Plantele Medicinale cu Rol Nutritiv

Se spune pe drept cuvânt că omul nu trăiește ca să mănânce, ci mănâncă ca să trăiască. Mâncarea nu este pentru om un principal scop, ci un mijloc, o necesitate prin care își asigură aportul necesar organismului pentru desfășurarea funcțiilor vitale.

Strămoșii noștri, pentru a-și asigura traiul, procurau hrana din mediul înconjurător, apelând la plantele care creșteau spontan.

Odată cu evoluția lui, omul a învățat să cultive o mulțime de plante, prin selecție, dar fără a renunța la recoltarea celor spontane, care s-au dovedit a fi o importantă și valoroasă materie primă pentru prepararea hranei zilnice. Se crede că în flora spontană a României există cel puțin 140 de plante alimentare.

Lucrarea aceasta are rolul de a prezenta plantele medicinale cu rol nutritiv, adică acele plante care conțin vitamine, proteine, lipide, glucide, microelemente și macroelemente, fibre alimentare. Datorită conținutului complex al plantelor alimentare din flora spontană, majoritatea au și o pronunțată valoare profilactică și terapeutică. În același timp, însă, există o serie de specii de plante care trebuiesc consumate moderat datorită principiilor active conținute, care peste o anumită doză pot fi toxice pentru organismul uman .

Cunoscând rolul plantelor spontane în alimentația omului și în asigurarea sănătății, ele merită mai multă atenție din partea oamenilor.

CAPITOLUL I

PLANTE NUTRITIVE DIN FLORA SPONTANĂ A ROMÂNIEI

În funcție de principiile alimentare (nutritive) conținute avem:

I.1.Plante care conțin caroten (provitamina A):

Morcovul sălbatic (Daucus carota) este o plantă identică la aspect cu morcovul cultivat, dar rădăcina este mai puțin îngroșată și alburie. În morcovi se află un procent de 2-3 mg% caroten (la unele soiuri de cultură putând ajunge la 6-7 mg%).

Fig.nr.1 – Morcovul de la negru la alb

Sparanghel (Asparagus officinalis) este o plantă cultivată din antichitate, ai cărei lăstari tineri, cărnoși au și proprietăți diuretice. Lăstarii exemplarelor mascule sunt mai fragezi și mai gustoși decât cele femele. Din semințele prăjite se poate obține un surogat de cafea. Fructele roșii sunt comestibile.

Fig.nr.2 – Sparanghel lăstari Fig.nr.3 – Sparanghel semințe

Pe lângă vitamina A conține foarte mult acid folic (150 mg acoperă 70% din necesarul unei gravide), foarte multe fibre, vitamina K și minerale.

Salata mielului (Valerianella locusta) este o plantă scundă cu frunze spatulate și flori mici albastre-cenușii, ce apar în lunile aprilie – iunie. Este o veche plantă alimentară (folosită de greci și romani) și conține vitaminele A, B și C, având proprietăți emoliente, diuretice, laxative și depurative.

Fig.nr.4 – Salata mielului, untișor sau salata de câmp

Provitamina A se mai găsește în coacăze (0,7-2 mg%), afine (0,8-1,6 mg%), cătina albă, cireșe, zmeură, mure, salată, ștevie, cicoare, măcriș, nalbă, păpădie.

I.2.Plante care conțin provitamina D: sunt relativ puține

Măceșul (Rosa canina) este un arbust spinos cu fructe roșii bogate în provitaminele D și A (2,5-6,5 mg%) , vitaminele C, B1, B2, PP, săruri minerale și glucide. Măceșele au proprietăți coleretice și colagoge, tonice, diuretice, antihelmintice.

Fig.nr.5 – Măceșul (fructele)

Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă alimentară și medicinală foarte bine cunoscută, frecventă în toată țara. Frunzele conțin provitaminele D și A, vitaminele B1, B2, C și săruri minerale (fosfor, siliciu, sulf, mangan). Au proprietăți coleretice și colagoge, depurative, diuretice, laxative, hipoacidifiante.

Fig.nr.6 – Păpădia

I.3.Plante care conțin vitamina E

Vitamina E se află mai ales în uleiurile vegetale (ulei de nucă), în legumele verzi (salată sălbatică, cresonul-izvoarelor) și în unele fructe (măceșe, fragi).

Nucul (Juglans regia și J.nigra) este un arbore la care sămânța are rol nutritiv. Uleiul de nucă este bogat în vitaminele E, B1, B2 și B3, acizi grași omega 3 și minerale (seleniu, fosfor, magneziu, zinc, fier și calciu). Uleiul diminuează riscul apariției afecțiunilor cardiace coronariene.

Fig.nr.7- Uleiul de nucă

Cresonul-izvoarelor (Nasturtium officinale) este o specie înaltă de 25-80 cm, cu frunze penate, glabre și flori albe cu 4 petale. Se întâlnește sporadic pe lângă izvoare și pâraie. Are proprietăți antiscorbutice, febrifuge și antinevralgice.

Fig.nr.8 – Cresonul-izvoarelor (năsturel)

Fragi de pădure (Fragaria vesca) este o cunoscută plantă cu stoloni, apreciată pentru fructele sale aromate ce conțin vitaminele E, C, K, B, săruri minerale (fier, calciu, sodiu, fosfor, magneziu, iod) și glucide.

Fructele au proprietăți tonice, diuretice, antigutoase, bactericide, laxative, depurative.

