pluralitatea intermediară – studiu comparativ de doctrină și practică judiciară Coordonator științific, Prof. dr. Constantin MITRACHE Absolvent,… [616056]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,
Prof. dr. Constantin MITRACHE

Absolvent: [anonimizat] 2018

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Recidiva postcondamnatorie și
pluralitatea intermediară – studiu
comparativ de doctrină și practică
judiciară

Coordonator științific,
Prof. dr. Constantin MITRACHE

Absolvent: [anonimizat] 2018

Planul lucr ării

Preliminarii ………………………………………………………………………………………………………….. 1
I.Considerații generale priv ind pluralitatea de infracțiuni……… …………………….. ……… 2
Recidiva postcondamnatorie și pluralitatea intermediară ………… ……………………. ……… 4
II.Condiții de existență a recidivei postcondamnatorii și a pluralității intermediare în
cazul persoanei fizice ………. ……………………………………………………………………………….. 6
II.1.Condițiile referitoare la primul termen al recidivei postcondamnatorii comparativ
cu cele ale pluralității intermediare ……………………………………………. ……………………….. 6
II.2.Condițiile referitoare la cel de -al doilea termen al recidivei postcondamnatorii
comparativ cu cele ale pluralității intermediare …..……………………………………….. 14
III.Tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii ș i cel al pluralității
intermediare de infracțiuni în cazul persoanei fizice ……………. ……………………….. …….19
III.1. Regimul de sa ncționare al recidivei postcondamnatorii (în ceea ce priveșt e
aplicarea pedepsei principale) în cazul persoanei fizice …………………………………. ……19
III.2. Regimul de sancționare al pluralit ății intemerdiare de infracțiuni (în ceea ce
privește aplicarea pedepsei principale) în cazul persoanei fizice ………………………. ……24
III.3. Aplicarea pedepselo r complementare, a pedepselor accesorii și a măsurilor de
siguranță persoanei fizice în caz de recidivă postcondamnatorie și pluralitate
intermediară ………………………………………………………………………………………………….. ..34
IV. Recidiv a postcondamn atorie și pluralitatea intermediară în cazul persoanei
juridice …………………………………………… ………………………………………………………………… 36
V.Practică penală obligatorie în materia recidivei postcondamnator ii și a pluralității
intermediare de infracțiuni ……………………………………….…………………….40
Concluzii …………………………………………………………………………….……42

1
Preliminarii
Recidiva a existat dintotdeauna în toate țările, simțindu -se nevoia de a pedepsi mai aspru
persoanele care recădeau în criminalitate după ce trecuseră printr -o condamnare anterioară , spre
deosebire de infractorii primari1. De-a lungul timpulu i, legiu itorul a completat și perfecționat
dispozițiile privitoare la reglementarea recidivei, instituind diferite condiții pentru existența sa.
Prin neîntrunirea a cel puțin unei condiții cerute de lege pentru starea de recidivă, s -a dat naștere
și unor s ituații în care nu există recidivă , denumite pluralit ate intermediară de infracțiuni , care
prezintă un pericol social mai redus.
Prin prezenta lucrare ne propunem realizarea unui studiu comparativ între recidiva
postcondamnatorie și pluralitatea intermedi ară de infracțiuni atât prin opiniile exprimate în
doctrină, cât și prin prisma practicii judiciare, . Întrebări precum, „Care sunt formele pluralității
de infracțiuni ?”, „Ce se înțelege prin recidiva postcondamnatorie și pluralitatea intermediară ?”,
„Care sunt condițiile de existență a acestora?”, „Care este tratamentul penal aplicabil ?” și multe
alte controverse existente în materie își vor găsi răspunsul în cele ce urmează.
Mai întâi vor fi prezentate câteva considerații generale privind pluralitatea de infracțiuni,
după care se trece la studiul aprofundat a l recidivei postcondamnatorii și pluralității intermediare.
Astfel, vor fi analizate condițiile de existență a recidivei postcondamnatorii în comparație cu cele
ale pluralității intermediare în caz ul persoanei fizice majore, dar și tratamentul penal aplicabil
acestora. Apoi se va trece la recidiva postcondamnatorie și pluralitatea intermediară în cazul
persoanei juridice, reliefând și di stincțiile/asemănările în raport cu cele două forme de pluralit ate
infracțională în cazul persoanei fizice. În ultimul rând , nu putea să lipsească o trecere în revistă a
unor decizii obligatorii pronunțate de instanța supremă ca hotărâri prealabile pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept în materia recidivei postcon damnatorii și a pluralității intermediare în
rezolvarea unor situații tranzitorii.

1 Pentru un scurt istoric al recidive i, a se vedea A. Cocaina, Recidiva în dreptul penal ro mân, Editura Lumina Lex,
București, 1995, p. 17 -18.

2
I. Considerații generale privind pluralitatea de infracțiuni
Pluralitatea de infracțiuni reprezintă situația în care aceeași persoană săvârșește două sau
mai multe infracțiu ni. Așa cum rezultă din titlul rezervat infracțiunii (Titlul II), Capitolul V
(intitulat „Unitatea și pluralitatea de infracțiuni”) din Partea generală a Codului penal2 putem
identifica, în ordinea lor de reglementare, trei forme ale pluralității de infrac țiuni: concursul de
infrac țiuni, recidiva și pluralitatea intermediară.
Concursul de infracțiuni constă în două sau mai multe infracțiuni săvârșite de aceeași
persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele (potrivit art. 38 C.
pen.).
Recidiva există atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an și pâna la reabilitare sau împlinirea termenului de
reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită,
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare (potrivit art. 41 C. pen.) .
Pluralitatea intermediară de infracțiuni există atunci când, după rămânerea definitivă a
unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca
executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune fără a fi îndeplinite însă condițiile
prevăzute de lege pentru starea de recidivă postcondamnatorie (potrivit art. 44 C. pen.).
În literatura juridi că se subliniază, pe bună dreptate, faptul că acestea nu reprezintă
singurele forme ale pluralității de infracțiuni, cadrul legal actual neacoperind integral această
materie doar prin reglementările privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă și plura litate
intermediară3. Astfel , situația în care după o condamnare definitivă la o pedeapsă executată sau
considerată ca executată și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, are loc
comiterea, de către aceeași persoană, a unei noi infra cțiuni, fără să fie întrunite condițiile
prevăzute de lege pentru starea de recidivă postexecutorie , este denumită “pluralitate nenumită
de infracțiuni ”4. Deși nu se bucură de un tratament penal specific, lipsind o reglementare expresă
în Partea generală a Codului penal ( pluralitatea nenumită se situează în afara conținutului
normativ a art. 44 alin. (1) C. pen care consacră pluralitatea intermediară ), nu putem nega faptul

2 Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de la 1 februarie
2014, cu ultimele modificări și completări avute în vedere până la data de 26.04.2018.
3 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, Drept penal. Partea generală. Curs teoretic in domeniul licentei (I),
Editura Hamangiu, București, 2017, p. 778.
4 Ibidem.

3
că aceasta reprezintă tot o formă a pluralității de infracțiuni. Drept urmare, într -o atare situație,
instanța va avea în vedere la individualizarea pedepsei atrasă de comiterea noii infracțiuni
prevederile art. 74 alin. (1) lit. e) C. pen. referito are la natura și frecvența infracțiun ilor care
constituie antecendenț e penale ale infractoru lui.
Totodată , având în vedere că minorului răspunzător penal nu i se mai pot aplica pedepse
precum în Codul penal anterior5, ci doar măsuri educative care nu atrag interdicții, decăderi sau
incompatibilități , dintre cele trei forme – concursul de infracț iuni, recidiva și pluralitatea
intermediară – concursul este singura care poate lua naștere cu privire la infracțiunile săvârșite în
timpul minorității, ori dacă una este comisă în timpul minorității și o alta comisă după majorat
(potrivit art. 129 C. pen. ). Însă la o analiză atentă a art. 114 alin. (2) lit. a) C. pen. , în cazul în
care minorul a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s -a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată ori a cărei executare a început înainte de com iterea infracțiunii pent ru care este judecat ,
se observă că a intervenit deja o condamnare definitivă, care separă între ele cele două infracțiuni
comise de către același minor, ceea ce exclude existența concursului de infracțiuni . De aici
rezultă o altă formă a pluralității de i nfracțiuni, denumită “pluralitate sui -generis ” ce ilustrează
perseverența infracțională a unei persoane fizice care a suferit deja o condamnare definitivă (la o
măsură educativă privativă sau neprivativă de libertate) , pentru cel puțin o infracțiune comisă în
timpul minorității, și care săvârșește o nouă infracțiune/noi infracțiuni înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani [a se vedea prevederile art. 123 alin. (3) teza I, art. 124 alin. (3) teza I și alin.
(7), art. 125 alin. (3) teza I și alin. (7) C. pen.] sau după împlinirea vârstei majoratului [a se vedea
prevederile art. 129 alin. (2) -(5) C. pen. ]6.
Așadar, cadrul legal al materiei pluralității de infracțiuni nu este cuprins doar în titlul
rezervat infracțiunii (Titlul II), Capitolul V (intitulat „Unit atea și pluralitatea de infracțiuni”) din
Partea generală a Codului penal . Unele ipoteze legale ce exprimă existența pluralității de
infracțiuni le vom regăsi și în Titlul V privitor la starea de minoritate a infractorului (pluralitatea
sui-generis ), respe ctiv în Titlul VI referitor la răspunderea penală a persoanei juridice (în art. 146
C. pen. recidiva în cazul persoanei juridice este reglementată diferit față de starea de recidivă în
cazul persoanei fizice infractor major) , la care se mai adaugă și plura litatea nenumită de
infracțiuni (pluralitate ce se deduce din cuprinsul art. 44 alin. (1) C. pen.).

5 Legea nr. 15 din 21 iunie 1968 privind Codul penal al României, republicată în M. Of. Nr. 65/16 aprilie 1997, fiind
în vigoare până la 01.02.2014, abrogată prin Legea nr.187/2012 și înlocuită de Codul penal din 2009.
6 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 776 -779.

4
Deși toate formele pluralității de infracțiuni presupun existența unei legături in personam
între cele două sau mai multe infracțiuni săvârșite (adică să f ie săvârșite de aceeași persoană),
subliniem că acestea nu trebuie confundate între ele. Ceea ce diferențiază recidiva de concursul
de infracțiuni este existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, hotărâre ce
desparte infracțiunile săvâr șite de una și aceeași persoană, relevându -se astfel o periculozitate
mai mare a infractorului care perseverează pe cale infracțională în disprețul avertismentului
primit prin prima condamnare definitivă. În cele ce urmează vom detalia în amănunt și
distin cțiile dintre recidivă (postcondamnatorie) și pluralitatea intermediară de infracțiuni.
Recidiva postcondamnatorie și pluralitatea intermediară
În funcție de criteriul momentului săvârșirii noii infracțiuni, recidiva este cunoscută sub
două forme : recidiva postcondamnatorie și recidiva postexecutorie. Recidiva postcondamnatorie
presupune comiterea unei noi infracțiuni după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei pronunțate pentru acea
infracțiune. Recidiva postexecutorie presupune săvârșirea unei noi infracțiuni după rămânerea
definitivă a unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă care a fost însă executată sau considerată
ca executată și până la re abilitare sau împlinirea termenu lui de r eabilitare. Această distincție între
cele două forme ale recidivei reiese din textul art. 43 C. pen., prin prevederea unui tratament
sancționator diferit7. Dintre acestea, interesul nostru în prezenta lucrare poartă asupra recidivei
postcondamnatorii pe ca re o vom prezenta comparativ cu pluralitatea intermediară de infracțiuni.
Definiția pluralității intermediare est e acordată de legiuitorul penal în conformitate cu art.
44 alin. (1) C. pen. În literatura de specialitate, această pluralitate este denumită i ntermediară,
întrucât nu poate fi considerată concurs din moment ce se interpune o condamnare definitivă
pentru una dintre infracțiunile comise de aceeași persoană, dar nici recidivă , prin neîndeplinirea a
cel puțin uneia dintre cerințele legale corespunză toare celor doi termeni din structura acesteia.
Deci ne aflăm într -o situație care s -ar afla, aparent, între cele două forme principale ale
pluralității de infracțiuni8.

7 G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., Codul penal. Comentariu pe a rticole , ediția a 2 -a, Editura C.H. Beck,
Bucuresti, 2016, p. 197.
8 G. Ivan în G. Antoniu Ș.A., Explicațiile noului Cod penal , vol. I, Editura Universul Juridic, București, 2015, p.
502.

5
Totodată, se arată că este discutabil dacă ar putea exista o atare formă de pluralita te,
deoarece „așa -zisa pluralitate intermediară nu este decât o recidivă postcondamnatorie de fapt și
nu de drept”9, astfel că mai corectă ar fi fost denumirea marginală din Codul penal anterior de
“Pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă”, fiind considerată mai aproape de realitate. În
susținerea acestei opinii se afirmă că „formele pluralității de infracțiuni se definesc după
structura lor, nu în funcție de tratamentul lor juridic, iar structura formelor pluralității de
infracțiuni rezultă din po ziția faptei în raport cu existența sau inexistența unei hotărâri definitive
pentru o faptă anterioară. Sub acest aspect, așa zisa pluralitate intermediară are structura
recidivei, deoarece este vorba de o faptă săvârșită după rămânerea definitivă a unei h otărâri de
condamnare anterioare săvârșirii unei noi infracțiuni. Împrejurarea că în cadrul pluralității
intermediare nu se aplică regulile recidivei, ci ale concursului de infracțiuni, are în vedere nu
structura instituției, ci tratamentul ei penal”10.
În ceea ce ne privește, deși nu putem nega faptul că pluralitatea intermediară se pliază pe
pe o structură comună cu cea a recidivei postcondamnatorii – întrucât distingem în ambele cazuri
un prim termen care constă într -o condamnare definitivă la o pedeapsă, cât și un termen secund
care implică săvârșirea din nou a cel puțin unei noi infracțiuni până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei anterioare – considerăm că discuțiile de mai sus sunt pur
teoretice, fără vreo relevanță practică . Codul p enal în vigoare a consacrat în art. 44 o formă
postcondamnatori e distinctă a pluralității de infracțiuni sub denumirea de „pluralitatea
intermediară ”11, nedesemnând o stare de recidivă prin absența a cel puțin unei condiții necesare
reținerii acesteia – aceasta fiind și opinia majoritară exprimată în doctrina și practica judiciară .

9 G. Antoniu, Reflecții asupra pluralității de infracțiuni , în R.D. P. nr. 4/1999 , p. 19 ; în același sens, a se vedea G.
Ivan în G. Antoniu Ș.A ., op. cit ., p. 197.
10 G. Antoniu, Observații critice cu privire la noul Cod penal , în Analele Universității „Constatin Brâncuși” din
Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, nr. 2/2010, p. 15 -17, consultare online la adresa:
http://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2010 -02/1_GEORGE_ANTONIU.pdf .
11 A se vedea Expunerea de motive la proiectul noului Cod penal , pct. 2.11., consultare online la adresa
https://www.avocatnet.ro/articles/download/2 7594dd98162e6a0f16f508136c53140.

