale, ci In
acord cu revelatiile concrete pi inspiratiile persoanei
harismatice. In acest sens dominatia harismatica este
„iraponala".
in „Economie pi societate" Weber considera harisma
ca o „calitate extraordinara (la origine determinata Intr-o
maniera magica atat la profeti cat pi la intelepti, terapeup pi
cunoscatori ai dreptului – Rechts-Weisen -) a unui persona]
care este dotat cu for|e pi trasaturi supranaturale sau
supraumrae sau eel pupn in afara vie|ii cotidiene,
inaccesibile muritorilor de rand sau care este considerat ca
trimis de Dumnezeu sau ca un exemplu, In consecinta privit
ca un pefRecunoapterea de catre cei care sunt dominati a
acelei calitap iepite din comun, „In afara cotidianului" este un
element esenpal Intrucat decide validitatea harismei,
recunoaptere care implica pe plan psihologic un abandon
personal, generat de credinta, entuziasm, necesitate pi
speranta. Daca harisma nu se confirma sau intarzie sa se
manifeste, apare riscul lipsirii de legidmitate a celui ce detine
puterea in virttitea harismei, a calitatii „extraordinare". In
China, calificarea harismatica a monarhului era atat de
99

absoluta meat mfrangerile militare, inundatiile ori scccta il
constrangeau la o penitenta pubLica pi eventual la o abdicare:
Aceasta insemna ca el nu poseda harisma ceruta de „SpirituI;
ccrului", nefiind in consecinta „Fiul cerului".
Intr-o dominatie harismadca nu exista numire,
cariera ori avansare intr-un sistem ierarhic de administrare,
nici functionari cu pregatire speciala, ci numai chemare pe
baza calificarii harismatice a celui chemat sa conduca. Prin
faptul ca dominatia harismatica are ceva extraordinar, ea se
opune intr-o matiiera clara dominapei rationale, birocratice
in special, dar pi celei traditionale, in particular celei •
patriarhaie pi patrimoniale. Patriarhalismul pi patrimonia­
lismul sunt forme concrete de dominatie, iar dominapa
birocratica este specific rationala prin faptul ca se
caracterizeaza prin regidi ce pot fi analizate, opunandu-se
dominatiei harismatice profund „irationale". Dominapa
traditionala este legata de precedentele trecutului pi, in
aceasta masura, este legata de reguli pi traditii, pe cand cea
harismadca bulverseaza trecutul, fiind prin aceasta
revoluponara. Dominatia harismatica nu cunoapte o insupire
a puteriior senioriale de tipul posesiunli bunurilor, nefiind
legitima decat in masura in care haiisma personala are
valoare prin confirmare pi este valabila decat atata timp cat
aceasta dureaza.
Relapa dintre harisma pura pi viata economica ii
permite lui Weber cateva considerapi extrem de interesante,
privite in legatura cu specificul relapilor ce se stabilesc In
grupul harismatic. In grupul persoanelor ce urmeaza pe
conducatorul harismatic se stabilesc norme noi, apar emisari
mandatap harismatic in limitele serviciului catre senior pi
harisma acestuia. Nu exista autoritati constituite, nici
reglementare sau im statut juridic abstract bazat pe
jurisprudenta, dircctiva ori decizie de tip juridic care sa fie
stabilita in functie de traditie sau ,,precedente". Harisma este
100
[,i mod specific „straina" economiei (Wirtschaftsfremd).
Acolo unde apare, ea este privita ca „vocatie", ca misiune sau
siircina interioara, respingand, in tipul sau pur, utilizarea
economics a „harismei" ca sursa de venituri (Okonomische
\.
Weber considera ca trebuie facuta distinctia dintre
harisma pi respingerea bunurilor (cum fac profepi pi
discipolii lor) pi aceea dintre harisma pi drepml la posesie pi
achizitii. Mai mult, eroii razboinici pi cei din suita lor cauta
avantaje. Detinatorul puterii plebiscitare sau peful harismatic
de pardd cauta mijloace materiale care sa le asigure puterea
sau prestigiul (Herrcnprestige).
in spapul temporal in care se manifesta dpul autentic
dc harisma, caracterul antagonist dintre dominapa
harismatica pi activitatea economica provine din faptul ca
atat conducatori! de tip harismatic, dar pi cei care ii urmeaza
disprepdesc economia cotidiana, munca permanenta
producatoare de bunuri, „realizarea incasarilor regulate grape
unei activitati economice continue, dirijate in acest scop"^.
