Planul de Cooperare cu Alte Structuri

TEMA 5

PLANUL DE COOPERARE CU ALTE STRUCTURI

1. Scurt istoric al cooperarii politenesti internationale

2. Prezentare sistemului de conducere al unei unităti de Politie Locală

3. Metode de infaptuire a cooperarii

4. Colaborarea și cooperarea în cadrul sistemului național de securitate

5. Mijloace de cooperare

6. Cooperarea cu toate instituțiile cu atribuții pe linia securității publice

1. SCURT ISTORIC AL COOPERARII POLITENESTI INTERNATIONALE

Dezvoltarea societății umane în ansamblul ei, a statelor și națiunilor lumii a fost posibilă ca urmare a relațiilor internaționale care s-au stabilit și sedimentat în decursul timpului. 
În cadrul relațiilor internaționale bilaterale sau multilaterale,statele lumii au realizat o cooperare într-o varietate de domenii cu accent pe cele economice, culturale, politice, militare și juridice.

Progresele înregistrate în toate domeniile în secolul trecut au impus transformări structurale în arhitectura mondială,aspect care a condus în mod inevitabil la crearea unei noi ordini internaționale,pe fondul intensificării dialogurilor politice care au promovat pacea,necesitatea respectării drepturilor și libertaților fundmentale ale omului, a principiilor democrației și a statului de drept.

Un elemement principal,care a stat la baza apariției și dezvoltării ulterioare a cooperarii internaționale și fără de care aceasta nu se putea concepe, l-a constituit încrederea reciprocă într-un cadru instituțional bine reglementat.

In ceea ce privește actualitatea temei investigate perioada de tranziție și instaurarea unui stat de drept sunt însoțite de mari contradicții sociale, de "izbucnire" a multor fenomene negative, inclusiv și a celor care dezorganizează viața socială.

Criminalitatea internațională constituie una dintre problemele cele mai serioase cu care s-a confruntat societatea și statul în situația grea de criză, în perioada reformelor ce se petrec în țara noastră.

Istoria demonstrează că toate transformările de bază din viața socială întotdeauna sunt însoțite de creșterea criminalității, mai cu seamă în formele ei cele mai periculoase. Criminalitatea întotdeauna parazitează pe contul organismului slăbit al societății.
Amploarea fenomenului criminalității transnaționale, evidențiată prin apariția unor noi forme complexe de manifestare a acestuia, face ca acquis-ul in domeniul cooperarii judiciare internaționale in materie penală să se afle intr-o continuă evoluție, prin adoptarea unor măsuri și crearea instrumentelor necesare combaterii prompte și eficiente a acestui flagel.

Avand in vedere perspectiva aderării, Romania caută in mod permanent să-și armonizeze legile in materia cooperarii internaționale judiciare si polițienesti, cu prevederile noilor instrumente ale Uniunii Europene.

1.1. Cooperarea polițienească în cadrul Uniunii Europene

Conștientizarea fenomenului crimei organizate, asemeni unei amenințări crescânde la adresa securității și ordinii generale, naționale și internaționale, reclamă atenția și efortul concertat al tuturor statelor, care trebuie să găsească soluțiile optime de cooperare și alocare a mijloacelor și resurselor necesare pentru a o putea preveni și combate eficient. 

În acest scop, au fost încheiate acorduri și înțelegeri de cooperare, cu un accent deosebit pe realizarea unei colaborări cât mai operative, în principal, prin instituirea unor căi și canale de schimb de informații și de date operative, care să permită contracararea rapidă și eficientă a acestor activități ilicite. 

Statele membre ale Uniunii Europene și cele candidate la aderare reprezentând principalii vectori ai luptei împotriva criminalității, fiind puternic angajate din punct de vedere logistic, operațional și financiar în combaterea

Cooperarea polițienească în cadrul Comunității Europene nu are același parcurs istoric ca și instituțiile europene. Tratatul de la Roma din 25 martie 1957 a pus bazele Comunității Economice Europene și mai puțin a avut în vedere cooperarea judiciară și în special cea polițienească, însă a facilitat dialogul și a creat premisele unor forme de cooperare, tocmai prin crearea unui spațiu economic comun. De fapt,  cooperarea  vamală și cea judiciară în materie civilă se dezvoltă începând cu anii ’60, iar în anii ’70, urmare a conștientizării amenințărilor euroterorismului se intensifică și cooperarea în materie penală precum și cea polițienească.

Necesitatea realizării cooperarii internaționale apare odată cu intensificarea amenințărilor privind creșterea criminalității și a riscurilor datorită creării pieței europene, care a presupus eliminarea controalelor de la frontierele interne. Pentru evitarea problemelor legate de securitate după adoptarea Actului Unic European, în 1986, eliminarea controalelor interne a fost un proces desfășurat în paralel cu intensificarea  cooperarii în domeniul justiției și afacerilor interne. Dezideratele cooperarii judiciare și a celei polițienești se realizează, începând cu 1970, sub necesitatea cooperarii în fața amenințărilor comune și capătă cadrul legal formal prin constituirea celui de-al treilea pilon Justiție și Afaceri Interne (JAI). Politica JAI a fost prevăzută în cadrul Tratatului de la Maastricht și a fost dezvoltată, în forma cea mai avansată, în Constituția Europeană. 

Problema criminalității transfrontaliere, care s-a dezvoltat esențial ca urmare a globalizării piețelor, legale și clandestine, și desființării sau liberalizării frontierelor, reprezintă la momentul actual una din cele mai importante subiecte de discuție în plan național și mondial, fiind propulsată pe agenda temelor prioritare ale cooper��rii internaționale. Prin proporțiile pe care le-a atins, criminalitatea transfrontaliera constituie o preocupare nu doar pentru guverne și autorități, ci pentru toată societatea în ansamblu. Astfel, cooperarea internațională în domeniul prevenirii și combaterii acestui fenomen este un proces inevitabil, fiind consemnat în tratate, convenții, acorduri încheiate și ratificate de mai multe state.

O organizație criminală, prin modul său de structurare, flexibilitatea și deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului și economicii, prin întinderea sa mondială rapidă, prin recursul necondiționat la violență, corupție și șantaj, reprezintă un pericol direct și de mare actualitate, o sfidare la adresa societății mondiale.

Însemnul de organizație criminală semnifică activitățile infracționale ale unor grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizației și structurile ei, a funcțiilor de administrare, asigurare și executare a intențiilor criminale ale organizației în scopul de a influența activitatea economică și de altă natură a persoanelor fizice și juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obținerii de avantaje și realizării de interese economice, financiare sau politice. În concepția Interpol-ului, organizațiile criminale ar putea fi împărțite în patru mari grupe distincte:

a) Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplină, un cod de conduită și o diversitate mare de activități ilicite (familiile italiene, americane, columbiene)

b) Organizațiile profesionale a căror membrii se specializează în una sau două tipuri de activități criminale ( furtul și traficul de mașini furate, răpiri de persoane )

c) Organizații criminale constituite pe criterii tehnice, care sunt rezultatul unor împrejurări specifice precum închiderea granițelor, circulația dificilă peste frontiere, expansiunea geografică (triadele, yakuza, jamaicanii ).

d) Organizații teroriste internaționale care practică asasinatul, deturnarea de avioane, răpirea de persoane etc., sub diferite motivații politice, militare, religioase sau rasiale.

De rând cu Interpol-ul, menționat anterior, mai putem enumera o serie de organizații antrenate în combaterea criminalității internaționale și anume: Europol, Eurojust, Centrul Regional al Inițiativei de Cooperare in Sud-Estul Europei pentru combaterea criminalității transfrontaliere (SECI), Organizații și organisme din sistemul ONU.

1.2. Europol

Europol este organizatia care se ocupã de aplicarea legii în cadrul Uniunii Europene si care opereazã cu toate informatiile referitoare la criminalitate.Obiectivul sãu este acela de a îmbunãtãti eficacitatea si cooperarea autoritãtilor competente din statele membre în ceea ce priveste prevenirea si combaterea formelor grave de crimã internationalã organizatã si terorism.Europol are misiunea de –si aduce o contributie semnificativã la actiunea Uniunii Europene de aplicare a legii împotriva crimei organizate si a terorismului,concentrându-si eforturile asupra organizatiilor criminale.

Înfiintarea organizatiei Europol a fost convenitã prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeanã din 7 februarie 1992.Având sediul la Haga, Olanda, Europol a început sã-si desfãsoare activitatea pe 3 ianuarie 1994 sub denumirea Unitatea Drogurilor Europol (EDU), actiunile sale fiind limitate la lupta împotriva drogurilor.Treptat s-au adãugatalte domenii importante de criminalitate.Începând cu 1 ianuarie mandatul Europol s-a extins pentru a cuprinde toate formele grave de criminalitate internationale,asa cum sunt acestea enumerate în Anexa la Coventia Europol.

Conventia Europol a fost ratificatã de toate statele membre si a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998.În urma adoptãrii mai multor hotãrâri cu caracter juridic cu privire la Conventie,Europol a început sa-si desfãsoare toate activitãtiile pe 1 iulie 1999.
Europol sprijinã activitãtile de aplicare a legii desfãsurate de statele membre,îndreptate în special împotriva:

traficului ilegal de droguri

retelelor ilegale de imigratie

terorismului

falsificarii banilor(falsificarea monedei euro)si a altor mijloace de platã

traficului de fiinte umane inclusiv pornografia infantilã

traficului ilegal de vehicule

spãlãrii banilor

În plus,principalele prioritãti ale Europol includ infrarctiunile împotriva persoanelor,infractiunile financiare si infractiunile cibernetice.Aceasta se aplica atunci când este implicatã o structurã de crimã organizatã si sunt afectate douã sau mai multe state membre.

Această instituție a fost concepută pentru eficientizarea activităților de ordine publică la nivelul comunităților locale si va avea atribuții suplimentare fata de Politia Comunitara in privința siguranței rutiere, a inspecției în construcții, urbanism, comerț si menținerea ordinii publice. 

În momentul de față, reglementarea acestei instituții se află în fază de proiect, înființarea Politiei Locale fiind aprobată pe 27.10.2009 de Senat și mai trebuie adoptată de Camera Deputaților in calitate de for decizional. 

Istoric: 

Inițial, această instituție de ordine și siguranță publică a fost reglementată prin Legea nr. 26/1993 privind înființarea organizarea și funcționarea Corpului Gardienilor Publici în scopul creșterii eficienței pazei bunurilor și a activităților de apărare a ordinii și liniștii publice, a vieții și integrității persoanelor, se înființează pe lângă consiliile județene și Consiliul municipiului București, corpurile gardienilor publici. Corpurile gardienilor publici sunt instituții publice, de interes județean și al municipiului București, prestatoare de servicii, cu personalitate juridică, regulamentul de organizare și funcționare ale acestora fiind aprobată de către autoritățile locale în subordinea cărora s-au înființat. 

