Planul de Relaxare Fiscala Pentru Romania 2016 2020

Planul de relaxare fiscala pentru Romania 2016-2020

Tabel nr.

Sursa: Ministerul Finantelor Publice

Propuneri de modificări legislative prevazute:

– Introducerea plafonului maxim de 5 salarii medii brute pentru baza lunară de calcul a CAS și CASS de la 1 ianuarie 2016
– Eliminarea deducerii CASS de la calculul impozitului pe venit de la 1 ianuarie 2016
– Introducerea obligației de plată a CAS și CASS pentru toate persoanele fizice care realizează venituri
– Majorarea sumei neimpozabile lunare avute în vedere la stabilirea impozitului pe venitul din pensii începând cu 1 ianuarie 2016
– Reducerea contributiei de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5% de la 1 ianuarie 2017
– Reducerea contributiei de asigurări sociale la angajator de la 15,8% la 13,5% de la 1 ianuarie 2017

Drept argumente pentru posibilele modificari legislative putem mentiona:

– Nivelul ridicat al contributiilor de asigurari sociale, cazute in sarcina angajatorului cat si a angajatului astfel la nivel macroeconomic exista o presiune fiscala mare

-Existenta unui numar mare de salariati fara forme legale, aproximativ 1,1 mil se afla in economia subterana tocmai datorita cotelor ridicate de contributii

-Nivelul scazut al investititiilor datorita faptului ca fiscalitatea din Romania actioneaza ca un factor descurajator

CAPITOLUL ………..SISTEME DE PROTECTIE SOCIALA

Contributiile reprezinta principala sursa de finantare a sistemelor de protectie sociala. In literatura de specialitate exista mai multe variante privind numarul modelelor de sisteme de protectie sociala existente in functie de mai multi factori. Astfel, putem afirma ca exista patru modele de baza ale sistemelor de protectie sociala, adoptate la nivel mondial in functie de structura sociala, istorie, traditie, cultura, organizare politica, stadiul dezvoltarii etc.

Studiul “Globalizarea și reforma modelelor sociale europene”, pregătit de André Sapir pentru comisia de experți Bruegel și prezentat la Summit-ul informal ECOFIN din Manchester la data de 9 septembrie 2005 a susținut că nu există un model social European, ci mai degrabă patru – cel nordic, anglo-saxon, mediteranean și continental. Studiul lui Sapir concluzionează că numai modelele nordic și anglo-saxon sunt durabile, eficiente insa doar primul reuseste sa combine atat echitatea cu eficienta.

Daca este sa criticam, modelul continental si cel mediteraneean, care reprezintă împreună două treimi din PIB-ul întregii UE – 25 și 90 la sută din PIB-ul zonei euro 12 membritre sa ies putin, acestea sunt ineficiente și nesustenabile. Graficul de mai jos trage un semnal de alarma cu privire la sustenabilitatea modelelor de protectie sociala.

Sursa: Globalizarea și reforma modelelor sociale europene, André Sapir, 2005

Modelele care nu sunt eficiente nu reușesc să asigure un grad ridicat de ocupare, nu vor reuși să facă față provocarilor pe care globalizarea, îmbătrânirea populației si schimbarea tehnologică le impun finanțelor publice. Pe de altă parte, modelele care nu asigură un grad ridicat de echitate se pot dovedi sustenabile.

Prin urmare, aceste modele trebuie să fie reformate , probabil prin adoptarea caracteristicilor celor două modele mai eficiente. O schimbare in bine in acest sens nu presupune disparitia acestora ci o modificare intr-o directie sanatoasa cu perspective de crestere a eficientei, prin preluarea caracteristicilor principale intalnite la modelele Nordic si Anglo-saxon, dar adaptate fiecarui stat in parte si a dezvoltării prin reducerea facilităților sociale ce descurajează munca.

Aceste reforme pot include, de asemenea, modificări si asupra capitalului implicat in protectia sociala. Importanța unei asemenea reforme nu este limitată doar la țările în cauză, ci vizează întreaga Uniune, întrucât țările care o compun realizează aproximativ două treimi din PIB-ul UE si 90% din PIB-ul Zonei Euro. Situația economică și socială a acestor țări afectează funcționarea Uniunii Europene în ansamblu.