6
II. Condiții de existență a recidivei postcondamnatorii și a pluralității
intermediare în cazul persoanei fizice
În doctrină, condamnarea definitivă anterioară ș i infracțiunea săvârș ită din nou, care
reprezintă elemente constitui tive ale stării de recidivă, au fost denumite “termeni ai recidivei”12.
Atfel, vom prezenta mai întâi condițiile privitoare la primul termen al recidivei
postcondamnatorii care constă întodeauna într -o condamna re definitivă la o pedeapsă privativă
de libertate, iar apoi condițiile celui de -al doilea termen ce constă în săvârșirea din nou a unei
infra cțiuni, reliefând în același timp și o comparație cu pluralitatea intermediară, după care vom
pune în discuție și tratamentul penal sancționator al celor două forme ale pluralității de
infracțiuni.
II.1. Condițiile referitoare la primul termen al recidivei
postcondamnatorii comparativ cu cele ale pluralității intermediare
1.Hotărârea de condamnare pentru infracțiunea ce constituie primul termen să fie
definitivă
Mome ntul rămânerii definitive a hotărârii se stabilește în raport cu art. 551 și art. 552 C.
proc. pen.13, adică atunci când nu mai pot fi exercitate căile ordinare de atac împotriva ei . Dacă
după săvârșirea noi i infracțiuni, hotărârea de condamnare este desființată sau casată în urma
exercitării unei căi extraordinare de atac (contestație în anulare, recurs în casație, revizuire), nu
se mai poate vorbi despre existența recidivei postcondamnatorii , ci despre un c oncurs de
infracțiuni . În cazul în care, în urma soluționării căii de atac extraordinare, s -a menținut hotărârea
definitivă de condamnare sau s -a pronunțat o altă hotărâre definitivă de condamnare, starea de
recidivă subzistă. Simpla atacare a hotărârii de finitive de condamnare nu -i răpește acesteia
autoritatea de lucru judecat și nu -i afectează caracterul definitiv14. Totodată, precizăm că nu
constituie prim termen al recidivei condamnarea rămasă definitivă, prin retragerea apelului, la o

12 A. Cocaina, op. cit. , p. 24 -25.
13 Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedur ă penală, publicată în M. Of. nr. 486 din 15 iulie 2010, în vigoare
de la 1 februarie 2014, cu ultimele modificări și completări avute în vede re până la data de 26.04.2018.
14 I. Pascu, A.S. Uzlau, G. Muscalu, Drept penal. Partea generală , ediția a 4 -a, Editura Hamangiu, București, 2016,
p. 326; în același sens D. Lupașcu, Recidiva postcondamnatorie. Casarea totală sau parțială a hotărârii de
condamnare care atrage starea de recidivă. Consecințe , în Dreptul nr. 3/1994, p. 111.

7
dată ulterioară co miterii celei de -a doua infracțiuni, în atare caz faptele aflându -se în concurs
real15.
Hotărârea judecătorească trebuie să fie definitivă pe latura penală a acesteia. Faptul că
acțiunea civilă alăturată acțiunii penale a fost disjunsă, fiind soluționată î ntr-un dosar separat în
care nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă, nu influențează existența stării de recidivă atâta
timp cât hotărârea de condamnare prin care a fost soluționată acțiunea penală este definitivă16.
Pot constitui prim terme n al recidiv ei o condamnare cu executare în regim de detenție sau
cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate sau față de care s -a dispus
liberarea condiționată a deținutului, ori în cazul în care a fost incidentă clemența sub forma unui
act de graț iere17 (dacă nu s -a prevăzut altfel prin actul de grațiere) . Subliniem însă faptul că o
hotărâre definitivă prin care s -a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei , amânarea aplicării
pedepsei , achitarea ori încetarea procesului penal nu poate constitui prim termen al recidivei,
întrucât acestea nu reprezintă hotărâri de condamnare (art. 396 C. proc. pen.).
Potrivit art. 41 alin. (3) C. pen. „Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de
hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o fa ptă prevăzută și de legea penală
română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii”. Astfel, pe lângă
recidiva națională/teritorială când hotărârea de condamnare este pronunțată de o instanță
națională, se consacră și recidiva internaț ională , cu un caracter obligatoriu, atunci când hotărârea
de condamnare pentru primul termen al recidivei este pronunțată de o instanță străină, în
condițiile dublei incriminări a faptei și a recunoașterii hotărârii de condamnare în România în
conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală (republicată în M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011).
De asemenea, condamnarea poate fi dispusă pentru o infracțiune consumată, epuizată ori
rămasă în fază de tent ativă pedepsibilă, săvârșită în calitate de autor, coautor, instigator sau
complice.
Această condiție trebuie îndeplinită și în cazul pluralității intermediare (conform art. 44
C. pen.), aflându -ne în prezența unei asemănări între cele două forme ale plura lității de
infracțiuni .

15 C.S.J., Secția penală, decizia nr. 2961/2000, în Probleme de drept…1999/2000 p. 37, apud G. Bodoroncea în G.
Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 200.
16 M. Udroiu, Drept penal. Partea generală; Noul Cod penal , Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 138 -139.
17 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 805.

8
2.Condamnarea definitivă să fie pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni
intenționate sau praeterintenționate care să privească o pedeapsă cu închisoarea mai mare
de un an ori pedeapsa detențiunii pe viață
Forma de vinovă ție (intenție directă/indirectă sau intenție depășită) cu care trebuie să se fi
comis primul termen al recidivei se degajă atât din definiția de la art. 41 alin. (1) C. pen., cât și
din prevederile art. 42 lit. c) potrivit cărora la stabilirea stării de re cidivă nu se ține seama de
condamnările privitoare la infracțiunile săvârșite dn culpă.
Condiționarea prin lege a unei anumite gravități a condamnării suferite, care se reflectă în
pedeapsa concret aplicată de instanța de judecată (pedeapsa închisorii mai mare de un an sau
pedepeasa detențiunii pe viață), pune în evidență recidiva relativă în cazul persoanei fizice , ceea
ce exclude recidiva absolută.
Condamnarea la pedeapsa amenzii pentru săvârșirea unei singure infracțiuni nu poate
constituie prim termen al recidivei, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a
dispozițiilor art. 41 C. pen. Dacă pedeapsa amenzii a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii în
condițiile art. 63 C. pen., nu se va reține starea de recidivă, întrucât prin această înlocuire instanța
nu pronunță o nouă hotărâre de condamnare. Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii
reprezintă o sancțiune pentru neplata cu rea -credință a amenzii ce a însoțit pedeapsa închisorii18.
Însă, condiția este îndeplinită pentru primul termen al recidivei atunci când pe lângă pedeapsa
închisorii mai mare de un an a fost aplicată și pedeapsa amenzii potrivit art. 62 alin. (1) C. pen.
(amenda care însoțește pedeapsa închisorii dacă prin infracțiunea săvârșită s -a urmărit obținerea
unui folos patr imonial) .
În situația în care hotărârea definitivă de condamnare vizează un concurs de infracțiuni ,
în literatura de specialitate19 s-a arătat că se pot distinge mai multe situații , unele acceptate
unanim și altele care generează discuții :
a) Pentru toate inf racțiunile intenționate /praeterintenționate au fost stabilite pedepse de
peste un an închisoare – constituie prim termen al recidivei ;
b) Numai pentru una sau unele dintre infracțiunile intenționate /praeterintenționate au fost
stabilite pedepse de peste un an închisoare – constituie prim termen al recidivei ;

18 C-tin.Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală , ediția a 2 -a, Editura Universul Juridic,
Bucureșt i, 2016 , p. 347 ; în același sens , G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 201.
19 M. Udroiu, op. cit ., p. 139 -140.

9
c) Pentru toate infracțiunile intenționate /praeterintenționate au fost stabilite pedepse de un
an închisoare sau mai mici, însă pedeapsa rezultantă aplicată este de peste un an închisoare –
constituie prim te rmen al recidivei20;
d) Pentru una sau unele dintre infracțiunile intenționate /praeterintenționate au fost stabilite
pedepse de peste un an închisoare, iar pentru alte infracțiuni pedeapsa amenzii (indiferent de
forma de vinovăție cu care au fost comise), iar pedeapsa rezultantă aplicată este de peste un an
închisoare și amenda – constituie prim termen al recidivei21.
e) Pentru una sau unele dintre infracțiunile intenționate /praeterintenționate au fost stabilite
pedepse de un an închisoare sau mai mici , iar pentr u alte infracțiuni pedeapsa amenzii (indiferent
de forma de vinovăție cu care au fost comise), iar pedeapsa rezultantă aplicată este de peste un an
închisoare și amenda – constituie prim termen al recidivei ;
f) În cadrul concursului, intră atât infracțiuni in tenționate /praeterintenționate, cât și
infracțiuni din culpă, iar pedeapsa stabilită pentru fiecare dintre acestea este de peste un an
închisoare – constituie prim termen al recidivei chiar dacă pedeapsa de bază este aplicată pentru
o infracțiune din culpă . De exemplu, pentru infracțiunea 1 (intenție) se stabilește o pedeapsă cu
închisoarea de 1 an și 3 luni, iar pentru infracțiunea 2 (culpă) se stabiliește o pedeapsă cu
închisoarea de 2 ani. Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se aplică pedeapsa cea mai grea de 2
ani (pedeapsă de bază), la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite (15 :3=5), deci pedeapsa rezultant ă va fi de 2 ani și 5 luni închisoa re;
g) În cadrul concursului, intră atât infracțiuni intenționate/praeter intenționate cât și
infracțiuni din culpă, iar numai pedeapsa stabilită pentru una sau mai multe infracțiuni
intenționate/praeterintenționate este de peste un an închisoare – constituie prim termen al
recidivei ;
h) În cadrul concursului intră atât infracțiuni /praeterintenționate , cât și infracțiuni din culpă,
iar numai pedeap a stabilită pentru una sau mai multe infracțiuni din culpă este de peste un an
închisoare – nu constituie prim termen al recidivei , chiar dacă pedeapsa rezultantă este de peste
un an închi soare . Această ipoteză trebuie nuanțată în sensul că pentru a constitui prim termen al
recidivei pedeapsa rezultantă trebuie să fie închisoarea mai mare de un an și , în plus , să se
verifice faptul că “din contopirea pedepselor individual stabilite pentru i nfracțiunile intenționate

20 În același sens, a se vedea la nota de subsol M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 805.
21 În același sens, a se ved ea C-tin.Mitrache, C. Mitrache, op. cit ., p. 347

10
sau praeterintenționate s -ar ajunge la o pedeapsă rezultantă mai mare de un an închisoare (calcul
fictiv realizat prin aplicarea regulilor de sancționare a concursului de infracțiuni doar în raport de
pedepsele stabilite pentru in fracțiunile concurente intenționate/praeterintenționate, fără luarea în
considerare – în acest punct – a pedepselor stabilite pentru infracțiunile din culpă)”22. De pildă,
dacă pentru infracțiunea 1 (intenție) se stabilește o pedeapsă cu închisoarea de 7 lu ni, pentru
infracțiunea 2 (intenție) se stabilește o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni, iar pentru infracțiunea
3 (culpă) se stabilește o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 2 luni. Dacă facem calculul fictiv în
raport doar cu infracțiunile intenționate , obținem o pedeapsă rezultantă de doar 9 luni ; prin
urmare , exemplul arătat nu va constituie prim termen al recidivei, deși pedeapsa finală rezultantă
(cu luarea în calcul și a pedepsei aplicate pentru infracțiunea din culpă) este de un an și 4 luni.
Într-o opinie contrară23, se susține că , în cazul unui concurs de infracțiuni , nu prezintă
relevanță dacă una dintre infracțiuni a fost săvârșită din culpă, luându -se în considerare pedeapsa
rezultantă care reflectă gravitatea tuturor pedepselor stabilite , și nu p edeapsa stabilită pentru
infracțiunea săvârșită din culpă .
Considerăm că această din urmă opinie nu poate fi susținută, din moment ce art. 42 C.
pen. prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările privitoare la
infracțiunile s ăvârșite din culpă. Astfel, deși pedeapsa rezultantă a întregului concurs de
infracțiuni este unică nu putem înlătura ponderea acordată de pedepsele invidual stabilite pentru
eventualele infracțiuni săvârșite din culpă, dacă din contopirea pedepselor indiv idual stabilite
pentru infracțiunile intenționate sau praeterintenționate (calcul fictiv) nu s-ar ajunge la o
pedeapsă rezultantă mai mare de un an închisoare , consecința fiind inexistența stării de recidivă.
i) În cadrul concursului intră atât infracțiuni in tenționate/praeterintenționate, cât și
infracțiuni din culpă, iar pedeapsa stabilită pentru fiecare dintre infracțiuni este de un an
închisoare sau mai mică , însă pedeapsa rezultantă aplicată este de peste un an închisoare. În acest
caz, avem în vedere aceeași soluție arătată la lit. h). De exemplu, dacă pentru infracțiunea 1
(intenție) se stabilește o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru infracținea 2 (intenție) se stabilește
o pedeasă de 10 luni închisoare, iar pentru infracțiun ea 3 (culpă) se stabilește o pedeapsă de 9
luni închisoare. Dacă facem calculul fictiv doar în raport cu infracțiunile intenționate obținem o
pedeapsă rezultantă de un an și o lună închisoare. Prin urmare, pedeapsa rezultantă finală (cu

22 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 805
23 G. Ivan în G. Antoniu Ș.A., op. cit ., p. 448.

11
luarea în calcul și a pedepsei aplicate pentr u infracțiunea din culpă) de un an și patru luni
închisoare constituie prim termen al recidivei.
Comparativ cu recidiva postcondamnatorie în cazul persoanei fizice, pluralitatea
intermediară de infracțiuni nu trebuie neapărat să îndeplinească această condi ție. Spre exemplu,
pedeapsa aplicată prin condamnarea definitivă poate fi de un an sau mai mică ori amenda, după
cum poate fi și mai mare de un sau detențiunea pe viață dacă nu sunt î ndeplinite condițiile cu
privir e la cel de -al doilea termen al r ecidivei postcondamnatorii. De asemenea, hotărârea
definitivă de condamnare poate să privească o infracțiune săvârșită din culpă (chiar la pedeapsa
închisorii mai mare de un an), după cum poate să se refere la o infracțiune săvârșită cu intenție
(directă sau indire ctă) ori cu intenție depășită (chiar la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau
la pedeapsa detențiunii pe viață) , în acest ultim caz doar dacă nu este îndeplinită cel puțin o
condiție cu privire la cel de -al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.
Deși pluralitatea intermediară reprezintă o formă distinctă (a pluralității de infracțiuni) de
concursul de infracțiuni, acesta din urmă poate intra în structura pluralității intermediare , similar
recidivei postcondamnatorii. De pildă, hotărârea definitiv ă de condamnare poate să privească un
concurs de infracțiuni alcătuit din două infracțiuni comise din culpă ori dintr -o infracțiune
intenționată la pedeapsa închisorii de un an/mai mică de un an și dintr -o infracțiune săvârșită din
culpă (indiferent de ped eapsa aplicată) etc. Totodată, pot constitui prim termen al pluralității
intermediare toate ipotezele prezentate mai sus care pot reprezenta în același timp și termen al
recidivei postcondamnatorii în măsura în care nu se îndeplinește cel puțin o cerință l egală pentru
cel de -al doilea termen al recidivei postcondamnatorii .

