Planul de Gestionare al Deseurilor Intraspitalicesti

UNIVERSITATEA PETRU MAIOR

FACULTATEA DE INGINERIE

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE

INDUSTRIALĂ SI MANAGEMENT

PROIECT DE DIPLOMA

Numele si prenumele absolventului: Farcas Ionuț

Sectia si forma de invatamant: INGINERIA SI PROTECTIA MEDIULUI IN INDUSTRIE,ZI

Enunțul temei: PROIECTAREA UNUI SISTEM ECOLOGIC PENTRU ELIMINAREA DESEURILOR SPITALICESTI

Conducatorul proiectului:Conf.dr. Arina Modrea

Locul de documentare: UNIVERSITATEA Petru Maior

Data primirii temei:

Data predarii proiectului:

Aviz

CONDUCATOR PROIECT ABSOLVENT

INTRODUCERE

Calitatea vieții este și trebuie să fie o componenta esențiala în dezvoltarea socio-economică a României. Pentru locuitorii orașelor și municipiilor, adică pentru peste 60% din populația Romaniei, calitatea vieții este strict condiționată și de calitatea serviciilor de gospodărie comunală, a calitații mediului în care traiesc.

În stuctura servicilor de gospodarie comunală sunt incluse componente ca:

Salubrizarea și gestiunea deseurilor urbane;

Întretinerea străzilor, spațiilor verzi si obiective din domeniul public;

Administrarea alimentarea cu energie electrica si gaze;

Producția și distribuția energiei termice pentru încalzire și apă caldă;

Canalizarea și epurarea apelor uzate și meteorice;

Întretinerea si repararea fondului locativ de stat;

Transportul local public

Toate alcatuiesc un tablou complex și important de apreciere a stadiului de civilizație a localitatilor țarii. În acest context, salubritatea localitatilor, managementul deseurilor urbane, este un obiectiv important al unor structuri guvernamentale și locale dar și a unor Asociații Profesionale, ca exponent ale sociststii civile. Aceasta cu atât mai mult cu cât în România, cât si în alte țări impactul deșeurilor asupra mediului a crescut alarmant în ultimii ani, administrarea necorespunzatoarea a acestora, generând contaminări ale solului și ale pânzei freatice, precum și emisii de metan (CH4), CO2 și gaze toxice, cu efecte directe asupra sănătații populației și mediului. Abordarea problematicii deșeurilor trebuie să plece de la o analiză a situatiei actuale, a identificarii disfunctionalitaților, din care să rezulte propuneri de masuri și acțiuni, ce pot fi incluse în strategia naționala de protecție a mediului.

CAPITOLUL I

1.DEȘEURI. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1Date de ordin statistic privind deșeurile

Gestionarea deseurilor este una din problemele dificile, complexe și departe de a fi rezolvată în România, conform exigențelor de mediu din Uniunea Europeană. Actualizarea problematicii deseurilor, cu referire, în special, la deșeurile orășenesti menajere, este generată de creșterea semnificativă a cantitații a acestora, precum și de modul defectuos în care sunt solutionate în prezent diferitele etape de procesare a deșeurilor. Conform unor date ale unor institute de specialitate, în 1997 în România au fost generate apoximativ 217,5 milioane tone de deșeuri solide periculoase, împartite în urmatoarele categorii:

Deșeuri industriale – 208,8 milioane tone

Deșeuri agricole – 2,7 milioane tone

Deșeuri urbane – 6,6 milioane tone

Având o structură incipientă de reglementare a gestionării deșeurilor, practicile de

Management al deșeurilor din România nu sunt bine dezvoltate și se bazează foarte nult pe depunerea la gropi de gunoi. Este de menționat, că în marea lor majoritate gropile de gunoi prin modul în care sunt exploatate, sunt departe de respectarea exigentelor de mediu. În prezent se poate constata că România nu are o capacitate tehnologică suficientă pentru gestionarea, reciclarea sau recuperare unor cantitați mari de deșeuri și pentru utilizarea lor ca materie primă pentru alte procese tehnologice. În aceste condiții peste 93% din deșeurile generate în România ajung pe astfel de amplasamente, cu toate că înglobează în ele materii utile ca : sticla, metal, hârtie, plastice etc. Conform acelorasi surse, se poate prezenta și o clasificare a procedeelor de reintegrare în mediu a deseurilor din România:

Reciclare – 12,1 milioane tone

Incinerare – 0,3 milioane tone

În depozite – 2,6 milioane tone

Cele 982 de gropi de gunoi ocupă o suprafață de circa 11.000 ha și ponderea gropilor de gunoi municipale este de doar 10%. De menționat este ca din totalul gropilor de gunoi indusriale, 30% se află în medii populate și 56% sunt amplasate necorespunzător

pe malul râurilor, reprezentând astfel un risc pentru sănătatea oamenilor și a mediului.

