Pluralitatea Constituita de Infractori

CUPRINS

PAG.

CAPITOLUL 1 NOȚIUNEA și FORMELE PLURALITAȚII

DE INFRACTORI…………………………………..5

SECȚIUNEA I Aspecte generale privind pluralitatea de infractori..5

SECȚIUNEA a II-a Formele pluralității de infractori……………………10

Pluralitatea naturală și pluralitatea constituită…………10

Particularități în raport cu pluralitatea ocazională……..13

CAPITOLUL 2 COMPLOTUL și ASOCIEREA PENTRU

SAVARȘIREA DE INFRACȚIUNI ÎN

CADRUL PLURALITAȚII CONSTITUITE

DE INFRACTORI……………………………………15

SECȚIUNEA I Pluralitatea constituită………………………………15

SECȚIUNEA a II-a Reglementarea juridică a infracțiunilor de complot

și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni………16

Considerații generale…………………………………..16

Conținutul legal al infracțiunilor de complot și

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni ………….17

3. Condiții preexistente……………………………………18

Obiectul infracțiunii………………………………………18

3.2. Subiectii infracțiunii………………………………………19.

4. Conținutul constitutiv……………………………………20

Latura obiectivă…………………………………………..20

Latura subiectivă………………………………………….24

5. Forme. Modalități. Sancțiuni……………………………25

Formele……………………………………………………25

Modalitățile………………………………………………..26

Sancțiuni…………………………………………………..27

CAPITOLUL 3 CRIMA ORGANIZATĂ FORMA A PLURALIȚĂTII

CONSTITUITE DE INFRACTORI…………………28

SECȚIUNEA I Aspecte criminologice privind crima organizată.

Concept. Elemente caracteristice. Domenii de

acțiune……………………………………………………28

Conceptul de crimă organizată…………………………28

Caracteristicile Crimei organizate………………………32

Domeniile de acțiune ale crimei organizate……………37

SECȚIUNEA a II-a Istoric. Evoluția organizațiilor criminale…….….……39

1. Organizații criminale italiene……………………..……39

1.1. Mafia…………………………………………………..…..39

1.2. Camorra………………………………………………..…..41

N’drangheta………………………………………………..42

2. Crima organizată în S.U.A……………………..……….44

2.1. Origini……………………………………………..……….44

2.2. Italo-americanii și crima organizată……………….………46

3. Crima organizată în Rusia……………………………….49

SECȚIUNEA a III-a Crima organizată în economia mondială………….62

Caracterizare……………………………………………62

Traficul de droguri…………………………………….66

Traficul de arme, muniții, materiale expolzive și

radioactive……………………………………………….78

Spălarea banilor murdari……………………………..88

CAPITOLUL 4 CRIMA ORGANIZATĂ ÎN ROMANIA. REALITAȚI

ȘI PERSPECTIVE……………………………………….91

SECȚIUNEA I Caracterizare………………………………….…………..91

SECȚIUNEA a II-a Tendințe actuale……………………………………..109

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………112

=== l ===

CUPRINS

PAG.

CAPITOLUL 1 NOȚIUNEA și FORMELE PLURALITAȚII

DE INFRACTORI…………………………………..5

SECȚIUNEA I Aspecte generale privind pluralitatea de infractori..5

SECȚIUNEA a II-a Formele pluralității de infractori……………………10

Pluralitatea naturală și pluralitatea constituită…………10

Particularități în raport cu pluralitatea ocazională……..13

CAPITOLUL 2 COMPLOTUL și ASOCIEREA PENTRU

SAVARȘIREA DE INFRACȚIUNI ÎN

CADRUL PLURALITAȚII CONSTITUITE

DE INFRACTORI……………………………………15

SECȚIUNEA I Pluralitatea constituită………………………………15

SECȚIUNEA a II-a Reglementarea juridică a infracțiunilor de complot

și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni………16

Considerații generale…………………………………..16

Conținutul legal al infracțiunilor de complot și

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni ………….17

3. Condiții preexistente……………………………………18

Obiectul infracțiunii………………………………………18

3.2. Subiectii infracțiunii………………………………………19.

4. Conținutul constitutiv……………………………………20

Latura obiectivă…………………………………………..20

Latura subiectivă………………………………………….24

5. Forme. Modalități. Sancțiuni……………………………25

Formele……………………………………………………25

Modalitățile………………………………………………..26

Sancțiuni…………………………………………………..27

CAPITOLUL 3 CRIMA ORGANIZATĂ FORMA A PLURALIȚĂTII

CONSTITUITE DE INFRACTORI…………………28

SECȚIUNEA I Aspecte criminologice privind crima organizată.

Concept. Elemente caracteristice. Domenii de

acțiune……………………………………………………28

Conceptul de crimă organizată…………………………28

Caracteristicile Crimei organizate………………………32

Domeniile de acțiune ale crimei organizate……………37

SECȚIUNEA a II-a Istoric. Evoluția organizațiilor criminale…….….……39

1. Organizații criminale italiene……………………..……39

1.1. Mafia…………………………………………………..…..39

1.2. Camorra………………………………………………..…..41

N’drangheta………………………………………………..42

2. Crima organizată în S.U.A……………………..……….44

2.1. Origini……………………………………………..……….44

2.2. Italo-americanii și crima organizată……………….………46

3. Crima organizată în Rusia……………………………….49

SECȚIUNEA a III-a Crima organizată în economia mondială………….62

Caracterizare……………………………………………62

Traficul de droguri…………………………………….66

Traficul de arme, muniții, materiale expolzive și

radioactive……………………………………………….78

Spălarea banilor murdari……………………………..88

CAPITOLUL 4 CRIMA ORGANIZATĂ ÎN ROMANIA. REALITAȚI

ȘI PERSPECTIVE……………………………………….91

SECȚIUNEA I Caracterizare………………………………….…………..91

SECȚIUNEA a II-a Tendințe actuale……………………………………..109

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………112

CAPITOLUL 1

NOȚIUNEA ȘI FORMELE PLURALITAȚII DE INFRACȚIUNI

SECȚIUNEA I – ASPECTE GENERALE PRIVIND

PLURALITATEA DE INFRACTORI

Orice activitate umană poate fi efectuată fie prin efortul unei singure persoane, fie prin eforturile conjugate ale mai multor persoane; în acest din urmă caz există o pluralitate de făptuitori.

Aceeași alternativă este posibilă și în sfera activitătilor infracționale, adică, în cazul săvârșirii de fapte care, potrivit legii penale, constituie infracțiune, pluralitatea de făptuitori devenind în acest caz o pluralitate de infractori.

Notiunea de “pluralitate” în sens tehnic implică întotdeauna o corelație între anumite entități multiple și o anumită entitate singulară, aceasta din urmă constituind elementul de joncțiune, de asociere a entităților multiple și deci factorul comun al pluralității respective.

În cazul pluralității de infractori entitatea singură constă în fapta săvârșită, adică mai mulți făptuitori au săvârșit laolaltă o singură faptă. Nu există pluralitate de infractori, atunci când mai multe persoane au săvârșit fiecare în parte o altă faptă (infracțiune), chiar dacă între acestea ar exista o oarecare conexitate.

Legătura organică între diferitele contribuții la săvârșirea faptei unice de către persoanele care alcătuiesc o pluralitate de făptuitori este reprezentată de voința acestor persoane de a realiza împreună o anumită infracțiune.

Voința este comună chiar dacă există deosebiri din punctul de vedere al modului în care s-a produs psihic determinarea voinței fiecăruia (previziuni, motiv,scop,etc.).

Oricare ar fi forma pluralității de infractori, aceasta se caracterizează prin două trăsături esențiale: pe de o parte prezenta mai multor făptuitori; pe de altă parte existența unei singure fapte.

Așadar, oricât de multi făptuitori ar alcătui pluralitatea, sumarul acestora nu schimbă caracterul unitar al faptei săvârsite. Această unitate obiectivă, fiind o trăsătură reală, se răsfrânge asupra tuturor participanților sub aspectul calificării faptei, al determinării timpului și locului săvârșirii acesteia, al urmărilor sale.

Dar această unitate obiectivă a faptei nu aduce atingere situației subiective proprii a fiecăreia dintre persoanele care alcătuiesc pluralitatea de făptuitori . Din această cauză temeiurile răspunderii penale vor fi cercetate și constatate separat, în raport cu fiecare persoană.

În cadrul pluralității de făptuitori contributia fiecărei persoane are caracterul de antecedent cauzal în procesul care a dus la realizarea faptei săvârșite. Pluralitatea de făptuitori se caracterizează și prin amplificarea și complexitatea procesului cauzal, contribuția fiecărui făptuitor angrenându-se, într-o măsură mai mare sau mai mică , în continutul raportului de cauzalitate a faptei comise.

Consecința principală- fapta săvârșită îsi află cauza în activitatea globală a tuturor făptuitorilor, desi tratamentul juridic, regimul sancționator al acestora trebuie să fie, pe planul individualizării legale, similare, diferențierile trebuind să apară cu ocazia individualizării judiciare, în concret. Urmează că toate cauzele obiective (reale) care au ca efect excluderea sau înlăturarea răspunderii penale vor apărea deopotrivă și similar pentru toti făptuitorii.

În ceea ce privește structura pluralițătii de infractori deosebim două laturi: una subiectivă și cealaltă obiectivă datorită faptului că infracțiunea reprezintă elementul unificator al pluralității, iar aceasta cuprinde întotdeauna în structura sa aceste două laturi.

Cunoașterea aspectului obiectiv servește la constatarea existenței pluralițătii de făptuitori și a contribuției fiecăruia dintre aceștia, iar analiza aspectului subiectiv (psihic) este necesară pentru caracterizarea juridică a pluralității și pentru justa evaluare a situației fiecăruia.dintre făptuitorii ce o alcătuiesc.

În cercetarea aspectului obiectiv al pluralității de infractori trebuie să se pornească de la realitatea de fapt – fapta săvârșită – pentru a se ajunge la caracterizarea acesteia pe plan juridic. Realitatea de fapt este că mai multe persoane au contribuit la realizarea unei fapte, ca această realitate să fie considerată o pluralitate de făptuitori este necesară interventia aspectului subiectiv sub forma voinței comune de a realiza acea faptă. Fără această voință de a coopera nu va exista pluralitate de făptuitori ci o pluralitate de activității distincte.

În sfârșit, pentru ca pluralitatea de făptuitori să aibă relevanță juridică în raport cu legea penală și să poată fi, eventual, calificată pluralitate de infractori, trebuie ca fapta săvârțită de către mai muli făptuitori să fie.o faptă prevăzută de legea penală. Această împrejurare atribuie doar relevanță penală pluralității, pentru caracterizarea juridică a pluralității de făptuitori, este necesar să fie cercetat cel de-al doilea aspect al pluralității, aspectul subiectiv.

Astfel o faptă, desi prevăzută de legea penală, nu constituie infracțiune decât dacă a fost săvârșită cu vinovăție și anume cu acea formă de vinovăție prevăzută pentru fapta respectivă (art.19.C.pen.).

Vinovăția este o trăsătură de ordin subiectiv, personal, a cărei existență poate fi constatată în privința unuia sau unora dintre făptuitori, și poate lipsi în privința altei sau altora dintre aceștia.

De asemenea în analiza aspectului subiectiv apare o infiltrare a aspectului obiectiv deoarece pentru a constata existența vinovăției trebuie să fie confruntat actul de conștiință (atitudinea psihică) a făptuitorului cu fapta la care acesta a înțeles să contribuie, pentru a afla, în ce măsură făptuitorul a prevăzut sau a putut și trebuit să prevadă rezultatul, urmarea imediată a acelei fapte.

Pentru caracterizarea pluralității de făptuitori ca o pluralitate de infractori trebuie, în cercetarea aspectului subiectiv al pluralității să se examineze dacă nu cumva vinovăția, aparent existentă; este negată de prezența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, caz în care fapta săvârșită; deși prevăzută de legea penală, neconstituind infracțiune pentru făptuitorul care a acționat sub înrâurirea acelei cauze implicit exclude caracterizarea de pluralitate de infractori în privința acestuia.

Pe baza cercetărilor făcute cu privire la cele două laturi ale structurii pluralității de infractori se ajunge la constatarea că fapta săvârșită este prevăzută de legea penală și că toți sau parte dintre făptuitori au lucrat cu vinovăție; deci este vorba de o pluralitate de infractori.

Urmează calificarea formei în care se încadrează pluralitatea de infractori : naturală, constituită, ocazională.

Aceasta este calificarea de ansamblu care va fi urmată de calificarea specială în raport de felul contribuției adusă la săvârșirea faptei de către fiecare dintre făptuitori în privința cărora s-a stabilit existenta vinovăției. Scopul este de a servi la individualizarea judecătorească a pedepselor aplicate făptuitorilor care alcătuiesc o pluralitate de infractori.

Sub aspect criminologic, pluralitatea de infractori se caracterizează prin pericolul social sporit pe care îl prezintă cooperarea mai multor persoane la săvârșirea infracțiunii. Această cooperare, mărește curajul și sporește forța de acțiune a infractorilor, mărește posibilitatea de a ascunde urmele infracțiuni, de sustragere a infractorilor de la răspunderea penală. De aceea pluralitatea de infractori, ca formă de criminalitate colectivă ridică probleme specifice privind prevenirea și combaterea ei. Pe planul dreptului, pluralitatea de infractori justifică și face necesară, în general o reacțiune mai severă fată de faptele săvârșite în astfel de condiții.

SECȚIUNEA a II-a

FORMELE PLURALITĂȚII DE INFRACTORI

1. PLURALITATEA NATURALĂ ȘI PLURALITATEA CONSTITUITĂ

Pluralitatea de infractori poate prezenta mai multe forme prevăzute de legea penală:

pluralitatea naturală apare atunci când se săvârșeste o infracțiune care prin natura ei nu poate fi săvârșita decât de două sau mai multe persoane.

Aparțin acestei categorii infracțiunile de subminare a puterii de stat (art.162 C.pen.), incestul (art.203 C.pen.), bigamia (art.303 C.pen.), adulterul (art.304 C.pen.), încăierarea (art.322 C.pen.), jocul de noroc (art.330 C.pen.).

La aceste infracțiuni se cere ca toate prsoanele să coopereze cu vinovătie la săvârsirea infracțiunii.

Pluralitatea naturală de infractori nu este reglementată prin norme cu caracter general. Faptele cu pluralitatea naturală de subiecți activi sunt special incriminate ca atare, în condițiile specifice fiecărei infracțiuni.

Ceea ce este caracteristic pluralității naturale de infractori e faptul că fiecare participant la săvârșirea faptei este privit ca autor al infracțiuni, alături de ceilalți făptuitori și răpunde de rezultatul produs.

– pluralitatea constituită constă în simplul fapt, incriminat prin lege, de a alcătui, a forma o grupare de persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În această situație săvârșirea faptei penale de către mai multe persoane se realizează prin însăși acordul fraudulos care a intervenit între acele persoane, deci înainte de a se fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile pe care asociații și le-au propus să le săvârșească.

Potrivit dispozițiilor legii săvârșirea vreuneia din infracțiunile care intră în scopul asocierii sau grupării infractorilor, dă naștere unui concurs de infracțiuni între aceasta și infracțiunea de complot și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

Pentru ca infracțiunea de pluralitate constituită să ia ființă se cere, potrivit normei de incriminare, să existe: o grupare de persoane, o organizare specială a acesteia și un program infracțional ce urmează să fie realizat de membrii grupului.

Această pluralitate este creeată prin voința legiuitorului fiindcă scopul urmărit de cei care s-au asociat prezintă un mare pericol social. În literatura juridică s-a pus accent pe ideea că lupta împotriva fenomenului infracțional trebuie să lovească în manifestările acestuia chiar în forma lor embrionară, pentru ca pericolul latent pe care-l prezintă aceste manifestări să fie împiedicat de a evolua către un rău efectiv. Însă în practica judiciară aplicarea dispozițiilor legale care reglementează pluralitatea constituită întîmpină dificultăți.

Prin existența unei asocieri în sensul art. 167 sau art.323 C.pen. (texte de lege ce reglementează pluralitatea constituită de infractori) o condiție minimă o reprezintă înțelegerea stabilită între membrii grupului de a acționa împreună, cu alte cuvinte dorința de a se alătura grupării ce se alcătuiește ori este alcătuită; unită cu știinta că se urmăreste o acțiune ilicită comună.

Pentru caracterizarea faptei ca fiind o pluralitate constituită mai sunt necesare două aspecte: elementul programatic – infracțiunile pe care gruparea și le-a propus să le săvârșească și durata asocierii.

Pentru existența pluralității constituite nu este suficient ca mai multe persoane să lucreze în înțelegere pentru simpla realizare a unei infracțiuni, ci se cere o asociere de natură să dureze în timp, cu o anumită coeziune, determinată de un obiectiv comun, de o concepție unică și de o disciplină statornică între membrii grupării.

Se poate spune că săvârșirea unei infracțiuni de către mai multe persoane împreună nu implică existenta unei pluralității constituite, după cum și asocierea prevăzută de art.167 și art. 323 C.pen. poate avea o exisțentă autonomă.

Însă de câte ori realizarea unei infracțiuni de către mai multe persoane împreună reprezintă – realizarea scopului unei asocieri de infractori în prealabil constituită – ne aflăm în fata unui concurs real de infracțiuni.

PARTICULARITAȚI ÎN RAPORT CU PLURALITATEA OCAZIONALĂ

Pluralitatea ocazională (participația penală) este acea formă a pluralității când o infracțiune prin conținutul ei legal, se poate săvârși de o singură persoană, dar se comite în concret și ocazional de mai multe persoane, fiecare comparând cu acte care pot fi de natură diferită sau chiar de aceeași natură.

În cazul acestei forme, cooperarea este determinată de cele mai multe ori de felul în care a fost pregătită și concepută săvârșirea faptei precum și de nevoia unei mai lesnicioase executări a faptei, mai ales când aceasta presupune activități complexe, sau este necesară o divizare și specializare a “muncii”.

Pluralitatea ocazională este posibilă prin suprapunere și în cazul celorlalte forme de pluralitate: naturală și constituită, în sensul că persoanele strict necesare în cazul pluralității constituite sau naturale pot folosi ți contribuția ocazională a altor persoane.

Pluralității ocazionale i se mai dă denumirea de participație, pe considerentul că în această formă de pluralitate făptuitorii contribuie fiecare cu o anumită parte la realizarea faptei săvârșite. La celelalte forme de pluralitate fiecare dintre făptuitori este considerat că a realizat în propria persoană conținutul faptei săvârșite.

De altfel pluralitatea ocazională spre deosebire de celelalte două forme ale pluralității de infractori, cunoaste o reglementare amplă în cadrul unei instituții importante a părții generale a dreptului penal (art. 23 – 31 C.pen.).

Spre deosebire de pluralitatea constituită și naturală, participația penală nu este determinată de natura faptei sau de condițiile în care aceasta ar putea fi realizată; ci are caracter ocazional, întâmplător, fiind determinată de anumite condiții concrete, în care realizarea prin cooperare a unei infracțiuni apare ca mai avantajoasă sub raportul săvârșirii sau ascunderii urmelor ei.

În ce priveste vinovăția, în cazul pluralitătii constituite, este vorba de intentie, în cazul celei naturale nu se cere ca toate prsoanele să coopereze cu vinovăție la săvârșirea faptei penale, iar în cazul participației penale forma de vinovăție se stabilește în funcție de infracțiunea comisă.

Sub aspectul sancțiunilor în cazul pluralității naturale și constituite, fiindcă se consideră că infracțiunea se săvârșeste în persona fiecărui participant, pedepsele sunt unitare. În cazul participației sancțiunea diferă în funcție de forma și calitatea în care făptuitorul a acționat (instigator, complice, coautor).

CAPITOLUL 2.

COMPLOTUL ȘI ASOCIEREA PENTRU SĂVÂRȘIREA DE INFRACȚIUNI ÎN CADRUL PLURALITĂȚII CONSTITUITE DE INFRACTORI

SECȚIUNEA I – PLURALITATEA CONSTITUITĂ

Pluralitatea constituită este o formă a pluralității de infractori care se realizează prin simplul fapt, încriminat de lege de a constitui, de a pune bazele unei grupări de persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Infracțiunea se realizează în acest caz prin simplu acord intervenit între persoane de a participa împreună la săvârșirea de infracțiuni, independent de săvârșirea vreunei infracțiuni ce intră în scopul asocierii. Dacă totuși are loc săvârșirea de infracțiuni acestea vor fi în concurs real cu faptul asocierii.

Pluralitatea constituită se caracterizează prin elementele sale: o grupare de persoane, o organizare specială și un program infracțional prestabilit.

Această formă a pluralității nu este reglementată ca o instituție de drept penal în partea generală a Codului Penal, ci prin dispoziții speciale ce se regăsesc în partea specială a Codului.

Pluralitatea constituită poate lua două forme expres prevăzute de lege: complotul (art.167 C.pen.) și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni (art. 323 C.pen.).