Finanțarea acestei instituții s-a asigurat integral din venituri proprii, care au fost realizate prin serviciile de pază pe care au prestat instituțiilor publice și alte persoane interesate, după caz. 

Atribuțiile acestor structuri vizau în principal încheierea de contracte cu beneficiarii pentru prestarea serviciului de pază cu gardieni publici, asigurarea, încadrarea cu efectivele necesare pentru executarea misiunilor de pază, instruirea și controlul activității acestora, asigurarea și echiparea personalului cu uniforme și însemne distinctive, respectarea normelor privind portul acestora, precum și dotarea cu armament, muniție și alte mijloace necesare executării misiunilor, informarea beneficiarilor cu privire la modul în care se desfășoară misiunile de pază și propun măsurile necesare pentru creșterea eficienței acestora, participarea la apărarea ordinii și liniștii publice, combaterea unor încălcări de lege privind curățenia, precum și exercitarea comerțului neautorizat în zonele și itinerariile stabilite în planul de executare a pazei și prevenirea,combaterea infracțiunilor și a altor fapte ilicite în posturile încredințate. 

Sub aspectul relațiilor funcționale cu poliția română, Corpul Gardienilor Publici era în raport de cooperare cu organele de poliție, cursurile de pregătire pentru gardieni publici fiind organizate împreună de către aceste două instituții. 

În anul 2004, s-a aprobat Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare, care abrogă Legea nr. 26/1993, și stabilește că, Poliția Comunitară, ca serviciu public de interes local, specializat, se înființează în scopul asigurării ordinii și liniștii publice, precum și pentru creșterea eficienței pazei obiectivelor și a bunurilor aparținând domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale. Specificul noi instituții înființate este că s-a stipulat posibilitatea înființării acesteia și la nivelul orașelor, municipiilor și chiar a comunelor.

Potrivit legii Poliția Locală se înființează prin hotărâre a consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, după caz, și se subordonează primarilor acestora. La nivelul municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor Poliția Locală se organizează, după caz, ca serviciu public sau structură fără personalitate juridică – direcție, serviciu, birou sau compartiment – în cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliilor locale, în condițiile legii. 

2. PREZENTARE SISTEMULUI DE CONDUCERE AL UNEI UNITĂTI DE POLITIE LOCALĂ

Prezint in introducerea temei de azi, nevoia unui suport pe care apoi sa dezvolt sumarul lucrării, fiind aproape imposibil sa vorbim de cooperare in lipsa a ceea ce vrem sa coordonăm.

Așadar, teoria și practica managementului a sintetizat unele concepte care au trecut de la particular la o noțiune cu un mare grad de generalitate ca de pildă abordarea funcțională și sistemică. Modalitățile de abordare a conducerii (managementului) sistemelor, inclusiv cele ale poliției locale pot fi împărțite în mai multe grupe dintre care abordarea sistemică a dus la fundamentarea unei teorii (teoria sistemelor) ce studiază și aprofundează legăturile dintre elementele unui sistem, relațiile dintre structura și funcția sistemului ce pot fi descrise și analizate prin câteva caracteristici proprii fiecărui sistem și anume:

a) Finalitatea – adică sistemul se înființează și există pentru îndeplinirea unui scop fundamental și permanent care îi definește profilul. Această proprietate definește întreaga metodologie a activității de conducere, determinând elementele de decizie să identifice forțele, mijloacele, metodele și procedeele cele mai potrivite care să asigure îndeplinirea scopului fundamental al unității respective.

b) Funcționalitatea este o proprietate de bază a sistemului de conducere care relevă faptul că pentru a se putea îndeplini rolul și scopurile pentru care a fost creat și există acesta trebuie să fie în măsură să-și proiecteze, conducă și să își desfășoare, procesele de bază și supraveghere, controlul, blocarea traficului ilegal de orice fel să se realizeze cu operativitate pe baza datelor ce intră în sistemul de conducere operativă și a deciziilor stabilite de șef.

c) Structura sistemului relevă faptul că pentru a funcționa în vederea îndeplinirii scopului fundamental pentru care a fost creat trebuie să aibă o grupare și o ierarhizare optimă ale elementelor constitutive, precum și a relațiilor dintre ele (cadre, elemente tehnice și informații) reale și oportune. După modul de grupare și ierarhizare a relațiilor se disting trei subsisteme.

Astfel, un prim subsistem este cel de conducere, cãruia îi revine ca sarcinã, transformarea informațiilor cu privire la starea întregului sistem, în decizii corespunzătoare condițiilor confruntării acestuia cu mediul, precum și planificare, organizarea, cooperarea și controlul măsurilor ce au menirea să ducă la înfăptuirea acestor decizii.

Cel de-al doilea subsistem este cel de execuție, cãruia îi revine ca sarcinã înfãptuirea efectivă a deciziilor în vederea îndeplinirii scopului fundamental al sistemului.

În sfârșit, cel de-al treilea subsistem este cel informațional, care fiind constituit din ansamblul organelor generatoare de informații, al mijloacelor, formelor, procedeelor și instrumentelor necesare, asigură legătura informațional-decizională dintre subsistemul de conducere și cel de execuție. Schematic, structura sistemului de conducere al poliției locale se prezintă ca în figura de mai jos.

Fig. Structura unui sistem polițienesc specific

d) Integrarea ca proprietate a sistemului trebuie privită structural și funcțional. Aspectul structural relevă faptul ca orice sistem constituie totodată subsistem al unui sistem integrator iar cel funcțional evidențiază faptul că fiecare element component concură prin funcționalitatea sa specifică la îndeplinirea scopului fundamental al sistemului în cazul la care ne referim la asigurarea unei activități eficiente în problemele pazei și supravegherii locale.

e) Autonomia relativă – o altă proprietate care trebuie abordată structural și funcțional. În plan structural autonomia se realizează prin elaborarea pentru fiecare sistem a unor state de organizare în concordanță cu cerințele și principiile organizării științifice, prin încadrarea și înzestrarea acestuia ori forțele și mijloacele necesare împlinirii scopului fundamental pentru care a fost înființat.

În plan funcțional autonomia relativă se asigură sistemului prin reglementările ce-i dirijează activitatea și care se referă la:

– obiectivele de îndeplinit, normele și limitele de ordin legal, de timp și spațiu ;

– linia generală de acțiune ce trebuie să lase libertatea necesară organului de conducere al sistemului respectiv de a-și combina și valorifica cât mai eficient și creator posibilitățile interne, de a-și organiza și desfășura după planuri proprii procesele și activitătile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor și sarcinilor primite;

f) coeziunea internă se referă la o proprietate a sistemului dată de trăinicia legăturilor dintre elementele ce-l compune, precum și de frecvența utilizării acestora, care în mod normal sunt mai puternice decât legăturile sistemului cu exteriorul ;

Legat de această activitate am mai adăuga aici și comportarea dinamică, adică o proprietate strâns legată de cea abordată anterior ce se realizează prin fermitate și perseverența conducătorilor a staffurilor manageriale de a adopta în timp scurt decizii optime, bazată de cunoașterea științifică și stăpânirea informației.

Literatura de specialitate semnalează faptul că oricărui sistem dinamic, complex, așa cum este cel al unei unități de Poliție Locală, îi sunt proprii un sistem conducător, informațional și altul de execuție.

Sistemul conducător constă în ordonarea și dirijarea sistemului condus, în vederea îndeplinirii atributelor conducerii, a obiectivelor propuse, cu minimum de eforturi și resurse.

Sistemul informațional reprezintă ansamblul structurilor organizatorice a mijloacelor și personalului care permit colectarea, stocarea, regăsirea, prelucrarea și comunicarea informațiilor, efectuarea calculelor tactice și de prognozare a situației, optimizarea hotărârilor, transmiterea scmnalelor de conducere a misiunilor și controlul îndeplinirii acestora.

Astfel spus, mai concret, sistemul informațional poate fi definit ca ansamblul datelor, informațiilor, menite să contribuie la stabilirea obiectivelor unității.

Sistemul de conducere la nivelul eșaloanelor la care se constituie integrează următoarele elemente : mijloace dc culegere a informațiilor; puncte de prelucrare automată a datelor; echipamente de teleprelucrare, transmitere, păstrare și vizualizare a informațiilor; comanda unității;

În cadrul sistemului de conducere al unei unități de Poliție Locală deosebim următoarele elemente care concură la asigurarea interoperabilității cu sistemele de conducere existente în statele occidentale și anume:

1. asigurarea informațională ce cuprinde: un sistem de clasificare și codificare a informațiilor; un sistem de documente unificate; baza informațională de date.

2. asigurarea lingvistică: reguli de formalizare a limbajului natural; metode de compresie a textelor; dicționare de specialitate.

3. asigurarea matematică și cu programe

4. sistemul de schimb automatizat de date

5. complete de calcul și mijloace de automatizare

Asigurarea informațională. Definiție și structură

Asigurarea informațională este definită ca un ansamblu de metode și procedee de culegere, ordonare, sistematizare, stocare și prezentare a informației, precum și a regulilor de elaborare și redactare a documentelor, fiind constituită din următoarele componente: sistemul unic de clasificare și codificare a informațiilor, de documente unificate și baza informațională.

a) Sistemul unic de clasificare și codificare a informațiilor reprezintă un ansamblu coerent de nomenclatoare ce cuprind informații generale și specifice folosite în cadrul sistemului informatizat de conducere din cadrul unităților de Poliție Locală.

Clasificarea informației se face pentru ordonarea acesteia corespunzător scopului conducerii și urmărește:

– stabilirea compunerii și informaței necesare pentru rezolvarea modelelor și temelor tactice;

– asigurarea compatibilității informaționale a elementelor interconectate și reducerea volumului de informații care circulă în sistem;

– reprezentarea vizuală a informației sub formă de tabel complet de noțiuni tactico-operative folosite pentru tipizare, la introducerea ei în sistem;

– întocmirea vocabularului cu noțiuni specifice și a documentelor de lucru similare cu cele ale statelor occidentale .

Baza informațională este organizată sub formă de baze și seturi de date.

Alături de informație, comunicarea reprezintă procesul de transmitere și vehiculare a informațiilor cu diferite semnificații în cadrul sistemului dat. Verificarea comunicării din punct de vedere al conținutului se asigură printr-un proces (canal) special numit feedback care schematic poate fi reprezentat ca în figura 1.2. în care : S=sursa; D=destinatar; CE=cod emisie; Cr=cod recepție.

Într-o altă accepțiune mai des folosită, datele sunt considerate reprezentări în manieră formalizată (numere, litere, semne particulare) ale unor idei, fapte, acțiuni, procese, fenomene, înregistrate pe diferiți suporți, susceptibile a fi comunicate sau manipulate cu ajutorul unui procedeu specific.

