. Planul Regional DE Actiune Pentru Ocuparea Fortei DE Munca
PLANUL REGIONAL DE ACTIUNE
PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA
2006 – 2008
REGIUNEA NORD-VEST
(TRANSILVANIA DE NORD)
CUPRINS
I. INTRODUCERE
1.1. Privire de ansamblu asupra Regiunii Nord-Vest
1.2. Tendinte pentru viitor
II. PROCESUL DE PLANIFICARE
2.1. Cadrul European
2.2. Cadrul National
2.3. Cadrul Regional
III. PROFILUL REGIUNII DE DEZVOLTARE NORD-VEST
3.1. Caracteristici demografice
3.2. Economia regionala
3.3. Educatia si sistemul de invatamant
3.4. Piata muncii
3.5. Programe si servicii conexe
IV. ANALIZA SWOT: Dezvoltarea resurselor umane in Regiunea Nord-Vest
V. PLANUL REGIONAL DE ACTIUNE PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA
VI. ANEXE
6.1. Tabele, grafice
6.2. Portofoliu cu propuneri de proiecte
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1. Privire de ansamblu asupra Regiunii Nord-Vest
Aproape de pietele europene, cu o buna accesibilitate pe aer, Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) are o pozitie geografica strategica, fiind poarta de intrare in Romania dinspre Uniunea Europeana si Ucraina. Desi Regiunea este strabatuta de 7 drumuri europene, are pozitie periferica fata de coridoarele de transport europene. Legatura cu polii importantii din vecinatate, cu alte regiuni se face greu.
Pentru a valorifica oportunitatile de dezvoltare, regiunea trebuie sa-si dezvolte si modernizeze infrastructura rutiera, feroviara, aeriana si sistemul intermodal de transport.
Cu o tendința pozitivă de creștere a PIB, în conformitate cu ținta Strategiei de la Lisabona, economia Regiunii de Nord Vest se bazeaza in special pe agricultura si industrie in anumite sectoare traditionale. Forta de munca ieftina, deseori bazata pe subcontractari, reprezinta inca principalul vector competitiv, astfel incat productia regionala este vulnerabila in fata competitiei globale. Productivitatea scazuta a muncii, calitatea redusa a produselor si serviciilor si costurile energetice mari reprezinta cele mai mari slabiciuni ale sistemului.
Sectorul servicii este inca slab dezvoltat, inclusiv la nivelul administratiei publice, datorita nivelului scazut de descentralizare a administratiei de stat. Gradul de informatizare a societatii este slaba, in ciuda unei industrii software bine dezvoltate, care este orientata in special spre export. Serviciile contribuie cu 44,9% la formarea PIBR (INS, 2003) și cu 29.6% în total ocupare forță de muncă în servicii în 2002 (Eurostat). Totusi, agricultura încă angajează 33,2% din forța de muncă regională și contribuie cu doar 14.6% la PIB regional.
Economia regionala numara un anumit numar de factori pozitivi care ar putea sa se transforme in oportunitati considerabile de dezvoltare. Diversificarea economiei regionale prin cateva sectoare de excelenta, clustere de intreprinderi cu marca inregistrata si traditie in sectorul constructie de masini echipamente, aproprierea de piata europeana si investitiile private semnificative in afaceri imobiliare ar fi cativa din acesti factori.
Dar, majoritatea agentilor economici, au investitii scazute in Cercetare si Dezvoltare, marketing slab performant, tehnologii și echipamentele moderne încă insuficiente, si implicit capacitate scazuta de a face fata presiunii pietei si competitiei europene.
In perioada 1999-2002 cheltuielile totale pentru Cercetare si Dezvoltare la nivelul regiunii Nord-Vest (Transilvania de Nord) (ca pondere din cheltuieli totale pe tara) au crescut de la 4,55 % la 6,74% (+2.19%) cu aportul aproape exclusiv al universitatilor din regiune.
Numarul institutelor de cercetare s-a redus in ultimii 15 ani, acestea confruntandu-se cu numeroase probleme de finantare, de adaptare a activitatii la nevoile sectoarelor economice (tranzitia de la cercetarea fundamentala la cea aplicativa fiind dificila) precum si cu lipsa infrastructurii suport necesare (aparatura, echipamente) desfasurarii activitatii. Pe de alta parte, universitatile si institutele de cercetare cu traditie, sunt in plin proces de dezvoltare si tind spre cooperarea internationala.
Printre servicii, turismul este un vector important pentru dezvoltarea economiei regionale datorita potentialului natural si antropic, de valoare ridicata la nivel national si international. Chiar daca are un numar mare de structuri si capacitati de cazare (locul doi la nivel national), un potential diversificat de turism (termal, cultural, montan, rural, cinegetic, religios), numar mare de agentii de turism, procentul de contributie la PIB-ul regional al turismului este mic. Desi interesul si numarul de turisti este in crestere, se simte o lipsa de produse turistice si lipsa suportului de creare de branduri locale.
Conform criteriilor OECD, Regiunea Nord-Vest este o regiune semnificativ rurala, cu un grad de ruralizare mai ridicat chiar si decat media nationala, cu o pondere a populatiei rurale in total populatie de 48,9%.
Majoritatea zonelor rurale (in special zonele montane) au o dotare invechita si scazuta cu utilitati de baza si o economie rurala nediversificata, axata asupra unei agriculturi de subzistenta. Exista o traditie puternica in artizanat (lemn, ceramica, sticla) si oferta de produse agricole ecologice si traditionale. Produsele agricole sunt prelucrate in unitati de productie diversificate (lapte, carne, panificatie, conserve) si raspandite in toata regiunea.
Desi in mediul urban sunt asigurate serviciile de baza, sunt cateva zone urbane puternic afectate de saracie si degradare fizica. Marile orase se confrunta cu un trafic intens, in conditiile in care exista mari deficiente in transportul public, a lipsei parcarilor si centurilor de ocolire. Multe localitati din mediul urban si rural au retele de apa slabe calitativ, cu o capacitate insuficienta de canalizare si cu o incorecta tratare, depozitare si reciclare a deseurilor menajere si industriale.
Toate municipiile au universitati, multe din ele cu traditie in educatia stintifica/tehnica. Sistemul de educatie este rigid si inflexibil (nu ofera instrumente de invatare pe parcursul intregii vietii), iar calitatea actului educational este in scadere. Accesul la educatie in mediul rural este limitat.
Cu o rata scazuta a somajului (6,0%), dar in crestere pentru grupa de varsta 15-24 ani, cu o rata mare de acces a femeilor pe piata muncii, Regiunea are o rata de ocupare a fortei de munca (50,9% in 2003) departe de tintele Strategiei de la Lisabona. Exista un important deficit de calificari, doar 9,6% din populatia de 25-64 de ani avand educatie superioara. Situatia este inrautatita si de abandonul scolar si de nivelul scazut al invatamantului continuu.
Regiunea se confrunta cu o evolutie demografica negativa, cu speranta de viata sub media nationala (70,2 ani), cu nivel ridicat al migrarii externe, in special a fortei de munca inalt calificate. Nivelul de trai cuantificat prin PIB/locuitor in termeni de paritate de cumparare este de 27% din media UE15.
Atractivitatea regiunii este amenintata de cresterea poluarii apei, aerului si solului. Poluarea accidentala, cu impact semnificativ asupra mediului, in particular deversarea de substante toxice in panza de apa freatica, amenintarile de mediu globale, obliga Regiunea sa investeasca mai mult, in perioada imediat urmatoare, in managementul mediului.
In urma analizei optiunilor strategice de dezvoltare a Regiunii, aceasta a optat pentru un model de dezvoltare policentrica (o politica de dezvoltare sustinuta de o retea de localitati care au rol de poli de dezvoltare), ce pune accentul pe cresterea economica prin specializarea functionala a teritoriului. In ce priveste dezvoltarea policentrica a aparut astfel, necesitatea consolidării potențialului de antrenare al municipiilor reședințe de județ (Baia Mare, Bistrița, Cluj, Oradea, Satu Mare, Zalău), precum și necesitatea consolidării și / sau creșterii potențialului de antrenare a unui minim de alte nouă orașe, care la sfârșitul perioadei de programare să fie clasificate pe un rang superior celui actual. Dezvoltarea acestora trebuie sa tina cont, in mod special de specializarea functionala, sectoriala a teritoriilor din aria de influenta.
1.2. Tendinte pentru viitor
Previziunile pesimiste privind evoluția PIBR la nivelul Regiunii se pot regăsi intr-un studiu intitulat ”The Impact of EU Enlargement on Cohesion”, elaborat de DIW Berlin, Institute for Economic Research, unde au fost concepute nu mai putin de 8 scenarii privind evolutia PIBR pentru perioada 1997–2030 pentru toate statele candidate.
Aceste scenarii – elaborate pornind de la PIBR/loc de la nivelul anului 1997 – par acum, in 2006, putin prea optimiste; o rata de convergenta de 31,3% (cat preconizeaza cele mai pesimiste scenarii) pare foarte indepartata de raportul de 22% inregistrat in 2001. Cu atat mai mult trebuie sa ingrijoreze, faptul ca la nivelul anului 2030, in cel mai fericit caz, Regiunea Nord-Vest se va afla la doar 62,6% din media comunitara a PIBR/loc (40,4% in cel mai nefavorabil scenariu).
Se poate aprecia de asemenea ca pe termen mediu si lung, industria va gasi un mediu favorabil dezvoltarii in Romania (fie prin extinderea investitiilor existente fie prin atragerea de noi investitii), iar serviciile se vor dezvolta in continuare intr-un ritm mai mare decat ramurile agricultura si constructii.
Numarul de salariati va creste usor in industrie in timp ce in servicii va stagna si in constructii va scadea (avand in vedere ca numarul total de salariati va ramane aproximativ constant).
Analiza evolutiei ocuparii populatiei in judetele Regiunii Nord Vest demonstreaza un trend descrescator si proiectiile acestei evolutii pentru urmatorii ani accentueza aceasta scadere a populatiei ocupate.
Fig. 1
Evoluția populației ocupate pe regiuni
Sursa: INSCE
CAPITOLUL II
PROCESUL DE PLANIFICARE
2.1. Cadrul European
Obiectivul strategic stabilit de Consiliul Uniunii Europene (Lisabona martie 2000) este ca „Uniunea Europeana sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere in lume, capabila de crestere economica durabila, cu mai multe locuri de munca si o mai mare coeziune sociala”.
Politica de ocupare implementata de Uniunea Europeana este reflectata de Strategia Europeana privind Ocuparea lansata la summit-ul de la Luxemburg, ca o reactie la nivelul ridicat al somajului si avand ca instrument financiar Fondul Social European .
Scopul formulat pe termen lung “ocuparea deplina” in perspectiva anului 2010 trebuie sa se materializeze in atingerea unei rate generale a ocuparii de 70% ,60% pentru femei si 50% pentru lucratorii in varsta (55-64 ani).
Intr-un context in schimbare mai mult ca oricand Strategia Europeana de Ocupare si-a demonstrat valoarea ca strategie pentru promovarea managementului schimbarii in scopul facilitarii transformarilor economice si sociale atat in statele membre cat si in statele candidate.
Procesul de extinere a Uniunii Europene catre est va conduce in final la cresterea cu 30% a pietei muncii precum si la o mai mare diversitate. Problemele pietei muncii din statele care au aderat in mai 2004 precum si din tarile candidate nu sunt diferite fundamental de cele ale vechilor state membre, totusi in multe cazuri sunt mai acute si necesita restructurari majore. Nivelul ridicat al somajului din noile state membre precum si din tarile candidate a condus la crestrea relevantei masurilor active si abordarilor preventive solicitand totodata necesitatea unor servicii publice de ocupare eficiente.
In acest context si ca urmare a evaluarii mid-term, Strategia Europeana de Ocupare a fost revizuita la reuniunea de primavara a Consiliului Uniunii Europene din martie 2005, stabilindu-se trei domenii politice de actiune:
1.transformarea Europei intr-un loc mai atractiv pentru investitii si munca;
2.cunoastere si inovare pentru dezvoltare ;
3.crearea de locuri de munca mai multe si mai bune, vizand :
– atragerea mai multor oameni pentru a se angaja si modernizarea sistemelor de protectie sociala ;
– imbunatatirea adaptabilitatii muncitorilor si a intrepdarilor preventive solicitand totodata necesitatea unor servicii publice de ocupare eficiente.
In acest context si ca urmare a evaluarii mid-term, Strategia Europeana de Ocupare a fost revizuita la reuniunea de primavara a Consiliului Uniunii Europene din martie 2005, stabilindu-se trei domenii politice de actiune:
1.transformarea Europei intr-un loc mai atractiv pentru investitii si munca;
2.cunoastere si inovare pentru dezvoltare ;
3.crearea de locuri de munca mai multe si mai bune, vizand :
– atragerea mai multor oameni pentru a se angaja si modernizarea sistemelor de protectie sociala ;
– imbunatatirea adaptabilitatii muncitorilor si a intreprinderilor si flexibilitatea pietei muncii ;
– investitii mai mari in capitalul uman pentru imbunatatirea educatiei si deprinderilor ;
In domeniul ocuparii au fost elaborate pentru perioada 2005-2008, 8 linii directoare integrate:
– Linia directoare 16: Implementarea politicilor de ocupare având ca scop favorizarea ocupării depline, îmbunătățirea calității și productivității în muncă, întărirea coeziunii sociale și teritoriale
– Linia directoare 17: Promovarea ciclului de viața la locul de muncă
– Linia directoare 18: Asigurarea pieței muncii inclusive pentru persoane în căutarea unui loc de munca și pentru persoanele dezavantajate
Linia directoare 19: Îmbunătățirea armonizării nevoilor pe piața muncii
Linia directoare 20: Promovarea flexibilității combinată cu securitatea angajaților și reducerea segmentării pe piața muncii.
Linia directoare 21: Asigurarea unui salariu mai bun și dezvoltarea altor costuri legate de salarii
Linia directoare 22: Lărgirea și îmbunătățirea investițiilor în capitalul uman
Linia directoare 23: Adaptarea educației și sistemelor de instruire în concordanță cu noile cerințe la locul de muncă.
Obiectivele Strategiei de la Lisabona
În martie 2000, Consiliul Europei la Lisabona a stabilit o strategie de 10 ani pentru a face Uniunea “cea mai competitivă și dinamică economie din lume, bazată pe cunoaștere, capabilă de dezvoltare economică durabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o coeziune socială mai intensă”.
Obiectivele Strategiei de la Lisabona din punct de vedere al PIB
Obiectivul de la Lisabona privind PIB este de a menține o creștere a PIB medie anuală de aproximativ 3%.
Obiectivele Strategiei de la Lisabona în termeni de ocuparea forței de muncă
Obiectivele Strategiei de la Lisabona privind ocuparea forței de muncă, așa cum se precizează în Strategia Europeană de Ocupare, acoperă cele trei obiective globale de ocupare deplină, îmbunătățire a calității și productivității muncii și a întăririi coeziunii sociale. Țintele estimate până în 2010 sunt după cum urmează:
O rată globală a ocupării de 70% în 2010 (67% în 2005).
O rată de ocupare în rândul femeilor de 60% în 2010 (57% în 2005).
O rată de ocupare pentru persoane în vârstă (vârste între 55 și 64 ani) în 2010 de 50%.
O creștere până în 2010 de 5 ani a vârstei medii la care persoanele părăsesc piața muncii (pensionare efectivă medie pentru a asigura media de 65 de ani în UE până în 2010).
Disponibilitatea de servicii de îngrijire a copilului până în 2010 pentru 90% dintre copiii cu vârsta între 3 ani și vârsta obligatorie pentru scoală și pentru 33% dintre copiii cu vârsta sub 3 ani (ținta stabilită de către Consiliul European la Barcelona în 2002).
Strategia Europeană de Ocupare a forței de muncă
Strategia europeană de ocupare a forței de muncă a fost adoptată odată cu introducerea, în Tratatul de la Amsterdam (1997), a capitolului referitor la ocuparea forței de muncă (Titlul VIII). Strategia are drept scop combaterea șomajului la nivelul UE și a fost concepută ca instrument principal de trasare și coordonare a priorităților comunitare în această direcție, priorități ce vor fi adresate de fiecare Stat Membru în parte.
În funcție de prioritățile identificate, strategia este structurată pe patru piloni, fiecare reprezentând un domeniu de acțiune a cărui dezvoltare contribuie la o mai bună ocupare a forței de muncă la nivel comunitar:
Cei patru piloni ai Strategiei europene de ocupare a forței de muncă sunt:
1) angajabilitatea – ce reprezintă o nouă cultură în sfera ocupării forței de muncă și se referă la abilitatea de a fi angajat, contribuind la combaterea șomajului în rândul tinerilor și la combaterea șomajului pe termen lung;
2) antreprenoriatul – ce promovează crearea de noi locuri de muncă prin încurajarea dezvoltării locale;
3) adaptabilitatea – ce are în vedere modernizarea organizării muncii și promovarea contractelor de muncă flexibile;
4) asigurarea de șanse egale – se referă în special la adoptarea de măsuri speciale pentru femei, în scopul reconcilierii vieții profesionale cu viața personală.
Priorități ale Politicii Sociale
Politica socială în contextul european trebuie să fie o politică pentru oameni.
Prioritatile politicii sunt:
Grad ridicat de ocupare al forței de muncă – are în vedere crearea și promovarea de noi locuri de muncă;
Calitatea muncii – se referă la locuri de muncă mai bune și la moduri mai echilibrate de combinare a vieții profesionale cu viața personală, ceea ce implică existența unor politici de angajare mai bune, salarii rezonabile și o organizare a muncii adaptată atât nevoilor companiilor cât și nevoilor indivizilor;
Calitatea politicii sociale propriu-zise – implică un grad ridicat de protecție socială, existența unor servicii sociale de calitate pe tot cuprinsul Uniunii și accesibile tuturor, crearea de oportunități reale pentru toți indivizii și garantarea drepturilor fundamentale și a celor sociale – aspecte ce joacă un rol esențial în atingerea obiectivului pe zece ani al politicii sociale, prin îmbinarea productivității cu satisfacția personal-profesională;
Calitatea relațiilor industriale – are în vedere adaptarea cu succes la schimbările industriale și reflectă impactul „cunoașterii” – adică al noilor tehnologii și al cercetării – în progresul economic
Direcții de acțiune
Gradul ridicat de ocupare al forței de muncă și calitatea muncii – Crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune, cu scopul de a crește in perspectiva anului 2010, rata generală de ocupare până la 70% și rata de ocupare în rândul femeilor până la 60% și 50% pentru lucratorii in varsta (55-64 ani).
Anticiparea și managementul schimbării, precum și adaptarea la noul mediu de lucru (reprezentat de o societate bazată pe cunoaștere și pe dezvoltare tehnologică) – prin informarea corespunzătoare și eficientă atât a angajatorilor cât și a angajaților în vederea ponderării flexibilității și siguranței unui loc de muncă;
Exploatarea oportunităților oferite de o societate bazată pe cunoaștere – prin promovarea învățării continue, a promovării de noi forme de organizare a muncii și creșterea șanselor de angajare a persoanelor cu handicap;
Promovarea mobilității forței de muncă, prin implementarea liberei circulații a forței de muncă și eliminarea obstacolelor geografice, prin dezvoltarea de mecanisme ce facilitează mobilitatea (inclusiv noile tehnologii);
Investițiile publice trebuie să se concentreze pentru a asigura accesul adecvat celor care au cea mai mare nevoie, în principal persoane cu abilități scăzute, grupuri dezavantajate și persoane angajate în companii mici.
Creșterea finanțării pentru matematici, știință, tehnologie și inginerie, creșterea numărului de absolvenți și reducerea dezechilibrului între sexe în aceste domenii.
Înjumătățirea procentului celor cu vârsta de 15 ani care au capacități scăzute în domeniile citit, matematici și literatură științifică; pentru îmbunătățirea abilităților de bază ale forței de muncă
Țintele și Obiectivele Strategiei de la Lisabona pentru Cercetare-Dezvoltare și Societatea Informațională
Cheltuielile totale pentru Cercetare-Dezvoltare să atingă 3% din PIB până în 2010 (1% cheltuieli susținute de Guvern și 2% cheltuieli susținute de firme).
Cheltuielile din întreprinderi pentru Cercetare-dezvoltare să atingă 67% din total cheltuieli până în 2010.
Conectarea locuințelor la internet să atingă 30%.
Guvernele să furnizeze servicii 100% online până în 2010.
Țintele și Obiectivele Strategiei de la Lisabona pentru Mediu
Prioritățile specifice identificate la Göteborg au fost transpuse în ținte după cum urmează:
Combaterea creșterii volumului și congestionării volumului de trafic, zgomot și poluare.
Stoparea utilizării resurselor și generării de deseuri.
Răspunzând preocupărilor cetățenilor cu privire la siguranța și calitatea alimentelor, utilizarea chimicalelor, tratarea bolilor infecțioase, rezistența la antibiotice, etc.
Evoluție către o țintă indicativă de 22% până în 2010 pentru electricitate generată din surse regenerabile (statele membre au ținte separate pentru producerea electricității regenerabile).
Reducerea emisiilor de gaze (i.e. obiectivele de la Kyoto). Obiectivul pentru 2008-2012 este reducerea emisiilor cu 8% comparativ cu 1989 și cu 5% comparativ cu nivelul din 1990.
Stoparea pierderii în biodiversitate până în 2010.
Separarea PIB de creșterea în transporturi, în special prin deplasarea de la rutier la alte tipuri de transport și acordarea de prioritate la investițiile pentru infrastructuri în mediu protejat.
Privind recentele adaptări ale politicilor europene, în primul rând se poate observa că Uniunea Europeană pune un accent deosebit pe ocuparea forței de muncă.În al doilea rând se poate observa că acum Uniunea Europeană recunoaște că soluția unică pentru atingerea obiectivelor de ocupare se poate realiza doar prin parteneriate locale.
Obiectivul general al Politicilor Uniunii Europene este “Locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială”.
Acest obiectiv este reflectat în Strategia europeană de ocupare a Uniunii Europene. Strategie este proiectată astfel încât să permită Uniunii Europene să creeze pînâ în 2010 condițiile pentru ocupare totală și pentru întărirea coeziunii sociale. Strategia reprzintă instrumentul cheie pentru coordonarea politicilor de ocupare ale statelor membre.
Dezvoltarea ocupării la nivel local are un rol vital pentru atingerea obiectivelor și a țintelor definite în strategie.Conform Liniilor directoare ale ocupării dezvoltate în 2003, Uniunea Europeană încurajează statele membre să sprijine dezvoltarea ocupării la nivel local. Aceste Linii directoare recomandă statelor membre să “sprijine potențialul local, prin toți actorii relevanți”.
Crearea condițiilor corecte pentru implementarea Politicilor de ocupare conform “Practical Handbook on Developing Local Employment Strategies in the New Member States and Candidate Countries of the European Union” se poate realiza conform următoarei abordări:
1 2 3 4
Ce urmeaza nu este semnificativ daca nu este explicat
2.2. Cadrul National
În Planul Național de Dezvoltare pe perioada 2007-2013, aflat în curs de elaborare și care va fi negociat cu Uniunea Europeană în vederea finanțării, dezvoltarea resurselor umane reprezintă o prioritate națională majoră, alături de creșterea gradului de ocupare și combaterea excluziunii sociale. Prioritatea este stabilită în acord cu Agenda Lisabona și cu prevederile Strategiei Europene de Ocupare revizuite, cu Liniile Directoare pentru politicile de ocupare, care trebuie să sprijine trei obiective strategice interdependente: ocuparea deplină, calitatea și productivitatea muncii și coeziunea și incluziunea socială.
Obiectivul UE de a deveni cea mai dinamică și competitivă economie din lume, solicită sistemelor educaționale și de formare din țara noastră adaptarea la cerințele societății cunoașterii și la cerințele crescânde ale pieței muncii.
Direcțiile cheie sunt creșterea adaptabilității forței de muncă, dezvoltarea antreprenoriatului, ca premisă pentru creșterea gradului de ocupare, formarea profesională continuă și învățarea pe parcursul întregii vieți, asigurarea accesului egal la educație și pe piața muncii, creșterea gradului de incluziune socială.
Romania s-a aliniat la Strategia Europeana pentru Ocupare, revizuita, politica nationala in domeniul ocuparii fortei de munca fiind in concordanta cu liniile directoare integrate ale acestei strategii.
In vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, legislatia nationala in domeniul ocuparii fortei de munca a fost armonizata gradual incepand cu anul 2002, vizandu-se in mod prioritar cresterea ponderii masurilor active de stimulare a ocuparii, tendinta reflectata de Planurile Nationale de Actiune pentru Ocuparea Fortei de Munca 2002-2003, 2004-2005 si 2006.
Strategia de dezvoltare a resurselor umane elaborata in cadrul Planului National de Dezvoltare pentru perioada 2007-2013, asigura pe de o parte continuitatea documentelor programatice nationale anterioare si pe de alta parte corespondenta cu orientarile strategice la nivel european si cerintele specifice legate de accesarea Fondului Social European post-aderare.
Obiectivul general al strategiei de dezvoltare a resurselor umane il constituie dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii acestuia pe piata muncii, prin asigurarea oportunitatilor egale de invatare pe tot parcursul vietii si dezvoltarea unei piete a muncii moderne, flexibile si inclusive care sa conduca pana in anul 2015 la integrarea durabila pe piata muncii a 900.000 persoane.
Atingerea obiectivului general al prioritatii nationale de dezvoltare “ Dezvoltarea resurselor umane, cresterea gradului de ocupare combaterea excluziunii sociale” se realizeaza prin actiuni grupate in patru sub-prioritati :
dezvoltarea capitalului uman ;
promovarea ocuparii depline ;
promovarea incluziunii sociale ;
dezvoltarea capacitatii administrative si a bunei guvernari.
Masurile specifice pentru fiecare dintre cele patru sub-prioritati au fost stabilite pe baza analizei situatiei identificate in Romania in acest domeniu si in concordanta cu liniile directoare integrate de dezvoltare si ocupare 2005-2008.
1. educatia si formarea profesionala initiala si continua – plasate in contextul invatarii pe tot parcursul vietii;
2. dezvoltarea unei piete a muncii moderne, flexibile si inclusive ;
Totodata sunt prezentate si aspecte transversale privind egalitatea de sanse, dezvoltarea durabila si societatea informationala.
Prioritatile si obiectivele stabilite prin « Strategia de dezvoltare a resurselor umane » vor fi implementate dupa aderare prin Programul Operational Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane, care cuprinde domeniile de interventie finantate din Fondul Social European .
In perioada 2007-2013 accesarea Fondului Social European pentru obiectivul „convergenta” va viza urmatoarele domenii de interventie :
1.cresterea adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor ;
2.cresterea accesului pe piata fortei de munca a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, a persoanelor inactive, prevenirea somajului, prelungirea vietii active si cresterea gradului de participare pe piata muncii a femeilor si migrantilor ;
3.promovarea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate si combaterea discriminarii.
4.reforma in domeniile ocuparii si incluziunii sociale prin promovarea dezvoltarii parteneriatelor la nivel national, regional si local;
5.extinderea si imbunatatirea investitiilor in capitalul uman (educatie si formare profesionala) ;
6.intarirea capacitatii institutionale si a eficientei administratiei publice la nivel national, regional si local in vederea implementarii reformelor.
