Podul rutier de la Medgidia generalități, importanță [308648]

CAPITOLUL I

[anonimizat], importanță

și vegetația zonei

Podul rutier de la Medgidia a fost dat în folosință în 1983. Până în anul 2000 a [anonimizat] a intrat în administrarea autorităților locale. Suprafața totală a podului este de 13.419 mp. Podul rutier de la Medgidia are lungimea de 689 m, din care deschiderea peste canal măsoară 131 m.

Fig. 1. Stema orașului Medgidia (Web 1).

De la darea sa în folosință și până în 2014, [anonimizat] a intrat în reparații capitale care s-au finalizat în cursul anului 2015 (Documentele Primăriei orașului Medgidia) (Fig. 3, A, B).

[anonimizat] (Fig. 1, 2)

Fig. 2. [anonimizat] (foto de arhivă) ([anonimizat]) (Web 2).

Fig. 3. Podul rutier de la Medgidia azi (A). Podul în asfințit (B) (foto Adrian Boioglu, 2016) (A- Web 3; B- Web 4).

[anonimizat], [anonimizat]- din anul 1984.

[anonimizat] (al cincilea ca mărime în lume), la aceea vreme, a însemnat o sursa eficientă de transport pentru economia orașului. [anonimizat] – [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], se operează în portul Medgidia.

[anonimizat], și datorită podului rutier, a [anonimizat] 1996 Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan în cartea lor “Medgidia – Carasu”: “Medgidia- Carasu a [anonimizat] a mocanilor, [anonimizat] a [anonimizat] a rămas mereu un centru spiritual de expresie multietnică”.

Vegetația zonei este formată din elemente de proveniență sudică și central europeană.

[anonimizat], mai deosebite.

I. [anonimizat]: carpăn, [anonimizat], nucul, [anonimizat], [anonimizat], teiul, [anonimizat].

I. [anonimizat], [anonimizat]:

– Fagul crimean (Fagus × taurica Popl.);

– Gorunul (Quercus petraea L.);

– Păr cu frunze uleioase (Pyrus elaeagrifoli Pall.);

– Stejar brumăriu (Quercus pedunculifolia L.);

– Stejarul pufos (Quercus pubescens Willd.);

– Vișin turcesc (Padus mahaleb L.);

– Ulm de munte (Ulmus procera Salisb.).

II. Dintre arbuști sunt răspândiți: alunul, cornul, liliacul, măceșul, scumpia.

– Alunul (Corylus avellana L.);

– Cornul (Cornus mas L.);

– Liliacul (Syringa vulgaris L.);

– Măceșul (Rosa canina L.)

– Scumpia (Cotinus coggigria Scop) etc.

● [anonimizat], numai speciile de corn (Cornus mas L.) și scumpia (Cotinus coggigria Scop.), celelalte fiind comune.

III. Dintre plantele ierboase terestre pot fi citate: iarba bărboasă, lăptucul oii, păpădia sau răchita roșie. Sunt descriese numai iarba bărboasă și lăptucul oii.

– Iarba bărboasă (Echinochloa crus-galli L.);

– Lăptucul oii [Telekia speciosa (Schreb.) Baumg.];

– Păpădia [Taraxacum officinale (L.) Weber ex Wigg];

– Răchita roșie (Salix purpurea L.).

IV. Dintre plante hidrofile (de apă) amintim: stuful, papura, rogozul, limba broaștei, săgeata apei, ciuma apelor, sârmulița, cornaciul (Doniță și colab., 1992). Dintre acestea sunt descriese numai ciuma apelor, cornaciul și sârmulița).

– Ciuma apelor (Elodea canadensis Rich. in Michx.);

– Cornaci (Trapa natans L.);

– Sârmulița (Vallisneria spiralis L).

V. Dintre mușchi, mai răspândită este fierea pământului (Marchantia polymorpha L.)

Trebuie menționat și faptul că parte din vegetația zonei a suferit modificări datorită construcției hidrotehnice. În primul rând, în zona canalului navigabil, vegetația a fost rasă datorită lucrărilor de excavare.

Prin lucrările de desecare, vegetația hidrofilă a dispărut din unele areale, iar în unele zone cu risc de eroziune s-au făcut plantări de păduri, vii sau pomi fructiferi. Versanții Canalului Dunăre-Marea Neagră au fost împăduriți cu următoarele specii: pin negru, salcâm, măceș, lemn câinesc sau mojdrean (Fraxinus ornus).

