Planificarea Unei Misiuni de Audit Si Asigurare Asupra Situatiilor Financiare la O Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

CAPITOLUL I: ASPECTE TEORETICE SI COCEPTUALE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR

1.1 Auditul financiar: definire, obiective, reglementari.

1.1.1. Preliminarii

1.1.2. Conceptele de bază ale auditului

1.1.5. Rolul auditului financiar

1.1.6. Obiectivele actuale ale auditului financiar

1.1.7. Normele de referință în auditul financiar

CAPITOLUL II: PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT FINANCIAR-ETAPA CU IMPLICATII MAJORE INTR-UN DEMERS DE AUDIT.

2.1. Orientarea si obiectiveleplanificarii auditului. Elaborarea planului de audit

2.2. Termenii angajamentelor de audit intre acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.

CAPITOLUL III: ETAPELE PLANIFICARII UNEI MISIUNI DE AUDIT FINANCIAR

3.1. Activitati preliminare unei misiuni de audit

3.2. Obtinerea informatiilor necesare cunoasterii clientului si al mediului sau.

3.3. Efectuarea procedurilor analitice preliminare.

3.4. Definirea pragului de semnificatie si evaluarea riscului de audit.

3.5. Intelegerea controlului intern si a sistemului contabil.

3.6. Planificarea activitatilor: strategia generala de audit si planul de audit.

CAPITOLUL IV: CAZ PRACTIC PRIVIND PLANIFICAREA UNEI MISIUNI DE AUDIT FINANCIAR PRIVIND SITUATIILE FINANCIARE LA O SOCIETATE DE ADMINISTRARE A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE

I N T R O D U C E R E

Un audit reprezintă examinarea de către un expert , auditorul financiar (care poate fi o persoană fizică sau juridică) a unui set de situații financiare și a înregistrărilor și registrelor pe baza cărora acesta poate oferi o opinie asupra situațiilor financiare cu scop general. Dar această opinie dă naștere multor altor întrebări.

Termenul "audit" este larg utilizat, adesea pentru a exprima lucruri foarte diferite. Exemplele includ auditul situațiilor legate de respectarea reglementărilor de mediu, auditul situațiilor privind respectarea standardelor de calitate și, desigur auditul anual independent al conturilor. În fiecare caz termenul "audit" este folosit pentru a exprima un proces ce oferă o asigurare, dar natura și întinderea acesteia poate să nu fie foarte clară. Auditul conturilor înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți, nu în ultimul rând datorită faptului că o mare parte din publicul larg nu are suficiente cunoștințe despre ce face un auditor financiar independent și despre rolul profesiei de contabil. Aileen Beattie (directorul departamentului de contabilitate și audit din cadrul Institutului Contabililor Autorizați din Scoția) încearcă să ofere un răspuns simplificat la această întrebare.

Procesul de audit implică:

obținerea unei cunoașteri detaliate a clientului

evaluarea calității sistemelor de raportare și a controalelor pentru a vedea dacă înregistrările contabile ce stau la baza acestora formează o bază credibilă pentru întocmirea situațiilor financiare

verificarea unui eșantion din tranzacțiile și soldurile din înregistrările contabile

revizuirea rezultatelor obținute în comparație cu cele din anii trecuți, cu cele estimate și cu rezultatele societăților comparabile pentru a se asigura că rezultatele par a fi rezonabile și că au fost date explicații acceptabile pentru tendințele și fluctuațiile neobișnuite

discutarea aspectelor semnificative din situațiile financiare cu conducerea

utilizarea de către auditor a raționamentului profesional pentru considerarea imaginii de ansamblu oferită de situațiile financiare – sunt acestea corecte?

Înainte de formularea unei opinii de audit, auditorul financiar trebuie să fie satisfăcut în ceea ce privește credibilitatea cifrelor și metoda de prezentare a lor în situațiile financiare. Cu toate acestea, constrângeri economice și de ordin practic dictează că activitatea auditorului să b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?nu se extindă la mai mult decât un eșantion de tranzacții și solduri ale unei anumite societăți/întreprinderi. Astfel, aptitudinile profesionale ale auditorului sunt utilizate pentru a determina tipul și măsura testelor de audit adecvate circumstanțelor pentru a acumula suficiente probe de audit pentru a putea formula o opinie. Explicația de mai sus privind limitările procesului de audit ajută la înțelegerea unui aspect privind auditul ce este în mod frecvent greșit înteles.

Auditorul financiar nu este responsabil pentru prevenirea sau detectarea fraudei, a altor neregularități sau erori, această responsabilitate revenind conducerii. Responsabilitatea auditorului este de a planifica, efectua și evalua în mod corect activitatea de audit în așa fel încât să poată fi detectate în mod rezonabil declarațiile eronate semnificative din situațiile financiare. Dacă auditorul identifică o posibilă existență a fraudei, va lua măsuri pentru a clarifica aspectul și, dacă este adecvat, va cuantifica valoarea acesteia.

Opinia de audit este exprimarea raționamentului profesional privind imaginea fidelă, sub toate aspectele ale activităților societății pe perioada respectivă, în conformitate cu legislația relevantă specifică și Standardele de Contabilitate Internaționale. Modul de redactare al raportului de audit derivă din legislație.

O “estimare contabilă“ denumește o evaluare aproximativă a unei valori a unui element în absența posibilității de a avea o metodă de măsură precisă.

CAPITOLUL I: ASPECTE TEORETICE SI COCEPTUALE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR 2 b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Auditul financiar: definire, obiective, reglementari.

Mulți autori din țara noastră și din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informații cu scopul de a exprima o opinie responsabilă și independentă în raport cu un criteriu de calitate.

Conform normelor naționale de audit, „o misiune de auditare a situațiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei opinii potrivit căreia situațiile financiare au fost stabilite, în toate aspectele lor semnificative, conform unei referințe contabile identificate“.

Referințele contabile pot fi:

– normele contabile internaționale

– normele contabile naționale

– alte referințe contabile bine precizate și recunoscute.

Aderarea României la Uniunea Europeană a impus introducerea sa și în țara noastră. Etimologia cuvântului audit provine de la latinescul “AUDIRE” și înseamnă a asculta. Englezii îi dau semnificația de verificare, revizie contabilă, bilanț.

Produsul contabilității îl reprezintă informația contabilă, iar obiectivul său este obținerea unei imagini fidele a situațiilor financiare anuale care cuprind „bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie și notele la conturile anuale“.

Situațiile financiare trebuie să furnizeze informații care prezintă fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii, reflectă realitatea economică a tranzacțiilor realizate, sunt imparțiale, prudente, relevante și credibile.

Pentru realizarea calității informațiilor prezentate în situațiile financiare se vor aplica prevederile Standardelor de Contabilitate Naționale relevante și/sau Standardele de Contabilitate Internaționale pentru a oferi o imagine fidelă a patrimoniului, a profitului (pierderii) și a fluxurilor de trezorerie.

Diversitatea activităților economico-financiare, dezvoltarea piețelor de capital, a instituțiilor bancare, etc. au condus la creșterea complexității lucrărilor contabile ce pot atrage erori în prelucrarea datelor, interpretarea și evaluarea lor cu consecințe negative asupra deciziilor utilizatorilor de informații contabile. b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Mai mult, producătorii de informații contabile nu sunt neutri față de operațiunile efectuate și, implicit, conturile anuale, ceea ce ridică semne de îndoială cu privire la obiectivitatea profesionistului contabil.

Susceptibilitatea realității informației contabile cuprinse în situațiile financiare anuale poate fi dată și de calitățile moral-profesionale ale producătorilor de informații .

La rândul lor, utilizatorii informației contabile „investitorii, salariații, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, guvernele și administrațiile, publicul“, sub influența unor medii economice, culturale, politice și juridice diverse, au interese diferite asupra nevoii de informare.

Conflictul de interese între utilizatorii și producătorii de informație contabilă trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale în domeniu, reprezentată de auditori care au, prin efectul legii, calitatea de expert contabil, contabil autorizat cu studii economice superioare, societăți de expertiză, cenzori etc., înscriși ca membri în Camera Auditorilor.

Scopul activității auditorilor este acela de a restabili o încredere rezonabilă între producători și utilizatori ai informației contabile. Astfel, auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informației contabile, atunci când aceștia iau decizii economice.

Standardul Internațional de Contabilitate nr. 1 arată că „informația financiară are ca obiectiv furnizarea unei informații utile în luarea deciziilor economice și financiare“.

Obiectivul de utilitate al informației este preluat în toate cadrele conceptuale de contabilitate.

Deci între producători și beneficiari ai informației contabile se interpune auditorul, în calitatea sa de expert contabil. Expertul contabil este un profesionist de înaltă clasă cu o pregătire teoretică superioară, cu calități morale și etică profesională, o experiență practică îndelungată, recunoscut în domeniul respectiv ca persoană de mare competență și autoritate.

Auditul a fost definit în literatura de specialitate străină și națională la unison asupra opiniei motivate de îndeplinire a imaginii fidele asupra conturilor anuale.

Prin audit se înțelege examinarea profesională efectuată de o persoană autorizată, independentă, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele a situațiilor b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?financiare anuale.

Situațiile financiare trebuie să furnizeze informații utile pentru adoptarea deciziilor economice, pentru a hotărî momentul de cumpărare sau vânzare a unei investiții de capital, a evalua deficiențele în răspunderea managerială, a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și de a oferi alte beneficii angajaților săi, pentru a evalua garanțiile pentru credite acordate întreprinderii, a determina politicile de impozitare, pentru calculul profitului și distribuirea dividendelor, a elabora date statistice despre venitul național.

De regulă, situațiile financiare sunt întocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a nivelului capitalului financiar. În acest sens, s-a elaborat „Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare“ elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaționale. Acest cadru poate fi aplicat oricărui model contabil, precum și concepte privind capitalul și menținerea lui, opțiunea pentru tratamente contabile alternative permise de IAS.

„Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile“ sprijină auditorii pentru formarea unei opinii asupra situațiilor financiare. Dacă există un conflict între Cadrul general și un Standard de Contabilitate Internațional, cerințele IAS primează asupra acelora din „Cadrul general“.

Auditorii trebuie să aibă în vedere, potrivit „Cadrului general“, îndeplinirea obiectivului situațiilor financiare, caracteristicile calitative care determină eficiența informației contabile din situațiile financiare, modul de evaluare a elementelor pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare ca fiind principala sursă de informații a utilizatorilor.

Auditul financiar contabil este orientat spre:

a) verificarea respectării cadrului conceptual al contabilității (postulate, principii, norme și reguli de evaluare), general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar).

Procedura reprezintă o înlănțuire logică de operațiuni, cu scopul de a atinge un arul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare“ elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaționale. Acest cadru poate fi aplicat oricărui model contabil, precum și concepte privind capitalul și menținerea lui, opțiunea pentru tratamente contabile alternative permise de IAS.

„Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile“ sprijină auditorii pentru formarea unei opinii asupra situațiilor financiare. Dacă există un conflict între Cadrul general și un Standard de Contabilitate Internațional, cerințele IAS primează asupra acelora din „Cadrul general“.

Auditorii trebuie să aibă în vedere, potrivit „Cadrului general“, îndeplinirea obiectivului situațiilor financiare, caracteristicile calitative care determină eficiența informației contabile din situațiile financiare, modul de evaluare a elementelor pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare ca fiind principala sursă de informații a utilizatorilor.

Auditul financiar contabil este orientat spre:

a) verificarea respectării cadrului conceptual al contabilității (postulate, principii, norme și reguli de evaluare), general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar).

Procedura reprezintă o înlănțuire logică de operațiuni, cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.

b) verificarea și certificarea reflectării în contabilitate a situațiilor financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe întreg exercițiul financiar.

Legea Contabilității nr. 82/1991 republicată va fi aplicată împreună cu Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile, Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASC, Standardele de Contabilitate Internaționale și Naționale. b#%l!^+a?b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Auditul trebuie să urmărească dacă procedurile de culegere și prelucrare a datelor sunt bine stabilite și dacă se aplică în permanență.

Câmpul de aplicații nelimitat al contabilității militează în favoarea unei deontologii profesionale care răspunde la trei imperative: prudența, regularitatea și sinceritatea situațiilor financiare. Aceasta presupune o imagine fidelă a patrimoniului, a contului de profit și pierdere și a fluxurilor de trezorerie.

Asigurarea imaginii fidele depinde de respectarea principiilor arătate mai sus.

