Planul DE Afaceri Cheia Succesului In Afaceri
CUPRINS
Declarația privind propria răspundere
Introducere
CAPITOLUL I : CARACTERUL IMPORTANT AL PLANULUI DE AFACERI ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII
1.1 Etimologia și importanța planului de afaceri
1.2 Planul de afaceri-premiză a succesului în afaceri
1.3 Părțile componente și metode/căi de perfectare a planurilor de afaceri
Capitolul II : PRINCIPIILE DE PERFECTARE A PLANULUI DE AFACERI ÎN CADRUL ÎI "ALEX-VICTORIA-COBUȘCEAN"
2.1 Căi de elaborare a business planului
2.2 Eficiența activității întreprinderii în rezultatul adoptării planului de afaceri
2.3 Procesul de luare a deciziilor la adoptarea planului de afaceri
Capitolul III: FORMELE DE OPTIMIZARE ȘI MODERNIZARE A CĂILOR DE PERFECTARE A PLANULUI DE AFACERI
3.1 Analiza SWOT
3.2 Modalități de modernizare a planului de afaceri în cadrul ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean
Concluzii
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Globalizarea, progresul tehnologic, dezvoltarea concurenței cu un ritm rapid, dezvoltarea mediului economic și social, importanța relației dintre client și companie, un ritm mărit al transformărilor la nivel micro și macroeconomic și un șir de alte procese actuale dau frîu liber managerilor și cercetătorilor să acționeze în vederea găsirii unor soluții de dezvoltare și adaptare la aceste condiții schimbătoare. Acest lucru, însă, are loc cu ajutorul planurilor de afacere, prin implementarea corectă a acestora. Planificarea are un rol important în activitatea de antreprenoriat, deoarece planificarea nu doar permite analizarea situațiilor curente a organizațiilor, ci și efectuarea previziunilor referitor la evoluția ulterioară a entităților. Considerată una dintre cele mai principale funcții ale managementului, planificării îi revine un interes sporit din partea savanților economiști, iată de ce abordarea acestei tematici în cadrul organizațiilor tinde mereu spre perfectare Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil întreprinzătorilor ce construiesc o afacere sau caută parteneri, managerilor ce propun proiecte noi altor persoane sau instituții de finanțare, instituțiilor ce gestionează fonduri pentru proiecte de investiții, gestionarilor de proiecte. Ele reflectă proiecte de investiții din toate domeniile de activitate.
Odată cu dezvoltarea afacerii, mediul acesteia devine tot mai complex și se accentuează necesitatea planificării. Planul de afacere dezvoltă capacitățile analitice, de previziune, creative și de comunicare a managerului, contribuie la dezvoltarea acestuia în plan profesional și cultural, dezvoltă relațiile inter-personale a angajaților ce participă la elaborarea planului și oferă o oarecare încredere în ziua de mîine.
În lucrare sunt menționate măsurile ce pot fi întreprinse în vederea optimizării elaborării planurilor de afacere în cadrul întreprinderilor.
Scopul lucrării constă în fundamentarea teoretică și elaborarea unui plan de afacere în cadrul unei întreprinderi prestătoare de servicii, și anume în ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean", prin explicarea rolului și importanței aplicării planurilor operaționale în cadrul unei întreprinderi, analiza capacității întreprinderii de a implementa un proiect inovațional, caracterizîndu-se și analizîndu-se factorii economico-financiari ai întreprinderii. Respectiv, analiza și prezentarea posibilelor problematici de implementare a inovațiilor în cadrul instituției și efectele acestor problematici.
Obiectivele lucrării:
Precizarea analitică a conceptelor de planificare și plan de afacere, precum și evidențierea tipologiei acestora și etapele lor de aplicare.
Analiza problemelor de implementare a planurilor de afacere și de aplicare a inovațiilor în cadrul instituției.
Efectuarea unei analize și potențialele posibilități de implementare a unui plan inovațional.
Descrierea unui plan inovațional, posibil de implementat în cadrul întreprinderii pentru a avea un impact pozitiv în rezultatul activității întreprinderii și o legatura mai strînsă cu clienții.
În Capitolul I „ CARACTERUL IMPORTANT AL PLANULUI DE AFACERI ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII” se scoate în evidență, mai întîi, conceptul de planificare și plan de afaceri, descriindu-se după mai mulți autori,.
În Capitolul II se prezintă și descriu căile de elaborare a business planului. Urmatoarea etapă a acestui capitol o reprezintă analiza eficienței activității întreprinderii ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" în rezultatul adoptării planului de afaceri și procesul de luare a deciziilor în adoptarea acestuia.
Capitolul III este un capitol de încheiere, în care se va face o argumentare a unui plan organizațional de introducere a inovațiilor, prin descrierea efectelor negative influențate de problemele implementării unui proiect sau influența negativă neimplementării proiectelor, dar și prin efectele pozitive ale proiectului inovațional ce urmează a fi propus în pasul următor. Capitolul III se va încheia cu prezentarea unui proiect inovațional de implementare a unor idei inovaționale la nivel de firmă și domeniu, care au ca scop dezvoltarea întreprinderii și creșterea satisfacției clienților.
După ultimul capitol, sunt reprezentate concluzii și păreri cu referire la tematica lucrării și procesului de cercetare.
Metode de cercetare. Pentru efectuarea acestei lucrări s-a apelat la o mare serie de lucrări individuale cu privire la implementarea planurilor de afaceri, atît naționale, cît și internaționale. Acest lucru a fost posibil datorită accesului la bibliotecile din mai multe instituții de învățămînt din Republica Moldova, dar și de peste hotare, în care s-a gasit informația necesară evaluării, cercetării și formulării unor idei proprii cu privire la tematica lucrării.
Pentru cercetarea noastră prezintă un interes lucrările autorilor: Donald Norris, Kiril, Tudorov și Mihail Dumitrescu.
Respectiv și unele surse de internet au fost de folos, însă cel mai mult, autorul, s-a bazat pe perioada de practică, în care a făcut cunoștință mai detaliată cu mai multe aspecte ce țin de întreprinderea în cauză și posibilitățile acesteia de implementare a unor planuri de afaceri. Cercetarea a avut loc pînă și cu ajutorul clienților, autorul orientîndu-se spre ajutorul acestora, deoarece, după părerea acestuia, clienții sunt unul din factorii cei mai importanți în posibilitatea de cercetare a unei inovații sau a unui proiect inovațional și punerea lui în aplicare.
CAPITOLUL I
CARACTERUL IMPORTANT AL PLANULUI DE AFACERI ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII
Etimologia și importanța planului de afaceri
În condițiile economiei de piață, firmele încearcă să-și sporească profitul prin cucerirea de noi segmente de piață, prin introducerea în fabricație de noi produse, prin oferirea de noi servicii care să le creeze un avantaj competitiv față de concurență. Altele optează pentru acțiuni care vizează o modificare a strategiei pentru eliminarea rezultatelor negative cauzate fie de unele deficiențe manageriale, fie de producerea unor modificări fundamentale, cantitative și calitative, la nivelul ramurii lor de activitate. Toate aceste schimbări se referă la acțiuni de stabilire a unor obiective de realizat în viitor, la alegerea unor modalități de atingere a lor, la elaborarea unor planuri de acțiune în acest sens, la luarea deciziilor referitoare la obiective și la strategia ce urmează a fi aplicată. Acestea au un element comun, planificarea.
Cuvîntul “plan” este împrumutat limbilor din Europa de Vest prin limba poloneză. Pentru prima dată înregistrat în vremea lui Petru I, la începutul secolului al XVIII-lea, în sensul de desen, diagramă, design, calcul, secvență de acțiuni.
Planul reprezintă baza procesului de planificare. Planificarea se traduce ca definirea obiectivelor și raportarea acestora în termeni de timp, cost și domenii de activitate.
În literatura modernă, sensul acestui lexem nu a fost tare modificat. La momentul de față, “planului” i se atribuie sensul de proiect elaborat cu anticipare, cuprinzînd o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). În literatura de specialitate se întalnesc numeroase definiții, cum ar fi:
"un plan de afaceri precizează intențiile proprietarilor unei întreprinderi, care se va crea sau există, căile și metodele prin care managerii doresc să le aducă la îndeplinire și calculează rezultatele anticipate pe o perioadă de timp" [16, pag. 10];
"descrierea obiectivelor întreprinderii și relatia acestora cu resursele necesare. El forțează managerul să prezinte cu claritate și precizie propriile idei, viziuni și obiective. Planul de afacere evalueaza riscurile și profitabilitatea posibilă a unui proiect. Un plan de afaceri este produsul final al întregului proces de planificare" [15, pag.12]
"un instrument decizional dinamic, destinat, pe de o parte, managerilor din cadrul firmei în vederea creșterii eficienței activității acestora, și pe de altă parte, investitorilor, bancherilor și, în general, oricărui partener posibil, industrial, comercial, social, și cărora le permite să ia cunoștință de perspectivele acesteia" [2., pag.12]
"planul de afaceri este un instrument al prezentului, elaborat prin aproximații succesive, utilizînd experiența și realizările din trecut ale firmei pentru a proiecta în mod realist calea spre viitor" [1, pag.17]
Analizînd definițiile propuse de autori mai sus, propunem o altă definiție a planului de afaceri ca metodă managerială, definîndu-l ca un instrument decizional dinamic, destinat, pe de o parte, managerilor din cadrul firmei în vederea creșterii eficienței activității acestora și, pe de altă parte, investitorilor, bancherilor și, în general, oricărui partener posibil, industrial, comercial, social etc., cărora le permite să ia cunoștință de perspectivele firmei.
Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil întreprinzătorilor ce construiesc o afacere sau caută parteneri, managerilor ce propun proiecte noi altor persoane sau instituții de finanțare, instituțiilor ce gestionează fonduri pentru proiecte de investiții, gestionarilor de proiecte. Ele reflectă proiecte de investiții din toate domeniile de activitate.
Rolul său este nu de a demonstra că afacerea merită finanțată, ci și de a ghida întreprinzătorul începînd cu primul an de operare a afacerii. Implementarea lui înseamnă control și adaptare în funcție de evoluția reală. Acest control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entității economice (stocurile, costurile de producție, controlul calității, vînzările, plățile efectuate, etc.).
Planul de afaceri este deci un document scris care descrie natura afacerii, piața-țintă, avantajele pe care afacerea le va avea asupra competitorilor, precum și resursele și aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii. În forma sa scrisă, planul de afaceri este un document de reflectare a activității companiei pe un anumit interval de timp, de regulă 12 luni, luînd în calcul și perioada următoare (2 pînă la 5 ani). Puține companii planifică activitatea pentru mai mult de cinci ani, datorită nesiguranței ce caracterizează aceste previziuni. Pentru întocmirea lui este necesar să se analizeze cu atenție produsele/serviciile oferite, competiția, resursele financiare necesare și alte detalii operaționale.
Planificarea este descrisă ca un proces prin intermediul căruia firmele își conștientizează starea curentă și identifică posibilul viitor, dezvoltă strategiile organizaționale, politicile și procedurile de atingere a obiectivelor propuse [18]
Planificarea, în special în firmele mici și mijlocii, se realizează apelînd mai ales la metoda planului de afaceri. Planul de afaceri este un concept nou, recent apărut în domeniul economic. Planul de afaceri reprezintă un sistem complex bazat pe interdependența între factori și care reflectă într-o manieră accesibilă ideea de afaceri și evoluția acesteia în timp. Rolul său este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanțată, ci și de a ghida întreprinzătorul începînd ui este necesar să se analizeze cu atenție produsele/serviciile oferite, competiția, resursele financiare necesare și alte detalii operaționale.
Planificarea este descrisă ca un proces prin intermediul căruia firmele își conștientizează starea curentă și identifică posibilul viitor, dezvoltă strategiile organizaționale, politicile și procedurile de atingere a obiectivelor propuse [18]
Planificarea, în special în firmele mici și mijlocii, se realizează apelînd mai ales la metoda planului de afaceri. Planul de afaceri este un concept nou, recent apărut în domeniul economic. Planul de afaceri reprezintă un sistem complex bazat pe interdependența între factori și care reflectă într-o manieră accesibilă ideea de afaceri și evoluția acesteia în timp. Rolul său este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanțată, ci și de a ghida întreprinzătorul începînd cu primul an de operare a afacerii. Astfel, planul de afaceri reprezintă un document care oferă afacerii o imagine generală asupra activității sale. El are o aplicabilitate vastă, în continuare fiind descrise funcțiile sale principale.
Un plan de afaceri ajută o afacere să privească înainte, să aloce resurse, să se concentreze asupra punctelor-cheie și să fie pregătită pentru a soluționa probleme și a folosi oportunități. Este un instrument de management și planificare – prin intermediul planului de afaceri antreprenorul poate conduce și controla întreg procesul de demarare a afacerii sale.
Este un instrument de monitorizare și de evaluare a afacerii – ca instrument de management, planul de afaceri îl ajută pe antreprenor să monitorizeze și să evalueze modul în carea afacerea se dezvoltă. El este un instrument dynamic, care poate fi modificat pe măsura acumulării experienței și a cunoștințelor.
Este un instrument de comunicare externă- planul de afaceri este folosit pentru a atrage capital investițional, împrumuturi și parteneri de afaceri. În cazul în care se dorește obținerea unui credit sau a unei finanțări nerambursabile, prezentarea planului de afaceri, care să demonstreze că afacerea are potential pentru a aduce profit,este absolut vitală.
Este un instrument de prezentare/promovare – planul de afaceri arată modul de evoluție a afacerii, obiectivele trasate și rezultatele obținute, etapele urmă-toare necesare a fi parcurse.
Întocmirea unui plan de afaceri nu trebuie să fie un scop în sine. Planul de afaceri nu trebuie elaborat doar pentru că se spune că reprezintă un instrument modern de planificare a afacerilor, util în managementul organizațiilor. În primul rînd un plan de afaceri trebuie întocmit pentru multele avantaje ce care acesta le conferă. În aceste condiții întreprinzătorii au mai multe motive să întocmească un plan de afaceri. Principalele sunt:
permite evaluarea unei noi idei de afaceri, sau la estimarea șanselor de succes ale afacerii în curs;
ajută la formarea unei imagini de ansamblu asupra afacerii;
contribuie la atragerea de capital;
conferă încredere întreprinzătorului în capacitatea de a administra afacerea;
reprezintă un instrument de management a afacerii;
reprezintă un mijloc de comunicare a ideilor de afaceri
Necesitatea planului de afaceri
Permite evaluarea unei noi idei de afaceri, sau la estimarea șanselor de succes ale afacerii în curs
Un plan de afaceri poate fi utilizat pentru a se obține un răspuns obiectiv la întrebarea: există șanse ca afacerea pe care doresc să o inițiez să aibă succes? Desigur că și în cazul în care o afacere este în curs de derulare prin planul de afaceri se pot face estimări cu privire la evoluțiile viitoare ale organizației pentru ca în final să se aprecieze viabilitatea afacerii.