Prin extinderea terenurilor agricole, regiunile cu vegetație naturală aproape au dispărut, în schimb a crescut numărul specii de plante protejate impunând amenajarea unor rezervații natural.

Dintre cele mai importante plante existente în regiune (incvlusiv zona podului) descriem câteva specii de arbori, arbuști și plante ierboase, mai deosebite.

I. Dintre cele mai importante, specii de arbori, sub aspect taxonomic, în lucrarea de față, sunt descrise numai anumite specii mai puțin cunoscuțe, cum sunt:

– Carpănul (Carpinus betullus L.);

– Fagul crimean (Fagus × taurica Popl.);

– Gorunul (Quercus petraea L.);

– Păr cu frunze uleioase (Pyrus elaeagrifoli Pall.);

– Stejar brumăriu (Quercus pedunculifolia L.);

– Stejarul pufos (Quercus pubescens Willd.);

– Vișin turcesc (Padus mahaleb L.);

– Ulm de munte (Ulmus procera Salisb.).

Carpăn (Carpinus betulus L.) (fam. Betulaceae)

Carpănul este un arbore foios, frecvent întâlnit în zonele de câmpie, în combinație la un loc cu teiul sau stejarul. El poate fi găsit în combianție cu fagul și în zonele de deal. Coroana, bogat ramificată este densă și ovoidă. Scoarța este netedă, cenușiu-albicioasă (Fig. 4, A) (Web 4).

Frunzele simple ovat-eliptice alterne, cu baza cordată și vârful acuminate. Frunzele au anexe foliare, tip stipele, caduce (Fig. 4, B) (Web 5; Web 6).

Fig. 4. Carpăn. Habitusul plantei (A). Ram cu frunze și inflorescențe (B) (A- Web 5; B- Web 6).

Florile sunt unisexuate, monoice, grupte în amenți, ce apar odată cu frunzeele în luna aprilie iar fructele sunt achene ovoidale turtite lateral (Web 6).

Fagul Crimean (Fagus × taurica Popl.) (fam. Fagaceae)

Fagul crimean este un arbore dioic (pe unii indivizi apar flori bărbătești iar pe alții femeiești), fiind de fapt un hibrid între Fagus orientalis și F. sylvatica. Este un arbore ce provine din vestul Europei și Asiei. Arborele atinge 48 m înălțime și chiar mai mult, iar diametrul trunchiului variază între 3-3,5 m (Fig. 5 A). Lujerii sunt brun roșietici (Web 7).

Frunzele sunt alterne, cu marginea întreagă sau ușor crenată, lungi de până la 15 cm și 5 – 9 cm lățime (Fig. 5, b) (Web 8). Florile sunt grupate în amenți scurți care apar repede după frunze. Fructele sunt uscate indehiscente – numite jir, cu o cupulă țepoasă

Fig. 5. Fagul cu frunze uleioase (Fagus taurica): planta întreagă (A) și frunze cu lujeri (B) (A- Web 7; B – Web 8).

Gorunul (Quercus petraea L) (fam. Fagaceae)

Este un arbore originar din Europa și Antolia, iar în românia este des întâlnit în păduri de foioase (etaj de vegetație 150 m -300 m altitudine).

Tulpină sa este dreaptă, cilindrică, cu un ritidom (care este caracterul principal ce il desebește de celelalte specii de Quercus) subșire, cenușiu-negricios. Coroana este strânsă, cu ramuri îndreptate spre vârful tulpinii și regulată, protejând astfel mai bine solul. Mugurii sunt mici (8 mm) și grupați în vârful lujerilor verzi-măslinii (Fig. 6, A) (Web 9).

Frunzele au un pețiol scurt sau pot fi sesile, cu peri pe fața inferioară a limbului care este obovat (Fig. 6, B) (Web 10).

Fig. 6. Gorunul “Batrânul Carpaților” (Foto: Asociația Geopark Perșani) (A). Frunze și fructe (B) (Web 9, Web 10).

Solzii cupei ghindei sunt liberi (neconcrescuți), lipsiti de peri (Fig. 6, B).