Fig.nr.9 – Fragi de pădure

I.4.Plante care conțin vitamina K:

Vitamina K este conținută în uleiurile vegetale, în unele legume cultivate (spanac, varză, conopidă, salată) dar și sălbatice (urzică, lobodă, cicoare, lucernă). Se găsește și în fructe de tip fragi, măceșe etc.

Loboda (Atriplex hortensis) este o binecunoscută plantă alimentară cu frunze verzi-roșcate, folosită încă din antichitate.

Planta conține vitamina K, A, celuloză, săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu). Are acțiune diuretică, depurativă, remineralizantă, emolientă, emetică, calmantă.

Fig.nr.10 – Loboda

Lucerna (Medicago sativa) este o cunoscută specie furajeră, cu frunze trifoliate și flori albăstrui răspândită în toată țara, atât cultivată cât și sălbatică.

Pe lângă vitaminele K, C, E, A, clorofilă, acizi organici, fitoestrogeni, conține și 4,5% celuloză, de aceea se recomandă trecerea printr-o sită, după opărire, pentru îndepărtarea părților tari.

Fig.nr.11 – Lucerna

Urzica vie (Urtica dioica) este o cunoscută plantă medicinală (cu proprietăți antimicrobiene, diuretice, antidiareice, hemostatice, hipoglicemiante, emoliente) și alimentară cu un apreciat conținut de vitamine (K, C, B, A) și săruri minerale (fier, potasiu).

Fig.nr.12 – Urzica vie

I.5.Plante care conțin vitamina C

Vitamina C deține ponderea cea mai mare în plante. În cantități mari se află în măceșe (până la 5 g%, la specia Rosa pendulina chiar până la 9 g%), în fructele de coacăz negru, scoruș-de-munte, în frunzele de zburătoare (180-190 mg%), în frunzele de păpădie (100-150 mg%), în măcriș (124 mg%), în hrean (75-100 mg%, uneori până la 195 mg%), în cresonul-izvoarelor (50-100 mg%), în frunzele și lăstarii de cătină-de-râu (85 mg%), în frunzele de lobodă și fructele de fragi (60-80 mg%), în castanele comestibile și în salata-mielului (50 mg%), în coacăzele roșii și urzici (până la 45 mg%), în mure (40 mg%), în zmeură (20 mg% în fruct și 800 mg% în frunză).

Seva mesteacănului este foarte bogată în această vitamină (frunzele conțin 330 mg% vitamină C).

În procent destul de mare, vitamina C se află și în afine, dracilă (fructe), păducele, cicoare, coada-calului, știr, sparanghel, asmățui, stupitul-cucului, nalbă, iarbă grasă, măcrișul-iepurelui, rizomii de obligeană și mai ales fructele de cătină albă.

Mesteacăn (Betula pendula) este un arbore recunoscut după scoarța albă și frunzele triunghiular-rombice. Seva obținută prin incizarea trunchiului, primăvara este consumată ca tonic datorită conținutului în vitamina C. Totodată conține multă levuloză (glucid) și are acțiune depurativă și antiinflamatoare în reumatismul articular și gută.

Fig.nr.13 – Mesteacănul Fig.nr.14 – Seva de mesteacăn

Cătina albă (Hippophae rhamnoides) este un arbust înalt de până la 5-6 m, cu ramuri spinoase, cu frunze argintii-cenușii sau cenușii-roșcate și flori mici brune-gălbui, ce apar în lunile martie – aprilie înaintea frunzelor.

Fructele sferice, portocalii se coc la sfârșitul verii. Aceste fructe sunt o adevărată polivitamină naturală, conținând vitaminele C, B1, B2, acid folic, acizi grași etc.

Fig.nr.15 – Cătina albă

Afinul (Vaccinium myrtillus) este un subarbust cunoscut, apreciat pentru gustul și valoarea alimentară și terapeutică a fructelor sale albastre-vineții (afinele).

La coacere (iulie-august) afinele au un ridicat conținut de glucide, vitaminele C și A și acizi organici.

Datorită conținutului, afinele sunt antidiabetice, antiseptice ale căilor urinare și intestinale, antidiareice, astringente și măresc acuitatea vizuală.

Fig.nr.16 – Afinul

I.6.Plante care conțin vitamina B1

Vitamina B1 se găsește în alune (până la 0,4 mg%), castane comestibile (0,23 mg%), coacăze (0,15 mg%), dar și în cireșe, agrișe, mere, păducele, măceșe, fructe de cătină albă, fragi, dar și în legume și specii aromatice precum păstârnacul, hreanul, păpădia, ștevia, angelica, cicoarea, pelinul, melisa, menta, lemnul dulce, pirul, obligeană, nalbă etc.

Menta sălbatică (Mentha longifolia) specia cu frunze lungi este cea mai întâlnită în țara noastră. Frunzele de mentă conțin pe lângă vitamina B1 și o cantitate mare de uleiuri volatile, substanțe polifenolice, taninuri, flavonoizi și principii amare, ce le conferă proprietăți bacteriostatice, antispastice, antidiareice, carminative, diuretice, expectorante, sudorifice, colagogă. Frunzele se folosesc ca aromatizant.

Fig.nr. 17 – Menta sălbatică

Angelica sălbatică (Angelica silvestris) este o plantă robustă de până la 2 m cu frunze penate, cu baza pețiolului (codița) puternic umflată și inflorescențe globuloase albe-verzui.

Rădăcina este bogată în vitaminele B și zaharuri, având proprietăți tonice și stomahice.