Fig. 2
2.3. Cadrul Regional
Considerente generale
Dată fiind importanța exercițiului de programare pentru perioada 2007-2013 precum si importantele modificări care au loc din perspectiva aderării Romaniei la Uniunea Europeana, la nivel regional a avut loc un important proces de reflectie asupra scopului Planului de Dezvoltare Regionala, a procesului de planificare in ansamblu.
In esenta, prin prezentul exercitiu de planificare ne propunem ca obiectiv operational constientizarea mai puternica a necesitatii concentrarii pe acele actiuni de natura sa creeze avantaje competitive pentru regiune, precum si a necesitatii crearii acelei mase critice necesare de ,,grupuri locale de initiativa” care sa sustina intregul proces apoi, in faza de implementare. Din acest motiv a rezultat prin consultarea activa a partenerilor regionali o abordare mai extinsa, mai complexa, mai profunda.
Baze de fundamentare a Strategiei de dezvoltare regionala 2007-2013
Strategia de dezvoltare regionala a fost elaborata pornind de la ideea necesitatii ei ca fundament de actiune al fiecarui actor relevant in procesul de dezvoltare intru-cat suma actiunilor acestora este cea care determina fenomenul economic si social la nivel regional. Pe de alta parte provocarile care se intrevad momentelor aderarii si post-aderarii adresate noua ne obliga:
la re-considerarea profunda a propriei ,,identitati”, a punctelor noastre slabe, a punctelor tari in contextul oportunitatilor dar si amenintarilor care ne asteapta ;
la transmiterea catre factorii decizionali (cei care stabilesc prioritatile pentru noi, de la nivel national) intr-un mod ferm si fundamentat optiunil noastre de dezvoltare;
la solidaritate si actiune comuna, in sensul atingerii acelor obiective care ne pot garanta bunastare.
Daca adaugam faptul ca noua, la nivel local/regional ne revine rolul de ,,integrator”, respectiv sarcina de a veghea la faptul ca interventiile structurale efectuate prin intermediul oricarui program sectorial isi aduce aportul la dezvoltarea locala/regionala intelegem nevoia existentei unei strategii de dezvoltare locala sau regionala.
In consecinta, in procesul de elaborare al Strategiei de dezvoltare a regiunii pe perioada 2007-2013 s-a tinut cont de:
necesitatea unei continuitati in actiunea strategica;
necesitatea adoptarii unor optiuni strategice fundamentale, conform specificului regional.
In acest sens s-a tinut cont de cadrul strategic stabilit odata cu elaborarea strategiei de dezvoltare pe perioada 2004-2006, ale carei rezultate trebuie acum considerate, in scopul imbunatatirii strategiei pentru perioada 2007-2013.
Astfel s-a impus reconsiderarea Viziunii si a Strategiei pe termen lung a regiunii (adoptate in 2003).
Viziunea (2020)
Cel mai ridicat nivel al calitatii vietii din Romania, avand la baza existenta unor locuri de munca bine remunerate si o implicare activa a cetatenilor in asigurarea bunastarii comunitatiilor.
Cea mai diversificata oferta turistica din Romania, inedita si accesibila atat din punct de vedere spatial, cat si al pretului.
Cel mai propice mediu de afaceri din Romania, datorat existentei unor institutii de supraveghere a pietei cu responsabilitati clare, unor reglementari precise si nebirocratice si a unei forte de munca inalt calificate.
Obiective strategice de dezvoltare pe termen mediu și lung (2020)
Racordarea Regiunii la fluxurile internaționale de mărfuri, turiști, investiții, informații și valori culturale
Creșterea investițiilor în capitalul uman și social al Regiunii, în vederea asigurării suportului pentru o dezvoltare durabilă
Creșterea eficienței economiei rurale, conservând totodată calitatea mediului și patrimoniul etnofolcloric extrem de bogat al Regiunii.
Transformarea centrelor urbane în spații de influență – prin valorificarea potențialului cultural specific – și de atracție regională și trans-regională – prin dezvoltarea unui mediu propice de afaceri.
La momentul stabilirii acestui cadru strategic au fost definite si obiectivele si prioritatile (axele prioritare) strategiei pe termen scurt (2004-2006). De asemenea era definit deja (din 2002) un pachet de Programe Regionale Prioritare, (care subliniau caracterul regional tinand cont de disparitatile intra-regionale existente).
Opțiuni strategice
1. Dezvoltare policentrică – Unități Teritoriale de Planificare și poli de dezvoltare
Adoptarea acestei optiuni strategice presupune sustinerea dezvoltarii in jurul unei retele de poli de dezvoltare, ceea ce inseamna:
o optiune referitoare la reteaua de centre de influenta care sa fie sustinute pentru a-si consolida sau a prelua rolul de poli de dezvoltare;
indreptarea prioritara a resurselor pentru consolidarea rolului de poli de dezvoltare, in primul rand in acele activitati menite sa asigure servicii populatiei sau economiilor locale din zonele lor de influenta;
indreptarea prioritara a resurselor de dezvoltare rurala catre acele interventii care favorizeaza dezvoltarea legaturii rural-urban, astfel incat cele doua spatii sa se sustina reciproc in procesul de dezvoltare.
In vederea identificarii retelei potentialilor poli de dezvoltare precum si a zonelor de influenta (nu e cazul aglomerarilor urbane mari) la nivelul Regiunii Nord-Vest (Transilvania de Nord) a fost elaborata o metoda de zonare a teritoriului Regiunii in unitati teritoriale de planificare (UTP). S-a avut in vedere si orientarea noua a Comisiei Europene in ce priveste dezvoltarea rurala, respectiv includerea in viitorul Program Operational de Dezvoltare Rurala a interventiilor de tipul programului LIDER+.
In acceptiunea noastra UTP-urile corespund unor zone avand anumite caracteristici comune precum si o functionalitate unitara. Astfel UTP-ul se poate individualiza printr-o identitate culturala comuna, prin gravitatia in jurul unor aceleiasi centre de influenta, prin relatii stranse de colaborare economica intre localitatile componente etc. La nivelul unor UTP-uri pot fi deja constituite asociatii intre unitatile administrativ teritoriale componente altele pot avea doar un caracter informal.
UTP-ul este compus din mai multe unitati administrativ-teritoriale (comune si orase) fara ca limitele ei sa tina cont neaparat de granitele judetene. De asemenea UTP-urile pot diferi sensibil din punct de vedere al populatiei sau a marimii teritoriului pe care il delimiteaza.
Intr-o prima faza, in baza acestor criterii au fost identificate un numar de 34 de UTP-uri.
Criteriile enumerate mai sus au fost dezvoltate impreuna cu partenerii judeteni (la nivelul grupului coordonatorilor stiintifici – arhitecti sefi, vicepresedinti, cadre universitare, experti ADR Nord-Vest). Astfel a fost fundamentata o metoda de validare a UTP-urilor care a luat in considerare un numar de 11 criterii vizand atat componenta naturala (relief resurse naturale protectia patrimoniului natural etc.) cat si componenta antropica de sustinere (structura si dinamica populatiei dezvoltarea asezarilor dezvoltarea infrastructurilor tehnico-edilitare etc.)
Fiecare dintre propunerile de UTP-uri a fost evaluata cu metoda amintita iar acele UTP-uri care nu au intrunit un punctaj minim au fost considerate neviabile.
In cadrul fiecarui UTP s-a identificat cel putin un potential pol de dezvoltare – un centru urban a carui evolutie economica poate antrena cresterea sau declinul intregii zone. Interventiile vor fi directionate cu precadere catre acesti potentiali poli de dezvoltare pornind de la premisa ca acestia induc efecte de antrenare la nivelul intregului UTP (sau uneori chiar pe o arie mai larga). Acesti poli pot fi ierarhizati in functie de capacitatea lor de antrenare – fapt surprins prin notiunea de rang al polului de dezvoltare identificat in Planul de Amenjare a Regiunii Nord-Vest (Transilvania de Nord).
Astfel au fost constituite Unitatile Teritoriale de Planificare la nivelul Regiunii Nord-Vest (Transilvania de Nord), ramanand de constat in viitor validitatea componentei si viabilitatea lor (depinzand in mare masura de coerenta si consecventa politicilor locale/regionale si nationale in domeniul dezvoltarii si de masura in care comunitatile locale coopereaza la nivel de UTP).
2. Creștere economică
Aceasta optiune strategica va orienta toate interventiile din cadrul strategiei regionale fiind un deziderat de atins pentru toate UTP-urile identificate – ex. investitiile de mediu prioritare vor fi cele suport pentru dezvoltarea infrastructurii de afaceri din zona investitiile in resure umane vor fi cele orientate spre calificarea fortei de munca etc.
3. Specializare funcțională – Sectoare economice prioritare
Aceasta optiune implica in esenta fundamentarea politicilor publice in domeniul dezvoltarii pornind de la nevoile sectorului privat (cel care detine controlul asupra majoritatii sectoarelor din economia regionala).
In scopul crearii premizelor unei bune insertii a economiei regionale in cadrul economiei europene, globale in viitor a devenit o necesitate identificarea unor sectoare (numite in continuare sectoare prioritare) a caror dezvoltare ar putea crea avantaje comparative regiunii in raport cu alte regiuni. Acestea sunt sectoarele care trebuie avute in vedere de politicile de dezvoltare locala sau regionala.
Identificarea sectoarelor prioritare la nivel de judet respectiv regional au fost stabilite in urma unei analize efectuata prin consultarea si implicarea partenerilor din regiune, atat autoritati responsabile cu planificarea dezvoltarii la nivelul autoritatilor locale/judetene cat si partenerii economici si sociali.
Analiza a fost efectuata in doi pasi, aplicandu-se doua metode de analiza, ambele avand acelasi subiect, completandu-se si validandu-se reciproc. Sectoarele au fost evaluate in functie de:
importanta sectorului pentru dezvoltarea locala/regionala (sub aspectul ocuparii fortei de munca, veniturilor, taxelor si impozitelor, etc);
potentialul competitiv (existenta marcilor, prezenta pe piata nationala, internationala);
potentialul inovativ (de dezvoltarea de produse noi);
potentialul de antrenare a dezvoltarii in economia locala/regionala.
Pasul 1
A fost utilizata o metodologie matematica pentru desemnarea sectoarelor prioritare la nivelul judetelor. La nivelul fiecarui UTP, resprezentantii Consiliilor judetene au identificat sectoarele prioritare pe baza a trei criterii:
existenta sau nu in zona a unor resurse naturale care pot sustine dezvoltarea sectorului
structura sectoriala a economiei locale
existenta fortei de munca bine pregatita in zona sau in zonele limitrofe (sau macar accesul la infrastructurile de invatamant necesare – in special invatamant profesional si tehnic si/sau universitar).
Coordonatorii stiintifici desemnati de fiecare Consiliu Judetean (arhitectii sefi) au stabilit sectoarele prioritare la nivel de judet pe baza unei metodologii matematice.
la nivelul fiecarui UTP sectoarele economice au fost evaluate in raport cu 4 criterii: potentialul competitiv al sectorului, potentialul inovativ al sectorului, potentialul de antrenare al sectorului si rangul polului de dezvoltare (conform Planului de Amenajare a Teritoriului Regiunii Nord-Vest).
punctajele obtinute pentru fiecare criteriu au fost ponderate cu un coeficient de importanta si apoi insumate rezultand punctajul sectorului la nivelul respectivului UTP.
punctajele obtinute la nivelul tuturor UTP-urilor au fost insumate rezultand punctajul sectorului la nivel de judet. Pe baza acestor punctaje s-a stabilit o ierarhie alegandu-se primele 6 sectoare considerate de acum inainte prioritatile judetului.
Pasul 2
In fiecare judet s-a derulat o consultare parteneriala asupra sectoarelor prioritare bazata in cea mai mare masura pe metodologia clasica a focus-grupului, adaugandu-i, insa, acesteia, o ancheta pe baza de chestionar, in cadrul unor reuniuni gazduite de consiliile judetene, cu reprezentanti ai agentilor economici din sectoarele prioritare identificate la nivel judetean si alti parteneri relevanti (si din cadrul Comitetului de Planificare Regionala).
Evaluarea facuta de catre parteneri a fost prelucrata statistic si, pe baza rezultatelor obtinute, s-au stabilit sectoarele prioritare ale Regiunii. De asemenea rezultatele anchetei si consultarilor au avut rolul de a valida rezultatele obtinute in pasul precedent.
CAPITOLUL III
PROFILUL REGIUNII DE DEZVOLTARE NORD-VEST
3.1. Caracteristici demografice
În România, populația a început să descrească din 1990. Acesta este rezultatul unei creșteri negative a ratei populației, precum și a unui fenomen însemnat de migrație. Așa cum se arată în tabelul de mai jos, rata de creștere în Nord-Vest este negativă, în timp ce populația a scăzut cu 22228 locutori (0,75%) între 1990 și 2002. Pe județe, cea mai importantă reducere se observă în Satu Mare (10,2%) și în Bihor (8,6%). Cea mai mică scădere a populației a fost în județul Bistrița Năsăud (3,3%).
Fig. 3
Evoluția populației totale
Sursa: INS
Una dintre cauzele care afectează rata populației este migrația. Distingem între două tipuri de migrare, care sunt migrarea externă regiunii și migrarea în cadrul regiunii. Dacă migrația externă este semnificativă, în schimb migrația între județele regiunii, cu excepția Clujului, este redusă. Chiar dacă fluxurile migratorii sunt dificil de cuantificat, este cert faptul că regiunea se confruntă cu un fenomen al „exodului de materie cenușie”. În afară de emigrarea vârfurilor, un alt fenomen care ia amploare în Regiune este cel al plecării cu contracte de munca în străinătate specific în special județelor Satu-Mare, Maramureș sau Bistrița-Năsăud. Ca urmare a acestui fenomen de migrare a forței de muncă calificate, în unele zone ponderea populației masculine este foarte scăzută.
Regiunea Nord-Vest se confruntă cu o tendință accentuată de îmbătrânire a populației cauzată de scăderea ponderii grupei de vârstă 0-14 ani de la 22,8 % în 1992 la 17,9% în 2002 și de creșterea ponderii grupei de vârstă peste 60 ani de la 16,1% în 1992 la 18,2% în 2002. Populația de vârsta medie a înregistrat de asemenea o creștere procentuală pe seama populației tinere. Scăderea populației tinere constituie o amenințare pentru viitoarea populație activă.Această tendință este similară cu cea de la nivel european unde se constată creșteri ale populației în vârsta, cu efecte importante asupra pieței forței de muncă și asupra comportamentului de consum.
Fig. 4
Structura populației Regiunii Nord-Vest pe grupe de vârstă in 2002
Fig. 5
Sursa: INS, Statistica teritorială, 2004
Din punct de vedere al distribuției pe cele două medii rezidențiale între județele regiunii NV se disting diferențe notabile: județe precum Cluj și Maramureș au populație predominant în mediul urban, Bihorul este în situație de echilibru urban-rural, iar județele Bistrița-Năsăud, Satu-Mare si Sălaj au populație preponderent în mediul rural. Fig. 6
Sursa: INS, Statistica teritorială, 2004
În ceea ce privește distribuția grupelor de vârstă pe medii rezidențiale, ponderea populației cu vârsta 0-14 ani din mediul rural este mai mare cu 2,7% decât cea a populației din mediul urban și cu 7,5% în cazul populației cu vârste peste 65 ani, în timp ce pentru grupa 15-64 ani, ponderea populației din mediul urban o devansează cu 10% pe cea a populației din mediul rural.
Fig. 7
Structura populației pe grupe de vârstă și medii rezidențiale, în Regiunea Nord-Vest, 2003
Sursa: INS, Forța de muncă în România.Ocupare și șomaj în 2003
Pe medii rezidențiale și sexe există evoluții diferite. Astfel, dacă în mediul urban populația scade (cu 6,0%), în mediul rural are loc o scădere de-a lungul intervalului cu(4,2%),. În ambele medii rezidențiale, scăderea a fost mai accentuată pentru bărbați (7,2% )în urban, față de 4,9% pentru femei, iar în rural scădere 4,7%pentru bărbați față de 3,8% pentru femei.Astfel se remarcă o scădere a populației masculine mai accentuată în mediul urban decât în mediul rural și mai accentuată la bărbați decât la femei.
Fig. 8
Populația pe sexe și medii în Regiunea Nord-Vest
Sursa: Direcția Regională de Statistică Cluj
Procesul de îmbătrânire la nivelul regiunii este influențat de nivelul diferit al speranței de viață care există între județele regiunii. Pe fondul îmbunătățirii nivelului de trai a crescut și speranța de viață în regiune, ajungând la 70,20 ani pe ambele sexe în 2001/2002. Totuși, această valoare este sub speranța de viață națională (71,18 ani). În perioada 1990–2002, durata medie a vieții a crescut în fiecare județ. Totuși, observăm diferențe importante între județe, cea mai bună performanță înregistrându-se în județul Maramureș cu o îmbunătățire medie de 2,17 ani, iar cea mai scăzută în județul Satu Mare, cu numai 0,75 ani pe perioada amintită.
Fig. 9
Evoluția duratei medii a vieții pe sexe și județe regiunea Nord-Vest
Sursa: INS
3.2. Economia regionala
Produsul intern brut (PIB) al Regiunii Nord-Vest totaliza în anul 2003, 241107,8 miliarde lei, reprezentând 12,20% din PIB al României. Analiza dinamicii PIB regional pe perioada 1998 – 2003, scoate în evidență faptul că a avut loc o creștere în valoare absolută, fiind însă sub media pe țară. Ponderea PIB regional în PIB național a fost aproape constantă pe parcursul acestei perioade. Prin comparație cu celelalte regiuni se observă ca Regiunea Nord-Vest ocupă locul 6 in ierarhia națională la nivelul anului 1998 în ceea ce privește contribuția regiunii la formarea PIB național, iar în restul perioadei analizate locul 5.
Fig. 10
Produsul Intern Brut miliarde lei
Sursa: INS
* Cuprind acele parti din teritoriul economic al unei țări care nu pot fi atribuite direct unei anumite regiuni.
Din analiza structurii PIB pe principalele ramuri în perioada 1998-2003, se observă că serviciile contribuie cu ponderea cea mai mare la formarea PIB regional (45,75%), urmate de industrie (25,37%) și agricultură (14,45%) (vezi Anexa nr.1).
Deși sectorul servicii la nivel regional reprezintă procentual aproape jumătate din contribuția tuturor sectoarelor, această contribuție este mai mică față de ponderea acestui sector la nivelul național. Ponderea cea mai mare la formarea PIB regional a sectorului servicii se înregistrează in anul 1999 ( 49,1% din PIB regional) în timp ce la nivelul anului 2001 s-a înregistrat valoarea cea mai mică din intervalul analizat ( 43,93% din PIB regional).
În cadrul serviciilor, ponderea cea mai mare o are sectorul “Tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal firmelor’’ cu o medie procentuala pe cei 6 ani de 13,60% ( cea mai mare valoare înregistrându-se în anul 1999 – 15,62%). Sectoarele Transport și Comerț își aduc aportul la PIB regional cu valori aproximativ egale procentual: media pe cei 6 ani la transporturi fiind 9,95%, iar pentru sectorul comerț 9,00%.
Sectorul industrial își conservă ponderea importantă în economia regională contribuind aproape constant la formarea PIB regional, în perioada 1998 – 2003 cu valori cuprinse între 22,66% în 1999 și 26,83% în 2002.
Agricultura aduce o contribuție substanțială la formarea PIB în regiune, cu creșteri și descreșteri de 1,2 procente în perioada analizată, încadrându-se între 13,62% în 2003 și 15,85% în 1998, din PIB regional. Specializarea oarecum agricolă a regiunii face ca agricultura să aibă o pondere mai importantă în economia regională decât la nivelul României.
Sectorul construcții contribuie la formarea PIB regional cu valori procentuale cuprinse între 3,65% in 1999 și 4,99% în 2001, aceasta din urmă fiind cea mai însemnată valoare în perioada analizată.
Din analiza dinamicii PIB la nivelul celor 6 județe ale regiunii în perioada 1999-2003, se observă că dezvoltarea cea mai mare o au județele Cluj (31,6% / 2003) și Bihor (25,07% / 2003), urmate de Maramureș, Satu-Mare, Bistița-Năsăud, județul Sălaj situându-se pe ultimul loc (7,81%/ 2003) (Anexa nr. 2)
Câteva ramuri economice secundare sunt menționate de analizele de specialitate ca având potențial de dezvoltare pe termen mediu și lung: turismul, infrastructura de transport, cercetarea – dezvoltarea și, strâns legată de aceasta, inovarea.
Turismul, în acest moment, contribuie la formarea PIB în regiunea Nord-Vest doar cu 1,6% (sectorul “hoteluri și restaurante”) sub media României (2, 2,1% in 2002) și sub media altor regiuni din Europa de Est. Câteva cauze au condus la această situație:
Nivelul scăzut al cooperării între operatorii liniilor aeriene regulate și agențiile de turism;
Infrastructuri de promovare turistică și rețele de informare turistică puține;
Lipsa agențiilor regionale de promovare a turismului și operatorii internaționali;
Lipsa marketingului regional de turism și a structurilor regionale de turism;
Lipsa centrelor de informare, panouri istorice plasate în afara monumentelor,panouri de informare în parcuri.
Forța de muncă ocupată în turism a scăzut în ultimii ani în regiune, ajungând la 10.052 persoane în 2003 – doar 1,7% din populația ocupată, cauza fiind rata și nivelul redus de salarizare față de celelalte ramuri economice.
Integrarea în economia europeană si politica de coeziune economico-socială promovată de organismele europene, reclamă o infrastructură de transport eficientă, conectată la rețeaua de transport a UE, fiind un atribut esențial al Regiunii Nord-Vest, situată la granița României cu țările deja membre ale Uniunii Europene. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport va contribui la creșterea competitivității economice a Regiunii și va permite dezvoltarea de noi activități pe piața internă. Analiza socio-economica atestă faptul ca în ultimii cinci ani sectorul transporturilor, depozitării și telecomunicațiilor a contribuit din ce în ce mai mult la formarea PIB-ului și a ocupării forței de muncă. Această contribuție a fost sprijinită de creșterea sectoarelor industriei (în special, industria prelucrătoare) și construcții. Sectorul transporturilor, depozitării și comunicațiilor a ocupat locul patru la nivelul regiunii, contribuind cu 10% la PIB, absorbind numai 4,5% din forța de muncă ocupată (la nivelul anului 2003).
În anul 2000, in Regiunea Nord-Vest funcționau 65 de unități de Cercetare – Dezvoltare (C&D), dintre care 30 de agenți economici. Comparativ cu perioada anterioară, numărul acestora s-a redus, acestea confruntându-se cu numeroase probleme de finanțare, de adaptare a activității la nevoile sectoarelor economice (tranziția de la cercetarea fundamentala la cea aplicativa fiind dificilă) precum si cu lipsa infrastructurii suport necesară (aparatură, echipamente) desfășurării activității. Unitățile de cercetare din Regiunea Nord-Vest reprezintă 10,81% din efectivul total de unități C&D din România.
La nivelul regiunii, ca și la nivel național, există o problemă reală legată de transferul de tehnologie din sfera învățământului universitar înspre activitățile productive. Este necesară o dezvoltare a cooperării tehnologice prin proiecte comune și parteneriate.
În 2003, în regiunea Nord-Vest personalul angajat în domeniul Cercetare&Dezvoltare reprezenta 0,24% din totalul forței de muncă, mult sub media națională, care în același an, era de 0,43%, și nivelul UE 25 de 1,44%. În perioada 1999-2002 cheltuielile totale pentru Cercetare și Dezvoltare la nivelul regiunii Nord-Vest (ca pondere din cheltuielile totale pe țară) au crescut de la 4,55 % la 6,74% (+2.19%). În 2003, însă, acestea scad cu 5% față de nivelul anului 2001.
Activitățile de inovare specifice Regiunii Nord-Vest, sunt demonstrate de numărul mare de firme care dezvoltă produse software pentru piețele din străinătate (numărul acestora este in creștere), cu șanse de diversificare și dezvoltare de produse software proprii cu valoare adăugată ridicată (soluții ERP, soluții în domeniul multi-media, managementul calității, e-learning, e-government, inovația de proces, etc). Potențialul acestui sector pentru regiunea Nord-Vest este susținut și de numărul de specialiști care se creează continuu prin absolvirea universităților și a facultăților cu profil tehnic din regiune
Companiile ITC din cele șase județe ale Regiunii Nord-Vest au realizat în anul 2003 o cifră de afaceri cumulată de aproape 70 de milioane de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 6,5% din cifra similară raportată la nivelul întregii țări, potrivit unei statistici a Institutului pentru Tehnică de Calcul (ITC), București. Potrivit statisticii amintite, județul Cluj ocupă locul al treilea la nivel național din punct de vedere al cifrei de afaceri realizate de firmele IT (48,9 milioane de dolari în 2003) și al doilea loc pe plan național în ceea ce privește numărul de firme cu CAEN 30 "producția de mijloace ale tehnicii de calcul și de birou” si CAEN 72 – "informatică și activități conexe “. În total, în firmele din cele șase județe din Regiunea Nord-Vest lucrează aproape 3.500 de angajați, la un număr total de 1.150 de firme IT.
Fig. 11
Sursa: ITC (Institutul pentru Tehnica de Calcul) și ANIS (Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii) – "Geografia industriei românești de software și servicii TI"
În ceea ce privește productivitatea muncii, datele estimative la nivel regional pentru productivitatea muncii pe persoană angajată evidențiază faptul că regiunea Nord-Vest, între celelalte regiuni ale României, ocupa locul 4, ca nivel al productivității muncii pe persoană angajată, după București-Ilfov, Vest și Centru. Se remarcă o creștere pronunțată în ultimii ani, însă în 2002 indicele regional (30,4) se află sub media națională (34), și cu mult sub cea europeană (100), (Anexa nr.3).
Productivitatea muncii la nivelul regiunii Nord-Vest, calculată pe ramuri economice este sub media națională (91,53 in 2002). Valoarea cea mai mică se înregistra în 2002 în industrie, atingând doar 75,9% din media națională. In cazul serviciilor, productivitatea muncii în Regiunea Nord-Vest este aproape de nivelul național (99,5%). În plus, productivitatea întreprinderilor mici și mijlocii (active) din Regiunea Nord-Vest, se află în creștere susținută din anul 2000 (de la 4988 la 5727 milioane lei per salariat (în 2002) și este mai mare decât cea din toate celelalte regiuni, în afară de București.
Analizând Valoarea adăugată brută – VABR, în anul 2002, din punct de vedere a participării regiunilor la formarea ei, în corelație cu numărul de salariați, se constată că regiunea Nord-Vest realizează o valoare adăugată brută regionala de 122516,2 miliarde lei, reprezentând 11,75% din VABR cu 12,19% salariați din totalul național, realizând o productivitate de 220 mld lei/salariat, care reprezintă doar 96,35% din media națională. Cu toate acestea, regiunea se situează a doua între regiunile rurale și a treia la nivel național.
În anul 2003, în Regiunea Nord-Vest se aflau 50.340 firme, reprezentând 14% din numărul total de firme înregistrate în România, fiind a doua regiune după București-Ilfov. Din totalul acestora, IMM-urile reprezintă 96,98% (Anexa nr. 4). Conform informațiilor furnizate de Anuarul Statistic 2005, în anul 2004 numărul de firme din Regiunea Nord-Vest a crescut față de anul 2003 cu 10,34%, totalizând 55.545 firme, în timp ce numărul de IMM-uri a crescut cu 9,57%.