Modelul Bismarck (sau european-continental) a fost promovat pentru prima dată în Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea și ulterior a fost preluat de mai multe țări europene. Acesta a fost denumit astfel dupa cancelarul Otto von Bismarck, care a inventat statul bunăstării, ca parte a unificării Germaniei în secolul al XIX-lea si se bazaza pe contributii cu o destinatie sigura spre zona de protectie sociala. Modelul Bismarck se găsește în Germania Belgia, Țările de Jos, Japonia, Elveția, și, într-o măsură, în America Latină. Germania și Franța, susțin de asemenea modelul continental( 65% și 63% la ocupare, respectiv 15% și 12% la sărăcie), cu Germania ceva mai aproape de optimizarea în sensul eficienței nordice. Astfel acest model tinde sa pastreze nivelul de trai a contribuabilului si limiteaza redistribuirea beneficiilor intre diferite categorii de venituri a cetatenilor. Modelul Bismarck face trecerea de la viata activa a persoanei la cea pasiva mai usoara, deoarece veniturile obtinute pe parcursul carierei sunt corelate cu beneficiile obtinute ulterior. In acest mod se realizeaza si o stimulare interioara ascunsa pe piata muncii.

Sistemul Beveridge (anglo-saxon) este numit dupa William Henry Beveridge care in anul 1942 a prezentat un raport Parlamentului Britanic despre termenul de protectie sociala. Modelul Beveridge predomina finantarea prin impozite globale colectate astfel acesta asigura subzistenta dupa un standard uniform. Acesta merge pe principiul ca nu doar lucratorii trebuie sa beneficieze de securitate sociala ci intreaga populatie cel putin la un nivel minim. Acesta contine in mod inerent o redistribuire a banilor colectati. Este recunoscut in literature de specialitate ca fiind un model etalon cu cea mai mare sfera de acoperire, asigurand astfel nevoile de baza dar si cele speciale. Dintre tarile care merg pe principiile acestui model amintim “tara mama”(Marea Britanie), Spania, Noua Zeelanda si majoritarea tarilor scandinave. Marea Britanie este exponenta variantei anglo-saxone, cu o rată înaltă de ocupare (72%) dar și cu un nivel relativ mare de sărăcie (18%). Exista si o tara care are o abordare extrema a modelului Beveridge si anume Cuba, in care intalnim un control guvernamental absolut.

Rezultatul este că modelul tinde să limiteze redistribuirea beneficiilor între diferite categorii de venituri ale cetățenilor, în timp ce modelul Beveridge conține în mod inerent o redistribuire a banilor colectați. Tehnic, primul urmărește să conserve nivelul de trai al celor care contribuie, pe când cel de-al doilea să asigure subzistența după un standard uniform.

Modelul scandinav (nordic) mai este denumit si “modelul statului bunăstării sociale”. Acesta este cel mai binevoitor si generos datorita faptului ca este un sistem de tip universal care are puterea sa acopere toti cetatenii unui stat indiferent de cat poate fiecare sa participe la finantarea acestuia. Aici se inregistreaza cheltuieli ridicate pentru protectia sociala si exista sindicate puternice, care asigură un nivel relativ omogen al salariilor. Introducerea acestui sistem a fost posibila datorita unei implicari activa in viata economica si politica a statului prin anii 1960 in tarile aflate in nordul Europei. Țara care exemplifică cel mai bine modelul nordic este Danemarca, unde rata de ocupare urcă la 75% iar indexul de sărăcie extremă este de 12%

Modelul mediteranean se axează pe cheltuielile importante pentru sistemul de pensii, protecția locurilor de muncă, structură relativ omogenă a salariilor, obținută prin negocieri colective.

Daca e sa facem o scurta sinteza asupra caracteristicilor pe care se bazeaza cele patru modele de sisteme sociale conform studiul lui Sapir acestea sunt urmatoarele:

Modelul nordic (sistem de ajutor social gratuit, nivel ridicat de protecție socială, nivel ridicat de percepere de impozite, intervenție extinsă pe piața de muncă, mai ales sub forma stimulării căutării de joburi).