SECȚIUNEA a II-a – REGLEMENTAREA JURIDICA A INFRACȚIUNILOR DE COMPLOT ȘI ASOCIERE PENTRU SAVARȘIREA DE INFRACȚIUNII

1.Considerații generale

Cele două infracțiuni care constituie formele pluralității constituite sunt complotul și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni.

Complotul este reglementat în Titlul I a părții speciale a codului penal “Infracțiuni contra siguranței statului ” care cuprinde infracțiuni cu grad de pericol social deosebit. Aceasta deoarece ele vizează securitatea statului roman și a instituțiilor sale, independența și suveranitatea acestuia, valori a căror apărare asigură existența ca stat a României.

Complotul se caracterizează prin aceea că obiectul asocierii poate fi reprezentat doar de săvârșirea uneia din infracțiunile contra siguranței statului prevăzute în acest titlu.

În schimb infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni este prevăzută în Titlul IX a părtii speciale a codului penal “Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială.”.

Gradul de pericol social al acestor infracțiuni este mai redus deoarece ele nu vizează existența statului, ci unele relații sociale existente între membrii societății.

În principiu, infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni are aceeași elemente ca și infracțiunea de complot însă diferă sub aspectul scopului asocierii.

Aceasta este reprezentată de săvârșirea unor infracțiuni, altele decât cele prevăzute la art.167 C.penal. Se poate spune că cele două texte legale se completează reciproc pentru a putea acoperi toată gama de infracțiuni prevăzute de lege.

2. Conținutul legal al infracțiunilor de complot și asociere pentru săvârșirea de in fracțiuni.

Complotul (art.167 C.pen.) este fapta persoanei care inițiază sau constituie asociații sau grupări în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile prevăzute în art. 155-163 , 165 și 166 , ori aderă sau sprijină sub orice formă o astfel de asociatie sau grupare. Această faptă se pedepsește cu detențiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Aliniatul 2. Prevede că pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru cea mai gravă dintre infracțiunile ce intră în scopul asocierii.

Aliniatul 3. Dacă fapele prevăzute în alin.1 au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

Aliniatul 4. Nu se pedepsește persoana care, săvârșind fapta prevăzută în alin.1 sau 3, o denunță mai înainte de a fi descoperită.

Asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni (art. 323 C.pen.) este reglementată astfel: “Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectivă , pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin.1.

Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin.1 care denunță autorităților asocierea mai înainte de a fi descoperită și de a fi început săvârșirea infracțiunii care intră în scopul asocierii.”

3. Condiții preexistente

3.1. Obiectul infracțiunii

A. Obiectul juridic.În ceea ce priveste obiectul juridic acesta este diferit la cele două infracțiuni.

În cazul complotului, obiectul juridic general este format din totalitatea relațiilor sociale ce privesc siguranta statului, iar obiectul juridic special este identic cu obiectul juridic special al infracțiunilor a căror săvârșire constituie scopul complotului.

Obiectul juridic general al asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale care privesc conviețuirea socială, buna desfășurare a relațiilor sociale.

Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile privind conviețuirea socială, a căror normală formare și desfășurare este condiționată de apărarea împotriva pericolului reprezentat de asocierea mai multor persoane în vederea săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală.

B. Obiectul material.Infracțiunile de complot și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni nu au în conținutul lor juridic un obiect material doarece acțiunea care constituie elementul lor nu se îndreaptă asupra unui obiect sau lucru.

Chiar dacă unele din infracțiunile care intră în scopul asocierii au un obiect material specific, acesta nu va fi și obiectul material al infracțiunilor de complot sau asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

3.2. Subiecții infracțiunii

A. Subiectul activ. Subiectul activ al acestor infracțiuni poate fi orice persoană, existenta infracțiunilor nefiind condiționată de vreo calitate a autorului.

Când fapta constă în inițierea sau constituirea unei asociații, aceasta poate fi săvârșită de o singură persoană sau mai multe persoane care avea calitatea de autori. Odată realizată asociația, vor fi deasemenea autori toți cei care au acceptat să ia parte la constituire. Devin autori și cei care aderă sau sprijină în orice mod asocierea astfel constituită.

După ce fapta capătă caracterul de infracțiune cu pluralitate constituită de făptuitori, ea rămâne în continuare susceptibilă de pluralitate ocazională, deoarece la pluralitate constituită se poate suprapune o pluralitate ocazională.

Participația în acest caz poate lua forma doar a instigării prin determinarea unei persoane să adere la asociație, fie să sprijine această asociatie.

B. Subiectul pasiv. Subiectul pasiv al celor două infracțiuni este statul. Astfel la infracțiunea de complot se creează o stare de pericol pentru siguranța statului, pe când la infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, statul apare ca subiect pasiv în calitate de reprezentant al societății și ca apărător al ordinii de drept.

La aceste infracțiuni nu apare un subiect pasiv secundar.

4. Conținutul constitutiv al infracțiunii.

4.1. Latura obiectivă

A. Elementul material al. infracțiunilor de complot și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni constă în una din următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acesteia.

Aceste acțiuni sunt alternative, elementul material al infracțiunii putând fi realizat prin oricare dintre ele. În cazul în care aceeași persoană a săvârșit mai multe dintre aceste acțiuni în realizarea aceleiasi rezoluții infracționale, va exista o singură infracțiune,însa pluralitatea activitaților savarșite va fi avuta învedere la stabilirea pedepsei.

1).Actiunea de inițiere constă în desfășurarea unei activități prin care se propune, se fac demersuri în vederea constituirii,creării unei asociații sau grupări, sau în determinarea unor persoane de a intra în asociația proiectată.

În concluzie, în notiunea de inițiere intra toate actele întreprinse în vederea constituirii asocierii.

Acțiunea de inițiere constituie un act nemijlocit de executare a infracțiunilor numai dacă are ca rezultat crearea asociației, altfel această acțiune va constitui numai un act de instigare neurmat de executare.

De asemenea această acțiune de inițiere poate fi săvârșită de o singură persoană sau de mai multe, fiecare dintre acestea având calitatea de autori ai infracțiunii.

2).Acțiunea de constituire sau asociere constă în efectuarea unor acte prin care se procedează la efectiva creare, realizare a unei asociatii. Această acțiune are o importanță deosebită deoarece prin aceasta se realizează acordul dintre persoanele care creează asociația, prin mijlocirea acestei acțiuni se consumă constituirea. Prin constituire se au în vedere în principal acte cu caracter organizatoric, dar pot fi incluse și acte de îndrumare a activițătii asociatiei.

3). Prin acțiunea de aderare la o asociere se înțelege intrarea în asocierea sau gruparea constituită, ca membru al acesteia. Aderarea poate fi expresă, adică făcută printr-o declaratie formală de aderare, orală sau scrisă, prin depunerea unui jurământ sau îndeplinirea unui ritual cerut de regulile asocierii. În acest caz nu interesează activitatea depusă de făptuitor în cadrul grupării. Aderarea poate fi însă tacită – caz în care ea rezultă din activitatea desfăsurată ca membru de fapt al grupării. Atât din declarația sau formalitățile îndeplinite, cât și din activitatea desfășurată – trebuie să rezulte aderarea efectivă a persoanei respective la asociere și nu simpla intenție sau dorința de a adera.

4).Acțiunea de sprijinire poate îmbrăca orice modalitate, textul de încriminare folosind expresia “ sprijinirea sub orice formă ” a unei asociații sau grupări.

Sprijinirea poate consta în cooperarea , în mod efectiv la activitatea asociaîiei sau grupării, în darea de sfaturi sau indicații, în acordarea unui sprijin bănesc ori în procurarea mijloacelor sau instrumentelor necesare pentru realizarea scopului urmărit. Asadar, acțiunea de sprijinire constă, de regulă, în acte de complicitate propriu-zisă, dar poate consta și în acte de favorizare dinainte promisă.

În ce privește momentul săvârșirii acțiunilor prin care se realizează elementul material al infracțiunilor de complot și asociere pentru săvîrșirea de infracțiuni, inițierea și constituirea sunt anterioare creării asociației sau grupării, pe când celelalte doua acțiuni, aderarea sau sprijinirea sunt posterioare acesteia, deoarece ar fi imposibilă aderarea sau sprijinirea unei asociații sau grupări inexistente.

Prin asociație în sensul dispozițiilor incriminatoare din art.167 și art. 323 C. pen. se înțelege o grupare de persoane caracterizată prin numărul membrilor și calitatea acestora, prin structura organizatorică și printr-un anumit program a cărei realizare constituie obiectul asociației.

B. Cerințe esențiale . În cazul infracțiunii de complot întregirea laturii obiective a acesteia este condiționată de îndeplinirea unei cerințe esențiale și anume: scopul în vederea căruia se creează asociația, gruparea să fie de a săvârși una din infracțiunile prevăzute în art.155-163,165,166 C.penal.

La infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni cerința esențială este aceea ca, în scopul asocierii să fie incluse una sau mai multe infracțiuni, altele decât cele arătate de art.167 C.penal.

C. Urmarea imediată. Acțiunile care constituie elementul material al infracțiunii de complot au ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru siguranța statului.

În cazul infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de convietuire sociale și pentru ordinea de drept.

În ambele situații starea de pericol este variabilă, ca intensitate, în raport cu acțiunea prin care se realizează elementul material al infracțiunii. Sub acest aspect se poate face deosebirea între acțiunea de inițiere a constituirii și acțiunea de constituire a asocierii, între aceasta din urmă și aderarea sau sprijinirea asocierii etc.

D. Legătura de cauzalitate . Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunilor trebuie să existe o legătură de cauzalitate între acțiunea sau acțiunile care constituie elementul material al infracțiunilor și urmarea imediată a acestora, adică starea de pericol creeată. Constatarea acestei legături nu necesită probe speciale la infracțiunile de pericol, exisțenta legăturii de cauzalitate fiind evidentă.

4.2. Latura subiectivă

Infracțiunile de complot și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni sunt infracțiuni intenționate, nefiind posibilă săvârșirea lor din culpă.

Intenția făptuitorilor este o intenție calificată prin scopul urmărit, deoarece cele două infracțiuni sunt condiționate de existența unui scop anumit, ceea ce implică cunoașterea de făptuitori a acestui scop și urmărirea realizării sale.

Pentru existența acestui tip de intenție se cere ca făptuitorii să știe că acțiunea pe care o efectuează este dintre acelea care realizează elementul material al infracțiunilor de complot sau asociere pentru săvârțirea de infracțiuni și prevăzând scopul acestora, să urmărească producerea lui.

Nu interesează mobilul faptei; dar cunoașterea acestuia va servi la evaluarea gradului de pericol social pe care-l prezintă făptuitorii și va contribui la justa individualizare a pedepsei.

5. Forme. Modalițăti. Sancțiuni.

5.1. Formele infracțiunilor

A. Actele preparatorii și tentativa . Actele de pregătire la infracțiunile de complot și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, ca la toate celelalte infracțiuni comisive, pot consta în luarea unor măsuri în vederea comiterii infracțiunilor (luarea unor măsuri de precauție, procurarea de mijloace materiale. etc.). Aceste acte preparatorii nu sunt incriminate ți deci nu au relevanță penală.

În ce privește tentativa, ea nu este incriminată la infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, iar la complot este sancționată în art.173 C.penal ca și la celelalte infracțiuni contra siguranței statului.

Tentativa la infracțiunea de complot prezintă diferențe în funcție de acțiunea prin care se realizează. Ea este posibilă în toate modalitățile normative ale infracțiunii de complot.

B.Consumarea. Infracțiunile de complot și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni se consumă în momentul în care s-a săvârșit cel puțin una din acțiunile care constituie elementul material al infracțiunilor, indiferent de varianta acesteia și s-a creat starea de pericol ce constituie urmarea imediată.

Astfel, pentru cel care a săvârșit acțiunea de inițiere, infracțiunea se consumă în momentul în care s-a efectuat acțiunea de inițiere. Pentru acel făptuitor care a luat parte la constituirea asocierii, infracțiunea se consumă în momentul constituirii asocierii.

În cazul celorlalte modalități de săvârțire, momentul consumării este acela în care făptuitorul a aderat la asociere sau a săvârșit un act de sprijinire a acesteia.

În concluzie consumarea infracțiunii nu este condiționată de realizarea scopului în vederea căruia a fost constituită asocierea – adică săvâirea infracțiunii sau infracțiunilor care intră în programul acesteia.

C.Epuizarea. După consumarea infracțiunilor se poate produce în timp o prelungire a activitătii infracționale, fie prin voința făptuitorilor (infracțiune continuată), fie prin natura acțiunii (infracțiune continuă).

În cazul acțiunilor de inițiere sau sprijinire, făptuitorul poate efectua, pe baza aceleiași rezoluții, mai multe acte de inițiere sau sprijin, infracțiunea căpătând caracterul de infracțiune continuată care se va epuiza în momentul consumării ultimului act, ori în cel al descoperirii infracțiunii.

În cazul în care s-a constituit o grupare sau asociație, fapta este prin natura sa o infracțiune continuă, deoarece caracterul său ilicit durează cât există gruparea sau asociația și se epuizează numai în momentul când acestea sunt epuizate.

5.2.Modalitățile infracțiunilor.

A.Modalităti normative. Din dispozitiile art.167 și art.323 C.penal rezultă că elementul material al infracțiunilor de complot și asociere pentru săvârsirea de infracțiuni se poate realiza în patru modalităti: asociere (constituire), inițierea constituirii, aderarea sau sprijinirea unei asocieri ce are ca scop săvârsirea de infracțiuni.

Aceste modalităti normative sunt prevăzute ca alternative, infracțiunea putându-se săvârsi în oricare din aceste forme.

Infracțiunea se poate săvârsi în mai multe modalităti; dar acest aspect prezintă relevantă în ceea ce priveste determinarea pericolului social și a pedepsei.

B. Modalităti faptice. Ambele infracțiuni în afară de modalitătile normative pot prezenta în concret diferite modalităti faptice, în funcție de împrejurările în care sunt săvârsite faptele. Desi aceste modalităti faptice nu interesează din punctul de vedere al existentei infracțiunilor, se va tine seama de ele la individualizarea pedepsei.

5.3. Sancțiuni.

Infracțiunea de complot este sanctionată cu detentiunea pe viată sau închisoare înte 15 – 25 ani și interzicerea unor drepturi.

De asemenea în alin.2 al art.167 C.penal se prevede că pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sanctiunea prevăzută de lege pentru cea mai gravă din infracțiunile ce intră în scopul asociatiei sau grupării.

În ultimul aliniat al art.167 C.penal este prevăzută și o clauză de nepedepsire. Aceasta are în vedere exonerarea de răspundere penală a persoanei care, după ce a săvârsit vreuna din acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii, o denuntă autoritătilor mai înainte de a fi descoperita.

Infracțiunea de asociere pentru săvârsirea de infracțiuni este sanctionată cu închisoare de la 3 ani la 15 ani fără a se putea depăsi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

În alin. 3 al art.323 se prevede că nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin.1 care denuntă asocierea mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început savârsirea infracțiunii care intră în scopul asocierii.

În cazul ambelor infracțiuni dacă după realizarea elementului material al acestora este săvârsită o infracțiune dintre cele care intră în scopul asociatiei sau grupării la stabilirea pedepsei se vor aplica regulile de la concursul real de infracțiuni.

CAPITOLUL 3

CRIMA ORGANIZATĂ – FORMĂ A PLURALITAȚII CONSTITUITE DE INFRACTORI

SECȚIUNEA I – ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND CRIMA ORGANIZATĂ

1. Conceptul de crimă organizată.

Criminalitatea ca fenomen juridic desemnează ansamblul comportamentelor umane considerate infracțiuni, incriminate și sanctionate ca atare, în anumite conditii, în cadrul unui sistem de drept penal determinat, concret – istoric .

Criminalitatea nu este numai un fenomen juridic ci și unul socio – uman, desemnând ansamblul comportamentelor umane interzise de legea penală săvârsite într-un teritoriu national, într-o perioadă determinată.

Definirea notiunii de crimă organizată și mai ales delimitarea acesteia în structura de ansamblu a criminalitătii, au constituit și constituie subiectul a numeroase studii ale specialistilor în domeniu.

În ultimul timp crimă organizată, prin modul său de structurare, flexibilitatea și deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale societătii – politic și economic – , prin internaționalizarea rapidă, prin recursul neconditionat la violentă, coruptie și santaj, reprezintă un pericol direct și actual, o sfidare la adresa societătii mondiale.

În conceptia specialistilor din tările unde crima organizată are rădăcini adânci și se manifestă permanent în viata cotidiană, aceasta este definită prin existenta unor grupuri de infractori structurate în ideea înfăptuirii unor activităti ilegale conspirative, având drept scop obtinerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Într-o altă conceptie mai sintetică, termenul de crima organizată semnifica activitătile infractionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obtinerii unor importante venituri ilicite.

Arsenalul complex al acestor grupuri organizate de infractori cuprinde, în diferite proportii, folosirea violentei, santajul, escrocarea fortei de muncă, traficul de droguri, jocurile de noroc, camăta, răpirea de persoane, prostitutia, contrafacerea și plasarea mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea fiscală, coruperea oficialitătilor publice, și chiar acțiuni aparent legale,dar cu urmări delictuoase, toate acestea în scopul acumulării unor venituri substantiale pe care apoi le canalizează în reluarea activitătii infractionale la niveluri superioare, cu un grad de pericol social mai ridicat, inclusiv pentru a penetra și controla organismele puterii și administratiei statului.

Un moment important în studiul stiintific al crimei organizate îl reprezintă anul 1950, când Senatul american a înfiintat un comitet special de investigare a crimei organizate. Acest comitet a oferit date de mare crebilitate asupra existentei și activitătii unui cartel al crimei cunoscut sub denumirea de “Mafia” ale cărei ramificatii se întindeau în toate marile orase ale S.U.A. Datele furnizate de acest comitet se bazau pe informatiile politiei și F.B.I.

Utilizând surse asemănătoare, criminologul american Donald R.Cressey a ajuns la următoarele concluzi:

în S.U.A. există o largă aliantă nationalâ compusă din cel putin 24 de “familii” de criminali (termenul de “familie” este fictiv, deoarece membrii retelelor nu sunt rude, decât poate din întâmplare);

toti membrii acestor “familii” sunt italieni și sicilieni, ori descendenti ai acestora,iar sistemul, în întregul său este numit “Cosa Nostra”.

au fost identificate și asamblate numele, dosarele penale și principalele activităti criminale pentru aproximativ 5000 de membrii ai retelelor mafiote.

persoanele care după pozitii chieie în structura fiecărei “familii” sunt bine cunoscute oficialitătilor din sistemul justitiei penale.

“familiile” sunt legate între ele prin “întelegeri” și “tratate”, și dispun de o “Comisie” alcătuită din liderii celor mai puternice familii, care solutionează pe cale pasnică diferendele.

boss-ul fiecărei familii conduce activitătile ilicite ale propriei retele.

membrii acestei organizatii controlează aproape în întregime jocurile de noroc ilegale din S.U.A.; sunt principalii căutători; sunt deasemenea cei mai mari distribuitori de narcotice. Ei au infiltrat structurile statului, dispunând de mai multi congresmeni, de persoane oficiale din ramurile legislative, executive și judiciare ale guvernului, la nivel federal și local. Un număr de oficialităti guvernamentale, inclusiv judecători, sunt considerati a fi de asemenea, membrii ai “Cosa Nostra”.

Această imagine clasică a crimei organizate oferită de Donald R. Cressey a fost preluată și îmbunătătită, dar și contestată, de un număr de cercetători individuali și chiar de institute specializate în prevenirea și combaterea criminalitătii . Preocupările pentru studiul stiintific al acestui fenomen, au fost determinate de gravele prejudicii pe care le generează, mai ales în contextul schimbării și dezvoltării lumii contemporane.

2. Caracteriticile crimei organizate.

Crima organizată ca formă de asociere pentru comiterea de infracțiuni se deosebeste fundamental de acțiunile unor indivizi care ocazional se asociează pentru a săvârsi anumite infracțiuni prin faptul că este concepută până la cele mai mici detalii în ceea ce priveste rolul de acțiune a celor ce o înfăptuiesc, fiind caracterizată printr-un pericol social foarte mare.

Datorită efectelor sale, crima organizată constituie un “cancer” perfid care secătuieste puterea societătii; amenintă stabilitatea guvernării, determină cresterea taxelor ce se aplică bunurilor de larg consum, periclitează siguranta individuală și colectivă, poate controla sindicatele și influenta deciziile politice prin infiltrarea în activitatea acestora.

În varianta clasică a crimei organizate pot fi deodebite o serie de trăsături caracteristice, astfel:

Structura . Conform teoriei lui D.R. Cressey “familiile” criminale dispun de o structură și organizare formală, oarecum birocratică. Astfel la cel mai înalt nivel este boss-ul (capo) apoi consilierul și adjunctul pe treapta imediat următoare, iar pe a treia treaptă a ierarhiei se găsesc locotenentii ,fiecare actionând pe o anumită directie (jocuri de noroc, camătă,etc.). Acesti locotenenti au în subordine soldati.

