Planul de Management al Parcului National Cozia

Introducere

Prezentul Plan de management constituie documentul oficial care integrează o sinteză a valorilor naturale specifice Parcului Național Cozia și a măsurilor de management necesare

conservării biodiversității, în scopul unei bune administrări a acestei arii protejate de interes

național și comunitar.

În baza acestui document, prin Planul de acțiuni , sunt stabilite activitățile permise și

condițiile în care acestea se pot desfășura , atât în perimetrul ariei protejate cât și în vecinătate, astfel încât administrația parcului împreună cu alți parteneri să realizeze obiectivele manageriale legate de protejarea naturii, ecoturism și dezvoltarea durabilă a comunităților locale.

Activitățile din vecinătatea Parcului Național Cozia care fac obiectul prezentului

document, sunt cele prevăzute a se desfășura în exteriorul parcului, în zonele în care legislația

ariilor naturale protejate sau cea de protecție a mediului în general face referire la impactul

potențial asupra ecosistemelor din parc, la impactul asupra zonelor culturale adiacente parcului, la dezvoltarea durabilă și la starea peisajelor din apropierea unei arii naturale protejate. Elaborarea Planului de management s-a realizat cu avizul Consiliului Științific al Parcului și consultarea factorilor vizați de măsurile manageriale, armonizându-se principiile moderne de conservare a biodiversității și peisajului cu cele de dezvoltare durabilă a comunităților locale.

Din planul de management fac parte anexele și hărțile cu informații detaliate referitoare la Parcul Național Cozia și la administrarea acestuia.

Capitolul 1 – Cadrul natural

Geologia – Din punct de vedere geologic, suprafața parcului se suprapune în principal formațiunilor cristaline – partea centrală și nordică, și într-o mai mică măsură formațiunilor sedimentare situate în sudul zonei cristaline dispusă sub forma unei fâșii cu orientare generală vest-est, de o parte și alta a Oltului.

Relieful – Parcul Național Cozia situat în masivele Cozia-Narățu-Doabra, prezintă caractere specifice din punct de vedere geomorfologic, de unde și denumirea de relief de tip Cozia. Masivul Cozia este un “ horst” izolat. Versantul nordic este abrupt, iar cel sudic prelung. În alcătuirea geomorfologică a Parcului Național Cozia se disting trei elemente majore: Masivul Cozia, Masivul Narățu și Defileul Oltului. La acestea se adaugă sectorul Doabra cuprins între Valea Lotrului și Valea Pârâului Negoi, la nord de Valea Călinești. Acestea realizează un ansamblu al cărui rezultat îl putem admira vizitând cel puțin o parte din parc, sau numai străbătând Valea Oltului.

Hidrologia – Toate râurile care drenează Parcul Național Cozia sunt tributare Oltului, fie direct – Băiașul, Lotrișorul, Păușa, Călineștiul, fie indirect prin colectarea acestora de râul Lotru (ca de exemplu Vasilatu). Prin barajele construite pe Olt s-au format mai multe lacuri de acumulare, dintre care lacul Turnu, situat în amonte de Cozia se află pe teritoriul parcului, iar lacurile Călimănești, Gura Lotrului și Cornet se află în vecinătatea PN Cozia.

Caracterul hidrografic dominant al regiunii îl constituie orientarea radiară și divergentă a

văilor care își au obârșia în nodul orohidrografic din partea centrală a Masivului Cozia. În ceea ce privește Masivul Cozia, periferic, apele sunt colectate de o rețea inelară, ce înconjoară dar și delimitează Masivul: Oltul împreună cu cei doi afluenți ai săi: Băiașul în nord și Coisca în sud.

Clima – Din punct de vedere climatologic Masivul Cozia, ca de altfel întreaga zonă a Parcului

național, prin așezarea sa geografică are câteva particularități : culmile înalte ale Munților

Făgăraș situate în partea nordică protejează această zonă de curenții reci și de precipitațiile

excesive iar în partea sudică se simte influența curenților calzi, submediteraneeni, care urcă pe

Defileul Oltului, pe văile și fețele cu expoziție însorită. De asemenea, structura mineralogică a

rocilor, în care predomină granitele și gresiile, precum și poziția izolată a văilor și stâncilor,

favorizează formarea de microclimate locale, caracterizate în general prin temperaturi și

precipitații moderate.