De aceea, modul de acoperire a nevoilor intr-o
dominatie harismatica este ilustrata de subzisten^a prin
mecenat, capatuiala ori extorcarea. In raport cu o economie
rationala, dominatia harismatica este anti-raponala, anti-
cconomica, refuza orice compromis cu viata cotidiana. Renta
ptjate consdtui adesea un fundament economic al existentei
harismatice.
Harisma reprezinta un potential mare revoluponar in
perioade caracterizate prin schimbarea ordinii tradiponale.
Harisma semnifica o schimbare din interior intrucat ea se
aapte din necesitate pi entuziasm, indicand schimbarea unui
sistem valoric prin care sunt apreciate opinlile pi faptele
grupurilor pi indivizilor. Harisma poate fi o orientare noua in
raport cu formele anterioare de valorizare a cadrelor
particulare de via^a sau ale lumii in general. De aceea,
101

conchide Weber, In epocile pre-radonaliste rradipa §i haris
ipi adjudeca aproape totalitatea modurilor de odentare
actiunii sociale.
Daca harisma inseamna o relatie sociala legata d
valoarea harismadca a calitatii conducatorului, apare atun
problema durabilitapi acestui dp de dominatie. Existan
statu nascendi numai in dpul pur, dominatia harismadca n
poate iepi din timp §i atunci este nevoita sa-pi schim'
caracterul prin traditionalizare sau rationalizarc. Tovarapii
lupta, de credinta, discipolii, razbomicii, grupul de pam
(Parteiverband), grupul hierocradc vor dori sa dea
caracter durabil relatiei lor.^'
Modvele rudnizarii harismei sunt legate de intcresd
material sau ideal al celor legati de amindrea conducatoruli
harismadc fa^a de permanenta pi reanimarea condnua
comunitatii harismadce emotionale (cei ce urmau anterior
conducator doresc sa retraiasca aceleapi stari emotionale c
altadata – mit dem Herrn in Liebes ~ oder K^meradschafts^
kommunismus). Tot in acest sens, se invoca interest
material sau ideal al clientelei, discipolilor pi oamenilor de.
incredere de a condnua relatia amindta intr-un context i
care se va cauta plasarea acesteia pe un teren durabil in car
primordiale devin restabilirea exterioara a familiei, existenta;
satisfactiilor in locul „niisiunii" definite harismadc, straine
familiei, acestei lumi pi economiei.
intr-un asemenea proces de rudnizare este importan
de analizat pozipa conducerii administradve. In conducerea
harismadca initiala, autentica, extraordinara, venvaltungs-
stab-ul traiepte pi el din resursele asigurate intr-o maniera
circumstantjala. intrucat numai o mica fractiune de discipoli
entuziapd se abandoneaza modului de viata propus de liderul
harismadc, masa de discipoli care vor sa-pi traiasca viata pi
material se separa primii pi vor cauta sa-pi insupeasca puterile
senioriale pi pansele de profit ce decurg din ele. Astfel,
102
harisma se munizeaza intr-un mod traditional. Rudnizarea
inseamna ehminarea caracterului strain economic pe care-1
presupune harisma, adaptarea la formele fiscale de asigurare
a nevoilor, la conditiile unei economii de impozite pi taxe. O
data cu rudnizarea, grupul de dominape harismadca se
indreapta spre formele de dominape coddiana –
AUtagsherrschaft – patrimoniaia, de grup (standische) sau
birocradca. Caracterul sau particular consta in onoarea
conditiei harismatice ereditare sau de functie, in consecinta,
intr-un tip de prestigiu ca apanaj al detinatorului puterii.
Rudnizarea harismei nu se rezuma numai la
problema succesiunii, dar pi la trecerea de la conducerea pi
principiile administrative harismatice la conducerea pi
principiile administrative cotidiene. Problema succesorului
privepte rutinizarea miezului harismei, seniorul pi
legitimitatea sa. In raport cu reglementarile pi principiile de
conducere tradiponala sau legala, problema succesorului face
apel la conceppi particulare care nu sunt inteligibile decat
prin acest proces al dobandirii Iegitimitatii. Aici, cele mai
importante sunt desemnarea harismatica a conducatorului pi
harisma ereditara.
Conducerea administrativa va cauta sa asigure pentru
membrii sai beneficii, functii (Amt) in conditiile
patrimonialismului pi ale dominatiei legal-rationale sau
tiefuri, insupite inipal prin mijloacele specifice acoperirii
nevoilor in tipul harismatic de dominatie (mecenat sau
prada).