În concluzie se poate spune că structura se caracterizează prin ierarhie strictă și autoritate.

Deci, crima organizată implică coordonarea unui număr de persoane în planificarea și executarea actelor ilegale ori în scopul realizării unor obiective licite prin orice mijloace (santaj, coruptie, violentă, etc.).

Ermetism și conspirativitate. Această trăsătura isi are originile în structura socio – culturală a fenomenului, cât și în nevoia obiectivă determinată de nevoia de autoprotectie, de păstrare a ermetismului organizatiei.

În lucrarea sa “Cosa Nostra – judecătorul și oameni de onoare”, Giovanni Falcone referindu-se la această organizatie apreciează că “trebuie să pornim de la subcultura de bază a acestei organizatii, care este mult mai interiorizată și mult mai

legată ca a altor organizatii criminale și care se traduce prin selectarea riguroasă a recrutilor săi, în capacitatea de fier a acestora de a-si impune reguli drastice, care sunt respectate fără nici o exceptie. Intrarea în Mafia seamănă unei convertiri: nu încetezi niciodată să-i fii credincios”.

Discretia și legea tăcerii “omerta” sunt calităti indispensabile unui mafiot. Considerati a fi “oameni de onoare ei riscă să fie eliminati în caz de trădare. Datorită faptului că în ultimii ani un număr mare de mafioti, unii foarte importanti, au fost deferiti justitiei, iar unii dintre acestia s-au “pocăit”, regula conspirativitătii s-a întărit și mai mult. Aceasta a avut ca urmare limitarea numărului de legături între membrii retelei la minim,cât și circulatia informatiilor în interiorul acesteia. Ermetismul se manifestă și la recrutarea de noi membrii ai organizatiei prin aplicarea unei severităti sporite. Aceste măsuri au în principal scop îngreunarea la maxim a acțiunilor de penetrare în cadrul organizatiei și de descoperire a activitătilor ilicite desfăsurate, de către organele statului.

Flexibilitate, rapiditate și capacitate de infiltrare. Rezistenta în timp a organizatiilor mafiote, dezvoltarea acestora și “succesul” lor se datorează extraordinarei capacităti de adaptare atât în privinta domeniilor preferate de acțiune cât și la conditiile concrete social- politice și istorice din tările în care s-au constituit. Pornind din zone minore ale economicului, crima organizată, a ajuns să coordoneze în cea mai mare parte traficul de stupefiante la nivel mondial, traficul cu arme, munitii, material exploziv, domenii mai noi ca traficul cu material radioactiv, cu floră și faună protejată etc. De asemenea a ajuns să fie proprietatea unor bănci, a unor societăti importante de holding, să se implice în afaceri de spălare abanilor, în criminalitatea informatica și multe alte domenii.

În scopul realizăii obiectivelor proprii, structurile crimei organizate s-au infiltrat în pietele legate de capital și nu în ultimul rând,în clasa politică, în justitie și politie.

Caracterul transnational ca o consecintă directa a trăsăturilor anterioare și a globalizării societătii umane. Dorinta de integrare economică internațională, deschiderea largă a frontierelor, elaborarea unei legislatii extrem de permisive factorului extern, slaba dezvoltare economică, instabilitatea politică și coruptia din tările sărace, au creeat spatii exceptionale pentru expansiunea și mondializarea crimei organizate.

În aceste conditii mecanismele instituite pe plan internațional pentru controlul și prevenirea acestui fenomen au putine sanse de reusită.

Orientarea spre obtinerea de profit este o trăsătura esentială în activitatea crimei organizate. Profitul este realizat prin mentinerea monopolului asupra unor bunuri și servicii ilicite,diferite forme de tarife și forme moderne de criminalitate, precum frauda bancară, falsificarea de titluri de credit și criminalitatea informatică.

Utilizarea fortei pentru atingerea obiectivelor propuse . Metode ca: intimidarea, santajul coruptia și violenta sunt orientate în două directii principale:

a). în primul rând a mentine disciplina în cadrul propriei structuri. Recrutul pătruns în “familie” învată “codul onoarei” și legea tăcerii. Indiscretiile, pălăvrăgeala ori tăcerea sunt pedepsite de regulă, prin eliminarea fizică în toate structurile crimei organizate: Mafia, La Cosa Nostra, Triade, etc.

b). în al doilea rând pentru a pedepsi pe cei care se împotrivesc sau într-un fel sau altul nu se supun cerintelor și intereselor mafiote, sau care actionează împotriva lor. Sunt celebre cazurile în care personalităti ale luptei contra mafiei, gen. Dalla Chiesa și judecătorul Giovanni Falcone au fost eliminati de aceste organizatii criminale.

Existenta unui cod comportamental nescris, dar foarte sever și respectat de toti membrii organizatiei.

Supravietuirea unei structuri criminale este deficită dacă comportamentul membrilor săi nu este previzibil și în conformitate cu asteptările celorlalti membrii ai familiei. Regulile de conduită ajută la uniformizarea conduitelor individuale, la stabilirea previzibilitătii. Sanctiunile pentru încălcarea acestora ajută la mentinerea status-quo-ului și în ultimă instantă la supravietuirea “familiei”.

Desi nu există dovezi clare ale acestui cod de conduită D.R.Cressey prin conbinarea și analiza datelor obtinute pe diferite căi a prezentat un cod al “familiei” care ar cuprinde următoarele reguli:

1. “Fii loial organizatiei și membrilor ei ! Nu te amesteca în problemele celorlalti ! Nu fii trădător !”

2. “Fii rational! Fii membru al echipei! Nu te angaja în luptă dacă nu poti învinge!”

3. “Fii om de onoare! Fă ceea ce este just!” Respectati cosa și pe cei bătrâni!”

4. “Fii pregătit! Tineti urechile și ochii deschisi și gura închisă!”

5. “Demonstrează-ti clasa!”

Toate aceste reguli au ca unic scop eficientizarea activitătii organizatiei și în final supravietuirea acesteia.

3. Domeniile de acțiune ale crimei organizate.

Întreaga activitate a organizatiilor crimei se remarcă prin faptul că aceasta are un caracter secret și bine organizat, realizând un impact social deosebit de negativ.

Pornind de la o clasificare pe care o face Interpolul a organizatiilor criminale se pot determina și principalele domenii de acțiune ale crimei organizate.

Astfel există următoarele grupe distincte:

a). Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplină, un cod de conduită și o mare diversitate de activităti ilicite (“familiile” italiene) , castelurile columbiene ale drogurilor, bandele de motociclisti,etc.)

b). Organizatiile profesionale ale căror membrii se specializează în una sau cel mult două tipuri de activităti criminale ( laboratoare clandestine de fabricare a drogurilor, imprimerii clandestine pentru contrafacerea sau falsificarea monedelor, furtul și traficul de masini de lux furate, răpiri de persoane pentru răscumpărare etc.

c). Organizatii criminale constituite pe criterii etnice, care sunt de regulă,rezultatul unor împrejurări specifice precum închiderea granitelor ori circulatia severă peste frontiere, severitatea excesivă a procedurilor de imigrare, expansiunea geografică. În asemenea situatii se află grupurile criminale chineze (triade), grupurile jamaicane și altele.

d). Organizatii teroriste internaționale, care practică asasinatul, deturnarea de avioane , atentatele cu bmbă, răpirea de persoane sub diferite motivatii politice, militare,religioase și rasiale.

e). Organizatii criminale de dată recentă care sunt specializate în spălarea și reciclarea banilor și în criminalitatea informatică. Aceste organizatii au o clientelă bogată compusă din cei care vor să “curete” banii obtinuti pe căi ilicite, din cei care vor să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor și altii ,care au de ascuns diferite sume de bani obtinuti pe alte căi decât cele legale.

Se poate spune că nu există aproape nici un domeniu de activitate fără ca diferite organizatii criminale să se implice, desfăsurând activităti ilicite în scopul obtinerii de profituri.

În această perioadă crima organizată a luat o amploare deosebită datorită unei multitudini de factori, iar lupta împotriva organizatiilor criminale devine din ce în ce mai dificilă pentru că nu se pot stabili cu exactitate limitele și domeniile în care acest fenomen este implicat.

SECȚIUNEA a II-a

ISTORIC. EVOLUȚIA ORGANIZAȚIILOR CRIMINALE .

1.Organizații criminale italiane.

Italienii și în special sicilienii au o conceptie anarhică cu privire la coeziunea comunitară și lupta împotriva inamicului comun. Codul lor moral presupune un deosebit simt al demnitătii individuale și pretinde o tăcere liber consimtită în problemele secrete. Acest sistem dăinuie de peste un mileniu și este respectat cu riguozitate. Specificul local a fost creeat de-a lungul timpului ca efect al rezistentei la împilările provocate de cuceritorii străini, de guvernările rapace și de jaful bandelor de răufăcători autohtoni . Pentru a supravietui localnicii s-au organizat și au actionat în stil propriu.

1.1.Mafia.

Conform unei opinii anul 1282 reprezintă momentul constituirii unei organizatii secrete – MAFIA – în timpul unei revolte cunoscute sub numele de “Viespile Siciliene”, îndreptată împotriva ocupantilor francezi. Astfel termenul “Mafia” corespunde prescurtării cuvintelor unei lozinci împotriva francezilor “Morte alla Francia, Italia Anela” (Moarte Frantei, strigă Italia). Această organizatie constituie un nucleu armat care apăra comunitatea, pedepsea tâlharii și răufăcătorii, ignorând legea străină.

Această organizatie secretă a degenerat în timp, evoluând spre criminalitate și violentă.

După o altă opinie, originile Mafiei ca ale Camorrei , s-a afla la începutul sec. al XX-lea. Structurile acestora s-ar fi dezvoltat în contextul tulburărilor sociale și politice care au caracterizat Italia în secolul trecut.

În această viziune, conceptul de “mafia” este mai degrabă o problemă de traditie, o stare de spirit, un sens al mândriei și demnitătii, o filozofie de viată și un stil de comportament specific sicilian.

A denumi pe cineva cu termenul “mafioso”, nu înseamnă neapărat că acesta este membru al Mafiei, el poate fi mai de grabă un om respectat și temut, care acordă protectie celor aflati în nevoie prin propriile posibilităti și mecanisme.

Cei care fac parte din Mafie nu mai utilizează termenul de “mafioso”, ci preferă să-si spună “amici, prieteni, ori prieteni ai prietenilor”, iar organizatiei lor, “Societa Onorata”. Primul nucleu al acestuia este “familia”.

Uniunea mai multor “familii” este numită “cosche”. Mai multe “cosche” cu acelasi profil formează o aliantă numită “consorteria”. Toate acestea la rândul lor (din Sicilia) formează “Societa Onorata” = Mafia siciliană.

Această organizatie criminală este apreciată ca cea mai puternică de acest tip, datorită numărului mare de membrii și mai ales ca urmare a strategiei unitare, în ciuda articulatiei complexe a retelei sale operationale.

Mafia este singura organizatie italiană care oferă un model criminal valabil la nivel internațional. De aceea în ultimele decenii ea s-a instalat în afara Siciliei, la Roma, Milano, Napoli, Torino și în alte tări ca: S.U.A., Canada.

Unitate de acțiune și bună organizare a Mafiei , nu exclud o autonomie relativă a fiecărei familii în ce priveste problemele locale și luptele patriciale pentru obtinerea conducerii acesteia.

1.2 Camorra.

Instalată în provincia Campania, “Camorra” desemnează societatea secretă a răufăcătorilor napolitani. Grupurile Camorrei au fost inferioare ca putere și influentă, fiind oarecum subordonate mafiei siciliene, îndeosebi pe linia traficului de droguri.

Camorra a parcurs transformări esentiale,de-a lungul istoriei sale, de la perioada de după război, când se ocupa intens cu contrabanda de tigări străine și afaceri ilicite de pe piata legumelor și fructelor, la anii ’70 când, inițiindu-se primele legături serioase cu mafia siciliană, s-a implicat îndeosebi în traficul cu stupefiante.

După anul 1970,asistăm la o dezvoltare progresivă a Camorrei, determinată de elemente sociale, cu deosebire cresterea somajului în rândul tinerilor din zona Companiei, de seismul din 1980 care a oferit mafiotilor posibilitatea să se implice în reconstructia zonelor urbane distruse, cât și de revilimentul contrabandei cu tigări și al traficului de stupefiante.

Această expansiune a condus la izbucnirea unor conflicte între clanurile mafiote grupate în jurul celor doi mari conducători napolitani: Antonio Spavone și Raffaele Cutolo. Arestările succesive făcute în rândul Camorrei, inclusiv a lui Cutolo și a altor membrii influenti ai organizatiei nu au condus la distrugerea organizatiei, ci din contră, sub denumirea de “Nuovo Camorra Organizzata” si-a extins câmpul de acțiune și în alte regiuni ca: Neapole, Palermo, Avelino, și Caserte.

Beneficiile coexistente ale traficului cu droguri nu puteau să nu trezească interesul Camorrei, care valorificându-si experienta capătă în contrabanda cu tigări, si-a convertit mijloacele și retelele la traficul de droguri.

Frecventele transporturi de cocaină efectuate în Europa, în ultimii ani, dar și constatările făcute de politie în tările din America de Sud, demonstrează rolul primordial al membrilor Camorrei în locurile de productie a drogurilor, unde au constituit adevărate baze de operatiuni, cu preponderentă în Peru, de unde porneste traficul spre Italia și înspre alte tări europene.

1.3.N’drangheta.

Aceasta este principala organizatie criminală din Calabria, altă regiune în sudul Italiei, în care conditiile subdezvoltării sunt mai pronuntate ca în Campania.

Termenul de “N’drangheta provine de la cuvântul grecesc “Andranghetos”, care înseamnă “om valoros și siret” și a fost întâlnit pentru prima oară în documentele oficiale redactate de carabinieri la sfârsitul secolului al XVIII-lea,

fiind legat de multe afaceri referitoare la proprietatea financiară și la unele conflicte generate de aceasta între nobilime, burghezie și tărani. Acesti “briganzi”, în faza de debut a activitătilor, erau considerati de tăranii satelor drept singurii lor apărători împotriva rapacitătii nobililor din Piemont, însă cu timpul acestia au început să recurgă la asasinate, tâlhării și răpiri, fără să mai aleagă între bogati și săraci,urmărind un singur scop – obtinerea unor cât mai mari câstiguri bănesti.

N’drangheta dispune de o structură organizatională orizontală, compusă din clanuri, ai căror membrii sunt recrutati pe baza legăturilor familiale. Din acest motiv, rivalitătiile și conflictele între clanuri se mentin pe parcursul multor ani și chiar generatiei (vendetta).

N’drangheta este specializată în răpiri de persoane urmate de răscumpărarea ostaticilor. Uneori acestia sunt supusi tratament violent și umilitor. Interesant este că răpirile au loc în afara teritoriului în care s-a stabilit organizatia criminală, fiind preferate zonele din Nordul Italiei, mai bogate, care oferă facilităti superioare: libertate de miscare, posibilităti de închiriere de locuinte și automobile, canale de spălare a banilor rezultati în urma săvârsirii infracțiunilor.

Prin comparatie cu celelalte organizatii italiene, N’drangheta are un stil mai arhaic,dar nu mai putin eficient.

În ultima perioadă prin câstigurile mari realizate din traficul de stupefiante care sunt valorificate prin investitii masive în lucrări publice și constructii, N’drangheta si-a extins câmpul de acțiune în afara Calabria, realizând legături cu alte organizatii din Italia și din afara granitelor, iar prin emigrarea unor familii calabreze de origine mafiotă,care s-au stabilit în zonele bogate ale Lombardiei, Piemontului, Liguriei și Latiumului au penetrat majoritatea domeniilor criminale, stabilind legături viabile chiar cu lumea interlopă americană,canadiană și australiană; câstigând chiar respectul acestora..

Indiferent de structurile și caracteristicile specifice, cele trei organizatii criminale pot fi considerate organizatii mafiote întrucât metodele utilizate pentru atingerea scopurilor – recurgerea la violentă și intimidare pentru impunerea tăcerii – sunt de tip mafiot.

Prin mărirea numărului de membrii și sporirea mijloacelor financiare de care dispun, dar mai ales odată cu extinderea zonei de influentă în mediul urban, asociatiile mafiote italiene au obtinut suprematia și controlul formelor celor mai periculoase ale criminalitătii, de la traficul cu droguri la cel cu arme și munitii, la santaj, răpiri de persoane, trafic de influentă, proxenetism și prostitutie, jafuri cu mână armată, contrabandă și evaziune fiscală, extorsiuni de toate felurile, coruptie și spălarea banilor murdari.

Se poate spune că de mult timp organizatiile criminale italiene, Cosa Nostra, Camorra, N’drangheta au depăsit granitele Italiei, respectiv granitele regionale traditionale – Sicilia, Campania, Calabria -, iar în prezent acțiunile se desfăsoară în Europa, Asia, America și Africa.

2. Crima organizată în S.U.A.

2.1. Origini.

Primele forme de manifestare a crimei organizate în S.U.A. se regăsesc în prima jumătate a secolului al XX-lea, în rândul familiilor de imigranti irlandezi. Fiind o pătură socială foarte săracă au ajuns la concluzia că supravietuirea depinde de forta și de decizia de a o utiliza. Au descoperit astfel că banii pot fi obtinuti cu usurintă din excrocarea proprietarilor de case de tolerantă , ori de jocuri de noroc, precum și din alte afaceri ilicite.

În America , istoria crimei organizate este istoria imigratiei, sărăciei, discriminării, coruptiei și degradării. De asemenea este istoria succesului și respectabilitătii obtinute pe căi ilicite.

Odată cu imigrarea unui număr mare de chinezi cu ocazia constructiei de drumuri și căi ferate, acestia au constituit organizatii criminale numite TONG , care operau în zonele Chinatawn din San Francisco, Los Angeles și apoi New York. Domeniile lor preferate fiind jocurile de noroc, bordelurile, sălile de dans, vânzarea de narcotice. Aceste familii TONG aveau o structură ierarhică foarte specializată, incluzând războinici profesionisti, asasini, colectori, paznici, răpitori etc. Violenta lor era nemăsurată și oarecum protejată datorită izolării culturale a asiaticilor.

Pe lângă aceste organizatii criminale chineze, au apărut cu timpul și alte bande de origine vitnameză, alte grupări active constituite din coreeni, cambogieni, laotieni și taiwanezi.

Există de asemenea operatiuni criminale și grupări conduse de europeni neitalieni, din zona fostei U.R.S.S. și tările est-europene, la care se adaugă grupuri etnice învecinate cu S.U.A. cum sunt posesiunile jamaicane.

O altă organizatie foarte puternică în S.U.A. este considerată gruparea japoneză – YAKUZA – cu un număr de peste 85000 membrii și o cifră de afaceri foarte ridicată.

La origini, crima organizată a putut lua amploare fiind favorizată de statul ce se afla în formare , de inexistenta unor mijloace adecvate de prevenire și combatere.Însă cu timpul organismele statului au luat măsuri drastice, dar fenomenul a evoluat adaptându-se și generând alte metode de comitere a infracțiunilor în cele mai variate domenii ale vietii sociale.

2.2. Italo – americani și crima organizată.

În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea un număr foarte mare de italieni au ajuns în S.U.A. Majoritatea proveneau din zonele sudice ale Italiei și Siciliei.

Neavând mijloace de trai o parte s-au întors reîntors în Italia, dar cei mai multi au rămas pe coasta de est alcătuind “Mica Italie”. La început crimele italienilor se îndreptau împotriva conationalilor lor, dar unii dintre ei prin fortă și profitând de indiferenta politiei, au ajuns bogati și puternici, continuând să extindă activitătiile ilicite și să angajeze în acest scop tot mai multi oameni. În timp, organizatiile criminale italiene au refăcut , pe teritoriul american, structurile din țara de origine.

“Mâna neagră “(The Black Hand; La mano nera).

A fost semnalată în anul 1890 la New Orleans în legătură cu uciderea unui politist. Au fost arestati sute de italieni ca suspecti, dar eliberati din lipsă de probe. Zvonurile despre mituirea justitiei și intimidarea martorilor au circulat cu rapiditate stârnind mânia populatiei și ostilitatea fată de Mafie, considerată a fi responsabilă de asasinat. Din considerente de mândrie natională și pentru a obtine bunăvointa americanilor, comunitătiile italiene au negat cu înversunare existenta Mafiei.

În realitate, “Mâna Neagră” reprezintă o operatiune mafiotă de extorcare de fonduri prin scrisori de amenintare, semnate anonim “ La Mano Nera”. În acest fel, a fost lansat conceptul de “ Organizatie a Mâinii Negre”, speculat în mass-media.

“Uniunea Siciliană”(L’unione Siciliana).