Clima în general este mai caldă decât în restul Carpaților Meridionali, având o temperatură medie anuală de circa +3.3° C și o medie a precipitațiilor de 1015mm/an, înregistrate în zonele înalte ale masivului. Pe măsură ce altitudinea scade, temperatura crește și precipitațiile scad, ajungându-se la valori medii anuale de +10° C și respectiv 700 mm în zona Defileului Oltului. Amplitudinea termică în Masivul Cozia nu este mare – 19.7° C, aspect care denotă un regim termic moderat.

Regimul pluviometric este echilibrat în timpul anului, cele mai mari precipitații înregistrându-se în lunile mai, iunie, iulie. De obicei nu se înregistrează perioade de secetă, iar

frecvența ploilor torențiale este scăzută. Regimul eolian este influențat de așezarea geografică a Masivului Cozia, constatându-se vânturi predominante din sud, sud-vest și nord-vest cu viteze mai mici primăvara și mai mari toamna. Iarna se pot înregistra vânturi cu viteze de peste 3m/s care străbat Defileul Oltului.

Solurile – Principalele categorii de sol din PNC reflectă influența puternică a particularităților

morfologice ale reliefului asupra naturii și a distribuției acestora.

Altitudinea specifică munților mijlocii determină distribuirea etajată a solurilor. Partea

superioară a munților este acoperită de spodosoluri, iar cea inferioară este reprezentată de soluri din clasa cambisolurilor.

Granitele de Cozia și celelalte tipuri de roci întâlnite în PN Cozia își pun amprenta asupra trasăturilor de bază ale învelișului de sol. Cea mai mare parte a suprafeței PNC, reprezintă un

domeniu de dezvoltare a cambisolurilor. Dintre cambisoluri sunt foarte bine reprezentate solurile brun acide pe fațada vestică a masivului Cozia, în estul și sudul aceluiași masiv, dar și

pe fațada estică a Narățului. În nordul Munților Coziei, dar și pe dreapta Oltului, solurile brun

acide sunt asociate cu litosoluri.

Vegetația – Muntele Cozia prezintă un interes deosebit prin poziția sa izolată din Carpați, prin

structura sa geologică, precum și prin flora sa interesantă. Muntele Cozia este un loc cu o floră de tip special, unde în afară de elemente floristice ale Europei Centrale, flora se mai îmbogățeste și cu alte plante provenite din mai multe colțuri ale globului, cum sunt Caucazul, Alpii, Balcanii, ținuturile mediteraneene și regiunile circumpolare ale Europei sau ale Asiei.

Capitolul 2 – Obiective smart

Scopul înființării Parcului Național Cozia

Scopul înființării Parcului Național Cozia este:

protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice.

Obiectivul general al PN Cozia îl constituie asigurarea condițiilor pentru protejarea și menținerea diversității biologice, menținerea nemodificată a peisajelor și reglementarea de oportunități pentru desfășurarea unor activități recreative, științifice și de utilizare durabilă a resurselor.

Principialele obiective

Asigurarea condițiilor pentru protejarea și conservarea tuturor populațiilor de plante și animale și menținerea habitatelor acestora într-o stare de conservare favorabilă.

Menținerea sau imbunătățirea frumuseții și stării peisajului natural în zona PNC și în vecinătatea acestuia.

Limitarea și reglementarea activităților umane la un nivel prin care să se asigure utilizarea durabilă a resurselor naturale.

Promovarea unor forme de turism și recreere care să nu afecteze starea de conservare a habitatelor și peisajele din parc și care să ducă la creșterea respectului pentru valorile parcului.

Încurajarea comunităților locale în vederea dezvoltării unor activități economice în afara Parcului Național Cozia și păstrarea resurselor naturale din PNC în beneficiul altor avantaje pe care le poate oferi parcul.

Conștientizarea și educarea publicului și a factorilor interesați pentru înțelegerea importanței conservării naturii și pentru obținerea sprijinului în vederea realizării obiectivelor Parcului.