Implicațiile folosirii tehnicii de calcul și a mijloacelor de informatizare

De o utilitate deosebită pentru factorul de conducere este așa numitul "sistem informațional în timp real", care receptează informațiile pe măsura producerii, le prelucrează imediat și este în măsură (dacă i s-a cerut prin program) să sesizeze și să raporteze modificările situației reale și chiar să ofere variante de soluții.

Locul sistemului informațional în activitățile de conducere, structura circuitului informațional pe nivele ierarhice și compunerea sistemului automatizat al poliției locale sunt reprezentate în figura de mai jos.

2.1. Noțiunea de cooperare

In literatura de specialitate nu s-a reușit o definire unanim recunoscuta a noțiunii de cooperare. Astfel, este acceptata ca functie esentiala a managementului de literatura franceza ca si de majoritatea autorilor romani, in timp ce in literatura americana, germana, italiana este inlocuita cu termenul “incadrare” desi se fac dese referiri la cooperare ca fiind “esenta conducerii”.

Diversitatea opiniilor referitoare la definirea cuvântului “management”au facut ca si componentele acestuia, sa fie denumite de unii autori functii iar de altii atribute. Nu ne propunem sa dezvoltam aceste teorii care au o valoare pur teoretica fara o relevanta practica in insusirea cunostintelor despre cooperare.

Trebuie insa retinut faptul ca incercarile de definire a acestui important segment al managementului, s-au cantonat intr-un grupaj de criterii prin care amintim:

1. Cooperarea de ansamblu, directioneaza organismele din subordine in vederea executarii sarcinilor; mobilizeaza factorul uman din compunerea subsistemelor pentru realizarea telurilor propuse; indruma in mod unitar toate activitatile proprii si le coreleaza cu cele ale sferelor inferioare; realizeaza unitatea de actiune, indispensabila indeplinirii activitatilor proprii.

2. Cooperarea dupa criteriul fortei umane, urmareste: totalitatea actiunilor de comanda; directionarea permanenta a activitatilor si factorilor ce infaptuiesc procesul de executie; corelarea eforturilor tuturor subsistemelor in mod egal; echilibrarea sarcinilor si unitatea de actiune.

3. Cooperarea ca activitate fundamentala se substituie in: proces de decelare a problemelor ce impun interventia factorilor de conducere; cunoasterea permanenta a modului in care functioneaza sistemul; crearea practicii necesare asigurarii conditiilor optime derularii activitatilor specifice.

Achiesăm la definirea “coordonarii” ca fiind “ansamblul de actiuni prin care sunt puse de acord partile componente, structurile organizatorice cu subsistemele conduse, este pastrata starea de ordine a organizatiei si armonia interna fiind prevenite dereglarile in sistemele conduse”.

In sistemul politienesc, cooperarea are o importanta deosebita deoarece: asigura unitatea de comanda a subsistemelor indiferent de treapta ierarhica pe care se afla, in realizarea obiectivelor stabilite la nivel national ori zonal; mobilizeaza factorul uman propriu specializat in executarea misiunilor ce ii revin; evita dereglarea in subsistemele conduse, utilizeaza si valorifica rational toate resursele aflate la dispozitie.

De la formularea dată acestui concept de către H.Fayol, unii autori au limitat cooperarea doar al o anumită activitate specifică, de tipul sincronizării între activități, al stabilirii proporțiilor de intervenție în procesul ce se desfășoară în sistem, ale unui anumit comportament, al menținerii echilibrului.

Încercările de a defini cooperarea se pot grupa după două criterii: unele de legătură cu ideea de ansamblu, de întreg, altele privesc munca oamenilor și altele cu referiri la acceptul de activitate fundamentală.

2.2. Importanta cooperarii

Soluționarea judicioasă a coordonării presupune cu prioritate, repartizarea echitabilă a sarcinilor în cadrul sistemului coordonator, eficacitatea fiind condiționată în mare măsură și de modul în care este concepută și rezolvată subordonarea diferitelor compartimente.

Eficiența coordonării este condiționată de crearea unei coeziuni a personalului, definită prin legăturile de scop, morale și intelectuale care unesc pe membrii unității (compartimentului); liantul care realizează această convergență este încrederea în unitate și în obiectivele ei, în oameni și în lideri.

Aspectele importante ale eficienței rămân comunicarea, înțelegerea, factorul timp, oportunitatea, elasticitatea, sensibilitatea subordonaților, controlul și motivarea.

Îndeplinirea în bune condiții a funcției de cooperare presupune aplicarea în practică managementului în practică a următoarelor reguli:

-organele manageriale să coordoneze compartimentele al căror specific îl cunosc cel mai bine, aceasta dându-le posibilitatea să orienteze cu competență activitatea lor;

-cu cât funcțiunea pe care o îndeplinește un compartiment este mai importantă, este bine să se realizeze cooperarea la un nivel mai ridicat al ierarhiei manageriale. Astfel, funcțiunile și compartimentele care se referă la activitatea de bază a unității este necesar să fie coordonate chiar de comandantul unității (subunității) de poliție locale în timp ce celelalte pot fi coordonate și de alte organe manageriale;

-frecvența relațiilor impune ca acele compartimente cu specific similar sau complementar și cu legături frecvente să fie coordonate de același organ managerial, luând în considerare caracterul și misiunea unității și capacitatea de cuprindere a problemelor de către șeful din linia ierarhică respectivă;

-interdependența compartimentelor, adică un organ managerial nu trebuie să aibă în subordine subsisteme (compartimente) a căror activitate este foarte diferită;

-organelor manageriale de la eșaloanele superioare să li se asigure o asemenea încărcare în cooperare, încât să le permită ca cea mai mare parte din fondul lor total de timp să-l folosească pentru probleme de concepție, de viitor.

Realizarea, dezvoltarea și perfecționarea coordonării – în scopul obținerii unei eficiențe ridicate – presupune respectarea anumitor principii, a căror valoare a fost impusă de cunoașterea științifică și de practică. Acest principii ajută la sincronizarea și armonizarea ansamblului de acțiuni individuale.

În sistemul polițienesc, cooperarea are o importanță deosebită deoarece:

asigura unitatea de comandă a subsistemelor indiferent de treapta ierarhică pe care se află, în realizarea obiectivelor stabilite la nivel național ori zonal;

mobilizează factorul uman propriu specializat în executarea misiunilor ce îi revin;

evită dereglarea în subsistemele conduse, utilizează și valorifică rațional toate resursele aflate la dispoziție.

Ca orice proces care angajează oameni și mijloace, cooperarea are o dinamică proprie, ea se realizează, menține și chiar reface ceea ce uneori se deteriorează, ea presupune ca activitățile la care se referă și care corespund principalelor funcții ale unității -–sau măcar celor mai importante activități din această funcție – au fost pregătite și planificate .

Alte condiții se referă la :definirea, determinarea clară a obiectivelor, a programelor și defalcarea lor pe diferite elemente organizatorice; structuri rațional construite; regulamente de organizare și funcționare și de ordine interioară, care să precizeze atribuțiile pe compartimente, până la individ; planurile și programele să fie ținute în acord cu evoluția fenomenelor, cu schimbările și acțiunile factorilor de mediu.

2.3. Rolul si necesitatea cooperării

Mentinerea, pastrarea si perfectionarea starii de ordonare a sistemului conducator si a celui condus precum si a tuturor relatiilor intre ele, constituie rolul cooperarii in procesul de management.

Cooperarea sincronizeaza activitatile ce se desfasoara in cadrul sistemului si subsistemelor, asigura pastrarea legaturilor intre ele, ritmicitatea necesara desfasurarii activitatilor si succesiunea lor in timp mentine interconectarea informationala si constituie mijlocul operativ de grupare a eforturilor in cadrul sistemului. Deceleaza si solutioneaza conflictele, contradictiile si deviantele ce apar in derularea activitatii.

Necesitatea cooperarii rezulta din:

diversitatea activitatilor ce se desfasoara in cadrul sistemului si subsistemelor;

integrarea obiectivelor partiale ale acestora in ansamblul celor impuse de perioada ce se parcurge;

stabilirea prioritatilor si a modului de executare a atributiunilor;

folosirea corespunzatoare a fondului uman, material, financiar, evitarea zonelor de risc etc.

De asemenea “managementul unitatii este nevoit sa reactioneze si la comportamentul personalului propriu ale caror reactii pot fi imprevizibile si ca atare presupun permanent actiuni de cooperare, de armonizare si adaptare”.

3. METODE DE INFAPTUIRE A COOPERARII

Printre metodele specifice de realizare a cooperării, cele mai folosite sunt:

a) – metoda cooperării planurilor de activitati care se folosește la nivelul sistemului si subsistemelor, urmarind asigurarea armonioasa, corelarea si echilibrarea realizarii obiectivelor, a sarcinilor concrete cuprinse in plan.

b) – metoda de reglare inlatura perturbatiile prin modificarea mediului ambiant in care functioneaza sistemul, in sensul lichidarii sau reducerii influentei nedorite. Mutatiile intervenite in starea infractionala cu referire la gravitatea si frecventa comiterii unor infractiuni, au impus modificarea unor proceduri sau sanctiuni, deci a mediului unde se deruleaza procesul penal care sa conduca la diminuarea acesteia. In acest sens, modificarea Codului penal prin inasprirea pedepsei pentru unele infractiuni comise prin violenta ori aplicarea procedurii flagrante in cazul faptelor de coruptie, este un exemplu care impune cooperarea activitatii politiei, parchetelor si justitiei in aplicarea prevederilor legale modificate.

c) – metoda prin bugete care asigura cooperarea bugetara a subsistemelor de catre managerii ordonatori de credite.

d) – metoda prin obiective ajuta la buna cooperare a activitatii sferelor ierarhice inferioare ori a colaboratorilor, in vederea realizarii obiectivului general al sistemului.

Executarea corecta a cooperarii vizeaza aplicarea metodelor de conducere prin delegare, a celor de planificare, statistico-matematice, dar mai ales cele bazate pe analiza si sinteza.

Dintre metodele frecvent folosite in cooperare mai sunt cele bazate pe cooperare, colaborare dar mai ales conducerea prin consultare, care pleaca de la ideea ca un manager nu poate fi specializat in toate domeniile de activitate ale sistemului.

Consultarea se poate realiza prin convorbiri individuale cu fiecare membru al organizatiei dar si cu mai multi in acelasi timp, intr-o forma denumita genetic sedinte.

Sedinta se defineste ca metoda de comunicare pentru rezolvarea unor sarcini cu caracter informational sau decizional prin reunirea pe timp scurt a unui grup coordonat de o persoana.

Intr-un alt context generat de modul de organizare, de conducere ori finalitate, sedinta poate fi denumita reuniune, adunare, consfatuire etc.