Regularitatea contabilității presupune respectarea regulilor procedurilor contabile și a principiilor general acceptate prevăzute de Legea Contabilității nr. 82/1991republicată și de Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASC, precum și de Standardele de Contabilitate Internaționale și Naționale. Principiile contabile sunt enunțate și de Standardele Naționale de Contabilitate.

1. Principiul prudenței trebuie să răspundă, potrivit Directivei a IV-a, la două imperative:

a) Numai beneficiile realizate la data închiderii bilanțului pot fi înscrise în acest cont;

b) Trebuie să se țină seama de toate riscurile previzibile și de pierderile eventuale care au apărut în cursul exercițiului sau al unui exercițiu anterior, chiar dacă aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decât între data de închidere a exercițiului și data de întocmire a bilanțului. Trebuie să se țină cont de deprecieri, indiferent dacă exercițiul se încheie cu pierderi sau cu beneficii.

Principiul trebuie aplicat cu bună-credință; el nu admite „supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității exercițiului financiar curent sau anterior“.

În elaborarea situațiilor financiare pot apărea incertitudini care inevitabil sunt recunoscute prin prezentarea naturii și a valorii lor. De exemplu, încasarea creanțelor incerte și litigioase, durata de viață probabilă a echipamentelor tehnologice, reclamații cu privire la produsele în garanție.

Doar câteva exemple unde prudența înseamnă a lua în calcul un grad de precauție în efectuarea raționamentelor necesare pentru a realiza estimări în condiții de incertitudine, astfel încât activele și veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile să nu fie b#%l!^+a?b#%l!^+a?subevaluate. b#%l!^+a?

În același timp, prudența nu permite constituirea de rezerve sau provizioane fără obiect sau supradimensionate, subevaluarea conștientă a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor. Astfel, situațiile financiare nu mai pot fi credibile.

2. Principiul permanenței metodelor are ca obiect continuitatea aplicării regulilor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor, astfel încât să se asigure comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

3. Principiul continuității activității care presupune că unitatea patrimonială își va continua în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil fără a intra în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a activității. Astfel, situațiile financiare trebuie să fie întocmite pe o bază diferită de evaluare.

4. Principiul independenței exercițiului se referă la delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor aferente activității agentului economic pe măsura angajării acestora și a trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă. „Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se produc și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit și este înregistrat în evidențele contabile și raportat în situațiile financiare ale

perioadelor aferente. Situațiile financiare care respectă acest principiu oferă informații utilizatorilor nu numai despre tranzacțiile trecute, care au implicat plăți și încasări, dar și despre obligațiile de plată din viitor și despre resursele privind încasările viitoare“.

5. Principiul intangibilității bilanțului de deschidere a unui exercițiu.

Bilanțul de deschidere trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a exercițiului anterior. Orice eroare constatată în exercițiul curent aferentă exercițiului încheiat se operează fără să se modifice bilanțul din exercițiul anterior.

6. Principiul necompensării (noncompensării). Elementele de activ și de pasiv se evaluează și se înregistrează în contabilitate separat, fără să fie permisă compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanțului, precum și între veniturile și cheltuielile înregistrate în contul de rezultate. b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991 este completat cu trei principii potrivit Directivei a IV-a Comunității Economice Europene și cu Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare. Aceste principii fac referire la evaluarea separată a elementelor de activ și pasiv, prevalența economicului asupra juridicului și pragul de semnificație.

7. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv În vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se va determina separat suma sau valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

8. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului

Potrivit acestui principiu, toate informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

9. Principiul pragului de semnificație. Pragul de semnificație arată valoarea semnificativă a oricărui element și trebuie prezentat separat în cadrul situațiilor financiare. Toate elementele care au valori nesemnificative și sunt de aceeași natură sau au funcții similare sunt consemnate, fără să fie necesară prezentarea lor separată.

În situația în care se fac abateri de la aceste principii în cazuri excepționale,

ele vor fi prezentate în notele la conturile anuale. Notele vor fi însoțite de motivațiile acestor abateri, precum și de prezentarea unei evaluări a efectelor lor asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a contului de profit și pierdere.

Sinceritatea urmărește aplicarea cu bună-credință a principiilor și regulilor contabilității. Persoana desemnată cu întocmirea situațiilor financiare este obligată să analizeze operațiunile înregistrate în documentele primare înainte de a fi înregistrate în contabilitate din punct de vedere legal și al eficienței lor.

Pentru auditor, sistemul informațional reprezintă principala sursă de informare, dar și unul dintre obiectivele sale.

Importanța auditului financiar contabil constă în sporirea credibilității informației din situațiile financiare, pentru viitoarele decizii ale utilizatorilor de informații. Faptul că b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?verificarea bilanțului contabil se face de un auditor independent, un bun profesionist, cu calități morale deosebite concură la realizarea uneia dintre calitățile informației contabile, și anume credibilitatea ei.

Pentru o firmă, auditul reprezintă și o vedere critică de ansamblu pentru evaluarea unei situații financiar-contabile determinate. Evaluarea critică a situațiilor financiare se face de un profesionist independent, care trebuie să-și îndeplinească misiunea fără a ține seama de posibile conflicte de interese existente între utilizatorii externi de informație și unitatea auditată.

Utilizatorii de informație contabilă folosesc situațiile financiare pentru deciziile lor viitoare. Adesea, ei au interese diferite față de alții, după cum urmează:

1. Investitorii prezenți și potențiali sunt interesați de riscul inerent al tranzacțiilor și de beneficiul adus de investițiile lor. Ei au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă acțiunile.

Acționarilor nu le este indiferentă informația care le permite să evalueze capacitatea întreprinderii de a plăti dividende. Ei doresc o transparență totală cu privire la situația patrimoniului, mărimea profitului și modul de repartizare a acestuia. Pe de altă parte, obținerea de dividende cât mai mari va reduce sursele de finanțare necesare dezvoltării.

2. Salariații și sindicatele. Personalul angajat și sindicatele sunt interesate de informații privind stabilitatea și profitabilitatea întreprinderii lor. Ei au în vedere informații care le permit să evalueze capacitatea întreprinderii de a oferi remunerații, pensii, oportunități profesionale, specializări etc.

3. Creditorii financiari sunt preocupați de informații care le permit să evalueze dacă întreprinderea are posibilitatea să ramburseze împrumuturile primite și dobânzile aferente la scadență.

4. Furnizorii și alți creditori comerciali sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele pe care le au de primit vor fi plătite la scadență. Creditorii comerciali sunt interesați pe o perioadă mai scurtă dacă nu sunt dependenți de continuarea activității întreprinderii ca principal client al firmei, interesați dacă își pot încasa sumele avansate.

5. Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei întreprinderi, mai ales când au tranzacții economico-financiare pe termen lung și sunt dependenți de acea firmă.

6. Guvernul și instituțiile sale sunt interesate de alocarea resurselor și de activitatea întreprinderii.

Aceste informații vizează dezvoltarea sau inhibarea unor sectoare de activitate pentru a b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?determina politica fiscală și ca bază pentru calcule macroeconomice în vederea determinării venitului național, a Produsului Intern Brut și a altor indicatori statistici.

7. Publicul este interesat de întreprinderi în ceea ce privește numărul de angajați și colaborarea cu furnizorii locali. Situațiile financiare pot ajuta publicul prin informații despre evoluția în prezent și în viitor a sferei activității întreprinderii, a potențialul ei financiar.

8. Managerii. Responsabilitatea principală de a întocmi și prezenta situațiile financiare ale întreprinderii revine conducerii. Dacă nu sunt acționari principali, ei urmăresc prin situațiile financiare să arate un rezultat financiar confortabil, astfel ca activitatea lor să fie apreciată pozitiv, dar în același timp, pentru a nu fi distribuite dividende mari, cu scopul de a păstra sursele de autofinanțare.

9. Bancherii. Informațiile din situațiile financiare trebuie să răspundă cerințelor de a evalua rentabilitatea întreprinderii, să diminueze riscurile ce implică creditarea agentului economic care dorește un împrumut. Astfel, întreprinderea trebuie să posede rezultatele curente pozitive, o lichiditate mare și în general o trezorerie netă pozitivă.

Într-o sferă largă de utilizatori care iau decizii economice, obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare care satisfac necesitățile economice ale majorității utilizatorilor. Ele reprezintă rezultatele administrării întreprinderii de către conducător, inclusiv modul de gestionare a patrimoniului și a resurselor încredințate. Există utilizatori care doresc să evalueze modul de administrare sau responsabilitatea conducerii pentru a lua decizii economice: „Aceste decizii pot

viza, de exemplu, opțiunea de a păstra sau a vinde investiția în întreprinderea respectivă sau înlocuirea ori reconfirmarea conducerii“.

Situațiile financiare nu oferă toate informațiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice, deoarece, în mare măsură, acestea arată efectele financiare ale unor evenimente trecute și nu oferă, de regulă, informații nefinanciare.

Credibilitatea în imaginea fidelă furnizată de contabilitate este dată de respectarea cadrului conceptual contabil, de aplicarea corectă a calității procedurilor utilizate, de principiile referitoare la regularitate și sinceritate, de calitățile moral-profesionale ale producătorilor de informații contabile.

Auditul este chemat să exprime o opinie independentă asupra situațiilor financiare, menită „să apere în mod egal pe toți utilizatorii de informație contabilă“. Pe baza opiniei b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?lor, utilizatorii iau decizii care necesită evaluarea capacității întreprinderii de a genera fluxuri de numerar pentru a plăti angajații, furnizorii, dobânzile, de a rambursa creditele și de a plăti dividendele. Pentru a evalua capacitatea de a genera numerar, informațiile trebuie sintetizate asupra poziției financiare, performanței și modificările ce sunt posibile să apară cu privire la solvabilitatea și lichiditatea întreprinderii.

Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare, modul în care beneficiile și fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes față de întreprindere.

Lichiditatea și solvabilitatea sunt utile pentru a previziona capacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele financiare scadente, de a formula raționamente despre eficiența cu care firma poate utiliza noi resurse. Informațiile suplimentare sunt cuprinse în „Note și materiale suplimentare“.

Sintetizând cele prezentate mai sus, auditul trebuie să restabilească o încredere rezonabilă între producătorii și utilizatorii de informație contabilă.

Rolul lor de a asigura utilizatorii de informații că s-au respectat principiile contabile general acceptate și procedurile interne stabilite de conducerea întreprinderii, precum și reflectarea imaginii fidele a situațiilor financiare reprezintă cheia succesului în menirea pe care o au.

Preliminarii

O misiune de audit financiar, legal sau contractual, este examenul efectuat de un profesionist independent și extern întreprinderii, având drept finalitate formularea de către auditor a unei opinii motivate privind contabilitatea și documentele contabile de sinteză. Pentru a ajunge la formularea unei opinii, auditorul trebuie să parcurgă următoarele etape:

o cunoașterea generală a întreprinderii

o evaluarea controlului intern

o controlul conturilor

Necesitatea verificării conturilor anuale (bilanțului contabil) rezidă din prevederile unor acte normative cu caracter național sau internațional cu aplicații asupra auditului financiar.

Conform normelor profesionale de lucru vom prezenta câteva noțiuni de importanță relativă a auditului financiar. Astfel pentru a-și forma opinia cu privire la bilanțul contabil, auditorul, expertul contabil, contabilul autorizat cu studii superioare sau cenzorul, folosește b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?proceduri care îi permit să obțină un grad rezonabil de certitudine că bilanțul întreprinderii este corect întocmit în toate punctele lui esențiale.

Datorită atât testelor, cât și altor limite ale auditului, datorită, de asemenea, limitelor inerente ale oricarui sistem de audit intern, există inevitabil un risc ca inexactități, chiar semnificative, să nu fie descoperite. Totuși, în prezența oricărui indiciu care permite să se presupună existența unei fraude sau a unei erori care poate duce la inexactități semnificative, auditorul va fi determinat să extindă procedurile sale de control în scopul confirmării sau infirmării dubiilor sale.

Cunoașterea generală a întreprinderii are ca obiect obținerea de către auditor a unei înțelegeri suficiente a particularităților întreprinderii și mediul în care aceasta funcționează, în scopul determinării riscurilor generale și identificării domeniilor și sistemelor semnificative.

Se apereciază că faza esențială a oricărei misiuni de audit financiar este evaluarea controlului intern. Astfel, dacă analiza conduce la o apreciere favorabilă a controlului intern, auditorul își poate reduce verificările directe; în schimb, dacă controlul intern este apreciat ca insuficient, auditorul trebuie să-și aprofundeze investigațiile. Controlul obiectivelor, în cadrul unui audit financiar, este planificat în funcție de factorii de risc și de importanța relativă a acestora, care diferă de la întreprindere la întreprindere. Riscurile nu au toate aceeași posibilitate de a se realiza, din acest punct de vedere se disting riscuri potențiale și riscuri posibile.