In cazul disparitiei persoanei purtatoare de harisma
apare problema succesiunii conducatorului a carei
solutionare depinde de natura ansamblului social. AnaUza
istorica realizata de Weber idendfica urmatoarele solutii:
a) cautarea unui nou Individ purtator de harisma, calificat
ca depnator al trasaturilor specifice harismei; cautarea
unui nou dalai-lama, un copil ce trebuie ales dupa semne
103

distincte ale incarnarii divinului. Legidmitatea noi
purtator de harisma este legata de acele semne disdnc^
altfel spus de reguli prin care se creeaza o harisma;
b) revelapa, oracolul sau alte tehnici de selectie care p
legidmitatea lor conduc la legidmitatea noului purtat
de harisma;
c) desemnarea unui succesor de catre detinatorul haris
pi recunoapterea sa de catre comunitate, forma frecv
in care legidmitatea venea din desemnare; •
d) desemnarea succesorului de catre conducerea califica''
harismatic pi recunoapterea sa de catre comunitat
Acest mecanism nu este interpretat de Weber ca ale^
sau scrutin eliminatoriu, fiind vorba de o alegere
conformitate cu datoria. Legitimitatea apare ca
legitimltate de ordin juridic, „obtinuta" cu toa
precaupile de exactilate in conexiune cu alte formalitap'
e) harisma ca o calitate a familiei (hansma ereditara). Sp
exemplu, in China ordinea de succesiune era astf
stabilita incat sa nu se intrerupa relapile cu spiriti
stramopilor – Ahnengeistbezienhungen-. Dreptul ceh
mai in varsta sau desemnarea de catre oamenii din suit-
apar des in Orient. Se impune treptat principiul,
succesiunii la putere pe baza dreptului primului nascut pi
se evita totodata luptele pentru putere intre pretendenpi';
ce apartin familiei harismatice ereditare. Credinta in
legidmitate nu se mai refera la calitaple harismatice
personale, ci la dobandirea puterii in mod legitim in
virtutea ordinii ereditare;
f) harisma ca o calitate transmisibila prin mijloace rituale
de la un purtator la altul, proces denumit de Weber ca
obiecfivare a harismei – Versachlichung des Charisma
in mod deosebit a harismei de functie ~ Amtscharisma -.
Credinta In legitimitate nu mai privepte persoana ci
calitaple dobandite in virtutea actului ritual In acest caz,
104
observa Weber, ne aflam in fa^a unei separari a
capacitaplor harismatice de functiune de acelea care se
refera la calitaple persoanei, spre exemplu harisma
preotului transmisa prin hirotonisire (Salbung) sau
harisma regelui prin ungere pi incoronare.
Transformarea puterii de penitenja – Bussgewalt –
cnrc aparpne persoanei martirului sau ascetulul intr-o funcpe
a episcopului sau preotului sub influenza conceptului roman
dc funcpe a fost mult mai rapida in Occident decat in
Orient. Cu cat se dezvolta mai mult interdependentele
economice ale economiei monetare, cu atat mai mare este
prcsiunea nevoilor cotidiene ale discipolilor care accentueaza
rendinta spre rudnizare. India este prezentata de Weber ca o
^ara clasica a harismei ereditare. Pretenpa la domenii cu
drepturi senioriale este conditionata de apartenenja la familia
regala, fiefurile fiind date in concesiune celor mai vechi
famiiii. Funcpile hierocratice de la nivelul comunitaplor erau
legate de harisma ereditara. De asemenea in „statul familial"
japonez – Gesclilechterstaat – Inainte de aparitia statului
patrimonial funcponaresc – Patrimonialbeamtenstaat –
diviziunea sociala era marcata de harisma ereditara. Dreptul
harismadc ereditar s-a dezvoltat intr-o maniera asemanatoare
in intreaga lume, astfel ca argumentul pi legitimitatea
calificarii in functie de origine va inlocui calificarea in funcpe
de calitatile personale ale eventualului pretendent. Ceea ce
conteaza este condipa napterii (Geburtstand). Rutinizarea
harismei este legata de adaptarea la condipile unei econornii
care acponeaza intr-o maniera condnua in viata cotidiana. In
acest caz, economia dobandepte calitatea de conducator in
procesul de trecere spre dominapa traditionala sau rationala.