Potrivit scopurilor urmarite, teoretic, sedintele sunt:

a) – decizionale organizate in scopul adaptarii unor decizii de ordin tactic si strategic, unicat, in general decizii marcate de risc si incertitudine.

b) – de informare prin care se urmareste transmiterea sau colectarea de informatii. Se pot desfasura conform unui calendar prestabilit – bilanturi (anuale, trimestriale, lunare saptamanale etc.) dar si ad-hoc cand intervin situatii speciale – modificari subite ale starii infractionale, evaluarea rezultatelor obtinute in diferite domenii etc.

c) – de exploatare – destinate cercetarii implicatiilor unor decizii adoptate, ori situatii speciale previzibile in viitor, precum si inventarierii solutiilor posibile de rezolvare. Sunt caracteristice in cazul evaluarii partiale a unor rezultate obtinute in procesul unor activitatii ce se intand in timp si/sau spatiu.

d) – de armonizare care au ca obiectiv sincronizarea deciziilor si actiunilor componentilor sistemului si subsistemelor de pe diferite trepte ierarhice participanti la realizarea unor obiective comune.

e) – eterogene ce combina – obiectivele si mijloacele de actiune specifice tipurilor prezentate mai sus. Este modelul de sedinta cel mai des practicat.

4. COLABORAREA ȘI COOPERAREA ÎN CADRUL SISTEMULUI NAȚIONAL DE SECURITATE

Rivalitățile între diferitele servicii ce compun comunitatea operativă a unui stat constituie o realitate cu antecedente importante din punct de vedere istoric – și care nu o dată s-au soldat cu grave prejudicii sistemului de apărare națională – fapt pentru care în legislațiile străine mai recente, cât și în legislația românească elaborată după decembrie 1989, s-a ținut cont. Ca urmare s-a prevăzut în mod expres obligativitatea cooperării în domeniul informativ și coordonării unor acțiuni cu caracter preventiv în funcție de priorități, sarcini și specializări.

Sintagma principiului cooperare, coordonare, colaborare exprimă modalitățile concrete prin care serviciile de informații, serviciile de securitate și structurile departamentale acționează în vederea realizării unor obiective comune. De altfel, chiar noțiunea de “comunitate de informații” reprezintă o noțiune generică cu referire directă la “funcționarea coordonată a sistemului securității naționale, în care sens la nivelul acestuia sunt create și dezvoltate utilități și facilități comune privind cooperarea planificării informative și elaborarea integrată a estimărilor informative de interes național, inițierea și dezvoltarea de programe, proiecte sau operațiuni informative circumscrise susținerii politicilor și/strategiilor de securitate națională, pregătirea și instruirea de specialitate a personalului, elaborarea studiilor și cercetărilor în probleme strategice și de securitate națională, crearea infrastructurilor și sistemelor informatice integrate”.

Cooperarea eforturilor informative, schimbul de informații și alte nevoi de cooperare se realizează prin protocoale, programe, proiecte ori operațiuni informative.

Doctrina națională a informațiilor pentru securitate definește cele trei componente ale sintagmei principiului, în felul următor:

– cooperarea semnifică organizarea, cooperarea, susținerea și realizarea în comun, pe baza unor programe sau planuri de măsuri, de către structuri ale comunității de informații, în raport de competențe, a unor acțiuni specifice, care vizează obținerea, verificarea și valorificarea informațiilor și produselor informaționale cu relevanță pentru securitatea națională, care să răspundă obiectivelor, motivațiilor și așteptărilor și de care să beneficieze toți participanții;

– coodonarea definește modalitățile concrete de organizare și desfășurare de către personal sau compartimente specializate, în raport de competențe, în beneficiul serviciului de informații sau structurii departamentale de care aparțin, a unor acțiuni specifice limitate în timp ți spațiu, care vizează obținerea, verificarea și valorificarea informațiilor și produselor informaționale cu relevanță operativă;

– colaborarea pentru necesitățile de angajare a competențelor altor autorități sau instituții publice ori organizații de drept privat, serviciile de informații, serviciile de securitate și structurile departamentale inițiază și dezvoltă proiecte de colaborare, pe baza și în executarea dispozițiilor legii.

Rolul cooperării în domeniul obținerii, analizei și valorificării informațiilor va crește enorm. Instituțiile sistemului național de securitate vor fi nevoite să coopereze real și eficient între ele, să aibă dialog permanent între ele și să acționeze preventiv și congruențial.

În esență, principiul cooperării, conlucrării și colaborării dintre serviciile și structurile informative ce compun comunitatea informativă a unui stat este absolut necesar pentru: a se evita paralelismele, concurența și interpunerea; realizarea unor analize și sinteze ale situației operative în domeniul securității naționale integrate cât mai obiective; prevenirea dezinformării; verificarea cu operativitate a oricăror informații; depistarea unor disfuncționalități și posibilitatea de a interveni cu corecții; punerea la dispoziția factorilor decizionali din stat a unui flux informativ cât mai integrat concepției securității naționale.

5. MIJLOACE DE COOPERARE

In scopul cooperarii si optimizarii activitatilor desfasurate in sistemul politienesc sunt elaborate acte normative diferentiate in raport de esaloanele de la care emana ori domeniile ce le normeaza, cu aplicabilitate obligatorie de catre toate subsistemele din sistemul condus.

De exemplu, Ordinul ministrului de interne nr. 760/2007 referitor la munca de personal asigura o cooperare unitara, reala si corecta a activitatii referitoare la selectarea si promovarea factorului uman ce lucreaza in toate armele componente ale ministerului, desfasurarea procesului de instruire, apreciere si evidenta personalului etc.

In acelasi context se inscriu elaborarea documentelor denumite instructiuni, norme, metodologii, proceduri etc.

In unitatile politienesti locale cooperarea activitatilor proprii acestora se realizeaza prin Ordine de Zi pe Unitate care creaza posibilitatea indeplinirii unitare si concomitent a unor masuri de interes local in functie de cum au fost preconizate.

In cadrul instrumentelor de cooperare pot fi enumerate: programele de masuri ale unor segmente importante din sistem, cu termene de rezolvare a sarcinilor in perioade mari de timp; planurile de munca cu finalitati periodice, de regula trimestriale; note si fise de sarcini ce se intocmesc de catre subsisteme de o mai mica importanta din cadrul sistemului condus etc.

In concluzie, cooperarea ca segment al managementului impune corelarea si sincronizarea in timp a unor activitati diverse desfasurate de manager sau subordonati, sistem sau subsisteme.

Functia de conducere se exercita prin realizarea unui sistem informational real si eficient bazat pe o comunicare utila si operativa, perfectionarea stilului si metodelor de munca al managerului (managerilor), cresterea gradului de competenta si a constiintei profesionale a personalului, folosirea corecta a delegarii de autoritate.

În afară de aceste forme, frecventă este împărțirea coordonării în internă și externă.

Cooperarea internă se referă la acea activitate care are ca scop armonizarea deciziilor organelor aparținând unui sistem de subordonare dat. Este cooperarea exercitată de organele ierarhice superioare față de cele inferioare, în cadrul unui sistem de subordonare dat, iar pe de altă parte, cooperarea exercitată de fiecare organ managerial față de subdiviziunile din structura organizatorică pe care o conduce nemijlocit.

Cooperarea externă – cea realizată cu alte unități, sisteme, se referă tot la organele din subordine, mergându-se din treaptă în treaptă, în cadrul aceleiași ierarhii, efectuată de un organ față de celelalte organe. Este forma de cooperare de către un organ special constituit sau de către un organ expres investit cu asemenea atribuții.

Alte forme se referă la cooperarea bilaterală și multilaterală, prima se desfășoară între șef și subordonat (subordonați); a doua – implică un proces de comunicare concomitent între șef și mai mulți subordonați, folosită cu rezultate și pe scară largă în cadrul ședințelor.

Cooperarea mai poate fi generală sau specială.

Principalele modalități de realizare a coordonării sunt următoarele:

-cooperarea de către conducere a funcțiilor fiecărui nivel ierarhic;

-cooperarea pe verticală (de către managerul de pe cel mai înalt nivel);

-cooperarea realizată de manager.

Ceea ce determină realizarea coordonării de către manager se referă la: deplina înțelegere a motivării, un bun sistem informațional, eșalonarea deciziilor, promovare a delegării de autoritate și, desigur, o atentă și rațională selecție și pregătire a cadrelor. Este dovedit pe deplin că funcția de cooperare se exercită prin preponderența elementelor motivaționale. Aceasta a devenit o necesitate care determină pe manager să influențeze mai mult acest aspect, pentru că o temeinică motivare asigură, pe de o parte, creșterea nivelului calitativ al deciziei, iar pe de altă parte, furnizează suficiente argumente pentru motivarea celor chemați să o finalizeze.

S-a remarcat că această funcție se desfășoară pe baza unor principii și reguli, în forme și prin modalități numeroase recunoscute nu numai de practică, ci și de teoria managementului.

Însă, sunt câteva metode ce par a fi specifice coordonării:

-metoda coordonării planurilor;

-metoda de reglare;

-metoda compensării;

-metoda egalizării abaterilor;

În realizarea coordonării se pot folosi cu succes toate metodele operative manageriale, dar mai frecvent:

-conducerea pe bază de plan, cu tehnicile: programare optimală, PERT, drumul critic, arborele de pertinență;

-conducerea prin sistem, pin bugete, care ajută la cooperarea bugetară;

-conducerea prin excepție;

-conducerea prin obiective.

Executarea corectă a coordonării urmărește aplicarea metodei manageriale prin delegare, toate metodele de planificare, metodele matematice și statistico-matematice, cu tehnicile lor, dar îndeosebi cele bazate pe analiză și sinteză.

Consultarea se poate realiza și în discuțiile din cadrul unor ședințe, reuniuni sau consfătuiri.

Finalitatea coordonării se poate obține și prin crearea unor echipe, grupe, colective, comisii care să sprijine conducerea în efectuarea coordonării.

Ca și metodele, nici tehnicile folosite în cooperare nu sunt specifice, proprii acestor funcții, se utilizează cele ale altor funcții dar acre sunt adecvate.

Ca mijloace și instrumente prin care se realizează cooperarea enumerăm: planul (planurile) cu indicatorii de plan, grafurile, graficele și diagramele, programele, regulamentele, sistemul informațional, organigrama, bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul, tabloul de bord, comunicația scrisă, notele de servicii etc.

Eficiența coordonării este condiționată de crearea unei coeziuni a personalului, definită prin legăturile de scop, morale și intelectuale, care unesc pe membrii unității; liantul care realizează această convergență este încrederea în unitate și în obiectivele ei, în oameni și în lideri.