In satul Mercheașa, comuna Homorod, jud. Brașov se află ce mai bătrân gorun din țară numit și “Batrânul Carpaților” (Fig. 6, B) (Web 11 – Ziarul “Adevărul”, 2011).

Părul cu frunze uleioase (Pyrus elaeagnifolia Pall.) (fam. Rosaceae)

Este un arbore originar din Albania, Bulgaria, Romania, Grecia și Turcia. Face parte din familia Rosaceae. Pentru prima oară această specie a fost escrisă de Peter Simion Pallas în 1793

Plaanta atinge 20 m înălțime. Funzele sunt eliptice cu marginea ușor dințată iar florile, care apar în luna aprilie, sunt hermafrodite, albe și polenizate de insecte. (Fig 7) (Hamelt și Büttner, 2001; Web 12).

Subspecii ale plantei sun: Pyrus elaeagrifolia subsp.elaeagrifolia, Pyrus elaeagrifolia subsp. kotschyana, Pyrus elaeagrifolia subsp. bulgarica și Pyrus elaeagrifolia subsp. yaltirikii (Chittaranjan, 2001).

Fig. 7. Părul cu frunze uleioase (Pyrus elaeagnifolia Pall.) (Web 13).

Stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora Koch) (fam. Fagaceae)

Este mai rezistent decât stejarul propriu-zis (Q. robur) la uscăciunea atmosferică și cea a solului. Localizarea sa în Dobrogea este menționată de Traian Săvulescu în Flora R.P.R. (1952) și în lucrările lui Enescu V. și Enescu V. (1963), ca fiind o specie arbustivă ce formează păduri de stepă.

Stejarul brumăriu este un arbore ce atinge 25-30 m înălțime, având coroana largă, cu ramuri viguroase, noduroase, întinse orizontal (Fig. 8, A).

Scoarța are un ritidom brun-negricios, tare, adanc brazdat longitudinal si transversal, până la 10 cm adancime. Lemnul prezintă un durament brun-roșiatic, alburn gălbui-roșiatic, raze medulare mari, bine vizibile, inele anuale vizibile Muguri sunt mari, ovoizi, bruni-lucitori. Frunze sunt glabre, pieloase având formă eliptică. Ele sunt lobate până la penat-fidate, cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiti, la maturitate (Fig. 8, B) (Web 14).

Florile înfloresc în luna aprilie-mai și sunt unisexuate-monoice, cele femeiești lung-penduculate, dispuse câte 3-6 în ciorchine iar cele bărbătești, în amenți scurți (Web 15).

Fig. 8. Stejarul brumăriu. Planta întreagă (A). Ram cu frunze și fructe (B) (A- Web 14; B- Web 15).

Fructul este o nucă (numită ghindă) – ovoidală, alungită până la cilindrică (2-4 cm ungime) de culoare brun-gălbui. Ele sunt grupate câte 2-5 pe un peduncul comun. Cupula hemisferică este lemnoasă și are solzi mici, ovați-triunghiulari dispuși circular, concrescuți și liberi numai la vârf (Fig. 6, B) (Sălăjan, 2017; Web 15).

Stejarul pufos (Quercus pubescens Willd.) (fam. Fagaceae)

Face parte din familia Fagaceae, find originar din sudul Europei și Asiei. Este un arbore ce ajunge până la 20 m înîlțime și 2 m în diametru, cu coroană neregulată. Ritidomul este dur, de culoare gri deschis. Mugurii sint mici (3-6 mm) de culoare maron deschis. (Fig. 9, A). Frunzele au 10-15 cm lungime li sunt grupate la marfinea ramurilor. Ele au culoarea verde închis pe fața superioară și verde deschis pe cea inferioară. Forma frunzei este foarte variabilă (polimorfism), împărțită în 3-7 perechi de lobi adânci, care deseori sunt împărțiți în sublobi (Fig. 9, B). Fructele sunt nuci de culoare, la început verzi (Fig. 9. C), apoi maron spre galben, numite popular – ghinde – grupate câte 2-5 pe aceași ram. Cupa fructelor este verde deschis spre alb, prevăzute cu peri (Rushforth, 1999).