Ajută la formarea unei imagini de ansamblu asupra afacerii
Prin culegerea de informații necesare elaborării unui plan de afaceri atenția se îndreaptă nu numai asupra unor aspecte individuale. Prin încercarea de a găsi răspuns la multele întrebări ale unui plan de afaceri, se conturează o imagine mai clară a ceea ce urmează să se întreprindă, asupra unor factori critici care în caz contrar probabil că nu ar fi fost analizați.
Contribuie la atragerea de capital
Planul de afaceri vă permite să comunicați intențiile viitoare de dezvoltare a afacerii unor potențiali investitori. Prin previziunile financiare realizate în cadrul planului de afaceri se estimează necesarul de resurse financiare pentru realizarea obiectivelor, perioada de timp pentru care sunt necesare resursele precum și posibilitățile de restituire potențialilor creditori.
Conferă încredere întreprinzătorului în capacitatea de a administra afacerea
Prin munca de adunare de informații necesare întocmirii planului de afaceri, întreprinzătorul se familiarizează într-o măsură mult mai mare cu problemele pe care le ridică administrarea afacerii pe care intenționează să o demareze, decît în cazul în care nu s-ar întocmi un plan de afaceri. Prin efortul de a găsi răspuns la mulțimea de întrebări specifice diferitelor părți ale planului de afaceri, este foarte posibil ca întreprinzătorul se confrunte cu situații la care să nu se fi gîndit în altă conjunctură. Aceste răspunsuri îi asigură o mai bună cunoaștere a diferitelor aspecte ale afacerii conferindu-i încredere în capacitatea de a-și administra afacerea.
Reprezintă un instrument de management a afacerii
Managementul unei afaceri se poate face mult mai bine dacă există un plan de afaceri. Fără o linie directoare în ceea ce privește dorința de evoluție viitoare a afacerii, oferită cu generozitate de planul de afaceri, orice manager, oricît de performant ar fi, poate întîmpina mari greutăți. Ca instrument de management a unei afaceri, planul de afaceri contribuie la:
măsurarea și îmbunătățirea rezultatelor;
fundamentarea deciziilor;
menținerea interesului partenerilor;
motivarea angajaților.
Existența unui plan este mult mai utilă organizației decît lipsa lui.
Reprezintă un mijloc de comunicare a ideilor de afaceri
Planul de afaceri reprezintă o modalitate de comunicare a ideilor de afaceri, atît personalului din cadrul organizației cît și unor persoane sau instituții din afară, aceasta mai ales în situația în care se dorește obținerea de finanțare pentru realizarea obiectivelor.
Planul de afaceri este un document scris, care evidențiază cadrul general de desfășurare al afacerii, resursele propuse și strategiile care vor fi utilizate pentru atingerea obiectivelor stabilit, precum și rezultatele așteptate după o perioadă determinată de timp. Planul de afaceri este un instrument uzual pentru bună desfășurare a unei afaceri, el putînd fi elaborat pentru o afacere existentă care dorește să supraviețuiască, una existentă care intenționează să se dezvolte sau pentru o afacere nouă, respectiv pentru înființarea ei.
Planul de afaceri este un instrument de operaționalizare a strategiei firmei, respectiv conține informații care concretizează opțiunea strategică a firmei. În activitățile economice, planul este un instrument cu ajutorul căruia proprietarul manager alocă resursele, programează termenele de înfăptuire a obiectivelor și urmărește realizarea acestora. El poate fi folosit ca un instrument eficace de planificare, ca o modalitate de alocare și control al resurselor deficitare sau ca o tehnică de management pentru obținerea rezultatelor dorite pe termen lung.
Planul de afaceri este acel document de lucru al companiei care sintetizează o oportunitate de afaceri, respectiv în ce constă ea și dacă echipa managerială este capabilă să o exploateze, definește și structurează prin ce modalități de acțiune echipa managerială plănuiește să exploateze oportunitatea respectivă. Un plan de afaceri este de importanță vitală atunci cînd o firmă este confruntată cu necesitatea de a lua o decizie fundamentală pentru supraviețuirea sau dezvoltarea ei viitoare.
Atunci cînd planul de afaceri este destinat unor parteneri potențiali din afara firmei, sau unor finanțatori externi, el trebuie să scoată în evidență aptitudinile și capacitatea proprietarului-manager și eventual a echipei manageriale a firmei să identifice și să exploateze oportunitatea de afaceri respectivă.
1.2 Planul de afaceri- premiză a succesului în afaceri
Planul de afaceri constitue cel mai important document strategic, menit sa direcționeze activitatea unei firme. Considerat ca o veritabilă „hartă a succesului”, planul de afaceri, deși nu îl garantează, ajută la anticiparea riscurilor, monitorizînd evoluția organizației și fiind principalul reper în corectarea abaterilor de la obiectivele stabilite. Întocmirea lui, deși adesea dificilă, condiționează semnificativ supravețuirea firmei.
Planul de afaceri se referă fie la promovarea unei întreprinderi noi, fie la lansarea unui proiect important într-o întreprindere existentă. Planul de afaceri ne ajută să evaluăm o nouă idee de afaceri sau șansele de succes ale afacerii în curs. Dacă este bine întocmit, planul de afaceri reprezintă studiul nostru de fezabilitate.
Planul de afaceri este un instrument care ne ajută să ne conducem mai bine afacerea. A conduce o afacere fară un plan este ca și cum am avea la dispoziție o întreagă trusă de scule inclusiv manualul mecanicului pentru a repara și întreține mașina. Să avem un plan oarecare este infinit mai bine decît dacă nu avem nici unul.
Planul de afaceri este reprezentarea scrisă a ceea ce vom dori să realizăm, precum și a modului în care intenționăm să ne folosim resursele ca să ne atingem scopurile. Un plan de afaceri bun este o schemă de acțiune construită logic. El presupune o gîndire de perspectivă asupra afacerii pe care vrem s-o derulăm și, pornind de la obiectivele pe care vom avea nevoie pentru a le atinge într-o perioadă de timp determinată.
Sunt foarte rare cazuri în care o întreprindere își finanțează activitatea exclusiv din fonduri proprii, în cele mai multe cazuri, se apelează la finanțări externe.
Pentru obținerea finanțării externe, întreprinderea trebuie să fie viabilă din punct de vedere economic și suficient de consolidată pentru a rambursa, în totalitate și la termen, sumele împrumutate.
Planul de afaceri este documentul de bază, care generează toată informația aflată la dispoziția întreprinzătorului, orientîndu-l, mai întîi, spre luarea deciziilor strategice, iar apoi și a celor tactice în vederea organizării businessului. Apreciem, deci, posibilitatea adoptarii de decizii optimale, chiar înainte de finanțarea firmei. Primul scop al unui plan de afaceri este de a oferi un cadru pentru o propunere bună de afacere. El va acoperi aspectele esențiale ale afacerii și va asigura ca resursele, costul lor, utilizarea lor să fie clar identificate și legate de potențialul de piață, care va fi sursa de venituri pentru menținerea afacerii.
Al doilea scop este de a oferi creditorului o baza pentru evaluarea viabilitații propunerii. Deoarece conceptul planului de afaceri are scopul de a permite ca planul să fie folosit pentru orice categorie de propunere de afacere, uniformitatea motivelor pentru luarea deciziilor de a acorda împrumutul solicitat este atinsă – uniformitatea unor criterii comune, critice.
Următorul scop al planului de afaceri este de a-i prezenta proprietarului întreprinderii unele laturi ale managementului afacerilor – pregătirea unui plan de afaceri obligă proprietarul să prezinte detalii despre întreprindere, să se familiarizeze cu elementele lui integrale. O cunoaștere detaliată a afacerii se dezvoltă în decursul pregatirii planului de afaceri și aceste cunostințe vor ajuta persoana care împrumută să efectuieze controlul activitații în viitor. Prin pregătirea planului se inițiază întarirea abilităților antreprenoriale în comunitatea rurală: se va schimba perceperea activității sale economice a fiecărui solicitant și multe alte afaceri se vor construi in baza adoptării unor practici similare de planificare a altor activități.
Un plan de afaceri bun îi ajută pe manageri și pe întreprinzători:
să înțeleagă poziția curentă a întreprinderii lor pe piață și in raport cu concurența;
să stabilească obiective realiste pentru afaceri;
să identifice riscurile și obstacolele și să stabilească strategiile pentru a le face față;
să aloce puține resurse pentru a obține avantaje maxime ;
să-și îmbunătățească experiența profesională și cunoștințele;
să fie gata pentru a face față unor pericole neprevăzute;
să ia măsuri corective cînd realizarea obiectivelor este în pericol;
să obțină fonduri.
Deci realizarea planului de afaceri întărește abilitățile de planificare ale întreprinzătorului. Chiar dacă planul de afaceri nu va putea fi pus în practică în toate detaliile sale, pentru că mediul economic este în continuă schimbare, întreprinzătorul va fi mai bine pregătit și capabil să se adapteze mai rapid.
1.3 Parțile componente și metode/căi de perfectare a planurilor de afaceri
Procesul de planificare este exercitat pe diferite nivele. Primul nivel constă în planificarea strategică. Aceasta este descrisă ca o combinare a factorilor externi și observațiilor din cadrul firmei pentru a efectua previziuni pe o perioadă de pînă la 5 ani.
Planificarea strategică pentru o firmă e ca o hartă pentru călători. E instrumentul ce definește căile de parcurge a businessului spre succes. Și ca orice călătorie, planurile strategice întîlnesc în calea sa obstacole ce conduc la adaptarea și ajustarea planului la schimbări în procesul de implementare a acestuia.
Planificarea strategică este procesul ce aduce la viață misiunea și viziunea organizației. Un plan strategic bine înfăptuit îmbină în sine date despre mediul intern și extern a afacerii, munca angajaților și ulterioarele previziuni ce le comunică la nivelele de top a firmei.
Odată cu dezvoltarea afacerii, mediul acesteia devine tot mai complex și se accentuează necesitatea planificării strategice. Companiile ce abordă o planificare strategică sistematică sunt mai bine pregătite să evolueze la schimbările de piață și cererea existentă. Un alt avantaj al planificării strategice este perfecționarea comunicării organizaționale, astfel încît aceasta facilitează luarea de decizii, selecția perfectată de opțiunile tactice și conduce la o probabilitate sporită de atingere a obiectivelor propuse.
Nu există o formulă unică pentru planificarea strategică, însă există principii și pași ce optimizează valoarea acestui proces. Printre acești pași se numeră:
Analiza stării curente a afacerii
Analiza pe segmente
Analiza SWOT
Analiza mediului concurențial
Factorii de succes
Planul strategic
Evaluarea rezultatelor
Planificarea strategică poate fi un proces provocator, însă acesta la sigur reprezintă un avantaj competitiv și o asigurare a executării optimizate a practicii antreprenoriale. Pentru ca planul strategic să aibă o valoare reală, acesta trebuie perceput ca un proces antreprenorial, să reflecte misiunea și viziunea afacerii și trebuie să reflecte evoluția continuă a pieței și condițiilor economice. Componentele cruciale a unui plan strategic sunt:
Viziunea- chiar dacă afacerea trebuie să se adapteze continuu la mediul concurențial, există anumite idealuri de bază care ramîn stabile pentru o lungă perioadă de timp și după care se ghidează deciziile strategice. Aceste idealuri formează viziunea. Viziunea firmei este o declarație scurtă, succintă și însuflețitoare despre ceea ce firma intenționează să devină și să realizeze în viitor, adesea prezentată în termeni competitivi. Viziunea este imaginea pe care o afacere trebuie s-o aibă despre țelurile ei înainte să pornească la realizarea lor.
Misiunea- reprezintă conceptul de management care definește ceea ce organizația dorește să realizeze pe termen lung astfel ca toți membrii organizației să-și canalizeze eforturile asupra obiectivelor și filozofiei organizației pentru a o îndrepta către direcția aleasă.
Obiectivele- vor face referire, pe de o parte, la poziția externă a firmei, specificînd poziția concurențială pe care vizează s-o obțină, iar pe de alta, la aspectele interne, precizînd țintele de performanță și rezultatele financiare pe care managementul dorește să le atingă în urmărirea misiunii.
Strategiile- acțiunile ce trebuie urmate, denumite strategii, sunt reprezentate de modalitățile de acțiune prin care managementul consideră că pot fi realizate obiectivele. Există strategii la nivel de afacere și strategii la nivel de corporație (firmă). Strategiile la nivel de afacere cuprind acțiunile ce trebuie urmate pentru a atinge obiectivele referitoare la modul în care organizația să concureze în acel domeniu de activitate (ramură). Strategiile la nivel de corporație cuprind acțiunile ce trebuie urmate de organizație privind atingerea obiectivelor legate de afacerile (domeniile de activitate) pe care să le abordeze și cum va aloca resursele între aceste afaceri.
Resursele- punerea în aplicare a strategiilor nu se poate realiza fără un nivel adecvat de resurse, adică de capital, forță de muncă și mijloace materiale. Sarcina managementului în acest caz este de a prognoza și asigura nivelul adecvat de resurse și a aloca riguros aceste resurse pe fiecare activitate astfel încît să se poată realiza strategiile și obiectivele stabilite.
Implementarea- implementarea planului trebuie adaptată condițiilor generale ale organizației, naturii strategiei și cantității schimbării strategice implicate, abilităților, stilului și metodelor manageriale proprii.
Al doilea nivel al planificării este planificarea tactică. Aceasta reprezintă o planificare pe o durată scurtă sau medie de timp, cu considerații bugetare pentru activitățile administrative și operaționale, în decursul căreia se iau în considerație contextul obiectivelor planului strategic [17].
În timp ce planul strategic se focusează pe identificarea slăbiciunilor în domenii specifice, planul tactic servește altor trei scopuri. Primul fiind ajutorul acordat fiecărei subdiviziuni în identificarea căilor de atingere a misiunii, viziunii și planului strategic. De asemenea, planul tactic identifică prioritățile fiecărei subdiviziuni- natura acesteia și relațiile ei cu alte subdiviziuni- și stabilește scopuri particulare necesare atingerii acestor țeluri. Al treilea scop al planului tactic este identificarea obiectivelor clare și activităților ce necesită a fi aplicate în vederea atingerii acestor obiective.