În 1997 doar 25% dintre platformele pentru deșeuri industriale erau autorizate.Din amplasamentele municipale83 % necesita trasee lungi de transport a deșeurilor pana la depozitare, 23% dintre gropi sunt amplasate necorespunzator pe malul cursurilor de apa si numai 11% dintre amplasamente au autorizații de mediu.Într-o primă etapă, se apreciază util a se concentra atenția asupra situației gestionarii deșeurilor menajere. În acest sens , raportul privind “Starea factorilor de mediu în România”, elaborat pentru anul 1996, prezintă valorile de cantitați de deșeuri menajere generate pe ansamblul țării și pe județe. Din examinarea datelor se pot constata următoarele:

Pe ansamblu, țării au fost generate 6.690 mii tone de deșeuri urbane, respectiv 18.345 tone/zi, raportat la populația orășenească, 13 milioane de locuitori, reprezintă 1,42 kg/locuitor/zi cu mult peste valorile din Europa;

Analiza făcută pe județe arată că în Bucuresti se produc 342 de tone/zi, respectiv 0,15 kg/locuitor/zi, în timp ce în județul Prahova se generează 3860 tone/zi, adică 6,44 kg/locuitor/zi, iar in județul Călărași 5,75 tone/zi, adică 0,057 kg/locuitor/zi;

Se constată că deșeurile menajere din România au cantități mari de substanțe organice 51,4 % față de S.U.A. 16,4% și de Franța 25%.În sinteză, principalele valori cu caracter de medie ce pot fi reținute pentru deșeurile menajere urbane produse acum în România sunt urmatoarele:

Continut de substanțe organice…………….52%

Conținut în hârtie…………………………..17%

Producția zilnică în kg/locuitor/zi………….0,5

Substanțe minerale incinerabile…………….5%

Apa libera în greutate……………………….42%

Greutatea specifică…………………………..300

Umiditatea totală……………………………..60%

Puterea calorică………………………………800cal/kg

1.2 Situația Administrativ-Instituțională a deșeurilor

Prefecturile, consiliile judetene, locale, municipale, orasenesti, si comunale sunt principalele orgamisme administrative ale statului din teritorii, ce au componenta si responsabilitatea in infintarea, administrarea, oreganizarea, gestionarea, controlul si functionarea operatorilor, care prin lege, hotarari sau contracte au obligatia sa asiguresalubritatea mediului in localitati si in afara acestora. Un numar de aproximativ 400 de operatori-regii, societati comerciale si servicii ale primariilor isi desfasoara activitatea in domeniul seviciilor publice de gospodarie comunala in cadrul localitatilor urbane si in afara acestora. Un numar de peste 270 sunt operatori care au atributii in domeniul salubrutatii din localitatiile urbane si comunale din tara. Actuala conceptie de organizare, serviciul public de salubritate al localitatilor cuprinde totalitatea activitatilor si operatiilor efectuate in scopul colectarii, transportului, sortarii, prelucrarii, tratarii, valorificarii, neutralizarii, incinerarii si depozitarii deseurilor urbane, precum si efectuarea maturatului, spalatului si stropitului strazilor, deratizarii si dezinfectiei.

In rezolvarea problemelor de salubritate un rol important le revine si factorilor ce nu apartin de administratie. Astfel sindicatele, mass-media si organismele neguvernamentale, patronale, Asociatiile Profesionale, ce cuprind operatori care isi desfasoara activitatea in domeniul serviciilor publice de profil sunt implicati in aceasta activitate deosebit de importanta pentru existenta colectivitatilor umane din Romania.

1.3 Baze legislative

Activitatea de salubritate in mediul urban se desfasoara in prezent pe baza unor reglementari existente, dintre care regasim:

Legea nr. 137/1995 republicata in anul 2000, “Legea Protectiei Mediului”, Legea

nr.98/1994 privind stabilirea si sanctionarea cotraventilor la normele legate de igiena publica.

Legea nr. 107/ 1996, “ Legea Apelor”

Legea nr. 69/1991, “Legea Administratiei Publice Locale”,

Hotararea de Guvern nr.155/1999 privind introducerea evidentei gestiuni deseurilor si a Catalogului European al deseurilor,

Ordonanta de urgenta privind regimul deseurilor nr.78/2000

La care se mai adauga o serie intreaga de Ordine de Ministru, Normative, Standarde, Instructiuni, subsecvente legilor cadru mentionate.

OM Apelor si Protectiei Mediului 1190/2002

OUG 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile

OM Agriculturii, Padurilor, Apelor, si Mediului 49/2004

Aceste reglementari au un caracter general de aplicare si se completează cu hotărârile Consililor Locale care țin seama în aplicare de specificul local, de prioritațile și posibilitațile locale. Pe baza considerentelor inserate în ultimele doua capitole se poate afirma, că sistemul administrativ-institutional, precum și baza legislativă generală, existente în domeniul salubrității, se caracterizează printr-o organizare corespunzătoare momentului și economiei în tranziție cu afirmația că într-un viitor nu prea va corespunde.

1.4 Situația economico-financiară

Operatorii ce prestează servicii în sectorul de salubritate al localităților, se confruntă cu dificultăți mari de natură economico-financiară, cauzate cu precadere de:

-absența unei taxe de salubritate, stabilită și încasată de administrațile locale, situație existentă in majoritatea localităților țării;

-nu există posibilitatea aplicării unor măsuri punitive beneficiarilor rău platnici, prin sistarea serviciului de salubritate. Odată cu oprirea colectării deșeurilor, a curățeniei străzilor și a celorlalte activități de salubritate și igienă a localității, pe perioade scurte de timp, se ajunge la consecințe grave, periculoase, iar organele administrative responsabile vor fi nevoite să aplice sancțiuni drstice prestărilor, conform legilor.