3.Condam narea să nu fie dintre acelea, care potrivit legii, nu atrag e starea de
recidivă (art. 42 C. pen.)
În timp ce condițiile analizate anterior ar putea fi denumite pozitive, în art. 42 C. pen
legiuitorul prevede acele cazuri care, potrivit literaturii de specialitate , semnifică condiții
negative pentru ambii termeni ai recidivei. „Aceste condiții sunt numite negative, întrucât
existența sau intervenirea lor exclude starea de recidivă. Deci, pentru a exista starea de recidivă,
este necesar ca aceste condiții să nu fie îndeplinite, să lipsească, absența sau prezența lor trebuie
să fie constată”24. Se includ în această categorie :

24 G. Mateuț, Recidiva în teoria și practica dreptului penal , Editura Lumina Lex, București, 1997, p. 1 26.

12
a) Condamnările privitoare la faptele care nu mai sunt prevăzut e de legea penală
[art. 42 lit. a) C. pen]. Av ând în vedere prevederile art. 4 C. pen. , la momentul intrării în vigoare
a legii noi care dezincriminează fapta ( abolitio criminis ) încetează toate consecințele penale ale
hotărârilor de condamnare privitoare la acea faptă, deci și posibilitatea ca, în cazul săvârșirii unei
noi infracțiuni, condamnarea anterioară să constituie primul termen al recidivei. Totodată, dacă o
persoană săvârșește o nouă infracțiune după o condamnare definitivă, pentru o faptă care a fost
dezincriminată, va fi considerată infractor primar25. Instanța va înlătura starea de recidivă cu
consecința micșorării corespunzătoare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 595 C. proc.
pen.
b) Condamnările privitoare la infracțiunile amnistiate [art. 42 lit. b) C. pen]. Potrivit
art. 152 C. pen., dacă amnistia intervine după condamnare (amnistia postcondamnatorie), ea
înlătura și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării, deci
inclusiv existența stării de reci divă. Astfel, dacă amnistia cu privire la prima condamnare a
intervenit înainte de săvârșirea celei de -a doua infracțiuni intenționate, ea împiedică nașterea
stării de recidivă, iar dacă a intervenit după săvârșirea celei de -a doua infracțiuni și până la
judecarea definitivă acesteia, ea înlătură starea de recidivă existentă până la amnistie26.
Dacă primul termen al recidivei l -a constituit o condamnare definitivă la o pedeapsă
rezultantă aplicată pentru un concurs de infracțiuni, iar după săvârșirea unei no i infracțiuni în
stare de recidivă, una sau mai multe dintre infracțiunile la care se referă primul termen al
recidivei au fost amnistiate, atunci pedepsel e se descontopesc și se înlătur ă eventualul spor
aplicat . În continuare, se procedează la contopirea pedepselor pentru infracțiunile care nu au fost
amnistiate și se aplică pedeapsa rezultantă, urmând să se constate dacă mai subzistă sau nu
condițiile primului termen al recidivei27. Menționăm că acești pași se urmează și în situația de la
lit. a), dacă în loc de infracțiunea amnistiată din cadrul concursului, una sau mai multe infracțiuni
au fost dezincriminate28.
c) Condamnările privind infracțiunile săvârșite din culpă [art. 42 lit. c) C. pen.] .
Condamnările definitive pentru săvârșirea unei/unor infracțiuni doar prin această formă de

25 Tribunalul Constanța, dec izia penală nr. 280 din 25 martie 1992, în Dreptul nr. 1/1994, p. 115 apud T. Dima,
Drept penal. Partea generală, ediția a 3 -a, Editura Hamangiu, București, 2014, p. 384 -385.
26 G. Ivan în G. Antoniu Ș.A., op. cit ., p. 472 -473.
27 Idem, p. 472.
28 A se vedea H. Diaconescu, Din nou cu privire la modul de stabilire a recidivei atunci când unele dintre
infracțiunile concurente care alcătuiesc primul termen al acesteia au fost dezincriminate , în Dreptul nr. 3/1995, p.
58-62.

13
vinovăție și indiferent de modalitatea normativă a culpei (cu prevedere sau fără prevedere) nu pot
constitui prim termen al recidivei. “Legiuitorul a înțeles să restrângă sfera recidivei la fapte
săvârșite cu intenție sau intenți e depășită, deoarece numai în cazul acestor infracțiuni poate exista
perseverență infracțională caracteristică stării de recidivă ”29. Astfel, au fost înlăturate discu țiile
apărute sub imperiul Codului penal din 1969 în ceea ce privește praeterintenția ca fo rmă de
vinovăție a unuia dintre cei doi termeni ai recidivei odată cu intrarea în vigoare a Codului penal
actual, care prevede în mod expres în art 41 că infracțiunile săvârșite cu intenție depășită vor fi
avute în vedere la existența stării de recidivă. Totodată , dacă hotărârea de condamnare privește
un concurs de infracțiuni compus din una sau mai multe infracțiuni
intenționate/praeterintenționate cât și din una sau mai multe infracțiune comise din culpă, aceasta
poate constitui prim termen al recidivei î n ipotezele și condițiile arătate mai sus.
Chiar dacă în Codul penal actual nu se mai prevede precum în art. 38 din Codul penal din
1969, faptul că nu pot atrage starea de recidivă nici condamnările privitoare la infracțiunile
săvârșite în timpul minorit ății, acestea continuă să reprezinte o condiție negativă de existență a
stării de recidivă. Legiuitorul a renunțat la această enumare în cuprinsul art. 42 C. pen., deoarece
minorilor nu li se mai pot aplica pedepse, ci doar măsuri educative neprivative ori privative de
libertate (art. 114 C. pen.).
În ceea ce privește pluralitatea intermediară, deși în art. 44 C. pen. nu se face trimitere în
mod corespunzător la art. 42 lit. a) și b), condamnările pentru fapte care numai sunt prevăzute de
legea penală sau c ondamnările pentru infracțiuni amnistiate nu pot atrage existența pluralității
intermediare, având în vedere natura juridică a dezincriminării, respectiv a clemenței sub forma
unei amnistii postcondamnatorii30. De asemenea, asemănător recidivei postcondamna torii, nici în
cazul condamnărilor privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității nu subzistă
pluralitatea intermediară de infracțiuni31. În schimb, deosebit de recidiva postcondamnatorie,
condamnările definitive relative la infracțiunile săvâr șite din culpă pot reprezenta, așa cum am
menționat și mai sus, pluralitatea intermediară.

29 I. Pascu, A .S. Uzlau, G. Muscalu, op . cit ., p. 327.
30 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 827 -828.
31 Curtea de apel Gala ți, Secția pen ală și pentru cauze cu minori, decizia 815/2015, consul tată online la adresa :
http://www.rolii.ro/hotarari/5898bbcae490095834000d17 .

14
II.2. Condițiile referitoare la cel de -al doilea termen al recidivei
postcondamnatorii comparativ cu cele ale pluralității intermediare
1.Săvârșirea din nou a unei infracțiuni cu intenție (directă sau indirectă) ori cu
intenție depășită
Potrivit art. 174 C. pen. , “Prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se
înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiun e consumată
sau tentativă , precum și participarea la comiter ea acestora în calitate de coaut or, instigator sau
complice ”. Legiuitorul penal român a adoptat așa numita recidivă generală , adică infracțiunile
reunite în structura sa nu sunt condiționate de na tura lor. Aceasta nu exclude, pe caz concret,
nașterea unei recidive speciale, adică noua infracțiune săvârșită poate fi de aceeași natură cu
infracțiunea care a atras condamnarea anterioară (de pildă, două infracțiuni de furt). Această
ultimă situație v a fi avută în vedere de instanță la individualizarea pedepsei [art. 74 alin. (1) lit. e)
C. pen. ], întrucât se poate determina o specializare în comiterea unor infracțiuni de aceeași
natură, ceea ce relevă o periculozitate sporită a infractorului.
Se impune precizarea c ă infracțiunile comise din culpă (cu prevedere sau simplă) nu pot
constitui cel d e-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, spre deosebire de pluralitatea
intermediară care poate avea în structura sa infracțiuni comise din culpă fie d oar în unul dintre
cele două termene, după caz, fie în ambele termene. Asemătător recidivei postcondamnatorii, nu
interesează pentru existența pluralității intermediare natura infracțiunilor săvârșite (pot fi de
natură diferită sau de aceeași natură), fapt ul că aceasta a rămas în fază de tentativă pedepsibilă
ori calitatea cu care a fost comisă fapta penală.
2.Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune să fie închisoarea de un an
sau mai mare ori detențiunea pe viață
Conform art. 187 C. pen., “Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa
prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în
considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”. După cum am observat, în cazul
primului te rmen se are în vedere pedeapsa concret aplicată de instanță. În ceea ce privește cel de –
al doilea termen al recidivei interesează pedeapsa prevăzută de lege și nu cea efectiv aplicată de
instanță. Dacă s -ar fi reținut criteriul pedepsei aplicate pentru cel de-al doilea termen, „s -ar fi

15
ajuns ca judecătorul să stabilească starea de recidivă în raport de pedeapsa aleasă, soluție în
contradicție cu egalitatea în fața legii (instanțe diferite puteau evalua diferit gravitatea unor fapte
similare, stabilind într -un caz existența stării de recidivă și înlăturând -o în al caz)”32. Prin
urmare, se va reține recidiva chiar dacă pedeapsa aplicată de instanță pentru cel de -al doilea
termen este închisoarea mai mică de un an sau amenda, din moment ce pedeapsa prevăzută de
lege este închisoarea de un an sau mai mare ori detențiunea pe viață. Menționăm că se va avea în
vedere limita maximă specială prevăzută de textele incriminatorii33, închisoarea putând figura ca
pedeapsă unică sau alternativă cu amenda, deoarece textul art. 41 C. pen. nu face nicio distincție
în acest sens.
Totodată, așa cum rezultă din prevederile art. 187 C. pen, condiția este îndeplinită și
atunci când infracțiunea a rămas în fază de tentativă pedepsibilă dacă pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiun ea consumată este închisoarea de cel puțin un an, fără a se lua în considerare, la
constatarea stării de recidivă, de dispozițiile art. 33 alin. (2) C. pen.
Cel de -al doilea termen poate fi reprezentat și de un concurs de infracțiuni, dacă pentru
cel puț in o infracțiune concurentă comisă cu intenție sau intenție depășită, legea prevede
pedeapsa închisorii de un an sau mai mare ori detențiunea pe viață.
Diferit de recidiva postcondamnatorie, pluralitatea intermediară nu trebuie neapărat să
îndeplinească a ceastă condiție. Astfel, p oate constitui termen secund al pluralității intermediare o
infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mici de un an ori amenda, după
cum poate reprezenta termen secund și o infracțiune comisă din nou pentru car e legea prevede
pedeapsa închisorii de un an sau mai mare ori detențiunea pe viață, dacă nu este îndeplinită cel
puțin o cerință legală a recidivei postcondamnatorii cu privire la forma de vinovăție ori gravitatea
condamnării primului termen.

32 L. V. Lefterache, Drept penal. Partea generală. Curs pentru studenții anului II , Editura Hamangiu, București,
2016, p. 384.
33 Curtea de apel Ploiești, Secția penală, de cizia penală nr. 184/1994 apud G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A.,
op. cit ., p. 202.

16
3.Noua infra cțiune trebuie să fie comisă după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare pentru infracțiunea ce constituie primul termen, dar înainte de executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei
Această condiție nu reiese din dispozițiile art. 41 C. pen . care definește recidiva, ci din
prevederile art. 43 alin. (1) și (2) prin reglementarea unui tratament sancționator diferit de cel al
recidivei postexecutorii [art. 43 alin. (5) C. pen. ]. Prin urmare, se pot distinge urm ătoarele
momente în care noua infr acțiune se poate săvârși , pentru a da naștere unei recidive
postcondamnatorii :
a) înainte de începerea executării pedepsei (când nu a fost pusă în executare sau când
condamnatul s -a sustras de la executare ori a obținut amânarea executării pedepsei potrivit a rt.
589 C. proc. pen.)34;
b) în timpul executării pedepsei (această situație cuprinde următoarele momente: când
persoana se află în executarea propriu -zisă a pedepsei într -un loc de deținere; când a obținut
întreruperea executării acesteia în condițiile art. 5 92 C. proc. pen.; când se află în termenul de
supraveghere al liberării condiționate; când persoana aflată în executarea pedepsei privative de
libertate comite infracțiunea de evadare35 ori atunci când în stare de evadare din executarea
pedepsei se săvârșeș te o nouă infracțiune cu îndeplinirea tuturor condițiilor referitoare la termenii
recidivei )36;
c) în termenul de supraveghere în cazul unei condamnări cu suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei aplicate ori în termenul de încercare al unei grațieri condiționate. Subliniem
că aceste ultime două cazuri, deși nu reprezintă momente ale executării pedepsei, săvârșirea unei
noi infracțiuni în aceste intervale poate conduce la reținerea stării de recidivă poscondamnatorie,
de bună seamă, cu întrunirea tutu ror condițiilor legale37.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 98 și art. 106 C. pen, se impune
precizarea că săvârșirea noii infracțiuni în cursul termenului de supraveghere al suspendării
executării pedepsei sub supraveghere sau în cel al liberării condiționate atrage starea de recidivă
postcondamnatorie doar dacă infracțiunea a fost descoperită până la expirarea acestui termen și

34 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 809.
35 Judec ătoria Buftea, Secția penală, sentința nr. 396/2017, consultată online la adresa :
http://www.rolii.ro/hotarari/5a56d48ae490096408000064 .
36 C-tin.Mitrache, C. Mitrache, op. cit ., p. 351 -352.
37 Ibidem .

17
s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere/liberării condiționate sau
s-a descop erit o cauză de anulare (art. 97, art. 105 C. pen.)38. Dacă infracțiune a nou comisă este
descoperită după expirarea termenului de supraveghere, pedeapsa se va considera executată și se
va reține numai starea de recidivă postexecutorie. Pe de altă parte, în lipsa unor dispoziții precum
art. 98 sau art. 106 C. pen. în materia grațierii condiționate , chiar dacă infracțiunea consumată în
interiorul termenului de încercare a unei grațieri condiționate fost descoperită după expirarea
acestui termen, revocarea ei p oate interveni astfel și după expirarea termenului de grațiere în
lipsa unei dispoziții contrare cuprinse în actul normativ prin care se acordă grațierea39.
Precizăm că momentul de la care ia naștere starea de recidivă, adică momentul de la care
făptuitoru l devine recidivist , este data săvârșirii infracțiunii ce formează al doilea termen al
recidivei, iar nu de la data condamnării inculpatului pentru această infracțiun e, ocazie în care
instanța verifică doar existența condițiilor recidivei și aplică tratame ntul juridic corespunzător40.
Având în vedere că infracțiunil e de durată (continue, continuate, de obicei, progresive),
prezintă atât un moment al consumării, cât și un moment al epuizării activității infracționale , se
ridică problema delimitării între conc urs și recidiva postcondamnatorie , dar și între recidiva
postcondamnatorie și cea postexecutorie.
În ceea ce privește delimitarea dintre concursul de infracțiuni și recidivă, în literatura de
specialitate41 se arată, pe bună dreptate, că o infracțiune conti nuă/continuată/ de obicei consumată
înainte de rămânarea definitivă a hotărârii de condamnare , dar epuizată după acest moment
atrage reținerea recidivei postcondamnatorii dacă sunt întrunite toate condițiile legale, iar nu
concursul de infracțiuni. Așadar, în cazul acestor infracțiuni prezintă importanță momentul
epuizării. Dimpotrivă, în cazul unei infracțiuni progresive, va interesa momentul consumării
activității infracționale. Astfel, dacă data săvârșirii acțiunii sau inacțiunii (momentul consumării)
are loc înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, însă rezultatul mai grav produs
are loc după această dată (momentul epuizării) se va reține concursul de infracțiuni, iar nu starea
de recidivă postcondamnatorie. Aceste rezolvări sunt impuse de prevederile art. 154 alin. (2) și
(3) C. pen.