Pe parcursul exercitării misiunii sale, auditorul caută să identifice riscurile posibile în scopul adaptării controlului și evaluării incidenței erorilor asupra conturilor anuale. Auditorii trebuie să aibă o bună cunoaștere a factorilor de risc potențiali și să caute în fiecare întreprindere controlată riscurile posibile care decurg din particularitățile sale, din specificul organizării acesteia, precum și din sistemele adoptate, operațiile tratate în cadrul întreprinderii. Cunoașterea factorilor de risc va permite auditorului să acorde o atenție cuvenită de-a lungul misiunii sale, erorile posibile care pot avea o incidență asupra conturilor anuale. Această cunoaștere este însă foarte importantă în momentul planificării unor lucrări de control cu o cât mai mare eficacitate prin orientarea către zonele unde riscurile de erori sunt cele mai probabile.

Institutul experților contabili americani (American Institute of Certified Public Accountants) a formulat următoarea definiție a controlului intern: ,,controlul intern este format din planurile de organizare și toate metodele și procedurile adoptate în interiorul unei întreprinderi pentru protecția activelor sale, pentru controlul exactivtății și gradului de încredere b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?a documentelor contabile, pentru promovarea eficacității operațiilor și pentru urmărirea politicilor prescrise de conducere”.

Auditorul, va deosebi documentele care definesc o politică sau o orientare de cele care descriu sau subînțeleg efectuarea unor proceduri sau operații. Deși primele le lămuresc pe celelalte, ele nu sunt suficiente pentru ca auditorul să cunoască faptele.

Documentația, ca suport informațional, chiar dacă nu exprimă în totalitate procedurile descrise sau subînțelese au evoluat (de exemplu, datorită fie adaptărilor organizatorice ale întreprinderii, fie evenimentele posterioare închiderii exercițiului financiar) fără ca documentele sau înregistrările contabile să fi fost aduse la zi.

În fapt, efectuarea examinării analitice se realizează în funcție de aprecierea auditului.

Dacă se face o abordare, având în vedere riscurile, atunci cu cât acestea sunt mai importante, cu atât mai puțin trebuie să se acorde valoare probantă rezultatelor examinării analitice, aplicându-se în schimb teste detaliate (de conformitate și de pertinență) sistemelor de audit intern și de control al conturilor.

Procedurile tehnice examinării analitice prezintă avantajul de a putea fi folosite de către auditori în diferite faze de realizare a auditului financiar, cum ar fi:

În etapa de acceptare a mandatului și de orientare și planificare a misiunii; examinarea analitică va putea fi utilizată pentru o cunoaștere mai bună a întreprinderii și la identificarea zonelor de risc potențial, contribuind astfel la o mai bună programare a misiunii;

În etapa de supraveghere a gestiunii întreprinderii (aprecierea auditului intern și controlului conturilor) auditorul va folosi această tehnică pentru colectarea elementelor probante privind credibilitatea sau caracterul rezonabil al sistemelor de audit intern, al conturilor individuale sau al grupelor de conturi;

În etapa examinării conturilor anuale, auditorul utilizând și tehnica examinării analitice își va putea colecta elementele probante care să-i argumenteze convingerea că sunt asigurate condițiile de regularitate și sinceritate și că acestea dau o imagine fidelă a patrimoniului, rezultatelor și situației financiare a întreprinderii, la sfârșitul exercițiului respectiv.

Indiferent de mărimea întreprinderii, stabilirea măsurilor de audit intern se recomandă a fi făcută cu respectarea Normelor de audit din care decurg următoarele reguli generale: b#%l!^+a?b#%l!^+a? b#%l!^+a?

a) regula bunei organizări

b) regula integrării procedurilor

c) regula permanenței procedurilor

d) regula universalității aplicării procedurilor

e) regula independenței obiectivelor

f) regula bunei informări

g) regula concordanței cu necesitățile întreprinderii

1.1.2. Conceptele de bază ale auditului

Din examinarea diferitelor definiții formulate de diversele organizații profesionale (inclusiv de Federația Internațională a Experților Contabili), a opiniilor exprimate de autori consacrați ai domeniului (îndeosebi în literatura de specialitate străină) și a experiențelor dobândite în practica auditului pe plan mondial, desprindem următoarele concepte de bază ale auditului în general, aplicabile evident și auditului financiar:

În primul rând, auditul este o examinare profesională. Caracterul profesional al examinării se manifestă în principal prin utilizarea unei metode reprezentând demersul general, iar în cadrul acesteia folosește tehnici, proceduri și instrumente adecvate. Pe de altă parte, auditorul este un profesionist, deoarece cunoaște foarte bine activitățile și informațiile ce fac obiectul examinărilor sale și la fel de bine el stăpânește practicile și procedurile de audit. De asemenea, caracterul profesional al examinării este accentuat de existența unor organizații profesionale care au dreptul să emită norme și să controleze aplicarea lor.

În al doilea rând, auditul vizează sistemele de informare. Pot face obiect al auditării diferite tipuri de informații, respectiv informații analitice și sintetice, informații istorice și previzionale, informații interne și externe, informații cantitativ-valorice și calitative, informații standardizate și informații informale sau nestandardizate. Dar, auditul financiar rămâne indiscutabil asociat cu informația contabilă externă, fiind chiar una dintre componentele esențiale ale acesteia.

Pentru a explica asemenea lucru vom porni de la schema generală a proceselor de informare,care se prezintă astfel (vezi figura nr. 1):

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Fig. nr. 1 – Schema generală a proceselor de informare

Din această schemă simplă, care pune în evidență condițiile unui bun proces de informare, vom sublinia următoarele elemente:

faptele și fenomenele economice reprezintă în fapt ansamblul operațiunilor care se produc într-o întreprindere, instituție sau organizație și care trebuie să fie înregistrate în conturile contabile;

emitentul este cel care percepe faptele la care se referă informația furnizată diferiților utilizatori, fapte pe care le prelucrează, le interpretează și le prezintă prin mijloace specifice;

mesajul trebuie să fie elaborat în conformitate cu normele specifice domeniului și apoi transmis într-un limbaj cunoscut deopotrivă de emitent și de receptor; o asemenea abordare justifică noțiunile de “norme contabile” și “norme de limbaj” sau de “limbaj normalizat”, care reprezintă elemente esențiale ale proceselor de comunicare și care vor permite ca toți participanții la aceste procese să atribuie același conținut unor termeni, expresii, noțiuni, indicatori, situații etc.;

dacă vrem să adâncim analiza, vom admite că în aceste condiții emitenții de informații financiare (îndeosebi conducătorii compartimentelor financiar-contabile) trebuie să aibă o pregătire (formație) de specialitate, suficientă experiență practică și un instrumentar adecvat (echipamente, formulare etc.), iar utilizatorii de informație financiar-contabilă (acționarii, fiscul, bancherii care primesc mesajul, respectiv care consultă conturile anuale) trebuie să aibă cunoștințe satisfăcătoare de contabilitate și oarece experiență în interpretarea datelor.

În acest fel, schema prezentată de noi mai sus se complică (se îmbogățește), permițând o viziune mai clară a complexității proceselor ce conduc de la perceperea faptelor economice și financiare de către emitenții de informații până la perceperea imaginii acelorași fapte de către utilizatori, prin intermediul conturilor contabile sau situațiilor financiare considerate ca “mesaj” în procesele de informare și comunicare.

Și totuși sistemul nu este încă complet. Deși utilizează un limbaj comun și respectă toate b#%l!^+a?b#%l!^+a?condițiile impuse de profesie, lipsește încă un element esențial pentru echilibrul sistemului. În această fază a analizei noastre se pun două întrebări delicate, și anume:

este corect sau suficient de asiguratoriu să lăsăm ca singur emitentul , pornind de la percepția faptelor, să domine total și necontrolat mesajul transmis, adică traducerea faptelor în b#%l!^+a?limbajul convenit?;

este rezonabil să-l lăsăm pe utilizator (receptorul mesajului) să se descurce singur în interpretarea mesajului și îndeosebi în aprecierea acurateței acestuia?

Răspunsul la ambele întrebări este indiscutabil negativ. Specialiștii consideră că între cei doi (emitent și receptor) trebuie instaurată o “contra-putere” (și acesta va fi rolul auditorului) care cunoaște perfect normele și limbajul convenite și care are un statut de neutralitate, de independență totală față de cei doi. Mai mult decât atât, putem fixa și auditorului norme proprii de comportament, astfel încât nici acesta să nu aibă mai multă libertate în exprimarea opiniei sale asupra fidelității cu care mesajul reflectă faptele reprezentate.

Aplicarea acestui șir de raționamente la domeniul informației contabile conduce la completarea schemei prezentate anterior, care (în versiunea ei finală) va avea următoarea configurație (vezi figura nr. 2):

Fig. nr. 2 – Rolul auditului financiar și expertizei contabile în asigurarea imaginii fidele a conturilor contabile

(Adaptat după Audit financier, A.T.H. Guides, Ed. CLET, Paris, 1987, pp. 18-19)

Ar mai fi un aspect deosebit de important care merită să fie subliniat aici. În fața b#%l!^+a?b#%l!^+a?tendințelor contradictorii dintre utilizatori (care doresc să afle și să știe cât mai mult) și emitenții de informații (care preferă să prezinte, cu costuri limitate, o imagine cât mai atrăgătoare a întreprinderii lor), admitem că intervenția unui auditor independent va b#%l!^+a?contribui mult la temperarea exigențelor opuse și la asigurarea publicului larg că informația contabilă oferă o imagine fidelă, în conformitate cu regulile jocului cunoscute de toți. Desprindem de aici “rolul social” care este tot mai frecvent atribuit auditorilor.

Un al treilea concept de bază al auditului este acela că auditorul financiar urmărește exprimarea unei opinii responsabile și independente. Opinia este responsabilă pentru că îl angajează personal pe auditor, care trebuie să rămână neutru și independent atât față de emitentul informațiilor, cât și față de utilizatorul acestora.

Din punct de vedere al conținutului, opinia unui auditor se poate limita la o simplă apreciere sau judecată de valoare, ori poate fi completată cu unele recomandări; acest lucru este evident influențat și de natura misiunii sau de mandatul primit.

În al patrulea rând, auditul financiar presupune referința la anumite criterii de calitate. În domeniul economic și cel financiar-contabil principalele criterii de calitate sunt următoarele:

regularitatea – care reprezintă în esență conformitatea cu normele, principiile, standardele, regulile aplicabile cazului în speță; în vorbirea curentă se mai spune audit de conformitate;

sinceritatea (sau fidelitatea) – ceea ce vrea să însemne respectarea cu bună credință a normelor, principiilor, regulilor; trebuie avut în vedere faptul că, chiar dacă este vorba de o sinceritate „obiectivă” (cea care privește informațiile și nu pe emitentul lor), aceasta are totuși și un caracter „relativ” pentru că ea este apreciată prin raportare la un oarecare limbaj și la anumite reguli;

eficacitatea – care privește ansamblul criteriilor susceptibile a se combina cu cele de regularitate și sinceritate; aceste criterii vizează în principal trei elemente esențiale (cunoscute sun expresia „cei trei E”), respectiv: economie (de exemplu, în achiziționarea resurselor materiale și umane utilizate într-un proiect), eficiență (raportul dintre bunurile și serviciile produse și resursele consumate pentru acestea), eficacitatea propriu-zisă (măsura în care scopurile vizate sau efectele urmărite au fost cât mai bine atinse).

Cel de al cincilea concept de bază al auditului privește creșterea utilității informației. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Principalul aport pe care îl poate aduce un auditor este creșterea credibilității informației și a gradului de încredere pe care o dă utilizatorilor ei. Aceste elemente vor fi percepute atât de b#%l!^+a?utilizatorii interni de informații, cât și de utilizatorii externi. Avem în vedere dubla utilitate a conturilor contabile și îndeosebi a celor anuale, respectiv:

utilitatea internă – care privește conducerea și gestiunea întreprinderii;

utilitatea externă – care privește informarea terților.

Auditorul trebuie să fie și să rămână constant în centrul acestor preocupări și să aprecieze corect raportul cost/eficacitate al examinării sale, ținând cont totodată de obligațiile legale, reglementare sau contractuale care cad în sarcina sa.

În sfârșit, în al șaselea rând, auditul trebuie să țină seama de legislația și uzanțele din țara în care își are sediul întreprinderea auditată.

Chiar dacă normele de audit sunt tot mai mult aliniate la standardele internaționale, particularitățile mediului de afaceri nu pot fi neglijate.