-prin urmarea acestor situații, agenții prestatori care colectează, transportă și depozitează deseurile, în marea lor majoritate societăți cu capital mixt sau privat, și care își desfășoară activitatea pe baza contractelor încheiate direct cu beneficiarii se confruntă cu dificultății deosebite de natură financiară, pentu că în condițiile actuale , nu își pot îcasa sumele cuvenite pentru serviciul prestat;

-în marea lor majoritate deșeurile pot fi valorificate, chiar dacă nu au încă un “preț” ca și în țările europene, neaducându-și aportul la reducerea costurilor de salubritate, se impune o atentie sporită pentru activitatea de reciclare-recuperare-reutilizare, având efecte benefice atât pe plan economic, cât și pe pla social (deschiderea unor afaceri, noi locuri de muncă, etc)

1.5 Disfunctionalități în gestiunea deșeurilor menajere din România

Prin depozitarea deșeurilor pe sol, evacuarea lor în cursurile de apă, arderea necontrolată a acestora a devenit în România un risc major pentru mediul ambiant, iar țara noastră se confruntă cu mari dificultăți în cea ce privește gospodărirea corectă a deșeurilor menajere, în specila datorită urmatoarelor cauze:

nivelul civic și educațional scăzut al populației, în raport cu deșeurile;

lipsa totală de informații si responsabilizare în ceea ce privește circuitul deșeurilor;

creștera foarte mare, a ambalajelor din plastic și hârtie, în consumul de zi cu zi;

insuficiența preocupări primăriilor din localității în abordarea si rezolvarea problemelor de salubritate, pe traseul: colectare-transport-reintegrare în natură;

reducerea semnificativă activităților de prelucrare a materialelor reutilizabile din deșeuri și a ambalajelor, atât la nivel remat,comercial sau privat;

neabordare de către mass-media, la un nivel înalt a acestui subiect.

1.6 Acțiuni și măsuri

Din realitatea mai puțin încurajatoare a domeniului se desprind câteva acțiuni si măsuri:

Prin îmbunatățirea și dezvoltarea legislației în domeniul gestionarii deșeurilor și întarirea capacității instituționale de aplicare și control, precum și prin transpunerea în totalitate a legislației Uniunii Europene în acest domeniu, se asigura o rezolvare eficientă și corespunzătoare exigențelor ecologice.

Elaborarea unei strategii și a unui program național pentru îmbunătățirea managementului deșeurilor, dar și alte programe ale administratiei publice locale, care să cuprindă importante actiuni, responsabilități pentru minimizarea generării deșeurilor, creșterea gradului de recirculare și reintegrarea lor în natură în condiți ecologice.

Stimularea prin instrumente economico – financiare a producătorilor și oamenilor de afaceri interni pentru creșterea ofertei competitive de echipamente, utilaje, instalații, accesorii specifice industriei de reciclare și salubritate, precum și descurajarea exportului de materii secundare valoroase.

În dezvoltarea corespunzătoare cercetării și învățmântului din domeniu,întâlnim obictive ample, a unei strategii de mediu ce pot fi îndeplinite în măsura în care se vor găsi soluții pentru dezvoltarea unor aspecte punctiforme legate de o gestiune modernă și ecologică a deșeurilor, dintre care pot fi menționate:

caracterizarea deșeurilor și colectarea datelor

colectarea selectivă a deșeurilor

separarea circuitului diferitelor tipuri de deșeuri

transportul deșeurilor

stocarea temporară a anumitor tipuri de deșeuri

reciclarea diferitelor categorii de deșeuri

energetic – incinerare

în agricultură – compostare

integrarea în natură – depozitare

CAPITOLUL II

CLASIFICAREA DEȘEURILOR INTRA-SPITALICEȘTI

2.1 Generalități

Deșeurile spitalicești sau rezidurile clinice reprezintă:

toate reziduurile care sunt în întregime sau partial, din țesut uman sau animal, sânge sau alte fluide ale corpului, excremente, medicamente, sau alte produse farmaceutice , obicte vestimentare, seringi, ace sau alte insrumente ascuțite, dacă nu sunt neutralizate, pot să apară riscuri pentru sănătatea persoanelor care intră in contact cu ele;

orice alt reziduu care provine din tratamente, îngrijiri, investigații, cercetări medicale, dentare, farmaceutice sau din colectarea de sânge pentru transfuzii, vor cauza infecții grave persoanelor care intră în contact cu ele;

deșeurile care se produc în unități sanitare, periculoase sau nepericuloase,se definesc in următoarele:

Deșeuri nepericuloase: deșeuri a căror compoziție seamănă cu cea a deșeutilor menajere dar nu prezintă riscuri pentru sănătatea umană;

Deseuri periculoase:sunt acele deșeuri care rezultă din activități medicale care constituie un risc mare pentru sănătatea umană, pentru mediu și care sunt generate în unități sanitare, rezultate din activități de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor și recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală si producerea,testarea, depozitarea și distributia medicamentelor și produselor biologice;

Deșeuri infecțioase:reies din deșeuri lichide și solide care conțin sau sunt contaminate cu sânge sau alte fluide biologice,si materiale ce contin viruși, bacterii, paraziți sau toxinele microorganismelor;

Deșeuri înțepatoare – tăietoare: deșeuri care produc leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere;

Deșeuri radioactive: provin din deșeuri sloide, lichide si gazoase rezultate din activitățile nucleare medicale, de diagnostic și tratament, ce conțin materiale radioactive;

Unitatea sanitara reprezintă toate unitățile publice sau private care desfășoară activități cu profil sanitar;

Sistemul de gestionare a deșeurilor reprezinta toate activitătile de colectare separată la locul de producere, ambalare, depozitare, trensport și eliminarea finala;

Depozitarea temporară servește la păstrarea pe o anumită perioadă de timp a deșeurilor ambalate corespunzator, în spații special amenajate și destinate până la prelucrarea și transportul acestora la locul de eliminare finală;

Eliminarea finală cuprinde totalitatea metodelor și tratamentelor fizice, chimice și biologice aplicate deșeurilor periculoase rezultate din activatăți medicale care vizează eliminarea pericolelor și riscurilor asupra mediului și stării de sănătate a populației, dar si reducerea volumului de deșeuri;

Incinerarea deșeurilor se produce în instalații speciale numite, incineratoare,în care se ard deșeurile la o temperatură înaltă de combustie care determină neutralizarea deșeurilor, utilizând echipamente de retinere și purificare a gazelor;

Fișa de gestiune a deșeurilor cuprinde formularul de păstrare a evidenței deșeurilor produse în unitățile sanitare, cu datele privind circuitul complet al deseurilor de la producere și până la eliminarea finala.