Planificarea tactică permite subdiviziunilor să-și prioriteze nevoile și activitățile pentru o perioadă de trei ani, asigurînd ca activitățile anuale vor considera relațiile existente dintre deciziile anuale și obiectivele finale. Chiar dacă planul tactic acoperă o perioadă de trei ani, planul trebuie să fie revăzut în fiecare an ca să se asigure progresul și monitorizarea acestuia, obiectivele și activitățile să rămînă relevante pentru subdiviziunea analizată și schimbările în cadrul acesteia și că planul susține integral planul strategic al firmei. Planul tactic nu are menirea să împovăreze întreprinderea cu muncă suplimentară, ci mai degrabă să organizezegîndirea și planificarea ce are loc într-un mod mai puțin centralizat, ceea ce shimbă planificarea într-un proces proactiv.
Elaborarea planului tactic:
Baza planului- planificarea tactică nu reprezintă doar o presupunere a viitorului firmei. Toate departamentele firmei iau în considerație nevoile lor și scopurile pe viitor, dar planificarea tactică îi obligă să-și prioriteze și să lucreze asupra nevoilor specifice unei anumite perioade de timp. Aceasta ajută la raționalizarea alocării resurselor necesare desfășurării activităților de bază a acestor departamente.
Organizarea- organizarea personalului responsabil de planificare este un prim pas în planificarea tactică. Grupul dat trebuie să consiste din persoane cu responsabilități manageriale în cadrul subdiviziunii și departamentelor pentru care se dezvoltă planificarea. Grupul trebuie să studieze obiectivele și misiunea organizației, planul strategic curent al acesteia și să se familiarizeze cu raportarea anuală din cadrul firmei.
Explorarea relațiilor cu mediul exterior al firmei- planificarea tactică este proiectată să susțină misiunea,viziunea și planul strategic al organizației, însă aceast, de asemenea, servește ca o modalitate practică pentru subdiviziuni șă depună eforturi în obținerea succesului și îmbunătățirii serviciilor prestate în domenii specifice acestor subdiviziuni. În primul rînd, grupul ar trebui să-și distingă rolul său în cadrul organizației, care este misiunea sa de bază, dacă poate să-și articuleze o viziune clară asupra rolului său în viitorul afacerii. Grupul, de asemenea, trebuie să exploreze mediul extern, scanarea căruia reprezintă punctul de pornire a planificării tactice în practică.
Analiza mediului- scanarea mediului ete definită ca " achiziționarea și utilizarea informației despre evenimente, trenduri și relațiile organizației cu mediul său extern de afaceri, cunoștințe ce vor fi de folos managementului în planificarea viitorului curs de acțiune al organizației și sunt parte componentă crucială a oricărei activități de planificare"( Choo, Environmental scanning, 1984). Grupul responsabil întocmește rapoarte de scanare a mediului în mod regulat, cu analiza datelor obținute și impactul acestora asupra organizației. Pentru a purcede la procesul de scanare , se determină ce deficiențe critice se pot ivi la nivel micro și macro și ce schimbări a trendurilor pot apărea, precum și scanarea a propriei "curți", se determină nevoile sau neajunsurile viitoare a contextului afacerii.
Analiza critică- informația are valoare doar în cazul cînd e utilizată corespunzător. După ce scanarea mediului a avut loc, se efectuează analiza SWOT. Analiza SWOT este un proces prin intermediul căruia întreprinderea își determină punctele forte și slabe în relație cu oportunitățile și amenințările externe. O analiză SWOT de succes va demonstra cît de bine subdiviziunea face față la factorii critici din mediul intern și extern al său. Datorită acesteia, subdiviziunea va ști în ce direcții trebuie să se dezvolte și va putea elabora strategii de dezvoltare în aceste direcții.
Priorități, scopuri, obiective- odată ce subdiviziunea își determină trendurile, schimbările și practicile în direcția cărora trebuie să se dezvolte, aceasta începe să elaboreze planul tactic. Planul tactic demonstrează nu doar procesele și activitățile ce deja au loc dar și provocările și direcțiile de susținere a mediului său de afaceri. Din nou, planul tactic este un procedeu de a susține planul strategic al entității, dar acesta are nevoie să aibă o bază proprie pentru diviziunea în parte, nu firma în ansamblu. Astfel acesta necesită stabilirea priorităților, a scopurilor și obiectivelor.
Prioritățile- sunt afirmații (de obicei cîte 3-5 în plan), ce în colaborare cu propriile misiuni și viziuni, definesc natura subdiviziunii și relația acesteia cu alte părți componente a firmei. Aceste afirmații sunt în sine și ele "strategice", ele iau în considerare mediul subdiviziunii dar au domenii large de aplicare. Deși planul tactic va fi reciclat anual în decursul a 3 ani, prioritățile tind să rămînă aceleași pentru toată perioada, ele pot fi socotite ca o ancoră a planificării tactice.
Scopurile- sunt lucrurile ce firma tinde să le dobîndească în decursul a 3 ani. Fiecare scop poate fi atins prin intermediul a unu sau mai multe obiective, activități care iau loc la nivelul operațional al subdiviziunii.
Obiective- fiecare obiectiv trebuie să aiba valori cantitative și calitative, rezultatele acestuia trebuie să fie raportate anual.
În structurarea unui plan tactic se iau în considerație următoarele întrebări:
În ce mod subdiviziunea poate susține misiunea firmei și o poate ajuta în realizarea viziunii acesteia?
Ce strategii și abordări a planului strategic subdiviziunea poate susține? Precum și atingerea obiectivelor și scopurilor acesteia
Care sunt cele mai de succes practici a subdiviziunii analizate?
Ce apogee dorim ca subdiviziunea să atingă în perioada analizată?
Cum valorificăm rezultatele înregistrate?
Aprobarea planului- după elaborarea planului se identifică dacă acesta corespunde cerințelor subdiviziunii și firmei în ansamblu. Odată ce planul tactic este actualizat anual, acesta este aprobat încă o dată pentru perioada rămasă.
Al treilea nivel al planificării la o întreprinderii este caracterizat prin planificarea organizațională. Planificarea operațională este procesul ajustării obiectivelor și scopurilor tactice la cele strategice. Aceasta descrie căile și condițiile de succes și descrie cum o parte componentă a planului strategic va implementată în condiții operaționale în decursul a unei perioade de gestiune, unei aplicații comerciale sau altui termen bugetar. Planul operațioanl este baza pentru justificarea planului bugetar anual. Astfel un plan strategic, de obicei, necesită să aibă în componența sa cinci planuri operaționale și bugetare. Planul operațional descrie activitățile și sursele acestora de finanțare pentru un an.
Un plan operațional trebuie să conțină:
Obiective clare
Descrierea activităților necesare
Standarde de calitate
Rezultate dorite
Necesitățile de resurse umane și alte resurse
Limitări cronologice
Monitorizarea progresului
În literatura de specialitate există o mare varietate de modele recomandate să fie utilizate la structurarea informațiilor într-un plan de afaceri. Concluzia care se desprinde din această mare varietate de posibilități de întocmire a planului de afaceri este că acesta este necesar să fie particularizat în raport cu anumite situații. Particularizarea planului de afaceri se realizează în raport cu:
afacerea pe care o prezintă;
scopul pentru care a fost elaborat;
persoana care îl elaborează.
Structura și conținutul unui plan de afaceri sunt diferite în funcție de mai multe elemente. Reprezentative le considerăm pe următoarele:
mărimea și obiectul de activitate al organizației;
forma de organizare a afacerii;
scopul urmărit;
tipul și scala modificărilor ce se preconizează;
pretențiile celor la care apelăm pentru finanțare.
În sinteza planului de afaceri se prezintă elementele esențiale ale planului. Sinteza planului de afaceri nu este un simplu rezumat al acestuia. Ea trebuie să cuprindă elementele cheie, esența planului.
Obiectivul acestei părți a planului de afaceri este de a atrage atenția celor ce îl citesc asupra propunerii pe care planul o face. Sinteza trebuie astfel realizată încît să ofere posibilitatea unei bune și rapide înțelegeri a ceea ce se dorește a se comunica prin planul de afaceri. Printr-o bună sinteză a planului de afaceri, interesul cititorului poate fi captat și după o scurtă perioadă de timp necesară parcurgerii sintezei planului de afaceri, care este evident mult mai mică decît cea necesară studiului întregului plan de afaceri.
Afacerea
În cadrul acestei părți a planului de afaceri se face prezentarea organizației (firmei) și a strategiei generale a acesteia. Este o parte importantă a planului de afaceri în special cînd acesta este elaborat pentru contactarea unor potențiali investitori (pentru dezvoltarea afacerii), a unor bancheri (pentru acordarea unui împrumut), a unor potențiali clienți (pentru o tranzacție importantă).
În această secțiune a unui plan de afaceri se definește clar conceptul afacerii și scopul pentru care a fost creată și acolo unde este cazul (cînd organizația există) se descrie istoricul și dezvoltarea afacerii.
În cazul în care se elaborează un plan de afaceri pentru evaluarea unei afaceri în această secțiune se vorbește despre cum se intenționează să se dezvolte afacerea. Informațiile acestei părți a planului de afaceri le structurăm în trei grupe (firmă, domeniul de activitate, obiectivele)
Firma
În această parte se prezintă informații care să formeze o imagine clară despre firma care derulează sau intenționează să deruleze afacerea pentru care se elaborează planul de afaceri. Și aici, dar și în celelalte secțiuni ale planului de afaceri, vom prezenta o serie de întrebări la care este recomandat să se găsească răspunsuri. Aceste răspunsuri urmează să fie inserate în secțiuni specifice ale planului.
În prima grupă a domeniului “afacere” se recomandă să se prezinte:
istoricul și condițiile înființării firmei: Cînd s-a înființat? Cine au fost fondatorii? Ce i-a motivat să o înființeze? Care a fost evoluția firmei? Care au fost produsele sau serviciile pe care le-a oferit în trecut?
progresele înregistrate pînă în prezent și tendințele de evoluție viitoare: Ce a realizat afacerea pînă în prezent? Care sunt capacitățile de producție ale firmei și unde sunt ele amplasate? Ce alte capacități de producție se intenționează să se pună în funcțiune în viitor? Unde vor fi acestea amplasate?
Ce fel de activitate se desfășoară sau se va desfășura în firmă ? (producție, servicii, comerț)
Ce produse / servicii oferă firma în prezent?
Care sunt motivele pentru care considerați că această idee de afaceri are șanse de succes?
Care sunt perspectivele de dezvoltare ale afacerii?
Domeniul de activitate
Aici se prezintă:
Domeniul de activitate în care se află afacerea propusă;
Care este stadiul de viață al acestui domeniul de activitate?
Este foarte important ca domeniul de activitate să fie definit clar, să i se cunoască caracteristicile și să i se poată determina șansele de dezvoltare pe care le oferă.
Obiectivele
În cadrul acestei părți a planului de afaceri se prezintă strategia ce va fi urmată. Baza acestui proces este exprimarea clară a misiunii afacerii și a obiectivelor pe termen lung și scurt care se doresc a fi realizați.
Misiunea reprezintă prima componentă a strategiei prin care se prezintă într-o abordare sintetică scopurile fundamentale ale organizației, rațiunea pentru care ea există, activitățile desfășurate și filozofia desfășurării acestora, elementele prin care organizația se diferențiază de alte organizații.
Un obiectiv este un pas spre atingerea unui scop. Un scop este o viziune a unei stări ideale și exprimă ceea ce se dorește a se realiza în viitor. Obiectivele trebuie să descrie în mod specific ceea ce trebuie și cînd trebuie îndeplinit. Obiectivele se prezintă pe termen lung și pe termen scurt. O importanță deosebită pentru a se realiza un plan de afaceri viabil o are stabilirea intervalul de timp pentru care se pot face previziuni realiste. Acest interval diferă de la afacere la afacere și depinde în primul rînd de dinamismul mediului în care are loc afacerea respectivă. Pentru afacerile din domenii în care schimbările sunt deosebit de accelerate, unde durata de viață a produselor este deosebit de redusă și înregistrează o tendință de reducere continuă, previziuni realiste se pot realiza pentru intervale de timp mult mai reduse decît atunci cînd este vorba de afaceri din domenii de activitate ce se caracterizează printr-o relativă stabilitate a mediului ambiant.
Obiectivele se pot referi la aspecte financiare, la marketing, la resursele umane, la relațiile publice, la alte domenii ale firmei. Exemple de obiective financiare:
realizarea unei cifre de afaceri de 500 mil. lei;
obținerea unei rate de rentabilitate de 10% în anul….;
creșterea anuală a cifrei de faceri cu 10%;
obținerea de venituri care să permită plata de dividende la minim 20 lei pe acțiune, în anul….;
Ca obiective specifice de marketing se pot utiliza următoarele:
atingerea în anul… a unei cote de piață de 40%;
obținerea recunoașterii mărcii în Europa;
obținerea unei prezențe dominante pe piața Sud-americană;
păstrarea cotei de piață de 30-40%;
sondajele să evidențieze faptul că peste 70% din populație cunoaște produsele firmei;
Ca obiective specifice pentru resursele umane se pot utiliza următoarele:
cel puțin 90% din angajați să lucreze pentru firmă minim 5 ani;
pentru promovare vor fi alese cele mai calificate persoane;
plata angajaților se face proporțional cu contribuția lor în organizație;
cel puțin 90% dintre salariați să fie satisfăcuți de nivelul de salarizare și de condițiile de lucru.
Ca obiective specifice pentru relații publice se pot utiliza următoarele:
toate unitățile noastre de producție se vor încadra în valorile indicatorilor de poluare admiși;
sondajele să arate că cel puțin 60% din populație are o opinie favorabilă asupra afacerii și a produselor noastre;
cel puțin 10% din angajați să participe la programe de voluntariat în folosul comunității.
Ca obiective specifice altor domenii ale firmei pot fi utilizate următoarele:
costurile de producție unitare să se reducă cu 2% pe an în intervalul…..;
în procesele de producție se vor folosi cele mai avansate tehnologii;
costurile de producție totale să fie mai mici cu 20% decît ale concurentului nostru;
vom produce în orice țară care ne oferă cele mai bune condiții de calitate la costuri acceptabile.