La distribuția acestora pe sectoare, se observă concentrarea firmelor pe segmentul „Comerț, Reparații și Întreținere”, unde activează aproape jumătate din firmele înregistrate in regiunea Nord-Vest. Industria prelucrătoare si tranzacțiile imobiliare sunt următoarele sectoare care depășesc ca pondere pragul de 10%. Sectoarele: industrie extractivă, energie electrica, termică si gaze, învățământ, se regăsesc ca procent sub 1% din totalul întreprinderilor, întrucât aceste sectoare sunt monopolizate de un număr redus de firme iar cota de penetrare a piețelor, pentru aceste domenii, necesită investiții masive.
Regiunea Nord-Vest este a II-a după regiunea București-Ilfov ca număr de IMM-uri, cu 63.995 (in 2003). Între 1999 și 2003 au fost înființate în Regiunea Nord-Vest peste 9000 de noi IMM-uri. IMM-urile din Regiunea Nord-Vest au o dinamică relativ stabilă de înființare, mai mare decât în alte regiuni ale României, (17 IMM-uri/1000 loc în 2002, 20 IMM-uri/1000 loc, în 2004), dar mică in comparație cu spațiul UE (52 de IMM-uri /1000 locuitori în UE 15). Ponderea cea mai mare în total unități o dețin întreprinderile mici (de tip micro-întreprinderi), până la 9 angajați, reprezentând 89,29% din totalul IMM-urilor din regiune.
Cifra de afaceri a unităților locale active în industrie, construcții, comerț și alte servicii totalizează 357.302 mld.lei în anul 2003 pentru întreaga Regiune Nord-Vest.
Poderea cifrei de afaceri provenită din prestarea serviciilor este mai mare in Regiunea Nord-Vest decât cea de la nivel național. Serviciile contribuie cu 52,91%, în timp ce valorile corespunzătoare industriei extractive si construcțiilor sunt sub nivelul național. Alte sectoare unde regiunea contribuie peste medie la formarea cifrei de afaceri naționale sunt: industria prelucrătoare si turismul.
După clasele de mărime, in 2003, contribuția cea mai mare la formarea cifrei de afaceri o au IMM-urile cu 47,96% ( 0-9 și 10-49 angajați) (Anexa5)
În Regiunea Nord-Vest, în anul 2003 erau 581512 salariați, reprezentând 50,3% din populația ocupată din regiune. Industria absoarbe 42,1% din total salariați, în următoarea structură: industria prelucrătoare, cu cel mai mare procent de salariați din total sectoare – 38%, urmată de activitățile de comerț cu 14 %, învățământ cu 10% și numai 2,46% salariați angajați în agriculură.
Comparând datele referitoare la dinamica numărului de salariați pe sectoare ale economiei, se remarcă o dinamică asemanatoare cu cea înregistrată la capitolul număr de întreprinderi pe sectoare, între cei doi indicatori existând o stransă corelație. Astfel, s-au înregistrat creșteri ale numărului de salariați in domeniile: Construcții (creștere cu 9,5% in 2003), Comerț (cu 8,8%), Hoteluri si restaurante (cu 23,9% mai mare in 2003 față de 2002). In două dintre sectoarele care au înregistrat creșteri spectaculoase in numărul de întreprinderi, respectiv „Tranzacții imobiliare si alte servicii” si „Transport, depozitare si comunicații”, se remarcă o corelație invers proporțională, numărul de salariați diminuându-se in 2003. Faptul că a crescut numărul de întreprinderi si nu a atras după sine creșterea numărului de salariați, ar putea avea ca motiv atat dinamica internă între clasele de mărime ale întreprinderilor, cât si schimbările din rata falimentelor, înregistrate in perioada studiată.
În ultimii ani, volumul investițiilor în regiune tinde să se stabilizeze în anumite sectoare, înregistrand creșteri constante, însă reduse ca și intensitate în sectoarele: construcții metalice, hoteluri si restaurante (turism), mașini si echipamente, textile, producție mobilier, transporturi terestre, comerț cu ridicata si cu amănuntul. Regiunea Nord-Vest este doar pe locul 5 din punct de vedere al investițiilor pe țară, cu o pondere de doar 6,7% din volumul total al investițiilor străine directe.
În ceea ce privește direcționarea investițiilor, acestea nu sunt orientate semnificativ spre zona intangibilă, IT, marketing, studii de piața. De asemenea, investițiile in perfecționarea angajaților sunt reduse. Există si un număr de firme străine care au realizat investiții directe, cum ar fi: Bechtel – Câmpia Turzii, DRM Draexlmaier Germania (cabluri electrice pentru automobile) – Turda, Electrolux SA Suedia (aparate casnice) – Satu Mare, Michellin – Zalău si Oltcim – Turda.
Fig. 12
Sursa: BNR și INS
Balanța tranzacțiilor externe ale regiunii este deficitară, în favoarea importurilor. Deficitul însă este crescător de la un an la celălalt, înregistrând creșteri de circa 10% pe an, aspect care denotă nevoia de a intensifica volumul exporturilor care includ o valoare adaugată mai mare, ce încorporează tehnologie avansată si forță calificată de muncă, concomitent cu reducerea importurilor si orientarea spre piețele autohtone.
Articolele de încălțăminte si îmbrăcăminte sunt cele care contribuie semnificativ la încasările provenite din export, urmate de produsele de mobilier, ansamble metalice și electrice. În ultimii ani analizați (2001-2003) creșteri semnificative ale exporturilor din regiune au înregistrat sectoarele: industria lemnului, articolele de încălțăminte (doar până în 2003), produsele industriei chimice, dispozitivele mecanice si electrice, instrumente optice si foto, mijloace si materiale de transport.
Paradoxal însă, la analiza importurilor, în clasament, cu valorile cele mai mari se regăsesc aceleași mărfuri tranzactionate la export (exceptând încălțămintea): mașini, aparate și echipamente electrice și părți ale acestora, textile, metale comune. Acest fenomen poate fi interpretat prin tendința în regiune de a presta activități de sub-contractare si lohn pentru clienți externi, materia primă fiind importată iar produsul finit fiind apoi exportat.
Sectoarele prioritare de susținere la nivel de regiune, care vor asigura avantaje competitive pe plan național si global sunt considerate a fi: sectorul IT&C, Învățământ superior si de cercetare, Turism, Agricultură, Industrie alimentară si a bunurilor de consum (mobilă și confecții) si Industrie de mașini și echipamente.
La nivelul Regiunii Nord-Vest în anul 2003 Venitul minim net/luna/persoana este 2.923.000 lei ROL, mai mare decât cel la nivelul național, care este de 2.839.000 lei ROL.
Concluzii privind situația economică a Regiunii Nord-Vest
Economia regiunii Nord-Vest se bazează in principal pe agricultură si pe industria prelucrătoare. Forța de muncă ieftină, angrenată cel mai des in activități de sub-contractare, încă reprezintă elementul principal pe care se bazează competitivitatea regiunii. De aceea, producția regională apare ca deosebit de vulnerabilă într-o competiție liberă și globală. Productivitatea scăzută a muncii, calitatea redusă a produselor și serviciilor si costurile energetice mari reprezintă cele mai mari slăbiciuni ale sistemului. Ponderea sectorului serviciilor la formarea PIB a înregistrat creșteri anuale, însă se regăsește încă sub media națională și mult sub media UE.
Contribuția pe sectoare si județe la PIB-ul regional poate fi sintetizată astfel:
industria prelucrătoare este cel mai bine reprezentată în județul Cluj, urmat de județul Bihor
industria extractivă este mai reprezentativă în județul Maramures
subsectorul ”tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal firmelor” este pe primul loc județul Cluj;
in sectorul comerț, județul Bihor este cel mai reprezentativ, urmat de judetul Cluj.
Sectorul antreprenorial este caracterizat de un număr relativ ridicat de întreprinderi. S-a înregistrat o mare creștere a capacitații antreprenoriale. Investițiile au înregistrat o creștere susținută în aproape toate domeniile. Creșterile mai spectaculoase s-au înregistrat în sectoarele: utilități, produse din materiale nemetalice, servicii pentru întreprinderi, poșta si telecomunicații, comerț cu amănuntul, construcții.
IMM-urile din Regiunea Nord-Vest sunt o prezență activă si dinamică a economiei regionale, cu o contribuție semnificativă în cifra de afaceri la nivel regional.
Se constată că sectoarele active la nivelul regiunii, care oferă locuri de muncă și atrag investiții în toată regiunea sunt: confecții, textile, pielărie și încălțăminte. In plus, se poate constata menținerea in regiune a unor unități economice de tradiție din industria metalurgică, care au trecut de faza de restructurare (Silcotub, Ind. Sârmei Câmpia-Turzii, IAIFO Zalău) și industria mobilei (Dej-Gherla-Beclean, Satu-Mare, Tășnad, Șimleu-Silvaniei-Nusfalau, Bistrița-Bărgău, Rodna-Someș, Baia-Mare). Se înregistrează si o tendință de creștere în sectorul IT (în special la nivelul firmele private). Investițiile străine au condus, si ele, la dezvoltarea unor noi domenii, cum ar fi fabricarea cauciucului (Michellin-Zalău, investiție de 25 mil. $; Phoenix România-Satu Mare, investiție de 19 mil $).
Sistemul universitar este bine reprezentat în regiune, însă transferul de tehnologie și activitatea de cercetare-dezvoltare se regăsește la cote reduse.
Un mare avantaj al regiunii îl constituie densitatea mare a unităților de învățământ superior, existând un număr relevant de universități care pregătesc specialiști în domenii care susțin dimensiunea competitivității (ex. managementul afacerii, managementul calității, managementul mediului, inginerie: IT&C, energetic, robotică, mecatronică, fabricație, automatică, auto, termotehnică, materiale, etc.)
În regiune există un potențial turistic ridicat (balnear, cultural, montan, agroturism, cinegetic) și prezența unor resurse turistice naturale și antropice de mare valoare în plan național și internațional:
– Zone montane: Zona Vișeu, Zona Iza, Zona Cosau-Mara, Tg. Lapus, Sighet-Tisa, Huta-Certeze, Dragu, Zimbor, Boghis, Șimleul Silvaniei, Băișoara, Valea Ierii, Zona Virtop;
Zone balneare: Felix, Ocna Șugatag, 1 Mai, Sângeorz Băi, Turda, Cojocna.
Problemele economice ale regiunii sunt determinate de nivelul redus de productivitate, în special în industrie, nivelul scăzut al competitivității globale, al productivitatii și o rentabilitate redusă (mai ales pentru IMM-uri). Per ansamblu, multe probleme economice apărute sunt legate de performanțele slabe în managementul si marketingul de firmă.
In cadrul structurii sectoarelor economice din regiune, trebuie remarcate:
ponderea redusă a serviciilor față de alte regiuni;
ponderea redusă a forței de muncă înalt calificată, în totalul populației active din regiune;
o insuficientă dezvoltare a unor centre industriale concentrate puternic pe industrii de vârf;
o contribuție redusă a IMM-urilor la crearea de noi locuri de muncă;
o insuficiență a tehnologiilor ecologice și de ecologizare în procesele de fabricație a agenților economici.
Totuși, în urma analizei economice la nivelul Regiunii Nord-Vest se constată existența unor oportunități ce privesc: crearea de mărci regionale în sectoarele economice prioritare, creșterea cererii la export pentru produsele metalurgice (țevi, sârmă), existența multor nișe de piață pentru produse industriale (servicii și mobilă), creșterea numărului de firme străine interesate să investească în regiune, dezvoltarea turismului, interesul crescând al turiștilor străini, reorientarea băncilor în vederea sprijinirii și dezvoltării sectorului IMM-urilor.
Există posibilitatea ca materializarea acestor oportunități să fie afectată de o serie de amenințări, și anume: întârzieri în finalizarea autostrăzii Borș-Brașov; lipsa de competitivitate a companiilor din regiune pe plan extern; migrarea forței de muncă înalt calificată spre alte zone și regiuni din țară și din străinătate; integrarea UE (care va prinde nepregătite majoritatea IMM-urilor în raport cu problemele de mediu, calitate, comunicare, practici manageriale etc.); chiriile spațiilor industriale și prețul terenului în creștere accelerată; ritmul redus de dezvoltare a rețelei de autostrăzi și șosele în regiune.
Economia bazată pe cunoaștere obligă firmele din regiune să crească volumul investițiilor în resursa umană și să o formeze profesional la nivelul ultimelor descoperiri de tip tehnologic si organizațional. Un rol important, în acest sens, îi va reveni educației inițiale (prin sistemele de tip VET si universitar) si educației continue, pentru dobândirea de noi competențe si abilități cerute de piața muncii. Pentru a contracara efectele integrării în UE sunt recomandate, în special pentru personalul din IMM-uri, îmbunătățirea ofertelor de pregătire în domeniile: mediu, calitate, comunicare, managementul riscului, conducerea afacerilor, pentru o activitate mai eficienta și adaptată la condițiile pieței în continuă schimbare, precum și pentru asigurarea competitivități.
3.3. Educatia si sistemul de invatamant
3.3.1. Reforma sistemului de invatamant preuniversitar
Coordonatele majore ale reformei invatamantului romanesc, in a caror linii se inscrie si invatamantul din regiunea nord-vest, sunt:
CALITATE, la nivel de proces si la nivel institutional
DESCENTRALIZARE, prin redistribuirea responsabilitatilor, a autoritatii decizionale si a raspunderii publice de la nivel central la nivel local (in regiunea NV sunt nominalizate judetelor Cluj si Satu Mare, ca judete pilot pentru pilotarea descentralizarii)
EFICIENTA, cu accent deosebit pe nivelul si utilizarea resurselor
ECHITATE, prin cresterea sanselor de acces si crearea mediului stimulativ pentru invatare
Strategia de reforma (orizont 2010) a Ministerului Educatiei si Cercetarii prevede ca durata invatamantului obligatoriu este de 10 ani. In aceasta strategie este inclusa si reforma sistemului de educatie profesional si tehnic (TVET), care se axeaza pe doua coordonate principale :
Ruta tehnologica directa (4 ani), constand in
ciclul inferior al liceului (2 ani de studiu)
ciclul superior al liceului (2 ani de studiu)
si se finalizeaza cu nivelul 3 de calificare
Ruta de profesionalizare progresiva, prin scoala de arte si meserii (SAM) (2+1+2), care consta in:
scoala de arte si meserii (2 ani de studiu), finalizata cu nivelul 1 de calificare
anul de completare, finalizat cu nivelul 2 de calificare
ciclul superior (2 ani de studiu), finalizat cu nivelul 3 de calificare
Ambele parcursuri permit finalizarea cu bacalaureat si continuarea studiilor in invatamantul universitar sau postliceal. Aceasta structura permite atingerea benckmart-ului european, ca pana in 2010, 85% din populatia scolara sa finalizeze ciclul superior al liceului.
3.3.2.Indicatori demografici privind educația din Regiunea Nord – Vest
Analiza populației de vârstă preșcolară și școlară din regiune pune în evidență existența în prezent a doua categorii de județe:
județe cu o populație de vârstă școlară redusă – Bistrița-Năsăud, Satu-Mare și Sălaj
județe cu o populație de vârstă școlară ridicată – Bihor, Maramureș și Cluj.
Tendința pe termen lung este de scădere a populației școlare pe intervalele 7-14 ani și 14-24, cu 24,3%, respectiv cu 22,3%. Este încurajator faptul că populația din intervalul 3-6 ani va crește pe termen lung cu 59,5 %.
Pe niveluri de educație, dinamica populației școlare între anii 1990-2002, în regiunea Nord-Vest, indică scăderi de efective, în învățământul primar (cu 36,4 mii persoane), gimnazial (cu 33,4 mii persoane) și liceal (cu 32,9 mii persoane), în timp ce efective mai mari se înregistrează numai în învățământul superior (cu 59,1 mii persoane).
La nivel regional, sunt de remarcat anumite schimbări de structură:
reducerea marcantă și constantă a numărului de elevi în ciclul primar și gimnazial, ceea ce confirmă previziunile demografice nefavorabile amintite mai sus
creșterea semnificativă și constantă a numărului de studenți, pe de o parte datorita aparitiei unor unitati puternice de invatamant superior privat acreditate si, pe de alta parte datorita introducerii sistemului de invatamant deschis si la distanta, care atrage si persoane din categoriile de varsta de peste 25 de ani
cresterea numarului de participanti la invatamantul tehnic (postliceal si de maistri) in perioada 1990-2000 (4,3 mii persoane) si o scadere semnificativa, dar pe un interval mult mai scurt, dupa anul 2000
scaderea populatiei scolare din învățământul profesional și de ucenici din regiunea NV cu 12,2 mii persoane.
Scaderea populatiei scolare in invatamantul profesional si tehnic se datoreaza in primul rand declinului demografic, deoarece raportul intre numarul de elevi din invatamatul liceal teoretic si invatamantul profesional si tehnic s-a mentinut aproximativ constant.
Fig. 13
3.3.3.Adaptarea ofertei educationale TVET la piata muncii din Regiunea de Nord – Vest
Curriculum adaptat nevoilor pietei
Noul sistem al calificarilor profesionale este elaborat de Ministerul Educatiei si Cercetarii in parteneriat cu angajatorii si alti factori interesati , pentru a oferi un anumit tip de absolventi, cerut de sectoarele economice.
Absolventii noului sistem de formare profesionala, prin calificarile obtinute, vor dobandi abilitati, cunostinte si deprinderi specifice domeniului, dar si competentele cheie cerute pe piata muncii. Calificarile sunt menite a dezvolta o serie de abilitati cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de invatare pe parcursul intregii vieti.
La baza stabilirii curriculumului pentru formare profesionala stau Standardele de pregatire profesionala (SPP), care contin unitati de competenta generale si specializate.
Programele scolare sunt concepute astfel incat sa dezvolte o arie extinsa de competente transferabile:
comunicare, inclusiv in limba straina si numeratie
utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei
lucrul in echipa
organizarea locului de munca
rezolvarea de probleme
capacitati antreprenoriale
Aceste competente permit absolventilor asumarea rolului de persoane responsabile, in societate si la locul de munca, care se instruiesc pe tot parcursul vietii.
Planurile de invatamant contin discipline care permit atat dezvoltarea competentelelor cheie, mai sus amintite, cat si insusirea culturii tehnice de specialitate si a instruirii practice (competente profesionale).
Abordarea modulara a continuturilor este inca un element de noutate, care prezinta urmatoarele avantaje:
modulul este orientat asupra celui care invata si poate sa puna in valoare disponibilitatile acestuia
fiind o structura flexibila, poate adopta oricand noi mijloace sau resurse didactice
modulul permite individualizarea invatarii si articularea educatiei formale si informale
Curriculumul in dezvoltare locala, realizat in colaborare cu agentii economici, permite o adaptare mai buna la piata muncii locala. In acest fel, angajatorii se implica in procesul de formare profesionala si contribuie la cresterea calitatii acesteia, influentand ceea ce se invata si creand conditii ca invatamantul sa raspunda schimbarilor tehnologice.
Resursele umane
In Planul Regional de Actiune pentru Invatamantul Profesional si Tehnic din Regiunea Nord-Vest (PRAI), document strategic de planificare a ofertei educationale, in raport cu cerintele pietei muncii, au fost identificate urmatoarele domenii prioritare in regiunea Nord-Vest:
Electronica, automatizari, IT
Comert si servicii
Turism si alimentatie publica
Industria alimentara
Constructii si lucrari publice
Consecinta acestei analize este o noua abordare a planului de scolarizare si a retelei scolare, dar si o politica in domeniul resurselor umane (cadre didactice), astfel incat specializarile acestora sa corespunda noilor cerinte ale pietei muncii.
3.3.4. Planul de scolarizare si reteaua scolara din Regiunea Nord-Vest
Documentele strategice privind planificarea in educatie (PRAI si PLAI), au ca rezultat, o mai buna adaptare a planurilor de scolarizare si a retelei scoalre la cerintele pietei muncii. In anul scolar 2005/2006, numarul claselor pe domeniile prioritare a crescut fata de anul scolar 2002/2003 astfel:
Electronica, automatizari IT : cu 5,5%
Comert si servicii: cu 8,5%
Turism si alimentatie publica: cu 2,4%
Industrie alimentara: procent constant de 4,5%
Constructii si lucrari publice: cu 1,5% (o crestere mai mare inregistrandu-se in judetul Cluj)
In acelasi timp, s-au inregistrat scaderi ale numarului de clase pentru:
domeniul mecanic; scaderea nu este semnificativa, deoarece majoritatea claselor sunt de mecanici auto si tinichigii auto, care de fapt sunt prestatori de servicii
domeniul de textile – pielarie, avand in vedere disparitia treptata a activitatilor de tip “lohn” (se mentin procente mai mari in judetele de traditie, Satu-Mare si Bihor, dar numarul claselor a scazut prin planul de scolarizare 2006/2007).
Progrese semnificative privind adaptarea ofertei si a retelei de unitati scolare la nevoile pietei muncii se remarca in planurile de scolarizare propuse pentru anul scolar 2006/2007.
Reteaua scolara a unitatilor TVET din Regiunea Nord-Vest
Totalul unitatilor de invatamant cu profil tehnic din regiunea NV este de 159, din care 92 in urban si 67 in rural. Din analiza efectuata rezulta ca in timp ce in mediul urban, numarul unitatilor de invatamant cu profil tehnic s-a mentinut aproximativ constant, a crescut numarul de unitati scolare de tip SAM in mediul rural, pentru cresterea accesului la educatie in mediul rural si adaptarea la piata muncii locala.
Numarul unitatilor din regiune cuprinse in proiecte de tip Phare, privind reforma invatamantului profesional si tehnic din Romania, este urmatorul:
Phare 2001- 13 unitati de invatamant
Phare 2003 – 9 unitati de invatamant –mediul rural
Phare 2004-2006 – 10 unitati de invatamant ( mediul urban, localitati mici si mediul rural)
3.3.6. Resusele materiale ale unitatilor TVET din Regiunea de Nord – Vest
Constatări privind dotarea cu echipamente pentru formarea profesionala:
40,52% din laboratoarele și cabinetele de specialitate din mediul urban sunt dotate corespunzator; dintre acestea cele dotate prin programul Phare VET 9405 sunt la standarde europene.
Doar 2,12 % din laboratoarele și cabinetele de specialitate din mediul rural sunt dotate corespunzator, procent îngrijorator pentru calitatea procesului educațional.
Toate grupurile școlare din mediul urban sunt dotate cu copiatoare de performanță medie, televizoare și retroproiectoare. Unitățile școlare din programul Phare VET RO 9405 dispun și de videoproiectoare. Aceste echipamente sunt utilizate în procesul educațional sau în procesul de formare a cadrelor didactice.
3.3.7. Parteneriate
Parteneriatele unitatilor de invatamant cu agentii economici din regiune sunt in general realizate, pe urmatoarele domenii:
Elaborarea curriculumului de dezvoltare locală
Instruire practica
Organizarea unor stagii de formare profesională a elevilor prin instruire practică
Colaborare în realizarea orientării și consilierii profesionale a elevilor
Cursuri de calificare si reconversie profesionala
Contracte pentru școlarizarea în anumite calificări
Participarea la elaborarea planului de dezvoltare a școlii
Proiecte comune în folosul comunității, sponsorizări
Perfecționarea cadrelor didactice în intreprinderi pentru tehnologiile de virf
Cateva exemple de bună practică in domeniul parteneriatului, pentru adaptarea ofertei educationale la piata muncii din Regiunea de Nord – Vest, pot fi enumerate:
Bursa locurilor de muncă, activitate organizată la inițiativa Grupului Scolar “Dr. Ion Ratiu” din Turda, pentru absolvenții claselor de liceu tehnologic și școala de arte și meserii; Partenerii unitatii scolare sunt: AJOFM, Primaria municipiului Turda, agenți economici din localitate și localitățile limitrofe, părinți ai elevilor; Parteneriatul are la baza urmatoarele obiective: informarea elevilor asupra cererii pieței de muncă locale, crearea situației de interviu preliminar angajării, consolidarea parteneriatelor școlii si angajarea absolvenților; Evaluarea rezultatelor a scos in evidenta: o mai buna informare a elevilor asupra locurilor de muncă existente, preselecția absolvenților pe bază de interviu in vederea angajarii si angajarea anuală a 70-80 absolvenți. Activitatea este la a IV-a ediție și se bucură de succes.
Colaborarea Grupului Scolar “Al. Roman” Aleșd cu societatea HOLCIM SA, pentru școlarizarea unei clase postliceale, în specialitatea “tehnician în industria cimentului”. Urmare acestui parteneriat, unitatea școlară a întocmit planul de învățământ și programele școlare adaptate nevoilor pietei, iar această calificare a apărut în Nomenclatorul aprobat prin HG 721/2004.
Colaborarea intre AJOFM si Colegiul Tehnic “Anghel Saligny”, ambele din Cluj-Napoca, permite organizarea, in parteneriat, a unor cursuri de reconversie profesionala pentru someri in 10 calificari cerute de piata muncii.
Colegiului Tehnic din Turda si Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca organizeaza in parteneriat cursuri postuniversitare si de perfectionnare in domeniul IT (parteneriat finalizat pana acum cu 270 absolventi).
Parteneriatul intre Colegiului Tehnic ”V. Ungurean” din Campia Turzii si intreprinderea SC MECHEL permite efectuarea practicii comasate a elevilor si angajarea a 65% din absolventi. Intreprinderea mai sprijina scoala si cu materialele necesare efectuarii instrurii pratice in atelierele scoala. La fel, parteneriatul Grupului Scolar “Ioan Ciordas” din Beius cu SC European Drinks SA Oradea (platforma Sudrigiu) permite efectuarea instruirii practice si angajarea unui numar mare de absolventi.
Alte parteneriate in cadrul unor proiecte de interes pentru sistemul de educatie si piata muncii din Regiunea NV:
1. Organizarea seminarului cu tema “Colaborare in domeniul construcțiilor și lucrărilor publice” de catre Colegiu Tehnic “ Anghel Saligny” din Cluj-Napoca; Parteneri in proiect au fost: reprezentanți ai Prefecturii, Primăriei, Universității tehnice Cluj-Napoca, AJOFM, ISJ si agenți economici din construcții. Seminarul a avut urmatoarele obiective:
armonizarea acțiunilor școlilor de profil cu cerințele agenților economici în construcții
realizarea unei colaborări eficiente cu partenerii din construcții
implicarea angajatorilor la efectuarea pregătirii practice a elevilor în tehnologiile moderne din construcții
2. Participarea la actiunile componentei “Parteneriat. Lucrul cu intreprinderile” din cadrul proiectului PHARE – TVET; Participantii in proiect sunt: directorii unitatilor de invatamant si parteneri sociali ai unitatilor de invatamant, inspectori de specialitate (total 54 participanti din regiunea NV); Obiectivele urmarite de proiect sunt: constientizarea partenerilor sociali asupra rolului acestora in procesul educational, implicare mai buna in instruirea practica.
3. Realizarea de proiecte ecologice de catre Grupul Scolar “C.D. Nenitescu” din Baia Mare impreuna cu Primaria Baia Mare; Obiectivul partenerilor este formarea unei conduite ecologice a elevilor.
4. Realizarea Buletinului informativ regional, cu sprijinul Asistentei Tehnice Phare TVET, care ofera informatii asupra unor exemple de buna practica, la nivelul regiunii.
5. Crearea unor retele de unitati de invatamant pe judete, in scopul transferului de bune practici din programul Phare TVET.