2.2 Clasificarea deseurilor

Clasificarea pe categorii a deșeurilor rezultate din activitatea medicală se face pe criterii practice după cum urmează:

Deseuri nepericuloase: asemănătoare cu cele menajere rezultate de la serviciile medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, de la blocurile alimentare, și de la oficiile de distributie a hranei, acestea putânduse colecta si îndeparta la fel ca celelalte menajere.

Din categoria deșeurilor nepericuloase includem următoarele materiale:

ambalajele materialelor sterile

flacoane de perfuzie care nu au în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice

ghips necontaminat cu lichide biologice

hârtie, resturi alimentare

saci și alte ambalaje din material plastic

recipienți din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice

Deșeurile periculoase se clasifica în:

deșeuri anatomo-patologice si părți anatomice, care cuprind:

părti anatomice

material biopsie rezultat din blocurile operatorii de chirurgie si obstetică

cadavre de animale rezultate în urma activităților de cercetare și experimentare.

deseuri infecțioase care conțin sau care au venit în contact cu sângele sau alte fluide biologice, precum si virusuri, bacterii, paraziții sau toxinele microorganismelor. Din aceasta categorie făcând parte urmatoarele deșeuri:

seringi

ace

ace cu fir

catere

perfuzoare cu tubulatură

recipiente care au conținut sânge sau alte lichide biologice

mănusi

comprese

pasamente si alte materiale de contaminate

membrane de dializă

materiale de laborator folosite etc.

deșeuri înțepătoare-tăietoare:

– ace

– ace cu fir

– catere

– seringi cu ac

– branule

– pipete

– lame de bisturiu

– sticlărie de laborator care a avut contact cu materiale infecțioase

d) deșeuri chimice și farmaceutice aceste deșeuri include serurile și vaccinurile cu termen de valabilitate depașit, medicamente expirate, reactivii și substanțe folosite în laborator. Substanțele care se folosesc la curățenie și la dezinfecție, prin deteriorarea, depozitarea necorespunzătoare si cu termen de valabilitate depășit vor fi considerate deșeuri chimice.

2.3 Domenii de producere a reziduurilor clinice care necesită atenție mare

Prin efectuarea unei mari diversități de activități sunt generate reziduurile clinice, în care găsim cele mai obișnuite activități cu procedurile suplimentare care trebuie urmate, fiind necesară specificarea clară a categoriilor de reziduuri și drumul de evacuare corespunzător.

2.3.1 Reziduuri de proveniență umană

Aceste reziduuri trebuie incinerate într-un interval de timp cât mai scurt de la producerea lor, pentru evacuarea țesuturilor umane, membrane, placente nu este voie să fie amestecate cu alte reziduuri de colectare. O variantă foarte buna ar fi crearea unor aranjamente pentru evacuarea rapidă și supravegheata chiar în incinta în care ele sunt produse, iar când acest lucru nu este posibil trebuie luate măsuri pentru colectarea și transportarea imediată sau depozitarea congelată acolo unde nu este posibilă incinerarea pe loc sau imediată.

2.3.2 Cazuri de boli infecțioase

În cel mai scurt timp de la detectarea unui risc de infecție a personalului, trebuie luate măsuri pentru evacuarea rezidurilor și excluderea unei astfel de posibilități, iar pentru aceste proceduri trebuie implicat personalul responsabil, în cotrolarea rezidurilor și infecțiilor.

2.3.3 Reziduurile clinice provenite din activitatea de cercetare

Pentru evacuarea reziduurilor clinice produse în aceste locații sunt necesare aranjamente speciale, iar reziduurile produse în instituții de cercetare pot cuprinde obiecte mici, precum recipiente pentru culturi, lenjerie de pat uzată și instrumente ascuțite.Reziduurile pot fi infectate în majoritatea cazurilor, de aceea numai personalul instruit șî autorizat poate să manevreze reziduurile infecțioase sau potențial infecțioase înainte de neutralizarea lor prin incinerare, iar dacă incinerarea nu este posibilă trebuie depozitate în siguranță de către un serviciu de colectare. Toate reziduurile trebuie să fie marcate cu sursa de proveniență, cu un marker permanent sau cu o etichetă bine lipită.

2.3.4 Reziduuri clinice provenite din laboratoare

Importanța resturilor infectate, produse în urma efecuării activității în laboratoarele clinice să fie neutralizate prin clavare înainte de distrugerea prin incinerare, iar daca această măsură nu este posibilă atunci propunem depozitarea și izolarea în containere solide, impermeabile, de culoare galbena, după care transportate direct la incinerator. În posibilitaea deteriorări containerelor sau a accidentelor provocate în timpul procesului de neutralizare a reziduurilor, trebuie aplicate măsuri de urgență de neutralizare a acestora, iar zonele în care au fost deversate trebuie decontaminate prin proceduri speciale.