1.1.3. Rolul auditului financiar

Obiectivul fundamental al auditului financiar este stabilit prin reglementările specifice domeniului, respectiv, „activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit standardelor internaționale de audit și altor reglementări adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România….”. Constatăm, din această definiție, că principalul rol al auditului financiar (care include și auditul statutar) îl reprezintă formularea unei opinii, de către persoane abilitate, asupra conformității informațiilor difuzate către utilizatorii externi prin intermediul raportărilor financiare cu starea de fapt a entităților raportoare. Rolul important pe care profesioniștii contabili (incluzându-i pe auditorii financiari) îl au în societate este subliniat și de Codul etic al profesioniștilor contabili, emis de către Federația Internațională a Contabililor (IFAC) , care apreciază că: „O caracteristică distinctivă a profesiei contabile este asumarea responsabilității de a acționa în interesul public. Prin urmare, responsabilitatea profesionistului contabil nu se limitează exclusiv la satisfacerea nevoilor unui client sau ale unui angajator.” Prin sintagma „interes public”, Codul etic are în vedere utilizatorii de informație financiar-contabilă, reprezentați de investitorii actuali sau b#%l!^+a?b#%l!^+a?potențiali, managementul entității, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul larg. Pentru a răspunde solicitării de a acționa în interesul public, profesioniștii trebuie să respecte unele cerințe de bază și principii fundamentale. b#%l!^+a?

Un rol important care revine auditului financiar îl constituie oferirea de încredere publicului că informațiile difuzate prin situațiile financiare corespund realității din entitățile raportoare. Calitatea informațiilor financiare reflectă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii entității. Acest obiectiv central al contabilității financiare și situațiilor financiare anuale se prezumă a fi atins dacă se respectă: convențiile fundamentale (contabilitatea de angajamente și continuitatea activității); caracteristicile calitative ale informației; principiile contabile generale și regulile de recunoaștere și evaluare a elementelor din situațiile financiare. De asemenea, auditorii financiari trebuie să se asigure că informația difuzată de entități nu este rezultatul unor activități de fraudă sau eroare, cu scopul de a manipula deciziile și comportamentul utilizatorilor ori de a ascunde aspecte semnificative referitoare la activitatea acestora, pentru a obține obiective predeterminate. În plus, auditorii financiari trebuie să respecte standardele profesionale (de audit), cerințele de bază și principiile conținute de Codul etic al profesioniștilor contabili, pentru a fi cât mai pertinenți în exprimarea opiniei lor în raportul de audit întocmit. Caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare Potrivit IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, „situațiile financiare trebuie să prezinte fidel poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități. Prezentarea fidelă prevede reprezentarea exactă a efectelor tranzacțiilor, a altor evenimente și condiții, în conformitate cu definițiile și criteriile de recunoaștere pentru active, datorii, venituri și cheltuieli stabilite în Cadrul general” . Pentru ca informația contabilă să răspundă cerinței de a reflecta imaginea fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii entității sau unui grup de societăți ea trebuie să îndeplinească anumite criterii de calitate. Este absurd să admitem că o informație care nu corespunde criteriilor b#%l!^+a?b#%l!^+a?calitative este în măsură să asigure realizarea acestui obiectiv fundamental al contabilității și situațiilor financiare anuale (rapoarte financiare , potrivit IASB). Sub acest aspect, se constată o anumită diferență de tratament a caracteristicilor b#%l!^+a?calitative în reglementările contabile internaționale actuale comparativ cu prevederile din normele românești.

Caracteristicile calitative in viziunea IASB

Principalele caracteristici calitative pe care trebuie să le îndeplinească informațiile financiare, în viziunea IASB, pentru a fi utile investitorilor existenți și potențiali, împrumutătorilor și altor creditori în deciziile pe care aceștia le iau sunt: relevanța și reprezentarea exactă (denumite caracteristici calitative fundamentale).

Relevanța. Această caracteristică fundamentală impune informațiilor financiare să aibă capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizatori. Informațiile pot avea capacitatea de a genera o diferență în luarea unei decizii chiar dacă unii utilizatori aleg să nu profite de aceste informații sau dacă le cunosc deja din alte surse. Se apreciază că informațiile financiarcontabile sunt relevante dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau ambele categorii valorice. O informație are valoare predictivă dacă este utilizată drept sursă de date de către utilizatori pentru a anticipa evoluții viitoare. Pentru a avea valoare predictivă, informațiile nu trebuie să reprezinte o prognoză sau o previziune. Informațiile financiar-contabile au valoare de confirmare dacă îi ajută pe utilizatori să le confirme sau modifice evaluările anterioare.

Reprezentarea exactă.

Pentru a fi utile, informațiile financiar-contabile nu trebuie să reprezinte numai fenomenele relevante, ci trebuie și să reprezinte exact fenomenele pe care își propune să le reprezinte. Pentru a oferi o reprezentare exactă perfectă, o descriere trebuie să îndeplinească trei condiții, și anume: să fie completă, neutră și fără erori. Însuși IASB recunoaște că perfecțiunea este atinsă rareori sau chiar niciodată, cu toate că obiectivul principal este maximizarea acestor calități ale informației financiar-contabile, în măsura în care acest lucru este posibil. Pe lângă caracteristicile calitative fundamentale, informațiile financiare sunt însoțite de caracteristicile calitative amplificatoare, respectiv: comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea. Comparabilitatea reprezintă caracteristica informației financiare care permite b#%l!^+a?b#%l!^+a?efectuarea comparațiilor în timp și spațiu. Deoarece deciziile utilizatorilor presupun alegeri între alternative, informațiile referitoare la entitatea raportoare b#%l!^+a?sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informațiile similare despre alte entități și cu informații similare despre aceeași entitate aferente unei alte perioade sau date. Verificabilitatea reprezintă caracteristica amplificatoare care îi asigură pe utilizatori că informațiile reflectă exact fenomenele economice pe care își propun să le reprezinte. Aceasta înseamnă că diferiți observatori independenți și în cunoștință de cauză ar putea ajunge la un consens (nu neapărat la un acord total) că o anumită descriere constituie o reprezentare exactă. Oportunitatea impune ca informațiile să fie puse la dispoziția factorilor decizionali în timp util, având capacitatea de a le influența deciziile. În general, se apreciază că în procesul decizional informațiile vechi sunt mai puțin utile în fundamentarea deciziilor. Unele informații pot, totuși, să rămână oportune o perioadă îndelungată, după finalul perioadei de raportare, deoarece unii utilizatori au nevoie să identifice și să aprecieze tendințele de evoluție ale entității. Inteligibilitatea impune ca informațiile financiar-contabile să fie prezentate în mod clar și concis, să fie clasificate și caracterizate. Rapoartele financiare sunt elaborate pentru utilizatorii care dispun de suficiente cunoștințe referitoare la derularea afacerilor și activităților economice și care studiază și analizează informațiile cu atenția cuvenită. „Este posibil ca, uneori, chiar și utilizatorii bine informați și atenți să fie nevoiți să solicite ajutorul unui consilier pentru a înțelege informațiile privind fenomenele economice complexe.” Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare sunt aplicabile atât informațiilor conținute de situațiile financiare, cât și datelor oferite prin alte modalități. „Costul, care este o constrângere generală asupra capacității entității raportoare de a oferi informații financiare utile, se aplică în mod similar. Totuși, considerațiile avute în vedere în aplicarea caracteristicilor calitative și a constrângerilor aferente costului pot fi diferite pentru diverse tipuri de informații.” Restricția costuri < beneficii are o rațiune economică, reprezentând mai mult o restricție de eficiență și eficacitate decât o caracteristică de ordin calitativ.

1.1.4. Obiectivele actuale ale auditului financiar

Obiectivului actual al auditului financiar poate fi redat sub forma următoare: “Obiectivul unui audit al situațiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a exprima o opinie privind întocmirea situațiilor financiare respective, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară identificat”. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Standardele internaționale de audit în care este formulat acest obiectiv oferă indicații și în legătură cu modul în care trebuie exprimată opinia auditorului. Astfel, acesta va putea utiliza în b#%l!^+a?raportul în care își exprimă opinia una din următoarele două expresii, considerate echivalente: “dau o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer, în toate aspectele semnificative”.

Prin îndeplinirea rolului său auditul financiar asigură atingerea obiectivului general și a subobiectivelor derivate din acesta, respectiv:

fiabilizarea informației contabile și financiare;

confirmarea faptului că întreprinderea respectă un referențial contabil predefinit.

În ceea ce privește fiabilizarea informației contabile și financiare, criteriile minime reținute sunt regularitatea și sinceritatea. Regularitatea presupune conformitatea cu regulile și procedurile contabile. Aceasta deoarece o informație contabilă trebuie să poată fi citită și înțeleasă de toți destinatarii ei, fără ambiguitate și în același mod. Din acest motiv publicarea situațiilor financiare presupune existența unor reguli contabile predefinite astfel încât utilizatorii informațiilor publicate să poată interpreta datele ținând cont de regulile utilizate pentru prezentarea lor. Sinceritatea presupune aplicarea cu bună credință a regulilor și procedurilor contabile alese, ținând cont de cunoștințele pe care responsabilii contabili le au despre realitatea și importanța operațiilor, evenimentelor și situațiilor din întreprindere.

Tot pentru aprecierea fiabilității informațiilor contabile sunt luate în calcul și alte două elemente, respectiv exactitatea și pragul de semnificație. Exactitatea este dificil de apreciat deoarece de multe ori contabilitatea se sprijină pe evaluări. În privința pragului de semnificație, acesta este determinat de către auditor și nu reprezintă doar un calcul aritmetic, ci este rezultatul raționamentelor efectuate de acesta.

Cel de-al doilea obiectiv presupune, în primul rând, existența unui referențial contabil, respectiv a unui ansamblu de reguli contabile și financiare care trebuie respectate de către responsabilii contabili ai firmei. În al doilea rând, trebuie urmărit modul în care s-a optat pentru o anumită metodă contabilă, în condițiile în care există posibilitatea unei astfel de opțiuni.

Putem afirma că actualul obiectiv al auditului financiar-contabil s-a conturat în această formă pe măsura creșterii nevoii de transparență în viața economică și că atingerea lui b#%l!^+a?b#%l!^+a?reprezintă elementul esențial care garantează credibilitatea tranzacțiilor economice din orice firmă. b#%l!^+a?

Concret, subobiectivele urmărite de auditor sunt:

toate operațiile care angajează întreprinderea au făcut obiectul înregistrării în conturi;

toate înregistrările reprezintă corect operațiile reale;

toate operațiile înregistrate în cursul exercițiului respectă principiul independenței exercițiului;

toate elementele de activ și de pasiv sunt evaluate corect;

elementele de activ și cele de pasiv sunt reale (există ca atare);

situațiile financiare sunt corect prezentate (în conformitate cu “Cadrul general”) și include informații complementare, eventual necesare.

1.1.5. Normele de referință în auditul financiar

Normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:

Standardele Internaționale de Audit (ISA),

Practicile Internaționale de Audit (IAPS),

Standardele Internaționale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internaționale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE),

Standardele Internaționale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit și Asigurări (IAASB) din cadrul Federției Internaționale a Contabililor (IFAC);

normele naționale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu.

Normele de audit permit terților să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcție de criterii de calitate omogene; ele permit însă și auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici.

Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului:

norme profesionale de lucru;

norme de raportare; b#%l!^+a?

norme generale de comportament. b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

CAPITOLUL II: PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT FINANCIAR-ETAPA CU IMPLICATII MAJORE INTR-UN DEMERS DE AUDIT.

2.1. Orientarea si obiectivele planificarii auditului. Elaborarea planului de audit

Elaborarea unui plan de misiune presupune mai întâi obținerea unei cunoașteri generale a întreprinderii și a mediului său, urmată apoi de identificarea domeniilor și sistemelor semnificative. b#%l!^+a?

Pentru a asigura o opinie competentă și independentă asupra imaginii fidele clare și complete a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor întreprinderilor, auditul are în vedere respectarea unor criterii și obiective ce guvernează un audit al situațiilor financiare:

1. Criteriul exhaustivității și integrității înregistrărilor

Acest criteriu are în vedere că toate operațiunile patrimoniale au fost înregistrate corect și integral în contabilitate.