A apărut la sfârsitul secolului alXX-lea, la New York, ca o societate fraternală având ca scop promovarea intereselor legitime ale imigrantilor sicilieni. Uniunea a furnizat membrilor săi asigurări pe viată și ajutoare sociale suplimentare și a actionat energic pentru eradicarea crimei în cadrul comunitătilor siciliene din America.

O dată cu introducerea prohibitiei alcolului, respectabilitatea Uniunii a decăzut. Aceasta afost infiltrate de gangsteri, care au pervrtit telurile asociatiei, respectiv au primit în rândurile ei, și în conducerea sa vechi membrii ai Mafiei, care au făcut presiuni pentru impunerea traditiilor culturale ale “Onorabilei Societăti”siciliene.

De la Mafia la Cosa Nostra.

În contrast cu prima generatie de imigranti italieni, a doua generatie – născută pe pământ American – s-a dovedit a fi mult mai adaptată noilor conditii socio – culturale și economice. Tinerii italieni au utilizat activitatea infractională ca o modalitate de a câstiga rapid bani și succes.

Problemele nu au întârziat să apară: vechii mafioti, pe de o parte, și tinerii gangsteri italieni, pe de altă parte au început să se polarizeze în funcție de propriile lor ideologii. A rezultat războiul Casstellmmarese, care s-a soldat cu eliminarea ori lipsirea de putere a vechilor mafioti.De asemenea s-a inițiat o acțiune de organizare și coordonare a eforturilor gangsterilor italieni, ce a avut ca rezultat aparitia unei noi entităti intitulată “La Cosa Nostra”. Aceasta uneste familiile și le coordonează acțiunile prin intermediul unui consiliu. Două caracteristici importante ale Cosa Nostra seamănă cu cele ale vechii Mafii siciliene:

codul tăcerii;

structura ierarhică.

La Cosa Nostra reprezintă principala structură criminală din Statele Unite, pe lângă ea mai actionând cu succes și cele trei grupuri de crimă organizată italieană, respectiv Mafia Siciliană, Camorra și N’drangheta. Se estimează că înS.U.A. se află câteva mii de membrii și asociati ai grupărilor italiene, marea majoritate al lor fiind puternic implicati în activităti criminale în mod independent sau în strânsă legătură cu “La Cosa Nostra”.

Majoritatea membrilor acestor organizatii, sunt concentrati în partea de NE a S.U.A., dar cu prezente semnificative în Florida, Sudul Californiei și chiar în statele din centrul tării. Dintre ele Mafia Siciliană este cea mai puternică și periculoasă prin numărul membrilor, avutul lor: organizare, legături și relatii în medii influente, operând cu predilectie în orasele Boston, Pittsburg, Detroit, New York, Philadelphia, Atlanta,Tampa, Miami, Los Angeles, San Jore și San Francisco.

Desi au o influentă mai mică și mult mai slab organizate decât Mafia Siciliană, Camorra și N’drangheta, beneficiează și ele de câteva avanposturi în S.U.A. cum ar fi: Cleveland, Los Angeles, Chicago, Baltimore, New York și Philadelphia.

Organizatiile criminale italiene ce actionează pe teritoriul S.U.A. practică o paletă de fapte ilicte, însă capitolul de bază este reprezentat de traficul de droguri, exploatarea ilegală a fortei de muncă, jocurile de noroc, camăta, asasinatul, răpirile de persoane, santajul, prostitutia, contrabanda și traficul cu publicatii obscene, respectiv pornografia. Veniturile substantiale obtinute din aceste activităti criminale, abil spălate prin sisteme bine puse la punct, sunt apoi refolosite pentru refinantarea activitătiilor organizatiilor, dar și pentru a penetra controla organismele și organizatiile legal constituite, asigurând astfel o aparentă de legalitate a activitătiilor lor, un paravan eficient prin care reusesc adeseori să influenteze din interior, structurile oficiale însărcinate cu elaborarea și aplicarea legilor.

Din aceste considerente în S.U.A. există o pluralitate de servicii care luptă împortiva fenomenului infractional, pornind de la cele de control al impozitelor și taxelor, Agentia de luptă Contra Drogurilor (DEA), serviciile politiilor statale și F.B.I.

3. Crima organizată în Rusia.

3.1. Caracterizare.

De aproape 10 ani S.U.A. și Occidentul european trăiesc un veritabil cosmar: expansiunea fulgerătoare a Mafiei Rosii întelegînd prin aceasta tot ce au produs în materie criminală teritoriile fostului Imperiu Sovietic, fie că au fost republici, regiuni autonome sau zone abia astăzi cunoscute în lume (Cecenia, Caucaz, Armenia etc.). Federatia rusă, înteleasă unitate statală, este epicentrul crimei organizate, staff –ul mafiei rosii. De aici se finalizează cele mai puternice acțiuni tipice crimei organizate de mare calibru.

Mass-media din întreaga lume compară Moscova de astăzi cu Chicago din anii ’30, dominată de luptele dintre grupările criminale. S-a discutat foarte mult pe această temă, dar situatia de fapt este foarte dificil de fixat într-un teritoriu dominat de incertitudine, de relativitate și de extrema întrebare : ce suntem și spre ce ne îndreptăm?

Mafia Rusă nu mai este doar o expresie, ea trecând de mult în domeniul realitătii ca o articulatie a crimei organizate și a puterii transnationale. Ea se desfăsoară pe două fronturi puternice: frontul national și cel internațional. Primul este localizat în amplul teritoriu de la Nistru până în Orientul Îndepărtat și are în desfăsurarea lui zeci și sute de grupuri (moscovite, cecene, caucaziene etc.) care si-au delimitat, temporar, zonele de acțiune și influentă.

Cel de al doilea este rezervat elitei Mafiei Rosii și are în structură zonele controlate până nu de mult de K.G.B. în Germania, S.U.A., America de Sud etc.

În Germania , în 1995 Oficiul Penal recunostea că “crima organizată rusă reprezintă o treime din totalul infracțiunilor comise”. De asemenea în aceeasi perioadă, fostul presedinte rus, Boris Eltin afirma: “crima organizată a devenit amenintarea numărul unu pentru interesele strategice ale Rusiei și pentru securitatea sa natională”.

Activitatea crimei organizate ruse diferă astfel: în Occident controlează numai afaceri pur criminale cum sunt traficul de droguri, prostitutia, contrabanda s.a., însă în Rusia ea vizează toate domeniile de activitate, afacerile, guvernarea, structurile militare și înfăptuirea justitiei. De altfel Mafia Rusă controlează și activitatea grupurilor criminale organizate ce actionează în unele tări foste membre ale blocului socialist. La Praga și Varsovia, Tirana, Kiev este evidentă amprenta Mafiei Ruse.

Spre deosebire de organizatiile criminale italiene sau americane, mafia rusă nu dispune de o “cupolă” sau “comisie” care să coordoneze acțiunile ilicite ori să reglementeze diferendele pe cale amiabilă. De aceea cu o anumită frecventă se declansează confruntări armate între bandele rivale, privind acțiunile de interes comun, dar afacerile continuă să prospere.

Paralalel cu dezvoltarea formelor traditionale de crimă organizată, apar permanent noi forme ale activitătii infractionale. Profitând de vidul juridic, traficantii economiei din umbră câstgă sume enorme si, implicându-se pe piata natională, folosesc fraudulos resursele economice, capacitătile de productie industrială și manipulează o importantă parte a bugetului national.

Politia rusă defineste crima organizată ca fiind un grup stabil, ierarhizat și organizat într-o structură cu cel putin două niveluri (conducere și executie), format în scopul comiterii unor infracțiuni specializate, care se sustrag legii și se protejează prin coruptie. Legislatia penală rusă nu dă o definitie precisă crimei organizate, iar apartenenta, chiar declarată la o organizatie criminală nu declansează urmărirea în justitie, desi membri grupării pot fi urmăriti individual pentru participarea la acțiuni criminale. Pluralitatea de infractori este considerată totusi o circumstantă agravantă legală.

3.2. Structura crimei organizate în Rusia.

În Rusia, crima organizată are două surse principale, ambele avându-si originile în perioada sovietică:

1.Nomenclatura socialistă.

După moartea lui Stalin economia rusă a fost lovită de crize puternice, datorate atât planificării excesive cât mai ales reducerii treptate a despăgubirilor de război pompate zilnic de statele satelite din lagărul socialist. Acest fenomen a condus la aparitia unei “mafii de partid” formată din membrii elitei conducătoare care au favorizat fenomenul de coruptie și legăturile cu economia subterană care se dezvolta în paralel cu economia strict planificată. Mai târziu o bună parte a populatiei a receptat aceste racile și a înteles că singura modalitate de a obtine bunuri de consum și de a realiza un anumit standard de viată constă în mituirea autoritătilor, actionând ca atare.

În plus economia subterană ce se dezvolta continuu avea nevoie de protectia unor înalte personalităti din administratia de stat și din organismele puterii, care la rândul lor erau interesate să obtină profituri materiale, motive pentru care “mafia de partid” și “mafia economică” si-au dat mâna în realizarea unei retele criminale deosebit de eficiente.

Este de notorietate coruptia întronată sub presedentia lui Brejnev, perioada în care acesta, având alături cadre din conducerea Ministerului de Interne și chiar pe ginerele său, si-a transformat familia într-un adevărat “clan mafiot”, iar Ministerul de Interne era asemuit cu o “cetate a coruptiei”.

După venirea la conducere a lui Andropov, în 1987, acesta împreună cu discipolii săi, între care se afla și Mihail Gorbaciov, au încercat să salveze economia de flagelul coruptiei prin măsuri autoritare, înlocuind într-o perioadă scurtă peste 35000 de funcționari corupti ai Ministerului de Interne. Cu toate acestea a fost imposibil ca în locul funcționarilor corupti să fie încadrati oameni care să nu aibă legături cu vechea nomenclatură și de aici cu economia subterană și de aici cu crima organizata, măsurile luate constituind doar simple paleative care au speriat la început, pentru ca după Gorbaciov, fenomenul crimei organizate să ia un nou avânt să devină mai amplu și mai cuprinzător.

Edificator, în acest sens, este un studiu realizat de Institul de Sociologie al Academiei Ruse, care relevă la începutul anului 1994 ca 75% dintre consilerii lui Eltin și membrii guvernului, 60% din paramentari, 83% din administratia locala și 41% din oamenii de afaceri prosperi aveau strânse legaturi cu vechea nomenclatura comunistă.

În concluzie, reteaua vechii nomenclaturi este relevantă pentru activitatile crimei organizate din Rusia. Aceasta, controlând o mare parte din capitalul fostei Uniuni Sovietice acordă tratamente preferientiale în procesul prvatizării, al activitătilor comerciale și multe alte privilegii de ordin economic, iar omniprezenta coruptiei favorizeaza comiterea unui complex de activitati ilicite.

1.Clanurile caucaziene și transcaucaziene.

Locuitorii din Caucazia de Nord și Transcaucazia, populatie nerusofonă și relativ săracă, a reprezentat din totdeauna o amenintare pentru Rusia. De regula, reprezentantii acestor zone nu au fost promovati în reteaua nomenclaturi, convertită ulterior în structura de tip mafiot

Influenta și supravietuirea lor în lumea crimei organizate s-a realizat mai mult prin brutalitate, iar traditiile lor razboinice și structura foarte disciplinată a clanului au permis integrarea într-o asemenea activitate infractională.

Deportarea nationalitătilor caucaziene în Asia Centrală după 1944 a determinat clanurile să colaboreze pentru a supravietui. Aceste legături au continuat și după 1956, odată cu repatrierea, extinzându-se în diverse zone ale fostei Uniuni Sovietice.

Transcaucazienii au pătruns în crima organizată din 1970 și împreună cu partenerii lor caucazieni s-au integrat în reteaua existentă a “mafiei”. Ei au mituit autoritătile locale, au fost angajati de membrii nomenclaturii pentru afacerile murdare, iar K.G.B.-ul i-a contactat când erau închisi și i-a fortat să coopereze. Reformele economice inițiate la sfârsitul anului 1980 însotite de dezechilibre și provizorat specific, au favorizat extinderea activitătilor infractionale. La începutul anului 1995, 400 din cele 2500 de organizatii criminale din Rusia, erau bande etnice din Caucaz și Transcaucaz,conform declaratiilor sefului departamentului pentru combaterea Crimei Organizate din această tară.

Mafia georgiană s-a constituit în Rusia în anii ’70, în principal din rândul condamnatilor apartinând acestei etnii, care au stabilit contracte cu infractorii rusi. Georgienii erau activi pe piata neagră a marilor orase. După colapsul Uniunii Sovietice, acestea au penetrat în sectorul financiar privat și în activitatea de comert exterior, iar prin imigrantii din această etnie au stabilit legături în tările din Vest-ul Europei și America. Se cunoaste că , în prezent, conducerea mafiei georgiene îsi are sediul la Moscova și are în compunere fosti militari ai Ministerului de Interne și K.G.B.-ului georgian.

În prezent se apreciează că bandele cecene din Moscova sunt cele mai agresive. Aceasta se datorează faptului că ele au apărut pe scenă când alte bande actionau deja și era necesară scoaterea lor de pe pozitii prin mijloace violente.

Cecenii sunt renumiti ca falsificatori de bani și documente financiare. Astfel 40% din banii contrafăcuti confiscati în 1993 erau produsi de ceceni.

Caracteristic pentru mafia rusă este existenta unui număr impresionant de mare de organizatii rivale, grupate de regulă pe criterii etnice sau teritoriale, majoritatea lor având legături multiple, dar, în acelasi timp, ducând la o luptă de uzură pentru suprematie, principalele teritorii de acțiune fiind Moscova, Sankt Petesburg, orasele din Ural, precum și orasele din vestul îndepărtat, ca Vladivostoc, chiar și orasele siberiene.

Pe fondul încercărilor de reformă economică, crima organizată s-a extins rapid, organizatiile criminale ruse stabilind legături cu criminalitatea internațională, Berlinul și Viena devenind bazele principale de acțiune în Europa de Vest.

În ceea ce priveste Berlinul , este de remarcat ca încă de pe vremea ocupatiei sovietice,militarii rusi s-au ocupat cu contrabanda cu masini, tigări, cu vânzarea de instalatii și aparatură militară, orasul fiind împărtit între patru mari bande criminale care actionează și în prezent.

3.3.Principalele activițăti ale crimei organizate în Rusia.

Crima organizată din Rusia obtine importante fonduri bănesti din furturi; tâlhării; jocuri de noroc; prostitutie și protectia racketilor. Acestea sunt infracțiuni “obisnuite” pentru care nu sunt necesare experiente și influenta mecanismelor crimei organizate. Dar cum acestea furnizează un profit considerabil, crima organizată le-a luat în control pe scară tot mai largă.

Furturile și tâlhăriile reprezintă împreună mai mult de jumătate din infracțiunile înregistrate în Rusia, dar acestea au rămas, majoritatea, nerezolvate și nu se poate estima cât de mult este implicată crima organizată. Dar se poate aprecia că principalii cumpărători ai bunurilor de valoare provenite din furt, apartin structurilor crimei organizate, după cum și vânzarea copiilor ilegale ale filmelor video de succes, reprezintă o activitate privilegiată a acestui tip de infractori.

O altă activitate de amploare a crimei organizate rusesti vizează tranzactiile cu locuinte din sectorul particular, constând în faptul că pensionarii în vârstă, bătrânii ce locuiesc singuri sau persoanele nevoiase și lipsite de apărare, sunt amenintate, tracasate, violentate și fortate să-si vândă apartamentele și casele în conditii dezavantajoase, la un pret derizoriu, ba mai mult, un număr apreciabil de proprietari au fost ucisi, locuintele acestora intrând pe mâna membrilor organizatiilor criminale, care prin revalorificarea lor au obtinut profituri imense.

O sursă la fel de profitabilă o reprezintă traficul cu carne vie, organizatiile mafiote obtinând controlul asupra prostitutiei prin organizarea unor adevărate filiere de vânzare a femeilor ruse în alte tări ca Turcia, Cipru, Grecia, Italia, Franta ba chiar în Ungaria și România.

Însă cea mai extinsă activitate mafiotă în Rusia este desfăsurată de asa-zisii “racketi”, care practică perceperea taxei de protectie în sectorul privat al economiei. De regulă, racketii fortează patronul sau antreprenorii să semneze un contract, prin care-l obligă să plătească anumite servicii efectuate de infractori, în realitate ei beneficiind de acestea: protectie ce le asigură o fragilă apărare împotriva atacurilor mafiote.

În multe cazuri, racketii culeg informatii confidentiale, despre situatia economică și financiară a firmelor private, fie prin cumpărarea unor angajati, fie prin santajarea lor, iar în cazul descoperirii unor activităti ilegale, îndeosebi fraude fiscale sau date compromitătoare despre viata particulară a managerilor, recurg la santaj, pentru extorcarea de fonduri materiale sau chiar pun stăpânire pe aceste societăti economice, folosindu-le drept camunflaj pentru activităti de contrabandă, trafic, sau pentru spălarea banilor proveniti din alte fapte criminale.

Reformele economice inițiate în anii ’90 au favorizat crearea unor adevărate retele ale coruptiei, iar pentru crima organizată, noi domenii de activitate. Astfel campania anti-alcol, declansată de Gorbaciov, a stimulat dezvoltarea productiei și comercializării ilegale a celor mai căutate produse din Rusia, băuturile alcolice, putându-se afirma că această campanie anti-alcool a făcut pentru bandele rusesti, ceea ce prohibitatea a făcut pentru bandele americane în anii ’20.

Retragerea statului din controlul activitătii de comert exterior a oferit crimei organizate domenii de activitate importante, realizându-se importante avantaje materiale din obtinerea licentelor speciale de export prin acte de coruptie, dar mai ales din diferentele de pret practicate pe plan intern și internațional.

Procesul privatizării a oferit crimei organizate și “nomenclaturii” un nou domeniu de activitate ilicită, cea mai parte a societătilor supuse acestei oeratiuni făcând obiectul unor tranzactii ilicite, prin subevaluarea patrimoniului existent sau falimentarea lor dososivă, în scopul achizitionării la preturi derizorii.

Afacerile din domeniul economic, deosebit de profitabile pentru mafie, sunt favorizate și de faptul că legile rusesti se schimbă foarte repede, sunt incomplete, uneori contradictorii și majoritatea actelor normative nu cuprind sanctiuni penale sau contraventionale, ceea ce determină ineficienta lor în combaterea evaziunilor fiscale, a gestiunilor și bancrutelor frauduloase și a altor fapte deosebit de păgubitoare pentru economia statului.

Contrabanda cu bunuri de consum, materii prime și droguri reprezintă o alta sursă de venituri pentru crima organizată din Rusia. Nivelul ridicat al contrabandei în Rusia se datorează în primul rând coruptiei funcționarilor vamali, ai altor structuri financiare, lipsei de experientă și echipament, precum și lipsei unei legislatii fiscale și vamale corspunzătoare.

În cadrul contrabandei se deosebesc două forme foarte profitabile: contrabanda cu masini de lux și traficul cu stupefiante. Ultimul luând o amploare deosebită după izbucnirea războiului din Iugoslavia, când Rusia a devenit un important teritoriu de tranzit. Mai mult, în ultimul timp Rusia se impune și ca producătoare de anfetamină pentru Germania și pietele scandinave, implicându-se chiar în traficul cu materiale nucleare.

Aparitia sectorului bancar privat, care la început a pus la dispozitia organizatiilor criminale nu numai posibilitatea de a obtine profituri din operatiunile bancare, ci și de a ascunde, spăla și reinvesti profiturile obtinute din activităti ilicite, subterane, a constituit o altă cauză a expansiunii crimei organizate.

Coruptia este o altă cauză, care a luat amploare în societatea rusă astfel: funcționarii de stat și angajatii băncilor primesc mită doar pentru divulgarea informatiilor și acordarea de tratamente “preferentiale”. Acest fenomen negativ afectează cele mai înalte niveluri din administratia publică,din fortele de politie, justitie, autorităti vamale și chiar puscării, unde comandantii acestora sau alti angajati facilitează legătura condamnatilor cu complicii sau legăturile din exterior.

Activitătile criminale ale mafiei ruse, se completează și cu omorul la comandă, foarte des utilizat în ultima perioadă, victimele asasinatelor fiind, în primul rând, chiar sefii mafiei , care cad în urma luptelor dintre bandele rivale, apoi oamenii de afaceri sau politicienii ce nu acceptă să coopereze cu crima organizată si, în final sunt asasinati cei care, dintr-un motiv sau altul, constituie obstacole în activitatea Mafiei.

În concluzie, însusi oficialii rusi declară existenta pe teritoriul Rusiei a 5700 bande criminale, din care 3500 sunt organizate în stil mafiot, fiind recunoscută existenta a cinci mari categorii de asociatii criminale și anume:

“pseudo – antreprenorii” care au apărut după 1988 și se ocupă cu afacerile financiare, inclusiv cu pomparea fondurilor guvernamentale în conturile societătilor comerciale și însusirea profiturilor ilicit obtinute din vânzarea resurselor naturale, chiar strategice, prin folosirea licentelor eliberate de funcționarii corupti;

“gangsterii” sunt profilati pe comiterea actelor de “racketering”, furturi prin efractie, jafuri, santaje, controlul traficului de droguri, jocurile de noroc și prostitutia.