Transformarea harismatica ereditara pi cea
harismatica de funcpune servesc ca mijloc de legitimare a
puteriior existente sau dobandite. Atapamentul fa^a de
monarhiile ereditare este condiponat de luarea in cuusiderare
105

a Faptului ca orice posesie ereditara legidm dobandita es
spulberata de indata ce se schimba supunerea interioara fa
de caracterul sacru al succesiunii la tron. Relatia dintre relig
pi legidmitatea puterii, studiata in complexitatea sa, aduce
lumina nenumarate figuri ale fenomenului mdnizarii; mai
al Cerului conferit suveranului cared face pe aces
participant la ordinea divina, caracter sacerdotal supre
recunoscut funcpei polidce, filiatia divina. In cadi
creptinismului apar tensiuni intrucat coexista doua concep"
asupra rolului pi Iegitimitatii suveranului. Daca in Occide
se afirma o tendinja spre diferentiere in ierarhia religioasa
temporala, dimpotriva in Orient imparatul Bizan^ul
exercita autoritatea suprema atat in ordinea religioasa cat
in cea politica, conciliind in persoana sa cele doua domei
complementare ale vietii sociale.'^^ In acest context tensiunea-
provine din faptul ca, pe de o parte se manifesta o tendin]
spre diferenperea temporalului de spiritual, iar pe de ah
parte o tendin^a ce conduce la o confuzie a domeniilor pi la
unicitate a procesului de legitimare a puterii. In prima
tendin^a se poate percepe o structura cu o semnificatie
fundamentala, nascuta initial din juxtapunerea celor doua
autoritapi, imparatul roman pi Biserica ierarhica, intarita prin ]
dezvoltarea unei birocradi religioase centralizate pi autonome
in raport cu depnatorii temporal! ai puterii. Ea semnifica in
acelapi dmp o dualitate de aparate, drepturi pi comunitapi. O
asemenea structura este legitimata prin disdncpa celor doua
domenii pi a celor doua puteri, una din ele dispunand de
autoritatea suprema care vine de la Dumnezeu pi de la
misiunea spirituala primita de la acesta iar cealalta, nu mai
putin legitima in ordinea pi functia sa, de la conducatorul
recunoscut social. Pe aceasta dubla legitimitate se grefeaza o
dezbatere esenpala: legitimitatea prin|ului provine de la
misiunea sa proprie de a asigura ordinea temporala sau din
106
delegarea aceste! puteri catre prinp prin consimpamantul
papei cum afirma Sfantul Bernard pi Inocentiu al Vl-lea.
Toma d'Aquino merge pana la urmatoarea afirmatie:
^printul are legitimitatea sa proprie pi care este total laica.
l^ar aceasta legitimitate este In acelapi timp, in mod dublu
precizata: printul va trebui sa actioneze conform dreptului
HHtural pi ca reprezentant al umanitapi"^\
Acestei concept!! a dualltapi puterii pi leg!timita|ii i s-
a opus pana In secoiul al Xlll-lea cu destula tarie o alta, In
care distinctia dintre cele doua puteri se pterge, alteori se
atenueaza. Intre pefii spiritual!, episcopi, pap! pi conducatori
temporal!, regi pi imparat! se constituie un schimb constant
de simboluri, drepturi, atribupi pi prerogative ce indica o
tuziune de legitimitap care transparc din coroana pi purpura
imperiala a papei pi din mitra pi tunica de cleric a regelui sau
imparatului care se vede un adevarat sacerdot. Aceasta
tendinpa este afirmata de tradipa carolingiana potrivit careia
episcopii recunosc ca regele actioneaza In numele lui
Diunnezeu, ales pi apezat de catre el deasupra oamenilor
pentru a-i conduce. Misiunea sa este nu numai salvgardarea
ordinii pi pacii, dar pi aceea de a stabili pe pamant o ordine
asemanatoare aceleia a care! model este ordinea celesta.
Episcopilor le revine grija de a-i instrui pe print!, de a le
amind Indatorirlle, de a-i invita sa conformeze prin
conducerea lor, ordinea terestra celei celeste.
Analiza legitimitapi apa cum se manifesta ea in
procesul de rudnizare a harismei dovedepte ca modul de
legitimare a dominapei prin religie sau intemeierea unei
dinastii plecand de la o persoana harismatica nu este un
proces simplu pi unic; apat modele in anumite conjuncturi de
schimbare economica pi sociala profunda, cum ar fi cele din
secoiul al Xl-lea sau apar rupturi cum ar fi cele reprezentate
de Reforma pi Contrareforma. Tensiunea din domeniul
religios confera un caracter precar p! procesului de legitimare.