6. COOPERAREA CU TOATE INSTITUȚIILE CU ATRIBUȚII PE LINIA SECURITĂȚII PUBLICE

Ex. DIAGRAMA DE RELAȚII A DIRECȚIEI DE POLIȚIE TRANSPORTURI

Confruntarea populației cu creșterea alarmantă a criminalității a dus la formularea unor obiective necesare în derularea procesului de stabilire și perfecționare a acestui tip de relații, după cum urmează:

încurajarea parteneriatului poliție-cetățeni în domeniul prevenirii criminalității;

intensificarea cooperării între structurile abilitate în aplicarea legii penale (poliție, procuratură, justiție);

sprijinirea poliției și a liderilor comunităților locale în efortul de înțelegere a naturii și a cauzelor problemelor existente în domeniul relațiilor interumane și mai ales, îmbunătățirea relațiilor poliției cu grupurile minoritare;

cultivarea și îmbunătățirea înțelegerii reciproce și comunicarea între departamentele de poliție și comunitate;

stabilirea de relații apropiate între poliție, ca instituție fundamentală și celelalte instituții cu atribuții în menținerea ordinii și liniștii publice.

Aceste principii stau la baza poliției locale în elaborarea diagnosticului locala de securitate, ea fiind cea care pregătește și realizează controlul local de securitate în ceea ce privește delicvența, autorii, modul de acțiune și resursele necesare. Poliția ar trebui să beneficieze de ajutorul fiecărui cetățean, deoarece prin schimbul de informații și confruntarea punctelor de vedere și a așteptărilor fiecăruia, pot fi elaborate priorități în activitate care să corespundă în totalitate doleanțelor membrilor comunității.

În cadrul acestei colaborări nu există raport de subordonare între cei doi parteneri, ambele părți fiind egale în drepturi și obligații pentru realizarea scopului comun și anume prevenirea și combaterea criminalității, menținerea ordinii și liniștii publice. Polițiștii nu-și pot îndeplini singuri misiunile și trebuie să recunoască existența unor resurse valoroase care le pot fi puse la dispoziție de comunitate.

Responsabilitatea esențială a polițistului local este aceea de a crea o legătură mai apropiată între poliție și comunitate, reprezentată de cetățeni și de celelalte autorități locale cu atribuții în menținerea ordinii și securității publice. Este un principiu de bază al poliției locale prin intermediul căruia aceasta beneficiază de ajutorul tuturor instituțiilor cu atribuții în menținerea ordinii și liniștii publice.

Prin schimbul de informații, confruntarea punctelor de vedere și a așteptărilor fiecărui participant, devine posibilă formarea unei imagini obiective asupra realității și implicit asupra situației operative din sectorul de competență. În elaborarea acestui adevărat diagnostic al securității, poliția joacă un rol foarte important, prin faptul că prezintă o “expertiză particulară” fondată pe cunoașterea brută a faptelor ilicite. În acest context, poliția locala este cea care cuprinde în planurile sale de acțiune prioritățile obiective determinate de colaborarea cu partenerii săi.

Astfel, polițiștii au posibilitatea de a-și evalua rezultatele acțiunilor, contribuind alături de cetățeni la formarea unei politici de ansamblu, materializată în final în acest așa numit “cadru general de siguranță publică”.

Polițiștii locali își organizează activitatea bazându-se pe cunoașterea exactă a fenomenelor și problemelor existente în zona lor de responsabilitate, făcând publică relația cu cetățenii, care sunt în același timp atât destinatarii cât și martorii rezultatelor muncii lor. Departe de a se teme de publicitate și implicit de a restrânge informația cu privire la activitatea sa, polițistul e proximitate valorifică această informație ca pe o nouă resursă. O informare completă, reală și verificabilă este o condiție a încrederii cetățenilor în poliție.

Răspunzând celor două exigențe, poliția locala îndeplinește o misiune care înseamnă mai mult decât menținerea ordinii publice. Ea întregește ansamblul activităților desfășurate de celelalte structuri din componența unei unități de poliție, iar împreună asigură liniștea în viața publico-cotidiană, răspunzând de acțiunile ilegale îndreptate împotriva cetățenilor.

Implementarea conceptului de poliție locala în România oferă cadrul de analiză și inițiativă proactivă cu fluctuațiile demografice, tulburările sociale și evoluția criminalității.

Aspectul cel mai important, însă, este axat pe abordarea tenace și eficientă a problemelor create de fenomene infracționale.

În această fază a implementării, poliția de proximitate urmărește să realizeze următoarele obiective:

a) Responsabilizarea polițiștilor pe un teritoriu determinat

Rolul central al polițistului local, capacitatea sa de inițiativă la care se face apel, comunicarea pe care trebuie să o stabilească cu publicul, trebuie să conducă la introducerea în cadrul poliției a unor noi metode de lucru și organizare. Polițistul local are în responsabilitate un teritoriu bine determinat (un cartier, o stradă) în cadrul căruia își exercită activitatea zilnică. Acesta asigură, sub forma unei patrule pedestre, o prezență vizibilă și liniștitoare în zona sa de responsabilitate.

Polițiștii locali cunoscuți de populație și în contact permanent cu aceasta stimulează încrederea, dialogul și astfel pot interveni preventiv într-un mod mai eficient decât un alt polițist operativ.

„Polițistul de cartier" trebuie să fie înzestrat cu foarte bune aptitudini profesionale, trebuie să cunoască foarte bine cartierul de care răspunde și să aibă cunoștințe vaste despre munca pe care o desfășoară, fiind capabil să se intereseze de problemele publice. Este foarte important să fie motivat de această activitate în care inițiativa îi revine și să inspire încredere interlocutorilor săi.

De aceea, în cadrul reformei resurselor umane, s-a urmărit o selecționare riguroasă a polițiștilor care au devenit „agenți de proximitate", ținând cont, pe lângă celelalte criterii (competență, ținută), de principiul voluntariatului, întrucât polițistul de proximitate trebuie să-și desfășoare activitatea din convingere și nu din obligație.

În acest sens, la întocmirea fișei postului trebuie să se țină seama atât de criteriile profesionale cât și de anumite aptitudini psiho-sociale, care împreună definesc „profilul" polițistului local.

Un alt aspect deloc de neglijat este pregătirea managerilor cu privire la înțelegerea rolului și importanței activității „polițiștilor locali", deoarece acest lucru se reflectă în gradul de susținere și punere în practică a conceptului. Mai mult, se impune modificarea criteriilor de evaluare a muncii, constând în aceea că rezultatele nu mai trebuie privite doar sub aspect cantitativ (statistic), ci sub aspect calitativ pentru că spre deosebire de poliția tradițională, poliția locala are ca prioritate prevenirea și nu combaterea infracționalității.

De asemenea, este necesară conștientizarea celorlalți polițiști referitor la utilitatea acestei noi linii de muncă din structura poliției de ordine publică, ținând cont de faptul că agentul de legătură cu comunitatea, prin prisma informațiilor acumulate zilnic în teren și oferite celorlalte structuri operative, contribuie la rezolvarea cazurilor aflate în competența acestora.

b) Anticiparea evenimentelor

Un lucru esențial este acela că polițistul de proximitate prognozează evenimentele față de care intervine prin mijloace necoercitive. Trebuie menționat faptul că nu vor putea fi evitate niciodată toate situațiile care impun folosirea forței, însă poliția locala trebuie să urmărească reducerea acestui gen de intervenție punând accentul pe convingerea individului.

Printr-o bună cunoaștere a situației operative din sectorul de competență, printr-o evaluare permanentă a riscurilor care se manifestă, putem în bună măsură să prevenim și chiar să acționăm înaintea producerii evenimentului nedorit.

Stabilirea obiectivelor de menținere a ordinii publice într-un oraș, cartier etc., nu se va mai realiza pornind doar de la criteriile clasice care au la bază analiza situației operative, ci se va acorda o atenție deosebită concluziilor sondajelor de opinie, care reflectă într-o mare măsură doleanțele populației. De aceea, studiul criminologie sau sociologic bazat pe opiniile cetățenilor va constitui o sursă principală de identificare a cauzelor generatoare de criminalitate, modul de acțiune – de până în prezent – care urmărea combaterea efectelor și nu a cauzelor generatoare, fiind deja o tactică managerială depășită.

Pe baza datelor culese în teren de agenții locali și a analizei apelurilor telefonice zilnice, care semnalează diferite evenimente, pe hărțile criminalității aflate la sediul fiecărei subunități de poliție, vor fi marcate punctele de interes operativ și locurile vulnerabile comiterii de fapte antisociale, astfel încât ag. superiori de ordine publică să aibă o privire de ansamblu atunci când întocmesc buletinul postului pentru agenții de siguranță publică.

Spre deosebire de modalitățile de lucru utilizate anterior, un bun manager va lua în considerare datele furnizate de agentul de legătură cu comunitatea, deoarece acesta menține o legătură strânsă atât cu persoanele care prezintă un risc victimal crescut (persoanele în vârstă, minori), cât și cu asociațiile de locatari, cu directorii de scoli, comercianți etc., având imaginea obiectivă a problemelor existente în zona de responsabilitate.

Colaborarea cu persoanele menționate se va materializa într-un parteneriat eficient, care va urmări îndeplinirea obiectivului comun tuturor participanților – acela de creare a unui climat de siguranță publică.

Un lucru foarte important este că în fiecare zi polițistul local adună informațiile, selectează evenimentele care prezintă utilitate operativă, concretizându-le într-o informare zilnică, clară și concisă, pe care o va prezenta colegilor săi de la celelalte formațiuni, astfel încât aceștia să-și poată orienta activitățile în funcție de necesități. Spre exemplu, vor fi scrise date despre acte de violență, furturi sau alte categorii de infracțiuni care se produc mai des, grupuri ce constituie așa-zisele „găști de cartier", date despre persoane urmărite, conflicte intrafamiliale, acte de tulburare a liniștii publice, aspecte legate de traficul rutier etc. Prezent permanent în teren polițistul local poate sprijini polițiștii operativi în activitatea lor de documentare și informare, atunci când este solicitat. Este o modalitate de încurajare a lucrului în echipă, unde fiecare participant are un rol bine determinat.

Așa cum am precizat, polițistul local comunică șefului direct informațiile adunate, analizând împreună cu acesta modul cum trebuie acționat în perspectivă, iar o dată pe lună elaborează un raport sinteză privind evoluția criminalității, care cuprinde:

• bilanțul perioadei parcurse;

• tendința actuală;

• gradul de criminalitate constatat;

• acțiuni întreprinse;

• date despre siguranța publică;

• propuneri pentru rezolvarea problemelor.

c) O poliție prezentă mai mult în mijlocul publicului

Acest obiectiv este o dorință insistentă și legitimă a cetățenilor, fiind justificată mai ales de faptul că există cartiere sau zone unde absența polițiștilor sporește sentimentul de insecuritate. Tocmai de aceea prezența polițiștilor, mai ales în zonele și la orele în care se manifestă un risc criminogen crescut, are o dublă funcție: determină sporirea încrederii cetățenilor în poliție și în același timp permite cunoașterea situației operative de care trebuie să se țină cont atunci când se face repartizarea efectivelor, datele fiind marcate și pe harta criminogenă a secției (poliției).

În realizarea acestui scop trebuie făcută o definire sectorială exactă a posturilor dintr-o zonă, creându-se pentru fiecare agent local sectoare tactice specifice, bazate pe criterii topografice .