“jefuitorii” grupări devenite foarte active după 1991, actionând în domeniul sectorului public sau privat al statului, prin devalizarea și însusirea unei bune părti a acestuia, mai ales în comertul cu amănuntul, privatizarea proprietătii statului, vânzarea de materii prime, metale rare, lemn și mobilă etc.

“coruptii” reprezintă grupuri de persoane oficiale, angajate în organismele puterii de stat, ale administratiei și justitiei, care acordă organizatiilor mafiote avantaje ilegale, beneficiind la rândul lor, de sume importante de bani.

“coordonatorii” reprezintă elita lumii interlope, criminale, respectiv “nasii” care asigură conducerea activitătilor, stabilitatea sistemului crimei organizate și garantează coordonarea și legăturile active între componentele sistemului, în rândul acestora aflându-se de regulă fosti membrii ai elitei militare sau economice sovietice.

Apreciind că, în rândul natiunilor mari, Rusia posedând cele mai mari organizatii criminale de tip mafiot și că această tară poate fi considerată ca având cel mai ridicat procentaj al produsului national brut ce este conditionat de activitătile crimei organizate, specialistii occidentali au fundamentat existenta tipologiei a infractorilor implicati în crima organizată:

“elita infractională” care coordonează marile afaceri și întretine contractele necesare cu oamenii influenti din sfera politică, economică și chiar criminală.

“infractorii obisnuiti” care execută, propriu-zis, acțiunile ce constituie latura obiectivă a faptelor de tâlhărie, furturi, prostitutie, perceperea taxelor de protectie, activităti dirijate de ”elita infractională”.

“infractorii gulerelor albe” care comit infracțiuni, precum contrabanda, evaziunea fiscală, deturnarea de fonduri, falsificarea, spălarea banilor, fiind specializati totodată și în acapararea unor importante părti din economia politică și privată, în cooperare cu “elita infractională”.

“functionarii corupti” care ajută la derularea și acoperirea activitătilor crimei organizate.

“victimele”, de regulă, oameni de afaceri ce au acceptat să coopereze cu crima organizată pentru a putea să-si continue activitătile economice.

Aceste aprecieri demonstrează cu mare claritate pericolul deosebit ce-l reprezintă crima organizată pentru Rusia , dar și pentru celelalte state, îndeosebi în Europa.

În concluzie, mafiile post sovietice sunt foarte diferite de cele existente pe vremea lui Stalin și Brejnev, și chiar sub Gorbaciov, membrii acestora devenind “ întreprinzători legitimi” gratie privatizării, iar organizatiile criminale au constituit, după anul 1991, o aliantă care grupa alături de infractori înrăiti și funcționari corupti, vechi agenti sovietici de informatii și oameni de afaceri, care sub acoperiri legitime, au acumulat averi însemnate, pe care le transferă în Occident, unii folosindu-le chiar pentru a emigra în această lume liberă.

SECȚIUNEA a III-a

CRIMA ORGANIZATĂ ÎN ECONOMIA MONDIALĂ

Caracterizare.

La sfârsitul acestui secol este evidentă amploarea deosebită a activitătilor economice ce se desfăsoară în statele puternic dezvoltate din Europa, America și Asia. Relatiile economice internaționale cunosc un dinamism fără precedent, fiind integrate acestora noi state, noi sisteme economice, într-un context foarte variat. Este în afara oricărei îndoieli faptul că pe acest fond se inițiează, dezvoltă și consolidează un număr impresionant de afaceri ilegale, care alcătuiesc ceea ce este cunoscut ca fenomenul de criminalitate a afacerilor.

Astfel comunitatea internațională a fost pusă în fata unei economii “subterane” de mare anvergură, caracterizată prin infiltrarea pietelor financiar – bancare de către structurile crimei organizate în încercarea acestora de a prelua controlul asupra unor importante sectoare economice interne și internaționale.

Acest fenomen lezează economia în ansamblul ei, cauzează imense pierderi financiare, slăbeste stabilitatea socială, amenintă structurile democratice, determină o anumită pierdere de încredere în sistemul economic, corupe și compromite institutiile economice și sociale.

Preocupată de această problemă comunitatea internațională a încercat să analizeze cauzalitatea și efectele acesteia, recomandând statelor membre să adopte măsuri concrete pentru limitarea ei. Diversitatea legislatiilor europene, cuplată cu particularitătile economico-sociale, derivând din stadiile de dezvoltare diferite ale statelor, au făcut imposibilă redactarea unei definitii a criminalitătii afacerilor.

Această formă de criminalitate presupune două dimensiuni:

dimensiunea natională, respectiv suma infracțiunilor incriminate în legile penale sau speciale ale fiecărei tări, care produc în interiorul sistemului economic și financiar, și nu comportă sau nu include elementul de extremitate;

dimensiunea internațională, respectiv suma infracțiunilor care se comit și se

finalizează cu participarea elementului de extremitate (persoane, firme, bănci etc.).

Aceste două dimensiuni nu au avut și nici nu vor avea un caracter static. Astăzi este evidentă internaționalizarea afacerilor de tip criminal. Astfel contrabanda, evaziunea fiscală, traficul de droguri, operatiunile de import-export s-au realizat și se perfectionează continuu prin “parteneriatul” pentru crimă.

Activitatea criminală din domeniul afacerilor nu se desfăsoară și nu se finalizează la vedere. Peste tot în lume se produce o sumă impresionantă de acte ilegale, de conbinatii infractionale în zona subterană de existentă a societătii, a cărei dimensiune e dificil de cuantificat și care produce serioase dezechilibre în plan general.

Produsul financiar rezultat din aceste afaceri ilegale derulate de grupurile crimei organizate are dimensiuni impresionante. Banii murdari care circulă practic la vedere, constituie oxigenul care dă fortă infractorilor aflati foarte aproape sau chiar în intimitatea structurilor de putere ce le garantează activitătile infractionale.

Analistii fenomenului criminalitătii afacerilor avertizează asupra faptului că importante fonduri rezultate din afacerile ilegale sunt injectate în organisme și structuri politice și administrative pentru ca acestea să se mentină la putere și să poată garanta grupărilor criminale succesul în multitudinea afacerilor murdare pe care le inițiează.

Se apreciează că pietele financiare cuprind zilnic tranzactii în valoare de peste 175 miliarde de dolari, din care numai o mică parte par a fi tranzactii de comert licit. Restul se bazează pe capital speculativ, lichid sau semilichid, investit pe termene scurte și care, de regulă, garantează anonimatul investitiilor.

Cresterea acestei imense mase monetare speculative este favorizată de o multitudine de factori, cum sunt:

transnationalizarea celor mai mari bănci și societăti de holdin;

eliminarea restrictiilor și controlului asupra investitiilor străine;

impactul tehnologiei electronice de transmitere a informatiilor privind pietele financiare.

Complexitatea și amploarea acestui fenomen sunt de natură să descurajeze orice încercare de control statal și creează conditii de camunflare a banilor proveniti din afaceri ilicite.

Nici chiar tările cu economii foarte dezvoltate nu sunt ocolite de acest flagel, ele suportând chieltuieli foarte mari în contul cercetărilor și proceselor penale numeroase,precum și pentru întretinerea unui aparat imens ce veghează la legalitatea operatiunilor desfăsurate și la prevenirea criminalitătii.

Literatura de specialitate exemplifică numeroase cazuri în care activitătile infractionale au avut un puternic impact asupra laturii economice, cele mai semnificative fiind cele ale unor mari bănci nationale sau internaționale, care ieseau in evidentă prin oferirea către depunători a unor dobânzi mult mai mari decât restul băncilor și acesta numai pentru că o parte din fondurile manipulate proveneau din fraude și erau destinate spălării. În urma anchetelor s-a dovedit că

funcționarii din conducerea acestora au fost implicati în afaceri deosebit de grave, inclusiv trafic cu arme, cu droguri, complicitate la unele acte de terorism, activităti ce au avut o mare întindere în timp.

Pe lângă impactul economic,criminalitatea organizată din ultima perioadă produce și un puternic impact politic, îndeosebi prin controlul exercitat de unele organizatii mafiote asupra unor politicieni verosi, dar și prin amenintarea sau îngrădirea libertătii de expresie obtinută de aceste organizatii prin controlul instituit asupra a tot mai multe mijloace de comunicare în masă,care transformate în instrumente deosebit de eficiente în apărarea intereselor în grup, în atacuri asupra celor incomozi.

Principalele domenii de acțiune ale crimei organizate și care produc sume imense de bani “murdari” putem evidentia: piata mondială a drogurilor, comertul cu arme, munitii, materiale explozive și radioactive, traficul cu carne vie, contrabanda de orice tip. Toate aceste activităti generează mari sume de bani care necesită să fie “spălate” și introduse în circuitul normal, acesta reprezentând o altă formă de criminalitate.

1.Traficul de droguri.

Una din modalitătile principale de manifestare a crimei organizate o constituie traficul de droguri.

În ultimele decenii asistăm la o generalizare a problemelor legate de teaficul de droguri, iar situatia generală în acest domeniu s-a înrăutătit foarte mult atât din cauză că nu mai e vorba de situatii particulare, fenomenul cuprinzând toate regiunile lumii, cât și pentru faptul că în prezent statele care nu se confruntă cu multiplele consecinte ale consumului de droguri, constituie veritabile exceptii.

Puterea economică și influenta pe toate planurile a cartelurilor drogurilor sunt în continuă crestere, iar odată cu globalizarea consumului de droguri se realizează și o cooperare între organizatiile criminale.

Se evidentiează cu pregnantă pe de oparte, o specializare a cartelurilor pe diferite tipuri de droguri, iar pe de altă parte organizatiile criminale implicate în traficul cu droguri sunt angrenate tot mai mult și în alte forme de activităti infractionale, din ce în ce mai organizate și violente, folosind mijloace tehnice tot mai sofisticate și sisteme de comunicare, de transmisiuni, în felul acesta ele controlând întregul circuit al drogurilor sau tipurilor de drog, de la productie până la desfacerea cu amănuntul.

Organizatiile criminale implicate în traficul cu droguri, depozitează mari cantităti în tările al căror sistem legislativ în materie este slab, ori pedepsele prevăzute sunt mici, iar pentru tranzit sau trafic folosesc cu predilectie teritoriul statelor care nu sunt semnatare ale tratatelor internaționale privitoare la droguri ori daca le-au ratificat,nu au luat măsuri de aplicare a prevederilor acestora. De asemenea, sunt preferate teritoriile tărilor care se confruntă cu războaie civile, activităti teroriste, instabilitate politică, conflicte etnice, cele ce nu pot asigura controlul guvernamental asupra unei părti din teritoriul national ori în care sistemele de control vamal, financiar și judiciar nu funcționează cu eficientă corespunzătoare.

În trecut se putea face deosebire netă între tările producătoare și cele consumatoare de droguri, acum este evident că astfel de diferentieri nu mai au importantă, pentru că aproape în totalitate tările consumatoare au devenit și producătoare, într-o măsură mai mare sau mai mică și invers, iar termenul de tări de tranzit si-a pierdut semnificatia inițială, aceasta devenind de regulă consumatoare și în final producătoare.

Tot mai dese sunt vocile care consideră că o cale eficientă pentru frânarea consumului și răspândirii drogurilor, este legalizarea acestora.

După diferite criterii drogurile pot fi clasificate astfel:

după modul de obtinere:

naturale (opiumul, morfina, cocaina, cannabisul, mescalina.)

semisintetice (heroina, L.S.D.-ul).

sintetice (amfetaminele, mialiginul, dipidolorul).

după modul de acțiune asupra sistemului nervos central (S.N.C.):

stimulente ale S.N.C.(cocaina, anfetaminele).

depresive ale S.N.C.(morfina, opiumul).

perturbatoare ale S.N.C.(cannabisul, L.S.D.-ul, mescadina).

■ după efectul acțiunii lor asupra unui consumator:

stupefiante

haluciogene.

În funcție de doza administrată, un drog poate actiona în prima fază ca stupefiant și apoi ca haluciogen. Haluciogenele deformează senzatiile și perceptiile celui care le utilizează, afectează perceptia vizuală și generează iluzii senzoriale.

Piata drogurilor este foarte diversă, atât ca localizare geografică, cât și datorită diversitătii de substante cuprinsă în această categorie. Pe scurt sunt prezentate în continuare cele mai utilizate droguri:

Anestezicalele – actionează împotriva creirului determinând blocarea transmisiunilor nervoase, pierderea senzatiilor ori inconstientă. Cel mai cunoscut drog anestezic este phency-clidina (P.C.P.), care creează halucinatii și o senzatie de plutire. Pericolul supradozei este foarte ridicat.

Narcoticele – produc insensibilitate la durere (analgezice) și elimină anxietatea și emotia (sedative). Utilizatorii devin euforici,relaxati și lipsiti de teamă. Cele mai cunoscute narcotice sunt derivate ale opiumului produs din mac. Morfina ca derivat al opiumului, este utilizată în mod legal în medicină, pentru eliminarea durerii. Heroina este produsă din morfină și este de 25 de ori mai puternică. De aceea ea nu se foloseste în stare pură, ci este neutralizată cu zahăr.

Heroina pentru consum are o puritate de 1 la 4 procente.Pericolul heroinei derivă din faptul că utilizatorii ating repede pragul tolerantei, după care devin dependenti de acest drog. Lipsa ulterioară a drogului determină iritabilitate, depresie nervoasă, dureri abdominale etc.

Barbituricele – sunt droguri sedativ – hipnotice, care determină relaxarea sistemului nervos central și produc somnolentă. Supradozele cu barbiturice produc moartea.

Tranchilizantele au calitatea de a elimina stările de anxietate, reduc tensiunea și relaxează organismul. Ele sunt utilizate în medicină pentru tratarea bolnavilor psihici, care suferă de psihoze, agresivitate și agitatie.

Cele mai cunoscute și mai usoare sunt: valiumul, libriumul și equanilul, care pot fi obtinute cu retetă. Dozele crescute determină dependenta.

Canabisul (marijuana) este produsă din cânepa indiană, o plantă care creste în mai multe zone ale lumii. Hasisul este un concentrat de marijuana. Fumatul acestor substante determină o stare de visare, uneori dând și efecte halucinogene.

Halucinogenele sunt droguri atât naturale cât și sintetice, care produc halucinatii vizuale, sentimente de depersonalizare, senzatii de iesire din propriul corp.

Un haluciogen comun este mescalina, produs dintr-un mic cactus care creste în Mexic și sud-vestul S.U.A.. Cel mai puternic haluciogen sintetic este L.S.D.-ul.

Cocaina este un ingredient obtinut dintr-o plantă sud-americană – coca. În S.U.A., din coca se prepară o pudră cristalină numită frecvent “zăpadă”. Cocaina este cel mai puternic stimulent natural. Utilizarea ei produce euforie și excitare. Supradozele determină stări de delir, comportament maniac violent, stop respirator.

Anfetaminele sunt droguri sintetice care stimulează S.N.C., producând reactii fizice intense: presiune sanguină, musculară și respiratorie crescută, precum și efecte psihologice: încredere în propriile forte, euforie, lipsă de teamă, comportament impulsiv. Cele mai utilizate anfetamine sunt: benzedrina, dexedrina, dexamil, bifetamina și metadrina.

Toate categoriile de droguri sunt periculoase, fiindcă sunt substante psiho-active care creează dependentă și subminează grav, uneori fatal, sănătatea consumatorilor.

Modurile de administrare a acestor substante este foarte diferit de la unele la altele astfel:

pe cale bucală (anfetamine, tranchilizante).

prin masticatie (frunze de coca).

prin fumat (marijuana, hasis).

prizarea și injectarea (cocaină, heroină, pudră de hasis).

Drogurile sunt consumate de obicei în cluburi particulare, fumoare clandestine, unele cabarete și în anumite ocazii, de exemplu concertele muzicale. Din ce în ce mai mult, dopajul se face și în locurile publice, mai ales pe timpul serii, în incinta scolilor, a locurilor de cazare, în statiile de metrou, în mijloacele de transport în comun, în imobile nelocuite și în curs de demolare.

Crima organizată este implicată în traficul internațional de droguri la toate nivelele, dar mai ales în ceea ce priveste importul, prelucrarea și vânzarea acestora. Necesităti referitoare la organizare, contracte și mari sume de bani, pentru aceste operatiuni ilicite, înlătură concurentii individuali și chiar grupurile criminale mici. Acestia din urmă vor intra în competitie doar la distribuirea finală. Marile câstguri revin însă marilor sindicate ale crimei organizate.

Însă pentru a întelege mai bine problemele fundamentale cu care se confruntă omenirea în materia drogurilor, este necesar să se recurgă la o analiză a situatiei în diferite zone ale lumii, lucru cu atât mai necesar cu cât fiecare zonă, fiecare continent îsi are specificul său.

America de Sud

Acest continent constituie zona cea mai atinsă de flagelul mafiei stupefiantelor, în câteva tări sud-americane,producerea, prelucrarea, traficul și consumul ilicit de droguri sunt realităti cotidiene care generează situatii deosebite atât din punct de vedere economic, dar și social, unele dintre ele însotite de fenomene grave, cum ar fi demascarea coruptiei unor personalităti deosebite (sefi de stat, generali de armată, ministrii), înlăturarea fizică a unor rivali și chiar lovituri de stat.

Majoritatea tărilor sud-americane cultivă cannabisul pentru consum local, dar și pentru aprovizionarea pietelor ilegale din alte state, campioana acestei culturi fiind Columbia, unde se estimează că sunt cultivate peste 700ha.

În ultima perioadă a luat o amploare deosebită cultivarea macului, îndeletnicire ce este mai profitabilă decât cultivarea tufisurilor de coca, fiind practicată cu predilectie în subregiunea andină, acoperind suprafete considerabile și în Ecuador și Peru. Însă rămâne principalul producător de pastă de coca, fiind urmat de Bolivia, Ecuador și Columbia. Folosinta acestui drog este chiar favorizată de legislatia boliviană, care consideră legal mestecatul de coca și chiar prepararea de unele companii private a produsului denumit “mate de coca” și a altora, considerate drept substante farmaceutice.

Columbia constituie cel mai mare furnizor mondial de hipoclorit de cocaină, ce este extras din pasta de coca și transportat pentru rafinare în Bolivia și Peru, dar laboratoarele de prelucrare și rafinare încep să fie descoperite și în alte state din zonă.

În câteva state sud-americane se constată un consum tot mai ridicat de amfetamine, anxiolitice și alte produse farmaceutice, fenomen ce devine periculos datorită faptului că aceste substante psihotrope se pot procura fără retete, preparatele de farmacie nu sunt întotdeauna făcute de specialisti și în general acestea sunt falsificate, făcând obiectul contrabandei.

O altă problemă o constituie și inhalarea de solventi organici, obicei răspândit printre copii străzii din periferiile marilor orase din Bolivia, Chile etc. și care produce tulburări importante în comportamentul și starea de sănătate a consumatorilor.

Caracteristic acestei zone este extinderea masivă a activitătii cartelurilor columbiene în tările vecine. Astfel, Venezuela a devenit țara prin care se tranzitează cantităti importante de cocaină. De aici traficantii trimit tone de drog spre Europa folosind transportul pe apă și pe cel aerian, în timp ce livrările spre S.U.A. se fac exclusiv pe calea maritimă.

America Centrală și Caraibe.

Referitor la această zonă se constată faptul că traficantii de droguri folosesc pozitia geografică deosebit de avantajoasă a Caraibelor pentru a transporta și tranzita importante cantităti de cannabis și cocaină pe piata Americii de Nord și chiar a Europei. Cultivarea cannabisului, în special pentru consumul local se practică intens în regiune, cel recoltat din Jamaica continuând să fie livrat pe pietele din S.U.A. și Canada.

În acelasi timp, tot mai multe suprafete sunt cultivate cu mac, înregistrându-se o crestere a productiei de opium, însă problema cea mai gravă și pentru această zonă a constituit-o traficul de cocaină, extins chiar și în Guatemala și Bahamas. Iar în Nicaragua, în ultimii ani, ca urmare a desfiintării unei părti a Armatei sandiniste și a militiilor populare, supravegherea politienească are o eficientă redusă fiind favorizat traficul de cocaină mai ales în Coasta de Margintos, zonă cu pădure tropicală slab populată de pe coasta Atlanticului.

America de Nord.

Toate cele trei state nord-americane, S.U.A., Canada și Mexic, se confruntă de mult timp cu traficul și consumul de droguri, remarcându-se că în ultima perioadă că guvernele acestora duc o politică antidrog foarte riguroasă, fortele și mijloacele fiind directionate atât în domeniul combaterii fenomenului, al perfectionării legislatiei, dar și în domeniul educatiei sub diferite forme și al tratamentului persoanelor devenite dependente.