107

Contradicpia relativa dintre doua conceppii asupra puterii
Islam este evidentiata de Clifford Geertz in cazul Marocul
regele ipi poate reclama legitimitatea conform principi
jjmamist" care recunoapte suveranului un drept de.'
guverna in numele lui Dumnezeu dar exista pi o alta sursa
Iegitimitatii ce decurge din caracterul contractual
principiului acceptarii puterii de catre comunitate cu condi^'
ca aceasta putere sa fie supusa „Shariei" (Clifford Geertz
Islam observed, 1968). Atunci cand apar mipca
reformatoare puternice, ele vizeaza o renaptere religioasa r
sociala in acelapi timp In care organizarea rapormrilor din'
indivizi se face prin referinpa la un model cunoscut; c
restaurarea acestui model se apteapta un sistem mai echitab
de distribuire a bunurilor pi o mai mare justice. Cei ca;
exercita puterea nu pot sa o faca decat bazandu-pi
legitimitatea pe zelul pus In slujba islamului, zel ce se afirma
prin respectarea cu scrupulozitate a Legll revelate de
Dumnezeu lui Mahomed, Sharia. Califii au adaugat acestei
misiuni pi pe aceea de a extinde Islamul prin lupta impotriva
dupmanilor lui Dumnezeu – Dar ar Islam -. Legitimitatea
contractuala care decurge din respectul Shanei constituie o
presupunere constanta a posibilitatii Uegitimitapi oricarei
domlnatii a printului. Ilegitimitatea conducatorului poate fi
proclamata de cineva din randul pastratorilor Shariei care are
autoritatea cunoapterii Legii pi a practicii cazuistice. Weber
utilizeaza exemplul referltor la modul In care cadiul stabilepte
tradipa pentm a idendfica aici sursa lipsei de rapionalitate in
aplicarea unui corp de cunoptinpe. Absenpa rigorii este
invocata de Weber In Ilustrarea unora din trasaturile
birocrapei patrimoniale structurata sub termenul de „Justi2-
Kadi" in care se folosesc argumentari de tipul „Es ist
geschrieben….aber Ich sage Ihnen…".
Pentru a oferi o explicape fenomenului resurectiei
fundamentalismuiui islamic In zilele noastre, ar fi interesant
108
de aflat ce loc ocupa in religia islamica figura lideadui
harismatic. Constatam In sunism un teren foarte Ingust
acordat posibilitapi aparipei liderului harismadc de vreme ce
>impla Indepartare de la Sharia implica lipsirea de legitimitate
a conducatorilor arabi; ramane plismul ca spatiu fertil pentru
manifestarea harismei pentru ca se afirma ca la un moment
dat imamul ascuns poate reveni In comunitatile religioase,
conferindu-se conotatii de salvator posibilei sale aparitil (al
patrulea imam).
Dominatia legal-rationala
Acest tip de dominatie capata o extindere destul de
mare in „Economie pi societate". El este tratat Impreuna cu
celelalte tipuri de dominape In capitolul al treilea pi apare ca
parte distincta In „Staatssoziologie" In varianta birocrapei.
Radacinile acestui tip de dominape sunt idendficate
de Weber destul de devreme in triumfiil puterii princiare
asupra administratiei patrimoniale, fapt ce a semruficat
posibilitatea introducerii unei administrapi raponale. „Odata
cu triumful raponalismului formal juridic ~ declara Weber in
Introducerea la „Wirtschaftsethik der Wcltreligionen" – tipul
legal de dominatie a aparut In Occident alaturi de tipurile de
dominape transmise istoric. Depi nu este singura varietate de
dominape legala, conducerea birocratica este considerata a fi
forma pura a acestei dominapi. Statul modern,
municipalitatea, biserica romano-catolica, banca moderna
sau marea intreprindere capitalista reprezinta cele mai
importante tipuri ale acestei stmcturi de dominatie.
Urmatoarele caracteristici trebuie sa fie considerate decisive
pentru terminologia noastra: „In dominapa legala supunerea
nu se bazeaza pe credinpa sau pe devotiunea fata dc
109

persoanele dotate harismadc, cum ar fi profepii §i eroii sau
traditia sacra on pe pietatea fata de stapanul personal pi fa
de conducatorul definit pnntr-o traditie a ordinii. Supimer
in dominatia legala, este bazata mai degraba pe atitudin
impersonala fata de ceea ce este numit in general „datori
postului", fapt ce inseamna competenta junsdictionala frxa
prin norme stabilite rational, prin ordonante, decrete
reglementari, astfe! ca legitimitatea dominapiei devi
legalitatea conducerii generale, ordonata pi enunpata c
corectimdine formala".^"*
in viziunea weberiana, eficacitatea dominapei legal
se fondeaza pe acceptarea urmatoarelor idei interdependent
1. normele legale pot fi stabiUte prin aco
(Paktierung) sau prin impunere (Oktroyierung), pe baz
rationale in raport cu un scop, in raport cu o valoare sau p '
amandoua. Ele trebuie sa fie respectate eel pupn de memb
unui grup, dar pi de alte persoane din afara gmpului care s
angajeaza in relatii sociale considerate a fi semnificative 5
importante din perspectiva grupului.