2.3.5 Reziduuri clinice provenite din cabinete medicale, dentare și centre de sănătate

Reziduurile rezultate din aceste unități trebuie evacuate în saci galbeni sau containere, iar obiectele ascuțite trebuie obligatoriu puse în containere special concepute deoarece evacuarea de exemplu a acelor în recipiente ca pahare, flacoane din plastic sau alte recipiente asemanătoare duce la riscuri grave pentru angajații.Etichetarea acestor reziduuri clinice înainte de evacuare trebuie să fie corectă.

2.3.6 Reziduuri clinice provenite din serviciul de ambulanță

Pentru evacuarea acestor reziduuri angajatii trebuie să dețină autorizație specială, deoarece foarte importantă stabilirea de aranjamente si luarea unor măsuri în acest sens între personal și serviciul de ambulanță, pentru a fi garantată corctitudinea procedurilor pentru evacuarea reziduurilor. Ambulanțele trebuie să aibă în dotare containere pentru instrumente ascuțite de mărime adecvată, care să încapă cutia destinată pentru transportul echipamentului de la ambulanță la pacient, iar în cazul colectării reziduurilor clinice în ambulanță trebuie să existe suficienți saci galbeni și containere. Containerele etichetate și sigilate corect trebuie plasate la departamentul de urgențe atunci când este transportat pacientul, și depuse la deparatmentul de reziduuri clinice. Evacuarea containerelor cu obiecte ascuțite trebuie făcută săptamânal prin proceduri separate.

CAPITOLUL III

3.PLANUL DE GESTIONARE AL DEȘEURILOR INTRASPITALICEȘTI

3.1 Producătorii de deșeuri din unitățile sanitare

a) Producători mari:

spitalele județene și municipale;

clinicile universitare;

institutele de cercetare medicală si farmaceutică;

institutele de medicină legală;

seviciile de medicină legală;

unitățile preclinice din universitățile și facultățile de medicină și farmacie;

unitățile de producție

b) Producători medii

centre de tratament si diagnostic;

centre de recoltare si conservare a sângelui;

centre de transfuzii;

laboaratoare;

cabinete stomarologice ;

spitale și clinici particulare

Producătorii mici:

laboratoare de tehnică dentară;

spitale de bolnavi psihici;

bazele de tratament balnear;

spitalele de recuperare;

centre de plasament;

centre de îngrijire și asistență;

cabinete medicale din instituții, școli, licee, grădinițe;

cabinete pentru realizarea tatuajelor;

farmacii;

centre de acupunctură;

laboratoare de sănătate mentală

3.2 Colectarea deșeurilor pe categorii

Colectarea separată a deșeurilor, la locul de producere se împarte în trei categorii:

deșeuri înțepătoare-tăietoare;

deșeuri infecțioase;

deșeuri asimilabile cu cele menajere.

3.3 Statistica deșeurilor în Spitalul Clinic Județean (S.C.J.) Mureș

Planul de gestionare a deseurilor trebuie elaborat după identificarea și caracterizarea, deșeurilor rezultate iar pentru aceasta trebuie să calculam cantitatea de deșeuri rezultată. Pentru cantitatea totală de deșeuri în S.C.J.Mureș trebuie să calulăm pe categorii de deșeuri, însumând la sfârsit cantitatea totală în toate clinicile. Rezultatele deșeurilor din activități medicale prezintă modul în care se colectează, ambalează, depozitează temporar și elimină aceste deseuri, o atenție deosebită acordându-se deșeurilor periculoase pentru a preveni astfel contaminarea mediului și afectarea stării de sănătate.

Producătorii de deșeuri au obligația să:

cantitățile de deșeuri ce urmează a fi produse și eliminate să se diminueze prin toate mijlocele posibile;

să promoveze reutilizarea și recilclarea categoriilor de deșeuri care se obțin de la aceste operațiuni;

să separe deșeurile periculoase de cele nepericuloase chiar la locul unde ele se produc.

3.4. Depozitarea și cântărirea deșeurilor

Deșeurile se păstrează ambalte în spații special amenajate în secție până la efectuarea cântăririlor, toate deșeurile se vor cântării cu același cântar, iar unitatea de măsură a cantitătii va fi kilogramul (kg) pentru toate tipurile de deșeuri. Datele obținute la fiecare cântărire vor fi trecute în anume pentru înscrierea cântăririlor, consemnându-se cu atenție: unitatea, data, ora cântăririlor, cantitatea de deșeuri și categoria de deșeu.

Această operație trebuie să fie supravegheată permanent de o echipă de investigație, pentru a asista la modul de culegere al datelor și pentru a evita erorile ce pot interveni în modul de separare pe categorii, de cântărire și de trecere a datelor.

România s-a angajat să asigure implementarea tuturor reglementărilor Uniunii Europene, a deșeurilor infecțioase din domeniul medical, de reducere și prevenire a poluării mediului înconjurător, aceste reglementări regăsinduse în DIRECTIVA 91/356/EEC din 31 iunie 1991, dar și în sandardele privind condițiile de mediu necesare

În conformitate cu normele GMP – volumul 4/2000EUDRALLEX/EUROPEAN COMMISSION.

Pentru ca țara noastră să poată ajunge la legislația europeană, în România s-au adoptat mai multe legii. Ordinul Ministrului și al Sănătății și al Familiei nr.219/01.04.2002 apărut în MO nr.336/06.06.2002 și MO nr. 663/06.09.2002.