6. Realizare de pagini web si comunicarea prin e-mail in interiorul sistemului TVET si in afara lui.
3.3.8. Concluzii
Educatia la nivelul Regiunii Nord-Vest este parte a reformei care a caracterizat invatamantul romanesc in ultimii 10 ani, tinzand spre principiile europene privind calitatea, eficienta si echitatea, dar urmarind si tendinta de descentralizare si trecerea deciziei de la nivel national la nivel local.
O componenta importanta a reformei, este invatamantul profesional si tehnic, care trebuie satisfaca cerintele unei piete a muncii intr-o continua schimbare. Procesul de modernizare a invatamantului profesional si tehnic (TVET) a vizat:
Definirea unor noi rute profesionale, corespunzatoare nivelurilor europene de calificare
Adaptarea ofertei educationale TVET la piata muncii din Regiunea de Nord – Vest prin: standarde de pregatire profesionala, curriculum adaptat nevoilor pietei muncii, achizitia de competente si abilitati cerute de piata muncii, planuri de invatamant si programe, adecvate competentelor ce trebuie dovedite la sfarsitul pregatirii si o abordare modulara a continuturilor
Realizarea Planurilor Regionale si Locale de Actiune (PRAI, PLAI), bazate pe obiective, masuri si actiuni, menite, pe de o parte, sa sprijine actiunea de dezvoltare regionala si de adaptare a sistemului de educatie la nevoile regionale si locale si, pe de alta parte, sa identifice resursele din care aceste obiective sa poata fi duse la indeplinire
La nivelul Regiunii de Nord – Vest se inregistreaza o scadere a populatiei scolare, datorata, in primul rand, declinului demografic, cu tendinte de scadere pe termen lung de pana la 23-24% din nivelul actual, respectiv pentru grupele de varsta 7-14 ani si 14-24 ani.
Fata de oferta TVET, diversificata prin rutele profesionale noi, interesul pentru invatamantul profesional se mentine la un nivel constant, dar mult diminuat fata de anii 90. In acelasi timp, invatamantul tehnic de scurta durata (postliceal si de maistri) se afla intr-un declin puternic, pe de o parte datorita ofertelor educationale ale universitatilor din regiune, si, pe de alta parte, datorita migratiei spre tarile Uniunii Europene, Regiunea de NV fiind situata la granita UE. Din analiza retelei scolare, se remarca faptul ca a crescut numarul de clase de scoala de arte si meserii (SAM) in mediul rural, crescand astfel posibilitatea de acces la educatie a elevilor din acest mediu si de satisfacere a cerintelor pietelor locale.
Implementarea planurilor de actiune pe regiune si la nivel de judet, a condus la declansarea procesului de restructurare a retelei scolare, prin cresterea numarului de clase TVET pentru domeniile de interes (comert-servicii, electronica si automatizari, industrie alimentara, turism-alimentatie publica si constructii-lucrari publice) si scaderea numarului de clase, din planurile de scolarizare, in sectoarele mecanic si textile – pielarie. Evaluarile periodice ale planurilor de actiune, au scos in evidenta trei mari aspecte deficitare in raport cu reformele dorite: resursele umane ale sistemului TVET de educatie, dotarea tehnica a cestui tip de scoli si nivelul redus al parteneriatelor.
Din analiza datelor la nivelul regiunii, privind resursele umane din sistemul VET, s-a constatat:
un excedent de cadre didactice titulare de mecanica, cu deosebire maistri instructori
lipsa cadrelor didactice pentru specializari cerute pe piata muncii: constructii, comert, industrie alimentara, prelucrarea lemnului, turism si alimentatie publica
majoritatea cadrelor didactice tehnice se afla in grupa de varsta 40-55 ani
desi a crescut semnificativ numarul profesorilor consilieri la nivelul regiunii, nu s-au evidentiat schimbari esentiale in optiunile elevilor
In consecinta, reformarea resurselor umane din sistemul TVET trebuie sa vizeze:
planuri de reconversie a resurselor umane pentru adaptarea la nevoile pietei muncii, la nivelul fiecarui inspectorat scolar
atragerea de specialisti tineri in invatamantul profesional si tehnic
organizarea de cursuri de formare cu profesorii consilieri, pentru ca acestia sa cunoasca mai bine nevoile pietei muncii
Din analiza dotarii cu echipamente rezulta ca principala problema a unitatilor de invatamant TVET este dotarea cu echipamente didactice pentru orele de laborator tehnologic si instruire practica. Acest neajuns este inlaturat doar partial, prin efectuarea instruirii practice la agenti economici, dar sunt necesare eforturi pentru dotarea laboratoareleor si atelierelor.
Desi prin programele Phare 2001 și Phare 2002 se va realiza dotarea laboratoarelor și cabinetelor de specialitate din 13 școli cuprinse în program, iar în programele Phare 2003 și 2004-2006 vor fi dotate cu echipamente înca 19 unități de învățământ din Regiunea de Nord-Vest, extinderea si diversificarea parteneriatelor cu sectorul privat reprezinta un obiectiv prioritar al planurilor de actiune viitoare. Unul din instrumentele eficiente pentru dezvoltarea parteneriatelor in sprijinul educatiei va fi promovarea exemplelor de buna practica in sistem si in cadrul comunitatilor locale. Sunt de remarcat, in acest sens, editarea “buletinelor informative regionale”, crearea “retelelor de invatamant pe judete” si realizarea “paginilor Web si a retelelor e-mail in sistemul TVET”.
3.3.9. Invatamantul superior din Regiunea Nord-Vest
Învățământul superior reprezintă unul dintre principalele avantaje comparative ale regiunii Nord Vest, atât din punctul de vedere al calității ofertei educaționale, cât și din perspectiva numărului ridicat de instituții universitare și de absolvenți, într-o plajă extrem de larga de calificări.
Principalul pol universitar regional îl constituie municipiul Cluj-Napoca, Oradea și Baia Mare reprezentând de asemenea centre universitare importante. Universitățile de stat sunt localizate în județele Cluj, Bihor și Baia Mare, în toate celelalte județe existând colegii și extensii universitare. Universitățile particulare sunt prezente în cvasitotalitatea județelor regiunii (excepție făcând doar Bistrița).
În jurul acestor universități gravitează importante centre de cercetare. Încă într-un stadiu incipient, putem totuși constata inițierea și dezvoltarea de parteneriate între aceste centre de cercetare – cu precădere cele din domeniul științelor experimentale – și întreprinderi.
Universitățile din regiunea Nord Vest au dezvoltat un sistem propriu de asigurare a calității procesului de predare și a învățământului prin dezvoltarea și promovarea unor planuri de învățământ inovative, prin întărirea calității procesului de predare și construirea un program de învățământ comprehensiv, care să corespundă aspirațiilor studenților. În ceea ce privește calitatea cercetării se încearcă asigurarea și menținerea unei legături permanente între învățământ și cercetare, sprijinirea dezvoltării de centre de cercetare și excelență, stimularea activităților de mentorat și continuarea implementării proceselor de întărire a calității în cercetare.
Universitățile din regiune sunt integrate în rețele europene ceea ce le conferă capacitatea instituțională de racordare rapidă la exigențele unor schimburi internaționale consistente, atât prin varietatea direcțiilor de acțiune, cât și prin volumul acestora. De asemenea, s-au dezvoltat parteneriate cu universități de prestigiu din alte țări. S-au elaborat strategii de identificare și dezvoltare a diferitelor forme de parteneriat, de creare de rețele de cooperare care să contribuie la o mai bună implicare a învățământului românesc în circuitul de valori internaționale, la creșterea nivelului calitativ al acestuia, în scopul îndeplinirii celui mai important aspect al misiunii asumate de universități, acela de a dezvolta activități de învățământ și cercetare la un înalt nivel.
Universitățile, cu precădere cele clujene, atrag numeroși studenți din alte regiuni și din alte țări, acționând nu doar ca important actor educațional, ci și ca motor economic al regiunii.
Dezvoltarea infrastructurii universităților, diversificarea curriculei, creșterea numărului de burse în străinătate oferite studenților, precum și dezvoltarea a numeroase noi linii de masterat – odată cu intrarea în aplicare a Acordului de la Bologna – au condus la creșterea semnificativă și constantă a numărului de studenți.
Concomitent, asistăm la o creștere a numărului cadrelor didactice universitare. Universitățile trebuie să acorde o importanță sporită resursei umane, prin politici de atragere și menținere a personalului de înaltă performanță, prin asigurarea unui climat de lucru atractiv, motivant și recompensator.
Activitățile didactice și de cercetare dispun de o bază materială corespunzătoare, în continuă extindere și modernizare, centrele de cercetare reprezentând forma de bază pentru desfășurarea activității de cercetare științifică pentru temele de amploare. Aceste centre pot oferi soluții unor probleme de interes regional, utilizând instrumentele științei și tehnologiei.
Universitățile din regiunea nord vest au dezvoltat departamente pentru învățământul la distanță, obiectivul principal al acestora fiind:
calificarea superioară universitară a absolvenților de liceu cu diplomă de bacalaureat;
specializarea la nivel postuniversitar, inclusiv prin studii aprofundate, masterat a absolvenților de învățământ superior;
formarea continuă, reconversia sau perfecționarea profesională solicitată de diferite instituții, firme etc. prin învățământ la distanță.
Consistentei rețele universitare din regiune, i se adaugă numeroasele centre culturale (Centrul Cultural Britanic, Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Italian, Centrul Cultural Lingua, Centrul Cultural Alpha etc.) autorizate în pregătirea, perfecționarea, examinarea și acordarea de diplome recunoscute pe plan internațional, pentru majoritatea limbilor oficiale ale Uniunii Europene.
Universitățile din regiune încep să se confrunte cu o reala concurență din partea universităților străine, accentuată odată cu aplicarea Acordului de la Bologna, datorită discrepanței dintre baza materială de care dispun universitățile noastre și cea a universităților din Uniunea Europeană, dar și datorită unui nerezolvat decalaj între curriculele universitare și cerințele unei extrem de dinamice piețe a forței de muncă.
Proiectele curriculare trebuie adaptate cât mai urgent la::
Legislația actuală;
Normele UE (tipuri de competențe, structuri instituționale, cicluri de învățământ, sisteme de certificare a calificărilor etc.);
Standardele profesionale ale domeniilor redefinite și îmbogățite pe baza documentelor și studiilor existente și cerințelor pieței forței de muncă;
Programele de formare de specialitate și profesională promovate și validate de principalele universități din țară;
Normele și particularitățile de organizare și funcționare a învățământului în sistemul IDD;
Principiile asigurării și creșterii calității în învățământul superior;
Absolvenții universităților regionale au un real handicap pe piața europeană a forței de muncă, datorat neechivalării diplomelor universitare. Întârzierea soluționării acestei probleme poate de asemenea stimula migrația potențialilor studenți către alte centre universitare, ale căror diplome le oferă o recunoaștere internațională a studiilor.
O reală amenințare o constituie exodul tinerilor specialiști și a personalului înalt calificat fie spre București, fie spre alte țări. Această hemoragie de resursă umană înalt calificată poate fi în parte oprită prin recrutarea – în condiții financiare stimulative – în universități și centre de cercetare a absolvenților de vârf.
Fig. 14
Universitățile din Regiunea Nord-Vest
Număr total studenți/forme de studii ian. 2006
3.4. Piata Muncii
3.4.1. Forta de munca din Regiunea Nord-Vest
Populația activă din Regiunea Nord-Vest număra, în 2004, 1193 mii persoane, respectiv 11,9% din populația activă a țării, comparativ cu 1628 mii în 1997. Din punct de vedere evolutiv, în perioada 1997-2003, tendința de reducere a populației active s-a manifestat atât la nivelul regiunii Nord-Vest, cât și la nivel național, însă la nivelul regiunii declinul a fost mai lent, cu ritmuri mai reduse (Fig. 15), până în 2004 când la nivel național se înregistrează o ușoară creștere (42 mii persoane), în timp ce în regiune scăderea continuă.
Fig.15 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Referitor la populația activă pe medii rezidențiale, se remarcă în perioada 1997-2002 în regiunea Nord – Vest predominanța populației în mediul rural, fapt care a dat și numele de „regiune rurală”, situația modificându-se începând cu anul 2003 când atragerea investitorilor în centrele urbane a determinat inversarea raportului. Trebuie să luăm în considerare și scăderea natalității care este o caracteristică întâlnită la nivelul întregii țări de fapt și care, împreună cu creșterea mortalității, au determinat reducerea populației în mediul rural.
Fig.16 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Populația activă pe sexe în regiune este ca și cea la nivel național, în scădere în ultimii șapte ani, mai puțin redusă la cea de sex masculin comparativ cu populația activă de sex feminin (o scădere de 201 mii persoane față de 234 mii persoane de sex masculin).
Fig.17 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Evoluția ratei de activitate în regiunea Nord-Vest s-a plasat pe o tendință de scădere (Fig. 18), evoluând de la 69,1% în 1997 la 54,1% în 2003, respectiv cu o scădere de 15 procente.
Fig.18 procente
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Scăderea ratei de activitate se datorează în mare măsură fenomenului șomajului, accentuat în anii 2001 si 2002. Dezechilibrul provocat de alternanța perioadelor de activitate și cele de șomaj în viața unei persoane active a dus la scăderea ratei de activitate, persoanele inactive pe perioade mai lungi (mai mari de 6 luni), obținând tot mai greu un nou loc de muncă.
3.4.2. Populatia ocupata a Regiunii
Reprezentând 12,5% din populația ocupată a României, populația ocupată din regiunea Nord-Vest număra 1115 mii persoane în 2004. De-a lungul perioadei 1997-2004, populația ocupată din regiune a cunoscut o evoluție similară populației active, înscriindu-se pe un trend descrescător, de asemenea cu ritmuri mai lente comparativ cu nivelul național (Fig. 19).
Fig.19 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Populația ocupată civilă
În anul 2004 populația civilă a regiunii era ocupată într-un procent de 13,3% din cea înregistrată la nivel național. Din 1997, în județe se înregistrează o fluctuație a numărului persoanelor civile ocupate, de 1.650 persoane în Bihor, 990 în Satu Mare, în timp ce în Maramureș numărul a scăzut în aceeași perioadă 1997-2004 cu 10 persoane, iar în Bistrița Năsăud cu 200 persoane. Acest fapt se datorează existenței sau lipsei investitorilor în județele regiunii, care sunt o sursă de venit și de ocupare a forței de muncă.
Fig.20 mii persoane
Sursa: INS, Regiunea Nord-Vest în cifre, 2005
Populația ocupată pe medii
Distribuția pe medii rezidențiale a populației ocupate din regiunea Nord-Vest are o traiectorie oscilantă. Dacă până în 2002 atât în mediul urban cât și în mediul rural populația ocupată a scăzut, începând cu anul 2003, populația în mediul urban a crescut modest, în detrimentul celei rurale care se află într-o continuă scădere. Aceste date sunt oferite de Institutul Național de Statistică care include în populația ocupată și acei „lucrători familiali neremunerați” (cei care își lucrează pământurile și grădinile) din mediul rural dar care nu au nici o formă legală de desfășurare a activității și ca atare, nu apar „ocupați” în bazele de date ale instituțiilor care gestionează resursa umană (Agenții Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă – AJOFM, Inspectorate Teritoriale de Muncă – ITM etc.). Din acest motiv, campania de deplasare în mediul rural, demarată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în anul 2005, continuată și în 2006, are ca scop identificarea forței de muncă care este de fapt neocupată și înregistrarea ei în bazele de date ale agențiilor județene în categoria persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. În realitate, rata de ocupare în mediul rural este extrem de redusă deoarece numărul populației ocupate (angajată cu orice formă de contract) este foarte mic, numărul asociațiilor profesionale fiind neînsemnat.
Fig.21 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Populația ocupată pe sexe
Populația ocupată din regiunea Nord-Vest înregistrează scăderi la ambele sexe, puternic accentuate în 2002 când încă se resimțeau efectele restructurărilor economice de la nivelul întregii țări. Declinul din sectoarele grele ale regiunii, în care marea majoritate a salariaților erau din rândul bărbaților și reducerile de personal din industria ușoară sau textilă au dus la diminuarea numărului locurilor de muncă atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților. Pe de altă parte însă, continua dezvoltare a domeniului construcțiilor și al serviciilor în regiune va duce la crearea de noi locuri de muncă pentru ambele sexe.
Fig.22 persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Populația ocupată prin măsuri active
Apariția legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă a completat și a susținut un sistem flexibil de măsuri active pe piața muncii care a dus la o mai mare implicare a agențiilor județene pentru ocupare. Astfel, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au devenit ocupate fie prin stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor, fie prin crearea de noi locuri de muncă. Numărul total al persoanelor beneficiare de măsuri active a crescut din 2002, anul apariției legii, cu 18 procente până în 2005.
Fig.23 persoane
Sursa: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Măsurile active au vizat încadrarea în muncă a persoanelor din grupurile cu risc mai ridicat: persoane peste 45 de ani, absolvenți ai instituțiilor de învățământ, cei angrenați în executarea lucrărilor de interes local, care sunt angajați temporar (anexa 1). Trendul descendent al numărului persoanelor angajate se observă în cazurile creditelor pentru încadrarea șomerilor datorită dezinteresului manifestat de angajatori, consultanței și asistenței pentru începerea unei activități independente în rândul șomerilor și, de asemenea, în cazurile de mobilitate ale forței de muncă în cadrul aceluiași județ sau în afara sa. Informațiile prezentate mai jos plasează județul Cluj pe primul loc în regiune, la extrema cealaltă situându-se județul Bihor, puternic afectat de disponibilizările colective din economie. Anul 2005, urmat de 2003, înregistrează cele mai multe angajări în urma măsurilor active, în toate județele regiunii, datorate eforturilor susținute ale agențiilor județene pentru ocupare care aveau de îndeplinit indicatori impuși de Uniunea Europeană prin aquis-ul comunitar, după negocierea și încheierea capitolului 13 Politici sociale și ocuparea forței de muncă
In cazul măsurilor privind încadrarea persoanelor cu dizabilități, a persoanelor de etnie romă, proveniți din centrele de plasament, din instituțiile de detenție sau a altor persoanelor marginalizate social din categoria celor sub 25 ani, se observă menținerea celor încadrați la un număr relativ constant, ușor crescător în județul Cluj. Numărul persoanelor cu dizabilități angajate scade în majoritatea județelor mai ales în 2005 și pentru faptul că Uniunea Europeană, prin alinierea la aquis-ul comunitar, a impus anumite standarde firmelor care angajează persoane din această categorie (rampă de acces, birouri la înălțimi specifice, grupuri sanitare adaptate etc.), fapt care implică costuri suplimentare angajatorilor și implicit, reticența lor în angajarea persoanelor cu dizabilități. Uniunea Europeană a stabilit în Agenda Socială 2005-2010, prin politicile ei, ca fiind prioritară și cea a combaterii sărăciei și promovării incluziunii sociale. Din acest motiv, măsurile actuale trebuie intensificate pentru a menține alinierea la politicile europene.
Rata de ocupare
Rata de ocupare, la nivelul regiunii Nord-Vest, a scăzut de la 66,1% în 1997 la 56,1% în 2004, adică o pierdere de 10 procente, trendul fiind puternic descrescător începând cu anul 2002..
Fig.24 procente
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15 – 64 ani)
Fig.25 procente
Sursa: INS, Regiunea Nord-Vest în cifre, 2005
Structura populației ocupate după nivelul de instruire
În ceea ce privește nivelul de instruire al populației ocupate, în Regiunea Nord-Vest cea mai mare pondere o deține populația ocupată cu nivel de instruire liceal (32,7% din total, în 2004), urmată de populația cu nivel de instruire profesional (25,6% din total, în 2004) și populația cu nivel de pregătire gimnazial (19,2% în 2004). Se remarcă totuși, comparativ cu anul 2003, scăderi ale numărului de persoane participante la ciclurile gimnazial și primar și creșteri procentuale la celelalte niveluri de educație.
Fig.26 procente
Sursa: INS, Anuarul Statistic al României, 2005
3.4.3. Ocuparea fortei de munca pe sectoare de activitate
Structura populației ocupate pe activități ale economiei naționale
Populația ocupată pe sectoare de activitate prezintă evolutiv două tendințe, de creștere a efectivelor în agricultură până în anul 2000 si o descreștere în industrie, construcții și servicii, tot până în același an, urmate de o tendință de creștere in toate sectoarele, mai putin in agricultura, datorate atragerii unui număr mare de investitori și dezvoltării sectorului economic privat (în special a celui IMM) în regiune.
Fig.27 mii persoane
Sursa: INS, Regiunea Nord-Vest în cifre, 2005
Ocuparea pe sectoare și județe
Pe județele regiunii Nord-Vest, dinamica populației ocupate în principalele sectoare economice indică diferențe semnificative (Anexa 2).
În ceea ce privește populația ocupată în industrie, în 2004, se distinge ca lider județul Cluj cu 151,6 mii persoane ocupate, urmat de Bihor cu 147,3 mii persoane, tendința generală a ocupării pe sector fiind de scădere în ultimii 10 ani (1995-2004). Cele mai importante reduceri s-au înregistrat în aceasă perioadă tot în Cluj (61,2 mii persoane), urmat de Maramureș (21 mii persoane) și cele mai neînsemnate în Sălaj (5,7 mii persoane).
În construcții, pe primul loc ca populație ocupată se situează județul Cluj (19,1 mii persoane), urmat de Bihor 10,0 mii persoane), trendul general al populației ocupate în acest sector fiind de creștere semnificativă începând cu anul 2001 în toate județele regiunii.
În fine, în servicii, în anul 2004 județul Cluj numără cea mai mare populație ocupată (118,5 mii persoane), urmat de Bihor cu 87,2 mii persoane, iar județul cu cel mai mic număr de persoane ocupate ți servicii este Sălajul cu 29,2 mii persoane. Pentru perioada 1995-2004 trendul este de creștere pentru județele Bihor, Bistrița Năsăud și Cluj și de reducere pentru celelalte județe, cea mai importantă scădere a populației ocupate în servicii se înregistrează în Satu Mare (5,8 mii persoane) și cea mai mică în Maramureș (2,3 mii persoane).
3.4.4. Dezechilibre pe piata muncii
Șomajul
Populația șomeră din regiunea Nord-Vest, reprezentând 10,3% din populația șomeră a României, număra 48 mii persoane în 2005. Din punct de vedere al evoluției, în perioada 2002-2005, la nivelul regiunii, populația șomeră a scăzut considerabil, cu ritmuri mai lente totuși, decât cele la nivel național.
Fig.28 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pe piața muncii din regiune se observă o tendință generală de scădere a numărului de șomeri înregistrați la Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă de peste 48 mii în 2005 față de aproape 65 mii în 2002. Din acest an au fost puse în aplicare prevederile legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, care au venit să intensifice și să diversifice măsurile active desfășurate la acea dată (inclusiv cu sprijinul Bancii Mondiale) și care au determinat o scădere a populației șomere înregistrate, din regiune, cu aproape 10 mii anual. La acestea s-au adăugat și investițiile firmelor autohtone cu capital străin care au determinat o creștere a ocupării, prin afacerile dezvoltate. Începând cu anul 2005, la nivelul regiunii, numărul șomerilor înregistrați a crescut față de 2004, în județele Bihor și Satu Mare înregistrându-se diferențe notabile. Deși efectele măsurilor active s-au resimțit puternic pe piața muncii prin ocupare, fenomene precum preconcedierile sau disponibilizările colective din economie din 2004 au transformat persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în șomeri și ulterior, în anul 2005 o parte din aceștia au devenit șomeri de lungă durată, alăturându-se celor noi înregistrați în bazele de date ale agențiilor. Astfel, se justifică traiectoria ascendentă a numărului de șomeri în anumite județe precum Bihor, Sălaj și Satu Mare și scăderea nesemnificativă a numărului lor în celelalte. De notat totuși diferența de peste 2,5 mii de șomeri în 2004 față de 2005 în județul Bistrița Năsăud, ce au fost absorbiți de mari investitori care fie au apărut fie s-au extins în zonă.
Populația șomeră de sex masculin este încă preponderentă (fiind cu 5,6% mai mare decât cea feminină în 2005), deși în rândul femeilor se observă o scădere mai puțin accentuată de la 26,2 mii în 2002 la 23 mii în 2005 (scădere cu 12,4 procente) raportată la cea din rândul bărbaților care scade de la 38,6 mii în 2002 la 26,9 mii în 2005 ( 30,3 procente).
Structura numărului de șomeri pe nivele de pregătire arată de asemenea o tendință de scădere. Această scădere este mai accentuată pentru nivelele de pregătire medie și superioară, datorată și fenomenului de brain drain (migrația valorilor), în timp ce la nivelul primar, secundar și profesional se observă o tendință de creștere după anul 2004, motivată de interesul mai scăzut al angajatorilor pentru persoane cu un nivel mai scăzut al studiilor.
Fig.29 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig.30 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig.31 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru categoriile cele mai expuse riscului de pierdere a locului de muncă tendințele sunt asemănătoare: în unele județe se observă o tendință de scădere a numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, atât la șomerii cu vârsta peste 45 de ani cât și la cei sub 25 ani. Acest lucru se datorează măsurilor active cuprinse în Legea 76/2002 care prevăd acordarea de subvenții angajatorilor care încadrează în muncă persoane din această categorie. În anul 2005, față de 2004 în județele Bihor, Cluj, Sălaj și Satu Mare se înregistrează totuși o creștere a numărului de șomeri cu vârsta sub 25 de ani și, deși acest aspect reprezinta, aparent, un punct negativ, putem spune că fenomenul se datorează si Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă care au întreprins campanii puternice în licee și facultăți, la anii terminali, pentru a-i determina pe viitorii absolvenți să se înregistreze ca persoane în căutarea unui loc de muncă, cu scopul de a-i consilia în alegerea carierei.
Fig.32 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig.33 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Un alt grup căruia îi trebuie acordată o atenție specială este cel al șomerilor de lungă durată, care manifestă o creștere semnificativă în toate județele regiunii, și care este format în general din persoane disponibilizate, o categorie care are neapărată nevoie de consiliere profesională pentru a se putea reintegra pe piața muncii. În 2005, șomerii de lungă durată din regiune reprezentau 16,7% din totalul șomerilor înregistrați, cu 8 procente mai mult decât în anul 2002.
Fig.34 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
O tendință de creștere accentuată se observă la numărul persoanelor de etnie romă înregistrate în căutarea unui loc de muncă, datorată eforturilor instituțiilor statului de a le elibera acte de identificare, a căror lipsă reprezenta o piedică frecventă în elaborarea dosarelor de înregistrare a persoanelor. Mai mult, “Caravana romilor”, campanie lansată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în anul 2005, prin care experți de etnie romă au mers în comunități și au identificat persoanele ce erau ulterior înregistrate în evidențele agențiilor județene, a dus la creșterea numărului șomerilor de etnie romă, dar și la o completare a bazei de date cu informații despre pregătirea lor profesională, vârsta, statutul familial, elemente necesare pentru încadrarea în diferite măsuri active.
Fig.35 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Rata șomajului
Rata șomajului din regiunea Nord-Vest, situată pe un trend de creștere între anii 1999-2001, pare să își fi stabilizat tendința începând cu acest din urmă an.