Capitolul 3 – Analiza SWOT

Puncte tari

a) parcul este situat în centrul țării, având o bună accesibilitate pentru vizitare, atât pe șosele cât și pe calea ferată;

b) prezența peisaje cu relief montan deosebit de frumoase;

c) prezența a numeroase elemente naturale de interes științific major: floră, faună, geologie,

hidrologie;

d) prezența unor elemente de interes cultural și istoric;

e) biodiversitate bogată: inversiuni de așezare pe verticală și asocieri interesante ale speciilor de plante, specii de floră și faună de importanță comunitară, specii rare sau endemice, păduri virgine sau cvasivirgine, arbori impresionanți prin dimensiuni și formă;

f) bogăția Defileului Oltului în calitate de coridor de migrație al păsărilor dinspre sud spre

Europa Centrală și de Nord;

g) condiții naturale de tratament balnear;

h) trasee turistice accesibile unei mari categorii de turiști;

i) păstrarea unor obiceiuri și tradiții în Țara Loviștei și Depresiunea Jiblea-Berislăvești.

Puncte slabe

a) infrastructura generală de acces în zona comunităților este necorespunzătoare;

b) insuficiente servicii turistice și produse turistice recunoscute pe piață, atât în interiorul

parcului cât și în zona comunităților;

c) insuficientă publicitate și mediatizare a unor evenimente culturale (ex. Târgurile, festivalurile specifice din zona unor comunități, etc.,);

d) programe turistice puține;

e) gradul de confort scăzut în unele unități de cazare;

Oportunități

a) crește interesul turiștilor străini și români pentru ecoturism în viitor;

b) existența unui cadru juridic național ce promoveză ecoturismul în ariile naturale protejate;

c) interesul unor instrumente financiare internaționale pentru susținerea ariilor naturale protejate;

d) zona comunităților adiacente parcului are o mulțime de elemente culturale valoroase;

e) existența în zona parcului a unui număr mare de persoane tinere calificate

în turism sau geografie, disponibile pentru a lucra în domeniul turismului;

f) existența unui flux turistic important în apropierea parcului datorită prezenței stațiunii Călimănești-Căciulata, Cozia;

g) preocupări la nivel regional și național pentru dezvoltarea durabilă a zonei parcului cu accent pe ecoturism.

Amenințări

a) afectarea frumuseții peisajului din cauza unor lucrări de infrastructură;

b) modernizarea sau pierderea tradițiilor în zona comunităților;

c) schimbarea categoriei de folosință a terenurilor;

d) poluare a mediului din cauza abandonării deșeurilor;

e) tulburarea liniștii naturii, deranjarea unor specii de faună;

f) pericol de incendii.

g) pierderea biodiversității unor zone frecventate de turiștii și vizitatorii care nu respectă regulile de vizitare;

Capitolul 4 – Analiza DPSIR

În munții din PNC cu pădurile, apele și pajiștile lor se află o mulțime de bogății naturale ale acestui valoros parc național. Exploatarea și utilizarea acestor bogății în decursul istoriei, fie în folosul comunităților locale, fie pentru interese naționale, a fost una chibzuită.

Lemnul este principala resursă naturală din PNC. Exploatarea lui se face doar în zona de conservare durabilă, în baza amenajamentelor silvice. Terenurile forestiere din actuala zonă de protecție integrală a parcului, au fost puse de silvicultori sub un regim special de protecție încă de la elaborarea primelor amenajamente silvice, fiind gospodărite ca păduri de interes științific pentru conservarea și protejarea genofondului și ecofondului forestier. În zona de conservare durabilă s-au practicat tratamentele silvice cu perioadă lungă de regenerare pe cale naturală, tăieri de igienă și lucrări de îngrijire în arborete tinere. Pe viitor, în unele arborete de foioase se impune eliminarea tăierilor de igienă și menținerea unui anumit procent de lemn mort. Până în 1990, politica forestieră națională de a se menține sau crește suprafața acoperită cu păduri a țării, a avut și reglementări prin care orice gol mai mare de 9 metri pătrați din pădure trebuia împădurit. Acest fapt a avut ca rezultat menținerea vegetației forestiere cu funcțiile ei de protecție și producție și în zona PNC. După 1990 în unele suprafețe forestiere nu s-au mai respectat în totalitate regulile silvice și nici normele tehnice de aplicare a tratamentelor. În ultimii ani, pe măsură ce tot mai mulți proprietari și administratori de terenuri forestiere conștientizează scopul și obiectivele înființării PNC apare o îmbunătățire a situației exploatărilor forestiere.