Vișin turcesc (Padus mahaleb L.) (fam. Rosaceae)

Este un arbore ce face parte din familia Rosaceae, fiind originar din centrul Europei, Iran și zone din partea centrală a Asiei. El poate atinge 3-6 m înălțime. Ritidomul (scoarța) este adânc crestat. Frunzele ajung la 1,5-5 cm lungme și maximum 4 cm lățime. Ele au forma ovată, cu margnea dințată iar pețiolul este lung ajungând uneori și până la 20 cm lungime. Crengile și pețiolul frunzelor nu au spini (Web 18).

Fig. 10. Vișin turcesc. Habitusul plantei (A). Inflorescențe (B). Frunze și fructe (C)

(A- Web 19; B- Web 20; C- Web 21).

Inflorescențele sunt grupate în racem umeblă de câte 10 flori, de culoare albă (8-20 mm în diametru), înflorind în mijlocul primăverii. Fructele suunt drupe indehiscete la început verzi, apoi roșii și către final negre (sau purpuriu închis) (Web 20).

Ulmul de munte (Ulmus procera Salisb.) (fam. Ulmaceae)

Este un arbore ce crește în zone de câmpie și până la cele montane (cca. 1000 m altitudine), răspândit în tată Europa.

Crește până la 30 m înălțime iar diamentrul trunchiului este de 10-5 m. (Fig. 11, A).

Tulpina este dreaptă iar scoarța, la exemplarele tinere este netedă dar, cu înaintarea în vârstă, formează ritidom cu crăpături înguste (Web 22; Web 23).

Lujerii sunt viguroși, cu perișori scurți de culoare brun roșcat

Frunzele sunt asimetrice, eliptice sau ovate, cu margine dublu serată, de culoare verde închis (Fig. 11, B) (Web 22).

Fig. 11. Ulmul de munte. Habitusul plantei (A). Frunze (B) (A- Web 23; B- Web 24).

Fructele sunt uscate, indehiscente – samare (2,5 cm) lungime, cu aripioare lat-eliptice până a rotunde ce apar în luna iunie.

Este o specie rezistentă la ger și secetă

Este utilizat și ca arbore ornamental în aliamente, parcuri și grădini (Web 22).

II. Dintre arbuștii din zonă, mai puțin cunoscuți descriem cornul și scumpia.

Cornul (Cornus mas L.) (fam. Cornaceae)

Este un arbust cu valoare, în special, ornamentală prin frunze, flori și fructe, fiind utilizat solitar, în grupuri sau sub formă de gard viu tuns. Planta atinge 7-8 m înălțime, cu un diametru cuprins între 4-5 m. Este originar din Europa centrală și de S-E și Asia Mică. In România el crește spontan în pădurile de câmpie și de deal.

Frunzele sunt ovat-eliptice (4-10 cm lungime). Dacă primăvara și vara frunzele sunt verzi dar toamna ele își schimbă culoarea în roșu-cărămiziu sporind valoarea decorative a plantei (Fig. 12, B) (Pârvu, 2000; Web 25).

Florile, autofertile ce apar înaintea frunzelor, sunt mici și grupate în cime umbeliforme, având culoarea galbenă. Ele înfloresc în februarie-martie (Fig. 12, A) (Web 25).

Fuctele (coarne) sunt drupe elipsoidale, bogate în vitamina C și săruri minerale (Ca, Mg, P) (Fig. 12, B) (Web 25).

Fig. 12. Cornul. Flori (A) și Frunze cu fructe (B) (A, B- Web 26).

Scumpia (Cotinus coggygria Scop) (fam. Anacardiaceae)

Scumpia este un arbust foios, de talie mijlocie (5 m înălțime), răspândit în Europa iar în România crește spontan la marginea pădurilor. Scioarța este fină și solzoasă. Frunzele sunt dispuse altern, lungi, la vârf rotunjite și marginea întreagă. Culoarea frunzelor vriază după anotimp, vara având culoarea verde și toamna stacojie (Fig. 13, A).

Florile sunt grupate în panicule (3-13 cm lungime) de culoare gălbuie și înfloresc în mai-iunie. Fructele sunt mici – drupeole – cu o singură sămânță.

Valoarea decorativă a plantei (fiind plantat în parcuri și grădini) este conferită de stilul lung și persistent al pistiului și după formarea fructelor. Aeștia cu aspect de firișoare roz-fum, subțiri, pufoase și încâlcite (Fig. 13, B) (Web 27).