Sistemul anglo-saxon (asigurări colective mai limitate pentru protecție socială, în special pentru a amortiza impactul evenimentelor care ar putea conduce la sărăcie).

Modelul continental (asigurarea asistenței sociale prin sisteme bazate pe asigurare publică; rolul limitat al pieței în ceea ce privește asigurarea asistenței sociale).

Sistemul de asistență socială mediteranean (protecția ocupării legale a forței de muncă; scăderea nivelului de beneficii pentru șomaj; cheltuieli mici pentru pensii).

Deși necesare pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, aceste considerații mai sus mentionate referitoare la modelele de protectie sociala existente la nivel mondial sunt pur teoretice. În realitate, nici un stat nu are un sistem pur Bismarck sau pur Beveridge iar de-a lungul timpului s-au produs treceri dinspre un model adoptat inițial spre altul. Pareri privind trecerea de la o variant la alta exista si se precizeaza si modul in care acesta are loc mai usor. Astfel se poate face mai ușor trecerea de la modelul continental spre cea nordic și de la cea mediteraneean spre cel anglo-saxonă, dar, în funcție de obținerea sprijinului popular, nu sunt excluse și transformări mai radical. Punctul sensibil este dacă schimbarea pentru o eficiență economică mai ridicată nu va avea un impact major asupra raportului de forțe din plan politic.

O concluzie a celor care au studiat acest domeniu este aceea ca nu exista un model optim si acceptat in totalitate de finantare a protectiei sociale astfel, fiecare tara ar trebui, observand experienta celorlalti sa studieze si sa puna in practica reglementari adaptate fiecarui stat in parte.

Concluzii pentru Romania!!! De reformulat

Venind dinspre o zonă semimediteraneeană de eficiență scăzută și egalitate semiredusă, cu o structură bugetară anglo-saxonă pe venituri și semicontinentală pe cheltuieli, în pofida afinităților continentale, România are mai degrabă de urmat calea britanică, de nuanță poloneză, spre nordul dezirabil alcontinentului.

Două treimi din PIB-ul UE se realizează într-una din economiile care reclamă o creștere a eficienței ( aici intră și țara noastră), inclusiv pentru a păstra coeziunea unei zone monetare unice extinse.

De aceea, reformarea pieței muncii și a politicilor sociale se impun cu necesitate, atât pentru o parte din statele dezvoltate, cât și pentru noile state membre ce încearcă să reducă decalajele, așadar și pentru noi.

În primele, bunăstarea și siguranța oferite cu generozitate de stat au indus ineficiență și au creeat un handicap firmelor aflate în competiția tot mai acerbă de pe piețele globale. În cele din urmă, plasarea pe traiectoria deja parcursă de țările aflate acum ele însăși în poziții dificile, nu mai este nici dezirabilă și nici posibilă, fără a asuma o consfințire a menținerii decalajelor.

Conform Codul Fiscal ART. 296^18 Calculul, reținerea și virarea contribuțiilor sociale cotele de contribuții sociale obligatorii sunt următoarele:

a) pentru contribuția de asigurări sociale:

a^1) 26,3% pentru condiții normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 15,8% pentru contribuția datorată de angajator;

a^2) 31,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 20,8% pentru contribuția datorată de angajator;

a^3) 36,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de angajator.

b) pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate:

b^1) 5,5% pentru contribuția individuală;

b^2) 5,2% pentru contribuția datorată de angajator;

c) 0,85% pentru contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate;

d) pentru contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj:

d^1) 0,5% pentru contribuția individuală;

d^2) 0,5% pentru contribuția datorată de angajator;

e) 0,15% – 0,85% pentru contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, diferențiată în funcție de clasa de risc, conform legii, datorată de angajator;

f) 0,25% pentru contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de angajator.