38 G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 203.
39 Ibidem .
40 G. Ivan în G. Antoniu Ș.A., op. cit ., p. 449; Tribunalul Suprem, decizia nr. 53/1978, în R.R.D. nr. 12/ 1970, p. 55
apud G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 198.
41 M. Udroiu, op. cit ., p. 141; în același sens, M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 8 08.

18
În ceea cea privește delimitarea dintre recidiva postcondamnatorie și cea postexecutorie ,
dacă o infracțiune de durată (continuă, continuată, de obicei, progresivă) , s-a consumat în
termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ori în termenul de
încercare al liberării condiționate, epuizându -se ulterior acestui moment, se va reține starea de
recidivă postcondamnatorie cu condiția ca infracțiunea nou săvârșită să fie descoperită până la
împlinirea termenului de supraveghere42. Prin urmare, prezintă importanță momentul consumării
infracțiunii de durată (de la această dată ia naștere starea de recidivă), ca o excepție de la regula
potrivit căreia momentul epuizării , în cazul infracț iunilor de durată , este elementul care
determină producerea unor consecințe juridice43. Aceasta este și soluția promovată de instanța
noastră supremă, printr -o decizie44 mai veche care își păstrează valabilitatea și sub reglementarea
Codului penal actual: “(…) În raport de a ceastă dată (momentul epuizării – n.n.) se produc
consecințele juridice referitoare la aplicarea legii în spațiu și în timp , minoritate, prescripția
răspunderii penale, amnistie și grațiere, precum și or ice alte consecințe care sunt condi ționate de
epuizarea activității infracționale. Celelalte consecințe ale infracțiunilor continue și continuate,
cum sunt cele referitoare la stabilirea stării de recidivă (…) se produc la momentul în care
elementele constitutive ale infracțiunii sunt în trunite, când potrivit legii, făptuitorul poate fi tras
la răspundere penală (adică de la momentul consumării – n.n.)”. Dacă însă infracțiunea nu este
descoperită în cursul termenul ui de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub
supraveghere sau în cel al liberării condiționate se va reține starea de recidivă postexecutorie.
Rezolvarea acestei situații se impune în mod similar și în cazul c onsumării noii infracțiuni de
durată în cursul termenului de încercare al unei grațieri condiționate, epuizân du-se după
expirarea acestui termen , cu excepția faptului că, așa cum arătat și mai sus, revocarea poate avea
loc, atât atunci când descoperirea infracțiunii a a avut loc în cursul termenului de grațiere, cât și
după împlinirea acestuia.
Condiția prezentat ă trebuie îndeplinită în mod obligatoriu și pentru a reține pluralitatea
intermediară de infracțiuni , așa cum rezultă din prevederile art. 44 alin. (1) C. pen. Astfel, se
remarcă o apropiere față de recidiva postcondamnatorie, dată de intervalul de timp î n care trebuie
comisă infracțiunea ce formează cel de -al doilea termen. Dacă noua infracțiune s -a comis după
ce pedeapsa anterioară definitivă a fost executată sau considerată ca executată și nu sunt

42 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 808 -809.
43 G. Ivan în G. Antoniu Ș.A., op. cit ., p. 450.
44 Tribunalul Suprem, decizia de îndrumare nr. 1/1987 apud G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 199.

19
îndeplinite condițiile stării de recidivă (postexecutori i), nu va exista pluralitate intermediară ci,
așa cum am mai precizat, o pluralitate nenumită de infracțiuni .

III. Tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii ș i cel al
pluralității intermediare de infracțiuni în cazul persoanei fizice
III.1. Regimul de sa ncționare al recidivei postcondamnatorii în cazul persoanei
fizice în ceea ce privește aplicarea pedepsei principale este prevăzut în art. 43 alin. (1) -(4) C.
pen., care cuprinde trei ipoteze de lucru :
a) Al doilea termen al recidivei este constituit dintr -o singur ă infracțiune (comisă
înainte de începerea executării pedepsei, în cursul executării acesteia sau în alte situații
similare) .
Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., “Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată
sau considerată ca executată s e săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa
stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas
neexecutat din aceasta”. Astfel, legiuitorul penal a consacrat sistemul cumulului aritmetic sau al
totalizării pedepselor – regulă ce se aplică în mod obligatoriu, având în vedere exprimarea
imperativă („se adaugă”) – spre deosebire de Codul penal din 1969 care reglementa sistemul
cumulului juridic, cu sport facultativ și variabil de până la 7 ani45. Așa cum rezultă din articolul
menționat, instanța trebuie să parcurgă două etape succesive pentru aplicarea pedepsei în caz de
recidivă postcondamnatorie :
 Stabilirea pedepsei pentru noua infracțiune săvârșită, ținând seama de criteriile generale
de individualiza re a pedepsei (art. 74 C. pen. ) și făcând abstracție de incidența stării de
recidivă46.
Dacă pentru această infracțiune ce reprezintă cel de -al doilea termen, legea prevede
pedepse alternative (închisoarea de un sau mai mare sau amenda ori, după caz, deten țiunea pe
viață), instanța trebuie să se fixeze mai întâi asupra uneia din aceste pedepse, ținând seama de

45 G. Bodoroncea în G. Bodoron cea Ș.A., op. cit ., p. 210.
46 T. Dima, op. cit ., p. 387 -388.

20
criteriile generale de individualizare a pedepsei, urmând ca apoi, în funcție de pedeapsă, să
stabilească și cuantumul acesteia47.
 Aplicarea pedepsei rezultante pentru starea de recidivă postcondamnatorie prin adăugarea
pedepsei stabilite pentru noua infracțiune la pedeapsa anterioară neexecutată ori la rest ul rămas
neexecutat din aceasta (pedeapsă unică aplicată pentru o singură infrațiune comisă sau p edeapsă
rezultantă aplicată pe ntru un concurs de infracțiuni).
Conform unei opinii exprimate în doctrină48, aceast ă pedeapsă rezultantă va putea depăși
maximul general al închisorii de 30 de ani prevăzut de art. 60 C. pen. . Într -un alt punct de vedere
mai a rgumentat49, la care aderăm, regimul de sancționare prin cumul aritmetic este unul limitat,
funcțional sub cenzura înscrisă în art. 2 alin. (3) C. pen. , care nu permite în nicio situație
depășirea maximului general de pedeapsă.
Așa cum rezultă din art. 72 a lin. (1) C. pen., perioada în care persoana a fost supusă unei
măsuri preventive privative de libertate (reținerea/arestarea prevenetivă/arestarea la domiciliu)
pentru cea de -a doua infracțiune (ce constituie termenul secund al recidivei) se va scădea din
pedeapsa rezultantă. Tot astfel, se va deduce din pedeapsa rezultantă și durata privării de libertate
executată în temeiul hotărârii definitive de condamnare pentru prima infracțiune (ce constituie
primul termen al recidivei). De exemplu, dacă condamnatul aflat în executarea pedepsei de 2 ani
închisoare, după 1 an de executare, comite o nouă infracțiune intenționată aflată în stare de
recidivă postcondamnatorie. Instanța va sta stabili pedeapsa pentru noua infracțiune (să
presupunem 2 ani închisoare), pe ca re o va adăuga la restul de pedeapsă neexecutat (un an
închisoare), în final condamnatul urmând să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Sistemul cumului aritmetic se va aplica și atunci când după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, infracți unea nou săvârșită este evadarea. Astfel, potrivit art. 285 alin.
(4) C. pen. “Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la restul rămas
neexecutat din pedeapsă la data evadării” . Deși în acestă situație tratamentul sancționator al
cumului aritmetic se va întemeia pe dispozițiile art. 285 alin. (4) C. pen. [reprezintă normă
special ă în raport cu art. 43 alin. (1)], nu trebuie omis nici art. 43 alin. (1) din Partea generală a

47 G. Ivan în G. Antoniu Ș.A., op. cit ., p. 480.
48 Idem , p. 481 ; T. Dima, op. cit ., p. 387.
49 I. Pascu, A.S. Uzlau, G. Muscalu, op . cit ., p. 330; M. -I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 810; M.
Udroiu, op. cit ., p. 142 ; G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 212 ; C-tin.Mitrache, C. Mitrache, op. cit .,
p. 359; L. V. Lefterache, op. cit ., p. 387.

21
Codului penal, deoarece acesta va indică, în principal, faptul că infracțiunea de evadare din
executarea pedepsei este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie50.
Dacă evadarea are loc din starea de reținere sau de arest preventiv, nu vor opera
prevederile art. 285 alin. (4) C. pen., reținându -se concurs între evad are și infracțiunea pentru
care infractorul fusese reținut sau arestat. În această situație infractorul nu este recidivist, întrucât
nu există o hotărâre definitivă de condamnare care să separe cele două infracțiuni.
Același tratament sancționator (cumulu l aritmetic) se aplică și în situația revocării
obligatorii a suspendării execitării pedepsei sub supraveghere. Astfel, p otrivit art. 96 alin. (4) C.
pen., „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere al suspendării execu tării pedepsei sub
supraveghere cel condamnat săvârșește o nouă infracțiunte (intenționată sau praeterintenționată –
n.n.), descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s -a pronunțat o condamnare la
pedeapsa închisorii , chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspe ndarea și dispune
executarea pedepse i”. Prin urmare, după revocarea suspendării, instanța va aplica sistemul
cumulul ui aritmetic între pedeapsa anterioară neexecutată și pedeapsa atrasă de infracțiunea nou
comisă, dacă sunt, de bună seamă, îndeplinite toat e condițiile pentru reținerea stării de recidivă
postcondamnatorie. În caz contrar, pedeapsa principală se va stabili și executa potrivit
dispozițiilor referitoare la pluralitatea intermediară [art. 96 alin. (5) C. pen. ].
Aceeași soluție operează și în ca zul revocării liberării condiționate din executarea
pedepsei închisorii, cu diferența că, cumulul aritmetic se va realiza între restul de pedeapsă rămas
neexecutat din condamnarea anterioară și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea nou comisă.
Această rezo lvare este impusă de dispozițiile art. 104 alin. (2) C. pen., care prevede că : “Dacă
după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în
termenul de supraveghere și pentru care s -a pronunțat o condamnare la pede apsa închisorii, chiar
după expirarea acestui termen , instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de
pedeapsă (s.n.)” .
De asemenea, da că condamnatul săvârșește o nouă infracțiune pe parcursul termenului de
încercare (definitivare) al unei gra țieri condiționate, în urma revocării grațierii, făptuitorul va
executa în final pedeapsa rezultantă din cumulul aritmetic al pedepsei anterioare aplicate pentru
prima infracțiune (față de care s -a revocat grațierea) și al pedepsei aplicate pentru infracți unea

50 G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 211.

22
nou comisă. Aceasta este practica legislativă constantă, însă printr -o dispoziție expresă a unei
legi de grațiere condiționată, se poate deroga de la această soluție de principiu51.
b) Al doilea termen al recidivei este reprezentat de un concurs de infrac țiuni.
Potrivit art. 43 alin. (2) C. pen., „Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată
sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin
una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite s e contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la
concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori
la restul rămas neexecutat din aceasta”52. Dacă potrivit Codului penal anterior, lipsa unei astfel
de prevede ri generase discuții cu privire la ordinea de valorificare a celor două forme pluralitate
infracțională53, Codul penal în vigoare a tranșat această problemă, acordând prioritate în
aplicarea regulilor referitoare la concurs.
Mecanismul de sancționare în ipo teza prevăzută de articolul menționat va parcurge
următorii pași :
 Stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre infrac țiunile concurente, potrivit criteriilor
generale de individualizare a pedepselor (art. 74 C. pen.) făcându -se abstracție de incidența stări i
de recidivă. Menționăm că este necesar ca cel puțin o infracțiune din cadrul concursului trebuie
să se afle în stare de recidivă (infracțiune intenționată/praeterintenționată pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare ori detenți unea pe viață) așa cum rezultă din
prevederile art. 43 alin. (2) C. pen. Astfel, nu este exclusă situația în care concursul de infracțiuni
să înglobeze în structura sa și infracțiuni aflate în stare de pluralitate intermediară (de pildă,
infracțiuni comise din culpă sau cu intenție pentru care pedeapsa abstractă prevăzută de lege este
închisoarea mai mică de un an ori amenda). Prin urmare, putem afirma că în această ipoteză
starea de recidivă postcondamnatorie are prioritate față de pluralitatea intermediar ă.
 Pedepsele astfel stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor privitoare la concursul de
infracțiuni [art. 39 alin. (1) C. pen. ].
 Pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată sau la restul rămas
neexecutat din aceasta (sistemul cum ulului aritmetic) .

51 M.-I. Mărculescu -Michin ici, M. Dunea, op. cit ., p. 810 -811.
52 Judecătoria Sectoru lui 4 București, Secția penală, sentința nr. 462/2017, consultată online la adresa :
http://www.rolii.ro/hotarari/58ef1857e49009cc8f000 08b.
53 A se vedea M. Petrovici, Discuții în legătură cu tratamentul juridic aplicabil în cazul recidivelor multiple
postcondamnatorii , în R.R.D. nr. 9/1988, p. 26 -35.