O problemă mare pe lângă cele de mediu existente din cadrul spitalelor, clinicilor, laboratoarelor, etc o reprezintă deșeurile infecțioase provenite din aria medicală (siringi, deșeuri contaminate cu sânge, pansamente , bandaje etc). Un exemplu ar fi Germania care în anul 1995 a produs 37000 de tone de deșeuri infecțioase.

Deșeurile infecțioase se împart în trei categorii:

Deșeuri grupa A – deșeuri care nu necesită măsuri speciale (asemănătoare cu deșeurile menajere);

Deșeuri grupa B – deșeuri care necesită măsuri speciale pentru prevenirea infestării;

Deșeuri grupa C – deseuri care necesită măsuri speciale și în afara spitalului, în această categorie intând deșeuri provenite de la bolnavi ce suferă de boli cu risc mare de contagiozitate și de la animalele care au fost folosite pentru cercetare.

Exemple:

Deșeuri de laborator – în mare parte obicte de unică folosință din materiale plastice ( siringi, pipete, eprubete, mănuși de unică folosință), deșeuri rezultate din laboratoarele spitalelor sau clinicilor.

Deșeuri de dializă – provenite de la stațiile de dializă, care reprezintă o mare parte din ( dializatori de unică folosință, perfuzatoare, pansamente și materiale de acoperire ).

Altele – ( mănuși, bandaje, ghips, echipamente de unică folosință, ațe ), toate acestea producând riscuri de poluare prin contaminare a mediului înconjurător prin surse din sistemul medical.

Sursele de contaminare a mediului din sistemul medical:

Spitale și clinici universitare:

analize medicale

analize biologice

prepararea medicamentelor

infecții intraspitalicești prin neaplicarea normelor GMP

colectarea, depozitarea, transportul și distrugerea deșeurilor infecțioase

Farmacii

prepararea medicamentelor ( unguiente, rețete magistrale)

managementul deșeurilor toxice

manipularea substanțelor toxice

Laboratoare de analize

analize biologice

managementul controlului asupra deșeurilor infecțioase

lucrul cu substanțe toxice

Fabrici sau unități de microproducție a medicamentelor

producera medicamentelor

contaminarea produselor dacă nu se resoectă normele GMP

lucrul cu substanțe toxice

depozitarea, transportul și distrugerea deșeurilor infecțioase

Posibilităti de reducere a cantități de deșeuri

În majoritatea spitalelor și a clinicilor înca se strâng cantități imense de deșeuri infecțioase provenite în special din săli de operații, unități de dializă, laboratoare etc. Din aceste categorii deșeurile provenite trebuie tratate ca și deșeuri infecțioase, deoarece în cabinetele private cantitatea de deșeuri infecțioase este neglijabilă, aproximativ 2/3 din cantitatea de deșeuri infecțioase declarată, constă de fapt din deșeuri simple și menajere.

De exemplu în cinica universitară din Heidelberg din Germania, distribuirea sacilor colectori pentru deșeurile infecțioase se face de o singură asistentă care este responsabilă cu igiena sanitară, ea poate selecta deșeurile după gradul de infecție datorită cunoașterii a bolilor ce le dețin bolnavii în secție. Prin această metodă s-a reușit scăderea masei de deșeuri infecțioase la jumătate.

Deșeurile infecțioase pot fi salubrizate mai eficient

Pentru salubrizarea deșeurilor infecțioase există două metode: arderea sau dezinfecția termică, după ce s- a terminat dezinecția termică , deșeurile pot fi tratate ca și deșeuri menajere, iar mai departe acolo unde există incineratoare, deseurile se pot incinera fără măsuri de protecție speciale.

Pubela DESI pretează foarte bine pentru stângerea și dezinfecția ulterioara a deșeurilor , aceasta permite transportul în interiorul spitalelor și a clinicilor fără probleme, iar dezinfecția ulterioară cu ajutorul echipamentelor de dezinfectat, trebuie făcută cu programe speciale pentru deșeuri. Un studiu al Uniunii Europene privind diferența costurilor dintre incinerare și dezinfecția termică, arată că dezinfecția termica este mai ieftină.

Solutia optimă la care s-a ajuns în majoritatea țărilor europene, în cea ce privește decontaminarea deșeurilor și o protecție cât mai buna a mediului ambiant este dezinfecția termică prin metoda acționării în vid, acest sisitem fiind format din două componente:

Recipiente pentru colectare, depozitarea și transportul deșeurilor infecțioase fără pericolul contaminării mediului;

Agrgatul destinat dezinfecției termice

Container DESI

Este alcătuit din următoarele componente:

Recipientul DESI – este un recipient cilindric din oțel ( nr 4301 ) superior prevăzut cu două roți pentru transport, capac dublu, și etanș, având un volum de ( 35 sau 70 L).

Sacul din material plastic – acesta se va pune în fiecare recipient si va fi format dintr-un material plastic rezistent la temperatură, grosimea materialului va fi de 0,05 mm.

Filtru de aer – se află în capacul recipientului, are întrebuințări multiple si este rezistent la temperatură cu un grad de izolare de 95%.

Agregat pentru dezinfectie termică ( confrm eoropean standard din 58949)

Sterilizator cu abur, cu ușă dublă și pasaje de trecere

Generator de abur

Transportator specializat pentru încărcare în agregat

Echipament de tip C specializat în filtrare

CAPITOLUL IV

4. MANIPULAREA ȘI OPERAREA DEȘEURILOR

Seperarea și colectarea deșeurilor pe categorii este prima etapa importantă în gestionarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea mediclă, în cazul în care separarea deșeurilor pe categorii nu se realizează atunci întraga cantitate de deșeuri va fi tratată ca fiind deșeuri periculoase.