Fig.nr.18 – Angelica

I.7.Plante care conțin vitamina B2

Vitamina B2 este prezentă în cantități mai mari în urzici, salata-mielului, măcriș, nalbă, păpădie, cresonul-izvoarelor, măceșe, castane comestibile și fructe de cătină albă. Se mai găsește în special în semințe.

Nalba (Malva silvestris) este o plantă alimentară cunoscută încă din antichitate de egipteni, greci și romani. Este o plantă cu flori mari, roz-violacee, cu fructe cunoscute popular sub denumirea de "colacii – babei" sau "cașul-popii" care sunt consumate crude. În Evul mediu a fost o legumă foarte prețioasă.

Tulpinile tinere și frunzele au un gust plăcut, dulceag și conțin vitamine B și C și zaharuri.

Fig.nr.19 – Nalba

Măcriș (Rumex acetosa) este o plantă cunoscută cu frunze acrișoare. Măcrișul conține vitaminele B și C, fier, fosfor având proprietăți depurative, diuretice și laxative.

Fig.nr.20 – Măcrișul

I.8.Plante care conțin vitamina B3 (vitamina PP)

Vitamina B3 a fost pusă în evidență în seva de mesteacăn, cresonul-izvoarelor, măceșe, fructe de cătină albă, salata-sălbatică, păstârnac, cereale,soia, mazăre, spanac, cartof.

Salata-sălbatică (Lactuca perennis) este o specie cu inflorescență asemănătoare celor de la salata de grădină, dar de culoare violet-albăstruie sau gălbuie.

Conține vitaminele B, C, D, A, E, săruri de fier, calciu, cupru, fosfor, iod, magneziu, zinc, sodiu, clor, de aceea are proprietăți depurative, laxative, analgezice, antitusive, hipoglicemiante.

Fig.nr.21 – Salata sălbatică

Păstârnacul (Pastinaca sativa) este o specie alimentară cultivată dar întâlnită și în flora spntană. Rădăcinile cu miros caracteristic, conțin o mare cantitate de vitamine B, glucide și proteine.

Fig.nr.22 – Păstânac

I.9.Plante care conțin minerale

I.9.1. Potasiul: se află în cantități mari în coacăzele negre (până la 500 mg%), alune și castane (400 mg%), în urzici, sparanghel, podbal, cicoare, hrean, coada-calului, pir, limba-mielului, salata sălbatică.

Podbalul (Tussilago farfara) este o cunoscută plantă alimentară și medicinală cu acțiune emolientă, expectorantă, antispastică și antiseptică a căilor respiratorii.

Fig.nr.23 – Podbal

Pirul (Agropyron repens) este o buruiană (iarbă) frecventă în culturi ai cărei rizomi sunt utilizați în industria farmaceutică pentru acțiunea lor diuretică, sudorifică și antimicrobiană. Conțin săruri de potasiu, provitamina A, vitaminele B și zaharuri.

Fig.nr.24 – Pirul

I.9.2.Calciul: se găsește mai ales în frunzele de cresonul-izvoarelor (200 mg%) și de cicoare (100 mg%), în salata sălbatică și coacăzele negre (60 mg%), în morcovi (40 mg%), sparanghel (20 mg%), cireșe (18 mg%), alune, fragi, porumbe, fructe de ienupăr, rădăcină de hrean, țelină, salată sălbatică, urzică, nalbă etc.

Ienupărul (Juniperus communis) este un arbust a căror semințe cărnoase sunt negre-albăstrui, brumării și se maturizează în anul al doilea sau al treilea de formare. Semințele de 6-9 mm au proprietăți diuretice, carminative, stomahice și analgezice Semințele uscate se mai numesc ienibahar și se folosesc ca și condiment.

Fig.nr.25 – Ienupărul Fig.nr.26 – Ienibahar

I.9.3.Fosforul: este concentrat mai ales în alune (350-380 mg%), în castane (90 mg%), în zmeură și coacăze negre (34-38 mg%), mure (34 mg%), fragi (27 mg%), afine (13 mg%), iar dintre legume în cicoare, cresonul-izvoarelor, sparanghel, urzici, salată sălbatică, măcriș etc.

Alunul (Corylus avellana) este un arbust al căror fructe (alunele) ajung la maturitate în lunile august – septembrie. Conțin foarte mult ulei (până la 63%), fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier, cupru, vitaminele B și A, amidon.

Uleiul are acțiune vermifugă.

Fig.nr.27 – Alune

I.9.4.Magneziul: este prezent în alune și nuci (134 mg%), castane comestibile (40 mg%), mure și zmeură (24 mg%), coacăze negre (17 mg%), cireșe (14 mg%), fragi și porumbe (11 mg%). De asemenea, îl găsim în toate verdețurile, iar dintre legume, mai bogate în magneziu sunt urzicile, salata sălbatică, hreanul etc.

Zmeura (Rubus idaeus) este o plantă apreciată pentru fructele sale gustoase și parfumate. Conțin zaharuri, vitamine și minerale. Zmeura are efecte tonice, stomahice, depurative, diuretice, laxative și sudorifice.

Fig.nr.28 – Zmeura

I.9.5.Fierul: se găsește în cantități apreciabile în urzici, măcriș, salată sălbatică, sparanghel, cicoare, hrean, cresonul-izvoarelor, dar și în fructe precum agrișe, coacăze (4,7 mg%), alune (4,4 mg%), mure, zmeură, fragi (1 mg%) etc.

Agrișul (Ribes grossularia) este un arbust a căror fructe bogate în vitamine (A, B, C), minerale (fier, potasiu, calciu, fosfor, brom) și zaharuri sunt foarte apreciate. Fructele ajung la maturitate în lunile iunie-iulie și sunt laxative, diuretice și depurative.