Pentru îndeplinirea acestui criteriu, auditorul are două soluții :

a) auditorul trebuie să verifice cu mare atenție procedurile utilizate de întreprindere pentru validarea tuturor modificărilor patrimoniale: creșteri/diminuări de active, respectiv diminuări de pasive. Această soluție are dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentru validare.

b) auditorul poate utiliza rezultatele inventarierii. El trebuie să se asigure că inventarierea a b#%l!^+a?fost făcută potrivit legii. Dacă prin inventariere s-au descoperit tranzacții neînregistrate în contabilitate, iar acestea au fost operate, se consideră că toate operațiunile sunt corect înregistrate și evidențiate.

Respectarea acestui criteriu presupune ca auditorul să se asigure că:

– toate operațiunile reflectate în documente justificative corespunzătoare

sunt evidențiate în contabilitate, deci fără omisiuni;

– nu există operațiuni contabilizate de mai multe ori.

2. Criteriul realității înregistrărilor

Auditorul are obligația să urmărească dacă toate elementele de activ și de pasiv înregistrate în contabilitate sunt justificabile și verificabile, corespund cu cele identificate fizic prin inventariere sau prin alte proceduri cum ar fi: confirmări primite de la terți, analize de laborator, etc.

De asemenea, se verifică dacă activele și pasivele respectă principiul entității patrimoniale, adică toate operațiunile efectuate aparțin și sunt în numele firmei.

3. Criteriul corectei înregistrări în contabilitate și a corectei prezentări cu ajutorul conturilor anuale

Acest criteriu are mai multe obiective și se referă la localizarea corectă a perioadei privind elementele patrimoniale, evaluarea corectă a modificărilor, imputarea corectă și b#%l!^+a?întocmirea corectă a situațiilor financiare. b#%l!^+a?

3.1. Perioada corectă în care sunt evidențiate modificările patrimoniale presupune respectarea principiului independenței exercițiilor, utilizarea unei contabilități de angajament și folosirea conturilor de regularizare.

Regularizarea operațiunilor după inventariere conferă corecta delimitare în timp a cheltuielilor și a veniturilor pe întreaga perioadă a exercițiului financiar prin:

– constituirea, respectiv transferul unor provizioane asupra veniturilor;

– înregistrarea diferențelor de curs valutar aferente lichidităților în devize;

– înregistrarea cheltuielilor plătite și a veniturilor încasate aferente exercițiilor următoare prin utilizarea conturilor de regularizare;

– repartizarea diferențelor de preț asupra cheltuielilor și stocurilor, calculul și contabilitatea corectă a variației stocurilor de producție finită;

– analiza amortismentelor și a provizioanelor pentru depreciere.

Corecta lor evidențiere reprezintă o corecție a costului istoric și atenuează efectul de b#%l!^+a?desincronizare în evaluarea elementelor patrimoniale în cele două momente ale sale: intrare – ieșire.

3.2. Evaluarea corectă presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate conform cu prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991 republicată și cu Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate.

Situațiile financiare: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, informațiile adiționale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale vor fi armonizate și cu Standardele Internaționale și Naționale de Contabilitate. Pentru o evaluare corectă, trebuie să se țină cont de următoarele tratamente contabile:

– la data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. Auditorul trebuie să verifice dacă bunurile aduse ca aport la capitalul social au fost înregistrate în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora, în urma evaluării efectuate potrivit legii.

De asemenea, dacă bunurile obținute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de utilitate în funcție de prețul pieței, de starea și de amplasarea acestora.

Achizițiile cu titlu oneros sunt evaluate la costul de achiziție și la costul de producție b#%l!^+a?dacă sunt fabricare în întreprindere. Auditorul trebuie să verifice dacă sunt prinse toate elementele ce compun costul de achiziție: prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare în gestiune a bunului respectiv.

De asemenea, costul de producție se verifică cu scopul de a nu fi incluse cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare.

În costurile de producție pot fi incluse dobânzile aferente perioadei de fabricație în cazul producției cu ciclu lung de fabricație, fără să cuprindă cheltuielile cu dobânzile pentru perioade în „prelungire“,

Auditorul trebuie să verifice dacă evaluarea creanțelor și datoriilor este înregistrată la valoarea lor nominală, respectiv valoarea de intrare (valoare contabilă).

Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii trebuie verificată de auditor dacă a fost realizată la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, dacă a fost stabilită în funcție de utilitatea bunului și prețul pieței. Se validează faptul că datoriile și b#%l!^+a?creanțele au fost evaluate la valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

La închiderea exercițiului, auditorul verifică dacă există diferențe constatate în plus pentru elemente de activ, între valoarea de inventar și valoarea de intrare, diferență care nu trebuie contabilizată (principiul prudenței). Pentru diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare a elementelor de activ, auditorul constată dacă în contabilitate s-a înregistrat diferența prin amortismente, dacă deprecierea este ireversibilă sau dacă deprecierea de valoare este reversibilă s-a constituit un provizion.

Pentru elementele de pasiv de natura obligațiilor sau datoriilor, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu trebuie să fie înregistrate în contabilitate, ele se mențin la valoarea de intrare (principiul prudenței).

Dacă există diferențe constatate în plus între valoarea de inventar și cea de intrare a elementelor de pasiv de natura obligațiilor sau datoriilor, auditorul urmărește dacă această diferență a fost înregistrată în contabilitate prin utilizarea provizioanelor pe seama cheltuielilor.

La data ieșirii din patrimoniu a bunurilor, acestea trebuie evaluate la valoarea lor de intrare. b#%l!^+a?

Auditorul trebuie să verifice dacă există imobilizări corporale produse sau circulante cu ciclu lung de fabricație mai mare de un an și cuprind în costul de producție și dobânzile aferente capitalului împrumutat pentru finanțarea producerii bunului. Aceste aspecte trebuie evidențiate și prezentate în notele la conturile anuale.

IAS nr. 23, „Costurile îndatorării“

Auditorul verifică dacă imobilizările pentru care s-au constituit provizioane sunt prezentate în bilanț la valoarea netă bilanțieră = valoarea contabilă de intrare – amortizări – provizioane pentru deprecieri. Evaluarea la bilanț a activelor circulante depreciate va fi evidențiată la valoarea realizabilă netă.

Dacă întreprinderea aplică tratamente contabile alternative (prezentarea elementelor patrimoniale la bilanț pe baza metodei valorii de înlocuire sau a altor metode care să țină cont de inflație), auditorul verifică influența fiecărui element bilanțier ca urmare a aplicării altei evaluări decât costul istoric, prezentate de întreprindere separat în notele la conturile anuale.

De asemenea, auditorul verifică modul de evaluare a elementelor patrimoniale prezentate în bilanț, precum și politicile conturilor utilizate: dacă imobilizările sunt incluse în b#%l!^+a?conturile anuale la costul istoric sau la valoarea reevaluată și dacă situațiile financiare au b#%l!^+a?fost întocmite conform cu Legea Contabilității nr. 82/1991 republicată și cu prevederile cuprinse în volumele 1-3 privind Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu IAS.

3.3. Imputarea corectă. Toate operațiunile contabile trebuie înregistrate în conturi astfel încât să se respecte corespondența dintre conturi stabilită în normele de aplicare a Planului Contabil General, respectiv cu Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității și cu modificările aduse acestuia potrivit legii.

3.4. Întocmirea corectă a bilanțului contabil. Auditorul urmărește concordanța care trebuie să existe între datele înregistrate în contabilitatea sintetică și balanța de verificare după inventariere ca bază de referință pentru bilanț. Există două tipuri de corelații :

a) corelația dintre Registrul jurnal de evidență cronologică și totalul rulajelor curente ale conturilor deschise în evidența sistematică prin fișele sintetice șah (Registrul Cartea Mare).

b) corelația dintre conturile analitice și conturile sintetice care se realizează prin balanța de verificare analitică deschisă pentru fiecare cont sintetic de gradul I sau II dezvoltat în b#%l!^+a?analitic.

Soldurile finale prezentate în balanța după inventar reprezintă situația de referință pentru întocmirea corectă a bilanțului contabil.

Obiectivele auditului au în vedere: patrimoniul, rezultatul exercițiului, bilanțul și situația financiară a întreprinderii.

Validarea de către auditor a integrității patrimoniului are în vedere:

– ținerea corectă și la zi a contabilității;

– realizarea inventarierii patrimoniului, corecta valorificare a rezultatelor acesteia și cuprinderea sa în bilanțul contabil;

– preluarea corectă în balanța de verificare a datelor din conturile sintetice și concordanța lor cu conturile analitice;

– efectuarea corectă a tuturor operațiunilor legate de înregistrarea și modificarea capitalurilor proprii;

– evaluarea corectă a patrimoniului conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991 și Cadrului general

– întocmirea bilanțului contabil pe baza balanței de verificare după inventariere.

• Realitatea înregistrărilor contabile b#%l!^+a?

• Integritatea înregistrărilor

• Prezentarea fidelă a situațiilor financiare

Contul de profit și pierdere trebuie realizat pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare. Se va urmări de către auditor dacă au fost respectate conform legii aplicarea corectă a principiilor independenței, prudenței, permanenței metodelor, evaluarea separată a elementelor de activ sau pasiv, respectiv cheltuieli și venituri, noncompensarea, pragul de semnificație (dacă anumite cheltuieli sau venituri au o valoare semnificativă trebuie prezentate separat în situațiile financiare, dacă sunt abateri de la principiile contabile și evaluarea acestora asupra profitului sau pierderii, asupra activelor sau datoriilor și a situațiilor financiare).

Situația financiară a întreprinderii rămâne un obiectiv important în activitatea auditorului.

Auditorul trebuie să urmărească tratamentele contabile utilizate pentru evaluarea corectă a soldurilor bancare, analiza detaliată a cecurilor returnate/emise, inventarierea monetarului etc. b#%l!^+a?

De asemenea, trebuie să valideze existența garanțiilor pentru împrumuturi și credite obținute de agentul economic sau acordate de alți agenți economici, existența sau nu a unor resurse financiare insuficiente.

Auditorul poate propune utilizatorului unele soluții pentru viitoarele decizii:

– obținerea unor venituri financiare maxime;

– minimizarea cheltuielilor financiare;

– minimizarea riscului și efectelor nefavorabile ce pot rezulta din variațiile

cursului valutar;

– maximizarea fluxului de trezorerie.

2.2. Termenii angajamentelor de audit între acceptarea mandatului și contractarea lucrarilor de audit.

Indiferent că este vorba de audit legal sau de audit contractual, acceptarea efectuării de către auditor a unei astfel de misiuni presupune aprecierea de către acesta a posibilității de a o începe și de a o duce la bun sfârșit. Aprecierea auditorului vizează, pe de o parte, propria persoană, iar pe de altă parte, elementele ce țin de societatea ce urmează a fi auditată. b#%l!^+a?

În ceea ce privește elementele ce țin de auditor vor fi avute în vedere:

• situațiile care îl fac pe auditor să-și piardă independența (interesele financiare sau de altă natură, incidența relațiilor familiale sau personale, cazurile de incompatibilitate generală);

• competența necesară pentru efectuarea misiunii;

• disponibilitatea personalului și existența unui fond de timp suficient pentru buna desfășurare a misiunii.

Un rol esențial în acceptarea sau nu a unei misiuni de audit îl are discuția pe care trebuie să o poarte cel solicitat să efectueze o astfel de misiune cu fostul auditor al întreprinderii. Dacă în urma acestei discuții rezultă elemente care justifică refuzul auditorului precedent de a-și reînnoi mandatul, reacția celui solicitat să efectueze auditul va fi de respingere a cererii. Situațiile care îl pot determina să procedeze în acest fel sunt: refuzul din partea managerilor societății de a furniza informații sau furnizarea lor cu întârziere și incomplete, limitarea lucrărilor, presiuni făcute asupra auditorilor în scopul ascunderii unor fraude, refuzul de a plăti onorariile datorate auditorului. b#%l!^+a?

Putem aprecia că această fază de culegere a informațiilor care vor sta la baza deciziei de acceptare sau nu a misiunii reprezintă o etapă preliminară desfășurării propriu-zise a auditului. Conținutul acestei etape este dat de aprecierea pe care auditorul o face în legătură cu situația propriei persoane și de cunoașterea prealabilă pe care o obține asupra întreprinderii și asupra mediului său.

Dacă situația auditorului față de întreprinderea vizată îl poate determina pe acesta să refuze misiunea, cunoașterea societății și a mediului său nu este de natură să pună în cauză acceptarea misiunii.

Cunoașterea generală a întreprinderii, a particularităților sale și a mediului său economic și social are rolul de a-i permite auditorului să obțină o mai bună înțelegere a evenimentelor care pot avea o incidență semnificativă asupra conturilor care fac obiectul verificării și să țină cont de aceste elemente atunci când își planifică misiunea. Pe baza acestor informații vor fi identificate sectoarele care necesită o atenție particulară și vor fi alese tehnicile de verificare cele mai potrivite.