Fig. 13. Scumpia. Planta cu inflorescențe (A). Inflorescențe – detaliu (B) (A- Web 27; B- Web 28).

III. Dintre plantele ierboase, din zonă, mai puțin cunoscute sunt iarba bărboasă și lătucul oii, restul fiind commune.

Iarba bărboasă (Echinochloa crus-galli L.) (fam. Poaceae)

Planta face parte din familia Poaceae, originară din India, fiind o buruiană anuală viguroasă cu port erect până la 80 cm lungime. Planta este iubitoare de căldură. Rădăcina este fasciculată și puternică. Tulpina poate ajunge uneori și la 1,40 m lungime. Frunzele au culoarea verde-gri, având numai la bază câteva rânduri de peri. Forma frunzelor este lat-liniară, glabre și nu prezintă anexe foliare (ligule sau urechiușe) (Web 29).

Fig. 14. Lăptucul oii. Planta cu Frunze și inflorescențe (Web 30).

Florile sunt grupate în inflorescențe spic panicul racemiform grupate pe ramuri scurte prevăzute cu 3 glume neegale. Spiculețele sunt palid-verzui sau roșii-brune. Planta înflorește în iunie-septembrie (Web 29).

Lăptucul oii [Telekia speciosa (Schreb.) Baumg.] (fam. Asteraceae)

Lăptucu oii este o specie perenă originară. Tulpina dreaptă, viguroasă, 90-120 cm înălțime, ramificată în partea superioară. Tulpina este lungă și dreaptă, putând ajunge la 1,20 m înălțime. Pe tulpină sunt 2 tipuri de Frunze după mărime. Astfe frunze de la baza sunt mari, cordate, cu argine dințată (20 cm lungime și cca 28 cm și chiar 30 cm lățime), cu margine dințată, glabre pe fața ventrală și pe fața dorsaă pubescente (cu peri). Frunzele de mai sus de pe tulpină sunt mai mici lat-ovate, simplu sau dublu serate (Săvulescu 1961).

Florile înloresc în luna iulie-septembrie sunt grupate în inflorescență tip calatidiu simplu, cu 2 tipuri de flori: cele interioare sunt tubuloase galben – brun iar cele de pe margine sunt ligulate de culoare galbenă. Fructele sunt uscate achene cu egretă de puf ca la toate asteraceele. Fructele sunt achene glabre, 6 mm lungime, la vârf cu o coronula (Săvulescu, 1961; Web 31).

Fig. 15. Lăptucul oii. Planta cu frunze și inflorescențe (Web 31).

IV. Dintre plantele acvatice (hidrofite) prezente în lacuri descriem ciuma apelor, cornaciul și sârmulița.

Ciuma apelor (Elodea canadensis Michx.) (fam. Hydrocharitaceae)

Ciuma apelor sau lipitoarea – Elodea canadensis L. este o plantă submersă care populează apele stătătoare, lacuri, iazuri și canale, fiind și o excelentă plantă de acvariu. Planta prezintă o tulpină subțire, mult ramificată, lungă până la 3 m și 1 mm în diametru.

Frunzele sale sunt, de obicei, sesile dispuse verticilat câte trei rar două sau cinci sunt lungi de 5-15 mm și late de 1,5 mm.

Florile bărbătești, aproape sesile, având câte 9 antere. În timpul înfloririi se detașează de planta mamă și plutesc la suprafața apei. Florile femeiești sunt solitare și ajung la suprafața apei printr-un peduncul alungit. Sepaele au o culoare roșiatică sau verzuie. Caliciul este prevăzut cu trei petale albicioase, aproape rotunde. Polenizarea se face în apă.

Fructul, o capsulă ovoidă care se maturizează sub apă (Ciocârlan, 2000; Maurus, 1996; Nyarady, 1966; Simionescu, 1961). ???

Cornaci, castane de baltă (Trapa natans L.) (fam. Lythraceae)

Cornaciul sau castana de baltă este o plantă acvatică natantă, care crește în apă curgătoare lente, fiind originară din zone temperate calde din Eurasia și Africa.

Frunzele natante sunt triunghiulare cu marginile dintate și cu un pețiol umflat, formând o rozetă pe suprafața apei (Fig. 16, A-a, b; B-a).