23
Situația în care p ersoana condamnată evadează și comite anterior/ concomite nt/ulterior
evadării una sau mai multe infracțiuni (asumând că sunt îndeplinite condițiile recidivei
postcondamnatorii) a generat, în literatura de specialitate, d iscuții cu privire la regulile de
sancționare aplicabile. Astfel, într -o opinie minoritară, se arată că deși evadarea și infracțiunea
săvârșită în stare de evadare sunt concurente între ele, “pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de
evadare se adaugă la r estul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (art. 285 alin. 4 C. pen.) și
apoi la această pedeapsă (restul rămas neexecutat + pedeapsa pentru evadare) se adaugă
pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă în stare de evadare. Dacă în stare de evadare se
comit două sau mai multe infracțiuni concurente între ele, atunci pedeapsa pentru evadare se va
adăuga la restul rămas neexecutat, iar la pedeapsa astfel formată (restul rămas neexecutat +
pedeapsa pentru evadare) se va adăuga pedeapsa rezultantă format ă din pedepsele stabilite pentru
infracțiunile concurente săvârșite în stare de evadare. Această soluție se întemeiează pe
dispozițiile special derogatorii din art. 285 alin. (4) C. pen., privind aplicarea pedepsei pentru
infracțiunea de evadare”54.
Într-o altă opinie , majoritar exprimată în doctrină55, se susține că soluția prevăzută de art.
43 alin. (2) C. pen. își găsește incidența în situația semnalată, indiferent de numărul infracțiunilor
comise în stare de evadare. Astfel, mai întâi pedepsele stabilite pentru evadare și pentru
infracțiunile săvârșite în stare de evadare se vor contopi potrivit regulilor de la concursul de
infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă va fi cumulată aritmetic cu restul de pedeapsă rămas de
executat la momentul evadării .
În ceea ce ne privește, apreciem ca fiind corectă cea din urmă opinie prezentată. Chiar
dacă art. 285 alin. (4) C. pen. reprezintă o normă specială în raport de art. 43 alin. (2),
tratamentul penal sancționator (cumulul aritmetic) este similar, astfel că orice altă interpretare,
care conduce la o soluție divergentă , necoerentă precum cea exprimată de opinia minoritară
trebuie evitate. Dispoziția specială cuprinsă în art. 285 alin. (4) instituie un regim sancționa tor
derogator doar în raport de instituția pluralității intermedia re de infracțiuni, iar nu și în raport de
instituția recidivei postcondamnatorii56, din moment ce în cazul pluralității intermediare se aplică
regulile de la concurs, având astfel un tratament sancționator diferit. În plus, Codul penal în

54 C-tin.Mitrache, C. Mitrache, op. cit ., p. 357.
55 G. Ivan în G. Antoniu Ș.A., op. cit ., p. 482 -483; T. Dima, op. cit ., p. 388; M. -I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea,
op. cit ., p. 811 -812; M. Udroiu, op. cit ., p. 145; G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 212.
56 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 812.

24
vigoare nu a mai preluat dispozițiile art. 39 alin. (3) din Codul penal anterior care prevedea în
Partea generală un tratament penal corespunzător în cazul săvârșirii unei infracțiuni după
evadare. Ca atare, având în vedere întreaga reglementare a tratamentului p luralității de
infracțiuni , singura soluție viabilă rămâne cea înscrisă în prevederile art. 43 alin. (2) C. pen.
c) Aplicarea detențiunii pe viață în caz de recidivă postcondamnatorie .
Conform art. 43 alin. (3) C. pen. dacă prin cumulul aritmetic al pedepselo r (potrivit
tratamentului penal al recidivei postcondamnatorii) s -ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul
general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa
prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau m ai mare, în locul pedepselor cu închisoarea
se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Această ipoteză de aplicare a detențiunii pe viață
este una facultativă pentru instanța de judecată, aceasta având posibilitatea fie să aplice pedeapsa
detențiunii p e viață, fie pedeapsa închisorii de 30 de ani57 (care reprezin tă maximul general al
acesteia) potrivit art. 2 alin. (3) C. pen.
Pe de altă parte, instanța de judecată este obligată să aplice detențiunea pe viață, neavând
altă posibilitate, atunci când [potr ivit art. 43 alin. (4) C. pen.] pedeapsa anterioară sau pedeapsa
stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă este detențiunea pe viață. În acest caz
legiutorul a consacrat sistemul absorbției.
III.2. Dacă în cazul recidivei postcondamantor ii sistemul operant de sancționare este
reprezentat preponderent de cumulul aritmetic, tratamentul penal al pluralit ății intemerdiare
de infracțiuni în cazul persoanei fizice , în privința aplicării pedepsei principale, este unul
diferit, reglementat în art . 44 alin. (2) C. pen. Potrivit acestei dispoziții, „În caz de pluralitate
intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit
dispozițiilor de la concursul de infracțiuni”.
În literatura juridică se afirmă, pe bună dreptate, faptul că formularea de la art. 44 alin (2)
C. pen. ( „se contopesc ” potrivit dispoziț iilor de la concurs ), pare a restrânge ipotezele
sancționatorii ale pluralităț ii intermediare doar cu privire la cazul cumului juridic de la art. 39
alin. (1) lit. b) si c). De aceea, formularea legală din Codul penal din 1969 („pedeapsa se aplică
potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni”) indica un stadiu superior de exprimare, care
acoperea toate ipotezele posibile, dublând și în cazul pluralității in termediare integralitatea

57 M. Udroiu, op. cit ., p. 145.

25
soluțiilor sancționatorii apte a se co nfigura în situația concursului58. Altfel spus, regimul juridic
sancționator al pluralității intermediare are în vedere întreaga reglementare a modului de
sancționare a concursului de infracțiu ni pre văzut în art. 39 C. pen. (inclusiv art. 40 C. pen.),
anume:
 Sistemul cumulul juridic cu spor obligatoriu și fix [art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 alin.
(1) lit. b) și c ) C. pen ] când sau stabilit numai pedepse cu închisoare ori numai pedepse cu
amendă. Acesta presupune că se va stabili pedeapsa pentru noua infracțiune, care se va contopi
cu întreaga pedeapsă aplicată anterior pentru infracțiunea ce constituie primul termen, se va alege
pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime d in cealaltă pedeapsă59. Totodată,
având în vedere prevederile art. 40 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa anterioară a fost executată
parțial (nu și integral, altfel numai subzistă starea de pluralitate intermediară) până la contopire ,
ceea ce s -a executat se va scade din pedeapsa rezultantă.
 Sistemul absorbției [ art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen. ], atunci când
fie pedeapsa din primul termen este detențiunea pe viață, iar pentru termenul secund pedeapsa
stabilită este închisoarea sa u amenda, fie pedeapsa din primul termen este închisoarea/amenda,
iar pedeapsa pentru termenul secund este detențiunea pe viață, în ambele ipoteze urmând să se
aplice în mod obligatoriu doar pedeapsa detențiunii pe viață.
 Sistemul cumului aritmetic [ art. 4 4 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen.], spre
exemplu, atunci când primul termen constă într -o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii
de 2 ani pentru o infracțiune intenționată, iar al doilea termen este constituit dintr -o infracți une
comisă din culpă pentru care pedeapsa prevăzută de lege este amenda. Potrivit acestui sistem, se
va aplica pedeapsa închisorii de 2 ani, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii stabilită
de instanță.
După cum se poate observa în cazul pluralită ții intermediare pot opera trei sisteme de
sancționare, deosebit de recidiva postcondamnatorie în care sistem ul de sancționare preponderent
este cumulul aritmetic [art. 43 alin. (1) și (3) C. pen. ], iar ca excepție, sistemul absorbției [art. 43
alin. (4) C. pen.] .

58 M.-I. Michinici, M. Dunea în T. Toader Ș.A. , Noul Cod penal, comentarii pe articole , Editura Hamangiu,
București, 2014 , p. 115 -116.
59 Curtea de apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, decizia 252/2017, cons ultată online la
adresa : http://www.rolii.ro/hotarari/58f0669ee49009188e00002e.

26
De asemenea, ținând cont că în cazul tratamentul ui penal al pluralității intermediare sunt
incidente toate regulile de la concursul de infracțiuni, apreciem, în acord și cu alți autori60,
posibilitatea aplicării detențiunii pe viață în condițiile art. 39 alin. (2) C. pen. , anume: „Atunci
când s -au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai
grea a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu î nchisoarea stabilite s -ar depăși cu 10
ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre
infracțiunile concurente (dintre infracțiunile care intră în compunerea pluralității intermediare –
n.n.) pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica
pedeapsa detențiunii pe viață”. Astfel, similar recidivei postcondamnatorii, instanța are
posibilitatea de a alege între aplicarea detențiunii pe viață sau închisorii de 30 de ani [art. 2 ali n.
(3) C. pen.], dispozițiile art. 39 alin. (2) fiind asemănătoare cu cele înscrise în art. 43 alin. (3)
C.pen.
Fără a insista asupra acestui subiect, menționăm că Codul penal anterior consac ra
sistemul cumulului juridic cu spor facultativ și variabil pentru sancționarea concursului de
infracțiuni. Însă , modificările intervenite în Codul penal actual cu privire la sancționarea
concursului de infracțiuni se răs frâng implicit și asupra sancționării pluralității intermediare .
Având în vedere că prin sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix se poate ajunge la
aplicare a unei pedepse rezultante exagerat de mari („pedeps e girafă”61, inumane ) ce are ca limită
doar maximul general al pedepsei închisorii de 30 de ani (art. 60 C. pen.) , pentru săvârșirea u nor
infracț iuni minore ca gravitate (spre exemplu, mai multe furturi de alimente din magazine ori
mai multe fapte de corupție etc.) , dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au reprezentat obiect
al unor excepții de neconstituționalitate62. Toate aces te excepții au fost respinse, Curtea
motivând, în raport cu critici similare, că optarea pentru un sistem de cumul sau altul în situația

60 M.-I. Mărculescu -Michinici, Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (II) Regimul sancționator –
particularități , în Analele Universității „Alexandru Ioan Cu za” din Iași, Tomul LXIII, Seria Științe Juridice, nr.
1/2017, p. 124, consultare online la adresa: http://pub.law.uaic.ro/files/articole/2017/voli/2017_i_2.1.michinici.pdf .
p. 124 ; G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 221.
61 V. Cioclei, Pede apsa girafă , 11 martie 2015, consultare online la adresa:
https://www.juridice.ro/364635/pedeapsa -girafa.html
62 A se vedea C.C.R., decizia –respinsă – nr. 711 din 27 octombrie 2015, publicată în M. Of. Al României, Partea I,
nr. 913 din 9 decembrie 2015; C.C.R., decizia –respinsă – nr. 782 din 17 noiembrie 2015, publicat ă în M. Of. al
României, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2016 ; C.C.R., decizia -respinsă – nr. 210 din 12 aprilie 2016, publicat ă în
M. Of. al României, Partea I, nr. 440 din 13 iunie 2016 ; C.C.R., decizia –respinsă – nr. 545 din 12 iulie 2016,
publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 838 din 21 octombrie 2016.

27
concursului de infracțiuni intră în atribuțiile organului legiuitor, conform politicii penale a
statului, potrivit rolu lui său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării .
Conform principiul ui enunțat de marele gânditor iluminist Cesare Beccaria , scopul
pedepselor nu este acela de a chinui pe condamnat (prevențiunea specială) ci doar de a -l
împiedica să aducă co ncetățenilor săi noi prejudicii și de a -i abate pe alții de la săvârșirea unor
fapte asemănătoare (prevențiunea generală). Chiar dacă legiuitorul a optat să sancționeze mai
server concursul de infracțiuni (implicit și pluralitatea intermediară) , prin art. 39 alin. (1) lit. b)
și c) C. pen. s-ar ajunge la încălcarea acestui scop care trebuie să fie proporțional cu
infracțiunea/infracțiunile săvârșite. Prin urmare, alături de alți teoreticieni ai dreptului63 și chiar
instanțe64, de lege ferenda propunem modifi carea art. 39 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. , fie prin
revenirea la sistemul cumulului juridic cu spor facultativ și variabil, fie prin păstrarea sistemului
juridic cu spor obligatoriu și fix , însă cu limitarea acestuia la maximul special al pedepsei
prevăzute de lege pentru fapta cea mai grea ce intră în componența concursului .
Regulile de sancționare consacrate de regula generală în materie (cele de la concursul de
infracțiuni ) se vor aplica și atunci când pluralitatea intermediară a luat naștere în ipo teza
revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere [în condițiile art. 96 alin. (4) -(6) C.
pen.]65 ori în ipoteza revocării liberării condiționate [în condițiile art. 104 alin. (2) C. pen. ] De
asemenea, același tratament penal va fi avut în ved ere și în caz de anulare a renunțării la
aplicarea pedepsei [în condițiie art. 82 alin. (3) C. pen. ], a am ânării aplicării pedepsei [în
condițiile art. 89 alin. (1) C. pen.], a suspendării executării pedepsei sub supraveghere [în
condițiile art. 97 alin. ( 1) C. pen.] ori a liberării condiționate [în condițiile art. 105 alin. (1) C.
pen.].
Tratamentul penal al pluralit ății intermediare aplicabil persoanei fizice cunoaște și două
excepții , în sensul că nu va opera sistemul cumului juridic cu spor obligatoriu și fix de la
concursul de infracțiuni .

63 A. Stan, Unitate sau pluralitate infracțională în noul Cod penal. Sporul obligatoriu de pedeapsă – un rău necesar
sau o grav ă eroare? , în Revista Universul Juridic, nr. 12, decembrie 2016, p. 58, consultare online la adresa:
http://revista.u niversuljuridic.ro/wp -content/uploads/2017/01/07_Revista_Universul_Juridic_nr_12 –
2016_PAGINAT_BT_A_Stan.pdf ; M. -I. Mărculescu -Michinici, Când (nu) există pluralitate intermediară de
infracțiuni? (II)… op. cit ., p. 125.
64 A se vedea opinia Tribunalului Clu j – Secția penală, pct. 15, din cadrul deciziei C.C.R. –de respingere – nr. 545 din
12 iulie 2016, publicat ă în M. Of. al României, Partea I, nr. 838 din 21 octombrie 2016.
65 Judecătoria Timișoara, sentința penală nr. 2715/2016, consultare online la adresa :
http://www.rolii.ro/hotarari/58a3ddede490095420001b9c .

28
Prima excepție se referă la situația în condamnatul definitiv evadează din executarea
pedepsei închisorii (nu și din pedeapsa detențiunii pe viață când operează sistemul absorbției) ,
ipoteză în care se va aplica sist emul cumulului aritmetic al pedepselor potrivit art. 285 alin. (4)
C. pen. : „Pedeapsa aplicată pen tru infracțiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat
din pedeapsă la data evadării”. Astfel, dispoziția specială cuprinsă în art. 285 alin. (4) in stituie un
regim sancționator derogator în raport de art. 44 alin. (2) C. pen.66.
A doua excepție privește cazul în care noua infracțiune se comite în cursul termenului de
încercare (definitivare) al unei grațieri condiționate , situație în care tot cumulul aritmetic va
opera, și nu contopire cu spor obligatoriu, între pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune
săvârșită și pedeapsa sau restul rămas de executat din pedeapsă ca urmare a aplicării legii de
grațiere. Aceasta reprezintă practica legislativă const antă în această materie67, însă prin legea de
grațiere condiționată se poate prevedea și un alt tratament penal.
Regimul sancționator al pluralității intermediare nu ridică probleme atunci când în
alcătuirea ambilor termeni din structura acesteia intră câte o unitate infracțională (primul
termen constă într -o condamnare definitivă pentru o singură infracțiune, iar termenul secund
reprezintă comiterea unei noi infracțiuni). Se vor aplica regulile de la concurs, cu excepțiile celor
două cazuri deja prezentate.
Dacă primul termen din structura pluralității intermediare constă într -o condamnare
definitivă pentru un concurs de infracțiuni, iar cel de -al doilea termen se compune din
săvârșirea din nou a unei singure infracțiuni , „contopirea potrivit regulilor de la concursul de
infracțiuni se va face cu pedeapsa rezultantă în întregime, aceasta nefiind desfăcută în pedepsele
componente ”68.
Pentru evitarea oricăror confuzii , semnalăm că atunci când după o condamnare definitivă
(care îndeplinește condițiile stării de r ecidivă) și până la data la care pedeapsa este executată sau
considerată ca executată, se comit mai multe infacțiuni concurente, dintre care cel puțin una se
află în stare de recidivă postcondamnatorie, iar alta/altele se află în pluralitate intermediară , se
vor aplica prevederile art. 43 alin. (2) C. pen. Prin urmare, în această situație nu se va aplica

66 G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 216 ; M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. cit ., p. 829.
67 A se vedea, sp re exemplu, art. 7 din proiectul de lege (14/2017) pentru grațierea unor pedepse și a unor măsuri
educative privative de libertate la adresa https://www.senat.ro/Legis/PDF/2017/17L014FG.pdf apud M.-I.
Mărculescu -Michinici, Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (II) …op. cit ., p. 128.
68 C-tin.Mitrache, C. Mitrache, op. cit ., p. 370.