Această cunoaștere generală poate fi obținută, în funcție de mărimea întreprinderii și de complexitatea sa, fie în urma unei simple discuții cu responsabilii întreprinderii, fie în urma b#%l!^+a?unor ample lucrări de culegere de informații efectuate la client sau, dacă acest lucru este permis, la auditorul precedent. În același scop pot fi efectuate analize globale ale conturilor anuale ale exercițiilor precedente care vor permite formularea unei opinii asupra coerenței conturilor în timp și cu sectorul economic, ca și asupra situației societății din punct de vedere al echilibrului și al rentabilității.

Acceptarea propriu-zisă a unei misiuni de audit presupune respectarea unei anumite proceduri (notificarea la organismul profesional care ține evidența auditorilor, publicarea unui anunț etc.), urmând o examinare periodică a posibilității de menținere a misiunii.

Este posibil ca la acestea să se adauge și un document contractual numit “scrisoare de misiune”, în cazul auditului contractual. Acest document face obiectul Standardului de audit nr.210 al IFAC în care se arată că: “ Este în interesul clientului și al auditorului ca o scrisoare de misiune să fie elaborată, de preferință înainte de începutul misiunii, cu scopul de a evita orice neînțelegere. Această scrisoare confirmă acceptarea misiunii de către auditor și descrie obiectivul și întinderea auditului, responsabilitățile față de client și forma raportului.” De b#%l!^+a?asemenea, acest contract descrie drepturile și obligațiile părților, lucrările care vor fi întreprinse de auditor, costul care va fi facturat, informațiile pe care clientul trebuie să le pună la dispoziția auditorului etc.

Scrisoarea de misiune este înlocuită în cazul auditului legal de un “program de lucru și un buget de onorarii” care trebuie să permită:

• reamintirea obligațiilor responsabililor întreprinderii și ale auditorului;

• precizarea principalelor norme profesionale ce vor fi avute în vedere de auditorul legal pentru efectuarea lucrărilor;

• evitarea neînțelegerilor asupra aspectelor tehnice sau organizaționale ale auditului legal.

• Pentru atingerea acestor obiective, programul poate cuprinde:

• descrierea normelor de lucru și a normelor de raport aplicabile entității auditate, inclusiv lista verificărilor specifice ce vor fi efectuate de auditorul legal și necesitatea emiterii de către manageri a unei scrisori de afirmare;

• indicații privind termenele de respectat de către întreprindere;

• calendarul intervențiilor; b#%l!^+a?

• estimarea timpului total necesar și a onorariilor.

Motivația existenței acestui program și nu a unui contract este dată de faptul că această misiune are un fundament legal și executarea sa nu poate fi restrânsă contractual. Este de dorit totuși să existe un acord scris al managerilor întreprinderii asupra conținutului programului de lucru și al bugetului de onorarii.

Toate elementele conținute în program vor fi reluate și dezvoltate în planul misiunii întocmit de auditor imediat după contractarea lucrărilor sau acceptarea misiunii.

2.2.1 Cunoașterea generală a societății

Primele informații sunt obținute de auditor încă din faza acceptării misiunii. Acestea sunt completate cu altele obținute din surse interne sau externe întreprinderii, cum ar fi:

vizite la sediul/sediile firmei și în secțiile de producție;

rapoartele anterioare ale consiliului de administrație și ale auditorilor;

bugete, planuri de dezvoltare, planuri de finanțare;

situații intermediare;

rapoartele auditorilor interni; b#%l!^+a?

rapoartele financiare ale întreprinderilor din același sector de activitate;

revistele de specialitate;

publicațiile organismelor profesionale.

O listă a informațiilor necesare auditorilor pentru îndeplinirea misiunii este furnizată de Compania Națională a Comisarilor de Conturi din Franța în “Enciclopedia controalelor contabile” și ea cuprinde:

Informații generale

Informații externe întreprinderii

Statistici ale sectorului;

Probleme contabile specifice sectorului;

Particularități fiscale, legale, sociale.

Informații interne

Statutul;

Istoricul întreprinderii; b#%l!^+a?

Lista uzinelor, birourilor, sucursalelor (adrese, telefoane);

Activitățile întreprinderii;

Organigrama generală (a grupului, a întreprinderii, a serviciilor financiare și contabile);

Sistemul de informare internă;

Caracteristici (sistemul de aprovizionare, sistemul de producție, politici comerciale, descrierea produselor, modul de finanțare);

Rapoartele auditorilor precedenți;

Serviciul de audit intern.

Informații juridice

Structura capitalului;

Componența consiliului de administrație;

Procesele-verbale ale consiliilor de administrație și ale adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților din ultimele trei exerciții;

Numele, adresele și alte informații privindu-i pe alți auditori ai firmei;

Contractele importante; b#%l!^+a?

Cotațiile bursiere;

Numele și adresele principalilor consilieri.

Sistemul contabil

Sistemul contabil utilizat (manual, informatic);

Planul contabil;

Manualul de proceduri;

Conturile anuale ale ultimelor trei exerciții;

Copia situațiilor intermediare;

Lista jurnalelor contabile;

Organizarea arhivei;

Statistici relative la operațiunile contabile.

Imobilizări

Politici generale de investire.

Imobilizări corporale b#%l!^+a?

Distincția între imobilizări și cheltuieli;

Politica de amortizare;

Modul de utilizare a imobilizărilor;

Principalele categorii;

Modalități de finanțare;

Participarea personalului la producerea și/sau întreținerea imobilizărilor;

Asigurarea.

Imobilizări necorporale

Natura;

Sistemul de protecție;

Utilizarea (aparțin întreprinderii, licențe acordate).

Filiale și participații

Lista filialelor și participațiilor;

Localizarea geografică;

Structura capitalului și a organelor de administrație; b#%l!^+a?

Ultimele conturi anuale certificate.

Funcția de producție

Distribuția tipurilor de produse (valoare, volum);

Distribuția geografică;

Schema generală a ciclului de producție;

Periodicitatea și organizarea inventarierilor fizice;

Descrierea sistemului de evaluare.

Vânzările și clientela

Distribuția cifrei de afaceri pe produs sau pe categorii de produse;

Numărul și adresa centrelor de distribuție;

Numărul conturilor de clienți;

Lista principalilor clienți (indicând volumul afacerilor);

Volumul facturărilor;

Politici comerciale;

Politici financiare; b#%l!^+a?

Politici de contencios;

Provizioanele pentru clienți dubioși;

Schema generală a sistemului de facturare.

Cumpărări și furnizori

Valoarea relativă a principalelor tipuri de cheltuieli;

Identificarea principalelor circuite de control;

Volumul aproximativ al tranzacțiilor prelucrate;

Numărul conturilor de furnizori;

Lista principalilor furnizori;

Politica de control al calității;

Numărul și adresa centrelor de recepție;

Condițiile financiare obținute;

Modul de decontare utilizat.

Politica financiară

Politica de finanțare; b#%l!^+a?

Lista conturilor bancare;

Contractele de împrumut;

Posibilități de scontare;

Previziuni de trezorerie;

Lista casieriilor;

Periodicitatea și modalitățile de confruntare cu evidențele băncii.

Plăți și personal

Contracte colective;

Reglementări proprii;

Acorduri de participare a salariaților;

Număr de salariați (pe categorii și pe locuri de muncă);

Volumul salariilor (pe categorii);

Volumul și natura cheltuielilor sociale;

Modalități de remunerare;

Natura avantajelor sociale acordate; b#%l!^+a?

Sistemul de plată utilizat;

Statistici privind rotația personalului.

2.2.2. Identificarea domeniilor și sistemelor semnificative

Având aceste informații despre întreprindere, auditorul trebuie acum să identifice sistemele și domeniile semnificative, cu scopul de a determina elementele asupra cărora își va concentra lucrările. Dar înainte de a identifica domeniile și sistemele semnificative se impune determinarea unui prag de semnificație.

Pragul de semnificație este limita până la care o eroare comisă de o întreprindere este fără incidență asupra imaginii fidele a conturilor anuale. În aceste condiții, auditorul trebuie să-și orienteze verificările astfel încât să poată studia cât mai complet posibil posturile și operațiunile a căror importanță și incidență asupra conturilor anuale sunt semnificative. Se apreciază a fi semnificativă:

orice informație care, dacă n-ar fi comunicată, ar fi susceptibilă să modifice judecata acționarilor asupra conturilor; b#%l!^+a?

orice informație care permite înțelegerea exercițiului încheiat și formarea unei opinii în legătură cu viitorul previzibil;

orice informație pertinentă și utilă care nu apare clar în bilanț sau în contul de rezultat.

Faptul că unele informații nu sunt semnificative în raport cu obiectivul de imagine fidelă nu înseamnă că auditorul nu va face nici o verificare a lor, ci doar că se va concentra asupra acelor informații pe care le apreciază ca fiind mai utile în formularea opiniei.

Pragul de semnificație în audit permite:

mai buna planificare a misiunii prin concentrarea lucrărilor asupra elementelor semnificative și asupra cifrelor care depășesc pragul de semnificație;

evitarea lucrărilor inutile în timpul cercetării elementelor probante; spre exemplu, evitarea cercetărilor asupra unui post minor care, chiar dacă ar conține erori, acestea s-ar situa sub pragul de semnificație;

justificarea deciziilor privind opinia formulată: fidelitatea nu înseamnă exactitate, iar conturile dau o imagine fidelă chiar dacă ele conțin erori a căror valoare cumulată este inferioară pragului de semnificație. b#%l!^+a?

Domenii semnificative sunt considerate conturile care având valori ridicate pot conține erori superioare pragului de semnificație și conturile care, datorită naturii lor, prezintă o importanță particulară:

conturile care au înregistrat mișcări importante în cursul anului chiar dacă soldul este zero la sfârșitul exercițiului;

importanța contului în raport cu un criteriu juridic sau economic (de exemplu, contul “Capital social” impune verificări chiar dacă nu a existat nici o modificare a capitalului social în cursul exercițiului);

conturile a căror valoare depinde de raționamente și estimări: provizioane, amortizări, calculația costurilor.

Pe lângă acestea, există și conturi care conțin un potențial ridicat de eroare și care trebuie examinate atent de auditor chiar dacă valoarea lor se află sub pragul de semnificație:

conturi și operațiuni care, prin natura lor, sunt purtătoare de riscuri: conturi de regularizare, conturi afectate de o schimbare a legislației; b#%l!^+a?

conturi identificate ca fiind anormale: conturi cu sold debitor când ele ar trebui să aibă sold creditor (și invers), conturi conținând sume care atrag atenția.

Identificarea domeniilor semnificative îi vor permite auditorului să decidă spre care dintre ele se va orienta cu prioritate în timpul etapei de control direct al conturilor.

Sunt considerate sisteme semnificative acele sisteme de prelucrare a informațiilor contabile care au o incidență semnificativă asupra conturilor anuale. În orice întreprindere sunt considerate semnificative sistemele de prelucrare a informațiilor rezultate din operațiunile de cumpărare, producție, vânzare, trezorerie, salarizare, imobilizări. Totuși nivelul riscului propriu fiecărui sistem diferă de la o întreprindere la alta. De exemplu, sistemul de aprovizionare dintr-o întreprindere care realizează cumpărări puține de la un număr mic de furnizori este supus unor riscuri mai mici decât cel al unei societăți cu o multitudine de furnizori.

Un sistem semnificativ este și cel informatic, dar și aici nivelul riscului este diferit după cum societatea utilizează un program al unei firme reputate sau un program pe care ea l-a modificat.

Auditorul va trebui să identifice sistemele care prezintă riscuri particulare hotărând asupra b#%l!^+a?cărora se va orienta în mod deosebit.

2.2.3. Analiza prealabilă a riscurilor

Riscurile au probabilități diferite de a se produce, motiv pentru care distingem în general riscuri potențiale și riscuri posibile.

Riscurile potențiale sunt comune tuturor întreprinderilor și sunt susceptibile de a se produce dacă nu se exercită nici un control pentru a le preveni.

Riscurile posibile sunt acele riscuri potențiale împotriva cărora întreprinderea nu dispune de mijloace pentru a le limita, existând o mare probabilitate de producere a erorilor fără ca acestea să fie detectate sau corectate.

Pentru o bună planificare a unei misiuni auditorul trebuie să aibă în vedere și riscul de audit. Analiza acestuia poate fi făcută pe cele trei componente ale sale:

riscul inerent (riscul ca o eroare semnificativă să poată surveni); b#%l!^+a?

riscul de control (riscul ca sistemul de control intern al întreprinderii să nu prevină sau să nu detecteze asemenea erori);

riscul de nedetectare (riscul ca erorile semnificative să nu fie identificate de auditor).