Fig. 16. Cornaci. Frunze natante și floare (A). Fructe (B) (A, B-a, b- Web 32).

Frunzele submerse sunt sectate ca frunzele mărarului. Tulpina este lungă, peste 16 m lungime. Florile albe se formează în axila frunzelor de suprafață, începând cu luna iulie (Fig 16, A) (Bercu, 2004).

Fructele sunt "lemnoase", asemănătoare cu nucile, având de obicei patru colțuri ascuțite, ghimpate, mari, cărnoase și comestibile când sunt verzi iar semințele foarte mari germinează în substrat, fiind comestibile (Fig. 16, B-a, b) (Simionescu, 1961; Pârvu, 2000).

Planta a fost declarată în 2002 ca specie invazivă de Pemberton în 2002.

Trebuie specificat faptul că o mulțime de proteine, grăsimi vegetale, zaharuri, vitamina B1, B2 și C, calciu, fosfor și fier sunt conținute de miezul acestor fructe (Pârvu, 2000).

Sârmulița (Vallisneria spiralis L.) (fam. Hydrocharitaceae)

Vallisneria spiralis L. face parte din familia Hydrocharitaceae și este o plantă sunmersă de apă dulce, dioică fixate pe fundul apelor. Este originară din zona mediteraneană, până în Africa și Europa. Tulpina atinge 2 cm lungime și groasime de 3 cm. Frunzele sunt liniare 3-5 nerve, gupate câte 7-20 la baza tulpinii. Ele ating de 80 cm cu o lățime de 5 mm. Vârful frunzelor este rotunjit sau fin demticulat. Planta este inclusă în Lista Roșie a Speciilor – IUCN în 2017 (Ciocrlan, 2000; Gupta, 2017; Nyárády, 1966; Web 33).

Fig. 17. Sârmulița –portul plantei (Web 33).

Dintre plantele acvatice amfibii (jumătate cufundate în apă și jumătate în aer) cităm:

Stuful (trestia) – Phragmites australis (Cav) Trin. ex Steud. aparține familiei Poaceae. Sunt plante erecte, înalte de până la 1-4 m, chiar 8 m înălțime. În sol dezvoltă rizomi lungi și bogat ramificați. Frunzele sesile se prind de tulpinile netede și goale pe dinăuntru, la noduri, prin teci largi, desprinzându-se apoi ca la păpușoi. Limbul este rigid, liniar, paralelinerv și lat de 2-3 cm. Florile se grupează în panicule, terminale piramidale, purpurii și lungi, măsurând 20-60 cm. Florile sunt grupate în spiculețe de 10-15 mm lungime și susțin 3-6 flori fiecare. Axa spiculețului este evident păroasă (Fig. 18, A).

Planta este frecvent întâlnită pe malul apelor, de câmpie până în zona montană. Adesea apare ca buruiană prin semă-nături. În delta Dunării ocupă o suprafață mare, formând trestiișuri (Phragmitetum) (Bercu, 2007).

Fig. 18. Stuful inflorescența bărbătească (A). Papura inflorescența femeiască (B) (A- Web 34; B- Web 35).

Papura – Typha laxmannii Lepech. (fam. Typhaceae) este o monocotilă spontană, palustră, ce apare frecvent în pâlcuri (trestiișuri) pe malurile noroioase ale apelor stagnante sau curgătoare. Planta prezintă, un rizom orizontal, târâtor și plin cu amidon. Frunzele sunt liniare, spongioase, dispuse al-tern, prinzându-se în partea bazală a tulpinii erecte. Acesta atinge 1,5 m înălțime. În vârful tulpinii se găsesc inflorescențe cilindrice dense.

Florile unisexuate sunt nude, grupate monoic în inflorescențe distincte. Inflorescența bărbătească este situată terminal iar de desupt se găsește cea femeiască, mai groasă (Fig. 18, B). Fructul este nuculiform, mărunt, monosperm, prevăzut cu peri lungi ce ajută la diseminare (Bercu, 2007).

V. Prezente sunt si diferite specii de mușchi din care mai deosebită este fierea pământului.

Fierea pământului (Marchantia polymorpha) (fam. Marchantiaceae)

Fierea pământului este un mușchi inferior ce triește în locuri umede, printre pietre, răspândit în Europa.