Ele sunt cantitative (de exemplu: realizarea unei anumite cifre de afaceri, atingerea unei anumite rate de rentabilitate, obținerea unui anumit volum de producție, etc.) sau calitative (de exemplu: marca firmei să fie recunoscută, produsele să fie de cea mai bună calitate, recunoaștere din partea cumpărătorilor, obținerea unui prestigiu, etc.)
Pe baza planului de afaceri și a sintezei acestuia se elaborează obiectivul principal: una sau două fraze care să exprime motivul major pentru care există afacerea respectivă. Obiectivul principal este foarte important și el trebuie să fie în permanență urmărit pentru a se reuși realizarea lui.
Managementul și organizarea
În cadrul celui de-al treilea domeniu al planului de afaceri “managementul și organizarea” se prezintă informații specifice cu privire la procesul de producție, la echipa managerială și la personalul firmei.
Aici se descrie modul în care se va structura și va fi condusă afacerea.
O importanță deosebită îi revine acestei părți a planului de afaceri în situația în care motivul elaborării lui este obținerea unui credit sau cîștigarea încrederii unui investitor pentru a se asocia la afacere. Bancherii, investitorii sunt foarte interesați de experiența managerială a celor ce conduc afacerea. Aceasta pentru că o echipă managerială bună este de preferat să conducă o afacere chiar dacă aceasta nu este deosebit de promițătoare decît o echipă managerială slabă care să conducă o afacere promițătoare.
Pentru importanța pe care o are echipa managerială în succesul unei afaceri unii specialiști recomandă o structură a planului de afaceri în care aceasta să fie prezentată prioritar, chiar în prima parte a planului.
Dacă în firmă mică și foarte mică care este fondată și condusă de un singur întreprinzător nu se ridică probleme deosebite în ceea ce privește conducerea și organizarea lor de ansamblu, procesului de producție, proiectarea unei structuri organizatorice adecvate organizației, stabilirea responsabilităților echipei manageriale, recrutarea, selecția și promovarea personalului, stabilirea și repartizarea sarcinilor de muncă pe angajați, aceste probleme pot fi deosebit de complexe și pot necesita importante resurse pentru a fi rezolvate în cazul organizațiilor mijlocii și mari, a căror complexitate crește. În acest domeniu al planului de afaceri se cuprind informații legate de:
procesul de producție;
echipa managerială;
personalul organizației.
Procesul de producție
În această parte a planului de afaceri se descriu procesele de producție din cadrul unei organizații productive, modalitățile de furnizare a serviciilor de către firmele prestatoare se servicii sau procedurile de obținere de bunuri în cazul unei firme de distribuție. Descrierea trebuie realizată fără a se apela la un limbaj excesiv tehnic.
În această secțiune pentru o firmă productivă se prezintă:
procesului de producție, etapele de bază ale acestuia;
necesarul de resurse pentru achiziționarea echipamentelor, utilajelor ce permit desfășurarea în condiții normale a procesului de producție;
cerințele producției: principalii furnizori, materiile prime și materialele necesare, procedurile de control al calității;
echipamentele, utilajele ce vor fi utilizate;
modul de organizare a producției;
compararea metodelor de producție alese cu altele posibile de a fi utilizate;
planurile pentru protecția mediului și aprobările în domeniu;
planul de management al calității pentru procesele de producție;
posibilitățile de îmbunătățire a calității produselor.
Managementul
Dacă planul de afaceri este folosit pentru a atrage investitori, această parte va scoate în evidență talentul și competența echipei manageriale. Aceasta pentru că de regulă, firmele investesc în oameni nu în idei. O importanță mai redusă prezintă această parte a planului de afaceri cînd acest instrument este elaborat pentru managementul activității firmei. Dacă acesta este unicul motiv al întocmirii planului de afaceri partea în care se prezintă echipa managerială poate fi prezentată mai succint.
În această secțiune a planului de afaceri se prezintă :
echipa managerială (curriculum vitae pentru membri echipei manageriale, a angajaților cheie și atunci cînd este cazul și a fondatorilor firmei);
structura organizatorică;
sistemul informațional;
aria de responsabilitate a managerilor;
sistemul de comunicații.
Se recomandă să se prezinte motivele care au condus la elaborarea unei anumite structuri organizatorice, subliniindu-se avantajele pe care structură organizatorică aleasă le prezintă față de alte posibilități de subordonare a elementelor structurale.
În contextul acțiunilor de proiectare a structurii organizatorice o importanță deosebită se recomandă a fi acordată proiectării sistemului informațional. Acesta pornind și de la faptul că este binecunoscută influența directă pe care calitatea informației o are asupra calității procesului de management al unei afaceri.
De asemenea, este indicat să se scoată în evidență caracteristici ale sistemului informațional care să-i evidențieze performanța. Se pot face referiri concrete la sistemul informatic utilizat de organizație, la măsura în care acesta satisface nevoile informaționale ale organizației.
Personalul
Importanța resurselor umane este crucială în orice organizație. De nivelul de pregătire al angajaților, de caracterul creativ, inovativ al muncii desfășurate de ei, de calitățile și abilitățile lor personale, dar, și de modul în care le este organizată și coordonată munca depinde nivelul performanțelor pe care o organizație le obține la un moment dat.
În cadrul acestei secțiuni a planului de afaceri se prezintă personalul de care dispune firma în cazul în care planul se întocmește pentru o firmă ce există și funcționează. Desigur, în această situație se prezintă și influențele pe care, dezvoltarea viitoare dorită de către firmă le exercită asupra numărului și structurii personalului existent.
Pentru situația în care prin planul de afaceri se urmărește evaluarea unei idei de afaceri, în această secțiune se prezintă informații ce vizează în principal, necesarul de personal (număr, calificare, nivel necesar al aptitudinilor angajaților) și sursele din care organizația își poate asigura forța de muncă necesară.
În general, în cadrul acestei părți a planului de afaceri se prezintă:
personalul existent și cel necesar în viitor (număr, nivel de calificare, nivelul actual și cel dorit al aptitudinilor angajaților);
cum se vor califica, perfecționa sau instrui angajații în timp;
la ce nivel vor fi plătiți angajații (mai mult ca media pe industrie, la nivelul industriei, cel mai puțin posibil);
de unde poate firma să obțină forța de muncă necesară;
cum se asigură șanse egale la angajare;
care este sistemul utilizat în selectarea personalului;
care este sistemul de promovare agreat (prin promovare din interior sau prin angajarea celei mai potrivite persoane);
care este sistemul motivațional al angajaților;
cum se repartizează angajații pe posturi (se utilizează criterii obiective ce țin de pregătirea lor profesională și experiență);
cum va fi stimulată creativitatea și spiritul inovativ al angajaților;
alte aspecte specifice ce țin de asigurarea resurselor umane.
Anexe
Anexele vor fi introduse în plan numai dacă sunt importante și necesare pentru înțelegerea acestuia sau dacă sunt cerute de potențialii finanțatori. Acestea oferă informații suplimentare în domeniile în care detaliile nu pot fi incluse în structura de bază a planului. În cazul în care sunt folosite ele vor fi incluse în sumar și vor fi menționate în structura de bază a planului. Aici vom prezenta documente și informații suplimentare care pot veni în sprijinul planului de afaceri. Este recomandată prezentarea unor astfel de documente în anexe pentru a nu îngreuna citirea și înțelegerea planului de afaceri. Aici includem:
broșuri și pliante de prezentare;
studiul pieței;
detalii ale planului de abordare a pieței;
diferite contracte, raportări statistice, balanțe de verificare etc.
Perfectarea planului de afaceri
Perfectările planurilor de afaceri au loc atunci cind previziunile inițiale prezentate în planurile de afaceri nu corespund realității economice a firmei. Cel mai des aceste perfectări au loc la planurile de afaceri privind obținerea unui credit bancar sau unui plan investițional. În continuare vom prezenta cîteva modalități și exemple aferent perfectării planurilor de afaceri. Aici vor fi expuse metode și proceduri de evaluare calitativă și cantitativă (utilizate, de altfel, și de creditorii/împrumutătorii potențiali), care-i pot permite de a depista unele neajunsuri, lacune și a le corecta sau ajusta pînă a se prezenta la creditorul/împrumutătorul potențial.
Solicitantul de credit va pregăti planul de afaceri pînă la prima întîlnire cu creditorul/împrumutătorul. După acceptarea ideii de accesare a creditului/împrumutului solicitat vor fi necesare neapărat modificări în planul de afaceri.
Autoevaluarea ideei și a necesității în resurse de creditare/împrumut
Determinarea necesității în resurse de creditare/de împrumut pentru o unitate economică mică, mijlocie, de orice tip, care desfășoară activitate economică, poate fi realizată prin metoda procentelor din vînzări. Metoda procentelor din vînzări se bazează pe două deziderate:
posturile Bilanțului contabil sunt legate de vînzările întreprinderii, astfel:
toate activele sunt în relație directă cu vînzările;
sursele externe sunt în relație directă cu vînzările;
componentele capitalului propriu nu sunt în relație directă cu vînzările;
nivelul curent al tuturor activelor înregistrate în Bilanțul contabil este optim pentru nivelul vînzărilor curente. În cîteva exemple vom încerca să prezentăm metoda dată.
1. Se perfectează la o dată de gestiune:
Sursa: elaborat de autor în baza cursului BIZPRO 2003
Sursa: elaborat de autor în baza cursului BIZPRO 2003
Se calculează procentul (%) din vînzări ale posturilor din Bilanț, dar numai a celor, care sunt în relație directă cu vînzările:
Sursa: elaborat de autor în baza cursului BIZPRO 2003
Se estimează nivelul prognozat al vînzărilor după cum urmează:
conform informației din Tab. 1.2, întreprinderea la data de gestiune a realizat vînzări în sumă de 85 000 lei;
în rezultatul investigațiilor pieței întreprinderea a observat că cererea pe piață a produsului/serviciului oferit de ea este cu mult mai mare decît volumul expus pînă în prezent;
întreprinderea hotărăște să sporească vînzările de la 85 000 lei la 130 000 lei.
Se determină nivelul finanțării necesare pentru a asigura creșterea respectivă a vînzărilor, executînd etapele de calcul:
se face diferența dintre „total active” și „total pasive” (din Tab. 1.3):
140,9% – 23,5% = 117%;
creșterea vînzărilor prognozate este egală cu nivelul prognozat al vînzărilor (130 000 lei) minus vînzările realizate în luna de gestiune (85 000 lei):
130 000 lei – 85 000 lei = 45 000 lei;
totalul finanțării necesare pentru creșterea vînzărilor cu 45 000 lei:
00 lei x 117% = 52 650 lei.
Se determină profitul net și dividendele, estimate pentru noul nivel al vînzărilor:
profitul net estimat: 130 000 lei x 10%(profitul net către vînzări la data de gestiune, din Tab. 1.2) = 13 000 lei, unde:
130 000 lei – suma vînzărilor prognozate;
dividendele estimate: 130 000 lei x 7%(dividendele către vînzări la data de gestiune, din Tab. 1.2) = 9 100 lei.
profitul nerepartizat, prognozat va constitui diferența dinte profitul net prognozat (13 000 lei) și dividendele prognozate (9 100 lei):
13 000 lei – 9 100 lei = 3 900 lei
6. Se determină:
Sursa: elaborat de autor în baza cursului BIZPRO 2003
Perfectarea graficului de rambursare a creditului/împrumutului și a dobînzii aferente
Graficul de rambursare a creditului/împrumutului și a dobînzii aferente este un angajament al debitorului/împrumutatului, parte componentă a contractului de credit/împrumut. Perfectarea graficului de rambursare a creditului/împrumutului și a dobînzii aferente se efectuează în baza următoarei informații:
suma creditului/împrumutului solicitat;
rata (%) dobînzii (anuală/lunară/săptămînală/zilnică, alte variante);
periodicitatea achitării dobînzii (lunar/trimestrial/semestrial/anual/la data finală din contractul de credit/împrumut, la date fixe etc.);
termenul de validitate a creditului/împrumutului și data finală a contractului de credit/împrumut;
modalitatea de rambursare a creditului/împrumutului:
la data finală a contractului de credit/împrumut, sau
periodic plăți egale din suma creditului/împrumutului (lunar/trimestrial/semes-trial/anual), sau
la date stabilite, sume stabilite din suma creditului/împrumutului, sau
plăți periodice egale, inclusiv dobînda calculată pe perioada respectivă, plus o parte din suma creditului/împrumutului, calculate prin metoda anuităților, sau
alte prevederi.
CAPITOLUL II
PRINCIPIILE DE PERFECTARE A PLANULUI DE AFACERI
ÎN CADRUL ÎI"ALEX-VICTORIA-COBUȘCEAN"
2.1 Căi de elaborare a business planului
Planul de afaceri este un instrument esențial în activitatea de planificare/conducere a unei afaceri. Planul de afaceri este un document care descrie afacerea, resursele de care dispun proprietarii acesteia, piața, activitățile care urmează să fie întreprinse, rezultatele vizate. Planurile de afaceri se deosebesc prin formă și conținut. Elaborarea planului de afaceri poate avea în vedere: afaceri noi (instrument de lucru pentru inițierea și dezvoltarea unei afaceri) sau afaceri existente, în derulare (instrument de management al unei firme). În structura planului de afaceri sunt incluse elemente și informații subordonate obiectivelor vizate.
Etape ale elaborării planului de afaceri:
documentarea, culegerea informațiilor;
planificarea efectivă a activității firmei;
redactarea propriu-zisă a planului.
Tipuri de planuri de afaceri în funcție de scopul lor:
Plan de afaceri inițial (elaborat pentru inițierea unei afaceri).
Plan de afaceri strategic (elaborat pentru dezvoltarea afacerii pe termen mediu sau lung).
Plan de afaceri pentru obținerea unui împrumut bancar, unor finanțări.
În măsura în care vizează dezvoltarea unei afaceri existente, obținerea unei finanțări, planul de afaceri are un rol esențial în realizarea efectivă a dezvoltării vizate, a obiectivelor propuse și planul va include și date semnificative despre rezultatele anterioare obținute de firmă.
Structura unui plan de afaceri nu are o formă unică. Elemente structurale principale ale planului de afaceri pentru afaceri noi:
Prezentarea firmei ocupă un loc important în elaborarea planului de afaceri, deoarece exprimă calitatea ofertei firmei prin includerea unor aspecte principale referitoare la firmă în ansamblul ei (date de identificare a firmei).
Descrierea afacerii presupune prezentarea activității care urmează să fie desfășurată.