4.1 Ambalarea deșeurilor

Ambalajul în care se face colectarea deșeurilor și care vine în contact direct cu deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosință și se elimină odată cu conținutul, pentru deșeurile infecțioase și tăietoare – înțepătoare se vor colecta în cutii prevăzute în interior cu sacii din polietilenă, pe care va fi scris “ pericol biologic”. Sacii trebuie să fie confecționați din polietilenă de înaltă calitate pentru a avea o rezistență mecanică mare, sacul trebuie să se poată închide ușor si sigur, iar la dimensiunea sacului trebuie sa se țină seama de cantitatea de deșeuri produse în intervalul de timp dintre doua îndepărtări succesive ale deseurilor. Sacul trebuie introdus în pubele prevăzute cu capac si pedală sau în port-sac, înalțimea sacului trebuie să depășească înălțimea pubelei , astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere al scului nu trebuie să depășească 80% din volumul său, grosimea polietilenei din care este confecționat sacul este între 50-70 mm. Deșeurile înțepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la actiuni mecanice, aceste cutii trebuie prevăzute la partea superioara cu un capac care să permită introducerea deșeurilor și să împiedice scoaterea acestora dupa umplere, având un sistem de închidere defensivă, capacul cutiei trebuie sa aiba și orificii pentru detașarea acelor de seringă și a lamelor de bisturiu. O altă caracteristica pe care trebuie să o îndeplinească cutiile este materialul din care sunt confectionate, care trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu, cutiile trebuie să fie prevăzute cu un mâner care rezistent pentru a fi ușor transportate la locul de depozitare intermediară și ulterior la locul de eliminare finală. Cutiile trebuie să aibă culoarea galbenă și să fie marcate cu pictograma “ pericol biologic “ fiind avizate de către Ministerul Sănătății și Familiei si Direcția Generală de Sănătate Publică.

Caracteristici ale recipientelor în care se colectează deșeuri înțepătoare-taietoare

a ) Recipientul să fie impermeabil și să prezinte etanșeitate, iar sistemul de închidere să împiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deșeurile înțepătoare-tăietoare precum și a mediului, si împiedicarea de refolosire de către persoane din exteriorul unității sanitare.

b ) Recipientul să fie inscripționat și în limba română pentru recipientele importante, iar inscriptia să cuprindă modul de utilizare, pictograma “ pericol biologic “ , linia de marcare a nivelului maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul și data umplerii definitive a acestuia.

c ) După ce a fost supus testelor specifice de rezistență a materialului la acțiuni mecanice, recipientul trebuie avizat de către Ministerul Sănătății și Familiei. Testele realizate trebuie să fie făcute de laboratoare acreditate pentru astfel de testări, iar rezultatele testelor determină calitatea produsului. După terminarea testelor produsul nu trebuie să își modifice niciuna dintre caracteristicile privitoare la structură, formă și culoare.

În locul sacilor de polietilenă pentru deșeurile infecțioase de laborator de mai pot folosi și cutiile din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilenă , marcate cu galben și cu pictograma “ pericol biologic “.

Al doilea ambalaj în care se depun sacii și cutiile pentru deșeurile periculoase, este reprezentat de containere mobile cu pereți rigizi, aflate în spatiul de depozitare temporară.

Containerele pentru deșeuri infecțioase și înțepătoare au marcaj galben, sunt inscripționate cu “deșeuri medicale” și portă pictograma “ pericol biologic “. Containerele trebuie confecționate din materiale rezistente la acțiunea soluțiilor dezinfectante. Containerul trebuie să aibă etanș și prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehicul de transport sau adaptat sistemului de golire în incinerator. Dimensiunea containerelor sa alege astfel încât sa se asigure preluarea întregii cantități de deșeuri produsă în intervalul dintre două îndepărtări succesive , în aceste containere nu se depun deșeuri periculoase neambalate ( vrac ) și nici deșeuri asimilabile celor menajere. Părțile anatomice destinate incinerării sunt colectate obligatoriu în cutii din carton rigid prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate sau în saci de polietilenă cu marcaj galben, special destinați acestei categorii de deșeuri. Sacii trebuie să fie perfecți etanși pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate și supuse dezinfecției în conformitate cu cerințele beneficiarului, iar în cazul înhumării în cimitire, părțile anatomice sunt ambalate și refrigerate, dupa care se vor depune în cutii speciale , etanșe și rezistente iar aceste cutii au un marcaj specific. Deseurile chimice si farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului ( inflamabil, coroziv, toxic, etc), ele se îndepărtează conform prevederilor legale privind deșeurile chimice periculoase. Deseurile nepericuloase asimiabile celor menajere se colectează în saci de polietilenă de culoare neagră, inscripționați cu “ deșeuri nepericuloase “. În lipsa acestora se pot folosi saci de polietilenă transparenți și incolori. Pe ambalajele care conțin deșeuri periculoase se lipesc etchete autocolante cu datele de identificare ale secției sau laboratorului care a produs deșeurile ( numele sectiei sau laboratorului și data ).În cazul în care nu există etichete autocolnte datele respective se scriu cu un creion tip marker rezistent la apă direct pe sacul gol sau pe cutie.

4.2 Depozitarea temporară

Depozitarea temporară trebuie realiztă în funcție de categoriile de deșeuri colectate la locul de producere, fiind interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile temporare. Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deșeurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depășească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unității și 24 de ore pentru transport și eliminarea finală.