Consecinte privind reducerea contribuțiilor de asigurări sociale cu 5 pp. la angajator in Romania

Cea mai recenta modificare legislativa din domeniul asigurarilor sociale a avut loc atunci cand Guvernul a aprobat, in luna iunie 2014, proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin care se prevede diminuarea cotelor platite de angajatori pentru CAS in functie de conditiile de munca, respectiv reducerea CAS cu cinci puncte procentuale la angajator. Interesant este si modul in care aceasta forma legislativa a intrat in vigoare, fara un aviz in prealabil a Consiliului fiscal asa cum era normal. Între timp, proiectul de lege a fost aprobat de Guvern în ședința din 18.06.2014 și ulterior adoptat de Senat în data de 24.06.2014 și de Camera Deputaților în data de 2.07.2014, fără a avea avizul Consiliului fiscal, obligatoriu potrivit art. 13 al LRFB.

De altfel, există deja un precedent privind încălcarea articolului de lege mai sus menționat, Guvernul adoptând în data de 23.04.2014 prin ordonanță de urgență neimpozitarea profitului reinvestit în echipamente tehnologice în lipsa avizului Consiliului fiscal. Ulterior adoptării acestei ordonanțe, Consiliul fiscal (în opinia din 7.05.2014) și-a manifestat rezerve serioase cu privire la calculul de impact bugetar al măsurii elaborat de MFP, acesta apărând drept mult subestimat și având potențialul de a afecta semnificativ țintele bugetare pe termen mediu, avizul instituției fiind unul negativ. Nu este singura situatie pentru care opinia Consiliului Fiscal nu a fost luata in calcul. Cu cateva luni inainte de scaderea CAS la angajator, mai precis in data de 23.04.2014 a fost adoptata prin ordonanta de urgent neimpozitarea profitului reinvestit în echipamente tehnologice în lipsa avizului Consiliului fiscal.

In cazul propunerilor normative cu impact asupra diminuarii veniturilor bugetare, in lipsa majorarii unor alte categorii de venituri bugetare exista obligativitatea acordului(avizului) Consiliului fiscal.

Inainte de a se adopta aceasta masura legislativa contribuțiile sociale pentru condiții normale de muncă plătite de angajator și angajat se situau la un nivel de 44,35% din salariul brut, fiind distribuite astfel: 16,5% suportate de angajat -10,5% contribuția de asigurări sociale (CAS), 5,5% contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), 0,5% contribuția la fondul de șomaj (CȘ) și 27,85% plătite de angajator – 20,8% CAS, 5,2% CASS, 0,5% CȘ, 1,35% alte contribuții.

Ulterior adoptarii reducerii cotei CAS la angajator cu 5 pp, aceasta s-a modificat de la 20.8% la 15, 8%. Guvernul a gandit aceasta modificare pentru ca pe piața muncii exista o mare presiune fiscale asociată nivelului ridicat al contribuțiilor sociale care alimentează sistemul de pensii, […] care acționează ca factor descurajator pentru ocuparea forței de muncă și stimularea mediului de afaceri și investițiilor”.

Graficul 2: Evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetului de asigurări sociale de stat în

condițiile reducerii CAS la angajator cu 5 pp. începând cu 01.10.2014 (mld. lei)

Sursa: Ministerul Finantelor Publice

Tabel nr.1- Sursa: Comisia Europeană, Taxes in Europe Database, Taxation trends 2014

Din tabelul nr.1 se poate observa ca Romania se situeaza in partea de sus a ierarhiei privind nivelul contributiilor sociale virate catre BAS. Aceasta contine atat cota parte a angajatorului cat si partea angajatului. Cota totala de 44,35% este distribuita astfel: procentul de 27,85 revine angajatorului iar 16,5% angajatului.

Grafic nr 1.-Sursa: preluare date conform anexei 1

Cu toate ca salariile din Romania sunt cele mai mici din UE, dupa cele din Bulgaria cota de contributii sociale este foarte ridicata. Conform graficului nr 1. se observa ca cele mai mari cote sunt inregistrate in tari precum Slovenia, Ungaria, Republica Ceha.

Daca este sa luam in calcul strict nivelul contributiilor pentru sistemul de pensii, Romania este pe prima pozitie cu 31,3% dintre care o cota de 10,5% suportata de angajat si o cota de 20,8% la angajator. Urmatoarea tara este Republica Ceha cu o cota de 28%, fiind o dferenta de 3 puncte procentuale intre acestea.