Planul managerial include informații cu privire la: organigrama firmei (care prezintă compartimentele și relațiile de subordonare dintre acestea, distribuția posturilor); echipa managerială, responsabilități și atribuții ale acesteia; structura de personal (personalul angajat, program de lucru). Managerul/echipa managerială au un rol esențial în inițierea, dezvoltarea și derularea afacerii. Managementul firmei se bazează pe o strategie elaborată de întreprinză tor, care răspunde în acest fel la întrebări definitorii pentru inițierea, existența și evoluția firmei; managementul bazat pe strategie se numește management strategic reprezintă un ansamblu de decizii și acțiuni, concretizate în elaborarea și aplicarea de planuri proiectate pentru realizarea obiectivelor firmei. Strategia fundamentează politica firmei, concretizată în planul anual al firmei și/sau în planuri pe anumite domenii (operațional, marketing, financiar)
Planul de marketing presupune, includerea de informa ții referitoare la: produsul oferit, piața vizată, clienții potențiali; mediul concurențial; strategia de promovare și vînzare a produsului. Elaborarea planului de marketing este precedată de cercetarea de marketing; informațiile rezultate fundamentează deciziile de marketing.
Planul financiar, este elaborat în funcție de scopul afacerii; reflectă cheltuielile prevăzute pentru inițierea și derularea afacerii și sursele financiare pentru acoperirea acestora. Cel mai simplu plan financiar include două capitole de cheltuieli: cheltuieli pentru începerea afacerii; cheltuieli operaționale (pentru susținerea afacerii pînă în momentul în care devine profitabilă).
Cheltuielile pentru începerea afacerii: înființarea și autorizarea firmei; achiziționarea/amenajarea spațiului; cumpărarea/închirierea de utilaje și echipamente; cheltuieli de personal; cheltuieli administrative.
Cheltuielile operaționale: cheltuieli de personal; cheltuieli administrative; cheltuieli cu materia primă, materiale, producție și distribuție.
În cazul elaborării unui plan de afaceri cu scopul obținerii unui credit bancar este necesar de a introduce astfel de compartimente precum previziunile financiare unde se va descrie profitul prevăzut în perioada de rambursare a creditului și posibilitatea rambursării creditului fără a înregistra pierderi.
Planul de marketing este un document care trebuie să guverneze întreaga activitate de piață a firmei, incluzînd implementarea și controlul activităților specifice, punctuale. El este un document foarte util datorită rolurilor pe care le îndeplinește în organizație: rol de asistență a managerului rol informațional rol motivator
Structura generală a unui plan de marketing:
1. Sumarul planului – introducere-prezentare a aspectelor majore, inclusiv costurile implicate de implementarea lui, raportate la rezultatele proiectate (input/output)
2. Analiza situației – include elemente ale mediului intern și extern al firmei: poziționarea curentă a firmei pe piață, strategii adoptate în trecut, comparații ale performanțelor trecute și prezente, planificate și efective
3. Oportunități și amenințări – furnizează informații despre ocaziile favorabile, dar și amenințările reale și potențiale, constituite în provocări pentru marketingul organizației, determinante pentru stabilirea acțiunilor prioritare
4. Analiza Macromediului – identificarea dinamicii forțelor externe: politice, legale și de reglementare; factori sociali, culturali, economici; evoluția tehnologică; structura competiției, considerații etice și morale
5. Resursele firmei – resursele umane, resursele financiare, experiența și know-how, privite ca și considerente majore în dezvoltarea planului de marketing, cu identificarea avantajelor și dezavantajelor pe care le pot genera
6. Obiectivele de marketing – nivele pe care dorim să le atingem aplicînd activitățile de marketing, rezultatele așteptate(volum de vînzări, notorietate de marcă, cotă de piață, produse noi lansate, profitabilitate). Condiții de definire a obiectivelor: Să fie clare, specifice, simplu formulate Să fie măsurabile Să fie realizabile(realiste) Să propună termene de timp
7. Strategia de marketing Alegerea pieței (piețelor) țintă – segentarea pieței și definirea zonelor de interes pentru firmă Definirea mix-ului de marketing – coloana centrală a strategiei: produsul, prețul, distribuția, promovarea – concepute astfel încît să genereze diferențe și avantaje competitive firmei prin satisfacerea nevoilor piețelor țintă.
8. Bugete și proiecții financiare – costurile demersului de marketing, veniturile așteptate, rentabilitatea investițiilor.
9. Controlul și evaluarea – modul și metodele în care vor fi monitorizate implementarea planului și rezultatele, circuitele feed-back, raportările.
Prin intermediul unei analize logice a activității oricărei întreprinderi, se propune în continuare abordarea și aplicarea unui plan strategic care să concentreze resursele întreprinderii pentru obținerea rezultatului final – satisfacerea și încîntarea clientului/consumatorului.
Structura uni plan strategic are două părți:
Partea întîi – analiza, ajută să se afle mai multe lucruri despre întreprindere și ambientul în care ea operează. Sunt reale premisele pentru întreprindere? Ce se poate face ca ele să devină adevărate?
Partea a doua – elaborarea și aplicarea strategiei, ajută la formularea celei mai bune strategii pentru întreprindere. Cum se pot transforma cunoștințele rezultate în urma analizei într-un avantaj concurențial susținut. O dată stabilită strategia, se va trece la aplicarea ei. Se va stabili modul de structurare al întreprinderii și de dimensionare a resurselor pentru transpunerea strategiei în practică.
Parcurgînd în întregime ambele părți, se vor utiliza fișe de lucru ce trebuie completate. Acestea vor deveni baza planului strategic. Completînd și dezvoltînd aceste fișe de lucru, se va formula o direcție de acțiune ce va duce la rezultatele dorite.
Pașii programului-plan strategic pe care firma trebuie să-i parcură:
Partea întîi: Analiza
Pasul 1: cunoașterea misiunii întreprinderii
Pasul 2: cunoașterea afacerii, a produselor și serviciilor oferite
Pasul 3: cunoașterea clienților
Pasul 4: redefinirea întreprinderii
Pasul 5: cunoașterea domeniului în care activează întreprinderea
Pasul 6: cunoașterea concurenților
Pentru a realiza acest lucru, se vor analiza următorii factori:
1. Misiunea întreprinderii:
scopuri și obiective
valori și competențe
atu-uri și slăbiciuni
Întreprinderea:
produse și servicii oferite
piețe principale deservite
Clienții/consumatorii întreprinderii:
nevoi
avantaje dorite
caracteristici ale comportamentului
Structura întreprinderii:
unități strategice de activitate
focalizare
Configurația domeniului de activitate:
forțe
atractivitate
factori de succes
Concurenții întreprinderii:
probleme legate de preț
probleme legate de calitate
probleme legate de servicii
Partea a doua: Elaborarea și aplicarea strategiei
Pasul 7: Elaborarea strategiilor interne
Pasul 8: Elaborarea strategiilor externe
Pasul 9: Aplicarea planului strategic
Pasul 7
se ocupă de problemele interne ale întreprinderii
Se va analiza fiecare unitate componentă în conformitate cu scopurile firmei
se va determina acea strategie internă potrivită fiecărei verigi în parte.
Pasul 8
se ocupă de problemele externe ale întreprinderii
Se va elabora o strategie care se concentrează asupra avantajului concurențial susținut.
După aceea se va extinde această strategie pînă în punctul la care se poate aplica pentru a obține alți clienți.
Aplicarea este o problemă de structurare a întreprinderii și de canalizare a resurselor firmei pentru sprijinirea strategiei.
Trebuie orientate eforturile astfel încît strategia să devină eficientă.
Pasul 9
se ocupă de problemele legate de aplicare.
Se vor examina acele compartimente ale întreprinderii care ajută firma să aibă succes.
Se vor determina problemele mai importante și pașii ce trebuie urmați pentru aplicarea strategiei.
O importanță deosebită în modul în care se reușește atingerea obiectivelor pentru care s-a întocmit planul de afaceri o reprezintă modul în care acesta a fost elaborat și prezentat unor persoane reprezentînd diferite grupuri de interese.
Așa cum am văzut și în paragraful anterior, unde am prezentat mai multe structuri posibile ale planului de afaceri, nu există o formă universal valabilă pentru acest instrument. Dar, chiar și în aceste condiții, pentru a reuși să elaborăm un plan de afaceri de calitate trebuie să ținem cont de anumite reguli. Una din ele se referă la faptul că orice plan de afaceri trebuie să aibă în componența sa informații ce fac referire la cele patru domenii prezentate în cadrul paragrafului “Structura unui plan de afaceri”, adică la afacere, piață, organizare și conducere, informații financiare. În aceste condiții, planul de afaceri se impune a fi particularizat în raport cu motivele care au stat la elaborarea lui, cu complexitatea și specificul afacerii.
Planul trebuie să fie cuprinzător și concis. Se recomandă să se evite descrierile de detaliu asupra unor aspecte mai puțin importante ale afacerii. Util este ca anumite date și informații să fie sintetizate în tabele sau grafice, pentru a asigura o mai bună urmărire și înțelegere a lor.
Limbajul utilizat este recomandat să fie clar și simplu. Este recomandabil să se încerce evitarea pe cît este posibil a utilizării la redactarea unui plan de afaceri a unui limbaj tehnic, excesiv de specializat.
Importanță are în formarea unei păreri favorabile despre planul de afaceri modul în care sunt separate informațiile în capitole distincte în raport cu natura lor, precum și modul în care acestea se armonizează între ele conferind o imagine unitară planului de afaceri.
Fiind o lucrare scrisă, după ce a fost redactat planul de afaceri trebuie tipărit și legat. Este indicat să se utilizeze pentru tipărire hîrtie și o imprimantă de calitate. Mărimea caracterelor nu trebuie să fie mică pentru a nu îngreuna cititul. O modalitate recomandată pentru legarea planului de afaceri se referă la spiralele din plastic. Pentru cele două coperte se poate utiliza plastic transparent. Această formă de prezentare a planului permite cititorului să se deplaseze cu ușurință de la o secțiune la alta și face ca planul să reziste la o răsfoire intensă.
Cum de multe ori planul de afaceri se elaborează pentru obținerea de resurse necesare punerii în practică a unor idei de afaceri, prezentarea orală a planului în fața potențialilor creditori sau investitori trebuie bine realizată. Pentru aceasta se recomandă:
să se utilizeze tehnici moderne de prezentare. Astfel, se poate apela la computer, sau la o prezentare video. Pentru a ilustra cît mai bine ceea ce se dorește să se realizeze prin afacere se pot fi utilizate schițe sau planșe. Dacă există posibilitatea se pot prezenta chiar mostre din produsul ce se intenționează a se realiza;
cunoscînd timpul acordat prezentării să se aloce un interval suficient de timp (chiar egal cu cel în care s-a făcut prezentare) pentru a putea răspunde la întrebări;
răspunsurile la întrebări să fie scurte, concise, la obiect să denote siguranță, evitîndu-se în astfel de situații o atitudine defensivă;
un rol deosebit îl prezentarea orală a planului de afaceri îl are tonul utilizat, contactul vizual, entuziasmul, limbajul trupului alături de o ținută vestimentară adecvată momentului.
Subliniem că toate acestea sunt necesare pentru a susține conținutul planului de afaceri. Modalitatea de prezentare este doar unul dintre criteriile pe care diverșii finanțatori le aplică atunci cînd decid să investească într-o anumită idee de afaceri. De exemplu, alte criterii folosite pentru a se convinge de calitatea întreprinzătorului și a echipei manageriale sunt evidențiate de următoarele întrebări:
Echipa a mai lucrat împreună pînă acum?
Au membrii echipei o experiență relevantă pentru afacere?
Își cunosc fondatorii propriile puncte slabe (minusuri) și sunt ei dispuși să acționeze pentru eliminarea lor?
Au căzut de acord fondatorii asupra rolurilor lor viitoare în managementul afacerii și au rezolvat aspectele legate de proprietatea asupra firmei?
Au căzut de acord membrii echipei manageriale asupra unor obiective comune, sau există încă puncte de vedere diferite, dar neexprimate deschis?
Sprijină toți membrii echipei pe deplin proiectul propus?
O echipă managerială puternică e caracterizează, în viziunea investitorilor, printr-o viziune comună: fiecare dorește să reușească; prin atitudini și puncte forte complementare, prin voința de a lucra împreună, unit în orice moment, chiar și în cele mai dificile.
2.2 Eficiența activității întreprinderii în rezultatul adoptării planului de afaceri
Planificarea pe termen scurt în ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean", se realizează la toate nivelele manageriale, și se realizează prin 5 pași: inițial se stabilesc scopurile și obiectivele prin care firma îi stabilește prioritățile de alocare a resurselor, după care are loc definirea situației prezente, prin care se stabilesc, punctele tari și forte și a resurselor ce trebuie utilizate pentru atingerea scopurilor. Al treilea pas constă din stabilirea de permise cu privire la condițiile viitoare, prin care managerii analizează mediul intern și cel extern pentru a determina factorii de influiență , dar și tendințele viitoare în funcție de acești factori. Următorul par urmărește crearea de alternative și alegerea variantelor potrivite, fiind eliminate acele alternative ce se bazează pe presupuneri nerealiste. Ultima etapă se concentrează în implimentarea planurilor și evaluarea rezultatelor. Această etapă a procesului de planificare subliniază relația dintre planificare și control: planurile de acțiune reprezintă baza procesului de control. Pasul final este acela de a lua măsuri de corectare prin modificarea obiectivelor sau schimbarea planurilor, ceea ce îl readuce pe manager la începutul procesului de planificare.
Ca consecință a adoptării unui plan de afaceri pe termen lung, întreprinderea va defini obiectivele întreprinderii atît pe termen lung cît și pe termen scurt, dar și un plan anual de performanță care descrie în detaliu procesele specifice, tehnologiile, tipurile de resurse inclusiv cele financiare, sunt necesare în vederea atingerii obiectivelor stabilite. Întreprinderea va folosi planificarea strategică pentru a face legătura dintre rezultatele așteptate ale proiectelor, inclusiv proiectele de atragere de resurse financiare cu obiectivele generale și strategice ale întreprinderii.
Practicarea managementului strategic produce în interiorul firmei o serie de schimbări în ceea ce privește concepția, climatul, mecanismele funcționării sale, cu efecte benefice asupra performanțelor și competitivității firmei. Se scot în evidență avantajele oferite de practicarea managementului strategic.
Managementul strategic este o formă și un sistem de conducere care asigură unitatea de concepție și de acțiune la toate nivelurile ierarhice din cadrul firmei.