Fig.nr.29 – Agrișul

I.9.6.Cuprul: este prezent mai ales în alune și nuci, cireșe, mere pădurețe, castane, în cicoare și salată sălbatică.

Măr pădureț (Malus silvestris) este un arbore ale cărui fructe se consumă crude (mai bune în primăvara următoare culegerii).

Fig.nr.30 – Măr pădureț

I.9.7.Manganul: se găsește în cresonul-izvoarelor, cicoare, păpădie, castane, iar cobaltul în cireșe și salata sălbatică.

Cicoare (Cichorium intybus) este o binecunoscută plantă alimentară și medicinală, cu efecte diuretice, depurative, laxative, coleretice, colagoge. Planta conține vitaminele B, C, K și săruri de mangan, potasiu, fosfor, sodiu, fier, cupru.

Fig.nr.31 – Cicoarea

I.9.8.Siliciul: se găsește în coada calului, napul porcesc, păpădie, urzici, fragi și în pielița multor fructe.

Coada calului (Equisetum arvense) cunoscută și sub numele de barba-ursului și brădișor, această plantă fără flori arată ca un brad în mianiatură. Este frecventă în toată țara. Este o plantă cu proprietăți antiseptice, diuretice, expectorante, hipoacidifiante, remineralizantă (conțin săruri de siliciu și potasiu).

Fig.nr.32 – Coada calului

I.9.9.Zincul: se află mai ales în castane, cireșe, podbal și salata sălbatică, iar sulful în alune, castane, cireșe, fragi, păpădie etc.

Cireșul pădureț (Prunus avium): este un arbore cu fructe mai mici decât cele ale cireșului cultivat, de culoare neagră la maturitate, respectiv în lunile iunie-iulie. Fructele au gust dulce.

Fructele conțin vitaminele C, A, B1 și săruri de sulf, zinc, magneziu, cupru, mangan, fier, calciu, clor, fosfor, cobalt și au efecte depurative, laxative, sedative, antiinfecțioase etc.

Fig.nr.33 – Cireș pădureț

I.9.10.Fluorul: se găsește în sparanghel, iodul în cresonul-izvoarelor (15-45 mg%), salată sălbatică, sparanghel și fragi, iar clorul în coacăzele negre (15 mg%), cireșe și salata sălbatică.

Fig.nr.34 – Cireșe

I.9.11.Bromul: se găsește în procent mai mare în sparanghel, morcov, țelină, agrișe, fragi și mure.

Țelina (Apium graveolens) este o plantă de grădina care crește sălbatică numai pe litoralul Mării Negre. Popular se mai numește "tonicul sistemului imunitar.

Fig.nr.35 – Țelina

I.10.Plante care conțin proteine

Sunt plante spontane culinare cu un conținut ridicat de proteine, care pot constitui singure un aliment hrănitor, cum ar fi: semințele de bob-de-țarină (până la 35% proteine), semințele de muștar negru (30% proteine, dar au gust iute și din această cauză se folosesc drept condiment), fructele de chimen (până la 22%), alunele, semințele de cornaci și rizomii de papură ( 18%), jirul (14,3%), castanele comestibile (10%). Cantități apreciabile de proteine conțin și păstăile (cu boabe), de drobiță, rizomii de crin-de-baltă, nalba, sparanghelul, săgeata-apei, limba-mielului etc.

Bobul-de-țarină (Lathyrus silvester) se mai numește măzăriche sălbatică sau linte și este o plantă asemănătoare cu mazărea, cu flori galbene și păstăi de 6-12 cm, cu boabe de 4-5 mm ce conțin 35% proteine. Se culeg în luna august.

Fig.nr.36 – Măzăriche sălbatică

Chimen (Carum carvi) este o plantă de pajiști cu fructe brune-gălbui, de 4-5 mm, subțiri și ușor curbate. Acestea apar în lunile iulie-august, sunt bogate în proteine, lipide și amidon.

Au și valoare terapeutică: acțiune galactogogă (stimulează secreția de lapte), carminativă (antiflatulent), emolientă.

Fig.nr.37 – Chimenul (planta) Fig.nr.38 – Chimenul (fructul)

I.11.Plante care conțin lipide

Cele mai bogate în lipide sunt: alunele (până la 63% ulei gras), semințele de muștar alb (47%) și negru (25-35%), sâmburii de sânger și semințele de zâmbru (40-45%), semințele de lubiț (31%), jirul (23%), fructele de chimen (18%), fructele de cornaci și castan comestibil (până la 8%), precum și semințele unor crucifere ca mirodenia, crușățeaua, hrenița, varza-de mare etc.

Lubiț (Camelina sativa) este o plantă asemănătoare cu traista-ciobanului, care formează în lunile mai-iunie flori albe-gălbui cu 4 petale. Plantă oleiferă, cunoscută din cele mai vechi timpuri, prezintă semințe care conțin 31% ulei .

Fig.nr.39 – Lubiț

Fagul (Fagus silvatica) este un arbore ușor de identificat după scoarța cenușie, netedă, frunzele ovat-elipsoidale, nedințate și fructele spinoase (jirul). Jirul este sățios, dar în cantități mari poate produce dureri de cap (cefalee). Jirul conține 23% lipide, 14,3% proteine, 32,3% substanțe extractive neazotoase.