Riscul inerent este un risc general al fiecărei întreprinderi constând în posibilitatea apariției de erori semnificative ținând cont de particularitățile întreprinderii, de activitățile sale, de mediul său, de natura conturilor și a operațiunilor sale.

Acest risc poate fi analizat pe componentele sale:

riscuri legate de întreprindere și de mediul său de afaceri (mărimea întreprinderii, produsele și piața, sursele de aprovizionare, operațiunile în monedă străină, fluctuațiile activității, riscul de nerecuperare a creanțelor etc.)

riscuri legate de structura capitalului (existența unui acționar sau asociat majoritar, riscul de “manipulare” a rezultatului);

riscuri legate de structura financiară (insuficiența fondului de rulment, insuficiența capitalurilor proprii, probleme legate de gestiunea trezoreriei);

riscuri organizatorice (insuficiența personalului administrativ, slăbiciuni ale sistemului informațional);

riscuri legate de importanța unor posturi din bilanț (cele care depășesc 10% din totalul bilanțului).

riscurile legate de anumite operații sau conturi se referă la posibilitatea ca anumite b#%l!^+a?conturi sau operații să fie inexacte. Aceste riscuri sunt evaluate, ținând cont de următoarele elemente: natura datelor (repetitive, punctuale, excepționale); complexitatea operațiilor/tratamentul contabil; dificultăți de evaluare, de estimare a rezultatului operațiilor; probleme de evaluare în care intervin elemente subiective sau estimări ale direcțiunii; dificultăți de transcriere în termeni contabili a operațiilor, ținând cont de particularitățile juridice etc.

Riscul de control se evaluează în faza aprecierii sistemului de control al întreprinderii. Riscul de control este riscul ca sistemul de control intern să nu asigure prevenirea sau detectarea erorilor. Se poate spune, în aceste condiții, că orice slăbiciune în sistemul de control intern determină transformarea unui risc potențial într-un risc posibil.

Riscul de control este strâns legat de operațiunile întreprinderii. Acestea vor genera trei b#%l!^+a?categorii de date ce urmează a fi prelucrate de sistemul contabil:

date repetitive, care rezultă din activitatea obișnuită a întreprinderii (vânzări, cumpărări, salarii etc.) și care vor fi prelucrate în mod uniform;

date punctuale, care sunt complementare celor repetitive, dar care apar la intervale de timp inegale (inventarierea, evaluarea la sfârșitul exercițiului);

date excepționale, care rezultă din operațiuni pe care întreprinderea nu le efectuează în mod curent (reevaluări, fuziuni, restructurări).

Chiar și în cazul întreprinderilor cu sisteme de prelucrare automată a datelor nu foarte sofisticate, datele repetitive vor face obiectul prelucrării informatizate. În aceste condiții, factori importanți în evaluarea riscului de control sunt rigurozitatea cu care este conceput și urmărit sistemul de prelucrare automată a datelor și calitatea aplicațiilor informatice.

În ceea ce privește datele punctuale, ele sunt purtătoare de riscuri semnificative atunci când nu sunt identificate și înregistrate la timp. Se impune ca auditorul să le cunoască dinainte pentru a-și putea organiza controalele.

Operațiunile excepționale sunt purtătoare de riscuri legate nu numai de lipsa obișnuinței și a experienței personalului în prelucrarea lor, dar și de lipsa posibilă a cunoștințelor tehnice și absenței elementelor comparative.

Riscul de nedetectare nu poate fi eliminat, oricare ar fi tehnicile și procedurile aplicate de auditor. Acest tip de risc trebuie să fie limitat la un nivel acceptabil și depinde, în principal, de natura și întinderea lucrărilor auditorului. b#%l!^+a?

Comitetul Internațional pentru Practici de Audit (International Auditing Practices Committee-IAPC) a stabilit o matrice care permite estimarea riscului de nedetectare acceptabil în funcție de riscul inerent și de riscul de control:

Preluat după Obert, R., DESCF. Manuel&Applications. Synthèse droit et comptabilité, Ed. Dunod, Paris, 1998, p.49.

Rezultă din acest tablou că trebuie să existe o relație invers proporțională între gradul combinat al riscului inerent și al riscului de control și gradul riscului de nedetectare fixat de auditor.

Acest risc general de audit, caracteristic oricărei întreprinderi, se modifică, în unele cazuri, ca urmare a efectelor produse de utilizarea informaticii, cum ar fi:

facilitarea concentrării informațiilor și a circulației lor;

necesitatea de a obține cunoștințe în domeniul informaticii de către unii dintre angajații firmei, ca și de către auditori, care nu pot aprecia riscul implicat de utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor decât dacă dispun de cunoștințe în domeniu;

posibilitatea modificării neautorizate a datelor;

posibilitatea accesului neautorizat la informații;

facilitarea efectuării unor controale care ar fi dificil de realizat într-un sistem manual de prelucrare a datelor.

Ca urmare a utilizării tehnologiilor informatice, riscul de audit va fi apreciat ținând cont de calitatea controalelor generale și de calitatea controalelor aplicațiilor, astfel:

în cazul în care ambele controale sunt apreciate ca fiind satisfăcătoare, auditorul va aprecia riscul de audit legat de controalele informatice ca fiind scăzut și își va putea limita propriile teste;

dacă numai o categorie de controale este satisfăcătoare, riscul de audit va fi apreciat ca b#%l!^+a?important și auditorul va trebui să-și extindă propriile teste;

în situația în care ambele controale sunt foarte slabe, riscul de audit va fi apreciat ca fiind foarte ridicat și auditorul va efectua teste foarte aprofundate.

Definirea programului de lucru al auditorului este influențată de nivelul riscului de audit, care depinde de riscurile constatate. Schema de mai jos ilustrează acest demers: b#%l!^+a?

Fig. nr. 1 – Succesiunea analizei riscurilor de audit

CAPITOLUL III:ETAPELE PLANIFICARII UNEI MISIUNI DE AUDIT FINANCIAR

3.1. Activitati preliminare unei misiuni de audit

3.1.1. Etapa preliminară. În această etapă, auditorul trebuie să analizeze și să decidă asupra unor aspecte, cum ar fi:

a) Dacă este cazul să accepte un client nou sau să continue cu o nouă misiune la unclient cu care colaborează deja.

Această alegere revine de regulă, la auditori cuexperiență care sunt și în măsură să ia decizii de acest fel. Sub acest aspect, auditorultrebuie să ia decizii rapide, înainte de a se efectua cheltuieli care în anumitecircumstanțe nu ar mai putea fi recuperate.Înainte de a b#%l!^+a?accepta un nou client auditorul trebuie să facă o analiză a respectivei entități pentru a evalua dacă misiunea poate fi acceptată. La această evaluare se are în vedere:

•reputația entității; b#%l!^+a?

•stabilitatea financiară;

•relațiile care le-a avut cu alți auditori sau experți. O atenție deosebită se acordă entităților nou înființate sau care operează în ramuri sausectoare economice nou create expuse mai mult unui eșec financiar care ar putea angrena șiauditorul la un risc de răspundere juridică semnificativă. Dacă entitatea a mai fost auditată, auditorul trebuie să comunice cu auditorul precedent pentru luarea unei decizii asupra acceptării misiunii de audit. Această comunicare se referă la integritatea clientului, dispute care au avut loc cu privire la principiile contabile, procedurile deaudit, onorariile practicate.Inițiativa comunicării aparține noului auditor. Se are în vedere la această comunicarerespectarea principiului confidențialității, deci trebuie să existe acordul expres al clientului.Auditorul poate face și alte investigații în mediu de juriști locali, experți contabili, bănci, alteentități care au avut relații cu clientul respectiv.

Numeroși auditori își evaluează în fiecare an clienții curenți pentru a stabili dacă suntmotive de a înceta misiunea de audit cu o parte din aceștia, și în această evaluare auditorul vaavea în vedere:

•conflicte apărute în legătură cu proceduri de audit, probe administrate, tipul deopinie exprimat;

•onorariul-nivelul acestuia; -restanțe în achitarea onorariilor. În cazul în care există onorarii neplătite cu o vechime de peste 1 an, auditorul trebuie săîntrerupă colaborarea.Oricare din situațiile de mai sus pune sub semnul întrebării independența auditorului.Dar chiar dacă nu avem situații din cele prezentate, un auditor dacă consideră că există unrisc semnificativ de apariție a unui conflict cu administrația pe linia achitării obligațiilor fiscale poate să ia în considerare încetarea misiunii de audit.Investigarea noilor clienți și evaluarea anuală a clienților existenți este o componentăesențială a procesului decizional prin care se determină riscul de audit acceptabil. De reținuteste faptul că, cu cât se au în vedere riscuri acceptabile scăzute, costurile de realizare aleauditului sunt mai mari și ca atare și onorariile ar trebui să fie mai mari.

b) Identificarea motivelor pentru care clientul dorește un audit

Identificarea motivelor care au determinat clientul să solicite efectuarea auditului ajutăauditorul în estimarea nivelului riscului de audit acceptabil. b#%l!^+a?

Spre exemplu: b#%l!^+a?

•Dacă clientul dorește cotarea entității pe o piață de valori mobiliare sau la bursăînseamnă că utilizatorii situațiilor financiare vor fi foarte numeroși, aceastaimpunând auditorului să colecteze o cantitate foarte mare de probe.

•Entitățile care urmează să fie vândute în viitorul apropiat obligă auditorul să-șireevalueze riscul de audit acceptabil

c) Realizarea acordului cu clientul privind termenii și condițiile misiunii de audit.

„Scopul efectuării acestor activități preliminare misiunii este de a facilita obținerea asigurării că auditorul a luat în considerare orice evenimente sau împrejurări care pot afecta în mod negativ capacitatea auditorului de a planifica și efectua misiunea de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut. Efectuarea acestor activități preliminare ajută laasigurarea că auditorul planifică o misiune de audit pentru care:

•Auditorul menține independența necesară și capacitatea de a efectua misiunea;

• Nu există aspecte legate de integritatea conducerii care pot afecta dorințaauditorului de a continua misiunea;

•Nu există nicio înțelegere cu clientul în legătură cu termenii misiunii.

Obiectivul auditorului în cunoașterea entității

Obiectivul auditorului este de a înțelege entitatea și mediul său, inclusiv controlul intern al entității, pentru a identifica și evalua riscurile de denaturare semnificativă a informațiilor, în măsura în care se datorează fraudei sau erorii, la nivelul situațiilor financiare și al afirmațiilor.

La realizarea înțelegerii entității și a mediului său auditorul trebuie să perceapă următoarele aspecte:

a) Sectorul de activitate, cadrul de reglementare și alți factori externi relevanți, inclusiv cadrul general de raportare financiar aplicabil;

b) Natura entității, inclusiv operațiunile sale; modul în care entitatea este structurată și finanțată, pentru a permite auditorului să înțeleagă clasele de tranzacții, soldurile conturilor și prezentările din situațiile financiare;

c) Selectarea și aplicarea politicilor contabile de către entitate, inclusiv motivele modificării acestora; b#%l!^+a?

d) Obiectivele și strategiile entității; b#%l!^+a?

e) Evaluarea și revizuirea performanței financiare a entității. (SIA 315 pct.11.)

Aplicare și alte materiale explicative:

Auditorul trebuie să ia în considerație următoarele aspecte relevante factorilor aferenți domeniului de activitate, cadrului de reglementare și altor factori externi care ar putea influența asupra entității: cadrul general de reglementare relevant domeniului de activitate; legislația și reglementările care afectează semnificativ operațiunile entității; condițiile economice generale, inflația; disponibilitatea finanțării etc.

Auditorul trebuie să identifice aspectele importante ale naturii entității, inclusiv structura complexă a entității, organigrama, operațiunile, sursele de finanțare, auditul intern etc.

Analizând politicile și cadrul de contabilitate, auditorul evaluează dacă acestea sînt adecvate pentru activitatea sa și în conformitate cu cadrul de raportare financiară contabil aplicabil și politicile contabile folosite în domeniul de activitate relevant.