Managementul strategic constituie forma de conducere cea mai bine adaptată pentru anticiparea problemelor viitoare pe care le va avea firma, a oportunităților și amenințărilor cu care se va confrunta.
Managementul strategic asigură cadrul necesar implicării puternice a tuturor conducătorilor din firmă. Procesul managementului strategic care presupune elaborarea, implementarea și control-evaluarea strategiei implică utilizarea personalului de la toate nivelurile ierarhice.
Managementul strategic îmbunătățește semnificativ rezultatele economico-financiare ale firmei, dezvoltă și consolidează poziția firmei pe piață, crește competitivitatea ei. Analize realizate de specialiști scot în evidență că firmele ce practică management strategic sunt în general mai performante decît celelalte, iar personalul lor este mai bine motivat.
Practicarea de către o firmă a managementului strategic îi permite acesteia să-și însușească avantajul competitiv, față de oferta majorității concurenților. Legătura dintre managementul strategic și avantajul competitiv se explică prin faptul că strategia presupune întotdeauna procesul de inovare, fie în ceea ce privește producția, comercializarea, managementul sau personalul, de unde apare avantajul competitiv. Prin urmare, atîta timp cît strategia implică folosirea inovării într-un domeniu sau altul, managementul strategic va permite însușirea avantajului competitiv.
Ca rezultate a abordării planului de afaceri se vor evidenția:
1. integrarea obiectivelor întreprinderii în procesul luării deciziei de finanțare
Deciziile de finanțare și investiții vor precedate de definirea misiunii întreprinderii în termeni cuantificabili, iar obiectivele vor fi axate spre rezultate. Acest lucru va permite managerilor să identifice resursele disponibile de finanțare în vederea implementării planului de investiții al întreprinderii. Se va stabili, în primul rînd, de către întreprindere misiunea și a obiectivele sale printr-un proces de planificare strategică. Pentru a veni în sprijini procesului de identificare a diferențelor dintre nevoile de resurse ale întreprinderii și posibilitățile de care dispune aceasta, întreprinderea va pune la dispoziția decidentului o evidență a resurselor de care dispune la un moment dat, care este actualizată frecvent. De asemenea întreprinderea va lua în considerare o gamă largă de metode și alternative inclusiv non-financiare pentru atingerea obiectivelor stabilite.
2. evaluarea și selectarea activelor folosind o abordare investițională
O abordare investițională pornește de la analiza făcută de întreprindere asupra proiectelor de investiții pe care aceasta le poate face și care dintre acestea aduce cele mai mari beneficii pe termen lung. În alegerea alternativelor de investiții, decizia va fi luată pe baza valorii nete actualizate care evidențiază fluxurile de numerar asociate cu investițiile potențiale. Întreprinderea va analiza și încadrarea proiectului de investiții în planul ei strategic de dezvoltare.
3. un control bugetar echilibrat și flexibilitate managerială în finanțarea proiectelor de investiții
O bugetare corectă presupune că toate costurile proiectelor să fie luate în considerare cînd se iau decizii de finanțare. Dacă bugetul de finanțare al investițiilor previzionate este făcut pe o perioadă mai lungă de timp se oferă o privire de ansamblu asupra necesarului de resurse care trebuie acoperit, și astfel se poate începe din timp analiza surselor de finanțare disponibile, sau care vor fi accesate la momentul începerii proiectului respectiv. Cunoscînd din timp sursele de finanțare care vor fi disponibile atunci cînd vor fi necesare se poate realiza mult mai ușor încadrarea în bugetul stabilit și în termenele stabilite în momentul implementării proiectului.
Deciziile de finanțare luate pe baza unor estimări corecte ale costurilor proiectelor ajută în mare măsură la asigurarea finanțării încă înainte de începerea proiectului, ceea ce va duce la o alocare a resurselor disponibile și atrase mult mai eficientă.
O bugetare a costurilor pe o perioada lungă înainte nu înseamnă o lipsă de flexibilitate, ci doar o metodă foarte bună de a oferi decidenților o imagine de ansamblu asupra necesarul de resurse atunci cînd vor caută surse de finanțare.
4. folosirea tehnicilor de management pentru optimizarea succesului proiectelor
Întreprinderea va aplica o mare varietate de tehnici ale managementului proiectelor pentru a optimiza succesul proiectelor și pentru a crește rata succesului acestora din punct de vedere al obiectivelor și termenelor de realizare. Printre aceste tehnici se numără monitorizarea performanțelor proiectelor, stabilirea recompenselor dacă obiectivele au fost atinse, și mai ales alegerea echipei de proiect cu oamenii cei mai potriviți care dețin cunoștințele necesare succesului proiectului . Aceste tehnici pot ajuta la evitarea depășirii bugetelor inițiale, întîrzieri în realizare, și probleme de performanță.
5. evaluarea rezultatelor și încorporarea lecțiilor învățate în procesul luării deciziilor
Implementare planului de afaceri este adesea văzută ca ultima fază a procesului luării deciziilor de finanțare și de investiții. Întreprinderea însă va continua să urmărească proiectele și după implementare. De exemplu, ea va monitoriza rezultatele obținute pentru a se asigura că obiectivele au fost atinse și ca resursele au fost folosite eficient. Astfel se îmbunătățește performanța viitoarelor proiecte. Evaluarea se poate face urmărind doar rezultatele obținute sau se poate reevalua întregul proces decizional prin monitorizare ulterioară sau prin auditare. Prin reevaluarea întregului proces decizional întreprinderea poate să arunce o privire critică asupra modului în care au fost luate deciziile, și să poată constata unde s-au făcut greșeli pentru ca acestea să nu mai fie repetate în proiectele viitoare.
2.3 Procesul de luare a deciziilor la adoptarea planului de afaceri
În mediul actual aflat în permanentă schimbare, procesul complex al luării de decizii devine tot mai dificil. Cei care iau decizii sunt constrînși de mediul în care acționează. Deși luarea deciziilor reprezintă un proces dinamic și în permanentă dezvoltare, deciziile au cîteva elemente comune. Fiecare decizie este luată în mediul caracteristic unei organizații și toate deciziile presupun parcurgerea cîtorva pași elementari.
Putem identifica două tipuri de decizii: decizii programate și decizii neprogramate.
Deciziile programate sunt decizii repetitive și de rutină. În condițiile frecvenței ridicate a apariției unei anumite situații, managerul își creează un obicei (o regulă, o procedură) prin care va rezolva această situație. Firma are politici scrise și nescrise care au rolul de a simplifica luarea deciziilor, de a economisi timp și de a permite organizațiilor să își coordoneze și controleze activitatea.
Deciziile programate sunt cel mai ușor de luat, datorită faptului că managerii au la dispoziție o serie de reguli, proceduri și politici. În luarea unei decizii managerul trebuie să țină însă cont de faptul că aceste planuri sunt aplicabile doar în anumite condiții.
Deciziile de rutină nu sunt neapărat simple și sunt importante pentru organizație. În situația în care o problemă apare în mod repetat și dacă elementele ei pot fi definite, prevăzute și analizate, atunci poate fi definită o decizie programată în legătură cu problema respectivă.
Deciziile neprogramate sunt deciziile luate în condiții nestabilite sau în situații unice. Pentru rezolvarea acestor probleme nu există proceduri prestabilite, fie datorită faptului că nu au mai fost întîlnite, fie pentru că sunt foarte importante și complexe. Un exemplu de decizie neprogramată îl constituie decizia de lansare a unei noi linii de produse.
Pe măsură ce un manager urcă în ierarhia organizațională, devine tot mai importantă capacitatea lui de a lua decizii neprogramate, iar timpul alocat luării acestor decizii crește în detrimentul timpului alocat luării de decizii programate, care reprezintă preocuparea principală a ocupanților nivelelor manageriale inferioare.
Unul dintre factorii de care sunt influențați managerii în procesul de luare a deciziilor îl reprezintă gradul de incertitudine al rezultatelor fiecărei alternative decizionale formulate. În cadrul organizațiilor, managerii iau decizii în condiții de certitudine, risc sau incertitudine.
Decizii în condiții de certitudine. Atunci cînd managerii știu cu siguranță care sunt alternativele și rezultatele asociate fiecărei alternative, spunem că există condiții de certitudine.
În organizație, însă, sunt puține deciziile care sunt luate în astfel de condiții, datorită complexității și naturii schimbătoare a societății. Un concept ideal (asemănător oarecum celui de concurență perfectă), condiția de certitudine furnizează un cadru al evaluării condițiilor de risc în luarea deciziei.
Gradul în care un manager are încredere într-o anumită decizie depinde de gradul de certitudine în care este luată decizia respectivă. Cu alte cuvinte, cu cît este mai sigur un manager de rezultatele unei decizii, cu atît va avea mai multă încredere luînd acea decizie.
Decizii în condiții de risc. Se apreciază că există condiții de risc atunci cînd trebuie luată o decizie pe baza unor informații incomplete. Deși informațiile sunt incomplete, managerii au posibilitatea să calculeze probabilitățile evenimentelor, precum și ale rezultatelor și costurilor acestora, selectînd apoi alternativa cea mai favorabilă. Probabilitățile pot fi determinate în mod obiectiv din date istorice, sau în mod subiectiv, pe baza experienței trecute sau a intuiției.
Luarea de decizii pe baza probabilităților reprezintă o caracteristică a managementului actual.
Decizii în condiții de incertitudine. În multe situații managerului îi lipsesc informațiile, determinarea obiectivă a probabilităților cu privire la eventualele rezultate devenind astfel dificilă. Datorită complexității lumii actuale, această situație este des întîlnită de manageri, motiv pentru care baza luării deciziei o reprezintă intuiția acestora. Încrederea în reușita deciziei luate în astfel de situații este mai mică, datorită absenței datelor istorice.
Capcane decizionale. Putem identifica patru motive principale ale eșuării deciziilor:
1. Decizia în sine. Acest tip de factori se referă la natura a ceea ce urmează a fi făcut, care poate genera probleme temporare sau cu caracter permanent.
2. Intuiția managerului. Unii manageri consideră că reușita în vremuri grele va fi recompensată de către organizație, alții au tendința de a nu lua în considerare decît aspectele care se potrivesc percepției lor, alții pot vedea în obstacolele care apar un eșec personal, în timp ce alții vor continua să investească timp și resurse, datorită încrederii pe care o au în intuiția lor.
3. Presiuni sociale. Uneori managerii continuă să aplice o anumită decizie nu doar pentru că refuză să admită că au eșuat, ci și datorită faptului că nu vor ca alții să vadă că au dat greș sau că sunt incompetenți.
4. Inerția organizațională. Cel mai simplu factor care stă în calea renunțării la un anumit curs de acțiune îl reprezintă inerția organizațională pe care o implică procedurile existente și dificultățile în încercarea de a schimba o decizie strategică.
Pentru a fi eficace, managerii trebuie să fie capabili să renunțe la deciziile greșite sau la activitățile care decurg din acestea.
Luarea deciziilor privind adoptarea planului de afaceri în firmă
Managerul firmei suportă o mulțime de presiuni și nu pot fi singurii răspunzători pentru toate situațiile-problemă. Managerul știe cînd să îi implice pe subordonați în luarea deciziilor, cînd să delege și cînd să nu ia nici o atitudine. Pentru aceasta managerul răspunde la următoarele întrebări:
· Problema este ușor de rezolvat? Unele probleme complexe sau dificile necesită mai multă atenție, însă majoritatea problemelor sunt mici și mai puțin semnificative. Managerul evită să se implice în aceste din urmă probleme și le atribuie altora. Este important ca managerii să știe să stabilească prioritățile deciziilor în care trebuie să se implice.
· Se poate ca problema să dispară de la sine? Uneori problemele mai simple sunt lăsate ultimele, și se întîmplă ca fie să se rezolve de la sine, fie să fie rezolvate de alții. Dacă problema respectivă devine mai serioasă, va primi o prioritate mai mare și va fi rezolvată.
· Eu sunt cel care trebuie să ia această decizie? Deciziile care influențează organizația în ansamblu sau cele de importanță strategică trebuie sunt luate de managerul de pe nivelele superioare ale ierarhiei, în timp ce luarea celorlalte decizii este delegată managerilor care se află cel mai aproape de problema care trebuie să fie rezolvată.
· Trebuie să iau decizia singur sau să îi implic și pe alții? Managerul știe dacă deține toate informațiile de care are nevoie pentru a asigura calitatea deciziei. De asemenea, trebuie să fie cunoscut gradul în care atașamentul față de decizia respectivă va influența implementarea acesteia, pentru a se stabili dacă trebuie implicați în luarea deciziei oamenii a căror responsabilitate va fi punerea ei în practică. În plus, trebuie luat în considerare și aspectul legat de factorul timp știut fiind că o decizie de grup consumă mai mult timp decît una individuală.
În general, managerul stabilește o serie de obiective. Se creează apoi planuri de acțiune și politici pentru atingerea acestor obiective. Deși acest proces este bine înțeles, o serie de factori legați de procesul stabilirii de obiective pot impune limite organizaționale procesului decizional.
Lipsa de atașament față de obiective. Un manager îndeplinește mai multe roluri și are obiective corespunzătoare fiecăruia dintre aceste roluri. Un conflict între obiectivele unui individ apare atunci cînd obiectivele sale nu sunt în acord cu cele organizaționale, individul pierzîndu-și în final atașamentul față de unele dintre acestea. Un manager nu va fi atașat față de obiective care intră în contradicție cu propriile sale interese.
Conflictul de obiective. Între obiectivele diferitelor unități (departamente, secții etc.) ale firmei pot apărea de asemenea conflicte, care se vor constitui ca limite în luarea deciziilor.
Obiective în schimbare. Nivelul la care au fost stabilite diferitele obiective ale organizației și tipul acestora creează provocări deosebite pentru manageri. Chiar dacă obiectivele generale ale organizației rămîn nemodificate, obiectivele stabilite la nivel funcțional se schimbă în timp.
Valori. Procesul decizional este influențat de asemenea de valorile personale ale managerului (idealuri abstracte care modelează modul de gîndire și comportamentul individului). S-a observat că firma are sisteme de valori puternice și bine articulate, deoarece managerul care lucrează în această firmă simt nevoia să adopte aceste valori pentru a avea succes.
Un bun punct de început în dezvoltarea unei culturi orientate spre valori o reprezintă declararea scrisă a eticii cu privire la majoritatea aspectelor cu care se confruntă managerii.