Fig.nr.40 – Fagul Fig.nr.41 – Jirul

I.12.Plante care conțin glucide

Plantele care au un conținut de glucide ridicat sunt: măceșul (până la 30%), napul porcesc (până la 20%), sucul de fructe și seva de arțar, paltin-de-munte și mesteacănul (15-20%), rădăcină de lemn-dulce, păstârnac și barba-caprei (până la 17%), coarne (16%), mure și fragi (14%), agrișe și coacăze negre (până la 10%) etc. Substanțe glucidice, într-un procent apreciabil, conțin și rizomii de feriguță și de nuferi, rădăcinile de angelică, cireșele sălbatice, păducelele, scorușele, salcâm, trestie etc.

Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra) este o plantă care are o rădăcină groasă și lemnoasă conține vitaminele B și zaharuri până la 15%. Are acțiune laxativă, diuretică, antiinflamatoare, expectorantă și estrogenă.

Utilizarea ei este contraindicată hipertensivilor.

Fig.nr.42 – Lemnul-dulce

Salcâmul (Robinia pseudaccacia) este un arbore al căror flori au un gust dulceag (datorită zaharurilor) și parfumat și au rol hipoacidifiant gastric, antispastic.

Fig.nr. 43 – Salcâmul

Dintre glucide, amidonul reprezintă cea mai importantă substanță de rezervă a organismului vegetal și cea mai importantă sursă de energie pentru om. Plantele care depozitează în țesuturile lor amidonul sunt deosebit de hrănitoare.

Plantele din flora spontană, cele mai bogate în amidon sunt: cornaciul (pâna la 52%), castanele comestibile (40%), săgeata-apei (35%), jirul (30%), rădăcinile de lemn-dulce (20-30%), rizomii de papură, nuferii și fructele de chimen (20%), rădăcinile tuberizate de fasolică (17%), rizomii de crin-de-baltă, ferigă-de-câmp, limbariță, obligeană etc.

Cornaci (Trapa natans) este o plantă de apă cu frunze plutitoare rombice, cărnoase, cu flori mici, albe și fructe caracteristice de 2-4 cm, tari, prevăzute cu 2-4 coarne. Fructele (sâmburii) cunoscute și sub denumirea de castane-de-baltă se consumă crude sau fierte.

Fig.nr.44 – Cornaci (planta) Fig.nr.45 – Cornaci (fruct)

Castanul comestibil (Castanea sativa) este un arbore înrudit cu fagul, având însă frunzele țepos-dințate. Fructele sunt foarte apreciate și se consumă coapte, prăjite sau fierte.

Conțin amidon (40%), proteine, lipide, vitaminele B1, B2, C, săruri de potasiu, zinc, cupru, mangan, magneziu, calciu.

Fig.nr.46. – Castanul comestibil

CAPITOLUL II

SUPLIMENTE NUTRITIVE DIN PLANTELE DIN FLORA SPONTANĂ

II.1. Germeni din morcovi 100 capsule

Produsul este bogat în vitamine: A,B,C,E,G,K, respectiv săruri minerale: Ca, K, Na, Fe, Mg și Cr. Datorită conținutului de sorg, produsul are un procent ridicat de flavonoide și antioxidanți de natură vegetală.

Digestia necorespunzătoare, funcționarea deficitară a ficatului, acumularea metalelor cu efect toxic la nivelul ficatului pot determina modofocări ale culorii epidermei de la aspectul sănăos la o colorație cenușie. Consumul regulat al germenilor de morcov contribuie la menținerea tonusului epidermei, efect datorat în mare parte vitaminelor din compoziția produsului.

Produsul este bogat în vitamine (complexele de vitamine A, B, C, E, G și K) respectiv săruri minerale Ca, K, Na, P, Fe, Mg și Cr. În cel mai ridicat procent este prezentă provitamina vitaminei A, beta-carotenul. Datorită conținutului de sorg, produsul are un procent ridicat de flavonoide și antioxidanți de natură vegetală.

Numeroase studii clinice din țară și străinătate certifică efectul benefic al flavonoidelor. Produsul este un complex al compușilor activi din germeni, enzimelor și flavonoidelor de natură vegetală. Enzimele și flavonoidele prezintă sinergism de acțiune, prin potențarea reciprocă a efectului.

Mod de administrare: 3 x 1 – 2 capsule pe zi.

Recomandat ca adjuvant pentru: afecțiuni dermatologice, gastrointestinale, oftalmologice, în ciroza hepatică, diabet, miopie, nictalopie.

Fig.nr.47 – Germeni din morcovi

II.2. Vitaminizant cu măceșe și cătină comprimate

Susține rezistența naturală a organismului și este o sursă de vitamina C.

Ingrediente/comprimat: Extract de fructe de măceșe (Cynosbati fructus) și fructe de cătină (Hippophae fructus) 42,5 mg, vitamina C, ulei esential de lamaie, zahăr, excipienți.

Fructele de cătină albă aduc un aport important de vitamine (C, A, B1, B2, B6, B9, D, E, P, PP) și acizii grași esențiali. Fructele de măceș sunt foarte apreciate pentru conținutul lor bogat în vitamina C (500-1000 mg%), carotenoide,vitaminele A, B1, B2, E, P, PP și K.

Efecte: tonic general, antianemic, antioxidant, crește capacitatea de apărare a organismului. Este recomandat în: hipovitaminoze, anemii, prevenirea și tratarea infecțiilor respiratorii, convalescență, oboseală.

Contraindicații: nu se recomandă în caz de diabet și în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.

Se administrează: la copii 1 comprimat masticabil de 2 ori pe zi, la 2 ore după masă. Pentru stimularea poftei de mâncare se administrează cu 30 minute înainte de masă și la adulți:  1 comprimat masticabil de 3 ori pe zi, la 2 ore după masă.