În S.U.A., datorită măsurilor întreprinse, numărul consumatorilor de droguri este în scădere, dar în schimb au sporit cazurile de îmbolnăviri grave și accidente datorate cresterii puritătii drogurilor, mai ales heroinei, puterii sporite a derivatelor obtinute din cannabis, dar și folosirii unor metode noi în administrare.

Heroina este produsă ilicit în Mexic, de unde este exportată aproape în totalitate în S.U.A., reprezentând circa 25% din sud-vestul Asiei și din Columbia. Cocaina și mai ales crack-ul reprezintă o amenintare formidabilă pentru societatea americană, în toate marile orase fiind disponibile mari cantităti aduse de cartelurile columbiene.

Cu toate măsurile drastice luate de autoritătile americane, abuzul de stupefiante, îndeosebi cocaină sub forma crack-ului, constituie o problemă deosebit de importantă pentru minori și tineri, în general, și mai ales cei care trăiesc la periferia societătii.

Mexicul mult mai sărac, se confruntă cu consumul de haluciogene, estimându-se existenta a peste 42000 de potentiali consumatori din rândul minorilor, tinerilor și saracilor de la periferia orașelor.

Asia.

Acest continent se împarte în mai multe zone de interes.

Astfel zona de Sud-Est a Asiei, reprezintă cel mai mare producător mondial de opium, în zonă existând foarte mari plantatii de mac, mai ales în zonele de frontieră ale Birmaniei, în Laos și Vietnam.

Triunghiul de aur din această regiune detine cele mai multe și complexe laboratoare de rafinare a heroinei, numai în zona de frontieră dintre Myanmar și Thailanda fiind cunoscute circa 25 de laboratoare clandestine care produc și livrează annual circa 10 tone de heroină.

O problemă majoră pentru câteva tări din zonă o constituie în ultimul timp fabricarea ilicită, traficul și consumul de amfetamine și mai ales de metamfetamine. În Japonia și Coreea aceste metamfetamine constituie cel mai utilizat drog, iar în Thailanda, consumul abuziv de asemenea substante sub forma tabletelor a favorizat producerea a numeroase accidente rutiere cu urmări grave. În zona Asiei de Sud, cannabisul este cultura cea mai răspândită, cu predilectie în zonele de junglă din sud-estul Siri-Lanka, Banglades și în câteva provincii din India. În ultimii ani însă mari cantităti de răsină și ulei de cannabis au fost confiscate și în Nepal, care rămâne un furnizor constant de altfel de produse către Europa.

În India, macul pentru opium este cultivat fără restrictii și chiar sub control guvernamental, cantităti însemnate din acest drog fiind produse și în Nepal. În zonă au fost descoperite și laboratoare clandestine de fabricare a heroinei și a anhidrei acetice, substanta ce a fost plasată sub regimul de control al drogurilor și substantelor psihotrope în anul 1993.

Caracteristică zonei Asiei de Vest este cultura cannabisului, cât și producerea și traficul de răsină de cannabis.

Afganistanul este principalul furnizor pentru Europa, drogul fiind transportat prin contrabandă, pe diferite rute, directionate prin tările din fosta U.R.S.S. sau cele din Balcani. Acestă tară constituie și unlul dintre cei mai mari producători iliciti de opium din lume, conform unor estimări culturile de mac din această tară ocupând peste 55000 ha cu o productie aferentă de circa 2000 tone.

Cea mai mare parte a opiumului produs aici este transformată în heroină pe teritoriul Pakistanului, laboratoarele de prelucrare fiind amplasate îndeosebi în regiunea de lângă frontiera cu Afganistanul. De aici drogurile obtinute sunt expediate pe pietele consacrate ale lumii, ruta balcanică, care include și România, rămânând unul din principalele căi de aprovizionare cu heroină a tărilor din restul Europei.

Europa.

Ca și în alte zone, cannabisul rămâne cel mai folosit drog din Europa, acesta adus de regulă din tările Africii de Vest.

Dintre țările africane, Marocul este principalul furnizor, cu tranzitarea drogurilor în principal prin Spania, iar din regiunea asiatică, majoritatea cantitătilor sunt expediate din Liban, Pachistan, Nepal și Turcia.

Locul doi după cannabis, revine heroinei, 70-80% din această categorie de drog provenind din Asia, principala poartă de intrare în Europa fiind Turcia. Ruta balcanică a drogurilor a suferit schimbări în urma războaielor ce au avut loc în zonă,astfel s-a lungit în Nord prin România, dar și prin Rusia, Cehia, Germania.

În Europa se constată o crestere îngrijorătoare a consumului de cocaină, principalul furnizor fiind Columbia; iar tranzitul făcându-se de preferintă prin Portugalia și Spania, operatiunea fiind favorizată și de legăturile lingvistice, culturale și economice dintre aceste tări și America de Sud.

În ceea ce priveste opiumul, în Europa, cu mici exceptii, nu s-au constatat cazuri de fabricare a acestuia, nu s-au descoperit laboratoare clandestine de rafinare a drogurilor, plantatii ilegale de mac și unele laboratoare, de mici dimensiuni, existând doar în Belarus, Rusia și Ucraina.

O problemă gravă cu care se confruntă Europa este consumul unei game diverse de substante psihotrope între care se detasează amfetaminele, deosebit de prezente pe pietele din Danemarca, Germania, Belgia și Anglia. Fabricarea acestor substante reprezintă o problemă gravă pentru Europa de Vest, marea lor majoritate fiind produse în olanda și Polonia.

Însă amfetaminele încep să fie fabricate și în tările din centrul și estul Europei, în cantităti destul de mari.

Considerabil a crescut și fabricarea amfetaminelor haluciogene, cunoscute ca “EXTAZY” sau “EVA”, produse în special în Olanda, dar și în Ungaria la cererea unei companii ungaro-olandeze.

La fel de îngrijorător pentru Europa este și cresterea numărului de abuzuri de L.S.D., îndeosebi în Germania și Anglia, în această tară înregistrându-se câteva decese datorate consumului excesiv.

3. Traficul de arme, muniții, materiale explozive și radioactive.

Dezvoltarea pietei globale a drogurilor s-a făcut în paralel cu acele ale traficului ilegal de arme, munitii, materiale explosive si, în ultimul timp, radioactive, ale guvernelor,miscărilor de rezistentă, formatiunilor de guerilă, trupelor de mercenari din lumea a treia, prin intermediul comerciantilor, oamenilor de afaceri și serviciilor secrete, care obtin profituri considerabile în urma acestor tranzacții. Aceasta este o oportunitate pentru structurile crimei organizate de a se interfera și a-si folosi retelele, locuri secrete de depozitare și proprii specialisti, pentru a obtine câstiguri enorme.

Numai în perioada 1970-1984, exporturile ilegale de armament au crescut de la 6 la peste 40 miliarde dolari, profiturile obtinute fiind comparabile cu cele obtinute din comertul ilicit cu stupefiante.

Aparitia unor conflicte armate, la început în Asia și America Latină, mai apoi în Orientul Apropiat și Africa au determinat escaladarea rapidă a industriei de armament și în paralel, a pietelor ilegale, mai ales, de materiale de război.

Restrictiile severe și embargourile asupra vânzărilor de armament impuse în ultima perioadă, concomitent cu sistemele de autorizare și control asupra miscărilor de material de război adoptate în tările producătoare, au dat nastere unei tendinte tot mai accentuate de eludare a acestora, tendintă transformată în prezent, într-o puternică impresionare a tranzactiilor ilegale și dezvoltării pietei ilicite de armament. Pe lângă cei trei mari exportatori de arme S.U.A., U.R.S.S. și Anglia, în ultimii ani alti trei mari producători, Franta, Germania și Italia, joacă un rol deosebit de important pe piata licită și ilicită a materialelor de război, competitia devenind tot mai dură pe măsură ce în tabăra furnizoare si-au făcut aparitia tări ca India, China, Brazilia și multe alte state din Europa, inclusiv din fostul bloc socialist.

Unul dintre factorii cheie, responsabil pentru cresterea tranzactiilor de armament este faptul că guvernantii și elitele politice ale Lumii a treia care au venit la putere, au început să-si construiască propria masinărie militară, caracterizată prin introducerea tehnologiei de război sofisticată și adaptarea unui sistem de securitate cât mai bine pus la punct.

De cele mai multe ori, chiar după venirea la putere, guvernele nationale au fost confruntate cu miscări interne de fortă și chiar conflicte cu statele din jur, pe motive etnice, religioase sau teritoriale, fiind nevoite să recurgă deseori la fortă pentru a se impune, fapte ce a ridicat mult cererea permanentă de arme.

În felul acesta, cele peste 450 confruntări între statele neeuropene, îndeosebi pe teritoriul Africii, Orientului Mijlociu și Americii latine, ce au avut loc în ultimele două decenii au determinat un aflux de armament și tehnologie militară, fiind dezvoltată o necunoscută și nebănuită piată ilegală, un adevărat rai pentru comercializarea și traficantii verosi. Astfel, numai războiul dintre Irak și Iran a ocazionat o cerere de echipament militar în valoare de aproape 100 milioane de dolari, cerere ce a fost onorată cu furnituri ale industriilor militare din 40 de tări, din care o parte au reprezentat-o tranzactiile ilegale.

Traficul ilegal cu arme și munitii a luat o amploare deosebită în perioada post – comunistă (după anul 1990) în multe din statele din estul Europei, îndeosebi cele desprinse din U.R.S.S., fiind create conditii favorabile sustragerilor și comercializării de arme și munitii din depozitele armatelor nationale.

În acest sens este edificatoare situatia din armata rusă, care s-a confruntat și se confruntă cu o stare de indisciplină dezastruoasă și mai ales cu pierderea pozitiei deosebit de influente din societate, concomitent cu compromiterea ei ca urmare a incopetentei manifestate în acțiunile militare desfăsurate în Afganistan și Cecenia. Datorită acestor cauze multi conducători din armată se simt frustrati, confruntati fiind și cu scăderea drastică a veniturilor salariale, fapt pentru care se simt îndreptătiti să-si înbunătătească situatia financiară prin manopere dolosive. Asemenea persoane cu funcții de comandă și chiar structuri din armata rusă, actionează asemănător crimei organizate, fiind edificator în acest sens un raport al Procuraturii militare ruse, care atrăgea atentia că multe cadre de marcă ale armatei sunt implicate în activităti economice ilegale. Elocvent este exemplul grupului de armate care a stationat în Germania până în 1994, și a înregistrat pierderi estimate la peste 60 milioane dolari, datorate în principal vânzărilor de armament și tehnică militară pe piata neagră, afaceri asemănătoare fiind înregistrate și pe teritoriul altor state, ca Ungaria și chiar Republica Moldova.

Însă la acest sfârsit de secol XX, se prefigurează un nou trafic, mai periculos chiar decât traficul cu droguri și cel cu arme, acesta fiind reprezentat de comertul și contrabanda cu materiale radioactive. Deja unele czuri au fost descoperite în Polonia, Ungaria și România, dar campioana rămânme tot Rusia.

Astfel în această tară care dispune de importante cantităti de material radioactiv, datorită faptului că resursele materiale sunt reduse, fondurile mici alocate energiei nucleare și cercetării se creează un pericol potential, deoarece multi angajati din domenii recurg chiar la sustrageri de material nuclear pentru a-si completa veniturile.

Pericolul deosebit constă în faptul că tări cu regimuri dictatoriale sau care duc o politică de înarmare, precum Iracul, Libia, Coreea de Nord și Pakistanul pot procura foarte usor materiale radioactive pe orice căi, pentru constituirea de bombe atomice, nefiind exclusă nici posibilitatea ca organizatii criminale să fie tentate să confectioneze arme nucleare, îndeosebi pentru amenintare ori santaj.

4. Spălarea banilor “murdari”.

Producând sume uriase de bani, procesele și activitătile ilicite, prezentate anterior, au trebuit interferate și chiar integrate în cadrul general al finantei internaționale contemporane.

Inevitabil, orice acțiune ilicită de anvergură, care îsi propune câstiguri maxime și continuitate în operatiunile întreprinse, va atinge punctul critic în momentul în care se va încerca integrarea acestuia în circuitul financiar-bancar. De aici rezultă interesul deosebit pe care crima organizată îl manifestă pentru a-si asigura controlul asupra institutiilor financiar-bancare, mai ales la nivelul de decizie al acestora.

În ultimii 10-15 ani au avut loc schimbări importante în structura mondială a băncilor, în relatiile dintre aceste institutii, multe dintre ele transformându-se în companii multinationale, cu retele și filiale în mai multe state, cu diverse forme de asociere și joint-ventures, sporindu-si activitătile financiare internaționale de o manieră spectaculoasă.

Se estimează că pietele financiare internetionale efectuează zilnic tranzactii în valoare de peste 20 miliarde dolari, operatiuni care înregistrează cresteri de la o zi la alta. În componenta acestor tranzactii financiare globale sunt cuprinse, pe de o parte, investitiile și operatiunile comerciale ce au loc în economia mondială reală, pe lângă care însă, o bună parte o reprezintă capitalul “fierbinte”, speculativ, care se investeste de regulă pe termen scurt, garantând, în schimb, profituri uriase și mai ales anonimatul depunătorilor sau investitorilor.

Prin bani “fierbinti” sau capital “fierbinte”, nu se întelege acelasi lucru cu banii “murdari”, însă acestea din urmă fac parte din prima categorie, deosebirea esentială constând în aceea că, banii “murdari” provin din afaceri criminale, iar cei “fierbinti” au provenientă legală, sunt urmarea unor tranzactii legale, dar devin ulterior murdari, deoarece detinătorii lor sunt implicati în practici ilegale precum contrabanda, evaziunea fiscală,coruptia, exportul ilegal de capital ș.a.

În mod evident, cea mai cunoscută sursă de bani “murdari” este traficul de droguri, datorită faptului că prin el se generează la nivel planetar, profituri de multe miliarde de dolari , iar prin operatiuni financiare și comerciale ilicite, aceste imense semne dispar dintr-un loc pentru a apărea multiplicate în alte locuri, căpătând atfel o aparentă de legalitate.

Profituri imense se obtin însă și pe alte căi precum comertul ilegal cu arme, munitii și explozivi, traficul cu aur, bijuterii și pietre pretioase, traficul cu carne vie, dar și prin alte forme ale delcventei mari, ce include coruptia politică pe scară mare, evaziunea fiscală, contrabanda, falsificarea mărcilor de fabricatie, falsificarea și contrafacerea biletelor bancare, fraudele bancare și altele.

Această mânuire a banilor prin diferite tranzactii, de natură să steargă urmele sursei și originii acestora, constituie “spălarea banilor”, termene tot mai mult uzitat pe plan internațional, atât în mediile politienesti, dar și financiar bancare și chiar guvernamentale.

“Spălarea banilor” este o expresie de origine americană, care demonstrează reinvestirea, în afaceri licite a banilor obtinuti îm afaceri ilicite, utilizând, în acest scop circuite financiare interne și internaționale.

Fenomenul “spălării banilor” a apărut ca o consecintă logică a existentei unei criminalităti orientate spre profit, caracterizată printr-un anumit nivel de sofisticare, existentă, în principal, în societătile dezvoltate economic și dotate cu sisteme financiar-bancare evoluate.

Complexitatea acestui fenomen este de natură să descurajeze orice încercare de control statal și creează conditii de camunflare a banilor proveniti din afaceri ilicite.

Tehnicile utilizate pentru “spălarea” banilor sunt de o mare diversitate și este de presupus că multe dintre ele sunt necunoscute specialistilor din organele de control financiar și antiinfractional.

Astfel, într-o Directivă a Consiliului Comunitătii Europene – numărul 91/308 din 10 iunie 1991 se prezintă următoarele tipuri de comportament care săvârseste cu intentie, constituie activităti de “spălare a banilor”:

transformarea sau transferarea unei proprietăti, stiind că această proprietate este derivată dintr-o activitate criminală sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate, în scopul ascunderii sau mascării originii ilegale a proprietătii respective;

ascunderea sau mascarea adevăratelor naturi, surse, amplasări, miscări, drepturi și detineri legate de proprietate, stiind că acea proprietate este derivată dintr-o activitate criminală sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate.

achizitionarea, posesia sau folosinta unei proprietăti stiind că, în momentul primirii ei, acea proprietate derivă dintr-o activitate criminală;

participarea, asocierea la comitere sau la tentativele de comitere, precum și fapta de a ajuta, facilita sau sfătui pe cineva în scopul comiterii acțiunii mentionate în paragrafele anterioare.

Pentru o mai bună întelegere a semnificatiei acestei definitii date Consiliului Comunitătii Europene, trebuie explicată astfel:

Prima modalitate de manifestare a “spălării banilor”, respectiv prin transformarea și transferarea unei proprietăti, se referă la fapte sau acte ce se comit de regulă de către cel care posedă acea proprietate și doreste să-l ascundă sau să mascheze originea ei ilegală.

Nu este exclus nici contractul de complicitate la asemenea fapte, cu conditia ca participantii să actioneze toti cu intentie directă, ceea ce determină în mod obligatoriu existenta unui scop bine determinat.

A doua modalitate se referă la “ascunderea sau mascarea adevăratelor naturi, surse, amplasări, drepturi și detineri legate de proprietate”. Coborând prevederile din această modalitate cu cea anterioară, rezultă că aici sunt incriminate faptele altor participanti la “spălarea banilor”, respectiv angajati ai unor institutii financiar-bancare, comercianti, agenti etc., care ajută sau favorizează pe posesorii “banilor murdari” în ascunderea sau mascarea provenientei criminale a acestora.

În a treia modalitate sunt cuprinse actele de tăinuire, asa cum sunt incriminate și în legea noastră penală, respectiv primirea, dobândirea sau înlesnirea valorificării acestora,cunoscând provenienta ilicită a sumelor, iar în ultima modalitare,este prevăzută orice fel de participare la actele de “spălare a banilor murdari”, inclusiv sfăuirea și chiar simpla asociere la comitere sau la tentativele de comitere a acestor fapte.

Urmează să stabilim subiectele interesate în această operatiune de “spălare a banilor murdari”.

În primul rând operatiunea este făcută de subiectii clasici, respectiv traficantii de droguri și participantii la infracțiunile ce reprezintă crima organizată traditională.

Urmează în ordine, escrocii, cu predilectie cei care practică adevărate strategii de fraudare a banilor sau a altor institutii financiare, manipulatorii fraudulosi de la bursa și cei care falimentează ilegal societătile comerciale, în realitate sustrăgând fondurile bănesti pe care le transformă sau transferă în alte locuti, în vederea sustragerii de la impozite și taxe , ori de la obligatiile ce le revin fată de creditori.

Recurg la “spălarea banilor” cei care efectuează plăti ilegale pentru obtinerea de contracte sau licente, cei ce mituiesc funcționarii publici dar și cei care îsi aduc contributii ilegale la companiile electorale, pentru ocuparea unor funcții importante în aparatul administrativ, judecătoresc sau legislativ, dar și pentru obtinerea, în general, de avantaje politice.

În ultima perioadă, “spălarea banilor murdari”este practicată la scară largă de noi categorii de participanti, între care se detasează santajistii, răpitorii de persoane, spărgătorii de bănci, contrabandistii și evazionistii fiscali si, nu în ultimul rând, teroristii și spionii.

Prin “spălarea banilor”, membrii organizatiilor criminale, urmăresc, în principal, următoarele obiective:

– pentru legalizarea unor venituri care provin din surse ilegale acestea sunt investite în constructii imobiliare sau în achizitii de imobile, după care prin supraevaluarea lor , ori prin vânzarea la alte preturi decât cele reale, se dau sumelor de bani reprezentarea ca fiind câstiguri legitime.În acelasi mod, sume importante sunt spălate și prin diferite activităti comerciale, între societăti, de preferintă din tări diferite. În această categorie intră contractele de vânzare- cumpărare fictive, când între băncile ce deservesc societătile respective, circulă numai sumele de bani ce fac obiectul contractului, fără ca mărfurile să fie expediate, dar și cumpărarea-vânzarea de mărfuri cu preturi supraevaluate.

– pentru sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate statului, se practică manopere complet ilegale sau cu o oarecare apartenentă de legalitate. Din prima categorie fac parte cumpărările directe, de pe piata bancară sau de pe piata neagră de devize care sunt apoi scoase fraudulos peste granită și folosite ori depuse în bănci în străinătate; din a doua categorie exemplificăm depozitarea sumelor în cauză în conturi bancare din tări în care nu se percep impozite și taxe sau acestea sunt mult mai mici decât în țara de origine, investirea sumelor în titluri de valoare la purtător, necontrolabile efectiv, cât și depunerea acestora în bănci care asigură secretul total asupra depunătorilor, acestea fiind identificate numai printr-o parolă sau numai cheie.

pentru transformarea dolarilor în alte valute convertibile sau invers, de regulă în cazurile schimburilor ilegale de valută. Transformarea unor sume de bani identificabile în sume greu de determinat este folosit de regulă de infractorii ce comit fapte grave, cu violentă, îndeosebi spargeri de bănci, caserii, case de bani, santaj, răpiri în schimbul cărora se pretind sume de bani, cazuri în care bancnotele pot fi identificate după serii, iar prin spălarea acestor sume, prin diversele modalităti practicate, identificarea devine imposibilă sau aproape imposibilă.