În fiecare unitate sanitră trebuie să existe spatiu pentru depozitare temporară, iar amenajarea spațiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul inițial, în cazul constrcților noi, iar unitățile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spații pentru depozitare temporară vor construi sau amenaja ulterior.

Spațiul de depozitare temporară trebuie să conțină două comparimente:

Un compartiment pentru deșeurile periculoase, prevăzut cu un dispozitiv de închidere care să permită numai persoanelor autorizte accesul;

Un compariment pentru deșeurile asmibile celor menajere, amenajat conform cu normele de igienă în vigoare, privind mediul de viață al populației.

Spațiul de depozitare pentru deșeurile periculoase trebuie să atingă condițiile care să permită depozitarea temporară a cantității de deșeuri periculoase acumulate în perioada de timp dintre două îndepărtări succesive a acestora. Spațiul de depozitare temporară a deșeurilor periculoase este o zonă cu potențial septic și trebuie separat funcțional de restul costrucției și asigurat prin sisteme de închidere, iar închiderea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în rețeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curățirii și dezinfecției. Acest sațiu trebuie prevăzut cu ventilație corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute, care nu permit descompunerea materialului organic din compoziția deșeurilor periculoase. Dezinfecția și deratizarea spațiului de depozitare trebuie asigurate în scopul prevenirii apariției insectelor, rozătoarelor etc.

4.3 Trasportul deșeurilor

Pentru transportul deșeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea strictă a normelor de igienă și securitate în scopul protejării personalului și a populației. Transportul extern ( în afara unităților sanitare ) a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, se face în conformitate cu reglementările în vigoare elaborate de Ministerul Apelor și Protecției Mediului, Ministerul Transporturilor și Ministerul Sănătății și Familiei.

Transportul pe drumurile publice a deșeurilor periculoase spre locul de eliminare finală se face pe rute avizate de către Direcția de Sănătate Publică județeană, iar vehiculul care tansportă deșeurile periculoase trebuie conceput, amenajat special și avizat sanitar de către Ministerul Sănătății și Familiei.

Vehiculul care transportă deșeurile periculoase trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime:

compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina șoferului și realizat din materiale ușor lavabile și rezistente la agenții chimici folosiți la dezinfecție;

să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului

să aibă sisteme de închidere a ușilor compartimentului destinat containerelor, pentru a evita pierderile de orice fel în timpul transportului;

în cazul unui accident să aibă un sistem de ținere a deșeurilor periculoase, pentru a nu se răspândii în mediul înconjurător;

șoferul vehiculului trebuie să fie conștient de natura încărcăturii, și să cunoască normele de igienă privind deșeurile periculoase din activitatea medicală.

4.4 Eliminarea finală

Eliminarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la natura încarcăturii și la normele de igienă privind deșeurile periculoase rezultate din activitatea madicală.

Unitățile sanitare care produc deșeuri periculoase, trebuie să elimine deșeurile pe categorii, prin procedee autorizate, iar metodele de eliminare să asigure distrugerea rapidă si completă a factorilor cu potențial nociv pentru mediu și pentru starea de sănătate a populației.

Pentru eliminarea finală a deșeurilor rezultate din activitatea medicală se folosesc următoarele metode:

Incinerarea – la această metodă se folosesc incineratoare care trebuie să respecte normele și standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă și cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare;

Depozitarea în depozitul de deșeuri – la nivelul unității saniatre, deșeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare reorezentate de autoclavare , dezinfecție chimică, dezinfecție cu microunde, iradiere, înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deșeuri;

Deseurile asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale si includ în ciclul de eliminare a deseurilor municipale;

Excepție fac resturile alimentare provenite din spitalele de boli contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubrizare.

4.5 Evideța cantităților de deșeuri produse de unitatea sanitară

Fiecare producător trebuie să cunoască cantitatea de deșeuri produse, iar pentru cunoașterea acestor cantități de deșeuri propuse se aplică în unitatea sanitară metodologia de investigație-sondaj pentru culegerea periodică a datelor și pentru calcularea cantităților medii lunare, conform matodelor analizate în Capitolul II.

4.6 Propuneri de optimizare a deșeurilor medicale la sursa de colectare separată

Sacii negrii sau transpareți se folosesc pentru colectarea deșeurilor asimilabile cu cele menajere, de exemplu: ambalaje ale materialelor sterile, flacoane de perfuzie care nu au venit în contact cu sânge sau alte lichide biologice, resturi alimentare (cu excepția celor provenite de la secțiile de boli).

Sacii de culoare galbenă se folosesc pentru colectarea deșeurilor infecțioase, de exemplu: părți anatomice-patologice rezultate de la blocurile operaorii de chirurgie și obstetică sau de la laboratoarele anatomo-patologice, tampoane, comprese îmbibate cu sânge sau lichide biologice, câmpuri operatorii, materiale, instrumente și echipamente medicale de unică folosință ( manuși, sonde, și alte materiale de unică folosință), membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator.

Cutiile cu pereți rgizi se folosesc deșeurile înțepătoare-tăietoare, de exemplu: seringi de unică folosință ace, catere perfuzoare cu tubulatură și ace, lame de bisturiu de unică folosință, sticlărie ( spartă sau nu) care a venit în contact cu sângle sau cu alte lichide biologice, deșeurile de la secțiile de hemodializă.

CAPITOLUL V

5.INCINERAREA