Procesul decizional în cadrul întreprinderii ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" în vederea adoptării unui plan de afaceri este influențat și de o serie de factori de mediu intern sau extern al organizației.
Mediul intern
1. Componenta umană a organizației
trecut educațional și abilități;
abilități tehnice și manageriale anterioare;
gradul de implicare al membrilor și atașamentul lor față de atingerea obiectivelor sistemului;
stil comportamental interpersonal;
existența de forță de muncă utilizabilă în cadrul sistemului.
2. Componenta funcțională și a grupurilor de lucru organizaționale
caracteristicile tehnice ale unităților organizației;
interdependența unităților organizaționale în atingerea obiectivelor;
conflicte în cadrul unităților funcționale și al grupurilor de lucru;
conflicte între unitățile funcționale sau între grupurile de lucru.
3. Componenta nivelului organizațional
obiectivele și interesele organizaționale;
procesul de implicare a indivizilor și grupurilor în depunerea de efort maxim în vederea atingerii obiectivelor organizaționale;
natura produsului sau serviciului oferit de organizație.
Mediul extern
1. Componenta clienți
distribuitori ai produsului sau serviciului;
utilizatori propriu-ziși ai produsului sau serviciului.
2. Componenta furnizori
furnizori de materii prime;
furnizori de echipament;
furnizori de subansamble;
furnizori de forță de muncă.
3. Componenta concurenți
concurenți pentru furnizori;
concurenți pentru clienți.
4. Componenta socio-politică
legislația cu privire la industrie;
atitudinea față de industria respectivă sau produsul său;
relația cu sindicatele.
5. Componenta tehnologică
îndeplinirea noilor cerințe tehnologice ale industriei în producerea bunului sau serviciului;
îmbunătățirea sau crearea de noi produse prin introducerea noilor descoperiri tehnologice.
Managerii firmei ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" nu încearcă să rezolve toate problemele cu care se confruntă, ci sunt capabili să delege altora responsabilitatea luării unor decizii, rezolvînd doar problemele care au o influență puternică asupra atingerii obiectivelor organizaționale. Există proces sistematizat de luare a deciziilor pentru rezolvarea situațiilor-problemă neprogramate dificile sau complexe, dezvoltat în baza practicii manageriale cu istorie de ani de zile.
Deși condițiile în care sunt luate deciziile sunt variate, există o serie de elemente comune ale tuturor deciziilor manageriale. O decizie reprezintă alegerea unei variante dintr-o serie de alternative. Procesul rațional de luare a deciziilor constă dintr-o serie de pași pe care managerii ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" îi urmează, fie formal, fie pe baza intuiției, în alegerea alternativei considerate optimă.
Acești pași sunt: identificarea problemei, generarea de soluții alternative, selectarea alternativei celei mai benefice, implementarea alternativei alese și obținerea de feedback în vederea evaluării eficacității deciziei.
Pasul întîi: identificarea problemei. Una dintre dificultățile pe care le ridică rezolvarea de probleme o reprezintă identificarea corectă a problemei. Se întîmplă uneori ca managerii să se grăbească să aleagă alternative înainte de a fi identificat problema fundamentală.
Obstacole în calea definirii corecte a problemei. Problemele nu sunt întotdeauna evidente, și în calea identificării lor pot sta o serie de obstacole, a căror depășire permite managerilor să vadă care este cu adevărat problema. Printre aceste obstacole cele mai întîlnite sunt:
Acordarea de atenție efectelor, iar nu cauzelor. Prea frecvent se întîmplă ca managerii să definească problemele în termenii simptomelor, iar nu în termenii cauzelor.
Percepția selectivă. Datorită faptului că fiecare dintre noi deținem o serie de percepții bazate pe experiența personală, managerii au adesea tendința de a defini problemele în termenii dictați de trecutul și instruirea lor. Pentru a depăși obstacolul pe care îl constituie percepția selectivă, managerii trebuie să ia în considerare mai multe puncte de vedere înainte de a defini problema.
Definirea problemelor prin soluții. Problemele trebuie să fie definite precis, fără asocierea lor cu anumite soluții.
Ce este o problemă? Procesul identificării problemelor este esențial pentru selectarea celei mai bune alternative. Managerii firmei caută în permanență să identifice ocaziile și problemele care apar în mediu. În acest stadiu al luării deciziei managerii se pot ajuta de una dintre următoarele abordări:
Abateri de la performanțele anterioare.
Abaterea de la plan.
Primirea de feedback. Managerii descoperă existența unei probleme din discuțiile cu furnizorii și clienții organizației sau cu subalternii sau superiorii lor ierarhici.
Concurența. Performanțele organizației ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" în raport cu cele ale concurenților săi reprezintă un indicator al existenței unor eventuale probleme.
Pasul al 2-lea: generarea de soluții alternative. Odată ce problema a fost identificată, al doilea pas în procesul de luare a deciziilor îl reprezintă generarea de soluții alternative. În această fază a procesului decizional este esențială creativitatea.
O abordare care permite stimularea creativității în faza de generare de soluții alternative o reprezintă brainstormingul. Într-o ședință de brainstorming, managerii firmei, contabilul și tehnicianul sunt adunați cu scopul de a genera abordări alternative pentru rezolvarea unei probleme date, indiferent de cît de nepotrivite ar putea părea aceste alternative. Una dintre regulile brainstorming-ului o reprezintă faptul că nu sunt permise evaluarea sau criticarea sugestiilor, astfel că participanții se simt liberi să își exprime părerile. Ideile generate în ședințele brainstorming reprezintă uneori alternative importante și demne de luat în seamă în procesul de luare de decizii.
În căutarea de alternative, decidenții se confruntă cu o serie de constrîngeri care limitează numărul de alternative, și care pot fi cauzate de resursele financiare limitate, de factorul uman din organizație, care poate limita posibilitatea de implementare a anumitor alternative, sau de facilitățile materiale neadecvate. Datorită faptului că decidenții cunoasc aceste constrîngeri, în așa fel încît nu se consumă în mod inutil timpul cu evaluarea unor alternative care nu sunt viabile, și se elimină posibilitatea ca alternative semnificative să nu fie luate în calcul datorită faptului că managerii nu cunosc obstacolele pe care aceste alternative le pot întîmpina.
Pasul al 3-lea: selectarea alternativei optime. După identificarea soluțiilor alternative, acestea trebuie să fie evaluate și comparate în termenii fezabilității și consecințelor lor. Este apoi aleasă cea mai bună decizie pentru obiectivele organizației.
Selectarea alternativei optime poate părea un proces de identificare a avantajelor și dezavantajelor fiecărei alternative și de alegere a alternativei preferate sau a celei optime. Din nefericire, alegerea este dificilă atunci cînd decizia este complexă și implică mari grade de nesiguranță sau risc. Iată cîteva dintre aceste dificultăți:
Două sau mai multe variante pot părea la fel de atractive. În aceste condiții se efectuiază o mai atentă analiză și evaluare a acestor alternative de către decident.
Este posibil ca nici o alternativă să nu permită atingerea în întregime a obiectivului stabilit. În aceste condiții, se implementează două sau chiar trei alternative.
În situația în care nici una dintre alternative nu ar permite atingerea obiectivului stabilit, se revine la etapa căutării de alternative.
Decidentul poate fi confuz din cauza numărului mare de alternative atractive,. În această situație se efectuiază o mai atentă comparare și evaluare.
Datorită faptului că managerii nu au cunoștință de toate alternativele existente și de consecințele acestora, ei pot alege prima alternativă care le va da impresia că poate rezolva problema.
Pasul al 4-lea: implementarea soluției alese. Odată ce a fost aleasă o alternativă, se iau măsuri de implementarea a acesteia, deoarece chiar și cea mai bună decizie cu putință este inutilă dacă nu este transpusă în practică în mod eficient.
Managerii stabilesc bugetele și planurile operaționale detaliate, permițînd monitorizarea progreselor. Se atribuie apoi responsabilitatea îndeplinirii sarcinilor anumitor departamente și persoane. Implementarea, deși a fost identificată ca etapă distinctă a procesului decizional, este legată de toate etapele acestuia și reprezintă legătura cu fiecare dintre funcțiile manageriale.
Pasul al 5-lea: urmărire și evaluare. Evaluarea este o etapă a procesului decizional neglijată de obicei, deși reprezintă un element esențial. Managerii ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" întotdeauna compară rezultatele reale cu cele prevăzute pentru a vedea dacă problemele au fost rezolvate cu adevărat.
Evaluarea le permite managerilor ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" să învețe din experiență, crescîndu-le astfel capacitatea de a lua și implementa decizii eficace. De aceea acordarea de atenție evaluării permite rezolvării de probleme să devină o activitate dinamică și continuă pentru managerii performanți.
CAPITOLUL III
FORMELE DE OPTIMIZARE ȘI MODERNIZARE A CĂILOR DE PERFECTARE A PLANULUI DE AFACERI
3.1 Analiza SWOT
Pentru a putea aprecia situația managerială din cadrul întreprinderii, ne-am propus să efectuăm analiza SWOT. Analiza SWOT pune în lumină punctele tari și slabe ale firmei, asociate cu oportunitățile și amenințările existente la un moment dat pe piață.
Punctele tari și punctele slabe se referă la companie și la produsele sale, la calitățile intrinseci ale produsului, la resursele umane, materiale și financiare ale companiei (factorii interni), în timp ce oportunitățile și amenințările analizează mediul exterior (factorii externi). Analiza SWOT implică înțelegerea și analizarea punctelor tari și a celor slabe ale ideii de afaceri, precum și identificarea aspectelor care ar putea favoriza sau amenința activitatea companiei pe piață. În acest fel se vor putea valorifica la maxim punctele forte, se vor rezolva deficiențele, se vor valorifica ocaziile favorabile și se vor lua măsuri de diminuare a riscurilor. Rezultatele analizei SWOT sunt prezentate mai jos:
Oportunități:
apelarea la sisteme evoluate de management
îmbunătățirea gamei sortimentale;
crearea unei noi imagini, precum și a unei reputații de încredere;
comunicarea principalelor beneficii: calitate, varietate, accesibilitate;
atacarea segmentelor ocupate de concurenți;
Amenințări:
promovarea agresivă a concurenței;
pierderea piețelor tradiționale de desfacere a producției;
calitatea distribuției concurenței;
diversitatea gamei sortimentale a concurenței;
imposibilitatea atragerii investițiilor străine din cauza instabilității mediului economico-politic;
costul înalt al creditelor bancare;
scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor;
Analiza SWOT
Sursa: elaborat de autor în baza analizei SWOT
În urma analizei SWOT, putem constata că situația firmei este una nesatisfăcătoare căci mai mult predomină punctele slabe și amenințările. Firma nu poate să adopte strategii de dezvoltare, extindere sau penetrare pe alte pieți, deoarece nu are un mediu extern și intern favorabil. Este necesar ca întreprinderea să-și diversifice în continuare serviciile și producția, să-și îmbunătățească nivelul calitativ al serviciilor acordate, prin modernizarea acestora, prin folosirea unor tehnici și metode performante.
De asemenea e nevoie ca entitatea sa investească mai mult în publicitate și să se informeze mai mult despre piețele potențiale și despre concurenți.
Modalități de modernizare a planului de afaceri în cadrul ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean"
Dat faptul că ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" nu are un plan de afaceri elaborat, nici la nivel strategic, tactic și nici la operațional, vom încerca să elaborăm de sine-stătător un plan de afaceri operațional bazat pe depășirea deficiențelor din cadrul firmei ce au fost determinate în urma efectuării analizei SWOT.
Scopul (Denumirea)
Realizarea unui proiect inovațional prin elaborarea unui website, pentru modernizarea activității întreprinderii, ce va oferi clienților flexibilitate în timp și posibilități noi: de cumpărare și chiar rezervare online a curselor de transportare a mărfurilor.
Obiective
Realizarea unui proiect inovațional prin efectuarea unui website, unde clienții să aibă posibilitatea efectuării tranzacțiilor de cumpărare și rezervare a curselor de transport online. Website-ul urmează a fi format și pus în exploatare în urma unui parteneriat cu compania din domeniul IT-ului „Endava” S.R.L. Bugetul alocat acestui proiect este de aproximativ 21 000 lei.
Proiectul urmează a fi pus în aplicare la începutul nului 2016, pe un termen nedeterminat, termenul depinzînd de succesul proiectului.
Caracteristici ale serviciului
Noul serviciu constă în elaborarea unui site pe o pagină web din Republica Moldova, ce va reprezenta site-ul oficial al ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean". Prin respectivul site, clienții vor putea să se înregistreze și să își cumpere produsele firmei sau rezervezea curselor de transportare a mărfurilor.
În același timp, tot aici, clienții vor putea accesa orice informație despre companie și vor avea acces la orice informație au nevoie despre transportări necesară, dar și informații despre posibile destinații de călătorie cu scopul de trasportare a mărfurilor.
Astfel, acest serviciu va da posibilitatea clienților să fie mai flexibili în timp și să își planifice mai din timp activitățile. În plus, aceștia nu vor fi nevoiți să meargă la oficiu ca să facă rost de rezervările de care au nevoie, nemaivorbind de faptul că în prezent rezervările nu sunt posibile.
În cazul în care un client se află peste hotare, însă are nevoie să transporte mărfuri prin Republica Moldova, acesta ar putea să își rezerveze curele de care are nevoie prin intermediului paginii web a întreprinderii pentru cursele potențial efectuate prin Republica Moldova.
Din urma acestui site, însă, va avea de cîștigat și însăși compania ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean", deoarece, îi va permite să planifice activitatea de transportare și efectuarea a unor orare viitoare mai eficiente, deoarece va avea o informație mai clară despre preferințele și cererea clienților.
Site-ul se va înregistra cu un „domain name” pe www.denumireasiteului.md. Site-ul reprezintă un software prin care se va face toate caracteristicile site-ului respectiv și unde se va conține toate elementele paginii web. Acest software urmează a fi implementat prin intermediului companiei „Endava”, cu care urmează a se încheia un contract de parteneriat.
Deoarece, tehnologiile informaționale se află la un apogeu al dezvoltării, oferirea acestor posibilități clientului va fi apreciată din partea acestuia.
Descrierea și tendința pieței
Piața din care face parte ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean", este piața serviciilor de transport auto. Însă pentru o analiză mai amplă, vom avea în vedere întreg domeniul transportului de călători și mărfuri. Piața transportului auto se află într-o tendință de creștere, deoarece tot mai multe persoane apelează la serviciile de transportare a mărfurilor deoarece consideră că este mai convenabil să apeleze la serviciile firmelor specializate decît să întrețină autoturisme proprii.