2. orice drept consta in esenpa sa dintr-un sistem d
reguli abstracte, referitoare la jusdtie, la aplicarea acesto:
reguh in cazurile particulare, la respectarea raponala
intereselor prevazute de reglementarile grupului in limi
normelor juridice. Aceste reguli determinate in mod gene
trezesc aprobarea sau eel pupn nici o dezaprobare in rapo
cu reglementarile grupului.
3. detinatorul legal al puterii, „superiorul'
(Vorgesetzte) este el insupi subiectul ordinii impersonale '
funcpe de care se orienteaza in actiunile sale. Faptul enun|a
este aplicabil nu numai funcponarului, dar pi depnatoruln«;
ales al puterii. •
4. supunerea apare ca fiind determinata de calitatea
de membru al grupului pi este reglementata in raport cu
structura legala. Cei care se supun reglementarilor cu caracter
UO
legal pot fi reprezentari de membrii unei asociatii
(Vereingcnosse), ai unei comunitap (gemeindegenosse), ai
unci biserici (Kirchenmitglied) sau ai unui stat.
5. in virtutea unor reglementari impersonale,
membrii grupului se supun detinatorului puterii pi nu
persoanei acestuia, Ei se supun In limitele unei competence
obiective, rational delimitate, apa cum sunt fixate in
reglementarile respective. Weber precizeaza faptul ca aceste
reglementari ofera competenpa persoanei ce detine In mod
legal puterea in termenii ordinii legitimate in societate.
Dominatia legala trebuie inpeleasa ca o organizare condnua a
functiilor sociale definite prin reguli, cu o sfera de
competenta specifica ce implica un spatiu al obligatiilor
legate de indeplinirea funcpilor delimitate in mod rational.
Persoana care este investita cu autoritatea necesara intr-un
gmp acponeaza pe baza definirii clare a mijloacelor de
impunere a obligapilor pi normelor. Folosirea mijloacelor de
impunere trebuie sa constituie subiectul unei condiponari
bine determinate. Unitatea ce exercita o asemenea dominatie
este considerata ca autoritate — Behorde – organ
administrativ sau autoritate constituita. Din aceasta
perspectiva sunt considerate ca „Beh6rde" marile
intreprinderi private, partidele, armata, statul, biserica,
prepcdintele ales al unui stat, colegiul ministerial, mandatarii
alepi ai poporului. Organizarea posturilor intr-o asemenea
autoritate constituita se rcalizeaza potrixdt principiului
ierarhic! – das Prinzip der Amtshierarchie. Aceasta semnifica
control pi supraveghere, dar in acelapi dmp pi dreptul la apel
pi exprimarea nemulpumirilor. Comportamentul unui post
este reglementat prin reguli tehnice sau norme. Weber nu
explica conpnutul termenului de reguli tehnice, dar Talcott
Parsons crede ca prin acest termen Weber probabil inpelegc
cursul prescris al unei acpuni, curs dictat de necesitatea
atingerii unei eficiente sau a unei performance. Normele,
111

potrivit interpretarii lui Parsons, ar semnifica regulile
limiteaza comportamentul, reguli ce au alte funcpiuni de
cele legate de eficienpa. In ambele cazuri, daca aplicarea
implica aspectul raponal, atunci este necesara o prega '
specializata, Fachschulung. Aceasta ne arata ca nu
persoanele cu o pregadre adecvata tehnica pot dev
eligibilc pentru ocuparea unui post sau unei pozipi oficiale
cadrul unui „staff' administrativ. In sistemul dominap
legale. In mod normal, un Verwaltungsstab este compus di
functionari (Beamte), oricare ar fi scopurile politic
economice'sau religioase ale organizatiei (Verband). Intr-
dp raponal de organizare, membrii administrapei trebuie
fie separari de proprietatea asupra mijloacelor de producp
sau de administrare care se afla in folosinpa lor. El sur*
obligap sa dea cont de modul de folosire a acestor mijloac"
Postul ierarhic ocupat este tratat intr-un mod obiectiv
maniera ce il diferenpaza de ipostaza insupirii postului
dominapa patrimoniaia §i cea neo-patrimoniala in parile afla
Intr-un proces de modernizare. Deci, postul nu este insupit
de eel care II detine pi nu decurg nipte drepturi sau avantaje
din ocuparea acesmia. Exista situapi in care posmrile „sunt
prevazute" cu o serie de drepturi cum este situapa unor
judecatori, dar In acest caz nu este vorba de o Insupire a
postului, ci mai degraba de prevederl care urmaresc sa
asigure o conduita obiectiva, independenta. Funcponarea
dominapei legale inseamna organizarea condnua a funcpilor
oficiale, ceea ce presupune pi redactarea unor documente
scrise, ca element caracterisdc pentru toate dpurile de
acpune moderna intr-un grup, asociatie sau uniune.