Se fac cure de 1-3 luni sau conform recomandării medicului.

Fig.nr.48 – Vitaminizant cu măceșe și cătină

II.3. Dandelion (Păpădie) 520mg

Contribuie la funcționarea normală a sistemelor digestiv și hepato-biliar. Conține păpădie, 520mg/capsulă. Sunt capsule vegetale, recomandate în dietele vegetariene/veganere

Contribuie la:

funcționarea normală a sistemelor digestiv și hepato-biliar,

ajută la reducerea transaminazelor serice, fosfatazei alcaline, lactat dehidrogenazei,

stimulează secreția biliară și evacuarea bilei în duoden (efect coleretic și colagog),

ajută la detoxifiere,

ajută la menținerea tranzitului intestinal normal: susține digestia și reducerea flatulenței, ușor laxativ,

ajută la scăderea nivelului de LDL-colesterol și la creșterea de HDL-colesterol,

funcționarea normală a căilor urinare,

aparticipă la eliminarea normală a lichidelor corporale și a produșilor toxici de metabolism, diuretic blând cu menținerea concentrației sanguine a potasiului

controlul greutății prin efect diuretic și prin reducerea activității lipazei pancreatice.

Se administrează câte 2 capsule de 2 ori/zi la masă cu 200ml de apă sau conform recomandării consultantului de specialitate.

Fig.nr.49 – Dandelion

II.4. Nucă neagră

Nuca Neagră este un supliment alimentar obținut din fructul necopt de Juglans Nigra. Conține 15-20% proteine și aminoacizi esențiali. Cum organismul uman nu poate sintetiza acești aminoacizi, nuca neagră constituie o sursă naturală excelentă de a-i obține. Nuca Neagră conține hidroxijuglona, un ingredient cu acțiune antiparazitara și antiseptică puternică pe tractul digestiv. Nuca Neagră a fost folosită de grecii antici, de romani și de alte civilizații ca un tonic natural, antiseptic digestiv și antiparazitar. A fost timp de milenii unul din principalii agenți folosiți în curele de dezintoxicare și purificare a organismului.

Efecte: elimină viermii intestinali, antiseptic digestiv foarte eficient în diareile infecțioase, reglează tranzitul intestinal (sistemul gastrointestinal), antiparazitar, sursă importantă de aminoacizi esențiali (pe care organismul nu îi poate sintetriza), tonic natural.

Fig.nr.50 – Nucă neagră

II.5. Favisan lucernă 40cps

Lucernă – VitaCare Lucernă, prin conținutul său de extract din lucernă, are multiple efecte benefice asupra organismului în afecțiuni ale stomacului ca balonări, ulcere și lipsa poftei de mâncare iar datorită conținutului de vitamină U (ulcus, vitamină anti-ulcer), ajută la reînnoirea mucoasei lezate a stomacului și în general, a aparatului digestiv. Datorită conținutului ridicat de fibre este benefică în constipație, are un ușor efect purgativ și reduce balonarea. De asemenea, ajută la scăderea colesterolemiei și astfel, la preîntâmpinarea afecțiunilor cardiovasculare și a infarctului miocardic.

Recomandat pentru:

Afectiuni ale stomacului ca balonări, ulcere și lipsa poftei de mâncare

Ajută la reînnoirea mucoasei lezate a stomacului

Mod de administrare: ca supliment alimentar, 1-3 capsule /zi.

Fig.nr.50 – Lucernă

II.6. Urzică bio SCHOENENBERGER 200 ML

Întărește sistemul imunitar, influențează favorabil persoanele cu afecțiuni alergice, se utilizează în tratarea avitaminozelor și a bronșitelor, a hemoroizilor și supurațiilor.

Urzica conține substanțe proteice, având un număr mare de aminoacizi, substanțe de natură glucidică, amine, steroli, cetone, ulei volatil, substanțe grase, acid formic, acetic, pantotenic și folic, vitaminele A, B2, C, K, clorofilă, săruri minerale ca magneziu, calciu, fier, potasiu, cupru și siliciu. Substanța vezicantă (pentru piele) din planta proaspătă este alcătuită din acid formic, o enzimă, deasemenea și o toxalbumină, responsabilă pentru efectul urticant la nivelul pielii.

Mod de administrare:

•  pentru adulți, se recomandă câte 10 ml de două ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, dimineața și la prânz

•  copiilor peste 12 ani se recomandă câte 5 ml de două ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, dimineața și la prânz

Nu se administrează seara și nu se recomandă copiilor sub 2 ani și femeilor însărcinate.

Fig.nr.51 – Urzică Bio

II.7. Hofigal Muguri de mesteacan pufos – Gemoderivat

Produsul este un supliment alimentar care nu înlocuiește un regim alimentar variat și echilibrat și un mod de viață sănătos.

Compoziție: o monodoză de 1,5 ml conține extract glicerinohidroalcoolic diluat 1 DH din muguri proaspeți de mesteacăn pufos (Betula pubescens).

Are efecte pozitive în activarea sistemului reticulo-endotelial și activitatea limfocitară, în drenarea țesuturilor infiltrate cu exces de reziduuri metabolice, stimulează funcția de detoxifiere hepatică, antitrombofilică, tonică generală, stimulează remineralizarea și osteogeneza, normalizează valorile ureei, acidului uric și colesterolului.