Declinul economiei datorat restructurărilor masive din industrie, care s-a simțit mai pregnant la orașe, a determinat persoanele rămase fără locuri de muncă să „migreze” înspre mediul rural, acolo unde pământul poate să asigure în mai mare măsură roadele pentru traiul de zi cu zi al unei familii. În aceeași perioadă se înregistrează și o dezvoltare a sectorului tranzacțiilor imobiliare, din cauza părăsirii locuințelor de la oraș, în căutarea altora în mediul rural. Astfel se explică ușoara scădere pe care o înregistrează rata șomajului în anul 2001. Din acest moment asistăm la o reducere anuală a ratei șomajului, începând cu 2002, datorată măsurilor active instituite prin aplicarea Legii 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Fig.36 procente
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Rata șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani a scăzut începând cu anul 2002, când au început să fie aplicate măsurile active pentru combaterea șomajului, care prevăd ca măsură activă distincta atât subvenționarea locurilor de muncă pentru absolvenții de învățământ, cât și subvenționarea locurilor de muncă pentru persoanele în vârsta de peste 45 de ani și unicii întreținători de familie. Aceste măsuri, ca și celelalte aplicate prin Legea 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, au ca efect reducerea ratei șomajului.
Fig.37 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Șomajul pe termen lung
Șomajul pe termen lung este un fenomen care s-a intensificat și a devenit îngrijorător o dată cu declanșarea restructurărilor din economie dar și a măsurilor pasive oferite de sistem. Fiind un grup țintă important în analizele naționale ale ANOFM, aceștia sunt monitorizați lunar, tendința fiind aceea de a-i cuprinde în măsurile active de combatere a șomajului într-o cât mai mare măsură.
Fig.38 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
3.4.5. Formarea profesională în rândul adulților
Urmărind evoluțiile persoanelor ce au urmat cursuri de formare profesională în perioada 2002-2005 se observă o reducere accentuată a cursanților pe domeniile legate de industrie (de aproximativ trei ori), compensată de un interes sporit pentru domeniul comerțului și alimentației publice (creștere de aproximativ doua ori) și creșteri mai puțin accentuate în domeniul construcțiilor, serviciilor, agriculturii și IT-ului, cu aproximativ 20%.
Fig.39 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Categoriile de cursuri și numărul de furnizori s-au redus ca urmare a necesității autorizării programelor de către Comisiile Județene ale Consiliului Național al Formării Profesionale a Adulților – CNFPA, începând cu anul 2004. Aceasta a condus la o ofertă mai redusă a numărului de programe dar la o creștere a calității actului educativ, o selecție a domeniilor de calificare corelată cu cererile de pe piața muncii de către instituțiile care le desfășoară și un randament mai bun la absolvire privind încadrarea absolvenților. Un alt aspect interesant ține de numărul de persoane ocupate dupa absolvirea cursurilor de formare profesională, unde numărul femeilor crește semnificativ, pe când cel al bărbaților se menține relativ constant. Acest lucru își găsește explicația în faptul că se dezvoltă multe cursuri în comerț și servicii unde cursanții sunt preponderant femei.
Fig 40 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig. 41
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Ca și grupe de vârstă, se observă o creștere a numărului persoanelor participante la cursurile de formare profesionala din grupele de vârstă sub 25 ani și peste 45 ani îndeosebi la ultima grupă, unde creșterea este de aproximativ 4,5 ori.
Fig. 42 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig.43 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Trebuie menționat că în formarea profesională a adulților din regiune un rol important îl are Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților, care funcționează în subordinea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și care primește, în urma parteneriatului cu cele șase agenții județene din regiune, prin încredințare directă, cursuri de formare pentru șomeri, la care se adaugă cursuri cu plată pentru celelalte categorii de persoane. În perioada 2003 – 2005 au fost pregătiți, la nivel de regiune, 1768 persoane din care 1302 au fost șomeri, aceștia reprezentând peste 73% din totalul cursanților. Județul Cluj a avut cuprinși la cursuri cel mai mare număr de șomeri din regiune, 1030 persoane în meserii precum operator introducere, prelucrare și validare date (203 persoane), lucrător în comerț (101 persoane), bucătar (99 persoane), coafor (87 persoane), manichiură-pedichiură (70 persoane), patiser (70 persoane) etc., urmat la mare distanță de județul Bihor, unde cei 101 șomeri au fost calificați în confecționer articole din piele (56 persoane), zidar (24 persoane) și dulgher-tâmplar-parchetar (14 persoane). Important de menționat este procentul reprezentat de numărul femeilor șomere, aproape 70% din totalul șomerilor pregătiți, fapt care se datorează consilierii profesionale și cursurilor desfășurate în meserii accesibile lor.
Fig.44 persoane
Sursa: Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților
3.4.6. Alte dezechilibre de pe piata muncii
Disponibilizări
Restructurările din economie care au afectat România începând cu anul 1997 și-au lăsat puternic amprenta pe piața muncii, destabilizând dezvoltarea economică și creând dezechilibre între cerere și ofertă. Programe precum RICOP, cele ale Băncii Mondiale sau măsurile pasive instituite de Agențiile de ocupare, au venit să atenueze șocul disponibilizărilor, susținând într-o manieră sau alta populația implicată în acest proces. Mai mult, privatizările treptate ale firmelor mari au determinat și ele restructurări de personal de-a lungul anilor, transformând acest fenomen într-unul amenințător pentru piața muncii. În Regiunea NV, cel mai mare număr de persoane disponibilizate s-a înregistrat în domenii precum transportul feroviar, industria minieră, industria extractivă, industria construcțiilor metalice, industria metalelor neferoase și industria lemnului. Interesant de urmărit este domeniul construcțiilor care înregistrează șomaj accentuat pe perioada iernii, datorat condițiilor, după care, personalul este din nou solicitat în vederea angajării. Județul cu cel mai mare număr de disponibilizați este Maramureș care a disponibilizat în perioada 1999 – 2005 peste 26 mii de persoane, aproximativ 50% din totalul persoanelor disponibilizate din regiune, urmat de Bihor cu 9,5 mii de persoane. Industria în care au avut loc cele mai multe restructurări în regiune este cea minieră.
Fig.45 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Situația în mediul rural
Campania în mediul rural, lansată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în al patrulea trimestru al anului 2005 și continuată în 2006, a apărut ca o consecință a nevoii de creștere a gradului de ocupare, acordarea de servicii de formare profesională, de mediere și de consiliere profesională. Scopul acestor deplasări în mediul rural presupune identificarea la nivel local a locurilor de muncă vacante, înscrierea în bazele de date ale agențiilor a persoanelor fără loc de muncă, precum și cuprinderea acestora în măsuri active de stimulare a ocupării și derularea de programe de dezvoltare socio-economică locală în parteneriat cu factorii locali. Regiunea Nord-Vest are încă o populație rurală care nu este de neglijat, de aceea rezultatele campaniei sunt notabile și efectele ei se resimt pe piața muncii, prin inserția unui număr cât mai mare de persoane din mediul rural. Astfel, se înregistrează ca lider județul Cluj, cu peste 1,57 mii de persoane ocupate în fiecare trimestru, urmat la mică distanță de Bistrița Năsăud.
Fig.46
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Locuri de muncă vacante (LMV) de pe piața muncii
Pentru o analiză completă a pieței muncii din regiune, este interesant de urmărit și indicatorul locurilor de muncă vacante. Nivelul de dezvoltare economică a regiunii este dat și de numărul de firme care se dezvoltă, de cel al investitorilor care sunt atrași și implicit, de numărul locurilor de muncă care se creează. Față de județe cum ar fi Bihor, Satu Mare și Sălaj, în care locurile de muncă vacante au avut o evoluție descrescătorare, județele Bistrița Năsăud și Cluj au înregistrat tendințe crescătoare în perioada de analiză 2002 – 2005, iar județul Maramureș s-a menținut pe o poziție constantă în ceea ce privește locurile de muncă vacante. Per ansamblul regiunii se poate vorbi de o stabilizare a pieței muncii.
Fig.47 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Locurile de muncă ocupate (LMO) arată atât capacitatea de absorbție a forței de muncă (diferența dintre locurile de muncă vacante și cele ocupate fiind foarte mică), cât și o mai mare deschidere și adaptare la economia în schimbare.
Meseriile cele mai solicitate pe piața muncii au fost date de profilul firmelor angajatoare. Dacă în 2002, la nivelul regiunii cei mai solicitați erau muncitorii necalificați în agricultură, începând cu anul 2004 cei mai solicitați sunt cei în construcții sau la întreținerea de drumuri și șosele. Acest fapt susține afirmația anterioară, că sectorul construcțiilor ia amploare și este în continuă dezvoltare în toată regiunea. Evident, se observă specificul fiecărui județ prin numărul mare de locuri de muncă vacante anunțate, cum ar fi confecționer îmbrăcăminte în județele Satu Mare, Sălaj și Maramureș sau tâmplar în Bihor, Maramureș, Cluj. Începând cu anii 2004, 2005 s-au înregistrat mai multe solicitări de agenți comerciali, care se regăsesc în majoritatea județelor regiunii, alături de alte meserii care au legătură cu sectorul servicii (în plină ascensiune la nivelul regiunii).
Bursele locurilor de muncă
Bursa locurilor de muncă reprezintă măsura activă de mediere care vine în întâmpinarea activităților agențiilor de ocupare, cu scopul satisfacerii rapide a cererii și ofertei forței de muncă. Ele se organizează pentru grupurile vulnerabile, care au nevoie de sprijin în integrarea sau reintegrarea pe piața muncii. Primele burse de locuri de muncă au fost generale și au avut loc în județul Satu Mare (1999 și 2000). Începând cu anul 2001, bursele devin specifice (bursa generală, bursa absolvenților, bursa studenților). Pentru că au avut rezultate notabile, Bursele locurilor de munca s-au diversificat (vezi cele opt tipuri de burse în anexa 3), ajungându-se la 45 de burse organizate în 2004 în toată regiunea, față de 2 burse în 1999.
Programele Bancii Mondiale
Apărute pentru prima dată în Romania după 1990, măsurile active regăsite în programele Băncii Mondiale și implementate în regiune, începând cu anul 1995, au reprezentat baza Legii 76/2002 prin care se instituie primele măsuri active finanțate în totalitate de la bugetul de stat. Astfel, măsuri precum consiliere, mediere, calificare, mobilitate, consultanță pentru inițiarea de afaceri, au stat la baza proiectelor finanțate prin Banca Mondială (anexa 4) și, chiar dacă numărul beneficiarilor este mai mic decât cel al măsurilor active finanțate prin Legea 76/2002, efectul lor pe piața muncii este unul simțitor. Trebuie avut în vedere faptul că la momentul respectiv erau considerați șomeri numai cei care primeau indemnizație, de aceea persoanele disponibilizate sau cele care nu puteau beneficia de indemnizație trebuiau susținute de stat, care a atras aceste fonduri externe și pentru asemenea categorii.
3.4.7. Concluzii privind piața muncii din Regiunea de Nord – Vest
În contextul evoluțiilor social-economice, piața muncii se modifică extrem de rapid și are nevoie de personal calificat în cât mai multe domenii, în special în cele care sunt mai adaptabile nevoilor de dezvoltare durabilă în condițiile integrării europene. Piața muncii din România se dorește a fi o piață competitivă, la nivelul țărilor din Uniunea Europeană, într-o economie bazată pe cunoaștere. Pentru aceasta, se urmărește atât satisfacerea cerințelor angajatorilor din punct de vedere al competențelor salariaților, cât și satisfacerea nevoilor angajaților de către organizația din care fac parte. În acest sens, individul trebuie pregătit pentru activitatea de învățare pe tot parcursul vieții pentru a-și actualiza permanent competențele si pentru a face față exigențelor pieței.
Un rol important în aceste realități îl au toți factorii implicați pe piața muncii. Raportul cerere-ofertă pe domenii de activitate este negativ, conform prognozelor efectuate de Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale, urmând o tendință de scădere din anul 2005 către anul 2013. Măsurile de stimulare pentru angajatori, conform legii 76 /2002, se dovedesc a fi insuficiente, acest lucru obligând la gasirea unor alternative regionale de ocupare pentru reducerea dezechilibrelor pe aceasta piață.
Regiunea Nord-Vest, în ansamblul ei, se caracterizează printr-o evoluție ascendentă a dezvoltării economice care atrage după sine și îmbunătățirea vieții sociale dar nu trebuie neglijate o serie de aspecte ce pot infuența de o manieră pozitivă sau negativă această evoluție. Restructurările din economie care au afectat România începând cu anul 1997 și-au lăsat puternic amprenta pe piața muncii, destabilizând dezvoltarea economică și creând dezechilibre imense între cerere și ofertă în regiune. Astfel, populația regiunii s-a aflat întru-un declin lent în ultimii ani, raportată la cea națională, care în 2004 a înregistrat o ușoară creștere, la fel și populația activă și cea ocupată a regiunii, care s-au situat pe un trend descrescător, asemenea celei naționale, dar cu ritmuri mai lente. Pe medii rezidențiale, populația ocupată are o traiectorie oscilantă, cu descreșteri până în 2002 și cu creșteri modeste începând cu anul 2003 la cea din mediul urban, în detrimentul celei din mediul rural, care se află într-o continuă scădere. Mai mult, continua dezvoltare a domeniului construcțiilor și al serviciilor în regiune va duce la crearea de noi locuri de muncă pentru ambele sexe, preponderent în mediul urban dar și în mediul rural. Populația ocupată pe sectoare de activitate prezintă evolutiv două tendințe, de creștere a efectivelor în agricultură până în anul 2000 si o descreștere în industrie, construcții și servicii, tot până în același an, urmate de o tendință de creștere in toate sectoarele, mai puțin în agricultură.
Apariția legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă a completat și a susținut un sistem flexibil de măsuri active pe piața muncii care a venit și continuă să vină în întâmpinarea dezvoltării unei economii bazată pe cunoaștere. Măsurile active au vizat încadrarea în muncă a persoanelor din grupurile cu risc mai ridicat: persoane peste 45 de ani, absolvenți ai instituțiilor de învățământ, cei angrenați în executarea lucrărilor de interes local, care sunt angajați temporar, la care se adaugă măsuri pentru facilitarea angajării grupurilor dezavantajate și cu dizabilități.
Declinul economiei datorat restructurărilor masive din industrie, care s-a simțit mai pregnant la orașe, înaintea anului 2001, a determinat persoanele rămase fără locuri de muncă să „migreze” înspre mediul rural, acolo unde pot fi asigurate mai ușor mijloacele de subzistență pentru o familie. În aceeași perioadă, se înregistrează o dezvoltare a sectorului tranzacțiilor imobiliare, din cauza părăsirii locuințelor de la oraș. Astfel se explică ușoara scădere pe care o înregistrează rata șomajului în anul 2001, precum și oscilațiile populației între cele două medii rezidențiale. Din acel moment, asistăm la o reducere anuală a ratei șomajului, începând cu 2002, datorată măsurilor active instituite prin aplicarea Legii 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. In general, este de scădere a numărului de șomeri înregistrați la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă, cu o populație șomeră masculină încă preponderentă și cu o tendință de scădere a numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, atât la șomerii cu vârsta peste 45 de ani cât și la cei sub 25 ani. Acest lucru se datorează măsurilor active cuprinse în Legea 76/2002, care prevăd acordarea de subvenții angajatorilor ce încadrează persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, în pofida procesului de restructurare economică prin care încă trece regiunea Nord-Vest și care generează efecte profunde nu numai în zona producției, ci și în viața socială. Unul dintre aceste efecte este situația socio-profesională a unui număr însemnat de persoane care trebuie să se reorienteze pentru a dobândi noi competențe și abilități într-un anumit domeniu de activitate.
O tendință de creștere accentuată se observă la numărul persoanelor de etnie romă înregistrate ca fiind în căutarea unui loc de muncă. Prin programul intitulat generic „caravanele romilor” acestia beneficiază de sprijin și consiliere pentru integrarea pe piața muncii și implicit în viața socială.
Campania în mediul rural lansată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (trim.IV 2005 și în 2006) presupune identificarea locurilor de muncă vacante din mediul rural, înscrierea în bazele de date ale agențiilor a persoanelor fără loc de muncă, precum și cuprinderea acestora în măsuri active de stimulare a ocupării. În același timp, în cursul campaniilor sunt promovate programele de dezvoltare socio-economică locală în parteneriat cu factorii locali. Regiunea de Nord-Vest are încă o populație rurală semnificativă și, de aceea, rezultatele campaniei trebuie să se finalizeze prin inserția unui număr cât mai mare de persoane din mediul rural.
În perspectivă, gradul de ocupare (cât mai ridicat) și reducerea numărului de persoane asistate, depind de interesul general al comunităților din regiunea de Nord-Vest. Participarea tuturor instituțiilor si factorilor implicați, în dezvoltarea socio-economică și a resurselor umane din regiune, are la bază conștientizarea tuturor operatorilor privind posibilitățile de realizare a unor parteneriate viabile de tip public – privat, interne sau internaționale și diseminarea exemplelor de buna practică.
CAPITOLUL IV
ANALIZA SWOT
CAPITOLUL V
PLANUL REGIONAL DE ACȚIUNE
PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA
PRAO 2006 – 2008
Obiectiv general
Creșterea investițiilor în capitalul uman al Regiunii NV, pentru asigurarea unei forțe de muncă bine instruite, cu un nivel de calificare ridicat, competitivă și dinamică, bine adaptată la o piață a muncii flexibilă și incluzivă, susținută de parteneriate eficiente.
Priorități
CREȘTEREA COMPETITIVITĂȚII FORȚEI DE MUNCĂ DIN REGIUNE (LD 24)
Acțiuni:
Înființarea a 100 de asociații profesionale generatoare de venit, în mediul rural din regiune
Creșterea ocupării în turism și servicii cu 50% față de cele 15,2 mii persoane ocupate în 2004
Ocuparea a 3000 de locuri de muncă vacante cu specialiști IT, în vederea acoperirii cererii de pe piață
Creșterea cu minimum 50% a numărului de firme care obțin standardul de calitate ISO în 2004
Creșterea numărului de beneficiari de programe de formare în management și consultanță în afaceri cu 100%
Creșterea numărului de centre de cercetare – dezvoltare cu 50%, adaptate nevoilor actuale ale economiei regiunii
Reducerea migrației tinerilor
PROMOVAREA ÎNVĂȚĂRII PE TOT PARCURSUL VIEȚII, PENTRU O MAI BUNĂ ADAPTARE LA PIAȚA MUNCII (LD 17, 23)
Acțiuni:
Creșterea numărului de beneficiari de cursuri de calificare/recalificare cu 150% față de cei din 2005
Creșterea numărului de beneficiari de cursuri de perfecționare (dezvoltare de abilități) cu 100% față de cei din 2005
Creșterea numărului de beneficiari de cursuri de specializare cu 50% față de cei din 2005
Creșterea numărului de beneficiari de servicii de consiliere și orientare profesională cu 50% față de cei înregistrați în 2005
Acreditarea unui număr de minimum 30 de centre care să ofere servicii de consiliere și orientare profesională în fiecare unitate teritorială de planificare din regiune
CREȘTEREA NIVELULUI DE OCUPARE ÎN REGIUNEA NORD-VEST (LD 17, 19)
Acțiuni:
Ocuparea a 7000 de persoane din mediul rural din regiune
Ocuparea a 2500 de tineri cu vârsta sub 25 de ani
Reducerea numărului de șomeri de lungă durată cu 2500 persoane
Scăderea nivelului de ocupare în economia informală
Ocuparea a 1000 de persoane cu vârsta peste 50 de ani
Promovarea unor politici active de marketing regional din partea autorităților publice pentru crearea de locuri de muncă diversificate și atractive
DEZVOLTAREA PARTENERIATELOR LA NIVEL COMUNITAR (LD 22)
Acțiuni:
Creșterea ponderii curriculumului de dezvoltare locală (CDL) în curriculumul național cu minimum 20% față de ponderea din 2005
Formarea a 20 de parteneriate funcționale între toate universitățile din regiune, agenți economici și alte organizații parteneriale, pentru adaptarea curriculumului universitar la cerințele pieței muncii
Crearea a 40 de parteneriate în vederea accesării Fondului Social European
5. PROMOVAREA EGALITĂȚII DE GEN ȘI A INCLUZIUNII SOCIALE (LC 18)
Acțiuni:
Creșterea ratei de ocupare a femeilor din regiune cu minimum 5%, față de cele 510 mii ocupate în 2004
Concilierea vieții profesionale cu viața de familie
Ocuparea a 4000 de persoane care se confruntă cu risc de marginalizare socială, din care 2000 de persoane de etnie romă și 250 persoane cu dizabilități
ASISTENTA TEHNICA
Actiuni:
Asigurarea pre-finantarii pentru contractarea Asistentei tehnice in vederea elaborarii proiectelor de finantare care vizeaza ocuparea fortei de munca in Regiune, pentru cresterea capacitatii de absorbtie a Fondului Social European
Asigurarea serviciilor de Asistenta tehnica, in vederea monitorizarii indeplinirii actiunilor prevazute de Planul Regional de Actiune pentru Ocuparea Fortei de Munca in Regiunea Nord-Vest (inclusiv evaluare ex-post)
Promovarea PRAO prin comunicare, campanii de informare, elaborarea si distribuirea materialelor promoționale, educaționale, broșuri, conferințe, forumuri etc. adresate potentialilor beneficiari si partenerilor sociali pentru initierea si elaboarea de proiecte eligibile pe Fondul Social European.
CAPITOLUL VI
ANEXE
1. Tabele, grafice
2. Portofoliu cu propuneri de proiecte
ANEXE ECONOMIA REGIONALA
Anexa nr. 1
Distribuția PIB Regiunea Nord-Vest pe principalele sectoare economice:
Sursă: INS
** Industria extractivă, prelucrătoare si energia electrica, termică, gaze, apă.
Anexa nr. 2
Distribuția PIB Regiunea Nord-Vest pe județe:
Sursa: Anuarul statistic 2005
Anexa nr. 3
Sursa: Estimări bazate pe datele din Anuarul Național Statistic
Anexa nr. 4
Distribuția unităților locale active din industrie, construcții, comerț și alte servicii, pe activități și clase de mărime, în anul 2003:
Sursa: Anuarul Statistic 2005
Anexa nr. 5
Cifra de afaceri a unităților locale active din industrie, construcții, comerț și alte servicii, pe activități și clase de mărime în anul 2003:
miliarde lei prețuri curente
Sursa: Anuarul Statistic 2005
ANEXE PIAȚA MUNCII
Populația ocupată prin măsuri active în Regiunea NV
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Ocuparea pe sectoare și județe în Regiunea NV
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Bursele locurilor de muncă vacante
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Legendă:
BG – Bursa Generală
BA – Bursa Absolvenților
BS – Bursa Studenților
BF – Bursa Femeilor
BH – Bursa persoanelor cu handicap
BR – Bursa persoanelor de etnie romă
BU – Bursa unicilor întreținători de familie
B45 – Bursa
4. Programele Băncii Mondiale
Legendă:
C – Consiliere
M – Mediere
Mo – Mobilitate (Servicii de ocupare și mutare)
Ca – Calificare / recalificare
Af – Consultanță pentru inițierea unei afaceri
IMM – Consultanță și asistență pentru IMM-uri
Alte Programe si Servicii Conexe pentru Ocupare
=== cap3 ===
CAPITOLUL III
PROFILUL REGIUNII DE DEZVOLTARE NORD-VEST
3.1. Caracteristici demografice
În România, populația a început să descrească din 1990. Acesta este rezultatul unei creșteri negative a ratei populației, precum și a unui fenomen însemnat de migrație. Așa cum se arată în tabelul de mai jos, rata de creștere în Nord-Vest este negativă, în timp ce populația a scăzut cu 22228 locutori (0,75%) între 1990 și 2002. Pe județe, cea mai importantă reducere se observă în Satu Mare (10,2%) și în Bihor (8,6%). Cea mai mică scădere a populației a fost în județul Bistrița Năsăud (3,3%).
Fig. 3
Evoluția populației totale
Sursa: INS
Una dintre cauzele care afectează rata populației este migrația. Distingem între două tipuri de migrare, care sunt migrarea externă regiunii și migrarea în cadrul regiunii. Dacă migrația externă este semnificativă, în schimb migrația între județele regiunii, cu excepția Clujului, este redusă. Chiar dacă fluxurile migratorii sunt dificil de cuantificat, este cert faptul că regiunea se confruntă cu un fenomen al „exodului de materie cenușie”. În afară de emigrarea vârfurilor, un alt fenomen care ia amploare în Regiune este cel al plecării cu contracte de munca în străinătate specific în special județelor Satu-Mare, Maramureș sau Bistrița-Năsăud. Ca urmare a acestui fenomen de migrare a forței de muncă calificate, în unele zone ponderea populației masculine este foarte scăzută.
Regiunea Nord-Vest se confruntă cu o tendință accentuată de îmbătrânire a populației cauzată de scăderea ponderii grupei de vârstă 0-14 ani de la 22,8 % în 1992 la 17,9% în 2002 și de creșterea ponderii grupei de vârstă peste 60 ani de la 16,1% în 1992 la 18,2% în 2002. Populația de vârsta medie a înregistrat de asemenea o creștere procentuală pe seama populației tinere. Scăderea populației tinere constituie o amenințare pentru viitoarea populație activă.Această tendință este similară cu cea de la nivel european unde se constată creșteri ale populației în vârsta, cu efecte importante asupra pieței forței de muncă și asupra comportamentului de consum.
Fig. 4
Structura populației Regiunii Nord-Vest pe grupe de vârstă in 2002
Fig. 5
Sursa: INS, Statistica teritorială, 2004
Din punct de vedere al distribuției pe cele două medii rezidențiale între județele regiunii NV se disting diferențe notabile: județe precum Cluj și Maramureș au populație predominant în mediul urban, Bihorul este în situație de echilibru urban-rural, iar județele Bistrița-Năsăud, Satu-Mare si Sălaj au populație preponderent în mediul rural. Fig. 6
Sursa: INS, Statistica teritorială, 2004
În ceea ce privește distribuția grupelor de vârstă pe medii rezidențiale, ponderea populației cu vârsta 0-14 ani din mediul rural este mai mare cu 2,7% decât cea a populației din mediul urban și cu 7,5% în cazul populației cu vârste peste 65 ani, în timp ce pentru grupa 15-64 ani, ponderea populației din mediul urban o devansează cu 10% pe cea a populației din mediul rural.
Fig. 7
Structura populației pe grupe de vârstă și medii rezidențiale, în Regiunea Nord-Vest, 2003
Sursa: INS, Forța de muncă în România.Ocupare și șomaj în 2003
Pe medii rezidențiale și sexe există evoluții diferite. Astfel, dacă în mediul urban populația scade (cu 6,0%), în mediul rural are loc o scădere de-a lungul intervalului cu(4,2%),. În ambele medii rezidențiale, scăderea a fost mai accentuată pentru bărbați (7,2% )în urban, față de 4,9% pentru femei, iar în rural scădere 4,7%pentru bărbați față de 3,8% pentru femei.Astfel se remarcă o scădere a populației masculine mai accentuată în mediul urban decât în mediul rural și mai accentuată la bărbați decât la femei.
Fig. 8
Populația pe sexe și medii în Regiunea Nord-Vest
Sursa: Direcția Regională de Statistică Cluj
Procesul de îmbătrânire la nivelul regiunii este influențat de nivelul diferit al speranței de viață care există între județele regiunii. Pe fondul îmbunătățirii nivelului de trai a crescut și speranța de viață în regiune, ajungând la 70,20 ani pe ambele sexe în 2001/2002. Totuși, această valoare este sub speranța de viață națională (71,18 ani). În perioada 1990–2002, durata medie a vieții a crescut în fiecare județ. Totuși, observăm diferențe importante între județe, cea mai bună performanță înregistrându-se în județul Maramureș cu o îmbunătățire medie de 2,17 ani, iar cea mai scăzută în județul Satu Mare, cu numai 0,75 ani pe perioada amintită.