Weber privepte dominapa legal-raponala ca varietate
a dominapei legale alaturi de care exista pi alte forme. Cei
„mai pur dp" al dominapei legale este eel care utilizeaza un
aparat birocradc. In acest caz, Weber ofera urmatoarele note
caracterisrice pentru dominapa legala cu aparat birocradc. El
112
afla sub controlul autoritatii supreme pi se consdtuie din
functionari care sunt numiti In acdvitatea lor pi care
functioneaza in conformitate cu unele criterii. Astfel, dm
punct de vedere legal ei sunt liberi pi reprezinta subiect al
dominapei numai din perspecdva obligatiilor impersonale de
birou. Functionarii sunt organizap intr-o ierarhie clar definita
a posturilor pi fiecare din acestea are o competenta stabilita
legal Pozipa ierarhica este ocupata pe baza unei relatii pur
contractuale, printr-o selectie libera, in functie de calificare
Ckrafts Kontrakts, also prinzipiell auf Grund freier Auslese).
Functionarii au salarii fixe, scara salariala fiind stabilita prin
ordinea In ierarhie. Acdvitatea desfapurata In contextul
postului dcpnut este considerata ca singura sau primordlala
ocupade a acelui care 11 ocupa pi este privit ca o cariera in
care funcponeaza criteriile varstei (Amtsalter) pi eel al
realizarilor. Promovarea, Laufbahn, depinde de aprecierea
superiorilor, iar activitatea poate fi controlata In mod strict pi
sistemadc. Calificarea tehnica intr-o orgatiizape birocradca
este un element de o importanta din ce In ce mai mare, chiar
in organizatiile de sindicat sau de pardd in care este nevoie
de o cunoaptere specializata.
Faptele Istorice Ii confirma lui Weber ideea potrivit
careia Ir tipul pur de dominatie birocratica varletatea
monocn.tica este capabila sa atinga, din punct de vedere
tehnic, gradul eel mai Inalt de eficienta. Dintr-o perspectiva
formala, birocratia monocratica este „cel mai rational" mijloc
cunoscut prin care se realizeaza dominatia asupra oamenilor,
Astfel, „administrapa birocratico-monocratica, prin precizia
sa, prin permanenpa sa, prin discipHna, rigoarea pi increderea
pe care o inspira, prin caracterul sau de pre\'izibilitate pentru
eel care detine puterea ca pi pentru cei interesati, prin
intcnsitatea pi Intinderea prestatiei sale, prin posibilitatea
formal-universala de a putea fi apUcabila tuturor sarcinilor,
prin gradul sau de perfectibilitatc din punct de vedere tehnic
113

pentru a atinge maximum de randament, reprezinta forma
cea mai rationala a dominapiei din punct de vedere formal".^^
Aparitia acestei dominatii reprezinta „celula germinala" a
statului modern occidental. (Die keimzelle des modernen
okzidentalen Staats). Prin calitatile sale, ea este indispensabila
pentru nevoile administratiei de masa, astfel ca singura
alegere ce se poate face este aceea dintre administrapa
birocratica pi diletandsm, formulata sub forma opozitiei
dintre birocradzare pi „diletandzare". Se constata un
paralelism intre dezvoltarea formei moderne de organizare a
grupurilor pi dezvoltarea administrapei birocradce, faptul
fiind valabil pentru stat, armata, biserica, intreprinderi
economice, asociatii pardculare, cluburi. Acest fenomen este
denumit de Weber ca „cel mai crucial fenomen al statului
modern vestic". Sursa superioritatii administrapei birocratice
provine din rolul cunoapterii tehnice care a devenit
indispensabila mai ales daca o raportam la dezvoltarea
tehnologiei moderne pi a metodelor de organizare pi
conducere a producpei de bunuri. Weber observa totodata
caracterul de neevitat al birocratiei pentm eficienta actiunii
umane; daca cei supupi controlului birocradc ar cauta sa
scape de influenza aparatului birocradc, faptul nu ar fi posibil
decat prin crearea unei organizarii proprii care ar fi pi ea
supusa in mod egal controlului birocradc. Aparatul birocradc
existent este impins spre o funcponare condnua din cauza
manifestarii intereselor diverse care pot fi de natura materials
pi ideala. Chiar in conditiile in care |ara ar fi ocupata sau in
conditiile unei revolutii, mapinaria birocradca va condnua sa
functioneze ca pi pentru guvernul precedent. Singura
intrebare care se pune se refera la depnatorul controlului
mapinariei birocradce. Weber discuta foarte mult tema
relapei dintre dezvoltarea capitalista pi dezvoltarea
birocratiei. In stadiiie sale moderne de afirmare, capitalisniul
dude sa impuna dezvoltarea birocratiei, oferind baza
114
economica rationala pentru dezvoltarea administrapei
birocratice, dar pi capacitatea de a se dezvolta in forma cea
mai inalta. O forma sociahsta de organizare, spune Weber,
nu ar putea altera nici una din trasaturile evocate In legatura
cu dezvoltarea birocratica. Mai mult, sistemul socialist ar
trebui sa-pi puna problema daca el poate asigura conditiile de
realizare a administratiei birocratice pe care ordinea
capitalista le poate produce.