Folosirea pajiștilor montane. A doua categorie de terenuri din PNC în care se impune reglementarea utilizării durabile a resurselor naturale este cea a pajiștilor montane. Un efect negativ al utilizării acestor terenuri este pășunatul cu ovine, practicat mai ales în golul Vârful Cozia. Această activitate ridică probleme atunci când se depăsește încărcătura de animale. În astfel de cazuri, hrana devine insuficientă, apare o degradare a pășunilor respective ca urmare a dispariției stratului erbaceu, fapt ce duce la apariția eroziunii. În astfel de situații, coroborate și cu fenomenul de secetă, se ajunge la pășunat în fondul forestier.

Recoltarea produselor accesorii. În general din această categorie fac parte acele produse ale pădurii, altele decât lemnul, din care enumerăm : ciuperci comestibile, fructe de pădure și plante medicinale. Zona PNC este foarte bogată în astfel de resurse, dar este necesară respectarea unor reguli de recoltare pentru fiecare specie în parte. Unele plante medicinale sunt și specii importante pentru biodiversitatea parcului, cum este cazul cimbrișorului de Cozia. Până în prezent nu sunt semne de reducere a nivelului acestor resurse, dar se impune o monitorizare a lor pe viitor.

Pescuitul se practică în PNC mai ales pe râurile Olt și Lotru. Ca urmare a reducerii poluării apei acestor râuri, în ultima perioadă fauna piscicolă este foarte bine reprezentată și bogată. Pe Valea Călinești sunt specii de pești ca de exemplu Alburnus alburnus – obletele, Barbus barbus – mreana, Cottus gobio – zglăvocul, care migrează din apele Oltului și constituie interes pentru pescari. Datorită amenajării Văii Băiașului în apropierea vărsării acestui râu în Olt, este necesară realizarea unor scări pentru ca unele specii de faună piscicolă să poată urca spre cursul superior al râului, continuând astfel vechile perioade și rute de migrație pentru liniște, hrănire și depunere a icrelor. Pe Valea Lotrișor, în amonte de cascadă, sunt necesare acțiuni de repopulare cu păstrăv indigen, specie care a fost distrusă de viiturile mari din ultimii ani. Prin planul de acțiuni al acestui Plan de Management se impune reglementarea pescuitului pe cursul Oltului în zona de dezvoltare durabilă. De menționat este și faptul că până în luna iunie 2006, pe raza parcului în zonele de conservare durabilă, au funcționat fonduri de vânătoare în care era permis recoltatul vânatului. Pentru atingerea obiectivelor de gospodărire ale parcului pe linie de conservare a faunei sălbatice, începând cu această dată s-a impus ca pe suprafețele din parc ale fondurilor de vânătoare, să fie interzisă vânătoarea. În afara acestor aspecte, legat de utilizarea resurselor naturale din parc, nu este exclusă creșterea presiunii în viitor și apariția unor tendințe de colectare și prelucrare cu scop industrial, mai ales în condițiile în care se face o intensă mediatizare a nevoii de „întoarcere la produsele naturale”. Colectarea sau capturarea unor indivizi din specii de faună și floră sălbatică, cum ar fi „puii de baltă”, unele păsări răpitoare, speciile de flori decorative, plantele medicinale, datorită unor aspecte izolate constatate în ultima perioadă, poate constitui o presiunea în anumite zone, cu efecte semnificative, dacă acest fenomen va lua amploare. Cu toate că exploatarea produselor lemnoase din fondul forestier se face, în general, cu respectarea regimului silvic, este posibil ca anumite activități de exploatare să afecteze zone de valoare deosebită, deoarece acestea nu sunt identificate, descrise ca atare în amenajamentele silvice și nu se prevăd măsuri speciale de gospodărire. Necunoașterea suficientă a efectelor amenajărilor hidroenergetice de pe râul Olt asupra unor ecosisteme din Parc, prin menținerea pe un areal limitat între baraje a unor specii și indivizi, poate constitui pe viitor o altă amenințare pentru aceste specii.

Capitolul 5 – Planul de acțiuni

În cadrul acestui plan sunt stabilite a se desfășura acțiuni pe durata celor 5 ani de implementare a Planului de Management. Pentru mai buna urmărire a realizării lor, acestea au fost programate și pe semestre. Prioritățile s-au stabilit ținându-se cont atât de obiectivele majore de management, cât și de resursele disponibile. Fiecărei acțiuni i s-a asociat o prioritate din cele trei tipuri utilizate. Cele trei priorități au următoarea semnificație:

a) Prioritatea 1: acțiuni care trebuie să se realizeze in perioada de implementare a Planului. Realizarea acestor acțiuni este hotărâtoare pentru întreg planul.

b) Prioritatea 2: acțiuni care ar trebui să fie realizate. Există flexibilitate, dar trebuie să existe un motiv temeinic dacă aceste acțiuni nu se vor realiza.

c) Prioritatea 3 : acțiuni ce ar putea să fie realizate când timpul și/sau resursele rămân disponibile după îndeplinirea acțiunilor cu prioritatea 1 sau 2.