Spălarea banilor mai este practicată și prin investirea lor în obiecte de volum mic, dar având valoare foarte mare ori în obiecte de colectie (aur, argint, tablouri etc.), dar și pentru reluarea activitătii infractionale la niveluri superioare, prin investirea sumelor în cumpărarea altor cantităti de droguri, arme, munitii etc., cât și a mijloacelor materiale sau tehnice necesare desfăsurării activitătii ilicite.

Indiferent de activitătile criminale din care provin banii mudari, spălarea lor pe plan internațional presupune trei faze distincte după cum urmează:

a). Scoaterea banilor “murdari”, proveniti din acțiuni ilegale în afara tării si, dacă se impune, depozitarea lor într-un cont dintr-o bancă din străinătate.

Scoaterea fizică a banilor se face de regulă prin curieri care trec peste granită, prin contrabandă, uneori chiar prin evitarea punctelor de control vamal, în locuri dosnice sau mestesugit amenajate, sau în încărcătura vehiculelor ce tranzitează frontiera. Alteori, sumele de bani sunt expediate prin colete postale sau prin diferite obiecte de colectie ce se expediează peste granită. Însă cel mai des uzitată, și deosebit de eficace în cazul sumelor mari, este scoaterea banilor murdari prin tranzactii financiare.

b). A doua fază o reprezintă legimitizarea fondurilor în cauză, care se face de regulă prin înregistrarea lor în conturile unor bănci din tări, asa-zis “paradisuri fiscale”, foarte căutate de răufăcători pentru că băncile centrale sunt slabe din punct de vedere al supravegherii generale a activtătii bancare, cu practici permisive în materia poeratiunilor și în care controlul acestora este slab sau inexistent.

Legimitizarea se mai efectuează și prin înregistrarea unor societăti fictive sau formale din străinătate, utilizate drept paravan al operatiunilor de spălare a banilor murdari, iar uneori sumele sunt folosite în cadrul unor companii străine de investitii, cumpărători de terenuri și constructii de locuinte, operatiuni în care controlul realitătii sumelor cheltuite este dificil de efectuat în orice tară.

c). Faza a treia este repartizarea fondurilor, care se face de regulă prin asa-zisa “reâmprumutare a banilor” de la băncile sau firmele străine, care intrând în conturi bancare, devin imposibil de controlat, cu privire la provenienta lor, datorită secretului operatiunilor bancare sau comerciale.

Banii murdari sunt repatriati de regulă pentru a se putea realiza reciclarea lor, respectiv investirea în alte activităti criminale, de cele mai multe ori la niveluri superioare, reciclare ce se realizează prin acreditive bancare, plata unor speze pentru consultantă, închirieri sau servicii fictive și nu în ultimul rând, efectuarea de plăti excesive, respectiv la preturi ce depăsesc cu mult valoarea bunurilor livrate sau prestatiilor efectuate.

O altă problemă este că pe zi ce trece se înregistrează o crestere masivă a masei de capital speculativ care circulă prin sistemul financiar internațional, situatie, ce este urmarea, în primul rând, a procesului de dezvoltare și integrare a pietelor ilicite, corelativ cu expansiunea corespunzătoare a delicventei transnationale și cu necesitatea, ca aceasta să stabilească legături cu institutiile financiar-bancare ce găzduiesc aceste capitaluri denumite “fără patrie”.

Tot în acest capital se poate vorbi despre ”economia clandestină” sau “subterană”, care include acele tranzactii financiare sau comerciale care nu lasă urme în documentele oficiale contabile sau fiscale. Deosebirea esentială dintre sumele de bani ce formează economia subterană de cele ce reprezintă “bani murdari”, este aceea că primele, provin din activităti legale și nu din acte criminale, însă nu sunt introduse în circuitul legal pentru a putea fi sustrase de la plata impozitelor și taxelor legale, într-un cuvânt ele formează obiectul “evaziunii fiscale”.

De cele mai multe ori și semnele ce reprezintă aceste economii “subterane” sau “clandestine” și transformă în mare de capital internațional speculativ pentru că ele, provenind din evaziune fiscală, trebuie ascunse o perioadă până când pot fi scoase la iveală fără riscuri, operatiune care se realizează tot mai mult prin aceleasi filiere de scoatere ilegală din țara de resedintă și revenirea lor ulterioară, după “spălare” prin intermediul băncilor și altor societăti financiare sau comerciale.

Un fenomen specific ultimelor decenii, amplificat după înlăturarea comunismului din centrul și estul Europei, respectiv exodul de capital din tările slab dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, exod produs atât prin exploatarea speculativă a materiilor prime, dar și prin sistemele de împrumuturi. Este tot mai elocvent faptul că statele dezvoltate și marile concerne financiar – bancare sunt în prezent preocupate nu atât de profitabilitatea împrumuturilor acordate, cât de volumul tot mai mare al creditelor acordate. În felul acesta, marile bănci au devenit gestionarii unor pasive imense, prin împrumuturi foarte mari, fiind preocupate în principal de restituirea, la termene, a ratelor scadente, nemainteresându-le provenienta ratelor restituite de debitori, în unele cazuri fiind acceptate sume din surse dubioase sau chiar vădit nelegale.

În încheire, trebuie remarcat impactul coruptiei asupra crimei organizate internaționale, fenomen ce reprezintă o problemă dificilă pentru toate tările, mai ales cele din lumea a treia, cu economii fragile și în care numărul tot mai mare de funcționari necinstiti, care scot o parte din finantele publice peste granită, provoacă grave destabilizări financiare, în unele cazuri chiar ruinarea economică a unor state, asa cum s-a întâmplat în America Latină, în Zair, în Europa, Filipine și mai recent, în Bulgaria și nu este exclusă nici România.

CAPITOLUL 4

CRIMA ORGANIZATĂ ÎN ROMANIA.

REALITĂȚI și PERSPECTIVE.

SECȚIUNEA I – CARACTERIZARE

Schimbarea regimului politic în România, produsă la sfârsitul anului 1989, a marcat profund societatea în întregul ei, înscriindu-se ca un moment de răscruce, fixat în istorie alături de evenimente similare ce au cuprins vastul teritoriu al Europei Centrale și Răsăritene, iar din 1991 și teritoriile fostei U.R.S.S.

Pentru foarte mulți oameni, dominantă, după decembrie 1989, a fost o stare de euforie, a cărei componentă principală o constituia multumirea că regimul politic a fost schimbat urmând ca restul componentelor vietii sociale, să se schimbe la fel de repede.

Însă nu a fost și nici nu putea fi asa, iar în contextul restructurărilor politice, economie și sociale, caracteristice perioadei de tranzitie, dar și datorită schimbărilor survenite în comportamentul oamenilor, au apărut fape și fenomene negative, unele deosebit de îngrijorătoare. Astfel pentru multi indivizi și chiar categorii de persoane, autentica libertate câstigată a însemnat, de fapt, conturarea unor posibilităti facile de săvârsire a unor infracțiuni, cu înalt nivel de violentă și cu moduri de operare deosebit de grave, dar și îmbogătire rapidă prin speculă, contrabandă, coruptie și santaj.

Escaladarea violentei, a faptelor îndreptate împotriva persoanei și avutului acesteia este, în mare măsură, consecinta recesiunii, a crizei pe care o traversează societatea românească. Situatia economică instabilă, somajul și inflatia determină împreună o inegalitate frapantă, o bună parte a populatiei trăind în sărăcie, numerosi oameni fiind stăpâniti de sentimente de nesigurantă și puternică frustrare.

În ceea ce priveste, crima organizată se poate spune că în România începând cu anul 1990 s-au inițiat operatiuni tipice pentru acest tip de criminalitate, dar totusi nu se poate afirma cu certitudine existenta unor structuri de tip mafiot.

Astfel se poate afirma cu certitudine că anterior anului 1990, în țara noastră nu activau astfel de structuri pentru că reglementările impuse de sistemul totalitar, îndeosebi cele privind controlul de stat și partid, extins asupra tuturor sectoarelor de activitate, circulatia deosebit de redusă în afara frontierelor statului și mai ales verificarea amănuntită a persoanelor și bunurilor ce intrau sau ieseau din tară, a constituit o piedică serioasă în calea organizării unor retele de tip mafiot, iar traficul cu stupefiante, traficul de arme sau munitii, comertul cu autoturisme furate, și alte asemenea fapte ce fac parte din “crima organizată” clasică, se săvârseau doar sporadic, cu implicarea unui număr redus de persoane, fiind de mai mică amploare și implicând câstiguri bănesti modeste.

Singurul domeniu în care se poate afirma că au existat nuclee ale crimei organizte este cel economic, fenomen accentuat după anul 1980, ca urmare a adâncirii crizei sistemului comunist, a disfunctionalitătii și disproportiilor sociale tot mai acute, generate de politica totalitară a partidului unic, de conducerea strict

centralizată și planificată a economiei nationale, de regimul închistat al preturilor, tarifelor, impozitelor etc., care limitau sau lichidau orice formă de inițiativă privată. Tocmai de aceea, acei întreprinzători și dornici de înavutire, au părăsit sfera activitătilor licite, trecând de cealalaltă parte a baricadei, astfel că în perioada respectivă, s-a înregistrat o crestere considerabilă a numărului dela pidărilor și abuzurilor în serviciu ce erau comise de grupuri numeroase de infractori, bine organizate și cu ramificatii specializate pe diferite sctivităti care îsi întindeau tentaculele chiar la nivele de decizie.

În acelasi context, este de notorietate faptul că în conditiile penuriei grave și irationele de produse agroalimentare, specula se transformase într-o “profesie rentabilă”. Aceasta a fost practicată din ce în ce mai organizat, de grupuri tot mai numeroase, cu structuri ierarhizate din ce în ce mai complexe, cu legături multiple în sfera aprovizionării și desfacerii, și chiar în administratia publică locală.

Cu toate că unele retele și activităti infractionale din această perioadă au avut o amploare deosebită, nu pot fi încadrate în notiunea de crimă organizată pentru că unele trăsături și principii specifice activitătilor de tip mafiot nu sunt realizate în totalitate, astfel:

înainte de 1990, grupările infractionale nu aveau o ierarhie stabilită și o subordonare ierarhică strictă, bazată pe principii ferme și nu si-au creeat un sistem propriu de neutralizare a mecanismului controlului social.

cu toate că scopul principal al grupărilor infractionale era obtinerea unor beneficii materiale substantiale, nu exista un sistem organizat de spălare a sumelor de bani, de reinvestire a lor în alte activităti ilicite și implicit de reluare a ciclului la nivele mult superioare.

din cauza inexistentei pluralismului politic și mai ales a închistării deosebite a sistemului, reprezentat prin partidul unic,în a căui conducere puteau pătrunde doar “alesii” celor doi dictatori, nu se poate afirma că mijloacele financiare obtinute pe căi ilegale au fost folosite în scopuri politice.

oricît na-am strădui să criticăm sistemul comunist din România, spiritul de obiectivitate ne obligă să recunoastem că, spre deosebire de alte state cu acelasi regim și îndeosebi Uniunea Sovietică, în România, nivelul coruptiei la vârfurile conducerii de partid și de stat era foarte redus comparativ cu ceea ce există astăzi. Aceasta nu pentru că cei “aleși” sau numiți în funcțiile înalte erau selectati sau dotati cu trăsături de caracter deosebite, ci pentru că nu existau conditii de dezvoltare a fenomenului.

în extrem de putine cazuri, activistii de partid sau de stat de rang înalt, au fost atrasi ca participanti la activităti criminale, în cadrul unor grupuri organizate de infractori.

Astfel criminalitatea românească era împiedicată să se organizeze – în sensul specific al termenului – datorită rigurozitătii coordonatelor pe care se desfăsurau activitătile economice contabile, financiare, de frontieră, de ordine publică și de justitie.

Din acest motiv, tabloul infractional era destul de bine precizat sub aspectul prejudiciului la scară globală și pe genuri de infracțiuni.

După anul 1990, criminalitatea românească a explodat în amplitudine și intensitate, iar tabloul a devenit incoerent. Imaginea difuză a stării infractionale actuale are cauze multiple, între care:

destructurarea socială, neurmată de o restructurare rapidă, pe principiile economiei de piată;

culpabilizarea și timorarea reprezentantilor institutiilor abilitate să aplice legea, ca urmare a faptului că acestia au desfăsurat aceeasi activitate și în trecut.

insuficienta și incoerenta legislativă, care determină atât ambiguităti de aplicare și interpretare, cât și suspiciunea existentei unei “criminalităti” neincriminate sau dezincriminate (ex.: abrogarea legii patrimoniului cultural national).

conectarea rapidă a tării noastre la filierele criminalitătii internaționale a determinat un adevărat import de tehnologie infractională modernă, insuficient cunoscută si, în consecintă, dificil de identificat și probat.

Ca o consecintă a conectării la filialele transnationale, un anumit procent alcriminalitătii românesti a parcurs, probabil, din punct de vedere organizatoric, drumul de la simpla asociere la crima organizată.

Semnele aparitiei unei activităti a crimei organizate pe teritoriul României au fost date, inițial de descoperirea unor crime tipice pentru stilul mafiot (un român și mai multi asiatici), precum și de faptul că România a devenit un teritoriu preferat pentru tranzitarea drogurilor din Orient sau America Latină, către tări din Europa de Vest. Tot mai multi cetăteni români sunt atrasi în diferite retele internaționale, fiind în prezent intermediari sau curieri. Organizatiile de tip mafiot din care respectivii fac parte își extind astfel tentaculele în țara noastră, existând date că o parte din “banii murdari” rezultați din traficul internațional de droguri sunt “spălați” în România. Ultimele evoluții atestă faptul că există o anumită activitate subterană a narcotraficantilor, rezidenti în România, de a creea și dezvolta,pentru început o piată de desfacere a drogurilor usoare, cu accent pe cointeresarea elevilor și tinerilor cu afectiuni psihice sau de altă natură comportamentală, care ulterior pot deveni nu numai consumatori, ci și distribuitori siguri.

Una din caracteristicile crimei organizate în România o reprezintă contrafacerea, promovarea și plasarea în circulatie bănească autohtonă a unor valute liber convertibile îndeosebi dolari americani, mărci germane, lire italiene, operatiuni ce nu se pot realiza decât prin participare la o diviziune internațională a activitătii criminale.

Traficul ilegal de autoturisme, în special a celor de lux, furate din Occidentul Europei și vândute în Orient sau în fosta U.R.S.S. reprezintă altă latură a crimei organizate din România, care se dezvoltă continuu, datorită profitului mare ce se realizează în timp scurt cât și taxelor de import pentru autovehiculele,care cresc permanent și care pot fi evitate prin procurarea de autoturisme furate.

În anii 1994 – 1995, grupurile criminale organizate au actionat cu multă intensitate, săvârsind acte de mare violentă și santaj, trafic de armament, munitie și materiale radioactive, scoaterea din tară a unor bunuri făcând parte din patrimoniul national – cultural.

În aceeasi perioadă, infracțiunile la regimul armelor, munitiilor și substantelor toxice supuse autorizării au dobândit noi caracteristici. Astfel, se constată o crestere a numărului de persoane care încearcă sau introduc în tară în mod ilicit, arme și munitii, confectionează artizanal diferite tipuri de arme și bombe, sustrag explozibil, fitil și capse din unitătile economice autorizate să folosească astfel de materiale, toate acestea în scopul utilizării lor pentru atac, răzbunări, amenintări și alte asemenea fapte cu pericol social ridicat.

Totodată se remarcă o evidentă recrudescentă a introducerii și detinerii armelor de foc de către cetătenii străini, dar mai grav este faptul că ultima perioadă s-au îmultit cazurile de folosire a armelor de foc în disputele de rivalitate și reglările de conturi între diferiti indivizi din lumea interlopă.

În paralel, “importul” de tehnologie infracțională specifică structurilor crimei organizate este identificabil și în alte activităti ilicite și anume:

aparitia unor genuri infractionale noi, cum ar fi cel cunoscut sub numele de “taxă de protectie”, delict specific mafiot, realizat în bandă și în zone de acțiune prestabilite, asupra agentilor economici privati, “furtul la comandă”, care vizează de regulă, bani sau obiecte de patrimoniu cultural – national etc.;

organizarea unor filiere pentru traficul de carne vie pe pietele din Turcia,Cipru, Austria și Germania;

initierea unor trasee pentru trecerea ilegală peste frontieră atât a cetătenilor români cât și a cetătenilor din tările subdezvoltate care doresc să ajungă în Occident;

traficul fortei de muncă autohtone pe diverse piete de muncă din străinătate;

organizarea filierelor de contrabandă efectuate cu trecerea prin vamă;

organizarea jocurilor de noroc și a celor de asa- zisa întrajutorare, în fapt o uriasă excrocherie;

vânzarea copiilor pe filierele internaționale deja constituite.

În acelasi timp, perioada celor zece ani ce au trecut de la revolutie atestă indubitabil că organizatiile criminale din străinătate caută legături în rândul infractorilor autohtoni și a unor oameni de afaceri dispusi a face conpromisuri oneroase, astfel încât actele de contrabandă,prostitutie, proxenetism, spălare a banilor, penetrarea sistemului financiar – bancar, introducerea în tară de deseuri toxice și multe altele, au dobândit un caracter tot mai organizat și o dimensiune internațională clară.

Imaginea acestei realităti este întregită de amploarea fără precedent a actelor de coruptie, a proportiilor tot mai îngrijorătoare pe care acestea le dobândeste, a numărului tot mai mare de persoane, din toate sferele de activitate și din toate organismele puterii administratiei de stat și justitiei care sunt atrase în astfel de activităti.

Analistii fenomenului criminaltătii organizate avertizează asupra faptului că importante fonduri rezultate din afacerile ilegale sunt injectate în organisme și structuri politice și administrative, pentru ca acestea să se mentină la putere și să poată garanta grupărilor criminale succesul în multitudinea afacerilor ilicite pe care le inițiează și desfăsoară.

Scopul principal al acestor grupări este acela de a face inoperante, ineficiente și de a paroliza structurile abilitate să lupte împotriva lor.

Este evident că în România a avut loc o fuziune a elitelor: elita lumii interlope și elita vietii publice. Astfel afacerile ilegale de mare amploare – contrabanda, evaziunea fiscală, traficul de droguri, spălarea banilor, practici frauduloase în privatizarea unor societăti comerciale – nu se puteau iniția, derula și finaliza fără existenta unui parteneriat între grupările criminale și factoriide putere existenti la cele mai înalte niveluri.

Spre exemplu, în România, începând cu anul 1990, s-au desfăsurat afaceri ilegale de proporții uriașe: distrugerea flotei comerciale și a celei de pescuit oceanic, fraude cifrate la sute de milioane de dolari săvârsite la Banca “Dacia Felix”, Credit Bank, Bankoop, Bancorex, privatizarea frauduloasă a unor societăti comerciale, contrabanda cu tigări derulată prin portul Constanta, Aeroprtul Otopeni și punctele de trecere a frontierei de la Giurgiu, Bors, Albita, traficul de droguri și substante radioactive,contrabanda cu produse petroliere în zona granitei cu fosta Iugoslavie, contrabanda cu alcool și cafea, trafic ilegal cu opere de artă etc.

Din analiza materialului documentar, rezultat din activitatea complexă de investigare și cercetare a crimei organizate se pot stabili fazele principale ce au fost parcurse de grupurile infractionale care au actionat și actionează în România, astfel:

Faza ermetică este caracteristică grupărilor care s-au constituit pe criterii etnice și profesionale. Începând cu anul 1990, cele mai reprezentative grupuri care au actionat în această fază sunt cunoscute, într-o terminologie promovată de mediile de informare drept:

a). Mafia țigănească, reprezentată de grupuri de persoane provenite din 3-4 familii de tigani, conduse de un lider autoritar, profilate pe săvârsirea în serie de furturi din avutul public și privat, tâlhării, escrocherii, trafic ilegal cu valută și

metale prețioase, furturi din autoturisme, prostituție și proxenetism, cerșetorie, vânzarea de copii pentru înfiera ilegală a acestora de către cetătenii străini, afaceri imobiliare, cămătăria, traficul de droguri, furtul și comercializarea operelor de artă, santaj, amenintări, perceperea taxelor de protectie, recuperarea prin violentă a unor debite, valorificarea în tară de bunuri și valori furate din alte tări (Germania, Franta, Austria, Polonia etc.).

Adevărate clanuri mafiote, aceste grupuri si-au delimitat sferele de influentă și afaceri, recurgând foarte adesea la acte de mare violentă și intimidare, chiar la adresa organelor de ordine.

Produsul financiar obtinut din comiterea infracțiunilor este investit de liderii acestor grupuri, în achizitionarea sau constructia de imobile de lux, autoturisme,bijuterii, valută, opere de artă, terenuri, spatii comerciale etc.

b). Mafia arabă s-a afirmat foarte rapid în teritoriul afacerilor ilegale, dezvoltând activităti infractionale desfăsurate anterior anului 1990 (comert clandestin, trafic de droguri, plasare de valută falsă).

În legătură cu acest fenomen este de precizat că “transparenta” frontierelor a făcut să crească afluxul de persoane din tările orientale, mai ales musulmane, care se stabilesc sau sunt în tranzit prin Europa Occidentală. Între cei care se stabilesc temporar sau definitiv în România, se poate face următoarea departajare:

categoria oamenilor de afaceri, mici investitori, mare parte din ei oameni onesti, dispusi să desfăsoare activităti legale pe teritoriul tării noastre;

grupurile de infractori specializate și structurate după principii mafiote și chiar organizatii extremist-teroriste, care au găsit pe teritoriul tării noastre puncte de sprijin, piată de prospectare și tranzitare, dar și pentru traficul cu droguri, armament și munitie, obiecte din patrimoniul cultural national, valută falsă, contrabandă, spălarea banilor și toată gama activitătilor ilicite practicată pe scară mondială;

asa-zisii dizidenti și persecutati politic, care sub acoperirea încălcării drepturilor și libertătilor în țara de origine, s-au refugiat temporar în țara noastră, desfăsurând de multe ori activităti ce contravin intereselor statului român, uneori de prozelitism religios, alteori de propagandă politică, constituind chiar grupări de presiune și destabilizare a relatiilor României cu alte state.

Se poate spune că în România s-a constituit o veritabilă comunitate de cetăteni arabi (sirieni,irakieni,egipteni etc.) care controlează traficul de droguri, contrabanda cu tigări și alcool, traficul cu autoturisme de lux furate, prostitutia și plasarea de valută falsă. Un număr apreciabil din acestia sunt căsătoriti cu românce, au urmat cursurile unor institutii de învătământ superior, și cunosc bine obiceiurile și realitatea din România.

Mafia arabă reprezintă o fortă reală în plan economic, are o puternică legătură cu structurile de putere, este infiltrată în organismele cu atributii de control financiar și vamal. Averea pe care mafia arabă o detine în România este considerabilă: imobile, întreprinderi, restaurante, spatii comerciale, mijloace de transport, cluburi de noapte, hoteluri, terenuri și ferme agricole.

c). Mafia turcească este reprezentată de grupuri extrem de riguros organizate, prezente pe teritoriul României după luna decembrie 1989.

Acestea au inițiat și pus în aplicare mari operatiuni de contrabandă cu produse alimentare și industriale (tigări, cafea, citrice, confectii, legume, fructe), trafic de metale pretioase și droguri. Alte grupuri s-au specializat recrutarea de femei din România, cărora le-au promis angajarea ca lucrătoare în baruri, cazinouri, restaurante etc., dar care, în realitate, au fost obligate să se prostitueze la Istambul, Ancara, fiind apoi exportate pe piata prostitutiei din Cipru și Grecia.

Mafia turcă are forta financiară în România, fiind specializată în spălarea banilor rezultati din traficul cu droguri și contrabandă.

d). Mafia chineză reprezintă o specie aparte în peisajul criminalitătii în România, fiind o grupare etnică aproape ermetică, cu o structură organizatorică tot mai rafinată, cu implicatii directe în infractionalitatea din România.

Practic impenetrabilă,cu norme de comportament greu de înteles de către români, mafia chineză a demarat afaceri discrete, dar de mare amplitudine, constând în contrabanda cu mărfuri specifice tării lor.

Marea majoritate a chinezilor vin în România declarând oficial scopuri licite, respectiv economice, culturale, comerciale etc. În realitate, multi dintre ei practică o activitate infractională cu un pericol social deosebit de ridicat.

Pentru a-si masca adevăratele preocupări și scopuri urmărite, acestia înfiintează frme comerciale, iar după obtinerea drepturilor de sedere îsi retrag capitalurile depuse în bănci, în final toate demersurile lor finalizându-se într-o crasă fictivitate, acoperitoare pentru activităti ilicite.

Este demn de remarcat că numerosi chinezi, identificati ca făcând parte din grupări infractionale, nu au venit din China, ci din Rusia, Portugalia, Spania, Ungaria, cei mai multi prin Moscova și Budapesta, ceea ce conduce la concluzia ca s-a realizat, după 1990, o redistribuire a pietelor de acțiune a mafiei chinezesti în cadrul căreia România nu putea să lipsească, date fiind noile conditii socio- economice create, dar și pozitia geostrategică a tării, aflată la intersectia unor importante trasee folosite de bandele mafiote din Orientul Apropiat și Îndepărtat, dar și din America Latină și Africa.

Profitând de lacunele legislatiei în vigoare, chinezii odată ajunsi în România se preocupă și de aducerea altor concetăteni, o parte din ei fiind complici și membrii ai grupurilor infractionale constituite în exterior sau pe cale de a se constitui în interiorul tării, acțiune ce se realizează sub masca chemărilor oficiale ca rude sau viitori angajati la firmele reale sau fictive în diferite localităti.

O altă trăsătură caracteristică o reprezintă faptul că instrumentarea cazurilor penale, în care sunt implicate cetăteni chinezi ridică probleme deosebite, ce izvorăsc din particularitătile modurilor de operare folosite în săvârsirea faptelor, duritatea și entuziasmul de care dau dovadă cei anchetati, lipsa aproape totală de cooperare a martorilor ori rudelor celor ce sunt părti în procesul penal, care în general fac tot posibilul de a evita contactul cu politia sau parchetul, necontând faptul că activitătile judiciare desfăsurate sunt in interesul adevărului, al justitiei și chiar în interesul lor. Victimele apelează la politie numai în cazuri extreme sau când nu au fost sigure de nationalitatea autorilor.

În România se poate vorbi cu certitudine de existenta unei comunităti chineze, care a iesit la suprafată prin numeroase dispute între grupuri și prin lichidarea, în manieră tipic chinezească, a liderilor unor grupări ce desfăsoară activităti ilegale în Bucuresti pentru neplata unor taxe de protectie și neîncasarea unor obligatii financiare.

Din informatiile organelor politienesti internaționale, de la serviciile de informatii interne, coroborate cu cele obtinute din anchete și investigatii politienesti se poate trage concluzia că la Bucuresti se urmăreste constituirea unei comunităti chinezesti puternice, care să controleze, în stil mafiot, o bună parte a activitătilor ilicite din lumea interlopă,mai ales a tranzactiilor desfăsurate de oameni de afaceri din China, Taiwan, Hong Kong, în atentie aflându-se și marile municipii Constanta, Timisoara, Cluj-Napoca și Iasi.

e). Mafia ucraineană și moldovenească a actionat pe teritoriul României specializându-se în acțiunile de tip “RACKET”, traficul de prostitutie, contrabanda cu armament, explozivi și substante radioactive, furtul și comercializarea autoturismelor de lux, contrabanda cu alcol și tigări.

În România anilor ’90, primele manifestări ale crimei organizate străine, pe teritoriul tării, au apartinut acestor grupări de “Racheti” care, în marea lor majoritate, înarmati cu arme de foc, au actionat cu precădere înpotriva unor conationali aflati la noi în interes de afaceri sau ca turisti. Modul de acțiune era următorul: infractorii urmăreau pe trasee bine stabilite, autocare ce transportau turisti sau comercianti din C.S.I., dar și autoturisme ale acestora, pe care le blocau în locuri favorabile și prin exercitarea amenintări și violente, îi jefuiau de importante sume de bani și bunuri.

Aceste bande erau foarte bine organizate, începând din tările de origine, în cadrul lor definindndu-se foarte bine “copii” respectiv “conducătorii cei mari”, conducători de grupuri, cei care culeg și transmit informatii din locurile unde urmează a se actiona, un rol deosebit având complicii existenti în unitătile de transport și chiar soferii autocarelor, care le furnizau cele mai importante date și care primeau o parte din sumele sau bunurile obtinute din jaf.

Aceeasi importantă se acordă tuturor detaliilor, până la cele aparent neânsemnate, între care delimitarea precisă a locurilor și traseelor de “urmărire și tatonare”, de odihnă pentru refacerea fortelor, a ascunzisurilor pentru arme, a modalitătilor de plasare a mărfurilor ori sumelor de bani, de schimbare a valutei si, mai ales, de recrutare de gazde și colaboratori. În aproape toate cazurile, executarea acestor acțiuni este concepută în țara de origine, pe lângă acțiunile de atacare a concetătenilor pe rutele exterioare stabilite, existând și alte operatiuni adiacente ca: acțiuni de salvare sau recuperare a unor membrii ai bandei, recuperarea unor sume de bani sau bunuri de la diversi datornici prin santaj și violentă, “protectia” unor oameni de afaceri care solicită asemenea servicii și orice alte fapte penale aducătoare de beneficii substantiale.

Membrii acestor echipe actionează, de regulă în grupuri de 2 –10 indivizi, conduse de fosti luptători din Afganistan sau în trupele de ocupatie din Europa, gata oricând să folosească orice categorie de armament usor, grenade sau explozivi. Deplasarea grupurilor se face cu autoturisme, au în dotare statii de emisie – receptie pentru a putea mentine legătura permanentă între ei și uneori chiar cu soferii autobuzelor, recrutati drept complici pentru activităti criminale.

În majoritatea cazurilor în care erau atacate autocare cu turisti, infractorii motivau pretinderea de bani sau bunuri, ca reprezentând taxe de răsplătire a protectiei ce le era acordată împotriva răufăcătorilor, cu adresă la grupuri de tâlhari români. Justificări neadevărate dar de natură a înspăimânta și a determina victimele să satisfacă doleantele tâlharilor.

În prezent acest fenomen s-a redus simtitor, de la an la an, și dacă măsurile luate de organele române abilitate în acest sens nu vor slăbi în fortă și intensitate, acesta este pe cale de disparitie.

Unii din liderii acestor grupuri, au investit masiv în România cumpărând imobile, terenuri și spatii comerciale, orientându-se spre alte activităti de natură infractională.

Faza de deschidere a grupurilor se caracterizează prin absorbtia în interiorul acestora a elementelor autohtone, provenind din rândul specialistilor din domeniul financiar, administrativ, comercial și juridic (experti contabili, avocati, funcționari bancari etc.). În marea lor majoritate grupurile mafiote au angajat, ca salariati permanenti, fosti politisti, magistrati, inspectori financiari și alte categorii de persoane pe care le-au folosit pentru a le facilita accesul la credite bancare, obtinerea licentelor de import – export , avizarea constructiilor și extinderea acestora, coruperea unor funcționari din sistemul organelor vamale, de politie și a Gărzii Financiare, înfiintarea de societăti comerciale fictive.

Această fază coincide cu puternica consolidare judiciară a grupurilor mafiote care au obtinut profituri uriase din contrabandă, evaziune fscală și traficul de droguri.

Faza de internaționalizare a afacerilor ilegale derulate de grupurile mafiote este cea în care s-a realizat parteneriatul (cooperarea) acestora cu grupuri similare din alte tări.

Beneficiind de o fortă financiară remarcabilă grupurile crimei organizate au realizat o dotare materială și logistică de ultimă oră, superperformantă (compiutere, telefonie spatială, avioane, autoturisme de ultimă generatie, armament, tehnică de supraveghere și comunicatie) care le permit contacte rapide și eficiente cu parteneri de afaceri din toate zonele lumii.

Marile afaceri din domeniul traficului de droguri, contrabanda cu alcool și tigări, traficul de carne vie, plasarea bancnotelor false, comertul clandestin cu opere de artă se derulează astăzi de grupurile mafiote din România în parteneriat cu grupurile similare din Rusia, Germania, Cipru, Grecia, Italia, Ungaria, Bulgaria.

Deasemenea sunt binecunoscute actele de contrabandă cu tigări derulate pe teritoriul României de grupările mafiei arabe cu complicitatea unor funcționari superiori, precum și profiturile uriase rezultate din comercializarea băuturilor alcoolice de către societăti comerciale patronate de fosti demnitari și specialisti în domeniul finantelor.

O componentă aparte a criminalitătii organizate o constituie mafia gulerelor albe, respectiv grupurile compuse din specialisti în afaceri bancare și comerciale.

Aceste grupuri, cu puternică priză și influentă în structurile de decizie, s-au profilat pe afaceri ilegale în domeniul privatizării, obtinerea ilegală a unor licente de export pentru bunuri contingentate.

Prin forta financiară obtinută într-un timp relativ scurt (3-4 ani) aceste grupuri au determinat autoritătile să subevalueze patrimoniul unor importante obiective economice, industriale, turistice, agricole etc. pe care le-au achizitionat la preturi reduse, devenind proprietari ai unor averi fabuloase.

Elita “gulerelor albe” se află astăzi în imediata apropiere a structurilor de putere din România, fiind mai rafinată decât orice fortă legală a statului, având chiar capacitatea de a influenta, fie și vremelnic, decizia în domeniul politic, legislativ, economic și al justitiei penale.

Crima organizată în România zilei de astăzi, este o realitate care nu mai poate fi negată, iar neluarea unor măsuri ferme împotriva acestui fenomen poate avea consecinte deosebit de grave asupra societătii românesti în ansamblul ei.

SECȚIUNEA a II-a

TENDINȚE ACTUALE ALE CRIMEI ORGANIZATE ÎN ROMANIA

Din cele prezentate până acum rezultă că, crima organizată este o sumă de fapte cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, care nu se comit niciodată de oameni nevoiasi, ei dimpotrivă, făptuitorii sunt oameni bogati, puternici, fără scrupule și prejudecăti care urmăresc cucerirea unei anumite pozitii și puterii în comunitatea din care fac parte.

În România actuală s-a creeat un complex de factori socio- economici și criminologici care stimulează dezvoltarea criminalitătii, în special cea orientată spre profit, care are tendinta de a dobândi un caracter global, exploziv și organizat, agresând avutul public în ansamblul său, structurându-se și multiplicându-se neâncetat, caracterizându-se în fapte penale de o mare complexitate și diversitate sub aspectul numărului de participanti, metodelor folosite, prejudiciilor cauzate și importantei agentilor economici și institutiilor vizate.

O primă tendintă o constituie consolidarea gradului de profesionalizare a mediilor criminale și a structurilor crimei organizate, în special. Este de notorietate faptul că grupările de infractori constituite pe teritoriul României adoptă tot mai mult principiile de organizare, structurile interne și ierarhice și mai ales regulile ce actionează cu putere de lege în interiorul organizatiilor de tip mafiot, care si-au extins activitătile asupra majoritătii statelor lumii. În acelasi timp grupările de tip mafiot încearcă și chiar reusesc să acapareze o parte a presei și a altor mijloace mass-media, acestea fiind folosite cu eficientă atât pentru atacuri concentrate împotriva persoanelor sau organizatiilor incomode sau rivale, cât mai ales pentru a preveni atacurile sau dezvăluirile ce le pot face jurnalistii în legătură cu afacerile subterane ale acestor organizatii.

O altă tendintă este aceea că grupările criminale organizate încep să funcționeze și să se interfereze în lumea politică, fenomen ce se acutizează prin dezvoltarea fără precedent a traficării funcțiilor publice, a relatiilor politice și de afaceri. Această stare de fapt este determinată și întretinută de imensele fonduri obtinute în urma afacerilor de tip mafiot, care prin coruptie sunt injectate în organisme politice și administrative, pentru ca acestea să garanteze la rândul lor succesul și protectia necesară în derularea multiplelor și complexelor afaceri ilegale practicate.

Însă amenintarea cea mai serioasă constă în faptul că tinta primordială a acestor grupări criminale este accea de a face ineficiente și chiar a paraliza structurile statului abilitate să efectueze controlul social și să lupte împotriva lor, scop pe care-l ating prin coruperea sau subordonareea unor înalti funcționari publici din administratie, politie, justitie, finante și servicii de informatii, prin intermediul cărora influentează sau determină luarea, neluarea sau modificarea deciziilor economice, juridice și chiar politice.

Se poate spune că în România s-a trecut de la faza în care se putea vorbi de organizarea crimei la adevărate grupări ale crimei organizate, chiar dacă acestea sunt de amploare mai redusă decât în alte tări. Astfel grupurile criminale are o ierarhie bine stabilită, reguli ferme de conduită în cadrul grupului, iar modul de acțiune care include folosirea fortei, santajul, amenintările sunt de tip specific mafiot.

Există opinii potrivit cărora crima organizată nu se va generaliza în viitor în România, care sunt bazate pe următoarele argumente:

lipsa traditiei;

lipsa unei imigrări semnificative (gen migratia italiană în America la începutul sec. al XX-lea);

în general violenta repugnă poporului român;

crima organizată are la bază un model subcultural neatractiv, constituit pe un fond de maximă sărăcie și bazat pe supunerea oarbă și legea tăcerii, comportamente de asemenea nespecifice poporului român.

Însă este posibil ca aceste structuri să găsească un oarecare teren fertil în rândul sindicatelor speculative ale tiganilor si, în general, în lumea interlopă, tocmai datorită caracteristicilor subculturale ale crimei organizate.

În consecintă, se poate spune, că probabil, fenomenul infractional din România va continua să evolueze mai degrabă către “organizarea crimei” și mai putin către “crima organizată”.

Indiferent de evolutia acestui fenomen se impune adoptarea unor măsuri de prevenire și control a activitătii criminale organizate cum ar fi:

a). Armonizarea materială și formală a legislatiei prin:

definirea și adoptarea proiectelor de legi referitoare la crima organizată, traficul de droguri, actele teroriste;

incriminarea ca infracțiune și sanctionarea drastică a simplei apartenente la grupările criminale de tip mafiot, paralel cu efectuarea obligatorie a anchetelor asupra averilor și depozitelor bancare obtinute de persoane suspectate de activităti de acest gen.

adoptarea unei legislatii severe referitoare la apărara patrimoniului cultural national;

înlăturarea contradictiilor existente între legile referitoare la desfăsurarea procesului de privatizare și stabilirea de norme clare, care să asigure protectia avutului public.

b). Asigurarea funcționalitătii și eficientizarea structurilor create în scopul combaterii crimei organizate, paralel cu înfiintarea unor organisme noi, care să prevină, să împiedice și să contracareze dezvoltarea actului de tip mafiot pe teritoriul României.

Aceste măsuri se impun datorită gradului deosebit, de pericol social al acestor organizatii sau cum afirma Daniel Tarshys, secretar general al Consiliului Europei: “Dacă crimei organizate i se permite să se dezvolte, însăsi fiinta statului și a institutiilor sale democratice sunt periclitate, în mod deosebit acolo unde democratia este tânără și fragilă.”

BIBLIOGRAFIE

V. Dongoroz “Explicatii teoretice ale, Codului Penal Roman”,

și colectiv Ed. Academiei, Bucuresti, 1969 – vol.I,

1970 – vol.II, 1971 – vol.III, 1972 – vol.IV.

2. C. Bulai “Drept Penal Român”,

Casa de Editură și Presă “Sansa” S.R.L.,

Bucuresti, 1996, vol.I – II.

3. Gh. Nistoreanu “Criminologie”,

și C. Păun Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996.

4. A. Dincu “Criminologie”, Bucuresti, 1994.

5. D.S. Luminosu “Criminologie”,

și V. Popa Ed. Helicon, Bucuresti, 1995.

6. C. Păun “Crima organizată sau organizarea crimei?”,

Analele Academiei de Politie “Al.I. Cuza”,

Bucuresti, 1993.

7.D.R.Cressey “Theft of the Nation: The Structure and

operations of Organized Crime in America”

8.G. Falcone “Cosa Nostra – judecatorul și oameni de onoare”

9.Pina Arlacchi “Coruptia, crima organizata și spalarea mondială a

banilor, studiul prezentat la a V-a Conferinta

internațională Anti-Coruptie “, Amsterdam,9-12

martie, in traducere , fond documentar M.I.

10. V.P.Barovicka “Mafia”, Ed. Opres-Arena,1994.

11.Gen.I.Pitulescu “Al III-lea război mondial – crima organizată”

Ed. National, 1996.

12.Dr.I.Suceavă “Criminalitatea și organizatiile internaționale”

si Dr.F.Coman Ed. Romcartexim,1997.

13.A.Dincu “Bazele criminologiei”

Ed. Proarcadia, Bucuresti,1993.

14.C.Voicu “Criminalitatea afacerilor”, Bucuresti, 1997.

15. C.Voicu “Spălarea banilor murdari”,

Ed. Sylvi, Bucuresti, 1999.

16.J.Conclin “The Crime Establishment:Organized Crime

and American Society, New York”,

Ed.Prentice – Hall, 1973.

17.F.A.J.Ianni “A Family Business:Kinship and Control in Organized

si E.Reuss-Ianni Crime”, New York, Russell Sage Foundation, 1973.