Pentru fiecare cartier este necesară stabilirea exactă de zone prioritare, urmărindu-se realizarea unei adevărate „poliții de cartier", care trebuie reprezentată de unul sau doi agenți locali, asigurându-se astfel prezența vizibilă, permanentă, în locurile sensibile.

Poliția locala își fondează acțiunile pe cunoașterea aprofundată a teritoriului și a populației. Observațiile desprinse conduc la adaptarea strategiei de către șeful P.L. (poliției), ținând cont de preocupările și așteptările populației, precum și de propunerile făcute de polițiștii din teren.

Toate acțiunile în domeniul prevenirii și siguranței publice trebuie să fie aduse la cunoștința populației, a comunității respective. Polițiștii locali nu pot sensibiliza singuri toți cetățenii și, de aceea, este nevoie de campanii de presă pentru promovarea activității lor, dar și a instituției în ansamblu. Mai mult, poliția trebuie să vină în întâmpinarea locuitorilor, participând la diferite prezentări sau manifestații de cartier, având chiar inițiative în organizarea unor manifestări culturale sau sportive, întâlniri de grup etc. Acest gen de reprezentări ne vor permite să demonstrăm cetățenilor că suntem interesați în apropierea de ei și reprezintă o modalitate de depășire a barierelor psihologice existente între polițiști și populație.

d) Primirea publicului

Poliția locala asigură un serviciu de calitate, eficient și care răspunde preocupărilor și cererilor populației. Ea veghează în permanență ca serviciul public să fie același pentru toți. Organizarea serviciilor și condițiilor de primire iau în considerare și nevoile specifice victimelor și ale persoanelor vulnerabile. Acestea beneficiază de o ascultare privilegiată, care poate lua forma unei orientări și a unei susțineri personalizate.

Conștienți de faptul că reușita depinde de calitatea relațiilor cu populația, managerii iau toate măsurile necesare pentru ca primirea publicului să se facă în condiții cât mai bune, să se respecte intimitatea cererii și, în același timp, să se asigure operativitate în rezolvare.

Este cunoscut faptul că atunci când o persoană se adresează unei unități de poliție locala, primul impact vizual este sala de primire a publicului și dispeceratul de serviciu și, de aceea, pentru a crea o ambianță plăcută, o atmosferă destinsă, relaxată, trebuie înlăturate grilajele și ușile metalice, consecința existenței acestora fiind faptul că solicitantul se simte stânjenit, timorat și complexat.

Trebuie întotdeauna să gândim astfel:

– Dacă eu însumi aș fi o victimă, în ce fel aș dori să fiu primit ?

– A doua oară nu vom putea crea niciodată o primă impresie.

– Să lucrăm mai bine cu mijloacele de care dispunem.

În fiecare zi de muncă trebuie să ne punem cinci întrebări:

♦ Am putut să-i mulțumesc pe toți?

♦ Am dovedit suficient spirit de inițiativă?

♦ Am adoptat o ținută corespunzătoare?

♦ Mi-am controlat suficient de bine comportamentul?

♦ Am încercat să-mi îmbunătățesc maniera de lucru?

Ideal ar fi să poți răspunde de cinci ori DA.

Activitatea de primire a publicului trebuie să respecte „cele șase chei ale primirii :

Întotdeauna umanizați primirea. Este un gest care exprimă arta de a trăi și conturează imaginea unei instituții.

Întâi primirea, apoi tehnica.

Întotdeauna tratați fiecare victimă ca pe o persoană aparte.

Prezentați-vă și spuneți „Bună ziua".

Ascultați și vorbiți pe un ton amical.

Nu vă grăbiți, nu vă uitați la ceas,nu invocați motive închipuite pentru a părăsi încăperea.

e) Diminuarea sentimentului de nesiguranță în rândul populației prin acțiuni preventive

Datorită faptului că polițistul local cunoaște bine zona de competență și pe membrii comunității care locuiesc aici, el poate contribui la găsirea unor soluții creative, la organizarea unor activități și programe cum ar fi: „Paza bună în cartier”, cât și alte inițiative care au la bază dorința cetățenilor de a elimina anumite probleme concrete care influențează negativ atmosfera în comunitate.

f) Încurajarea populației să informeze poliția, în mod responsabil, cu privire la cauzele care pot duce la criminalitate, la îndepărtarea lor, inclusiv la descoperirea făptuitorilor.

Evaluarea rezultatelor activității polițienești poate urmări realizarea următorilor indicatori:

– reducerea ratei criminalității;

– reducerea ratei victimizării;

– reducerea condițiilor sociale și economice nefavorabile;

– reducerea sentimentului de teamă în rândul cetățenilor;

– reducerea numărului focarelor de violență;

– reducerea apelurilor de urgență;

– mărirea ratei de soluționare a cazurilor;

– creșterea numărului reclamațiilor cetățenilor soluționate de poliție.

Desigur, realizarea acestor obiective implică depășirea anumitor dificultăți. Datele oficiale despre criminalitate prezintă unele inadvertențe care se regăsesc chiar și în tratatele elementare de justiție penală și criminologie.

Cu toate că datele despre victimizare se constituie în indicatori mai exacți ai infracționalității, nici ele nu reprezintă întru totul realitatea. Uneori numărul și gravitatea infracțiunilor sunt exagerate din exces de zel sau confuzie.

Poliția poate defini, identifica sau modifica oricare dintre aceste elemente prin acțiuni conforme strategiilor de perfecționare a relațiilor cu comunitatea. Poliția locala constituie o parte dintr-o gamă largă de structuri sociale, menite să contribuie la o îmbunătățire generală a calității vieții. Impactul activității poliției asupra condițiilor sociale și economice este considerabil restrâns prin lege și rolul de control social care îi este atribuit.

PLAN DE COOPERARE,

ÎNTRE

POLIȚIA MUNICIPIULUI …………….. și DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ …………………..

În conformitate cu prevederile Legii nr.604 din 22.12.2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență nr.63 din 28.06.2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, a Legii nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, Strategia M.A.I. de realizare a ordinii și siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale, Legea nr.371 din 20.09.2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Locale și HCL ………… nr.85/15.03.2012 privind înființarea Direcției Poliția Locală …………, se încheie prezentul plan de cooperare între Poliția Municipiului ………………. și Direcția Poliția Locală ………..

Scopul organizării cooperării este conjugarea eforturilor pentru prevenirea și combaterea criminalității stradale în sistem integrat, privind acțiunile de destabilizare a ordinii publice, asigurarea și apărarea ordinii publice, a drepturilor și liberalităților fundamentale a cetățenilor, a proprietăților publice și private, prevenirea și descoperirea infractorilor, a altor încălcări ale legilor în vigoare.

Cooperarea se realizează în principal pentru:

Schimbul operativ de date privind situația operativă din zona de responsabilitate;

Perfecționarea pregătirii personalului din cele două structuri prin activități desfășurate în comun, care să vizeze în principal cunoașterea legislației;

Organizarea și executarea de patrulări, acțiuni punctuale , razii în comun sau separat și informarea reciprocă despre rezultatele acestora și măsurile ce se impun pentru îmbunătățirea muncii;

Executarea de controale și analize comune;

Acordarea de sprijin reciproc în soluționarea unor situații ivite în timpul serviciului;

Stabilirea de măsuri comune pentru a acționa în situații de urgență (incendii, explozii, catastrofe și calamități naturale).

I. MISIUNI PENTRU CARE SE ORGANIZEAZĂ COOPERAREA

Poliția Municipiului ……………….

Prevederi legale generale:

o Poliția Municipiului …………… funcționează în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române și a Inspectoratului de Poliție al Județului ……………, ca structură organizată pentru prevenirea descoperirea și căutarea persoanelor care nu respectă legislația în vigoare, execută misiuni de asigurarea ordinii și siguranței publice.

o Zona de responsabilitate teritorială a Poliției Municipiului ………… este municipiul ……….., care este organizat în zone de responsabilitate pe cartiere unde funcționează secții de poliție (în prezent pe raza municipiului …………. funcționează 5 Secții de Poliție)

Misiuni de cooperare

o Participarea la executarea unor razii, acțiuni comune de menținerea ordinii publice în mediul urban;

o Misiuni de menținerea ordinii publice prin sistemul patrulelor independente din cadrul Secțiilor de Poliție;

o Misiuni de menținerea ordinii publice prin sistemul patrulelor de poliție mobile pe mijloace auto;

o Executarea unor acțiuni punctuale în piețe, târguri, oboare sau alte zone cu potenția criminogen din municipiul …………..

Direcția Poliția Locală ……………..

Prevederi legale generale:

o Direcția Poliția Locală …………. ca Direcție distinctă în cadrul Primăriei Municipiului ……………. și se subordonează Primarului Municipiului ………………;

o Zona de responsabilitate a Direcției Poliția Locală ……… este municipiul ……………..;

o Execută misiuni specifice în interesul persoanei, al comunității, al asigurării pazei și protecției obiectivelor de interes public local, privat precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii.

Misiuni de cooperare

o Asigurarea ordinii și liniștii publice în locurile stabilite prin planul de pază și ordine publică, previne și combate încălcarea normelor legale privind curățenia localităților și comerțul stradal, precum și alte fapte stabilite prin hotărâri ale Consiliului Local; o Asigură supravegherea parcărilor auto, a unităților școlare, a zonelor comerciale și de agrement, a piețelor, a cimitirelor și a altor locuri stabilite prin planurile de pază și ordine publică;

o Participă la asigurarea măsurilor de ordine cu ocazia adunărilor publice,

mitingurilor, manifestărilor cultural-artistice și sportive organizate la nivel local; o Comunică în cel mai scurt timp, organelor abilitate (Poliția), datele cu privire la aspectele de încălcare a legii, altele decât cele stabilite în competența sa, despre care a luat la cunoștință cu ocazia misiunilor specifice. o Sprijină Poliția Română în activitățile de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi sau executării pedepselor, precum și a persoanelor dispărute.

II. FORTE PARTICIPANTE

De la Poliția Municipiului ………………

o Conducerea Poliției Municipiului ………………..;

o Conducerea Secțiilor de …………….;

o Șefii birourilor ordine publică;

o Șefii de schimb agenți de siguranță publică;

o Efectivele din cadrul Poliției Municipiului ……………., respectiv Secțiile de Poliție de pe raza municipiului ……………..

De la Direcția Poliția Locala ………………:

o Conducerea Direcției Poliției Locale ……………;

o Șeful Serviciului Ordine Publică și șeful Serviciului Pază Bunuri și Valori;

o Șefii de schimb;

o Agenții de poliție comunitară din cadrul Direcției Poliția Locala ……………..

Forțele participante vor fi instruite de fiecare dată la intrarea în misiune. Instruirea se va efectua la sediile secțiilor de poliție de către personal specializat sau de către cei ce conduc activitatea (în cazul unor acțiuni sau razii).