Exista o serie de consecinpe sociale importante ale
dezvoltarii birocratice. Weber mentioneaza tendinta de
„nivelare" sociala care actioneaza in interesul largirii bazei de
recrutare in termeni de competenta tehnica, tendinpa spre
plutocratie datorata maririi perioadei de formare
profesionala, dominanta unui spirit de impersonalitate
formala promovat de interesele ce actioneaza pentru
securitatea situatiei „birocra|ilor", in caz contrar
deschizandu-se upa arbitrariului. In acest moment al analizei,
atragem atentia asupra a doua aspecte ce vor fi dezvoltate in
capitolul referitor la actualitatea teoriei lui Max Weber asupra
puterii pi dominapei. Primul aspect provine din antinomia
dintre caracterul revoluponar-ideal a unor forme dc
conducere cum ar fi comitetele revolutionare, consiliul
comisaril ^r sau formele colegiale de exercitare a puterii pi
tendinpa generala spre birocradzare. Prin scopul salvator al
acpunii consiHilor revolutionare, dc reorganizare a societapi,
se intra in opozitie cu tendinta birocratic-raponala care
dorepte sa conferc eficienta actiunilor revolutionare.
Raponalitatea birocradca apare intr-o pozitie conllictuala cu
scopurile dc administrare revoluponara pe care le stabilesc
comitetele rcA^oluponare, sovietele de muncittjri pi soldap pi
alte forme de organizare revoluponara. Al doilea aspect se
refera la trasatura deja mentionata a spiritului birocratiei,
aceea a tcndintei funcponarilor de a trata sarcinile
administrapei dintr-o perspectiva a utilitarismului material in
115

serviciul celor „administrati". Functionarii vor fi interesa
sa-pi pastreze avantajele pi continuitatea acestora, intrand i
conflict cu imperativele procesului de democradzare.
Note §i trimiteri
1. Georges Balandier – Anthropologie politique, P.U.F., Paris, 1967,
p. 44.
2. Oliver Douglas – A Solomon Island Society: kinship and leadership
among the Siuai of Bougainville, Harvard University Press,
Cambridge, 1955; la fel pi Piene Clastres in „La societe contre
I'Etat", Minuit, Paris, 1974, exemplifica ideea cu faptul ca §eful
muncepte pentru a-pi largi cercul partizanilor printr-o
generozitate deosebita; ritualul proclama necesitatea damlui pi
apreciaza meritul celui care il asigura. Pierre Clastres avanseaza
ideea ca ritualurile societatilor fara stat au ca functie esentiala
impiedicarea aparitiei puterii politice coercitive specializate,
precum §i posibilitatea monopolizarii acesteia de un Individ sau
de un grup.
3. Pierre Clastres – La societe contre I'Etat, Minuit, Paris, 1974, p.
169.
4. Jcan-William Lapierre – Vivrc sans Etat? Essai sur Ic pouvoir
politique et I'innovation sociale, Seuil, Paris, 1977, p. 54.
5. Max Weber – Soziologische Grundbegriffe, p. 23.
6. Ibidem, p. 27-28.
7. Ibidem, p. 29-30.
8. Talcott Parsons – The Structure of Social Action, Mc Grow-Hill
Book Company Inc., New York and London, 1937, p. 658-659.
9. Jurgen Habermas – Raison et legitimite, Payot, Paris, 1978, p. 161-
162.
10. Max Weber – Soziologische Grundbegriffe, p. 31.
11. Jurgen Habermas – Raison et legitimite, Payot, Paris, 1978, p.
134-135.
12. Pierre Bourdieu – Ce que parler veut dire I'economie des ^changes
linguistiques, Fayard, Paris, 1982, p. 36.
13. Max Weber – Soziologische Grundbegriffe, p. 30-31.
14. Max Weber – The Theory of Social and Economic Organization,
Being the Part One of Wirtschaft und Gesellschaft, translated
from German by A.R. Henderson and Talcott Parsons, William
Hodge and Company, London, Edinburg, Glasgow, 1947, p. 53.
117