Planta prezintă un tal (gametofitul) care se fixează de substrat prin rizoizi (firișoare fine care imită rădcinile) (Fig. 19) (Web 36).

Fig. 19. Fierea pământului (Web 36).

Organele de reproducere sexuată se formează pe indivizi diferiți (specie dioică) și sunt reprezentate prin anteridii și arhegoane (Fig. 19) (Web 36).

ATENTIE !!!! La Introducere legat de partea stiințifică poți pune:

In Capitolul 1 al prezentei lucrări de dizertație se face o prezentare generală a Podului rutier de la Medgidia, urmată de importanța economică, comercială și spirituală a acestuia pentru comunitatea locală dar și pentru jud. Constanța.

In continuare se face o prezentare a vegetației zonei, vegetație cu elemente de proveniență sudică și central europeană. Sunt descrie specii spontane mai puțin cunoscute de arbori, arbuști, plante ierboase, plante acvatice și mușchi.

BIBLIOGARFIE

Bercu Rodica, 2004. Histoanatomy of the leaves of Trapa natans L. (Trapaceae), Phytol Balcan., 10(1): 51-55.

Bercu Rodica, 2007, Morfologia și anatomia cormofitelor acvatice (monografie), Edit. Ex Ponto, Constanța, pp. 126, 143,

Ciocârlan V., 2000, Elodea canadensis, Vallisneria spiralis. In: Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta, Edit. Ceres, București, pp. 888.

Chittaranjan K., 2001, Wild Crop Relatives: Genomic and Breeding Resources: Temperate Fruits. Berlin: Springer-Verlag. pp. 149.

Enescu V., Enescu V., 1963, Alegerea arborilor plus de stejar brumariu și stejar roșu, Revista Padurilor, nr. 2, 133-136.

Gupta A.K. 2017, Vallisneria spiralis. The IUCN Red List of Threatened Species 2017: T164121A84301330.http://dx.doi.org/10.2305/IUCN.UK.2017-1.RLTS.T164121A84301330.en., accesat 15.02.2018.

Hanelt P.; Büttner R, 2001, Mansfeld's Encyclopedia of Agricultural and Horticultural Crops, Springer-Verlag. Berlin, pp.425.

Kandemirm G., Kaya Z., 2009, Oriental beech – Fagus orientalis and hybrids. Technical guidelines for genetic conservation and use"(PDF). EUFORGEN: European Forest Genetic Resources Programme Cnservation and use, 6 p.

Maurus W., 1996. The piscatorial verbiphile (on the genus Elodea), Fama, 6: 96.

Sava Bot. sist.

Nyárády E.I. (red. șef), 1966, Sagittaria sagittifolia, Elodea canadensis și Vallisneria spiralis, In: Flora R.S.R., vol. XI, pp. 32-35; 42, 43, Edit. Academiei R.S.R., București.

Pârvu C., 2000, Corn, cornaci. In: Universul plantelor, Edit. Enciclopedică, București, pp. 162, 163.

Pemberton R.W., 2002), „Water Chestnut”. în Van Driesche, R.. Biological Control of Invasive Plants in the Eastern United States. USDA Forest Service.

Rushforth K., 1999, Trees: Of Britain & Europe, (1st edition), HarperCollins Publ. Ltd., London pp. 290.

Săvulescu Tr., 1952, Quercus pedunculiflora, In: Flora R.R.R., Edit. Academiei R.P.R., București, pp. 656.

Sălăjan R.M., 2017, Stejarul brumăriu, Silva News, 7.10.2017.

Săvulescu Tr., 1961, Flora R.P.R., Edit. Academiei R.P.R., București.

*** Documentele Primăriei Medgidia

Pagini Web – text și figuri

Web 1 https://legeaz.net/monitorul-oficial-370-2014/hg-358-2014-92-din-27022014/anexa-2-stema acccesat 6.02.2018

Web 2 http://adevarul.ro/locale/constanta/cum-s-a-construit-canalul-dunare-marea-neagra-mai-sangeros-santier-mortii-n-au-fost-numarati-proiectul-comandat-stalin-terminat-ceausescu-1_55647a84cfbe376e359d62ac/index.html#gallery_currentImage accesat 6.02.2018

Web 3 http://radioconstanta.ro/2016/05/23/trafic-restrictionat-pe-podul-de-la-medgidia/ accesat 29.02.2018