Fig. 9
Evoluția duratei medii a vieții pe sexe și județe regiunea Nord-Vest
Sursa: INS
3.2. Economia regionala
Produsul intern brut (PIB) al Regiunii Nord-Vest totaliza în anul 2003, 241107,8 miliarde lei, reprezentând 12,20% din PIB al României. Analiza dinamicii PIB regional pe perioada 1998 – 2003, scoate în evidență faptul că a avut loc o creștere în valoare absolută, fiind însă sub media pe țară. Ponderea PIB regional în PIB național a fost aproape constantă pe parcursul acestei perioade. Prin comparație cu celelalte regiuni se observă ca Regiunea Nord-Vest ocupă locul 6 in ierarhia națională la nivelul anului 1998 în ceea ce privește contribuția regiunii la formarea PIB național, iar în restul perioadei analizate locul 5.
Fig. 10
Produsul Intern Brut miliarde lei
Sursa: INS
* Cuprind acele parti din teritoriul economic al unei țări care nu pot fi atribuite direct unei anumite regiuni.
Din analiza structurii PIB pe principalele ramuri în perioada 1998-2003, se observă că serviciile contribuie cu ponderea cea mai mare la formarea PIB regional (45,75%), urmate de industrie (25,37%) și agricultură (14,45%) (vezi Anexa nr.1).
Deși sectorul servicii la nivel regional reprezintă procentual aproape jumătate din contribuția tuturor sectoarelor, această contribuție este mai mică față de ponderea acestui sector la nivelul național. Ponderea cea mai mare la formarea PIB regional a sectorului servicii se înregistrează in anul 1999 ( 49,1% din PIB regional) în timp ce la nivelul anului 2001 s-a înregistrat valoarea cea mai mică din intervalul analizat ( 43,93% din PIB regional).
În cadrul serviciilor, ponderea cea mai mare o are sectorul “Tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal firmelor’’ cu o medie procentuala pe cei 6 ani de 13,60% ( cea mai mare valoare înregistrându-se în anul 1999 – 15,62%). Sectoarele Transport și Comerț își aduc aportul la PIB regional cu valori aproximativ egale procentual: media pe cei 6 ani la transporturi fiind 9,95%, iar pentru sectorul comerț 9,00%.
Sectorul industrial își conservă ponderea importantă în economia regională contribuind aproape constant la formarea PIB regional, în perioada 1998 – 2003 cu valori cuprinse între 22,66% în 1999 și 26,83% în 2002.
Agricultura aduce o contribuție substanțială la formarea PIB în regiune, cu creșteri și descreșteri de 1,2 procente în perioada analizată, încadrându-se între 13,62% în 2003 și 15,85% în 1998, din PIB regional. Specializarea oarecum agricolă a regiunii face ca agricultura să aibă o pondere mai importantă în economia regională decât la nivelul României.
Sectorul construcții contribuie la formarea PIB regional cu valori procentuale cuprinse între 3,65% in 1999 și 4,99% în 2001, aceasta din urmă fiind cea mai însemnată valoare în perioada analizată.
Din analiza dinamicii PIB la nivelul celor 6 județe ale regiunii în perioada 1999-2003, se observă că dezvoltarea cea mai mare o au județele Cluj (31,6% / 2003) și Bihor (25,07% / 2003), urmate de Maramureș, Satu-Mare, Bistița-Năsăud, județul Sălaj situându-se pe ultimul loc (7,81%/ 2003) (Anexa nr. 2)
Câteva ramuri economice secundare sunt menționate de analizele de specialitate ca având potențial de dezvoltare pe termen mediu și lung: turismul, infrastructura de transport, cercetarea – dezvoltarea și, strâns legată de aceasta, inovarea.
Turismul, în acest moment, contribuie la formarea PIB în regiunea Nord-Vest doar cu 1,6% (sectorul “hoteluri și restaurante”) sub media României (2, 2,1% in 2002) și sub media altor regiuni din Europa de Est. Câteva cauze au condus la această situație:
Nivelul scăzut al cooperării între operatorii liniilor aeriene regulate și agențiile de turism;
Infrastructuri de promovare turistică și rețele de informare turistică puține;
Lipsa agențiilor regionale de promovare a turismului și operatorii internaționali;
Lipsa marketingului regional de turism și a structurilor regionale de turism;
Lipsa centrelor de informare, panouri istorice plasate în afara monumentelor,panouri de informare în parcuri.
Forța de muncă ocupată în turism a scăzut în ultimii ani în regiune, ajungând la 10.052 persoane în 2003 – doar 1,7% din populația ocupată, cauza fiind rata și nivelul redus de salarizare față de celelalte ramuri economice.
Integrarea în economia europeană si politica de coeziune economico-socială promovată de organismele europene, reclamă o infrastructură de transport eficientă, conectată la rețeaua de transport a UE, fiind un atribut esențial al Regiunii Nord-Vest, situată la granița României cu țările deja membre ale Uniunii Europene. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport va contribui la creșterea competitivității economice a Regiunii și va permite dezvoltarea de noi activități pe piața internă. Analiza socio-economica atestă faptul ca în ultimii cinci ani sectorul transporturilor, depozitării și telecomunicațiilor a contribuit din ce în ce mai mult la formarea PIB-ului și a ocupării forței de muncă. Această contribuție a fost sprijinită de creșterea sectoarelor industriei (în special, industria prelucrătoare) și construcții. Sectorul transporturilor, depozitării și comunicațiilor a ocupat locul patru la nivelul regiunii, contribuind cu 10% la PIB, absorbind numai 4,5% din forța de muncă ocupată (la nivelul anului 2003).
În anul 2000, in Regiunea Nord-Vest funcționau 65 de unități de Cercetare – Dezvoltare (C&D), dintre care 30 de agenți economici. Comparativ cu perioada anterioară, numărul acestora s-a redus, acestea confruntându-se cu numeroase probleme de finanțare, de adaptare a activității la nevoile sectoarelor economice (tranziția de la cercetarea fundamentala la cea aplicativa fiind dificilă) precum si cu lipsa infrastructurii suport necesară (aparatură, echipamente) desfășurării activității. Unitățile de cercetare din Regiunea Nord-Vest reprezintă 10,81% din efectivul total de unități C&D din România.
La nivelul regiunii, ca și la nivel național, există o problemă reală legată de transferul de tehnologie din sfera învățământului universitar înspre activitățile productive. Este necesară o dezvoltare a cooperării tehnologice prin proiecte comune și parteneriate.
În 2003, în regiunea Nord-Vest personalul angajat în domeniul Cercetare&Dezvoltare reprezenta 0,24% din totalul forței de muncă, mult sub media națională, care în același an, era de 0,43%, și nivelul UE 25 de 1,44%. În perioada 1999-2002 cheltuielile totale pentru Cercetare și Dezvoltare la nivelul regiunii Nord-Vest (ca pondere din cheltuielile totale pe țară) au crescut de la 4,55 % la 6,74% (+2.19%). În 2003, însă, acestea scad cu 5% față de nivelul anului 2001.
Activitățile de inovare specifice Regiunii Nord-Vest, sunt demonstrate de numărul mare de firme care dezvoltă produse software pentru piețele din străinătate (numărul acestora este in creștere), cu șanse de diversificare și dezvoltare de produse software proprii cu valoare adăugată ridicată (soluții ERP, soluții în domeniul multi-media, managementul calității, e-learning, e-government, inovația de proces, etc). Potențialul acestui sector pentru regiunea Nord-Vest este susținut și de numărul de specialiști care se creează continuu prin absolvirea universităților și a facultăților cu profil tehnic din regiune
Companiile ITC din cele șase județe ale Regiunii Nord-Vest au realizat în anul 2003 o cifră de afaceri cumulată de aproape 70 de milioane de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 6,5% din cifra similară raportată la nivelul întregii țări, potrivit unei statistici a Institutului pentru Tehnică de Calcul (ITC), București. Potrivit statisticii amintite, județul Cluj ocupă locul al treilea la nivel național din punct de vedere al cifrei de afaceri realizate de firmele IT (48,9 milioane de dolari în 2003) și al doilea loc pe plan național în ceea ce privește numărul de firme cu CAEN 30 "producția de mijloace ale tehnicii de calcul și de birou” si CAEN 72 – "informatică și activități conexe “. În total, în firmele din cele șase județe din Regiunea Nord-Vest lucrează aproape 3.500 de angajați, la un număr total de 1.150 de firme IT.
Fig. 11
Sursa: ITC (Institutul pentru Tehnica de Calcul) și ANIS (Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii) – "Geografia industriei românești de software și servicii TI"
În ceea ce privește productivitatea muncii, datele estimative la nivel regional pentru productivitatea muncii pe persoană angajată evidențiază faptul că regiunea Nord-Vest, între celelalte regiuni ale României, ocupa locul 4, ca nivel al productivității muncii pe persoană angajată, după București-Ilfov, Vest și Centru. Se remarcă o creștere pronunțată în ultimii ani, însă în 2002 indicele regional (30,4) se află sub media națională (34), și cu mult sub cea europeană (100), (Anexa nr.3).
Productivitatea muncii la nivelul regiunii Nord-Vest, calculată pe ramuri economice este sub media națională (91,53 in 2002). Valoarea cea mai mică se înregistra în 2002 în industrie, atingând doar 75,9% din media națională. In cazul serviciilor, productivitatea muncii în Regiunea Nord-Vest este aproape de nivelul național (99,5%). În plus, productivitatea întreprinderilor mici și mijlocii (active) din Regiunea Nord-Vest, se află în creștere susținută din anul 2000 (de la 4988 la 5727 milioane lei per salariat (în 2002) și este mai mare decât cea din toate celelalte regiuni, în afară de București.
Analizând Valoarea adăugată brută – VABR, în anul 2002, din punct de vedere a participării regiunilor la formarea ei, în corelație cu numărul de salariați, se constată că regiunea Nord-Vest realizează o valoare adăugată brută regionala de 122516,2 miliarde lei, reprezentând 11,75% din VABR cu 12,19% salariați din totalul național, realizând o productivitate de 220 mld lei/salariat, care reprezintă doar 96,35% din media națională. Cu toate acestea, regiunea se situează a doua între regiunile rurale și a treia la nivel național.
În anul 2003, în Regiunea Nord-Vest se aflau 50.340 firme, reprezentând 14% din numărul total de firme înregistrate în România, fiind a doua regiune după București-Ilfov. Din totalul acestora, IMM-urile reprezintă 96,98% (Anexa nr. 4). Conform informațiilor furnizate de Anuarul Statistic 2005, în anul 2004 numărul de firme din Regiunea Nord-Vest a crescut față de anul 2003 cu 10,34%, totalizând 55.545 firme, în timp ce numărul de IMM-uri a crescut cu 9,57%.
La distribuția acestora pe sectoare, se observă concentrarea firmelor pe segmentul „Comerț, Reparații și Întreținere”, unde activează aproape jumătate din firmele înregistrate in regiunea Nord-Vest. Industria prelucrătoare si tranzacțiile imobiliare sunt următoarele sectoare care depășesc ca pondere pragul de 10%. Sectoarele: industrie extractivă, energie electrica, termică si gaze, învățământ, se regăsesc ca procent sub 1% din totalul întreprinderilor, întrucât aceste sectoare sunt monopolizate de un număr redus de firme iar cota de penetrare a piețelor, pentru aceste domenii, necesită investiții masive.
Regiunea Nord-Vest este a II-a după regiunea București-Ilfov ca număr de IMM-uri, cu 63.995 (in 2003). Între 1999 și 2003 au fost înființate în Regiunea Nord-Vest peste 9000 de noi IMM-uri. IMM-urile din Regiunea Nord-Vest au o dinamică relativ stabilă de înființare, mai mare decât în alte regiuni ale României, (17 IMM-uri/1000 loc în 2002, 20 IMM-uri/1000 loc, în 2004), dar mică in comparație cu spațiul UE (52 de IMM-uri /1000 locuitori în UE 15). Ponderea cea mai mare în total unități o dețin întreprinderile mici (de tip micro-întreprinderi), până la 9 angajați, reprezentând 89,29% din totalul IMM-urilor din regiune.
Cifra de afaceri a unităților locale active în industrie, construcții, comerț și alte servicii totalizează 357.302 mld.lei în anul 2003 pentru întreaga Regiune Nord-Vest.
Poderea cifrei de afaceri provenită din prestarea serviciilor este mai mare in Regiunea Nord-Vest decât cea de la nivel național. Serviciile contribuie cu 52,91%, în timp ce valorile corespunzătoare industriei extractive si construcțiilor sunt sub nivelul național. Alte sectoare unde regiunea contribuie peste medie la formarea cifrei de afaceri naționale sunt: industria prelucrătoare si turismul.
După clasele de mărime, in 2003, contribuția cea mai mare la formarea cifrei de afaceri o au IMM-urile cu 47,96% ( 0-9 și 10-49 angajați) (Anexa5)
În Regiunea Nord-Vest, în anul 2003 erau 581512 salariați, reprezentând 50,3% din populația ocupată din regiune. Industria absoarbe 42,1% din total salariați, în următoarea structură: industria prelucrătoare, cu cel mai mare procent de salariați din total sectoare – 38%, urmată de activitățile de comerț cu 14 %, învățământ cu 10% și numai 2,46% salariați angajați în agriculură.
Comparând datele referitoare la dinamica numărului de salariați pe sectoare ale economiei, se remarcă o dinamică asemanatoare cu cea înregistrată la capitolul număr de întreprinderi pe sectoare, între cei doi indicatori existând o stransă corelație. Astfel, s-au înregistrat creșteri ale numărului de salariați in domeniile: Construcții (creștere cu 9,5% in 2003), Comerț (cu 8,8%), Hoteluri si restaurante (cu 23,9% mai mare in 2003 față de 2002). In două dintre sectoarele care au înregistrat creșteri spectaculoase in numărul de întreprinderi, respectiv „Tranzacții imobiliare si alte servicii” si „Transport, depozitare si comunicații”, se remarcă o corelație invers proporțională, numărul de salariați diminuându-se in 2003. Faptul că a crescut numărul de întreprinderi si nu a atras după sine creșterea numărului de salariați, ar putea avea ca motiv atat dinamica internă între clasele de mărime ale întreprinderilor, cât si schimbările din rata falimentelor, înregistrate in perioada studiată.
În ultimii ani, volumul investițiilor în regiune tinde să se stabilizeze în anumite sectoare, înregistrand creșteri constante, însă reduse ca și intensitate în sectoarele: construcții metalice, hoteluri si restaurante (turism), mașini si echipamente, textile, producție mobilier, transporturi terestre, comerț cu ridicata si cu amănuntul. Regiunea Nord-Vest este doar pe locul 5 din punct de vedere al investițiilor pe țară, cu o pondere de doar 6,7% din volumul total al investițiilor străine directe.
În ceea ce privește direcționarea investițiilor, acestea nu sunt orientate semnificativ spre zona intangibilă, IT, marketing, studii de piața. De asemenea, investițiile in perfecționarea angajaților sunt reduse. Există si un număr de firme străine care au realizat investiții directe, cum ar fi: Bechtel – Câmpia Turzii, DRM Draexlmaier Germania (cabluri electrice pentru automobile) – Turda, Electrolux SA Suedia (aparate casnice) – Satu Mare, Michellin – Zalău si Oltcim – Turda.
Fig. 12
Sursa: BNR și INS
Balanța tranzacțiilor externe ale regiunii este deficitară, în favoarea importurilor. Deficitul însă este crescător de la un an la celălalt, înregistrând creșteri de circa 10% pe an, aspect care denotă nevoia de a intensifica volumul exporturilor care includ o valoare adaugată mai mare, ce încorporează tehnologie avansată si forță calificată de muncă, concomitent cu reducerea importurilor si orientarea spre piețele autohtone.
Articolele de încălțăminte si îmbrăcăminte sunt cele care contribuie semnificativ la încasările provenite din export, urmate de produsele de mobilier, ansamble metalice și electrice. În ultimii ani analizați (2001-2003) creșteri semnificative ale exporturilor din regiune au înregistrat sectoarele: industria lemnului, articolele de încălțăminte (doar până în 2003), produsele industriei chimice, dispozitivele mecanice si electrice, instrumente optice si foto, mijloace si materiale de transport.
Paradoxal însă, la analiza importurilor, în clasament, cu valorile cele mai mari se regăsesc aceleași mărfuri tranzactionate la export (exceptând încălțămintea): mașini, aparate și echipamente electrice și părți ale acestora, textile, metale comune. Acest fenomen poate fi interpretat prin tendința în regiune de a presta activități de sub-contractare si lohn pentru clienți externi, materia primă fiind importată iar produsul finit fiind apoi exportat.
Sectoarele prioritare de susținere la nivel de regiune, care vor asigura avantaje competitive pe plan național si global sunt considerate a fi: sectorul IT&C, Învățământ superior si de cercetare, Turism, Agricultură, Industrie alimentară si a bunurilor de consum (mobilă și confecții) si Industrie de mașini și echipamente.
La nivelul Regiunii Nord-Vest în anul 2003 Venitul minim net/luna/persoana este 2.923.000 lei ROL, mai mare decât cel la nivelul național, care este de 2.839.000 lei ROL.
Concluzii privind situația economică a Regiunii Nord-Vest
Economia regiunii Nord-Vest se bazează in principal pe agricultură si pe industria prelucrătoare. Forța de muncă ieftină, angrenată cel mai des in activități de sub-contractare, încă reprezintă elementul principal pe care se bazează competitivitatea regiunii. De aceea, producția regională apare ca deosebit de vulnerabilă într-o competiție liberă și globală. Productivitatea scăzută a muncii, calitatea redusă a produselor și serviciilor si costurile energetice mari reprezintă cele mai mari slăbiciuni ale sistemului. Ponderea sectorului serviciilor la formarea PIB a înregistrat creșteri anuale, însă se regăsește încă sub media națională și mult sub media UE.
Contribuția pe sectoare si județe la PIB-ul regional poate fi sintetizată astfel:
industria prelucrătoare este cel mai bine reprezentată în județul Cluj, urmat de județul Bihor
industria extractivă este mai reprezentativă în județul Maramures
subsectorul ”tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal firmelor” este pe primul loc județul Cluj;
in sectorul comerț, județul Bihor este cel mai reprezentativ, urmat de judetul Cluj.
Sectorul antreprenorial este caracterizat de un număr relativ ridicat de întreprinderi. S-a înregistrat o mare creștere a capacitații antreprenoriale. Investițiile au înregistrat o creștere susținută în aproape toate domeniile. Creșterile mai spectaculoase s-au înregistrat în sectoarele: utilități, produse din materiale nemetalice, servicii pentru întreprinderi, poșta si telecomunicații, comerț cu amănuntul, construcții.
IMM-urile din Regiunea Nord-Vest sunt o prezență activă si dinamică a economiei regionale, cu o contribuție semnificativă în cifra de afaceri la nivel regional.
Se constată că sectoarele active la nivelul regiunii, care oferă locuri de muncă și atrag investiții în toată regiunea sunt: confecții, textile, pielărie și încălțăminte. In plus, se poate constata menținerea in regiune a unor unități economice de tradiție din industria metalurgică, care au trecut de faza de restructurare (Silcotub, Ind. Sârmei Câmpia-Turzii, IAIFO Zalău) și industria mobilei (Dej-Gherla-Beclean, Satu-Mare, Tășnad, Șimleu-Silvaniei-Nusfalau, Bistrița-Bărgău, Rodna-Someș, Baia-Mare). Se înregistrează si o tendință de creștere în sectorul IT (în special la nivelul firmele private). Investițiile străine au condus, si ele, la dezvoltarea unor noi domenii, cum ar fi fabricarea cauciucului (Michellin-Zalău, investiție de 25 mil. $; Phoenix România-Satu Mare, investiție de 19 mil $).
Sistemul universitar este bine reprezentat în regiune, însă transferul de tehnologie și activitatea de cercetare-dezvoltare se regăsește la cote reduse.
Un mare avantaj al regiunii îl constituie densitatea mare a unităților de învățământ superior, existând un număr relevant de universități care pregătesc specialiști în domenii care susțin dimensiunea competitivității (ex. managementul afacerii, managementul calității, managementul mediului, inginerie: IT&C, energetic, robotică, mecatronică, fabricație, automatică, auto, termotehnică, materiale, etc.)
În regiune există un potențial turistic ridicat (balnear, cultural, montan, agroturism, cinegetic) și prezența unor resurse turistice naturale și antropice de mare valoare în plan național și internațional:
– Zone montane: Zona Vișeu, Zona Iza, Zona Cosau-Mara, Tg. Lapus, Sighet-Tisa, Huta-Certeze, Dragu, Zimbor, Boghis, Șimleul Silvaniei, Băișoara, Valea Ierii, Zona Virtop;
Zone balneare: Felix, Ocna Șugatag, 1 Mai, Sângeorz Băi, Turda, Cojocna.
Problemele economice ale regiunii sunt determinate de nivelul redus de productivitate, în special în industrie, nivelul scăzut al competitivității globale, al productivitatii și o rentabilitate redusă (mai ales pentru IMM-uri). Per ansamblu, multe probleme economice apărute sunt legate de performanțele slabe în managementul si marketingul de firmă.
In cadrul structurii sectoarelor economice din regiune, trebuie remarcate:
ponderea redusă a serviciilor față de alte regiuni;
ponderea redusă a forței de muncă înalt calificată, în totalul populației active din regiune;
o insuficientă dezvoltare a unor centre industriale concentrate puternic pe industrii de vârf;
o contribuție redusă a IMM-urilor la crearea de noi locuri de muncă;
o insuficiență a tehnologiilor ecologice și de ecologizare în procesele de fabricație a agenților economici.
Totuși, în urma analizei economice la nivelul Regiunii Nord-Vest se constată existența unor oportunități ce privesc: crearea de mărci regionale în sectoarele economice prioritare, creșterea cererii la export pentru produsele metalurgice (țevi, sârmă), existența multor nișe de piață pentru produse industriale (servicii și mobilă), creșterea numărului de firme străine interesate să investească în regiune, dezvoltarea turismului, interesul crescând al turiștilor străini, reorientarea băncilor în vederea sprijinirii și dezvoltării sectorului IMM-urilor.
Există posibilitatea ca materializarea acestor oportunități să fie afectată de o serie de amenințări, și anume: întârzieri în finalizarea autostrăzii Borș-Brașov; lipsa de competitivitate a companiilor din regiune pe plan extern; migrarea forței de muncă înalt calificată spre alte zone și regiuni din țară și din străinătate; integrarea UE (care va prinde nepregătite majoritatea IMM-urilor în raport cu problemele de mediu, calitate, comunicare, practici manageriale etc.); chiriile spațiilor industriale și prețul terenului în creștere accelerată; ritmul redus de dezvoltare a rețelei de autostrăzi și șosele în regiune.
Economia bazată pe cunoaștere obligă firmele din regiune să crească volumul investițiilor în resursa umană și să o formeze profesional la nivelul ultimelor descoperiri de tip tehnologic si organizațional. Un rol important, în acest sens, îi va reveni educației inițiale (prin sistemele de tip VET si universitar) si educației continue, pentru dobândirea de noi competențe si abilități cerute de piața muncii. Pentru a contracara efectele integrării în UE sunt recomandate, în special pentru personalul din IMM-uri, îmbunătățirea ofertelor de pregătire în domeniile: mediu, calitate, comunicare, managementul riscului, conducerea afacerilor, pentru o activitate mai eficienta și adaptată la condițiile pieței în continuă schimbare, precum și pentru asigurarea competitivități.
3.3. Educatia si sistemul de invatamant
3.3.1. Reforma sistemului de invatamant preuniversitar
Coordonatele majore ale reformei invatamantului romanesc, in a caror linii se inscrie si invatamantul din regiunea nord-vest, sunt:
CALITATE, la nivel de proces si la nivel institutional
DESCENTRALIZARE, prin redistribuirea responsabilitatilor, a autoritatii decizionale si a raspunderii publice de la nivel central la nivel local (in regiunea NV sunt nominalizate judetelor Cluj si Satu Mare, ca judete pilot pentru pilotarea descentralizarii)
EFICIENTA, cu accent deosebit pe nivelul si utilizarea resurselor
ECHITATE, prin cresterea sanselor de acces si crearea mediului stimulativ pentru invatare
Strategia de reforma (orizont 2010) a Ministerului Educatiei si Cercetarii prevede ca durata invatamantului obligatoriu este de 10 ani. In aceasta strategie este inclusa si reforma sistemului de educatie profesional si tehnic (TVET), care se axeaza pe doua coordonate principale :
Ruta tehnologica directa (4 ani), constand in
ciclul inferior al liceului (2 ani de studiu)
ciclul superior al liceului (2 ani de studiu)
si se finalizeaza cu nivelul 3 de calificare
Ruta de profesionalizare progresiva, prin scoala de arte si meserii (SAM) (2+1+2), care consta in:
scoala de arte si meserii (2 ani de studiu), finalizata cu nivelul 1 de calificare
anul de completare, finalizat cu nivelul 2 de calificare
ciclul superior (2 ani de studiu), finalizat cu nivelul 3 de calificare
Ambele parcursuri permit finalizarea cu bacalaureat si continuarea studiilor in invatamantul universitar sau postliceal. Aceasta structura permite atingerea benckmart-ului european, ca pana in 2010, 85% din populatia scolara sa finalizeze ciclul superior al liceului.
3.3.2.Indicatori demografici privind educația din Regiunea Nord – Vest
Analiza populației de vârstă preșcolară și școlară din regiune pune în evidență existența în prezent a doua categorii de județe:
județe cu o populație de vârstă școlară redusă – Bistrița-Năsăud, Satu-Mare și Sălaj
județe cu o populație de vârstă școlară ridicată – Bihor, Maramureș și Cluj.
Tendința pe termen lung este de scădere a populației școlare pe intervalele 7-14 ani și 14-24, cu 24,3%, respectiv cu 22,3%. Este încurajator faptul că populația din intervalul 3-6 ani va crește pe termen lung cu 59,5 %.
Pe niveluri de educație, dinamica populației școlare între anii 1990-2002, în regiunea Nord-Vest, indică scăderi de efective, în învățământul primar (cu 36,4 mii persoane), gimnazial (cu 33,4 mii persoane) și liceal (cu 32,9 mii persoane), în timp ce efective mai mari se înregistrează numai în învățământul superior (cu 59,1 mii persoane).
La nivel regional, sunt de remarcat anumite schimbări de structură:
reducerea marcantă și constantă a numărului de elevi în ciclul primar și gimnazial, ceea ce confirmă previziunile demografice nefavorabile amintite mai sus
creșterea semnificativă și constantă a numărului de studenți, pe de o parte datorita aparitiei unor unitati puternice de invatamant superior privat acreditate si, pe de alta parte datorita introducerii sistemului de invatamant deschis si la distanta, care atrage si persoane din categoriile de varsta de peste 25 de ani
cresterea numarului de participanti la invatamantul tehnic (postliceal si de maistri) in perioada 1990-2000 (4,3 mii persoane) si o scadere semnificativa, dar pe un interval mult mai scurt, dupa anul 2000
scaderea populatiei scolare din învățământul profesional și de ucenici din regiunea NV cu 12,2 mii persoane.
Scaderea populatiei scolare in invatamantul profesional si tehnic se datoreaza in primul rand declinului demografic, deoarece raportul intre numarul de elevi din invatamatul liceal teoretic si invatamantul profesional si tehnic s-a mentinut aproximativ constant.