Patrulele mixte își desfășoară activitatea în teren conform repartizării în buletinul posturilor – pe schimburi timp de 8 ore după care fiecare va depune raport scris cu activitățile dsfășurate și măsurile legale luate.

III. COORDONAREA ȘI CONDUCEREA FORȚELOR ȘI MIJLOACELOR

Toate acțiunile care se pregătesc și se desfășoară în comun pentru îndeplinirea misiunilor de cooperare, se vor executa pe baza planurilor de acțiune întocmite de partea care solicită intervenția, care totodată organizează și conduce acțiunea, analizându-se de ambele părți datele din situația operativă, cât și de necesarul de forțe și mijloace, iar la terminarea acesteia vor întocmi sinteza acțiunii. O copie cu activitățile și rezultatele obținute va fi transmisă și unității sau subunității (Secția de Poliție) cu care s-a acționat.

Solicitările privind participarea efectivelor din cadrul Direcției Poliției Locale……………. și Poliției Municipiului …………. la acțiuni comune se vor face de regulă cu cel puțin 24 de ore înainte de începerea acestora, excepție făcând situațiile în care personalul Direcției Poliției Locale surprinde în flagrant persoane sau grupuri de persoane care săvârșesc infracțiuni, se manifestă violent și pun în pericol viața sau integritatea corporală a acestora, ori a altor persoane.

Pe timpul executării misiunilor de cooperare, efectivele Poliției Municipiului ……………. și Direcției Poliției Locale …………. își vor desfășura activitatea în limita atribuțiunilor stabilite prin lege.

Mijloace de legătură:

Poliția Municipiului ……………

Telefon: Conducere 0259- 402020

Fax Ofițer de Serviciu – 402479 Ofițerul' de Serviciu – 402250 / 402251 Secția 1 Poliție – 402503 / 402516 Secția 2 Poliție – 402553 Secția 3 Poliție – 402604 Secția 4 Poliție – 402653 / 402654 Secția 5 Poliție – 226439 Biroul Poliției Rutiere – 496064

Direcția Poliția Locală ……………….

Telefon: Conducere – 0259/246130 Fax – 0259/246130 Ofițer de Serviciu – 0259/246112 Director Executiv – 0728886750 Director Executiv Adjunct – 0728886751 Șef Serviciu Ordine Publică – 0728886752

Dotare

echipament pentru misiuni sau ținuta de serviciu inscripționat; individual, pistol și 12 cartușe de război dispuse în două încărcătoare, dintre care unul în pistol, iar celălalt în toc, baston tomfa sau de cauciuc, cătușe, spray iritant- lacrimogen și lanternă (pe timp de noapte), procese-verbale de constatare a contravențiilor, coli de hârtie format A4, ghid de legislație uzuală.

Transportul efectivelor în misiune

cu autovehicole din dotarea celor două instituții.

Mijloace de legătură

vor fi asigurate de fiecare structură (stații de emisie-recepție, telefoane mobile), iar regimul de lucru va fi precizat înainte de executarea misiunilor.

Asigurarea medicală

prin grija Centrului Medical Județean ……… și Cabinetului de medicina

muncii "MEDICIS".

IV. DISPOZIȚII FINALE

Poliția Municipiului ………. și Direcția Poliția Locală …………….. se vor informa reciproc cu date din situația operativă, necesare îndeplinirii misiunilor, cu respectarea strictă a prevederilor legale, a informațiilor și documentelor clasificate.

Pentru executarea unor misiuni în cooperare, Poliția Municipiului ………… va asigura, la solicitare, specialiști, în măsură să sprijine activitățile de pregătire a agenților de poliție comunitară pe problematică specifică ordinei publice.

Compartimentele de relații publice și purtătorii de cuvânt din ambele instituții, vor asigura o informare realistă și echitabilă a mass-mediei, privind acțiunile și rezultatele obținute de către cele două structuri, asigurând astfel recunoașterea publică a ambelor structuri pe linia executării msiunilor specifice pe raza municipiului Timișoara.

Semestrial se va analiza la nivelul celor două instituții, modul de îndeplinire a obiectivelor prevăzute în prezentul plan, activitate ce se va finaliza cu măsuri și sarcini pentru perfecționarea activității.

Prezentul PLAN DE COOPERARE va fi prelucrat cu personalul destinat acțiunilor comune a celor două instituții, în părțile care le privesc.

Prezentul plan de cooperare a fost întocmit în 2 (două) exemplare, câte unul pentru fiecare instituție.

PROTOCOL DE COOPERARE

între Poliția Comunitară Oradea și Serviciul pentru Imigrări Bihor

În conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30 din 25.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, a prevederilor Legii nr. 371/2004 privind organizarea Poliției Locale, precum și a noii Legi a Poliției Locale care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2011, a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 194 din 12.12.2002, privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 55 din 26.06.2007 privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări, a prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 639 din 20.06.2007 privind structura organizatorică și atribuțiile Oficiului Român pentru Imigrări, a prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind Regimul Juridic al Contravențiilor, a prevederilor Legii nr. 61/1991 privind sancționarea unor fapte de încălcare a ordinii și liniștii publice, cu modificările și completările ulterioare, între:

POLIȚIA LOCALĂ ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Uniri nr. 1, reprezentată de domnul director executiv Leucea Crăciun, pe de o parte și

OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI – SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI BIHOR, cu sediul în Oradea str. Dunărea nr. 2, reprezentat de șeful serviciului, domnul comisar șef de polițe Martin Aron pe altă parte se, încheie prezentul protocol.

Scopul protocolului de cooperare

Art.1 – În conformitate cu atribuțiile specifice ale celor două părți prezentul document urmărește corelarea acțiunilor instituțiilor noastre, pentru exercitarea unui control eficient asupra legalității șederi și comportamentului străinilor în România, în zonele comune de competență ale celor două părți, sub aspectul prevenirii și combaterii faptelor cu caracter infracțional și contravențional în care pot fi implicați.

Se au în vedere schimbul de date privind nerespectarea de către străini a legilor și altor acte normative privind ordinea publică, regulile de conviețuire socială și plata obligațiilor către administrațiile publice centrale și locale.

Obiectivele protocolului de cooperare

Art.2. Identificarea corectă și completă – cu datele necesare aplicării legilor românești – a cetățenilor străini care sunt dați în urmărire, a acelora care au săvârșit infracțiuni sau contravenții de competența de sesizare/constatare a celor două instituții, precum și schimbul de date de acest gen între instituții, cu respectarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Art.3. Prevenirea migrației ilegale și a traficului de persoane.

Art.4. Organizarea de acțiuni comune, când va fi cazul, în baza unor planuri concepute împreună.

Art.5. Informarea reciprocă privind noile reglementări și practici profesionale ale fiecărei instituții în domeniile de responsabilitate comune sau convergente.

Condiții și modalități de cooperare

Art.6. Principalele modalități de cooperare vor fi informările comunicarile și/sau solicitările de date dintre cele două instituții cu privire la cetățenii străini care au comis ori sunt suspecți de comiterea unor fapte ilegale de competența celor două instituții. Acestea se vor face în scris și sub semnătura șefilor ceor două structuri, cu indicarea codurilor de operator date personale ale instituțiilor și cu motivarea comunicării sau solicitării de date.

Comunicările scrise vor fi transmise prin curieri și Poșta Specială.

În mod cu totul excepțional și motivat, urmând a se consemna apoi și în scris, comunicările de urgență vor putea fi efectuate de cățre șefii celor două structuri și prin telefoanele I.C. (administrate de STS) de la sediile celor două unități semnatare ale protocolului.

În baza prezentului protocol, Poliția Locală Oradea va putea solicita Serviciul pentru Imigrări Bihor, informații nesecrete din bazele de date aparținând Oficiului Român pentru Imigrări, cu privire la cetățeni străini care încalcă legea indiferent de locul unde și-au înregistrat aceștia șederea în România.

Art.7. Funcționarii celor două părți semnatare vor manifesta solidaritate și colegialitate în cursul misiunoilor și acțiunilor comune ori la evenimentele sociale ce presupun implicarea celor două instituții.

Obligațiile Poliției Locale Oradea

Art. 8. Polițiștii locali vor studia și aplica ,,Îndrumarul practic pentru polițiști și jandarmi privind străinii” editat în anul 2010 de Oficiul Român pentru Imigrări.

Art.9. Polițiștii locali vor însoți (sau vor preda, după caz) pe străinii care nu posedă documente de identitate, depistați în acțiuni comune, la Serviciul pentru Imigrări Bihor.

Art.10. Poliția Locală va solicita în scris sub semnătura directorului executiv, date despre cetățenii străini a căror identitate nu a putut fi stabilită ori este incomplet cunoscută și care au încălcat normele legale române.

Art. 11. Poliția Locală va solicita în scris la Serviciul pentru Imigrări Bihor participarea, potrivit competențelor specifice la activități culturale, artistice sau sportive cu reprezentare internațională, care prezintă un grad ridicat de risc la adresa ordinii publice, pentru legitimarea și stabilirea identității străinilor care încalcă dispozițiile legale.

Art.12. Poliția Locală va informa în scris Serviciul pentru Imigrări Bihor, despre cazurile de încălcare a regimului migrației despre care funcționarii săi iau cunoștință cu ocazia exercitării atribuțiunilor de serviciu.

Obligațiile Oficiului Român pentru Imigrări – Serviciul pertru imigrări Bihor

Art.13. Cadrele Serviciului pentru Imigrări Bihor vor lua cunoștință despre atribuțiunile și organizarea Poliției Locale Oradea, pentru o bună comunicare.

Art.14. Serviciul pentru Imigrări Bihor va comunica Poliției Locale Oradea date despre străinii care sunt cunoscuți prin anumite instituții ca autori ai unor contravenții de competența secundei, ori care sunt căutați de această instituție pentru obligații față de autoritățite publice.

Art.15. Serviciul pentru Imigrări Bihor va răspunde operativ solicitărilor scrise ale Poliției Locale cu privire la cetățenii străini a căror identitate nu a putut fi stabilită ori este incomplet cunoscută și care au încălcat normele legale române. (În măsura în care datele respective sunt cunoscute și transmiterea nu este condiționată de alte norme decât cele prevăzute de Legea nr. 677/2001.)

DISPOZIȚII FINALE

Art.16. Prezentul PROTOCOL DE COOPERARE intră în vigoare la data semnării și este valabil până la 1 ianuarie 2011. Protocolul poate fi modificat sau completat prin acte adiționale încheiate între părți, conform legii.

Art.17. După expirarea duratei de valabilitate, PROTOCOLUL DE COOPERARE se prelungește de drept anual, în condițiile în care nici una din părțile semnatare nu și-a manifestat intenția de reziliere în scris, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea duratei de valabilitate a acestuia.

Art.18. Reprezentanții celor două instituții vor evalua semestrial executarea acțiunilor prevăzute în prezentul PROTOCOL DE COOPERARE.