Bibliografie

1.A., Fabian., R., Onaca, – Ecologie aplicată. Cine se teme de ecologie ?. Casa de Editură SARMIS, Cluj Napoca, 1999,

2.Badea – Klebleev F., V. Sultana, N. Costache – Aspecte fitogeografice în Valea Oltului între Brezoi și Rm. Vâlcea, Analele Univ. București, Ser. Geol-geogr., an 19, 1970.

3.Badea L., Constanța Rusenescu – Județul Vâlcea, Editura Academiei RSR, București, 1971.

4.Banu I., Măldărescu P. – Contribuții la cunoașterea florei muntelui Cozia, în vol.“Ocrotirea naturii în Oltenia “ , editat de Com. de cult. și educ. soc. al jud. Vâlcea,

Rm. Vâlcea, 1984.

5.Bazilescu Elena – Cercetări mamalogice în Parcul Național Cozia, Studii și Cercetări,volum editat de Com. de cultura și educ. socialista Rm. Vâlcea, 1973, p.255.

6.Bănărescu P. – Principii de zoogeografie, Ed. Acad. RSR, București, 1970,

7.Beldie Al. – Endemismele și elementele dacice din flora Carpaților României, Comunicări de Botanică, București, 1967.

8.Berbece V. – Contribuții la studiul reptilelor din Munții Coziei, Rev. Natura, ser. Biol.,1, 1968.

9.Berbece V. – Considerații biogeografice asupra zonei muntoase Cozia-Narățu, Studii și Cercetări, Comitetul de cultură și educ. socialistă al jud. Vâlcea, Rm. Vâlcea, 1973.

10.Berbece V. – Vegetația munților Cozia Narățu, în vol. “Ocrotirea naturii în Oltenia” , editat de Com. de cult. și educ. soc. al jud. Vâlcea , Rm. Vâlcea, 1984

11.Berbece V. – Forme de microrelief structural în gnaisul Muntelui Cozia, Studii și

Cercetări, Comitetul de cultură și educ. socialistă al jud. Vâlcea, Rm. Vâlcea 1973,

12.Berbece V. – Contribuții la studiul Carabidelor (Coleoptere) din zona Muntelui Cozia, Studii și Cercetări, volum editat de Comitetul de cultură și educ. socialistă al jud. Vâlcea, Rm. Vâlcea, 1973, p. 239-245.

13.Berbece V., I. Banu – Noi date privind flora Muntelui Cozia, Studii și Cercetări, Ed. Cons.Cult. Și ed. Social, Rm. Vâlcea, 1973.

14.Biriș, IA., Doniță N., Radu, St., Cenușă, R- Ghid pentru selectarea ăi evaluarea ecologică a pădurilor virgine din România, București 2002.

15.Bobîrnac B., M. Popescu, D. Cîrțu, 1984, Rezervații naturale și monumente ale naturii din Oltenia, Editura Sport- Turism, București.

16.Carcea, F., Dissescu, R.- Amenajarea pădurilor în “ Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României“, Ed. Arta Grafică, 1995,

17.Călinescu Gh., Elena Soare, 2002, Particularitățile circulației locale în Defileul Oltului, Vol. “Geografia județului Vâlcea – teorie și practică” , editat de Inspectoratul școlar și Casa personalului didactic Rm. Vâlcea, p.62-69.

18.Ciurchea Maria – Aspecte din vegetația de pe Valea Oltului între Gura Văii și Cornetu( R.Râmnicu Vâlcea), Contrib. Bot., 1966, 127-140.

19.Ciurchea Maria – Analiza comparativă a elementelor florei vasculare din raionul Vâlcea, Contrib. bot., 1962, 161-170.

20.Ciurchea Maria – Noutăți floristice din raionul Rm. Vâlcea, Studii, Univ. Babeș – Bolyai, ser. biol., 1, 1962, 33 – 44.