Fig. 13
3.3.3.Adaptarea ofertei educationale TVET la piata muncii din Regiunea de Nord – Vest
Curriculum adaptat nevoilor pietei
Noul sistem al calificarilor profesionale este elaborat de Ministerul Educatiei si Cercetarii in parteneriat cu angajatorii si alti factori interesati , pentru a oferi un anumit tip de absolventi, cerut de sectoarele economice.
Absolventii noului sistem de formare profesionala, prin calificarile obtinute, vor dobandi abilitati, cunostinte si deprinderi specifice domeniului, dar si competentele cheie cerute pe piata muncii. Calificarile sunt menite a dezvolta o serie de abilitati cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de invatare pe parcursul intregii vieti.
La baza stabilirii curriculumului pentru formare profesionala stau Standardele de pregatire profesionala (SPP), care contin unitati de competenta generale si specializate.
Programele scolare sunt concepute astfel incat sa dezvolte o arie extinsa de competente transferabile:
comunicare, inclusiv in limba straina si numeratie
utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei
lucrul in echipa
organizarea locului de munca
rezolvarea de probleme
capacitati antreprenoriale
Aceste competente permit absolventilor asumarea rolului de persoane responsabile, in societate si la locul de munca, care se instruiesc pe tot parcursul vietii.
Planurile de invatamant contin discipline care permit atat dezvoltarea competentelelor cheie, mai sus amintite, cat si insusirea culturii tehnice de specialitate si a instruirii practice (competente profesionale).
Abordarea modulara a continuturilor este inca un element de noutate, care prezinta urmatoarele avantaje:
modulul este orientat asupra celui care invata si poate sa puna in valoare disponibilitatile acestuia
fiind o structura flexibila, poate adopta oricand noi mijloace sau resurse didactice
modulul permite individualizarea invatarii si articularea educatiei formale si informale
Curriculumul in dezvoltare locala, realizat in colaborare cu agentii economici, permite o adaptare mai buna la piata muncii locala. In acest fel, angajatorii se implica in procesul de formare profesionala si contribuie la cresterea calitatii acesteia, influentand ceea ce se invata si creand conditii ca invatamantul sa raspunda schimbarilor tehnologice.
Resursele umane
In Planul Regional de Actiune pentru Invatamantul Profesional si Tehnic din Regiunea Nord-Vest (PRAI), document strategic de planificare a ofertei educationale, in raport cu cerintele pietei muncii, au fost identificate urmatoarele domenii prioritare in regiunea Nord-Vest:
Electronica, automatizari, IT
Comert si servicii
Turism si alimentatie publica
Industria alimentara
Constructii si lucrari publice
Consecinta acestei analize este o noua abordare a planului de scolarizare si a retelei scolare, dar si o politica in domeniul resurselor umane (cadre didactice), astfel incat specializarile acestora sa corespunda noilor cerinte ale pietei muncii.
3.3.4. Planul de scolarizare si reteaua scolara din Regiunea Nord-Vest
Documentele strategice privind planificarea in educatie (PRAI si PLAI), au ca rezultat, o mai buna adaptare a planurilor de scolarizare si a retelei scoalre la cerintele pietei muncii. In anul scolar 2005/2006, numarul claselor pe domeniile prioritare a crescut fata de anul scolar 2002/2003 astfel:
Electronica, automatizari IT : cu 5,5%
Comert si servicii: cu 8,5%
Turism si alimentatie publica: cu 2,4%
Industrie alimentara: procent constant de 4,5%
Constructii si lucrari publice: cu 1,5% (o crestere mai mare inregistrandu-se in judetul Cluj)
In acelasi timp, s-au inregistrat scaderi ale numarului de clase pentru:
domeniul mecanic; scaderea nu este semnificativa, deoarece majoritatea claselor sunt de mecanici auto si tinichigii auto, care de fapt sunt prestatori de servicii
domeniul de textile – pielarie, avand in vedere disparitia treptata a activitatilor de tip “lohn” (se mentin procente mai mari in judetele de traditie, Satu-Mare si Bihor, dar numarul claselor a scazut prin planul de scolarizare 2006/2007).
Progrese semnificative privind adaptarea ofertei si a retelei de unitati scolare la nevoile pietei muncii se remarca in planurile de scolarizare propuse pentru anul scolar 2006/2007.
Reteaua scolara a unitatilor TVET din Regiunea Nord-Vest
Totalul unitatilor de invatamant cu profil tehnic din regiunea NV este de 159, din care 92 in urban si 67 in rural. Din analiza efectuata rezulta ca in timp ce in mediul urban, numarul unitatilor de invatamant cu profil tehnic s-a mentinut aproximativ constant, a crescut numarul de unitati scolare de tip SAM in mediul rural, pentru cresterea accesului la educatie in mediul rural si adaptarea la piata muncii locala.
Numarul unitatilor din regiune cuprinse in proiecte de tip Phare, privind reforma invatamantului profesional si tehnic din Romania, este urmatorul:
Phare 2001- 13 unitati de invatamant
Phare 2003 – 9 unitati de invatamant –mediul rural
Phare 2004-2006 – 10 unitati de invatamant ( mediul urban, localitati mici si mediul rural)
3.3.6. Resusele materiale ale unitatilor TVET din Regiunea de Nord – Vest
Constatări privind dotarea cu echipamente pentru formarea profesionala:
40,52% din laboratoarele și cabinetele de specialitate din mediul urban sunt dotate corespunzator; dintre acestea cele dotate prin programul Phare VET 9405 sunt la standarde europene.
Doar 2,12 % din laboratoarele și cabinetele de specialitate din mediul rural sunt dotate corespunzator, procent îngrijorator pentru calitatea procesului educațional.
Toate grupurile școlare din mediul urban sunt dotate cu copiatoare de performanță medie, televizoare și retroproiectoare. Unitățile școlare din programul Phare VET RO 9405 dispun și de videoproiectoare. Aceste echipamente sunt utilizate în procesul educațional sau în procesul de formare a cadrelor didactice.
3.3.7. Parteneriate
Parteneriatele unitatilor de invatamant cu agentii economici din regiune sunt in general realizate, pe urmatoarele domenii:
Elaborarea curriculumului de dezvoltare locală
Instruire practica
Organizarea unor stagii de formare profesională a elevilor prin instruire practică
Colaborare în realizarea orientării și consilierii profesionale a elevilor
Cursuri de calificare si reconversie profesionala
Contracte pentru școlarizarea în anumite calificări
Participarea la elaborarea planului de dezvoltare a școlii
Proiecte comune în folosul comunității, sponsorizări
Perfecționarea cadrelor didactice în intreprinderi pentru tehnologiile de virf
Cateva exemple de bună practică in domeniul parteneriatului, pentru adaptarea ofertei educationale la piata muncii din Regiunea de Nord – Vest, pot fi enumerate:
Bursa locurilor de muncă, activitate organizată la inițiativa Grupului Scolar “Dr. Ion Ratiu” din Turda, pentru absolvenții claselor de liceu tehnologic și școala de arte și meserii; Partenerii unitatii scolare sunt: AJOFM, Primaria municipiului Turda, agenți economici din localitate și localitățile limitrofe, părinți ai elevilor; Parteneriatul are la baza urmatoarele obiective: informarea elevilor asupra cererii pieței de muncă locale, crearea situației de interviu preliminar angajării, consolidarea parteneriatelor școlii si angajarea absolvenților; Evaluarea rezultatelor a scos in evidenta: o mai buna informare a elevilor asupra locurilor de muncă existente, preselecția absolvenților pe bază de interviu in vederea angajarii si angajarea anuală a 70-80 absolvenți. Activitatea este la a IV-a ediție și se bucură de succes.
Colaborarea Grupului Scolar “Al. Roman” Aleșd cu societatea HOLCIM SA, pentru școlarizarea unei clase postliceale, în specialitatea “tehnician în industria cimentului”. Urmare acestui parteneriat, unitatea școlară a întocmit planul de învățământ și programele școlare adaptate nevoilor pietei, iar această calificare a apărut în Nomenclatorul aprobat prin HG 721/2004.
Colaborarea intre AJOFM si Colegiul Tehnic “Anghel Saligny”, ambele din Cluj-Napoca, permite organizarea, in parteneriat, a unor cursuri de reconversie profesionala pentru someri in 10 calificari cerute de piata muncii.
Colegiului Tehnic din Turda si Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca organizeaza in parteneriat cursuri postuniversitare si de perfectionnare in domeniul IT (parteneriat finalizat pana acum cu 270 absolventi).
Parteneriatul intre Colegiului Tehnic ”V. Ungurean” din Campia Turzii si intreprinderea SC MECHEL permite efectuarea practicii comasate a elevilor si angajarea a 65% din absolventi. Intreprinderea mai sprijina scoala si cu materialele necesare efectuarii instrurii pratice in atelierele scoala. La fel, parteneriatul Grupului Scolar “Ioan Ciordas” din Beius cu SC European Drinks SA Oradea (platforma Sudrigiu) permite efectuarea instruirii practice si angajarea unui numar mare de absolventi.
Alte parteneriate in cadrul unor proiecte de interes pentru sistemul de educatie si piata muncii din Regiunea NV:
1. Organizarea seminarului cu tema “Colaborare in domeniul construcțiilor și lucrărilor publice” de catre Colegiu Tehnic “ Anghel Saligny” din Cluj-Napoca; Parteneri in proiect au fost: reprezentanți ai Prefecturii, Primăriei, Universității tehnice Cluj-Napoca, AJOFM, ISJ si agenți economici din construcții. Seminarul a avut urmatoarele obiective:
armonizarea acțiunilor școlilor de profil cu cerințele agenților economici în construcții
realizarea unei colaborări eficiente cu partenerii din construcții
implicarea angajatorilor la efectuarea pregătirii practice a elevilor în tehnologiile moderne din construcții
2. Participarea la actiunile componentei “Parteneriat. Lucrul cu intreprinderile” din cadrul proiectului PHARE – TVET; Participantii in proiect sunt: directorii unitatilor de invatamant si parteneri sociali ai unitatilor de invatamant, inspectori de specialitate (total 54 participanti din regiunea NV); Obiectivele urmarite de proiect sunt: constientizarea partenerilor sociali asupra rolului acestora in procesul educational, implicare mai buna in instruirea practica.
3. Realizarea de proiecte ecologice de catre Grupul Scolar “C.D. Nenitescu” din Baia Mare impreuna cu Primaria Baia Mare; Obiectivul partenerilor este formarea unei conduite ecologice a elevilor.
4. Realizarea Buletinului informativ regional, cu sprijinul Asistentei Tehnice Phare TVET, care ofera informatii asupra unor exemple de buna practica, la nivelul regiunii.
5. Crearea unor retele de unitati de invatamant pe judete, in scopul transferului de bune practici din programul Phare TVET.
6. Realizare de pagini web si comunicarea prin e-mail in interiorul sistemului TVET si in afara lui.
3.3.8. Concluzii
Educatia la nivelul Regiunii Nord-Vest este parte a reformei care a caracterizat invatamantul romanesc in ultimii 10 ani, tinzand spre principiile europene privind calitatea, eficienta si echitatea, dar urmarind si tendinta de descentralizare si trecerea deciziei de la nivel national la nivel local.
O componenta importanta a reformei, este invatamantul profesional si tehnic, care trebuie satisfaca cerintele unei piete a muncii intr-o continua schimbare. Procesul de modernizare a invatamantului profesional si tehnic (TVET) a vizat:
Definirea unor noi rute profesionale, corespunzatoare nivelurilor europene de calificare
Adaptarea ofertei educationale TVET la piata muncii din Regiunea de Nord – Vest prin: standarde de pregatire profesionala, curriculum adaptat nevoilor pietei muncii, achizitia de competente si abilitati cerute de piata muncii, planuri de invatamant si programe, adecvate competentelor ce trebuie dovedite la sfarsitul pregatirii si o abordare modulara a continuturilor
Realizarea Planurilor Regionale si Locale de Actiune (PRAI, PLAI), bazate pe obiective, masuri si actiuni, menite, pe de o parte, sa sprijine actiunea de dezvoltare regionala si de adaptare a sistemului de educatie la nevoile regionale si locale si, pe de alta parte, sa identifice resursele din care aceste obiective sa poata fi duse la indeplinire
La nivelul Regiunii de Nord – Vest se inregistreaza o scadere a populatiei scolare, datorata, in primul rand, declinului demografic, cu tendinte de scadere pe termen lung de pana la 23-24% din nivelul actual, respectiv pentru grupele de varsta 7-14 ani si 14-24 ani.
Fata de oferta TVET, diversificata prin rutele profesionale noi, interesul pentru invatamantul profesional se mentine la un nivel constant, dar mult diminuat fata de anii 90. In acelasi timp, invatamantul tehnic de scurta durata (postliceal si de maistri) se afla intr-un declin puternic, pe de o parte datorita ofertelor educationale ale universitatilor din regiune, si, pe de alta parte, datorita migratiei spre tarile Uniunii Europene, Regiunea de NV fiind situata la granita UE. Din analiza retelei scolare, se remarca faptul ca a crescut numarul de clase de scoala de arte si meserii (SAM) in mediul rural, crescand astfel posibilitatea de acces la educatie a elevilor din acest mediu si de satisfacere a cerintelor pietelor locale.
Implementarea planurilor de actiune pe regiune si la nivel de judet, a condus la declansarea procesului de restructurare a retelei scolare, prin cresterea numarului de clase TVET pentru domeniile de interes (comert-servicii, electronica si automatizari, industrie alimentara, turism-alimentatie publica si constructii-lucrari publice) si scaderea numarului de clase, din planurile de scolarizare, in sectoarele mecanic si textile – pielarie. Evaluarile periodice ale planurilor de actiune, au scos in evidenta trei mari aspecte deficitare in raport cu reformele dorite: resursele umane ale sistemului TVET de educatie, dotarea tehnica a cestui tip de scoli si nivelul redus al parteneriatelor.
Din analiza datelor la nivelul regiunii, privind resursele umane din sistemul VET, s-a constatat:
un excedent de cadre didactice titulare de mecanica, cu deosebire maistri instructori
lipsa cadrelor didactice pentru specializari cerute pe piata muncii: constructii, comert, industrie alimentara, prelucrarea lemnului, turism si alimentatie publica
majoritatea cadrelor didactice tehnice se afla in grupa de varsta 40-55 ani
desi a crescut semnificativ numarul profesorilor consilieri la nivelul regiunii, nu s-au evidentiat schimbari esentiale in optiunile elevilor
In consecinta, reformarea resurselor umane din sistemul TVET trebuie sa vizeze:
planuri de reconversie a resurselor umane pentru adaptarea la nevoile pietei muncii, la nivelul fiecarui inspectorat scolar
atragerea de specialisti tineri in invatamantul profesional si tehnic
organizarea de cursuri de formare cu profesorii consilieri, pentru ca acestia sa cunoasca mai bine nevoile pietei muncii
Din analiza dotarii cu echipamente rezulta ca principala problema a unitatilor de invatamant TVET este dotarea cu echipamente didactice pentru orele de laborator tehnologic si instruire practica. Acest neajuns este inlaturat doar partial, prin efectuarea instruirii practice la agenti economici, dar sunt necesare eforturi pentru dotarea laboratoareleor si atelierelor.
Desi prin programele Phare 2001 și Phare 2002 se va realiza dotarea laboratoarelor și cabinetelor de specialitate din 13 școli cuprinse în program, iar în programele Phare 2003 și 2004-2006 vor fi dotate cu echipamente înca 19 unități de învățământ din Regiunea de Nord-Vest, extinderea si diversificarea parteneriatelor cu sectorul privat reprezinta un obiectiv prioritar al planurilor de actiune viitoare. Unul din instrumentele eficiente pentru dezvoltarea parteneriatelor in sprijinul educatiei va fi promovarea exemplelor de buna practica in sistem si in cadrul comunitatilor locale. Sunt de remarcat, in acest sens, editarea “buletinelor informative regionale”, crearea “retelelor de invatamant pe judete” si realizarea “paginilor Web si a retelelor e-mail in sistemul TVET”.
3.3.9. Invatamantul superior din Regiunea Nord-Vest
Învățământul superior reprezintă unul dintre principalele avantaje comparative ale regiunii Nord Vest, atât din punctul de vedere al calității ofertei educaționale, cât și din perspectiva numărului ridicat de instituții universitare și de absolvenți, într-o plajă extrem de larga de calificări.
Principalul pol universitar regional îl constituie municipiul Cluj-Napoca, Oradea și Baia Mare reprezentând de asemenea centre universitare importante. Universitățile de stat sunt localizate în județele Cluj, Bihor și Baia Mare, în toate celelalte județe existând colegii și extensii universitare. Universitățile particulare sunt prezente în cvasitotalitatea județelor regiunii (excepție făcând doar Bistrița).
În jurul acestor universități gravitează importante centre de cercetare. Încă într-un stadiu incipient, putem totuși constata inițierea și dezvoltarea de parteneriate între aceste centre de cercetare – cu precădere cele din domeniul științelor experimentale – și întreprinderi.
Universitățile din regiunea Nord Vest au dezvoltat un sistem propriu de asigurare a calității procesului de predare și a învățământului prin dezvoltarea și promovarea unor planuri de învățământ inovative, prin întărirea calității procesului de predare și construirea un program de învățământ comprehensiv, care să corespundă aspirațiilor studenților. În ceea ce privește calitatea cercetării se încearcă asigurarea și menținerea unei legături permanente între învățământ și cercetare, sprijinirea dezvoltării de centre de cercetare și excelență, stimularea activităților de mentorat și continuarea implementării proceselor de întărire a calității în cercetare.
Universitățile din regiune sunt integrate în rețele europene ceea ce le conferă capacitatea instituțională de racordare rapidă la exigențele unor schimburi internaționale consistente, atât prin varietatea direcțiilor de acțiune, cât și prin volumul acestora. De asemenea, s-au dezvoltat parteneriate cu universități de prestigiu din alte țări. S-au elaborat strategii de identificare și dezvoltare a diferitelor forme de parteneriat, de creare de rețele de cooperare care să contribuie la o mai bună implicare a învățământului românesc în circuitul de valori internaționale, la creșterea nivelului calitativ al acestuia, în scopul îndeplinirii celui mai important aspect al misiunii asumate de universități, acela de a dezvolta activități de învățământ și cercetare la un înalt nivel.
Universitățile, cu precădere cele clujene, atrag numeroși studenți din alte regiuni și din alte țări, acționând nu doar ca important actor educațional, ci și ca motor economic al regiunii.
Dezvoltarea infrastructurii universităților, diversificarea curriculei, creșterea numărului de burse în străinătate oferite studenților, precum și dezvoltarea a numeroase noi linii de masterat – odată cu intrarea în aplicare a Acordului de la Bologna – au condus la creșterea semnificativă și constantă a numărului de studenți.
Concomitent, asistăm la o creștere a numărului cadrelor didactice universitare. Universitățile trebuie să acorde o importanță sporită resursei umane, prin politici de atragere și menținere a personalului de înaltă performanță, prin asigurarea unui climat de lucru atractiv, motivant și recompensator.
Activitățile didactice și de cercetare dispun de o bază materială corespunzătoare, în continuă extindere și modernizare, centrele de cercetare reprezentând forma de bază pentru desfășurarea activității de cercetare științifică pentru temele de amploare. Aceste centre pot oferi soluții unor probleme de interes regional, utilizând instrumentele științei și tehnologiei.
Universitățile din regiunea nord vest au dezvoltat departamente pentru învățământul la distanță, obiectivul principal al acestora fiind:
calificarea superioară universitară a absolvenților de liceu cu diplomă de bacalaureat;
specializarea la nivel postuniversitar, inclusiv prin studii aprofundate, masterat a absolvenților de învățământ superior;
formarea continuă, reconversia sau perfecționarea profesională solicitată de diferite instituții, firme etc. prin învățământ la distanță.
Consistentei rețele universitare din regiune, i se adaugă numeroasele centre culturale (Centrul Cultural Britanic, Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Italian, Centrul Cultural Lingua, Centrul Cultural Alpha etc.) autorizate în pregătirea, perfecționarea, examinarea și acordarea de diplome recunoscute pe plan internațional, pentru majoritatea limbilor oficiale ale Uniunii Europene.
Universitățile din regiune încep să se confrunte cu o reala concurență din partea universităților străine, accentuată odată cu aplicarea Acordului de la Bologna, datorită discrepanței dintre baza materială de care dispun universitățile noastre și cea a universităților din Uniunea Europeană, dar și datorită unui nerezolvat decalaj între curriculele universitare și cerințele unei extrem de dinamice piețe a forței de muncă.
Proiectele curriculare trebuie adaptate cât mai urgent la::
Legislația actuală;
Normele UE (tipuri de competențe, structuri instituționale, cicluri de învățământ, sisteme de certificare a calificărilor etc.);
Standardele profesionale ale domeniilor redefinite și îmbogățite pe baza documentelor și studiilor existente și cerințelor pieței forței de muncă;
Programele de formare de specialitate și profesională promovate și validate de principalele universități din țară;
Normele și particularitățile de organizare și funcționare a învățământului în sistemul IDD;
Principiile asigurării și creșterii calității în învățământul superior;
Absolvenții universităților regionale au un real handicap pe piața europeană a forței de muncă, datorat neechivalării diplomelor universitare. Întârzierea soluționării acestei probleme poate de asemenea stimula migrația potențialilor studenți către alte centre universitare, ale căror diplome le oferă o recunoaștere internațională a studiilor.
O reală amenințare o constituie exodul tinerilor specialiști și a personalului înalt calificat fie spre București, fie spre alte țări. Această hemoragie de resursă umană înalt calificată poate fi în parte oprită prin recrutarea – în condiții financiare stimulative – în universități și centre de cercetare a absolvenților de vârf.
Fig. 14
Universitățile din Regiunea Nord-Vest
Număr total studenți/forme de studii ian. 2006
3.4. Piata Muncii
3.4.1. Forta de munca din Regiunea Nord-Vest
Populația activă din Regiunea Nord-Vest număra, în 2004, 1193 mii persoane, respectiv 11,9% din populația activă a țării, comparativ cu 1628 mii în 1997. Din punct de vedere evolutiv, în perioada 1997-2003, tendința de reducere a populației active s-a manifestat atât la nivelul regiunii Nord-Vest, cât și la nivel național, însă la nivelul regiunii declinul a fost mai lent, cu ritmuri mai reduse (Fig. 15), până în 2004 când la nivel național se înregistrează o ușoară creștere (42 mii persoane), în timp ce în regiune scăderea continuă.
Fig.15 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Referitor la populația activă pe medii rezidențiale, se remarcă în perioada 1997-2002 în regiunea Nord – Vest predominanța populației în mediul rural, fapt care a dat și numele de „regiune rurală”, situația modificându-se începând cu anul 2003 când atragerea investitorilor în centrele urbane a determinat inversarea raportului. Trebuie să luăm în considerare și scăderea natalității care este o caracteristică întâlnită la nivelul întregii țări de fapt și care, împreună cu creșterea mortalității, au determinat reducerea populației în mediul rural.
Fig.16 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Populația activă pe sexe în regiune este ca și cea la nivel național, în scădere în ultimii șapte ani, mai puțin redusă la cea de sex masculin comparativ cu populația activă de sex feminin (o scădere de 201 mii persoane față de 234 mii persoane de sex masculin).
Fig.17 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Evoluția ratei de activitate în regiunea Nord-Vest s-a plasat pe o tendință de scădere (Fig. 18), evoluând de la 69,1% în 1997 la 54,1% în 2003, respectiv cu o scădere de 15 procente.
Fig.18 procente
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Scăderea ratei de activitate se datorează în mare măsură fenomenului șomajului, accentuat în anii 2001 si 2002. Dezechilibrul provocat de alternanța perioadelor de activitate și cele de șomaj în viața unei persoane active a dus la scăderea ratei de activitate, persoanele inactive pe perioade mai lungi (mai mari de 6 luni), obținând tot mai greu un nou loc de muncă.
3.4.2. Populatia ocupata a Regiunii
Reprezentând 12,5% din populația ocupată a României, populația ocupată din regiunea Nord-Vest număra 1115 mii persoane în 2004. De-a lungul perioadei 1997-2004, populația ocupată din regiune a cunoscut o evoluție similară populației active, înscriindu-se pe un trend descrescător, de asemenea cu ritmuri mai lente comparativ cu nivelul național (Fig. 19).
Fig.19 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Populația ocupată civilă
În anul 2004 populația civilă a regiunii era ocupată într-un procent de 13,3% din cea înregistrată la nivel național. Din 1997, în județe se înregistrează o fluctuație a numărului persoanelor civile ocupate, de 1.650 persoane în Bihor, 990 în Satu Mare, în timp ce în Maramureș numărul a scăzut în aceeași perioadă 1997-2004 cu 10 persoane, iar în Bistrița Năsăud cu 200 persoane. Acest fapt se datorează existenței sau lipsei investitorilor în județele regiunii, care sunt o sursă de venit și de ocupare a forței de muncă.
Fig.20 mii persoane
Sursa: INS, Regiunea Nord-Vest în cifre, 2005
Populația ocupată pe medii
Distribuția pe medii rezidențiale a populației ocupate din regiunea Nord-Vest are o traiectorie oscilantă. Dacă până în 2002 atât în mediul urban cât și în mediul rural populația ocupată a scăzut, începând cu anul 2003, populația în mediul urban a crescut modest, în detrimentul celei rurale care se află într-o continuă scădere. Aceste date sunt oferite de Institutul Național de Statistică care include în populația ocupată și acei „lucrători familiali neremunerați” (cei care își lucrează pământurile și grădinile) din mediul rural dar care nu au nici o formă legală de desfășurare a activității și ca atare, nu apar „ocupați” în bazele de date ale instituțiilor care gestionează resursa umană (Agenții Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă – AJOFM, Inspectorate Teritoriale de Muncă – ITM etc.). Din acest motiv, campania de deplasare în mediul rural, demarată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în anul 2005, continuată și în 2006, are ca scop identificarea forței de muncă care este de fapt neocupată și înregistrarea ei în bazele de date ale agențiilor județene în categoria persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. În realitate, rata de ocupare în mediul rural este extrem de redusă deoarece numărul populației ocupate (angajată cu orice formă de contract) este foarte mic, numărul asociațiilor profesionale fiind neînsemnat.
Fig.21 mii persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Populația ocupată pe sexe
Populația ocupată din regiunea Nord-Vest înregistrează scăderi la ambele sexe, puternic accentuate în 2002 când încă se resimțeau efectele restructurărilor economice de la nivelul întregii țări. Declinul din sectoarele grele ale regiunii, în care marea majoritate a salariaților erau din rândul bărbaților și reducerile de personal din industria ușoară sau textilă au dus la diminuarea numărului locurilor de muncă atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților. Pe de altă parte însă, continua dezvoltare a domeniului construcțiilor și al serviciilor în regiune va duce la crearea de noi locuri de muncă pentru ambele sexe.
Fig.22 persoane
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Populația ocupată prin măsuri active
Apariția legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă a completat și a susținut un sistem flexibil de măsuri active pe piața muncii care a dus la o mai mare implicare a agențiilor județene pentru ocupare. Astfel, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au devenit ocupate fie prin stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor, fie prin crearea de noi locuri de muncă. Numărul total al persoanelor beneficiare de măsuri active a crescut din 2002, anul apariției legii, cu 18 procente până în 2005.