29
regimul sancționator al pluralității intermediare, „deoarece calitatea de recidivist trebuie să atragă
tratamentul specific acestei forme de pluralitate”69.
Cele mai divergente soluții în doctrina și practica judiciară cu privire la stabilirea
tratamentului sancționator au fost generate de situația în care cel de -al doilea termen din
structura pluraltății intermediare este constituit dintr -un concurs de infra cțiuni , indiferent că
primul termen este alcătuit dintr -o unitate sau pluralitate infracțională (concurs).
Într-o primă soluție se arată că în această situație „ primează soluționarea pluralității
intermediare (pentru fiecare infracțiune în parte), iar abia apoi urmează a se rezolva din punct de
vedere sancționator concursul de infracțiuni [utiliz ându -se pedepsele concrete atinse ca urmare a
aplicării anterioare a regulilor din art. 44 alin. (2) NCP ]”70. Mai exact, acest mecanism va
parcurge următoarele etape :
 Stabilirea de pedepse pentru fiecare dintre infrac țiunile concurente ;
 Aplicarea regimului sancționat or al pluralității intermediare, în sensul că se contopește
întreaga pedeapsă anterioară (chiar dacă a fost executată în parte) cu pedeapsa aplicată pentr u
fiecare dintre infracțiunile concurente, iar la pedeapsa de bază se adaug ă în mod obligatoriu și un
spor de o treime din cealalaltă pedeapsă (în cazul în care sunt numai pedepse cu închisoarea sau
numai pedepse cu amenda), stabilindu -se astfel pedepse re zultante parțiale (atâtea câte infracțiuni
concurente sunt) ;
 Aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni și pentru rezultantele
parțiale (se contopesc pedepsele rezultante parțiale, iar la pedeapsa de bază se adaugă în mod
obligatoriu și un spor de o treime din cealaltă pedeapsă);
 Din această pedeapsă rezultantă finală se va scădea perioada executată din pedeapsa
anterioară ori prin reținere/arest preventiv/arest la domiciuliu71 în temeiul art 40 alin (3) și 72
alin. (1) C. pen.
Spre exemp lu, să ne imaginăm că după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii de
2 ani pentru o infracțiune săvârșită din culpă (din care s -a executat o lună și 10 zile ), se comit din
nou două infracțiuni cu intenție , dintre care instanța stabilește pentru una dintre ele pedeapsa

69 Expunerea de motive la proiectul noului Cod penal , pct. 2.11., consultare online la adresa:
https://www.avocatnet.ro/articles/download/27594dd98162e6a0f16f508136c53140.
70 M.-I. Mărculescu -Michinici, Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (II) …op. cit ., p. 132 -133; în
același sens, M. Udroiu, op. cit ., p. 154; M. Petrovici, Unel e aspecte ale necorelării dispozițiilor legale referitoare
la pluralitatea intermediară și cele privind recidiva , în Dreptul nr. 9 -12/1990, p. 162 -163.
71 G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 220.

30
închisorii de 1 an, iar pentru cealaltă pedeapsa închisorii de 6 luni . Pedeapsa anterioară de 2 ani
se va contopi mai î ntâi cu pedeapsa de 1 an (se aplică pedeapsa de bază de 2 ani la care se
adaugă o treime din pedeapsa de 1 an, adică 4 luni , însemnând o pedeapsă rezultantă parțială de
1 an și 4 luni) și apoi cu cea de 6 luni (se aplică pedeapsa de bază de 2 ani la care se adaugă o
treime din pedeapsa de 6 luni, adică 2 luni, însemnând o pedeapsă rezultantă parțială de 2 ani și 2
luni) . Apoi va urma regimul sancționator al concursului de infracțiun i pentru rezultantele
parțiale: se aplică pedeapsa de bază de 2 ani și 2 luni, la care se adaugă o treime din cealaltă
pedeapsă rezultantă parțial de 1 an și 4 luni, adică 5 luni și 10 zile, î nsemnând o pedeapsă
rezultantă finală de 2 ani 7 luni și 10 zile din care se deduce o lună și 10 zile. Prin urmare,
potrivit soluției relevate, condamnatul va avea de executat în final o pedeapsă de 2 ani și 6 luni
închisoare.
Aceast ă rezolvare este susțin ută prin faptul că în conținutul normativ al art. 44 C. pen. nu
există o reproducere a unei soluții explicite, corespunzătoare celei consacrate de art. 43 alin. (2)
C. pen. (potrivit căruia mai întâi se aplică regulile de la concurs, apoi cele de la recidi vă). Altfel
spus, art. 44 C. pen nu prevede o ordine de efectuare a operațiilor dintre concurs și pluralitate
intermediară.
Totodată, se susține că acest mod de soluționare este funcțional și atunci când în termenul
de supraveghere al unei condamnări la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia ori în
termenul de supraveghere al liberării condiționate, cel condamnat săvârșește un concurs de
infracțiuni în condițiile pluralității intermediare72.
Critica acestei soluții este aceea că se creează o situație mai dezavantajoasă pentru
inculpat, fiind posibil să i se aplice în final o pedeapsă mai mare decât dacă ar fi fost recidivist,
având în vedere că prin aplicarea sporului de o treime la fiecare contopire efectuată se ajunge la
aplicarea a mininum trei spo ruri de pedeapsă, în care cea aplicată pentru infracțiunea ce a
determinat pluralitatea intermediară sau altă pedeapsă mai ușoară să fie luată de mai multe ori în
calcul pentru stabilirea pedepsei finale , intrând astfel în calculul sporurilor subsecvente73.
Autoarea care critică rezolvarea precedent evidențiată, propune o altă soluție , anume
aplicarea tratamentului sancționator pentru infracțiunile concurente, apoi pe cel al pluralității

72 M.-I. Mărculescu -Michinici, Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (II) …op. cit ., p. 133.
73 G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 220.

31
intermediare în raport cu pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă. Mai exact, se arată că acest
algoritm va parcurge următoarele etape :
 Stabilirea pedepsei pentru fiecare infrac țiune concurentă ;
 Contopirea acestor pedepse, aplicarea celei mai grele, la care se adaugă un spor de o
treime din cealaltă pedeapsă/totalul celor lalte pedepse, stabilind astfel o rezultantă parțială ;
 Aplicarea tratamentului corespunzător caracteristic pluralității intermediare, în sensul că
rezultanta parțială se va contopi cu pedeapsa aplicată prin prima condamnare, la care se va
adăuga sporul ob ligatoriu de o treime din pedeapsa mai ușoară ;
 Scăderea perioadei executate în detenție și a reținerii/arestului preventiv/arestului la
domicili u din pedeapsa astfel stabilită în temeiul art 40 alin (3) și 72 alin. (1) C. pen.
Având în vedere același exemp lu imaginat mai sus (la primul mecanism de aplicare a
pedepsei ), potrivit acestei soluții pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni concurente (1
an, respectiv 6 luni închisoare) se vor contopi astfel : se aplic ă pedeapsa cea mai grea de 1 an la
care se adaugă o treime din cea de 6 luni, adică 2 luni, însemnând o rezultantă parțială de 1 an și
2 luni. Apoi se va aplica tratamentul specific pluralității intermediare , rezultanta parțială
contopindu -se cu pedeapsa pentru prima condamnare ( de 2 ani închis oare) : se aplică pedeapsa
cea mai grea de 2 ani la care se adaugă o treime din rezultanta parțială de 1 an și 2 luni, adică 4
luni și 20 de zile, însemnând o pedeapsă rezultantă finală de 2 an, 4 luni și 20 de zile din care se
deduce 1 lună și 10 zile. Așa dar, condamnatul va avea de executat în final 2 ani, 3 luni și 10 zile.
Acest mod de rezolvare este argumentat prin faptul că se „urmează aceleași etape cu cele
statornicite de legislația anterioară, în sensul că pluralitatea intermediară este asimilată
“recidivei” atunci când se stabiliește ordi nea operațiilor în situația dat ă, urmând însă regulile de
aplicare a tratamentului sancționator impuse de noul Cod în art. 43 alin. (2) sau art. 79 alin. (2),
care stabilesc că mai întâi se aplică regulile de la con cursul de infracțiuni, apoi cele de la
recidivă”74. Menționăm că această soluție a fost reținută și de Curtea de Apel printr -o decizie mai
recentă75.
Într-o ultimă soluție , se susține contopirea fără distincție a tuturor pedepselor stabilite
pentru infracțiu nile ce alcătuiesc pluralitatea intermediară, potrivit regulilor aplicabile
concursului de infracțiuni. Astfel, se consideră că „regulile de sancționare ale pluralității

74 Idem , p. 221.
75 Curtea de apel Bucure ști, Secția a II –a penală, decizia nr. 132/2017, consultată online la adresa
http://www.rolii.ro/hotarari/58f97fe7e49009448d000059 .

32
intermediare nu sunt reguli specifice acestei forme de pluralitate, ci sunt cele prevă zute pentru
concursul de infracțiuni. Deși există trei forme ale pluralității de infracțiuni (concurs, recidivă și
pluralitate intermediară), nu avem tot atâtea reguli de sancționare, ci doar două categorii de
reguli : reguli specifice recidivei (pentru rec idivă) și reguli specifice concursului de infracțiuni
(pentu concurs și pentru pluralitate intermediară)”76. Mai exact, acest mecanism de sancționare
va parcurge următoarele etape :
 Stabilirea pedepsei pentru fiecare infrac țiune concurentă ;
 Contopirea pedeps ei anterioare definitive (în întregul ei) cu toate (nu separat) pedepsele
stabilite pentru infracțiunile concurente nou săvârșite, în sensul aplicării celei mai grele, la care
se va adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse ;
 Scăderea perioadei executa te în detenție și a reținerii/arestului preventiv/arestului la
domiciliu din pedeapsa astfel stabilită în temeiul art 40 alin (3) și 72 alin. (1) C. pen.
Potrivit aceluiași exemplu imaginat, pedeapsa anterioară definitivă de 2 ani închisoare se
va contopi cu pedepsa de 1 an, respectiv cu cea de 6 luni închisoare : se va aplica pedeapsa mai
grea de 2 ani, la care se adaug ă o treime din totalul celorlalte (18 :3=6), adică 6 luni, însemnând o
rezultantă finală de 2 ani și 6 luni din care se scade o lună și 10 zi le executate deja. Astfel,
condamnatul va avea de executat în final 2 ani, 4 luni și 20 de zile.
În opinia noastră , nici una dintre soluțiile relevate atât de doctrină , cât și de practica
judiciară nu sunt la adăpost de critică. Dacă la prima soluție se po ate ajunge la aplicarea
obligatorie a mininum trei sporuri de pedeapsă, cel de -al doilea mod de rezolvare nu este susținut
de niciun temei legal, pluralitatea intermediară neputând fi asimilată recidivei în ceea ce privește
aplicarea art. 43 alin. (2) C. p en. Totodată, în ceea ce privește ultima soluție prezentată mai sus,
într-o decizie mai recentă se afirmă că, „ chiar dacă la art. 44 alin. (2) C.p. se prevede că „În caz
de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară s e contopesc
potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.”, aceasta nu înseamnă că instanța este
îndreptățită să „abrevieze” procedura și să contopească pedepsele aplicate pentru toate
infracțiunile săvârșite într -o singură etapă, potrivit regulil or de la concursul de infracțiuni, fără să
țină seama de formele diferite de pluralitate în care aceste infracțiuni au fost comis e”77.

76 C-tin.Mitrache, C. Mitrache, op. cit ., p. 369.
77 Curtea de apel Bucure ști, Secția a II –a penală, decizia nr. 132/2017, consultată online la adres a
http://www.rolii.ro/hotarari/58f97fe7e49009448d000059 ; în același sens, a se vedea G. Bodoroncea în G.
Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 219.

33
După cum se poate observa, diferențele de pedeapsă rezultantă finală obținută la fiecare
mecanism de rezolvare potrivit a celuiași exemplu nu sunt foarte mari, însă aceste deosebiri de
cuantum între soluții pot crește în funcție de numărul de infracțiuni concurente săvârșite. Pentru
tranșarea acestei chestiuni ar fi binevenită o hotărâre prealabilă, având în vedere soluțiile practice
diferite la care se poate ajunge referitor la aceeași situație juridică. De lege ferenda , propunem
introducerea unui nou alineat în cuprinsul art. 44 C. pen. cu următorul conținut : “Când înainte ca
pedeapsa anterioară să fi fost executată sau cons iderată ca executată, sunt săvârșite mai multe
infracțiuni concurente aflate în stare de pluralitate intermediară, pedepsele stabilite se contopesc
potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se contopește
cu pede apsa anterioară ”. Astfel, s -ar realiza o distincție clară între cele două forme de pluralitate
infracțională, chiar dacă prezintă același regim sancționator, fiind impusă și ordinea lor de
incidență.
Atunci când după o condamnare definitivă pusă în execut are ce nu întrunește condițiile
legale pentru existența stării de recidivă , se comite infracțiunea de ev adare, iar apoi se
săvârșește o altă infracțiune aflată în stare de evadare , se va proceda astfel :
 Se va stabili c âte o pedeapsă pentru infracțiunea de evadare și pentru cea aflată în stare de
evadare ;
 Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se va cumula aritmetic cu restul rămas
de executat din pedeapsa anterioară definitivă potrivit art. 285 alin. (4) C. pen., stabilindu -se
astfel o rezultantă parțială ;
 Rezultanta parțială (obținută în urma cumulului aritmetic) se va contopi cu pedeapsa
stabilită pentru infracțiunea aflată în stare de evadare, în sensul că se va aplica pedeapsa cea mai
grea la care se va adăuga o treime din totalul celeilalte. D acă pedeapa stabilită pentru
infracțiunea aflată în stare de evadare este amenda se va aplica art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen,
adică va opera sistemul cumulului aritmetic între cele două pedepse78.
Pe de alt ă parte, dacă după o condaman are definit ivă care îndeplinește condițiile primului
termen al stării de recidivă (pedeapsa închisorii mai mare de un an ori detențiunea pe viață pentru
o infracțiune intenționată/praeterintenționată), se săvârșește infracțiunea de evadare și una sau
mai multe infracțiuni afl ate în stare de evadare, aflate în stare de pluralitate intermediară ori de

78 În același sens, a se vedea C-tin.Mitrache, C. Mitrache, op. cit ., p. 369 -370; M. Udroiu, op. cit ., p. 154.

34
recidivă în raport cu prima condamnare , se vor avea în vedere dispozițiile art. 43 alin. (2) C.
pen., aflându -ne în prezența recidivei postcondamnatorii.

III.3. Aplicarea pedepselo r complementare, a pedepselor accesorii și a măsurilor de
siguranță persoanei fizice în caz de recidivă postcondamnatorie și pluralitate intermediară
Având în vedere denumirea marginală a art. 45 C. pen. („Pedepsele complementare,
pedepsele accesorii și mă surile de siguranță în caz de pluralitate de infracțiuni ”- s.n.), regimul
acestora privește toate formele pluralității de infracțiuni, deci inclusiv recidiva
postcondamnatorie și pluralitatea intemediară, aflându -ne în prezența unei asemănări între cele
două. Aceste pedepse secundare (pedepsele complementare și pedepsele accesorii) și măsuri de
siguranță se vor aplica numai dacă au fost aplicate mai întâi pe lângă una sau mai multe dintre
pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile din structura re cidivei postcondamnatorii ori a
pluralității intermediare.
În ceea ce privește pedepsele complementare și pedepsele accesorii79 din reglementarea
modului de aplicare a acestora se disting mai multe ipoteze legale :
 Cazul unei singure pedepse complementare . Potrivit art. 45 alin. (1) C. pen. “Dacă pentru
una dintre infracțiunile săvârșite s -a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică
alături de pedeapsa principală”.
 Cazul mai multor pedepse complementare de natură diferită (interzicerea exercităr ii unor
drepturi, degradarea militară ori publicarea hotărârii de condamnare, prevăzute de art. 55 C. pen)
sau chiar de aceeași natură , dar cu un conținut diferit [de pildă, cel puțin două pedepse
complementare privind interzicerea exercitării unor dreptur i diferite prevăzute de art. 66 lit. f) și
lit. l) C. pen.]. Astfel, c onform art. 45 alin. (2) „Când s -au stabilit mai multe pedepse
complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit acestea se
aplică alături de pedea psa principală ”.
 Cazul mai multor pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut [spre
exemplu, două pedepse complementare privind interzicerea exercitării unor drepturi prevăzute de
art. 66 lit. e) C. pen.] . În această ipoteză se face dist incție după cum este vorba de pluralitate
intermediară, caz în care se aplică cea mai grea dintre acestea, adică pedeapsa complementară cu

79 Potrivit art. 45 alin. (5) C. pen. pedepsele acc esorii se bucură de același sistem de aplicare ca și în cazul
pedepselor complementare, cu particularitatea că pedepsele accesorii se execută până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale.

35
durata cea mai mare [art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen.] ori dacă este vorba de recidivă, caz în care
partea neexecuta tă din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru
noua infracțiune [art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen.].
În ceea ce privește măsurile de siguranță și în cazul acestora se disting următoarele
ipoteze legale de aplicare :
 Cazul m ăsurilor de siguranță de natură diferită (măsuri cu caracter medical: obligarea la
tratament medical și internarea medicală; măsuri restrictive de drepturi: interzicerea ocupării
unei funcții sau a exercitării unei profesii; măsuri restrictive de bunuri: co nfiscarea specială și
confiscarea extinsă – art. 108 C. pen.) sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit
(obligarea la tratament medical în raport cu internarea medical ă; interzicerea ocupării unei
anumite funcții în raport cu interzicerea alt ei funcții/profesii ; ipotezele de confiscare a bunurilor
prevăzute de art. 112 , unele în raport cu altele, dar și în raport cu confiscarea extinsă, prevăzută
de art. 1121 C. pen .80). Potrivit art. 45 alin. (6) C. pen. “Măsurile de siguranță de natură diferi tă
sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite, se
cumulează”.
 Cazul m ăsurilor de siguranță de aceeași natura și cu același conținut, dar pe durate
diferite [art. 45 alin. (7) prima tez ă C. pen. ]. Consid erăm că există o inadvertență între art. 45
alin. (7) prima teză (potrivit căruia “Dacă s -au luat măsuri de siguranță de aceeași natură și cu
același conținut, dar pe durate diferite [sic!], se aplic ă măsura de siguranță cu durata cea mai
mare”) și Capitol ul II referitor la regimul măsurilor de siguranță din cadrul Titlului IV, Cod
penal, Parte generală, deoarece toate măsurile de siguranță se pot lua numai pe durată
nedeterminată, având drept scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârș irii
faptelor prevăzute de legea penală. Astfel, dacă avem în vedere regimul măsurilor de siguranță
potrivit Codului penal în vigoare, se observă că acestea nu se pot luat pe durate diferite. Faptul că
la măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei fu ncții sau a exercitării unei profesii se
prevede, în art. 111 alin. (2) C. pen., posibilitatea acesteia de a fi revocată la cerere după trecerea
unui termen de cel puțin un an, nu are legătură cu termenul luării acestei sancțiuni de drept penal.
Prin urmar e, la o viitoare modificare a legislației penale, legiuitorul ar trebui să excludă alin. (7)
din cuprinsul art. 45 C. pen, din moment ce prima teză nu are nicio aplicabilitate practică (dintre

80 G. Bodoroncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 224.

36
măsurile de siguranță de aceeași natură și cu același conținut se va aplica una singură alături de
pedeapsa principală) , iar cea de -a doua teză mai este reglementată o dată la alin. (6).
 Cazul măsurilor de siguranță luate conform art. 112 – confiscarea specială . Acestea se
vor cumula potrivit art. 45 alin. (7) ultima teză C. pen. Se poate observa că legiuitorul a
reglementat de două ori această ipoteză, o dată la alin. (6) – se include la măsurile de siguranță
de aceeași natură, dar cu conținut diferit – și încă o dată la alin. (7) ultima teză a art. 45 C. pen.

IV. Recidiv a postcondamnatorie și pluralitatea intermediară în cazul
persoanei juridice
Recidiva în cazul persoanei juridice este reglementată în art. 146 C. pen., ce impune
importante distincții față de recidiva în cazul persoanei fizice atât în ceea ce privește con dițiile de
existență, cât și tratamentul penal aplicabil. Din ansamblul reglementării art. 146 se distinge atât
recidiva postcondamnatorie, cât și recidiva postexecutorie, însă în lucrarea de față interesul
nostru poartă doar asupra celei dintâi modalități .
În cazul persoanei juridice există recidivă postcondamnatorie atunci când după rămânerea
definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii, persoana juridică săvârșește din
nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită până la executa rea (în tot sau în parte ) a
amenzii anterioare.
Primul termen din structura recidivei postcondamnatorii trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:
a) Existen ța unei hotărâri definitive de condamnare la pedeapsa amenzii [singura pedeapsă
principală operant ă în cazul persoanei juridice potrivit art. 136 alin. (2) C. pen.] pentru o
infracțiune intenționată sau praeterintenționată. Totodată, această condamnare poate privi și un
concurs de infracțiuni, dacă cel puțin o infracțiune este comisă cu intenție/intenț ie depășită.
Subliniem, că nu prezintă nicio relevanță cuantumul amenzii aplicate.
b) Condamnarea definitivă să nu privească fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală,
infracțiuni amnistiate ori doa r infracțiuni comise din culpă [ sens în care trimitem la explicațiile
de mai sus referitoare la recidiva în cazul persoanei fizice – art. 146 alin (4) raportat la art. 42 C.
pen.].
c) Pedeapsa definitivă aplicată să nu fie executată ori să nu fie executată în întregime până
la comiterea noii infracțiuni.

37
Cel de -al doilea termen implic ă îndeplinirea următoarelor condiții:
a) Săvârșirea din nou a unei infracțiuni intenționate/praeterintenționate de către persoana
juridică .
b) Noua infracțiune trebuie să fie comisă mai înainte ca pedeapsa amenzii pentru
infracțiunea ant erioară să fi fost executată . Totodată, termenul secund poate fi reprezentat și de
un concurs de infracțiuni, dacă în alcătuirea acestuia intră cel puțin o infracțiune
intenționată/praeterintenționată
Dacă recidiva postcondamnatorie în cazul persoanei juri dice prezintă importante distincții
în ceea ce privește condițiile de existență în raport cu aceeași formă de pluralitate infracțională în
cazul persoanei fizice majore, pluralitatea intermediară reglementată de art. 44 C. pen. privește
nu doar persoana fi zică majoră ci și persoana juridică. Această interpretare reiese din prevederile
art. 147 alin. (1) C. pen. care face referire expresă și la pluralitatea intermediară în raport de
infractorul -persoană juridică. Prin urmare, va exista pluralitate intermedia ră de infracțiuni în
cazul persoanei juridice atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa amenzii și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată,
persoana juridică săvârșește din nou o infr acțiune ș i nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege
pentru starea de recidivă poscondamnatorie.
În timp ce pluralitatea intermediară în cazul persoanei fizice se poate înfățișa pe caz
concret sub felurite chipuri prin neîntrunirea condițiilor prevăz ute de lege pentru starea de
recidivă postcondamnatorie, în cazul persoanei juridice existența pluralității intermediare este
limitată doar la ipoteza săvârșirii unei infracțiuni din culpă, reliefându -se doar trei situații
posibile de neîndeplinire a condi țiilor recidivei postcondamnatorii: fie primul termen din
structura pluralității intermediare în cazul persoanei juridice privește o infracțiune din culpă, fie
cel de -al doilea termen privește o infracț iune din culpă, fie ambii terme ni privesc o atare
infracțiune81. Existen ța acestor situații limitative – care ilustrează pluralitatea intermediară în
cazul persoanei juridice – se explică prin absența condiționării legale a cuantumului amenzii
aplicate referitor la primul termen din structura recidivei post condamnatorii în cazul persoanei
juridice (recidiva absolută) , dar și lipsa impunerii unei cerințe referitoare la gravitatea pedepsei
abstracte cu privire la cel de -al doilea termen .

81 M.-I. Mărculescu -Michinici, Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (II) … op. cit ., p. 129.

38
Spre deosebire de recidiva postcondamnatorie și pluralitatea intermediară în cazul
persoanei fizice, în cazul persoanei juridice nu este posibilă nașterea acestor forme de pluralitate
infracțională în raport de o condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau
de instituția liberării condiționate. Aceste institu ții de individualizare nu se aplică persoanei
juridice, întrucât, așa cum am mai menționat, singura pedeapsă principală aplicabilă persoanei
juridice este amenda [art. 136 alin. (2) C. pen ]. De asemenea, recidiva postcondamnatorie și
pluralitatea intermedi ară în cazul persoanei juridice nu pot lua naștere prin săvârșirea infracțiunii
de evadare (art. 285 C. pen.) sau prin comiterea unei infracțiuni în stare de evadare de către
persoana juridică, în calitate de autor (eventual ar exista posibilitatea de part icipare la aceste
infracțiuni în calitate de instigator sau complice). Pe de altă parte, aceste forme de pluralitate
infracțională pot lua naștere în raport de instit uția grațierii condiționate la fel ca și în cazul
persoanei fizice82.
Tratamentul penal a l recidivei postcondamnatorii în cazul persoanei juridice în ceea
ce privește aplicarea pedepsei principale este reglementat în art. 146 alin. (2) și (3) C. pen .,
distinct de cel aplicabil persoanei fizice . Din aces te prevederi rezultă că mecanis mul de
sancționare trebuie să parcurcă două etape :
 Stabilirea unei pedepse cu amenda pentru noua infrac țiune comisă între limitele speciale
prevăzute de lege majorate cu jumătate , fără a se putea depăși maximul general al amenzii [art.
146 alin. (2) C. pen.] . În con cret, se vor majora numărul zilelor -amendă [art. 137 alin. (4) C.
pen.], cuantumul unei zile -amendă nefiind influențat de nicio cauză de atenuare sau agravare a
pedepsei83.
 Aceast ă amendă obținută se va adăuga la pedeapsa anterioară sau la restul rămas de
executat din aceasta [art. 146 alin. (3) C. pen.] .
Când cel de -al doilea termen al recidivei postcondamnatorii este reprezentat de un
concurs de infracțiuni , legiuitorul nu a prevăzut în art. 146 C. pen. o dispoziție similară celei din
art. 43 alin. (2), c are să indice ordinea de valorificare a celor două forme de pluralitate
infracțională. Prin urmare, în literatura juridică, se apreciază, pe bună dreptate, că în această
situație, în tăcerea legii, „se va da prioritate regulilor de la recidivă (fiindcă num ai în raport cu

82 M.-I. Michini ci, Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (I) Specificul reglementării prevăzute
de art. 44 alin (1) Cod penal , în Analele Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Tomul LXI, Seria Științe
Juridice, nr. 1/2015, p. 37, http://pub.law.uaic.ro/files/articole/2015/voli/2.1.2015_michinici.pdf .
83 C-tin.Mitrache, C. Mitrache, op. cit ., p. 364.

39
infracțiunea ori infracțiunile săvârșite în stare de recidivă limitele speciale ale pedepsei sunt
majorate cu jumătate) și această pedeapsă ori aceste pedepse se contopesc cu pedepsele stabilite
pentru celelalte infracțiuni concurente, iar rezultanta lor se adaugă la pedeapsa anterioară ori la
restul rămas de executat din aceasta”84.
Tratamentul penal al pluralității intermediare în cazul persoanei juridice este cel de
la persoana fizică, în sensul că se vor aplica regulile de la concursul de infracțiuni. Subliniem c ă
art. 147 alin. (1) C. pen. face trimitere la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. (cumulul
juridic cu spor obligatoriu și fix), ținându -se cont de prevederile art. 137 C. pen. care vizează
stabilirea amenzii pentru per soana jur idică. Atunci când noua infracțiune se comite de persoana
juridică în termenul de definitivare al unei grațieri condiționate, în lipsa unei prevederi exprese
prin legea de grațiere, va opera sistemul cumulului aritmetic al pedepselor și nu cumul juridic cu
spor obligatoriu și fix85.
Dacă cel de -al doilea termen al pluralității intermediare constă întru -un concurs de
infracțiuni, subzistă aceleași discuții ca și în cazul persoanei fizice referitor la tratamentul penal
funcțional.
Aplicarea pedepselo r complementare și a măsurilor de siguranță persoanei juridice
în caz de recidivă postcondamnatorie și pluralitate intermediară se realizează potrivit
dispozițiilor art. 147 alin. (2) și (3) C. pen.
În ceea ce privește pedepsele complementare, art. 147 ali n. (2) C. pen. distinge două
ipoteze :
 Pedepsele complementare de natură diferită, cu excepția dizolvării [anume, suspendarea
activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice; închiderea unor puncte lucru;
interzicerea de a participa la proced urile de achiziții publice; plasarea sub supraveghere judiciară;
afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare – art. 136 alin. (3) C. pen.] sau cele de aceea și
natură, dar cu conținut diferit (spre exemplu, suspendarea unor activități diferite a persoan ei
juridice, afișarea în raport cu publicarea hotărârii de condamnare) se cumulează ;
 Dintre p edepsele complementare de aceeași natură și cu același conținut se aplică cea
mai grea (adică pedeapsa complementară cu durata cea mai mare) .

84 Idem , p. 365.
85 M.-I. Mărculescu -Michinici, M. Dunea, op. c it., p. 833.

40
În ceea ce privește m ăsurile de siguranță, conform art. 147 alin. (3) C. pen. „În caz de
pluralitate de infracțiuni, măsurile de siguranță luate conform art. 112 (confiscarea specială –
s.n.) se cumulează”.

V. Practică penală obligatorie în materia recidivei postcondamnator ii
și a pluralității intermediare de infracțiuni
1. Prin Decizia nr. 3/2015 (M. Of. nr. 380 din 2 iunie 2015), Înalta Curte de Casație și
Justiție, Completul pentru d ezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis sesizarea
formulată de Tribun alul Iași, Secția penală, prin care s -a solicitat pronunțarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept : “dac ă, în aplicarea dispozițiilor art. 6
din Codul penal, la stabilirea pedepsei aplicabile potrivit legii noi în cazul unei pluralități de
infracțiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reținerea stării de recidivă
postcondamnatorie, iar, potrivit noului Cod penal, condițiile art. 41 nu mai sunt întrunite, se ia în
considerare pedeapsa aplicabilă potrivit ar t. 43 alin. (1), fără aprecieri asupra stării de recidivă,
sau cea aplicabilă potrivit art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal ”, și a stabilit:
“În aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal, stabilirea pedepsei în baza legii noi, în
cazul pluralit ății de infracțiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reținerea stării
de recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării condiționate, iar, potrivit Codului
penal, condițiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen nu m ai sunt întrunite,
se determină conform art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal, referitoare la pluralitatea
intermediară” .
2. Prin Decizia nr. 13/2015 (M. Of. nr. 410 din 10 iunie 2015), Înalta Curte de Casație și
Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis sesizarea
formulată de Curtea de Apel București – Secția I penală în dosarul nr. 26687/3/2014, prin care sa
solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de dre pt:
„dacă în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curții
Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într -o infracțiune pentru care, potrivit
Codului penal anterior, a fost aplicată, printr -o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea
condiționată a executării, care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește
condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o
infracțiune săvârșită în t ermenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea

41
nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează
potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în ap licare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior sau conform
dispozițiilor art. 96 alin. (5) raportat la art. 44 alin. (2) din Codul penal, referitoare la pluralitatea
intermediară”, și a stabilit:
„În aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curții
Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într -o infracțiune pentru care,
potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr -o hotărâre defin itivă, o pedeapsă, cu
suspendarea condiționată a executării, care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu
îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și,
respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de î ncercare, pentru care legea penală mai
favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării
condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru
punerea în aplicare a Leg ii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. (1) din
Codul penal anterior”.
3. Prin Decizia nr. 11/2016 (M. Of. nr. 468 din 23 iunie 2016), Înalta Curte de Casație și
Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis sesizarea
formulată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr.
4493/311/2015, prin care s -a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de
principiu a problemei de drept dacă „î n aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, conform
Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într -o
infracțiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr -o hotărâre definit ivă o
pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 861 din Codul
penal anterior și respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea
penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea ș i executarea pedepsei rezultante în
urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din
Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat
la art. 864 alin. 1 din Codul penal anterior sau conform art. 96 alin. 4 și 5 din Codul penal
actual”, și a stabilit:
„În aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, conform deciziei Curții Constituționale
nr. 265/2014, în cazul pluralității de infracțiuni constând într -o infracțiune pentru care potrivit

42
Codului penal anterior a fost aplicată printr -o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 861 din Codul penal anterior și o infracțiune
săvârșită în termenul de încerc are, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată
legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub
supraveghere se realizează conform art. 96 alin. 4 și 5 din Codul penal”.
Concluzii
Recidiva postcondam natorie și pluralitatea intermediară reprezintă forme ale pluralității
de infracțiuni , bucurându -se de reglementare expresă în Codul penal, ce se aseamănă prin
săvârșirea de către aceeași persoană a unei noi infracțiuni după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei pentru
acea infracțiune. Altfel spus , cele două forme de pluralitate infracțională prezintă o structură
comună , prin care aceeași persoană recade în criminalitate după ce a trecut printr -o condamnare
definitivă la o pedeapsă neexecutată sau executată parțial . Totuși, deosebirile rezultă “fie din
natura și cuantumul pedepsei pronunțate pentru prima infracțiune, fie din caracterizarea faptelor
penale sub aspectul formei de vino văție ”86, fie din natura și gravitatea pedepsei prev ăzute de lege
pentru infracțiunea ce formează cel de -al doilea termen . Prin urmare, neîndeplinirea a cel puțin
unei cerințe sau a mai multor condiții cerute de lege pentru existența recidivei postcondamato rii,
atrage nașterea pluralității intermediare de infracțiuni.
Distincții regăsim și în cee a ce privește tratamentul sancționator, ambele instituții
juridico -penale constitu ind cauze generale de agravare obligatorie a pedepsei . Însă, din punct de
vedere al semnificației sociale, recidiva postcondamnatorie exprimă o periculozitate socială mai
mare, având în vedere cerințele cerute în plus de legiu itorul penal pentru existența acesteia.
Există recidivă postcondamnatorie, respectiv pluralitate intermediară de infracțiuni atât în
cazul persoanei fizice majore, cât și în cazul persoanei juridice. Dacă în cazul recidivei
postcondamnatorii regăsim distincții majore între cele două categorii de infractori în ceea ce
privește condițiile de existență și tratamentul pe nal, în cazul pluralității intermediare se aplică
aceleași reguli. Totuși, există “o deosebire (cantitativă) între pluralitatea intermediară în cazul
persoanei juridice (ce se limitează la varianta culpei pe oricare dintre termeni) și pluralitatea
intermed iară în cazul persoanei fizice (când se oferă o gamă amplă a cazurilor ce o pot ilustra în

86 S.-C. Gh. Petrean; coordonator teză de doctorat C -tin. Mitrache, Recidiva în dreptul penal român , București,
2011, p. 81, consultare în cadrul bibliotecii Facultății de Drept a Universității din București.

43
practică)”87. De asemenea, regimul sanc ționator referitor la pedepsele secundare și măsurile de
siguranță este reglementat de art. 45 C. pen. (în cazul persoanei fizi ce), respectiv de art. 147 alin.
(2) și (3) C. pen. (în cazul persoanei juridice).
Amintim controversele din doctrina și practica judiciară în legătură cu însăși existența
pluralității intermediare ca formă distinctă a pluralității de infracțiuni, soluțiil e divergente
referitoare la tratamentul penal al pluralității intermediare atunci când cel de -al doilea termen
este reprezentat de un concurs de infracțiuni , cele privind regulile de sancționare la recidiva
postcondamnatorie în situația în care persoana co ndamnată evadează și comite
anterior/concomitent/ulterior evadării una sau mai multe infracțiuni , existența inadvertenț ei între
unele articole din Codul penal în ceea ce privește aplicarea măsurilor de siguranță “pe durate
diferite ” în caz de pluralitate i nfracțională etc. Prin lucrarea de față s -a urmărit, pe lângă oferirea
unor soluții și propuneri de lege ferenda acestor probleme, dar și altora nemenționate , adâncirea
analizei și altor implicații pe care le ridică recidiva postcondamnatorie și pluralitat ea
intermediară de infracțiuni.

87 M.-I. Michinici, Când (nu) exist ă pluralitate intermediară de infracțiuni? ( I)…op. cit. , p. 35.

Bibliografie

I. Cursuri. Manuale. Tratate. Monografii.
1. George Antoniu , Tudorel Toader , Costică Bulai, Bogdan Nicolae Bulai, Constantin
Duvac, Ioan Griga, Ion Ifrim, Gheorghe Ivan, Constantin Mitrache, Ioan Molnar, Ilie
Pascu, Viorel Pasca, Ovidiu Predescu , Explicațiile no ului Cod penal , vol. I, Editura
Universul Juridic, București, 2015 ;
2. Georgina Bodoroncea, Valerian Cioclei, Irina Kuglay , Lavinia Lefterache, Teodor
Manea, Iuliana Nedelcu , Francesca -Maria Vasile , Codul penal. Comentariu pe articole ,
ediția a 2 -a, Editura C.H. Beck , Bucuresti , 2016 ;
3. Aurica Cocaina, Recidiva în dreptul penal român , Edit ura Lumina Lex, București, 1995 ;
4. Traian Dima, Drept penal. Partea generală, ediția a 3 -a, Editura Hamangiu, București, 2014 ;
5. Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea generală. Curs pentru studenții anului II , Editura
Hamangiu, București, 2016 ;
6. Gheorghiță Mateuț, Recidiva în teoria și practica dreptului penal , Editura Lumina Lex,
București, 1997 ;
7. Maria -Ioana Mărculescu -Michinici, Mihai Dunea, Drept penal. Partea gene rală. Curs teoretic in
domeniul licentei (I), Editura Hamangiu, București, 2017 ;
8. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală , ediția a 2 -a,
Editura Universul Juridic, București, 2016 ;
9. Ilie Pascu, Andreea Simona Uzlau, Gheorghe Muscalu, Drept penal. Partea generală , ediția a 4 –
a, Editura Hamangiu, București, 2016 ;
10. Sorin-Corneliu Gh. Petrean , coordonat or teză de doctorat C onstan tin Mitrache, Recidiva în
dreptul penal român , București, 2011 ;
11. Tudorel Toader, Maria -Ioana Michinici, Anda Crișu -Ciocîntă , Mihai Dunea , Ruxandra
Răducanu , Sebastian Rădulețu , Noul Cod penal, comentarii pe articole , Editura
Hamangiu, București, 2014 ;
12. Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală; Noul Cod penal , Editura C.H. Beck, București,
2014 .
II. Studii și articole de specialitate
1. George Antoniu, Reflecții asupra pluralității de infracțiuni , în R.D.P. nr. 4/1999 ;

2. George A ntoniu, Observații critice cu privire la noul Cod penal , în Analele Universității
„Constatin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, nr. 2/2010 ;
3. Valerian Cioclei, Pede apsa girafă , 11 martie 2015, consultare online la adresa:
https://www.juridice.ro/364635/pedeapsa -girafa.html ;
4. Horia Diaconescu, Din nou cu privire la modul de stabilire a recidivei atunci când unele dintre
infracțiunile concurente care alcătuiesc primul termen al acesteia au fost dezincriminate , în
Dreptul nr. 3/1995 ;
5. Dan Lupașcu, Recidiva postcondamnatorie. Casarea totală sau parțială a hotărârii de
condamnare care atr age starea de recidivă. Consecințe , în Dreptul nr. 3/1994 ;
6. Maria-Ioana Mărculescu -Michinici, Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (II)
Regimul sancționator – particularități , în Analele Universității „Alexandru Ioan Cu za” din Iași,
Tomul LXIII, Seria Științe Juridice, nr. 1/2017 ;
7. Maria-Ioana Michini ci, Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (I) Specificul
reglementării prevăzute de art. 44 alin (1) Cod penal , în Analele Universității „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași, Tomul LXI, Seria Științe Juridice, nr. 1/2015 ;
8. Mihai Petrovici, Discuții în legătură cu tratamentul juridic aplicabil în cazul recidivelor multiple
postcondamnatorii , în R.R.D. nr. 9/1988 ;
9. Mihai Petrovici, Unel e aspecte ale necorelării dispozițiilor legale referitoare la pluralitatea
intermediară și cele privind recidiva , în Dreptul nr. 9 -12/1990 ;
10. Adrian Stan, Unitate sau pluralitate infracțională în noul Cod penal. Sporul obligatoriu de
pedeapsă – un rău necesar sau o grav ă eroare? , în Revista Universul Juridic, nr. 12, decembrie
2016 .
III. Jurisprudență
III.1. Practică penală obligatorie
1. I.C.C.J. , Completul pentru d ezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală ,
decizia nr. 3/2015 , publicat ă M. Of. nr. 380 din 2 iunie 2015 ;
2. I.C.C.J. , Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală ,
decizia nr. 13/2015 , publicată în M. Of. nr. 410 din 10 iunie 201 5;
3. I.C.C.J. , Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală ,
decizia nr. 11/2016 , publicată în M. Of. nr. 468 din 23 iunie 2016 .
III.2. Alte extrase de practică penală
1. C.S.J., Secția penală, decizia nr. 2961/2000, în Probleme de drept…1999/2000 p. 37, apud G.
Bodo roncea în G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 200 ;

2. Tribunalul Suprem, decizia de îndrumare nr. 1/1987 apud G. Bodoroncea în G. Bodoroncea
Ș.A., op. cit ., p. 199 ;
3. Tribunalul Suprem, decizia nr. 53/1978, în R.R.D. nr. 12/ 1970, p. 55 apud G. Bodoroncea în
G. Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 198 ;
4. Curtea de apel Bucure ști, Secția a II –a penală, decizia nr. 132/2017, consultată online la
adresa www.rolii.ro pe data de 19.04.2018 ;
5. Curtea de apel P itești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, decizia 252/2017,
consultată online la adresa www.rolii.ro pe data d e 19.04.2018 ;
6. Curtea de apel Gala ți, Secț ia pen ală și pentru cauze cu minori, decizia 815/2015, consulată
online la adresa www.rolii.ro pe data de 21.04.2018 ;
7. Curtea de apel Ploiești, Secția penală, decizia penală nr. 184/1994 apud G. Bodoroncea în G.
Bodoroncea Ș.A., op. cit ., p. 202 ;
8. Tribunalul Constanța, dec izia penală nr. 280 din 25 martie 1992, în Dreptul nr. 1/1994, p. 115
apud T. Dima, op. cit., p. 384-385;
9. Judecătoria Sectorului 4 București, Secția penală, sentința nr. 462/2017, consultată online la
adresa www.rolii.ro pe data de 25.04.2018 ;
10. Judec ătoria Buftea, Secția penală, sentința nr. 396/2017, consultată online la adresa
www.rolii.ro pe data de. 23 .04.2018 ;
11. Judecătoria Timișoara, sentința penală nr. 2715/2016, consultare online la adresa www.rolii.ro
pe data de. 28.04.2018 ;
12. C.C.R., decizia –respinsă – nr. 711 din 27 octombrie 2015, publicată în M. Of. Al României,
Partea I, nr. 913 din 9 decembrie 2015;
13. C.C.R., decizia –respinsă – nr. 782 din 17 noiembrie 2015, publicat ă în M. Of. al României,
Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2016 ;
14. C.C.R., decizia -respinsă – nr. 210 din 12 aprilie 2016, publicat ă în M. Of. al României, Partea
I, nr. 440 din 13 iunie 2016 ;
15. C.C.R., decizia –respinsă – nr. 545 din 12 iulie 2016, publicat ă în M. Of. al României, Partea I,
nr. 838 din 21 octombrie 2016 .
IV. Pagini web
1. www.avocat.net.ro ;
2. www.ccr. ro;
3. www.juridice.ro ;
4. www.scj.ro ;

5. www.rolii.ro ;
6. revista. universuljuridic.ro ;
7. http://pub.law.uaic.ro ;
8. http://www.utgjiu.ro/revista/?s=jur .

.