Poate fi folosit cu efecte benefice ca tonic și stimulent general în stări de astenie psiho-fizică și epuizare, tulburări dismetabolice, carențe minerale, rahitism, tulburări de creștere, osteoporoză, gonartroză, coxartroză, parodontopatii, anorexie la copii și adulți, tromboflebite.

Mod de administrare: 1 monodoză de 1,5 ml de 1-2 ori pe zi, diluată în puțină apă, cu 15 minute înainte de mese. Preparatul diluat se soarbe lent și se ține cât mai mult în gură pentru favorizarea absorbției prin mucoasa bucală.

În funcție de afecțiune se poate asocia și cu alte extracte glicerinohidroalcoolice (în parodontoze, gingivo-stomatite cu bradul alb și stejarul; în demineralizări la copii și adulți, rahitism cu bradul alb; în tulburări de creștere însoțite de dureri osteo-articulare cu bradul alb și porumbarul; în rinofaringite recidivante la copii, adenoidite cu coacăzul negru, măceșul și bradul alb). La recomandarea medicului se pot schimba asocierile.

Forma de prezentare: cutie pliantă conținând 30 monodoze de 1,5 ml extract glicerinohidroalcoolic.

Fig.nr.52 – Muguri de mesteacăn pufos

II.8. Afine americane 100 de capsule

Compoziție: pulbere de afin american, cozi de cireșe, acid ascorbic, gelatină.

Principii active: antocianide, acizi organici din fructe, pectină, taninuri, vitamine în proporții ridicate. Dintre substanțele minerale, în cel mai mare procent apare potasiul, dar conține și calciu, fier, magneziu, mangan, zinc, sulf și fosfor.

Indicații generale:

tratamentul infecțiilor căilor urinare (vezicii și uretrei)

în scopul prevenirii recidivării infecțiilor căilor urinare

în scopul dezodorizării urinei

pentru prevenirea și tratamentul auxiliar al afecțiunilor cardio-vasculare

Mod de administrare: 3×1 capsule pe zi, la nevoie 3×2 capsule pe zi. Capsulele se înghit cu multă apă.

Fig.nr.53 – Afine americane

II.9. Tinctura de nalbă mare – 50 ml

Compoziție: Althaea radix  –  rădăcină de nalbă mare 20 g și alcool etilic 70% v/v pentru 100 g

soluție.
Acțiune: imunostimulatoare nespecifică, stimulatoare a fagocitozei, antiinflamatoare mai ales la nivelul mucoaselor aparatului respirator și digestiv, cicatrizantă și reepitelizantă.

Recomandări: pentru stimularea sistemului imunitar, boli inflamatorii ale tractului urinar, adjuvant în tratamentul simptomatic al tusei neproductive.

Precauții: în sarcină și perioada de alăptare, copii până la vârsta de 12 ani numai la recomandarea medicului.
Mod de administrare:20-30 picături de 3 ori pe zi, diluate în 50 ml apă fiartă și răcită. 
După diluare, concentrația de alcool scade la un nivel de concentrație homeopatică și nu comportă contraindicații legate de toxicitatea acestuia.

Forma de prezentare: flacoane de sticlă de 50 ml.

Fig.nr.54 – Tinctură de nalbă mare

II.10. Sirop podbal, ridichie neagra, propolis și miere 100 ml

Proprietăți: antiinflamator, antiseptic, antialergic, antiscorbutic, expectorant, fluidifiant al secrețiilor bronșice, secretolitic, antitusiv, diuretic, depurativ, emolient, coleretic, colagog.

Indicații: tratamentul simptomatic în infecțiile recurente ale căilor respiratorii (stări gripale, viroze respiratorii, rinite, sinuzite, faringite, amigdalite, laringite, bronșite acute și cronice), astm bronșic, emfizem pulmonar, pleurezii, silicoză, tuse tabagică, disfonie, tuberculoză în stadiul incipient, afecțiuni hepatobiliare, dispepsii, afecțiuni ale tractului urinar.

Mod de administrare: copii 4-6 ani: 1 linguriță de 3 ori/zi; copii 6-12 ani: 2 lingurițe de 3 ori/zi;
copii peste 12 ani și adulți: 2 lingurițe de 3 ori/zi.

Contraindicații: diabet zaharat și sarcină și alăptare.

Conține: extract fluid hidroalcoolic de podbal, extract fluid hidroalcoolic de ridiche neagră, sirop simplu de miere.

Fig.nr.55 – Sirop podbal, ridiche neagră, miere și propolis

II.11. Extract de IENUPAR

Extractul IENUPĂR, propus de compania VIVASAN, reprezintă un produs de exceptie, având la bază extractul de fructe de ienupăr. Extractul are o compozitie optimă de vitamine, minerale si alte substante biologic active.

Extractul Ienupăr stimulează metabolismul, eliminarea reziduurilor din organism, majorează tonusul vital si capacitatea de muncă. În virtutea proprietătilor nominalizate, extractul este recomandat pentru persoanele active. Actionează benefic capacitătile intelectuale, fortifică sistemul nervos, resta-bileste fortele, normalizează greutatea ponderală, echilibrul hidric, purifică sângele si reglează circulatia sangvină.

Extractul Ienupăr este, de asemenea, indicat în tratamentul infecțiilor urogenitale (cistită, prostatită, anexită), dat fiind activitatea lui antiinflamatoare si diuretică. În această ordine de idei, mentionăm că, spre deosebire de alti diuretici, nu elimină potasiul din organism, ceea ce este esential, deoarece potasiul este răspunzător de propagarea impulsurilor de la fibrele nervoase periferice spre sistemul nervos central. Deficitul potasiului (un semn fiind spasmele muschiului gastrocnemian) provoacă perturbarea functiei cardiace.