Art.19. PROTOCOL DE COOPERARE a fost încheiat în două exemplare originale – câte unul pentru fiecare parte, respectiv unul pentru Poliția Locală Oradea și unul pentru Serviciul pentru Imigrări Bihor.

PROTOCOL DE COOPERARE

ÎNTRE INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN BIHOR

ȘI POLIȚIA LOCALĂ ORADEA PE LINIA COMBATERII

FENOMENULUI PATRONAT DE UNII CETĂȚENI, DE APELARE ÎN

MOD REPETAT LA MILA PUBLICULUI

OBIECTIVUL PRTOCOLULUI

Obiectul prezentului protocol îl constituie asigurarea condițiilor pentru coordonarea acțiunilor celor două instituții pe linia combaterii fenomenului, patronat de unii cetățeni, de apelare în mod repetat la mila publicului, utilizarea eficientă a forțelor și mijloacelor disponibile prin dezvoltarea unui sistem integrat de combatere a fenomenului de apelare în mod repetat la mila publicului la nivelul municipiului Oradea, creșterea gradului de operativitate și eficiență, în codițiile respectării principilor economiei forțelor și mijloacelor, complementarității, evitării suprapunerilor coordonării interferențelor și conducerii unitare în situații și pe acțiuni punctuale.

REFERINȚE

Legea 371/2004 privind înființarea și funcționarea Poliției Locale;

HG 2295/2004 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Poliției Comunitare;

Legea 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmertiei Române;

Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de convețuire socială, a ordinii și liniștii publice.

DOMENII COMUNE DE ACȚIUNE

Informarea reciprocă între instituții privind dispozitivele din teren și situația operativă la zi din domeniile comune de competență;

Intensificarea și coordonarea eforturilor de combatere a fenomenului de apelare repetată la mila publicului, patronat de unii cetățeni

Sprijinul reciproc în rezolvarea unor situații a căror amploare depășește la momentul dat, posibilitățile de rezolvare ale unei părți;

Acțiuni și controale comune în vederea estompării fenomenului de apelare repetată la mila publicului;

Participarea cumună pe criterii de complementaritate în acțiuni cu gamă limitată de competențe ale Poliției Comunitare

Dirijarea prin Disprceratul Jandarmeriei Județului Bihor, a agenților comunitari din teren cu privire la incidentele, faptele și problemele din gama de competență a Poliției Locale

Sesizarea Dispeceratului Jandarmeriei Județului Bihor, de către lucrătorii din dispozitivul Poliției Locale, cu privire la evenimentele constatate care fac obiectul competențelor Jandarmeriei Județului Bihor

Sprijin reciproc în acțiunile de combatere a cerșetoriei, de apelare în mod repetat la mila publicului, delicvenței juvenile și vagabondajului.

DOMENII DE COMPETENȚĂ A POLIȚIEI LOCALE ORADEA

Prevenirea și combaterea fenomenului, patronat de unii cetățeni, de apelare în mod repetat la mila publicului;

Monitorizarea, supravegherea, constatarea și luarea măsurilor necesare pentru respectarea regulilor stabilite în municipiul Oradea pe linia combaterii fenomenului, paronat de unii cetățeni, de apelare în mod repetat la mila publicului.

FORȚE PARTICIPANTE

Conducerile operative ale Poliției Locale Oradea și ale Jandarmeriei Județului Bihor;

Elementele de monitorizare și coordonare operativă

Agenții Poliției Locale Oradea și ai Jandarmeriei Bihor.

Forțele participante vor fi instruite zilnic privnd modul de acțiune și cooperare la sediile instituțiilor.

CONDUCEREA ȘI ASIGURAREA LEGĂTURII OPERATIVE

Pentru activitățile ocazionale conducerea se stabilește prin plan cumun de către structura inițiatoare cu acordul celeilalte părți.

Pentru rezolvarea situatiilor din teren care necesită intervenția comună, conducerea aparține de regulă Jandarmeriei Județului Bihor.

Legătura operativă între cele două instituții se asigură în permanență prin:

Stații radio

Telefon I.C.

Telefonie fixă și mobilă

Date despre indicative, canale și frecvențe în detaliu, conform anexei.

Legătura între Agenții Poliției Locale Oradea și ai Jandarmeriei Județului Bihor care operează în teren, se asigură prin dispecerat.

DISPOZIȚII FINALE

La nivelul celor două instituții se vaanaliza trimestrial modul de îndeplinire a obiectivelor prevăzute în prezentul acord, luânduse măsuri corective după caz.

Prezentul acord de cooperare va fi prelucrat cu personalul ce va fi implicat în acțiunile comune ale celor două instituții.

Acordul a fost întocmit în două exemplare, câte unul pentru fiecare instituție.

PROTOCOL DE COLABORARE

Încheiat între:

Poliția Municipiului Oradea – reprezentată prin comisar șef de poliție – ……………………. Șeful Poliției Municipiului Oradea

Poliția Locală Oradea – reprezentată prin director adjunct …………………

Convin să încheie prezentul protocol, în următoarele condiții:

Art. 1. OBIECTUL ȘI OBIECTIVELE PROTOCOLULUI

OBIECTUL PROTOCOLULUI

Obiectul protocolului îl constituie colaborarea întree cele două instituții, în vederea bunei desfășurări pe raza municipiului Oradea a campaniei electorale, cât și a REFERENDUMULUI ELECTORAL.

OBIECTIVE GENERALE

Colaborarea dintre părțile semnatare cu privire la modul de intervenție la sesizările/constatările referitor la persoanele care încalcă prevederile legale cu privire la desfășurarea campaniei electorale.

Modul de acțiune în situația constatării unor contravenții sau infracțiuni pe perioada desfășurări campaniei electorale și în data desfășurării referendumului național în municipiul Oradea, conform:

Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului cu modificările și complectările ulterioare.

Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice.

Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordini și liniști publice, republicată.

Art. 2. OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR

OBLIGAȚIILE POLIȚIEI MUNICIPIULUI ORADEA

Includerea locurilor de afișaj stradal stabilite de către Primăria Municipiului Oradea în itinerariile de patrulare a agenților de siguranță publică și patrulare.

La solicitările polițiștilor locali care au în cunsemn locurile de afișaj electoral, în situațiile în care sunt sesizate/constatate/reclamate fapte de natură contravențională sau penală, la fața locului se va deplasa cea mai apropiată patrulă din zonă în vederea efectuării de verificări și luării de măsuri legale.

Punerea la dispoziție către comanda Poliției Locale Oradea – în vederea prelucrării cu efectivele din subordine – a prevederilor legale referitor la constatarea de contravenții și infracțiuni în domeniul legislației specifice referendumului național.

OBLIGAȚIILE POLIȚIEI LOCALE ORADEA

Asigurarea de efective din rândul poliției locale a integrități locurilor de afișaj, a panourilor și afișelor electorale dispuse pe domeniul public în municipiul Oradea.

Asigurarea măsurilor de ordine publică în zonele de unde efectivele Poliției Municipiului Oradea au fost redistribuite pentru îndeplinirea altor misiuni.

Efectivele din cadrul Poliției Locale Oradea, vor anunța de îndată prin numărul de telefon 0259-412227 Poliției Municipiului Oradea cu privire la aspectele de natură contravențională sau infracțională constatate în domeniul legislației specifice referendumului național.

Art. 3. DISPOZIȚII FINALE

Prezentul protocol de colaborare s-a încheiat în trei exemplare, câte un exemplar pentru Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, respectiv Poliția Municipiului Oradea și unul pentru Poliția Locală Oradea; stabilindu-se modul de acțiune a părților, respectiv atribuțiunile comune pe perioada campaniei electorale privind referendumul național în municipiul Oradea.

PROTOCOL DE COLABORARE

Încheiat între:

Poliția Municipiului Oradea – reprezentata prin cms. șef …………………….. – Adj al Șefului Poliției Municipiului Oradea

Poliția Locala Oradea – reprezentată prin directorul cms sef…………………

Convin să încheie prezentul protocol în urmatoarele condiții:

Art. 1. OBIECTUL ȘI OBIECTIVELE PROTOCOLULUI

OBIECTUL PROTOCOLULUI

Obiectul protocolului îl constituie colaborarea între cele doua instituții, în vederea bunei desfășurări pe raza municipiului Oradea a campaniei electorale cât și a ALEGERILOR PARLAMENTARE

OBIECTIVE GENERALE

Colaborarea dintre părțile semnatare cu privire la modul de intervenție la sesizările/constatările referitor la persoanele care încalcă prevederile legale cu privire la desfășurarea campaniei electrale.

Modul de acțiune în situația constatării unor contravenții sau infracțiuni pe perioada desfășurării campaniei electorale și în data desfășurării alegerilor parlamentare în municipiul Oradea, conform:

Legea nr. 35/2008 privind organizarea și desfășurarea alegerilor parlamentare cu modificările și completările ulterioare.

Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice.

Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unur norme de convețuire socială, a ordinii și liniști publice, republicată.

Art. 2. OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR

OBLIGAȚIILE POLIȚIEI MUNICIPIULUI ORADEA

Includerea locurilor de afișaj stradal stabilite de către Primăria Municipiului Oradea în itinerariile de patrulare a agenților de siguranță publică și patrulare.

La solicitările polițiștilor locali care au în consemn locurile de afișaj electoral, în situațiile în care sunt sesizate\reclamate fapte de natură contravențională sau penală, la fața locului se va deplasa cea mai apropiată patrulă din zonă în vederea efectuării de măsuri legale

Punerea la dispoziție către comanda Poliției Locale Oradea – în vederea prelucrării cu efectivele din subordine – a prevederilor legale referitoare la constatarea de contravenții și infracțiuni în domeniul legislației specifice alegerilor parlamentare.

OBLIGAȚIILE POLIȚIEI LOCALE ORADEA

Asigurarea cu efective din rândul poliție locale a integrității locurilor de afișaj, a panourilor și afișelor electorale dispuse pe domeniul public în municipiul Oradea.

Asigurarea măsurilor de ordine publică în zonele de unde efectivele Poliției Municipiului Oradea au fost redistribuite pentru îndeplinirea altor misiuni.

Efectivele din cadrul Poliției Locale Oradea, vor anunța de îndată prin numărul de telefon 0259-412227 Poliția Municipiului Oradea cu privire la aspectele de natură contravențională sau infracțională constatate în domeniul legislației specifice alegerilor parlamentare.

Art. 3. DISPOZIȚII FINALE

Prezentul protocol de colaborare s-a încheiat în trei exemplare, câte un exemplar pentru Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, respectiv Poliția Municipiului Oradea și unul pentru Poliția Locală Oradea, stabilindu-se modul de acțiune a părților, repectiv atribuțiunile comune pe perioada campaniei electorate privind alegerilor parlamentare în municipiul Oradea.

Adjunctul Șefului Poliției Municipiului Oradea Poliția Locală Oradea

Comisar Șef de Poliție Director Comisar șef