Avînd o informație despre posibilele destinații de transportare, pe site-ul oficial al firmei, clientul va putea să își organizeze mai bine activitatea.
Clienții
Clienții cărora li se va oferi serviciul dat, sunt clienții fideli și cei potențiali, doar că într-un număr mai mare.
Clienții sunt persoanele, care pe timp de sezon agricol își transportă recoltele. Tot ce le trebuie clienților este să fie deținători ai unui card bancar, ceea nu este deloc o problemă în zilele noastre, o mare parte a populației fiind deținătoare a cel puțin unui card bancar.
Strategia de Marketing
Promovarea acestui serviciu se va face prin intermediul panourilor publicitare elaborate de pe teritoriul Chișinăului și împrejurimile municipiului, de asemeni site-ul va fi promovat în rețelele de socializare.
Implementarea acestui proiect nu va influența modificarea prețurilor, deoarece scopul acestui proiect este de a moderniza activitatea întreprinderii, ce urmează să satisfacă clientul prin relația client-comapanie.
Procesul de implementare a serviciului
În urma planificării și organizării proiectului, soarta acestuia va fi directorul ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean",, care este în putere să ia decizie asupra acceptării sau refuzării proiectului spre implementare.
Pînă atunci, însă, se formează echipa de proiect, se planifică pas cu pas fiecare activitate a proiectului și se organizează. În același timp, se negociază posibila colaborare cu furnizorii necesari pentru un posibil acord de colaborare.
În urma deciziei de implementare, proiectul are să iși ia avînt prin întocmirea contractului cu compania Endava, care urmează să elaboreze software-ul necesar pentru o pagină web de care avem nevoie și care este descrisă conform contractului, în decursul a două luni.
Conform contractului, suma costului de prestare a serviciului urmează să fie achitate în două rate, și anume 30% pînă la instalarea softului, și restul după punerea în funcțiune a lui. Apoi, după aplicarea și punerea în exploatare a site-ului, proiectul urmează a fi declarat implementat, urmînd ca pe parcurs să fie verificată eficiența acestuia, iar între timp să existe o colaborare continuă cu furnizorul pentru efectuarea unor mici schimbări de design sau alt tip sau de asistență tehnică în caz de necesitate.
Etapa la care se află proiectul
La ora actuală, proiectul se află la etapa de planificare. În această etapă se planifică întreg proiectul, pas cu pas. Se cercetează mărimea bugetului, se formează echipa de proiect, care nu va fi una cu mulți membri, deoarece proiectul nu este unul de o mărime mare, se negociază prețurile cu furnizorii, etc.
Proiectul urmează să fie propus spre organizare în decursul a trei luni, ca apoi, directorul să ia decizia unei posibile acceptări sau refuzări de implementare a proiectului. În cazul în care proiectul urmează a fi acceptat, acesta urmează a fi organizat conform planificării, iar din 2016 să fie pus în funcțiune, ca peste două luni serviciul proiectului să fie pus în aplicare și să iși înceapă activitatea.
Echipa de Proiect
Deoarece mărimea proiectului este mică, nu este nevoie de o echipă mare de proiect. În echipă este nevoie doar de un manager de proiect care să ducă tratative cu furnizorii, de un asistent de proiect care să fie responsabil de parcurgerea pașilor proiectului conform planului. În această echipă de proiect mai este nevoie de un specialist în domeiul IT.
Cu toate acestea, respectivele persoane, membri ai echipei proiectului, trebuie să aibă o calificare satisfăcătoare. Cei trei membri ai proiectului urmează a fi numiți din interiorul întreprinderii, aceștia fiind cu vîrsta cuprinsă între 21 și 30 ani. Vîrsta contează pentru că îi face să fie mai flexibili și mai interesați de funcționalitatea proiectului.
Salariul urmează a fi pus ca salariu pe proiect, astfel încît pentru managerul de proiect să fie stabilită o remunerare de aproximativ 3000 lei pe proiect și pentru asistentul de proiect de 2000 lei, iar pentru specialistul din domeniul IT o remunerare de 4 000 lei, deoarece are un volum mai mare de lucru, cum ar efectuarea designeului siteului și alte servicii legate de site. În cazul în care proiectul va avea un succes remarcabil se va acorda o primă de proiec.
Planul Financiar
Sursa: Elaborat de autor
Conform planului financiar al respectivului proiect, costul total al proiectul este de 21 000 lei, care este alcătuit din costuri pentru software, adică contractul cu furnizorul prestător de servicii IT, costuri pentru remunerările membrilor de proiect și costuri pentru mentenanță. Sursa de finanțare a poriectul sunt sursele proprii, din Capitalul propriu.
Așteptările implementării proiectului sunt de a moderniza activitatea întreprinderii.
Riscurile posibile
În urma implementării acestui proiect sau pînă la implementarea acestuia, există cîteva riscuri potențiale și anume:
O parte a clienților, chiar dacă ar avea acces la acest serviciu, nu ar cunoaște cum să îl folosească. Aici ne referim anume la clienții ce sunt în etate, cei ce nu dispun de un card bancar sau nu au cunoștințe suficiente pentru a se folosi de o pagină web.
În timpul unor tranzacționări, acestea ar putea fi refuzate, ceea ce ar aduce nemulțumiri în rîndul clienților.
În uma implementării acestui proiect inovațional, autorul este de părere că întrerinderea va fi recunoscută și pentru utilizarea acestui tip de servicu, ce le va permite clienților o ușurare și cîștig în timp pentru cumpărarea biletelor de călătorie. Avînd scopul de a moderniza activitatea sa, întreprinderea se va apropria de cerințtele clienților prin intermediul acestui tip de serviciu pus la dispoziția clienților.
Avînd și unele riscuri, facilitățile pe care le oferă implementarea acestui proiect acoperă pierderile de pe urma posibilelor riscuri ce urmează să apară. După părerea autorului, proiectul trebuie sa fie implementat, pentru a influența o schimbare spre dezvoltare continuă a ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean"
CONCLUZII
În urma cercetării și meditării asupra ideilor expuse în lucrare, putem concluziona că în condițiile de mediu schimbător, deciziile sunt cel mai mult influențate de fluxul de informații deținute de un manager și de volumul informației cercetate. În cazul în care se dorește implementarea unei idei inovaționale prin intermediul unui plan de afaceri, fie operațional, tactic sau strategic în cadrul unei întreprinder, este nevoie de a se cerceta amănunțit domeniul planificării. Ar fi corect de a se începe cu conceptul de planificare și gradul de influență pe care ar putea să îl aibă în cazul unei potențiale implementări. Orice plan de afaceri trebuie să fie rezolvarea unei probleme din interiorul întreprinderii sau a societății. Conform tipologiei planurilor de afacere, acestea pot fi aplicate la nivel de departament în cadrul întreprinderii, la nivel de întreprindere, la nivel de administrație publică, la nivel de țară sau la nivel internațional.
Implementarea deciziilor prin intermediul unui proiect, este metoda cea mai utilă și influențabilă în contextul economiei actuale. Acest fapt se datorează, datorită potențialului proiectului de a fi implementat cu ajutorul unor pași bine defniți, planificați și organizați în cadrul acestuia, fiind preconizată influența acestor proiecte asupra activității întreprinderii, în cazul implementării lor. Deși luarea deciziilor în cadrul unui proiect reprezintă un proces dinamic și în permanentă dezvoltare, fiecare decizie este luată sau aplicată în mediul caracteristic unei organizații și toate deciziile presupun parcurgerea cîtorva pași elementari. În cadrul întreprinderii este foarte important ca managerul de proiect să cunoască structura și caracteristicile schimbărilor necesare, astfel încît sa poată influența luarea unei decizii corecte și importante activității întreprinderii.
Conform cercetării, remarcăm că activitatea managerială este atît o activitate de creare, elaborare, însușire a proiectelor/planurilor în conținutul funcțiilor manageriale, utilizarea metodelor posibile de implementare a acestora, cît și o activitate de cercetare, cunoaștere și analiză a proiectelor, care ar avea în vedere studierea structurii acestui proiect, implementarea în practică a obiectivelor propuse în scop de creștere a eficienței monitorizării și dezvoltării instituției și, nu în ulitimul rînd de luare a deciziilor corecte pentru implementarea proiectelor sau a unor pași ce aparțin planificării proiectelor.
Domeniul de activitate este unul influențabil în cazul necesității implementării unui proiect, iar în urma cercetării utilizate, în cazul acestei lucrări, putem constata că domeniul transportului este unul în care este necesar implementarea unor proiecte inovaționale mai ales pe termen lung. În cazul în care în acest domeniu ar fi implementat un proiect inovațional prin intermediul elaborării unui plan organizațional, s-ar rezulta un impact momental în societate sau la nivel de țară și industrie și unul pe termen lung, după cum am mai spus, pentru întreprindere, datorită posibilelor schimbări inovaționale, ce ar avea scopul dezvoltarea și modernizarea activității companiei sau a firmei în general.
Conform practicii internaționale, implementarea are loc nu doar prin cercetarea conceptului de plan de afacere sau de planificare, dar și urmările unei potențiale implementări ale planurilor de afacere, din punct de vedere financiar, tehnologic, calitativ și ecologic.
Pornind de la baza teoretică despre planificare și plan de afacere, am cercetat implementarea planurilor organizaționale în domeniul transportului. Apoi, analizînd întreprinderea din interior am monitorizat în ce măsură ecompania analizată este capabilă să implementeze un plan organizatoric de introducere a tehnologiilor noi și de ce ar avea nevoie de acest lucru. În urma analizei, am elaborat un plan inovațional ce ar putea fi posibil de implementat în cadrul întreprinderii. Acest lucru dă dovadă faptului că întreprinderea este capabilă să investească în proiecte inovaționale, ce ar avea drept scop dezvoltarea continuă și modernizarea întreprinderii.
Recomandările propuse de autor pentru ÎI "Alex-Victoria-Cobușcean" sunt:
Schimbarea strategiei întreprinderii. Deoarece întreprinderea are o strategie de stabilitate, propunem să se orienteze mai mult pe inovații, care ar produce o dezvoltare continuă.
Restructurarea structurii organizatorice a întreprinderii și formarea departamentului de cercetare-dezvoltare în cadrul întreprinderii, pentru a fi efectuate cercetări în vederea găsirii unor soluții inovatoare.
Implementarea unor proiecte inovaționale și stimularea investițiilor în acest sens.
BIBLIOGRAFIE
Manuale, monografii, rapoarte, cărți
Alan West, Planul de afaceri, 2000, pag.17
Alexandru Isaic-Maniu, Stelian Balica, Planul de afaceri ca instrument managerial, 2000., pag.12
Alstete, Jeffrey. Benchmarking in Higher Education: Adapting Best Practices to Improve Quality, 1995
Bangs, D.H., The Business Planning Guide, , 1995
Barrow C., and P. Barrow., The Business Plan Workbook., 1998
Blessis J., Galaj D., Hillel L., Kienast Phi. Planul de afaceri, 1997.
Boehlje, M.., and D. Lins. “Planning the Financial/Organizational Structure of Farm and
Butler D. Planificarea afacerii. Ghid de start, 2006.
Choo, Environmental scanning, 1984
Covey, S.R. The Seven Habits of Highly Effective People, 1989
Daily, F.W., Tax Savvy for Small Business. 1997
Finch B. Cum să concepi un plan de afaceri?, 2007
Gamble, R. “Preparing Business Plans.”, 1999
Jonovic, D. J., and P.J. Jonovic. Planmaker, A Growth and Succession Planning Workbook for
Kiril Tudorov, Planul de afaceri – ca instrument de previziune, 2000, pag.12
Mihail Dumitrescu, Strategii si management strategic, 2002, cap. 4, pag. 10
Norris Donald, A Guide for New Planners, 1991
Peterson, Marvin. “Analyzing Alternative Approaches to Planning.”,1999
Porojan D., Bisa C. Planul de afaceri. București, 2005.
Săndulescu I. M. Planul de afaceri. Ghid practic2006.
Schendel, D. Hofer,C.W., Strategic Management: A view of business policy and planning, 1979
the Family in Business, 2000
Watson, G.H. Strategic Benchmarking: How to Rate Your Company’s Performance Against the World’s Best. New York, 1993
Resurse internet
www.dictionar-economic.com
www.conspecte.md
www.ghidafaceri.ro
www.ru.scribd.com
Alte surse internet
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Manuale, monografii, rapoarte, cărți
Alan West, Planul de afaceri, 2000, pag.17
Alexandru Isaic-Maniu, Stelian Balica, Planul de afaceri ca instrument managerial, 2000., pag.12
Alstete, Jeffrey. Benchmarking in Higher Education: Adapting Best Practices to Improve Quality, 1995
Bangs, D.H., The Business Planning Guide, , 1995
Barrow C., and P. Barrow., The Business Plan Workbook., 1998
Blessis J., Galaj D., Hillel L., Kienast Phi. Planul de afaceri, 1997.
Boehlje, M.., and D. Lins. “Planning the Financial/Organizational Structure of Farm and
Butler D. Planificarea afacerii. Ghid de start, 2006.
Choo, Environmental scanning, 1984
Covey, S.R. The Seven Habits of Highly Effective People, 1989
Daily, F.W., Tax Savvy for Small Business. 1997
Finch B. Cum să concepi un plan de afaceri?, 2007
Gamble, R. “Preparing Business Plans.”, 1999
Jonovic, D. J., and P.J. Jonovic. Planmaker, A Growth and Succession Planning Workbook for
Kiril Tudorov, Planul de afaceri – ca instrument de previziune, 2000, pag.12
Mihail Dumitrescu, Strategii si management strategic, 2002, cap. 4, pag. 10
Norris Donald, A Guide for New Planners, 1991
Peterson, Marvin. “Analyzing Alternative Approaches to Planning.”,1999
Porojan D., Bisa C. Planul de afaceri. București, 2005.
Săndulescu I. M. Planul de afaceri. Ghid practic2006.
Schendel, D. Hofer,C.W., Strategic Management: A view of business policy and planning, 1979
the Family in Business, 2000
Watson, G.H. Strategic Benchmarking: How to Rate Your Company’s Performance Against the World’s Best. New York, 1993
Resurse internet
www.dictionar-economic.com
www.conspecte.md
www.ghidafaceri.ro
www.ru.scribd.com
Alte surse internet
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Planul DE Afaceri Cheia Succesului In Afaceri (ID: 144361)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.