Web 4 http://www.ctnews.ro/2016-10-09-18-09-34-1/ accesat 29.02.2018

Web5http://mag-plantesiflori.ro/produs/carpen-carpinus-betulus-arbore-ornamental-arbori-foiosi/ accesat 31.02.2018

Web 6 https://ro.wikipedia.org/wiki/Carpen accesat 31.02.2018

Web 7 https://www.naturalmedicinefacts.info/plant/fagus-taurica.html accesat 28.02.2018

Web8https://www.afs-journal.org/articles/forest/pdf/1993/07/AFS_0003-4312_1993_50_Suppl1_ART0053.pdf accesat 28.02.2018

Web 9 http://www.plantpedia.ro/gorun/ accesat 30.02.2018

Web 10 https://en.wikipedia.org/wiki/Quercus_petraea accesat 30.02.2018

Web 11 A Ziarul Adevărul 17.08. 2011 https://ro.wikipedia.org/wiki/Gorun accesat 30.02.2018

Web 12 https://www.pfaf.org/user/Plant.aspx?LatinName=Pyrus+elaeagnifolia accesat 29.02.2018

Web 13. https://en.wikipedia.org/wiki/Pyrus_elaeagrifolia accesat 29.02.2018

Web 14 http://silvanews.ro/silvicultura/dendrologie/stejar-brumariu/ accesat 29.02.2018

Web 15 https://fermaiancu.ro/produse/arbori-ornamentali/quercus-pedunculiflora-stejar-pedunculat/ accesat 29.02.2018

Web 16 https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar_pufos accesat 1.03.2018

Web 17 https://inpn.mnhn.fr/espece/cd_nom/116751?lg=en accesat 1.03.2018

Web 18 http://condimenteweb.ro/condimente/visin-turcesc-c159

Web19https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Padus_mahaleb_blossom_02.JPG accesat 29.02.2018

Web 20 https://en.wikipedia.org/wiki/Prunus_mahaleb accesat 29.02.2018

Web21http://www.domigradina.com/%D0%BF%D0%BB%D0%BE%D0%B4%D0%BD%D0%B8%D1%82%D0%B5-%D0%B4%D1%80%D1%8A%D0%B2%D1%87%D0%B5%D1%82%D0%B0-%D0%B2-%D0%BE%D0%B7%D0%B5%D0%BB%D0%B5%D0%BD%D1%8F%D0%B2%D0%B0%D0%BD%D0%B5%D1%82%D0%BE-%D1%87%D0%B0/ accesat 29.02.2018

Web 22 http://www.horticultorul.ro/arbori-arbusti-ornamentali-peisagistica/ulm-de-munte/ accesat 29.02.2018

Web 23 https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ulmus_procera_1.jpg accesat 29.02.2018

Web 24 https://keyserver.lucidcentral.org/weeds/data/media/Html/ulmus_procera.htm accesat 29.02.2018

Web 25 http://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/cornul-cornus-mas/

Web 26 https://en.wikipedia.org/wiki/Cornus_mas accesat 31.02.2018

Web 27 http://www.biaplant.ro/articole/scumpie-un-arbust-decorativ–cu-beneficii-pentru-sanatate.html accesat 29.02.2018

Web 28 https://ro.wikipedia.org/wiki/Scumpie accesat 29.02.2018

Web 29 http://www.pesticide.ro/ghidul-buruienilor/echinochloa-crus-galli-iarba-barboasa accesat 31.02.2018

Web 30 http://portiledefier.ro/ias/?p=142 accesat 31.02.2018

Web 31 https://www.specialplants.net/shop/seeds/telekia_speciosa/ accesat 29.02.2018

Web 32 https://ierburiuitate.wordpress.com/tag/ciulini-de-balta/ accesat 1.03.2018

Web 33 https://aquacarium.com/collections/aquarium-plants/products/vallisneria-spiralis accesat 1.03.2018

Web 34 https://gobotany.newenglandwild.org/species/phragmites/australis/ accesat 18.03.2018

Web 35 https://www.pinterest.com/pin/517280707176667675/ acceasat 18.03.2018

Web 36 https://ro.wikipedia.org/wiki/Fierea_p%C4%83m%C3%A2ntului accesat 12.03.2018