Mod de administrare: de 2-3 ori pe zi câte 1/2 linguriță în formă concentrată sau cu ceai fierbinte, după masă, timp de o lună. Între seriile de tratament se va respecta pauză de o săptămână.

Compoziție: zahăr, sirop de glucoză, extract de fructe de ienupăr, apă.

Fig.nr.56 – Extract de ienupăr

II.12. Coada calului 60cps Hypericum

Supliment alimentar 100% natural ce conține extract natural din coada calului (Equisetum arvense).

Acțiuni farmaceutice: diuretic, antiseptic, dezinfectant urinar, antimicrobian, remineralizant, hemostatic, hipoacidifiant.

Indicații terapeutice: se recomandă ca adjuvant în tratamentul afecțiunilor renale, cardiace și reumatismale cu retenție de apă în țesuturi, hipocalcemie și osteoporoză, anemie, hiperaciditate, ulcer gastric și duodenal, ameliorarea infecțiilor urinare și respiratorii, hemoragii uterine, hemoroizi, hemoragii nazale, combaterea mătreții și transpirației picioarelor, boli de piele.

Mod de utilizare: pentru adulți, doza zilnică recomandată este de 6 capsule pe zi, a câte 2 capsule după fiecare masă principală, în cure de 60 zile.

Prezentare:flacon cu 60 de capsule.

Fig.nr.57 – Coada calului

II.13. Lemn dulce – supliment alimentar (20 cps)

Lemnul dulce are urmatoarele actiuni :imunostimulatoare nespecifică a organismului, antiinflamatorie, mucolitică (fluidifiant al secrețiilor bronșice și faringiene), expectorantă, antiulceroasă, antispastică, antiagregantă plachetară, antivirală și antimicotică, efecte de tip mineralo-corticoid, ușor efect estrogenic.

Nu se utilizează: în sarcină și perioada de alăptare, în timpul tratamentului cu corticosteroizi, diuretice de ansă și tiazidice, cu glicozizi digitalici și antiaritmice de tipul procainamidei și chinidinei, în afecțiuni hepatice cu colestază. Precauții: la doze mari și timp îndelungat se poate administra doar la indicațiile medicului.

Administrare: 2-3 capsule de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale, cu multă apă (250 ml).

Fig.nr.58 – Lemn dulce

II.14. Epigastralgin, 25 capsule, Pro Natura

Indicații: gastrită hiperacidă, ulcer gastric și duodenal, colici gastrointestinale. Este un antiacid.
Compoziție: flori de salcâm, sunătoare, roiniță, gălbenele. Conținut: 25 capsule. Administrare: 1-2 la nevoie

Fig.nr.59 – Epigastralgin

CONCLUZII

Încă din antichitate, plantele alimentare sălbatice jucau un rol important în hrana omului. Stau mărturie în acest sens o serie de izvoare scrise care amintesc, între altele, de consumarea măcrișului, cresonului-izvoarelor, salatei-mielului, țelinei, sparanghelului, nalbei, a unor specii de usturoi sălbatic.

Însemnările antice, îndeosebi cele grecești și latine, mai informează despre utilizarea în arta culinară a lăstarilor de ghimpe și osul-iepurelui, a mentei, pelinului, a târtanului (rădăcina) pe care soldații lui Cezar îl mâncau preparat cu lapte ("Chara Caesaris"). Geto-dacilor le erau familiare plante ca urzica, iarba-grasă, hameiul, limba-mielului, barba-caprei, pătlagina, murul, socul, menta, mușețelul.

Astăzi, din nefericire, se apelează selectiv la fructele și legumele din flora spontană preferându-se acele specii care sunt apreciate ca delicatese (salata-mielului, urzica, leurda, măcriș, luminiță, nalbă, hamei, cicoare, sparanghel, afine, zmeură, mure, coacăze, castan comestibil, alun, migdal, cimbrișor, chimen etc).

Dintre speciile comestibile din flora spontană a României, în prezent se utilizează mai puțin de jumătate din cele folosite de stămoșii noștri. Motivele principale ale scăderii interesului pentru aceste specii spontane sunt, pe lângă proliferarea culturilor agricole, procurarea lor mai anevoioasă și accentuarea procesului de pierdere a cunoștințelor despre acestea de la o generație la alta.

BIBLIOGRAFIE

1. Dr. Drăgulescu Constatin – Plantele alimentare din flora spontană a României, Ed.Sport- Turism, București 1991

2. Butnaru Mariana – Plante medicinale miraculoase din flora României, Ed.Artmed, București 2004

3. Mihăescu Eugen – Dicționarul plantelor de leac, ED.Călin, București 2008

4.Tiță Ion- Botanică farmaceutică, Ed. Sitech, Craiova 2008

5. Bucur Laura- Farmacognozie, Ed. Muntenia, Constanța 2008

6. Istudor Viorica- Farmacognozie,Fitochimie,Fitoterapie, Ed.Medicală, București 2008

7. Bojor Ovidiu, Popescu Octavian- Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București

8. baby.unica.ro

9. sanatate.bzi.ro

10.www.farmacianaturii.ro

11.www.remediu.ro

12.www.acasa.ro

13.www.gustos.ro

14.www.farmaverde.ro

15.www.reteteleluiradu.ro

16.agro.afacereamea.ro

17.www.csid.ro

18.sanatateata.ro

19.www.cugetliber.ro

20.fares.ro

21.www.restaurantedelux.ro