Grafic nr. –Sursa:

Din punct de vedere al contributiilor la sanatate Romania se situeaza la mijlocul clasamentului din cele 10 tari analizate, cu un procent de 10,7%, aproape de media de 10,07%.

Analiza econometrica

In aceasta parte a studiului am estimat un model econometric care releva anumite interdependente intre cheltuielile cu contributiile sociale si PIB. In procesul de estimare a parametrilor modelului econometric, folosind metoda celor mai mici patrate, au fost respectate etapele modelarii econometrice si s-a verificat indeplinirea ipotezelor care stau la baza modelarii.

In estimarea pe care vom incerca sa o realizam vom folosi metoda celor mai mici patrate(OLS)cu ajutorul soft-ului Eviews, iar pentru ca rezultatele sa poata fi interpretate economic ele trebuie sa provina dintr-o estimare utilizand un model ale carui ipoteze sunt respectate. Ajungem prin aceasta afirmatie la ipotezele modelului unifactorial de regresie:

-Seriile folosite nu sunt afectate de sezonalitate si nu sunt stationare

-Erorile modelului sunt conform unei distributii normale

-Este respectata ipoteza de homoskedasticitate

-Erorile din model nu sunt autocorelate,covarianta a doua erori este zero

-De asemenea, se poate vorbi aici de octogonalitate, adica ne asteptam ca variabilele cauza sa nu fie corelate cu erorile.

In analiza econometrica am folosit ca si date panel un numar de 11 observatii cu privire la evolutia produsului intern brut si a cheltuielilor asigurarilor sociale in cazul Romaniei si Poloniei in intervalul de timp 2004-2014. Datele au fost extrase de pe platforma online Eurostat.

In figura nr.1 se pot vizualiza datele pentru Romania privind indicatorii enuntati mai sus.

Estimarea ecuatiei de regresie:

Urmeaza sa determinam intensitatea acestei legaturi, dar si sensul. Avem astfel ecuatia de regresie simpla: Y=0.16 X -2396,036 E (epsilon), unde:

Y-reprezinta variabia dependenta si anume cheltuielile sociale

X-PIB-ul

Fiind o legatura directa intre cele doua variabile, coeficientul PIB-ului ne arata cu cate unitati de masura se modifica in medie cheltuielile sociale atunci cand acesta se modifica cu o unitate. Astfel, la o crestere cu 1% a valorii PIB-ului, valoarea cheltuielilor sociale creste cu 0.16%. Se observa faptul ca acest coeficient de 0.16%<1 ceea ce inseamna ca cheltuielile sociale cresc intr-un ritm mai incet decat PIB-ul. Se poate observa si faptul ca R-squared este 86,93%, adica cheltuielile sociale depind de nivelul PIB-ului in aceasta masura si in consecinta de conjuncture economica.

Rezultatele aplicării testului Granger

În abordarea Granger(1969), X este o cauză a lui Y dacă este util în previzionarea lui Y, luând în considerare doar valorile trecute ale lui Y. Vom aplica testul de cauzalitate simpla .

Se observa ca probabilitatea testului Granger de cauzalitate este mai mare decat procentul de 5%, ceea ce inseamna ca contributiile sociale influenteaza PIB-ul.

Testarea ipotezelor modelului de regresie

Pentru validarea estimarilor este nevoie de testarea ipotezelor modelului econometric.

1.Normalitatea erorilor

Pe a testa normalitatea erorilor, adica a arata ca erorile modelului sunt distribuite normal vom folosi statistica Jarque-Bera.

Probabilitatea asociata este de 53%, mai mare decat pragul de 5% ceea ce ne face sa acceptam ipoteza nula, conform careia erorile sunt distribuite normal.

2.Homoskedasticitatea

Aceasta ipoteza va fi testata folosind testul White, unde ipoteza nula este reprezentata de existent homoskedasticitatii, deci de validare a ipotezelor modelului.

Polonia-aceeasi analiza realizata in cazul Romaniei

ANEXE: