Pleurodeza Chimica pe Cale Toracoscopica

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ

4.1 PLEURODEZA CHIMICA PE CALE TORACOSCOPICĂ

Definiție

Pleurodeza chimică reprezintă o procedură terapeutică ce constă in injectarea unei substanțe chimice, sau medicamentoase in cavitatea toracică. Aceasta reprezinta o metoda de tratament paleativa, nu curativa. Practic, are loc desființarea spațiului pleural prin intre cele doua foițe pleurale ( simfiză pleurală ) . Acest proces are loc atunci când revărsatul pleural este evacuat, iar plămânul este complet expansionat.

Daca plămânul se reexpansionează, drenajul pleural este suprimat atunci cănd cantitatea de lichid pleural drenat in 24 de ore, scade sub 150 ml.

Procesul de adeziune intre foița viscerala si cea parietală, previne acumularea de lichid in cavitatea pleurală și astfel se realizează un control al reexpansionării plămânului colabat.

Mecanism

Pacientul care se prezintă la medic cu pneumotorax, sau pleurezie de diverse cauze, incepe tratamentul prin drenarea aerului sau a lichidului din cavitatea pleurală. Urmatoarea etapă, este tratamentul chirurgical mecanic, ce presupune o pleurectomie parțiala sau tratament chirurgical chimic, in care un agent iritant este introdus in spatiu pleural,prin insuflare toracoscopică, sau pe tubul de dren.

Tratamentul chimic realizează inflamația foițelor pleurei, urmată de fibroză și aderența foiței pleurale de cea parietală. Este generată o reacție inflamatorie difuză,mecanismul coagulării și depozitarea locala de fibrină sunt stimulate.

Astfel sunt evitate pleureziile sau recidiva acumulării de aer sau fluid intre foițele pleurale.

Metoda minim invaziva recomandată pentru această procedură, este pleurodeza chimică cu talc, realizată toracoscopic.

Rata de succes a procedeului este de 90-95%, impiedicădu-se refacerea colecției pleurale cu insuficiență respiratorie consecutivă.

Substanțe utilizate

Tehnicile prin care pleurodeza chimică este efectuată, sunt introducerea intrapleurala de agenți iritanți sau citostatici.

Subtanțele introduse intrapleural sunt împărțite în două categorii în funcție de modul de acțiune: agenții citostatici (care controlează pleurezia printr-un mecanism de reducere a volumului tumoral) și agenții sclerozanti care produc o pleurită chimică, in urma căreia se formează aderențe pleurale, consecutiv cu obliterarea spațiului pleural (109).

Au eficacitate crescută: talcul steril (pulbere sau suspensie)- de elecție, tetraciclina, bleomicina, doxiciclina.

Substanțele citotoxice sunt administrate , în funcție de indicațiile de utilizare pentru citotoxicitate. De asemenea au efecte secundare, frecvent: dureri toracice de tip pleuretic, febra, grețuri, vărsături, ocazional hipotensiune, halucinații, sau pierderi de cunoștință.

Talcul

Talcul sau siliciu hidrat de magneziu, a fost folosit pentru prima data in anul 1935 in cadrul unei pleurodeze.El este un agent sclerozant cu o eficacitate ridicată, fiind cel mai utilizat in pleurodezele chimice.

Talcul utilizat in scop medicinal nu conține azbest, deci riscul de azbestoză pulmonară este exclus. Riscul de carcinogeneză este ridicat, in caz că talcul este contaminat cu azbest.

Pentru o pleurodeză rapidă, este necesar 5-10 grame de talc insuflat toracoscopic.

Bleomicina

Bleomicina ( sulfatul de bleomicină) face parte din categoria substanțelor citostatice. Prezintă ca și indicații tratamentul privind :

Acumularea de lichid in plămâni,

Formațiuni tumorale ale capului,gâtului, colului uterin, organelor genitale externe,

Boala Hodgkin și limfom non-Hodgin

Efectele dăunătoare ale bleomicinei, au efecte asupra plămânilor la pacienții care prezintă afecțiuni ale aparatului urinar, afecțiuni hepatice, ședințe de radioterapie.

Nu se administrează bleomicina la pacientele gravide,celor care prezintă tuse sau scurtarea respirației.

Pentru pleurodeza chimică se recomandă instilația intrapleurală de bleomicină 60 X 10 3 U.I in in 100 ml soluție de clorură de sodiu 0.9 %.

Tetraciclina

Tetraciclina ( clohidratul de tetraciclină) este un produs medicamentos ce face parte din grupul antibioticelor cu spectru larg.

Ca si actiune principal inhiva dezvoltarea bacteriana prin legarea subunitatilor 30 S ale ribozimilor, impiedicand astfel legarea aminoacil- ARNt de complexul ARNm-ribozom.. Exista tetracycline de prima generatie cu timp de injumatatire scurt si a doua generatie cu timp de injumatarire mai mare ( 20 de ore doxiciclina). Prezinta o liposolubilitate crescuta, deci in momentul pleurodezei chimice, va fi instilata in concentratii mai mari. De asemenea, tetraciclina prezinta o toxicitate relative redusa.

Doxiciclina

Este un antibiotic bacteriostatic cu spectru larg, si face parte din a doua generatie de tetracicline. In pleurodeza chimica, este utilizata ca si agent sclerozant, indicat in afectiunile bronhopulmonare.

Indicatii

Pacientii ce prezinta indicatii pentru pleurodeza chimica sunt :

Pleurezii recidivante secundare neoplazice :

Tumori maligne pulmonare

Tumora maligna de san

Metastaze cu punct de placare de la tubul digestiv

Metastaze ce provin de la organele genitale sau rinichi

Melanom malign

Limfom

Pleurezii recidivante de etiologie benigna :

Insuficienta renala acuta

Insuficienta hepatica

chilotorax

Alte indicatii :

Efuziune pleurala masiva

Pneumotorax recurent

Pleurezii mmaligne a ph-ului lichidului pleural mai mare de 7.3

Pleurezii benigne din limfanfiomiomatoza, fibroza chistica, ciroza, hidrotorax, pleurezie asociata cu pneumotorax

Contraindicatii

In urma evacuarii lichidului pleural din cavitatea toracica, se pot produce efuziuni pleurale cu presiune negativa : pahipleurita, obstructie bronsica.

Tehnica

Inserția intercostală a tubului de dren (10 – 14 F);

Evacuarea controlată a fluidului pleural;

Confirmarea radiografică a reexpansiunii pulmonare totale;

Premedicație anxiolitică și analgetică: opioid + antiemetic / benzodiazepina

Instilarea anestezicului intrapleural, de ex: Lidocaina (3mg / kg);

Administrarea intrapleurală a agentului sclerozant;

Clamparea tubului timp de o oră;

Scoaterea tubului la 12 – 17 ore, dacă plămânul rămâne reexpansionat și drenajul nu mai este necesar.

Rata de succes: ~60%(97)(317)

MATERIAL SI METODA

INTRODUCERE

Chirurgia minim-invazivă este o tehnică relativ simplă ce a fost impusă ca metodă de elecție pentru diagnosticul și tratamentul multiplelor afecțiuni ale pleurei, plămânilor și mediastinului.

În vederea asigurării unui tratament rapid și eficient s-a renunțat la tehnicile clasice în detrimentul celor minim-invazive. Ea este mai puțin șocantă decât tehnicile clasice. Atât durerea postoperatorie cât și cantitatea de narcotice si analgetice sunt mult reduse. De asemenea avantajele estetice și cele funcționale sunt de luat in considerare. In anul 1943 și 1947, Fourestier si Duret, Coulaud și DesChamps descriu tehnica elaborată a intervențiilor de toracoscopie in patologia pleurei (1 de la jurnalul de chirurgie). Perfecționarea tehnicii continuă cu Brandt ( 1978), Swierenga ( 1974), Nordenstam ( 1966), și Boutin ( 1990). În România, chirurgia minim-invazivă, pentru patologia pleurei a fost utilizată abia în anul 1994.În anul 1995 la spitalul “Elias” din București a fost comunicată prima statistică de toracoscopii. Ulterior, a fost aplicată și la spitalul Filaret, spitalul Militar Central din București, spitalul Județean din Timișoara în anul 2001. Toracoscopia reprezintă o tehnică de mică chirurgie ce este realizată sub anestezie locală. Pentru această tehnică se utilizează un simplu ocular prin care sunt efectuate mici intervenții endoscopice ( talcaj,biopsie pleurală)(235-236).

Premiza chirurgiei toracoscopice este de a reduce traumatismul căii de acces, fără compromiterea expunerii corecte a câmpului operator. Astfel, timpul de recuperare postpoperator si convalescența pacientului sunt de scurtă durată. Costul global al spitalizării si complicațiile postoperatorii scad considerabil .De-alungul timpului, toracoscopia a fost dezvoltată considerabil mărind sfera de indicații si posibilități tehnice. Modalitatea de vizualizare simultană a câmplului operator și participarea mai multor cadre medicale în momentul intervențiilor chirurgicale a fost posibilă prin aplicarea tehnologiei video în procedurile toracoscopice. Datorită progreselor tehnologice permanente, chirurgia minim-invazivă este îmbunătățită și perfecționată continuu.

MANAGEMENT PERIOPERATOR

Intervenția chirurgicală minim-invazivă diferă de chirurgia deschisă doar prin calea de abord.Riscurile intraoperatorii sunt specifice ce necesită conversia la toracotomie. Etape:

Anamneză

Examen clinic

Antecedente personale patologice

Examen radiologic

Examen computer tomograf

Examen bronhoscopic

EKG și consult cardiologic

Probe funcționale respiratorii

Examene de laborator

Consult preanestezic

Stabilirea riscului operator( 148)

Anestezia

Toracoscopia se efectuează sub anestezie generală cu intubație endotraheală selectivă. Se utilizează anestezia locală și sedarea, la pacienții care nu pot suporta intubația endotraheală sau cu status respirator alterat.( 148)

Anestezia pentru care se poate opta în chirurgia toracică minim invazivă este :

Locală

Utilizată pentru drenaj al efuzinilor pleurale, puncții și biopsii pleurale, pleurodeza chimică cu talc. Substanța folosită este xilina, sau xilina în combinație cu neuroleptice. ( 236).

Anestezia locală poate fi folosită ocazional în toracoscopie, în condițiile desfașurării acesteia într-un timp scurt, cu monitorizarea funcției respiratorii și cardiace, iar pacientul să nu prezinte aderențe în cavitate.

Generală cu intubație traheală simplă

Se utilizează doar în cazurile în care pacientul prezintă eșapament pleural abudent cu colaps pulmonar, sau când există o colecție pleurală abudentă cu pereți groși. Se evacuează colecția, și uneori plămânul este expansionat, necesitând ventilație “manuală”. ( 236)

Generală cu intubație selectivă

Reprezintă anestezia ideală, fiind indispensabilă în vederea realizării unei chirurgii minim-invazive de calitate. ( 27)

În practica chirurgicală toracoscopică se uitlizează diferite sonde cu dublu lumen : Robert-Shaw, Carlens, White. Poziția corectă a sondei se realizează cu un bronhoscop flexibil. Astfel, dupa ce pleura parietală a fost incizată, plămânul contralateral este ventilat, iar cel operat este în colaps pulmonar.

Pacientul este extubat, in cele mai multe cazuri, pe masa de operație.

Sala de operații

Chirurgia toracosopică este realizată in sala de operații unde, intotdeauna se afla echipamentul pentru chirurgia minim invaziva. Acesta este așezat pe un troliu special. Monitorul video va fi plasat in fața operatorului sau la capul bolnavului. Este de preferat, însa, a se utiliza doua monitoare, pentru asigurarea confortului întregii echipe chirurgicale.(148, 231).

Echipa operatorie este formată din medicul chirurg, ajutor, și asistenta ce se ocupă cu instrumentarul. Operatorul este poziționat in spatele pacientului și ajutorul fiind in fața acestuia.

De asemenea, se monitorizeaza atent EKG, tensiunea arterială, oximetria, debitul urinar și capnografia.

Instrumentarul

Anatomia toracelui prezintă anumite particularități de care trebuie ținut cont în abordul chirurgical minim invaziv. Mișcările laborioase ale instrumentelor sunt împiedicate de grilajul costal și topografia toraco-pulmonară poate prezenta dificultăți tehnice. De aceea, în chirurgia toracoscopică sunt necesare instrumente special concepute.

Instrumentele utilizate în chirurgia toracoscopică cuprind piese uzuale dar și piese specifice procedurii. Instrumentele convenționale sunt reprezentate de:

Bisturiu

Pense de apucare

Port-ace

Forceps(229)

Instrumentele specifice toracoscopiei sunt adaptate din chirurgia laparoscopică:

Trocare

Canule

Pense de apucare

Foarfeci

Instrumente pentru disecție

Instrumente de diatermie monopolară

Instrumente de diatermie bipolară

Port-ace

Instrumente de conducere a nodului

Aplicatoare de clipsuri

Putem enumera și alte instrumente specifice:

Ansa de pericard

Conducătorul de nod cu curbură variabilă

Forcepsuri(Babcock) pentru apucarea plămânului

Poziția pacientului

De obicei, pacientul se afla in poziție de decubit lateral. Fig. Toracoscopie Toracică Video-Asistată.

Tehnica chirurgicală

In prima etapă se fac incizii de acces ( crearea porturilor), iar in a doua etapă se inseră trocarele. Inciziile de acces variază de la o operație chirurgicală la alta, neexistănd o poziționare standard pentru a inserția trocarelor. In principiu, se incizează spațiul intercostal 6 și 7, intre linia axilară medie si cea posterioară. Acest lucru, oferă vizibilitate foarte bună asupra hemitoracelui afectat, in cazul in care spațiul pleural este liber.

In general, primul trocar se inseră in spațiul intercostal 3 sau 4 la pacienții ce prezintă pneumotorax, respectiv in spațiul intercostal 5, 6, sau 7 in cazul unui revarsat pleural.

Toracoscopul se aliniază cu sediul leziunii și monitorul de proiecție, astfel încat medicul chirurg sa privească drept in față și sa beneficieze de o poziție ergonomică.(181)

După ce a fost făcută inspecția cavitații pleurale, se poziționează celelalte trocare.

In anumite situații, locul de inserție al primului trocar se face in funcție de bilanțul radiologic,clinic, tomografia computerizată preoperatorie.

Landreneau, descrie conceptul de „baseball-diamond”, ce presupune utilizarea a trei porturi ( incizii), in vederea unei triangularizări. Telescopul este la nivelul portului centrai, și instrumentarul de lucru este plasat pe unghiurile laterale ( 181).

Metoda triangulației este propusă pentru a facilita accesul la pacienții cu leziuni periferice mai greu de abordat ( afecțiuni pulmonare).

Tehnica :

Trocarele formează vârfurile unui triunghi echilateral, leziunea țintă fiind situată in dreptul apexului.

Cele trei vârfuri corespund toracoscopului, forcepsului, staplerului

In funcție de sediul leziunii, există patru tipuri de variațiuni :

Tipul 1 : utilizat pentru zonele ce sunt corespunzătoare lobilor pulmonari superiori și apexului.

Tipul 2 : leziuni in dreptul fisurii interlobare

Tipul 3 : leziuni ce corespund segmentelor posterior, laterobazal din lobul pulmonar inferior

Tipul 4 : leziuni pericardice sau din mediastinul anterior ( 285)

Timpii operatori pentru pleurodeza chimică pe cale toracoscopică

Incizia tegumentului ( 1-2 cm) cu bisturiul la nivelul marginii superioare a coastei ce bordează inferior spațiul intercostal ales. ( 236)

Cu o pensă Pean, se disecă musculatura subiacentă, și se patrunde in cavitatea pleurala, sau se inseră trocarul cu diametrul de 6 mm.

Se verifică poziția și se introduce primul trocar cu diametrul de 10 mm.

Inserția telescopului, vizualizarea cavității pleurale.

Sub control vizual, se introduc unul sau doua trocare, cu diametrul de 5 mm.

Dupa prima incizie, se aspira lichidul pleural, care se trimite la laborator pentru examen citologic, bacteriologic.

Vizualizarea și inspectarea cavității pleurale pentru a decela eventualele leziuni metastatice de la nivelul pleurei parietale și viscerale. Acestea pot fi de diverse dimensiuni de la mm la cm, diseminate pe toata pleura viscerală sau parietală.(de obicei, se efectueaza biopsie pleurală parietală).

Se verifică prin insuflare gradul de expansionare al plămânului.

Dacă la insuflare plămânul se expansionează, se efectueaza pleurodeza chimică cu agenți sclerozanți ( talcul steril pulbere sau suspensie- de elecție, Tetraciclina, Bleomicina, Doxiciclina) sau citotoxici.

Inserția intercostală a tubului de dren (10 – 14 F).

Tubul de dren in cavitatea pleurală este conectat la aspirație activă.

Dupa 5-7 zile in medie, când drenajul pleural scade sub 100 ml, se scoate tubul de dren.

Postoperator, se verifică in fiecare zi drenajul, acesta fiind mai mare in primele zile. Se evalueaza imagistic gradul de expansiune a plămânului, radiografia având un aspect voalat din cauza agentului sclerozant.

MATERIAL ȘI METODĂ

Studiul lucrării „ Pleurodeza chimică pe cale toracoscopică”, a fost realizat la Spitalul Sf. Ioan din București in perioada 2013-2015.

Acesta cuprinde un lot de 35 de bolnavi cu diverse afecțiuni pleurale : 7 cazuri cu tumori pleurale maligne si pleurezii neoplazice, 4 cazuri cu metastaze pleurale si pleurezii neoplazice, 24 cazuri având pleurezii din alte cauze etiologice.

Datele statistice sunt sistematizate sub formă de tabele sinoptice ( pe loturi), reprezentate prin intermediul graficelor de tip „ sectorial-pie”, iar editarea acestora a fost realizată cu ajutorul software-ului Microsft Excel.

Chirurgia minim invazivă a fost efectuată cu trusa convențională de chirurgie toracoscopică ( Storz). Aceasta cuprinde :

Telescop de 30

Telescop de 45

Cameră video

Sursă de lumină

Sistem de aspirație

Sistem de electrocauterizare

Monitor

Sistem de documentare video

Instrumentar specific toracoscopiei :

Trocare

Canule

Pense de apucare

Foarfeci

Instrumente pentru disecție

Instrumente de diatermie monopolară

Instrumente de diatermie bipolară

Port-ace

Instrumente de conducere a nodului

Aplicatoare de clipsuri

Tehnica folosită in Spitalul Sf. Ioan din București

Pleurodeza chimică ce a fost realizată prin toracoscopie, a fost efectuată astfel :

S-a practicat sub anestezie generală, cu intubație selectivă ( sondă cu dublu lumen), folosind un trocar cu diametrul de 10 mm, un trocar optic, și unul- doua trocare cu diametrul de 5 mm.

Dupa aspirarea lichidului pleural, s-a vizualizat si inspectat cavitatea pleurala.

S-a verificat prin insuflare, daca plămânul s-a expansionat.

In urma expansionării acestuia s-a administrat intrapleural, pulbere de talc steril (în cantitate de 5-10 grame insuflat toracoscopic), cu rol de a produce o pleurită chimică

. In urma acesteia s-au format aderențe pleurale urmate de obliterarea spațiului pleural (109).

Intercostal, s-a fixat tubul de dren și s-a conectat la aspirație activă.

Postoperator, s-a verifică in fiecare zi drenajul, acesta fiind mai mare in primele zile.S-a evaluat imagistic gradul de expansiune a plămânului, radiografia având un aspect voalat din cauza agentului sclerozant.

Dupa 5-7 zile in medie, când drenajul pleural a scăzut sub 100 ml, se scoate tubul de dren.

Acestă metoda de tratament a ajutat la :

evacuarea pleureziei

control al reexpansionării plămânului colabat

s-a produs simfiza intre cele doua foițe pleurale

impiedicarea refacerii colecției pleurale cu insuficiență respiratorie consecutivă

șansa pacienților de a-și imbunătăți calitativ viața

Rezultate

Studiul retrospectiv, având un lot de 35 de pacienți,in decursul anilor 2013-2014, 2014-2015, realizat la Spitalul Sf. Ioan din București asupra afecțiunilor pleurale are următoarele obiective :

Studiul etiopatogenic de ansamblu al pacienților cu diverse afecțiuni pleurale ( sex,vărsta)

Studiul privind creșterea sau scăderea numărului de pacienți pe parcursul a celor doi ani (2013-2015)

Studiul in funcție de diagnosticul fiecărui pacient

Media zilelor de spitalizare post-operatorii

Acest studiu a fost analizat prin comparație cu următoarele studii retrospective :

“ Chirurgia miniinvazivă in tratamentul pleuro-pericarditelor maligne”, realizat

Spitalul Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila”, București, sub îndrumarea A. Ciuche, C. Nistor.

“Institutul Oncologic “Alexandru Trestioreanu” București , sub îndrumarea C. Motaș, T. Horvat, in perioada 01.01.1998-31.12.2008.

“ Chirurgia mini-invazivă in diagnosticul si tratamentul afecțiunilor pleurale “, realizat la :

“ Clinica de Chirurgie Toracică, Spitalul Clinic Municipal Timișoara, România, sub îndrumarea G. Cozma, O. Burlacu, V. Voiculescu, C. Tunea, I. Miron, A. Babics, Lavinia Lozinescu, A. Nicodin.

“ Clinica de Pneumologie II, Spitalul Clinic “Victor Babeș”, Timișoara,România sub îndrumarea V. Tudorache

“ Clinica de Anestezie-Terapie Intensivă, Spitalul Clinic Municipal Timișoara, România sub îndumarea Gabriela Nicodin.

„Betadine in chemical pleurodesis”, realizat la :

Spitalul Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila”, București, România :

secția de Chirurgie Toracică sub îndrumarea Cladiu Nistor, Adrian Ciuche, Daniel Pantile.

Secția de Endocrinologie, sub îndrumarea Aurelian-Emil Ranetti.

Laboratorul Medical, sub îndrumarea Laura-Mariana Constantin.

“ Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila”, București, România, sub îndrumarea Roxana Brîncoveanu.

Figura 1 : Reprezentarea grafică comparativă a numărului de pacienți in perioada 2013-2015.

La Spitalul Sf. Ioan din București, dintr-un lot de 35 de pacienți cu diverse afecțiuni pleurale, am analizat incidența bolnavilor pe parcursul a doi ani de zile.

Această repartiție a avut următoarele rezultate :

Tabel 1 : Repartiția pacienților in funcție de frecvența lor pe an.

Analizând graficul si tabelul, din cei 35 de pacienți cu diverse afecțiuni pleurale, observăm că 15 pacienți au fost in perioada 2013-2014, și 20 de pacienți in perioada 2014-2015.

Prin urmare, am constatat faptul că incidența afecțiunilor pleurale a crescut alarmant de la an la an astfel : 43% in perioada 2013-204

57% in perioada 2014-2015

Toti acești pacienți au avut indicație de pleurodeză chimică pe cale toracoscopică.

Am analizat comparativ studiul “ Chirurgia mini-invazivă in diagnosticul si tratamentul afecțiunilor pleurale”, unde unde autorii au prezentat experiența acumulată pe bolnavii internați in perioada ianuarie 2001-decembrie 2005., in Clinica de Chirurgie Toracică a Spitalului Clinic Municipal din Timișoara.

Au fost realizate tehnici chirurgicale minim-invazive la 282 de pacienți, in perioada ianuarie 2001-decembrie 2005, astfel :

15 pacienți in anul 2001

37 pacienți in anul 2002

65 pacienți in anul 2003

77 pacienți in anul 2004

88 pacienți in anul 2005

Observăm că, incidența pacienților a crescut de la an la an,la fel ca la Spitalul Sf. Ioan din București,însa cu o frecvență redusa. Deși, numărul de pacienți cu afecțiuni pleurale a fost aceleași in primul an, am constatat faptul că la Clinica de Chirurgie Toracică a Spitalului Clinic Municipal din Timișoara, frecvența bolnavilor cu afecțiuni pleurale a crescut considerabil din anul 2002 pană în anul 2005, ajungând la 88 de pacienți diagnosticați si operați.

Studiul “ Betadine in chemical pleurodesis” realizat la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila”, București, România , este deasemenea un studiu retrospectiv. A fost efectuat in perioada 2012-2013 pe un lot de pacienti cu afecțini pleurale, în numar de 85.

Am analizat datele inregistrate la Spitalul Sf. Ioan, unde numărul de pacienți pe an a fost de 15 ( perioada 2013-2014), respectiv 20 ( perioada 2014-2015), comparativ cu rezultatele studiului “ Betadine in chemical pleurodesis”.

Figura 2 : Reprezentarea grafică a pacienților, in funcție de sex

La Spitalul Sf. Ioan din București, dintr-un lot de 35 de pacienți cu diverse afecțiuni pleurale, am analizat incidența bolnavilor pe sexe, in decursul a doi ani de zile.

Această repartiție a avut următoarele rezultate :

Tabel 2 : Repartiția demografică a pacienților in funcție de sex

Un lot de 35 de pacienți a fost inclus in studiul retrospectiv de la Spitalul Sf. Ioan din București. Din aceștia, 21 bolnavi sunt de sex feminin, și 14 de sex masculin. Rezultatele pe care le-am obținut, 60% femei, 40% bărbați, arată frecvența mai ridicată a sexului feminin față de sexul masculin, in ceea ce privesc afecțiunile pleurale.

Analizând și studiul “ Chirurgia miniinvazivă in tratamentul pleuro-pericarditelor maligne”, am observat că și aici incidența in rândul sexului feminin este ridicata .

Comparativ cu lucrarea “ Betadine in chemical pleurodesis”, unde sexul masculin este mai afectat decât cel feminin, la Spitalul Sf. Ioan, prevalența bolilor pleurei la femei predomină.

In studiul “ Chirurgia mini-invazivă in diagnosticul si tratamentul afecțiunilor pleurale”, din totalul de 170 de pacienți, 55 au fost de sex feminin, 155 de sex masculin, raportul B/F fiind de 2,09. Deci, și aici prevalența barbaților față de femei a fost predominantă.

In general, bărbații sunt cei mai afectați in rândul afecțiunilor pleurale ( cancere pulmonare,cu afectarea consecutivă a foițelor pleurale), datorită fumatului. Sunt afectați cei cu vârsta de peste 40 de ani, vechi fumători.

Insă, datorită stilului de viață din zilele noastre,și sexul feminin este predispus la afecțiuni pulmonare, tot datorită fumatului, in special la femeile tinere.

Grafic 3 : Reprezentarea grafică a pacienților in funcție de vârstă

Tabel 3 : Repartiția pacienților in funcție de vârstă

Analizând graficul si tabelul pe decade de vârstă, am obținut următoarele rezultate :

Cei 35 de pacienți cu diverse afecțiuni pleurale, au vârste cuprinse intre 30 și 90 de ani

In decada 30-40 ani sunt cuprinși 3 pacienți ( cu frecvența de 9%)

In decada 40-50 ani sunt cuprinși 2 pacienți ( cu frecvența de 6%)

In decada 50-60 de ani sunt cuprinși 12 pacienti ( cu frecvența de 34%)

In decada 60-70 de ani sunt cuprinși 7 pacienti ( cu frecvența de 20%)

In decada 70-80 de ani sunt cuprinși 8 pacienti ( cu frecvența de 23%)

In decada 80-90 de ani sunt cuprinși 6 pacienti ( cu frecvența de 17%)

In urma acestor rezultate am ajuns la concluzia că, in cadrul analizei pe decade de vârstă a cazurilor cu afecțiuni pleurale, diagnosticați și operați la Spitalul Sf. Ioan din București,există un vărf de incidență la nivelul decadei a 6-a de viață, cuprinsă intre 50 și 60 de ani, cu o frecvență de 34% comparativ cu celelalte decade, unde frecvențele sunt de 9%, 6%, 20%, 23%, 17%.

Studiul “ Chirurgia mini-invazivă in diagnosticul si tratamentul afecțiunilor pleurale”, a cuprins un lot de 170 de pacienți, repartizați pe grupe de vârsta, astfel : 3 pacienți intre 0-10 ani, 6 pacienți intre 11-20 ani, 15 pacienți intre 21-30 de ani, 15 pacienți intre 31-40 de ani, 33 pacienți intre 41-50 de ani, 44 de pacienți intre 51-60 de ani, 37 de pacienți intre 61-70 de ani, 17 pacienți intre 71-80 de ani. Am observat și aici, că, incidența maxima este la nivelul celei de-a 6-a decadă de vârstă.

Se pare, că pacienții incadrați in categoria de vărsta 50-60 de ani prezintă preponderent afecțiuni pulmonare, față de celalalte grupe de vărstă, unde incidența nu este cu mult scazută,

Creșterea procentului populației in vârstă, este alarmant,iar acest lucru ne dă de gandit. Din ce in ce mai multe persoane vârstnice sunt afectate de boli ale plămânilor, iar frecvența lor crește din ce in ce mai mult, in primul rănd datorită condițiilor de viață.

Totuși, chirurgia minim invazivă, asigură pacientului recuperare postoperatorie rapidă, in condiții de confort, perioada de spitalizare fiind scurtată, iar integrarea familială și socială bolnavului este imediată.