Fig.23 persoane
Sursa: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Măsurile active au vizat încadrarea în muncă a persoanelor din grupurile cu risc mai ridicat: persoane peste 45 de ani, absolvenți ai instituțiilor de învățământ, cei angrenați în executarea lucrărilor de interes local, care sunt angajați temporar (anexa 1). Trendul descendent al numărului persoanelor angajate se observă în cazurile creditelor pentru încadrarea șomerilor datorită dezinteresului manifestat de angajatori, consultanței și asistenței pentru începerea unei activități independente în rândul șomerilor și, de asemenea, în cazurile de mobilitate ale forței de muncă în cadrul aceluiași județ sau în afara sa. Informațiile prezentate mai jos plasează județul Cluj pe primul loc în regiune, la extrema cealaltă situându-se județul Bihor, puternic afectat de disponibilizările colective din economie. Anul 2005, urmat de 2003, înregistrează cele mai multe angajări în urma măsurilor active, în toate județele regiunii, datorate eforturilor susținute ale agențiilor județene pentru ocupare care aveau de îndeplinit indicatori impuși de Uniunea Europeană prin aquis-ul comunitar, după negocierea și încheierea capitolului 13 Politici sociale și ocuparea forței de muncă
In cazul măsurilor privind încadrarea persoanelor cu dizabilități, a persoanelor de etnie romă, proveniți din centrele de plasament, din instituțiile de detenție sau a altor persoanelor marginalizate social din categoria celor sub 25 ani, se observă menținerea celor încadrați la un număr relativ constant, ușor crescător în județul Cluj. Numărul persoanelor cu dizabilități angajate scade în majoritatea județelor mai ales în 2005 și pentru faptul că Uniunea Europeană, prin alinierea la aquis-ul comunitar, a impus anumite standarde firmelor care angajează persoane din această categorie (rampă de acces, birouri la înălțimi specifice, grupuri sanitare adaptate etc.), fapt care implică costuri suplimentare angajatorilor și implicit, reticența lor în angajarea persoanelor cu dizabilități. Uniunea Europeană a stabilit în Agenda Socială 2005-2010, prin politicile ei, ca fiind prioritară și cea a combaterii sărăciei și promovării incluziunii sociale. Din acest motiv, măsurile actuale trebuie intensificate pentru a menține alinierea la politicile europene.
Rata de ocupare
Rata de ocupare, la nivelul regiunii Nord-Vest, a scăzut de la 66,1% în 1997 la 56,1% în 2004, adică o pierdere de 10 procente, trendul fiind puternic descrescător începând cu anul 2002..
Fig.24 procente
Sursa: INS, Statistică teritorială 2005
Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15 – 64 ani)
Fig.25 procente
Sursa: INS, Regiunea Nord-Vest în cifre, 2005
Structura populației ocupate după nivelul de instruire
În ceea ce privește nivelul de instruire al populației ocupate, în Regiunea Nord-Vest cea mai mare pondere o deține populația ocupată cu nivel de instruire liceal (32,7% din total, în 2004), urmată de populația cu nivel de instruire profesional (25,6% din total, în 2004) și populația cu nivel de pregătire gimnazial (19,2% în 2004). Se remarcă totuși, comparativ cu anul 2003, scăderi ale numărului de persoane participante la ciclurile gimnazial și primar și creșteri procentuale la celelalte niveluri de educație.
Fig.26 procente
Sursa: INS, Anuarul Statistic al României, 2005
3.4.3. Ocuparea fortei de munca pe sectoare de activitate
Structura populației ocupate pe activități ale economiei naționale
Populația ocupată pe sectoare de activitate prezintă evolutiv două tendințe, de creștere a efectivelor în agricultură până în anul 2000 si o descreștere în industrie, construcții și servicii, tot până în același an, urmate de o tendință de creștere in toate sectoarele, mai putin in agricultura, datorate atragerii unui număr mare de investitori și dezvoltării sectorului economic privat (în special a celui IMM) în regiune.
Fig.27 mii persoane
Sursa: INS, Regiunea Nord-Vest în cifre, 2005
Ocuparea pe sectoare și județe
Pe județele regiunii Nord-Vest, dinamica populației ocupate în principalele sectoare economice indică diferențe semnificative (Anexa 2).
În ceea ce privește populația ocupată în industrie, în 2004, se distinge ca lider județul Cluj cu 151,6 mii persoane ocupate, urmat de Bihor cu 147,3 mii persoane, tendința generală a ocupării pe sector fiind de scădere în ultimii 10 ani (1995-2004). Cele mai importante reduceri s-au înregistrat în aceasă perioadă tot în Cluj (61,2 mii persoane), urmat de Maramureș (21 mii persoane) și cele mai neînsemnate în Sălaj (5,7 mii persoane).
În construcții, pe primul loc ca populație ocupată se situează județul Cluj (19,1 mii persoane), urmat de Bihor 10,0 mii persoane), trendul general al populației ocupate în acest sector fiind de creștere semnificativă începând cu anul 2001 în toate județele regiunii.
În fine, în servicii, în anul 2004 județul Cluj numără cea mai mare populație ocupată (118,5 mii persoane), urmat de Bihor cu 87,2 mii persoane, iar județul cu cel mai mic număr de persoane ocupate ți servicii este Sălajul cu 29,2 mii persoane. Pentru perioada 1995-2004 trendul este de creștere pentru județele Bihor, Bistrița Năsăud și Cluj și de reducere pentru celelalte județe, cea mai importantă scădere a populației ocupate în servicii se înregistrează în Satu Mare (5,8 mii persoane) și cea mai mică în Maramureș (2,3 mii persoane).
3.4.4. Dezechilibre pe piata muncii
Șomajul
Populația șomeră din regiunea Nord-Vest, reprezentând 10,3% din populația șomeră a României, număra 48 mii persoane în 2005. Din punct de vedere al evoluției, în perioada 2002-2005, la nivelul regiunii, populația șomeră a scăzut considerabil, cu ritmuri mai lente totuși, decât cele la nivel național.
Fig.28 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pe piața muncii din regiune se observă o tendință generală de scădere a numărului de șomeri înregistrați la Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă de peste 48 mii în 2005 față de aproape 65 mii în 2002. Din acest an au fost puse în aplicare prevederile legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, care au venit să intensifice și să diversifice măsurile active desfășurate la acea dată (inclusiv cu sprijinul Bancii Mondiale) și care au determinat o scădere a populației șomere înregistrate, din regiune, cu aproape 10 mii anual. La acestea s-au adăugat și investițiile firmelor autohtone cu capital străin care au determinat o creștere a ocupării, prin afacerile dezvoltate. Începând cu anul 2005, la nivelul regiunii, numărul șomerilor înregistrați a crescut față de 2004, în județele Bihor și Satu Mare înregistrându-se diferențe notabile. Deși efectele măsurilor active s-au resimțit puternic pe piața muncii prin ocupare, fenomene precum preconcedierile sau disponibilizările colective din economie din 2004 au transformat persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în șomeri și ulterior, în anul 2005 o parte din aceștia au devenit șomeri de lungă durată, alăturându-se celor noi înregistrați în bazele de date ale agențiilor. Astfel, se justifică traiectoria ascendentă a numărului de șomeri în anumite județe precum Bihor, Sălaj și Satu Mare și scăderea nesemnificativă a numărului lor în celelalte. De notat totuși diferența de peste 2,5 mii de șomeri în 2004 față de 2005 în județul Bistrița Năsăud, ce au fost absorbiți de mari investitori care fie au apărut fie s-au extins în zonă.
Populația șomeră de sex masculin este încă preponderentă (fiind cu 5,6% mai mare decât cea feminină în 2005), deși în rândul femeilor se observă o scădere mai puțin accentuată de la 26,2 mii în 2002 la 23 mii în 2005 (scădere cu 12,4 procente) raportată la cea din rândul bărbaților care scade de la 38,6 mii în 2002 la 26,9 mii în 2005 ( 30,3 procente).
Structura numărului de șomeri pe nivele de pregătire arată de asemenea o tendință de scădere. Această scădere este mai accentuată pentru nivelele de pregătire medie și superioară, datorată și fenomenului de brain drain (migrația valorilor), în timp ce la nivelul primar, secundar și profesional se observă o tendință de creștere după anul 2004, motivată de interesul mai scăzut al angajatorilor pentru persoane cu un nivel mai scăzut al studiilor.
Fig.29 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig.30 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig.31 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru categoriile cele mai expuse riscului de pierdere a locului de muncă tendințele sunt asemănătoare: în unele județe se observă o tendință de scădere a numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, atât la șomerii cu vârsta peste 45 de ani cât și la cei sub 25 ani. Acest lucru se datorează măsurilor active cuprinse în Legea 76/2002 care prevăd acordarea de subvenții angajatorilor care încadrează în muncă persoane din această categorie. În anul 2005, față de 2004 în județele Bihor, Cluj, Sălaj și Satu Mare se înregistrează totuși o creștere a numărului de șomeri cu vârsta sub 25 de ani și, deși acest aspect reprezinta, aparent, un punct negativ, putem spune că fenomenul se datorează si Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă care au întreprins campanii puternice în licee și facultăți, la anii terminali, pentru a-i determina pe viitorii absolvenți să se înregistreze ca persoane în căutarea unui loc de muncă, cu scopul de a-i consilia în alegerea carierei.
Fig.32 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig.33 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Un alt grup căruia îi trebuie acordată o atenție specială este cel al șomerilor de lungă durată, care manifestă o creștere semnificativă în toate județele regiunii, și care este format în general din persoane disponibilizate, o categorie care are neapărată nevoie de consiliere profesională pentru a se putea reintegra pe piața muncii. În 2005, șomerii de lungă durată din regiune reprezentau 16,7% din totalul șomerilor înregistrați, cu 8 procente mai mult decât în anul 2002.
Fig.34 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
O tendință de creștere accentuată se observă la numărul persoanelor de etnie romă înregistrate în căutarea unui loc de muncă, datorată eforturilor instituțiilor statului de a le elibera acte de identificare, a căror lipsă reprezenta o piedică frecventă în elaborarea dosarelor de înregistrare a persoanelor. Mai mult, “Caravana romilor”, campanie lansată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în anul 2005, prin care experți de etnie romă au mers în comunități și au identificat persoanele ce erau ulterior înregistrate în evidențele agențiilor județene, a dus la creșterea numărului șomerilor de etnie romă, dar și la o completare a bazei de date cu informații despre pregătirea lor profesională, vârsta, statutul familial, elemente necesare pentru încadrarea în diferite măsuri active.
Fig.35 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Rata șomajului
Rata șomajului din regiunea Nord-Vest, situată pe un trend de creștere între anii 1999-2001, pare să își fi stabilizat tendința începând cu acest din urmă an.
Declinul economiei datorat restructurărilor masive din industrie, care s-a simțit mai pregnant la orașe, a determinat persoanele rămase fără locuri de muncă să „migreze” înspre mediul rural, acolo unde pământul poate să asigure în mai mare măsură roadele pentru traiul de zi cu zi al unei familii. În aceeași perioadă se înregistrează și o dezvoltare a sectorului tranzacțiilor imobiliare, din cauza părăsirii locuințelor de la oraș, în căutarea altora în mediul rural. Astfel se explică ușoara scădere pe care o înregistrează rata șomajului în anul 2001. Din acest moment asistăm la o reducere anuală a ratei șomajului, începând cu 2002, datorată măsurilor active instituite prin aplicarea Legii 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Fig.36 procente
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Rata șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani a scăzut începând cu anul 2002, când au început să fie aplicate măsurile active pentru combaterea șomajului, care prevăd ca măsură activă distincta atât subvenționarea locurilor de muncă pentru absolvenții de învățământ, cât și subvenționarea locurilor de muncă pentru persoanele în vârsta de peste 45 de ani și unicii întreținători de familie. Aceste măsuri, ca și celelalte aplicate prin Legea 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, au ca efect reducerea ratei șomajului.
Fig.37 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Șomajul pe termen lung
Șomajul pe termen lung este un fenomen care s-a intensificat și a devenit îngrijorător o dată cu declanșarea restructurărilor din economie dar și a măsurilor pasive oferite de sistem. Fiind un grup țintă important în analizele naționale ale ANOFM, aceștia sunt monitorizați lunar, tendința fiind aceea de a-i cuprinde în măsurile active de combatere a șomajului într-o cât mai mare măsură.
Fig.38 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
3.4.5. Formarea profesională în rândul adulților
Urmărind evoluțiile persoanelor ce au urmat cursuri de formare profesională în perioada 2002-2005 se observă o reducere accentuată a cursanților pe domeniile legate de industrie (de aproximativ trei ori), compensată de un interes sporit pentru domeniul comerțului și alimentației publice (creștere de aproximativ doua ori) și creșteri mai puțin accentuate în domeniul construcțiilor, serviciilor, agriculturii și IT-ului, cu aproximativ 20%.
Fig.39 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Categoriile de cursuri și numărul de furnizori s-au redus ca urmare a necesității autorizării programelor de către Comisiile Județene ale Consiliului Național al Formării Profesionale a Adulților – CNFPA, începând cu anul 2004. Aceasta a condus la o ofertă mai redusă a numărului de programe dar la o creștere a calității actului educativ, o selecție a domeniilor de calificare corelată cu cererile de pe piața muncii de către instituțiile care le desfășoară și un randament mai bun la absolvire privind încadrarea absolvenților. Un alt aspect interesant ține de numărul de persoane ocupate dupa absolvirea cursurilor de formare profesională, unde numărul femeilor crește semnificativ, pe când cel al bărbaților se menține relativ constant. Acest lucru își găsește explicația în faptul că se dezvoltă multe cursuri în comerț și servicii unde cursanții sunt preponderant femei.
Fig 40 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig. 41
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Ca și grupe de vârstă, se observă o creștere a numărului persoanelor participante la cursurile de formare profesionala din grupele de vârstă sub 25 ani și peste 45 ani îndeosebi la ultima grupă, unde creșterea este de aproximativ 4,5 ori.
Fig. 42 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fig.43 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Trebuie menționat că în formarea profesională a adulților din regiune un rol important îl are Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților, care funcționează în subordinea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și care primește, în urma parteneriatului cu cele șase agenții județene din regiune, prin încredințare directă, cursuri de formare pentru șomeri, la care se adaugă cursuri cu plată pentru celelalte categorii de persoane. În perioada 2003 – 2005 au fost pregătiți, la nivel de regiune, 1768 persoane din care 1302 au fost șomeri, aceștia reprezentând peste 73% din totalul cursanților. Județul Cluj a avut cuprinși la cursuri cel mai mare număr de șomeri din regiune, 1030 persoane în meserii precum operator introducere, prelucrare și validare date (203 persoane), lucrător în comerț (101 persoane), bucătar (99 persoane), coafor (87 persoane), manichiură-pedichiură (70 persoane), patiser (70 persoane) etc., urmat la mare distanță de județul Bihor, unde cei 101 șomeri au fost calificați în confecționer articole din piele (56 persoane), zidar (24 persoane) și dulgher-tâmplar-parchetar (14 persoane). Important de menționat este procentul reprezentat de numărul femeilor șomere, aproape 70% din totalul șomerilor pregătiți, fapt care se datorează consilierii profesionale și cursurilor desfășurate în meserii accesibile lor.
Fig.44 persoane
Sursa: Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților
3.4.6. Alte dezechilibre de pe piata muncii
Disponibilizări
Restructurările din economie care au afectat România începând cu anul 1997 și-au lăsat puternic amprenta pe piața muncii, destabilizând dezvoltarea economică și creând dezechilibre între cerere și ofertă. Programe precum RICOP, cele ale Băncii Mondiale sau măsurile pasive instituite de Agențiile de ocupare, au venit să atenueze șocul disponibilizărilor, susținând într-o manieră sau alta populația implicată în acest proces. Mai mult, privatizările treptate ale firmelor mari au determinat și ele restructurări de personal de-a lungul anilor, transformând acest fenomen într-unul amenințător pentru piața muncii. În Regiunea NV, cel mai mare număr de persoane disponibilizate s-a înregistrat în domenii precum transportul feroviar, industria minieră, industria extractivă, industria construcțiilor metalice, industria metalelor neferoase și industria lemnului. Interesant de urmărit este domeniul construcțiilor care înregistrează șomaj accentuat pe perioada iernii, datorat condițiilor, după care, personalul este din nou solicitat în vederea angajării. Județul cu cel mai mare număr de disponibilizați este Maramureș care a disponibilizat în perioada 1999 – 2005 peste 26 mii de persoane, aproximativ 50% din totalul persoanelor disponibilizate din regiune, urmat de Bihor cu 9,5 mii de persoane. Industria în care au avut loc cele mai multe restructurări în regiune este cea minieră.
Fig.45 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Situația în mediul rural
Campania în mediul rural, lansată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în al patrulea trimestru al anului 2005 și continuată în 2006, a apărut ca o consecință a nevoii de creștere a gradului de ocupare, acordarea de servicii de formare profesională, de mediere și de consiliere profesională. Scopul acestor deplasări în mediul rural presupune identificarea la nivel local a locurilor de muncă vacante, înscrierea în bazele de date ale agențiilor a persoanelor fără loc de muncă, precum și cuprinderea acestora în măsuri active de stimulare a ocupării și derularea de programe de dezvoltare socio-economică locală în parteneriat cu factorii locali. Regiunea Nord-Vest are încă o populație rurală care nu este de neglijat, de aceea rezultatele campaniei sunt notabile și efectele ei se resimt pe piața muncii, prin inserția unui număr cât mai mare de persoane din mediul rural. Astfel, se înregistrează ca lider județul Cluj, cu peste 1,57 mii de persoane ocupate în fiecare trimestru, urmat la mică distanță de Bistrița Năsăud.
Fig.46
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Locuri de muncă vacante (LMV) de pe piața muncii
Pentru o analiză completă a pieței muncii din regiune, este interesant de urmărit și indicatorul locurilor de muncă vacante. Nivelul de dezvoltare economică a regiunii este dat și de numărul de firme care se dezvoltă, de cel al investitorilor care sunt atrași și implicit, de numărul locurilor de muncă care se creează. Față de județe cum ar fi Bihor, Satu Mare și Sălaj, în care locurile de muncă vacante au avut o evoluție descrescătorare, județele Bistrița Năsăud și Cluj au înregistrat tendințe crescătoare în perioada de analiză 2002 – 2005, iar județul Maramureș s-a menținut pe o poziție constantă în ceea ce privește locurile de muncă vacante. Per ansamblul regiunii se poate vorbi de o stabilizare a pieței muncii.
Fig.47 persoane
Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Locurile de muncă ocupate (LMO) arată atât capacitatea de absorbție a forței de muncă (diferența dintre locurile de muncă vacante și cele ocupate fiind foarte mică), cât și o mai mare deschidere și adaptare la economia în schimbare.
Meseriile cele mai solicitate pe piața muncii au fost date de profilul firmelor angajatoare. Dacă în 2002, la nivelul regiunii cei mai solicitați erau muncitorii necalificați în agricultură, începând cu anul 2004 cei mai solicitați sunt cei în construcții sau la întreținerea de drumuri și șosele. Acest fapt susține afirmația anterioară, că sectorul construcțiilor ia amploare și este în continuă dezvoltare în toată regiunea. Evident, se observă specificul fiecărui județ prin numărul mare de locuri de muncă vacante anunțate, cum ar fi confecționer îmbrăcăminte în județele Satu Mare, Sălaj și Maramureș sau tâmplar în Bihor, Maramureș, Cluj. Începând cu anii 2004, 2005 s-au înregistrat mai multe solicitări de agenți comerciali, care se regăsesc în majoritatea județelor regiunii, alături de alte meserii care au legătură cu sectorul servicii (în plină ascensiune la nivelul regiunii).
Bursele locurilor de muncă
Bursa locurilor de muncă reprezintă măsura activă de mediere care vine în întâmpinarea activităților agențiilor de ocupare, cu scopul satisfacerii rapide a cererii și ofertei forței de muncă. Ele se organizează pentru grupurile vulnerabile, care au nevoie de sprijin în integrarea sau reintegrarea pe piața muncii. Primele burse de locuri de muncă au fost generale și au avut loc în județul Satu Mare (1999 și 2000). Începând cu anul 2001, bursele devin specifice (bursa generală, bursa absolvenților, bursa studenților). Pentru că au avut rezultate notabile, Bursele locurilor de munca s-au diversificat (vezi cele opt tipuri de burse în anexa 3), ajungându-se la 45 de burse organizate în 2004 în toată regiunea, față de 2 burse în 1999.
Programele Bancii Mondiale
Apărute pentru prima dată în Romania după 1990, măsurile active regăsite în programele Băncii Mondiale și implementate în regiune, începând cu anul 1995, au reprezentat baza Legii 76/2002 prin care se instituie primele măsuri active finanțate în totalitate de la bugetul de stat. Astfel, măsuri precum consiliere, mediere, calificare, mobilitate, consultanță pentru inițiarea de afaceri, au stat la baza proiectelor finanțate prin Banca Mondială (anexa 4) și, chiar dacă numărul beneficiarilor este mai mic decât cel al măsurilor active finanțate prin Legea 76/2002, efectul lor pe piața muncii este unul simțitor. Trebuie avut în vedere faptul că la momentul respectiv erau considerați șomeri numai cei care primeau indemnizație, de aceea persoanele disponibilizate sau cele care nu puteau beneficia de indemnizație trebuiau susținute de stat, care a atras aceste fonduri externe și pentru asemenea categorii.
3.4.7. Concluzii privind piața muncii din Regiunea de Nord – Vest
În contextul evoluțiilor social-economice, piața muncii se modifică extrem de rapid și are nevoie de personal calificat în cât mai multe domenii, în special în cele care sunt mai adaptabile nevoilor de dezvoltare durabilă în condițiile integrării europene. Piața muncii din România se dorește a fi o piață competitivă, la nivelul țărilor din Uniunea Europeană, într-o economie bazată pe cunoaștere. Pentru aceasta, se urmărește atât satisfacerea cerințelor angajatorilor din punct de vedere al competențelor salariaților, cât și satisfacerea nevoilor angajaților de către organizația din care fac parte. În acest sens, individul trebuie pregătit pentru activitatea de învățare pe tot parcursul vieții pentru a-și actualiza permanent competențele si pentru a face față exigențelor pieței.
Un rol important în aceste realități îl au toți factorii implicați pe piața muncii. Raportul cerere-ofertă pe domenii de activitate este negativ, conform prognozelor efectuate de Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale, urmând o tendință de scădere din anul 2005 către anul 2013. Măsurile de stimulare pentru angajatori, conform legii 76 /2002, se dovedesc a fi insuficiente, acest lucru obligând la gasirea unor alternative regionale de ocupare pentru reducerea dezechilibrelor pe aceasta piață.
Regiunea Nord-Vest, în ansamblul ei, se caracterizează printr-o evoluție ascendentă a dezvoltării economice care atrage după sine și îmbunătățirea vieții sociale dar nu trebuie neglijate o serie de aspecte ce pot infuența de o manieră pozitivă sau negativă această evoluție. Restructurările din economie care au afectat România începând cu anul 1997 și-au lăsat puternic amprenta pe piața muncii, destabilizând dezvoltarea economică și creând dezechilibre imense între cerere și ofertă în regiune. Astfel, populația regiunii s-a aflat întru-un declin lent în ultimii ani, raportată la cea națională, care în 2004 a înregistrat o ușoară creștere, la fel și populația activă și cea ocupată a regiunii, care s-au situat pe un trend descrescător, asemenea celei naționale, dar cu ritmuri mai lente. Pe medii rezidențiale, populația ocupată are o traiectorie oscilantă, cu descreșteri până în 2002 și cu creșteri modeste începând cu anul 2003 la cea din mediul urban, în detrimentul celei din mediul rural, care se află într-o continuă scădere. Mai mult, continua dezvoltare a domeniului construcțiilor și al serviciilor în regiune va duce la crearea de noi locuri de muncă pentru ambele sexe, preponderent în mediul urban dar și în mediul rural. Populația ocupată pe sectoare de activitate prezintă evolutiv două tendințe, de creștere a efectivelor în agricultură până în anul 2000 si o descreștere în industrie, construcții și servicii, tot până în același an, urmate de o tendință de creștere in toate sectoarele, mai puțin în agricultură.
Apariția legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă a completat și a susținut un sistem flexibil de măsuri active pe piața muncii care a venit și continuă să vină în întâmpinarea dezvoltării unei economii bazată pe cunoaștere. Măsurile active au vizat încadrarea în muncă a persoanelor din grupurile cu risc mai ridicat: persoane peste 45 de ani, absolvenți ai instituțiilor de învățământ, cei angrenați în executarea lucrărilor de interes local, care sunt angajați temporar, la care se adaugă măsuri pentru facilitarea angajării grupurilor dezavantajate și cu dizabilități.
Declinul economiei datorat restructurărilor masive din industrie, care s-a simțit mai pregnant la orașe, înaintea anului 2001, a determinat persoanele rămase fără locuri de muncă să „migreze” înspre mediul rural, acolo unde pot fi asigurate mai ușor mijloacele de subzistență pentru o familie. În aceeași perioadă, se înregistrează o dezvoltare a sectorului tranzacțiilor imobiliare, din cauza părăsirii locuințelor de la oraș. Astfel se explică ușoara scădere pe care o înregistrează rata șomajului în anul 2001, precum și oscilațiile populației între cele două medii rezidențiale. Din acel moment, asistăm la o reducere anuală a ratei șomajului, începând cu 2002, datorată măsurilor active instituite prin aplicarea Legii 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. In general, este de scădere a numărului de șomeri înregistrați la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă, cu o populație șomeră masculină încă preponderentă și cu o tendință de scădere a numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, atât la șomerii cu vârsta peste 45 de ani cât și la cei sub 25 ani. Acest lucru se datorează măsurilor active cuprinse în Legea 76/2002, care prevăd acordarea de subvenții angajatorilor ce încadrează persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, în pofida procesului de restructurare economică prin care încă trece regiunea Nord-Vest și care generează efecte profunde nu numai în zona producției, ci și în viața socială. Unul dintre aceste efecte este situația socio-profesională a unui număr însemnat de persoane care trebuie să se reorienteze pentru a dobândi noi competențe și abilități într-un anumit domeniu de activitate.
O tendință de creștere accentuată se observă la numărul persoanelor de etnie romă înregistrate ca fiind în căutarea unui loc de muncă. Prin programul intitulat generic „caravanele romilor” acestia beneficiază de sprijin și consiliere pentru integrarea pe piața muncii și implicit în viața socială.
Campania în mediul rural lansată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (trim.IV 2005 și în 2006) presupune identificarea locurilor de muncă vacante din mediul rural, înscrierea în bazele de date ale agențiilor a persoanelor fără loc de muncă, precum și cuprinderea acestora în măsuri active de stimulare a ocupării. În același timp, în cursul campaniilor sunt promovate programele de dezvoltare socio-economică locală în parteneriat cu factorii locali. Regiunea de Nord-Vest are încă o populație rurală semnificativă și, de aceea, rezultatele campaniei trebuie să se finalizeze prin inserția unui număr cât mai mare de persoane din mediul rural.
În perspectivă, gradul de ocupare (cât mai ridicat) și reducerea numărului de persoane asistate, depind de interesul general al comunităților din regiunea de Nord-Vest. Participarea tuturor instituțiilor si factorilor implicați, în dezvoltarea socio-economică și a resurselor umane din regiune, are la bază conștientizarea tuturor operatorilor privind posibilitățile de realizare a unor parteneriate viabile de tip public – privat, interne sau internaționale și diseminarea exemplelor de buna practică.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Planul Regional DE Actiune Pentru Ocuparea Fortei DE Munca (ID: 134692)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.