La obținerea înțelegerii obiectivelor, strategiilor și riscurilor afacerii entității auditorul poate lua în considerație: progresele din domeniul de activitate; produsele și serviciile noi; extinderea activității; noile proceduri utilizate în contabilitate, care au drept rezultat un risc de denaturare semnificativă a situațiilor financiare:

Înțelegerea performanței financiare a entității ajută auditorul să ia în considerație măsura în care activitățile pentru atingerea performanțelor sporesc riscurile de denaturare semnificativă, inclusiv cele cauzate de fraudă. Procedurile de audit aplicate de către auditor pentru obținerea înțelegerii entității și a mediului său, în vederea identificării și evaluării riscurilor de denaturare semnificativă, trebuie să includă:

– intervievarea conducerii și a altor categorii de personal din cadrul entității, care îl ajută pe auditor să evalueze aplicabilitatea anumitor politici contabile, eficiența controlului intern conceput de entitate;

– observarea și examinarea operațiunilor entității, planurilor de activitate, rapoartelor entității, informațiilor obținute din perioadele anterioare;

– proceduri analitice, care ajută la identificarea tranzacțiilor sau evenimentelor neobișnuite, precum și a valorilor, ponderilor și tendințelor care ar putea ajuta auditorul la identificarea riscurilor de denaturare semnificativă, în special a celor cauzate de fraudă.
b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

3.2. Obținerea informațiilor necesare cunoașterii clientului și al mediului său.

Primele informații sunt obținute de auditor încă din faza acceptării misiunii. Acestea sunt completate cu altele obținute din surse interne sau externe întreprinderii verificate, cum ar fi:

• vizite la sediul/sediile firmei și în secțiile de producție;

• rapoartele anterioare ale consiliului de administrație și ale auditorilor;

• bugete, planuri de dezvoltare, planuri de finanțare;

• situații intermediare;

• rapoartele auditorilor interni;

• rapoartele financiare ale întreprinderilor din același sector de activitate;

• revistele de specialitate;

• publicațiile organismelor profesionale.

Auditorii au nevoie de:

Informații generale

Informații externe întreprinderii

• Statistici ale sectorului;

• Probleme contabile specifice sectorului;

• Particularități fiscale, legale, sociale.

Informații interne

• Statutul;

• Istoricul întreprinderii;

• Lista , birourilor, sucursalelor (adrese, telefoane);

• Activitățile întreprinderii;

• Organigrama generală (a grupului, a întreprinderii, a serviciilor financiare și contabile);

• Sistemul de informare internă;

• Caracteristici generale ( descrierea produselor-serviiilor, modul de finanțare, buget etc);

• Rapoartele auditorilor precedenți;

• Serviciul de audit intern.

Informații juridice

• Structura capitalului; b#%l!^+a?

• Componența consiliului de administrație;

• Procesele-verbale conducerii instituției, ale consiliilor de administrație și ale adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților din ultimele trei exerciții;

• Numele, adresele și alte informații privindu-i pe alți auditori ai firmei;

• Contractele importante;

• Cotațiile bursiere, dacă este cazul;

• Numele și adresele principalilor consilieri.

Sistemul contabil

• Sistemul contabil utilizat (manual, informatic);

• Planul contabil;

• Manualul de proceduri;

• Conturile anuale ale ultimelor trei exerciții;

• Copia situațiilor intermediare;

• Lista jurnalelor contabile;

• Organizarea arhivei;

• Statistici relative la operațiunile contabile.

Imobilizări

• Politici generale de investire.

Imobilizări corporale

• Distincția între imobilizări și cheltuieli;

• Politica de amortizare;

• Modul de utilizare a imobilizărilor;

• Principalele categorii;

• Modalități de finanțare;

• Participarea personalului la producerea și/sau întreținerea imobilizărilor;

• Asigurarea.

Imobilizări necorporale

• Natura;

• Sistemul de protecție;

• Utilizarea (aparțin întreprinderii, licențe acordate).

Filiale și participații b#%l!^+a?

• Lista filialelor și participațiilor;

• Localizarea geografică;

• Structura capitalului și a organelor de administrație;

• Ultimele conturi anuale certificate.

Funcția de producție

• Distribuția tipurilor de produse (valoare, volum);

• Distribuția geografică;

• Schema generală a ciclului de producție;

• Periodicitatea și organizarea inventarierilor fizice;

• Descrierea sistemului de evaluare.

Vânzările și clientela

• Distribuția cifrei de afaceri pe produs sau pe categorii de produse;

• Numărul și adresa centrelor de distribuție;

• Numărul conturilor de clienți;

• Lista principalilor clienți (indicând volumul afacerilor);

• Volumul facturărilor;

• Politici comerciale;

• Politici financiare;

• Politici de contencios;

• Provizioanele pentru clienți dubioși;

• Schema generală a sistemului de facturare.

Cumpărări și furnizori

• Valoarea relativă a principalelor tipuri de cheltuieli;

• Identificarea principalelor circuite de control;

• Volumul aproximativ al tranzacțiilor prelucrate;

• Numărul conturilor de furnizori;

• Lista principalilor furnizori;

• Politica de control al calității;

• Numărul și adresa centrelor de recepție;

• Condițiile financiare obținute;

• Modul de decontare utilizat. b#%l!^+a?

Politica financiară

• Politica de finanțare;

• Lista conturilor bancare;

• Contractele de împrumut;

• Posibilități de scontare;

• Previziuni de trezorerie;

• Lista casieriilor;

• Periodicitatea și modalitățile de confruntare cu evidențele băncii.

Plăți și personal

• Contracte colective;

• Reglementări proprii;

• Acorduri de participare a salariaților;

• Număr de salariați (pe categorii și pe locuri de muncă);

• Volumul salariilor (pe categorii);

• Volumul și natura cheltuielilor sociale;

• Modalități de remunerare;

• Natura avantajelor sociale acordate;

• Sistemul de plată utilizat;

• Statistici privind rotația personalului.

3.3. Efectuarea procedurilor analitice preliminare.

Probele de audit sunt obținute printr-o combinație adecvată de teste de control și proceduri de fond. Standardele internaționale de audit rețin următoarele definiții pentru testele de control și procedurile de fond;

Testele de control reprezintă teste efectuate pentru a obține probe de audit privind proiectarea adecvată și respectiv modul de funcționare a sistemelor contabile și de control intern,

Procedurile de fond reprezintă teste efectuate pentru a obține probe de audit, în scopul detectării erorilor semnificative din situațiile financiare, și sunt de următoarele tipuri:

teste de detaliu ale tranzacțiilor;

teste de detaliu ale soldurilor; b#%l!^+a?

proceduri analitice de fond.

Testele de detaliu priviind tranzacțiile

Prin aplicarea testelor de detaliu privind tranzacțiile auditorul își propune să obțină probe despre elementele existente în debitul sau în creditul conturilor în vederea evaluării modului de înregistrare a tranzacțiilor. Aceste proceduri pot constă în:

a) examinarea documentelor care au stat la baza înregistrărilor respective prin aplicarea testelor de urmărire a documentelor,

b) verificarea dacă documentele justificative au fost înregistrate integral, complet și corect în contabilitate;

c) identificarea acelor tranzacții care nu au fost înregistrate și care subevaluează structurile prezentate în situațiile financiare;

d) identificarea acelor tranzacții fictive care prin înregistrarea lor în contabilitate au determina o supraevaluare a structurilor prezentate în situațiile financiare..

Teste de detaliu privind șoldurile, au drept scop , culegerea de probe privind șoldurile conturilor în ansamblul lor fără a ține seama de tranzacțiile individuale care au condus la obținerea acestor șolduri.

Procedurile analitice constau în:

a) evaluări ale indicatorilor financiari și a tendințelor acestora, precum și

b) investigarea acelor fluctuații și relații indentificate a nu fi în concordanță cu alte informații relevante sau care se abat semnificativ de la valorile prezentate.

Printre tipurile de proceduri analitice putem aminti comparațiile dintre informațiile financiare ale unei entități cu:

-informațiile comparabile aferente perioadelor anterioare;

-rezultatele anticipate ale entității ( prognoze, previziuni sau estimările auditorului , cum ar fi amortizările)

– informații referitoare la un sector de activitate similare.

Procedurile analitice includ de asemenea, considerente cu privire la relațiile dintre: o elemente ale informațiilor financiare care se estimează a fi conforme cu un model previzibil plecând de la experiență anterioară a entității ( de exemplu: procentul marjei brute); o informațiile financiare și nefinanciare dar relevante ( spre exemplu: cheltuielile cu salarizarea b#%l!^+a?raportate la numărul de salariați).

Categorii de proceduri analitice

a)-examenele generale de veridicitate,constau în comparații la un nivel de regrupare foarte înalt între informațiile din exercițiul curent și cele din exercițiile precedente, între bugete și statistici;

b)-analize comparative, respectiv comparațiile ale nivelurilor sau relațiilor exercițiului curent cu cele ale exercițiilor precedente, fără a efectua corecțiile impuse de modificare a acestora.

c)analize previzionale – presupun o caomparatie a nivelurilor indicatorilor financiari aferente exercițiului curent cu cele ținând cont de tendințele indicatorilor exercițiilor precedente.

d)-analitice statistice- constau în cercetarea comportamentului cunoscut al variabilelor și elaborarea unui model ce explică relațiile între mediile acestora.

e)analiză globală- estimarea soldului unui cont pe baza relațiilor cunoscute și verificate între datele contabile.

Procedurile analitice se derulează în următoarele etape:

a) alegerea procedurii analitice

b) compararea datelor sau relațiilor pentru procedura analitică

c) examinarea fluctuațiilor importante

d) evaluarea rezultatelor și formularea concluziilor

Eficientă și eficacitatea informațiilor necesare pentru aplicarea procedurilor analitice depind de:

disponibilitatea și relevanță informațiilor necesare;

credibilitatzea informațiilor;

acuratețea cu care pot fi previzionate rezultatele așteptate de procedurile analitice de fond.

Procedurile analitice pot fi aplicate pentru:

a) situatile financiare consolidate;

b) situațiile financiare ale componentelor: filiale, diviziuni, segmente;

c) rapoartele administratorilor;

Procedurile analitice sunt utilizate în următoarele scopuri:

a) că proceduri de evaluare a riscului în vrederea obținerii unei înțelegerii asupra b#%l!^+a?entității și a mediului sau;

b) că proceduri de fond, atunci când utilizarea lor poate fi mai funcțională și eficientă decât testele detaliilor pentru reducerea riscului de denaturare semnificativă la nivel de aserțiune la un nivel acceptabil de scăzut;

c) că o revizuire generală a situațiilor financiare la sfârșitul auditului .

Dacă nivelul riscului de nedetectare este stabilit la un nivel ridicat atunci anumite proceduri de fond, cum ar fi cele de testare a soldurilor conturilor pot fi aplicate cu câteva luni înainte de începerea exercițiului financiar.

Factorii care pot da auditorului financiar o asigurare rezonabilă că nu vor apare erori semnificative în perioada rămasă până la închiderea exercițiului financiar:

a) entitatea deține un sistem de control intern eficient;

b) nu există presiuni care să determine managementul să întocmească raportări eronate și frauduloase;

c) sistemul contabil al clientului este adecvat, așa încât să poati fi identificate tranzacțiile neobișnuite.

3.4. Definirea pragului de semnificatie si evaluarea riscului de audit.

Potrivit standardelor internaționale de audit, strategia generală de audit stabilește:

• aria de aplicabilitate, momentul și conducerea unui audit și a îndrumărilor referitoare la elaborarea unui plan de audit mai detaliat.

Stabilirea strategiei generale de audit implică:

• determinarea caracteristicilor misiunii care definesc aria sa de aplicabilitate (cadrul general de raportare financiară folosit, cerințe de raportare specifice industriei și localizarea componentelor entității),

• evaluarea obiectivelor de raportare ale misiunii pentru a planifica momentul auditului și natura comunicărilor cerute și datele la care acestea se vor efectua;

• luarea în considerare a factorilor importanți care determină concentrarea eforturilor echipei misiunii de audit (cum ar fi: determinarea nivelelor de semnificație adecvate, identificarea activităților cu risc mare de denaturări semnificative, evaluarea eficienței controlului intern etc.).

Elaborarea unei strategii generale de audit ajută auditorul să evalueze natura, momentul b#%l!^+a?sau dimensiunea resurselor necesare pentru a efectua misiunea de audit. Strategia generală de audit, auditorul poate începe elaborarea unui plan mai detaliat pentru a aborda aspecte variate identificate în strategia generală de audit, ținând seama de necesitatea de a efectua auditul prin utilizarea eficientă a resurselor auditorului. De obicei, auditorul stabilește strategia generală de audit înainte de elaborarea unui plan detaliat de audit, însă cele două activități de planificare nu sunt neapărat separate sau secvențiale ca proces, ci sunt strâns legate între ele.

Auditorul trebuie să elaboreze și să documenteze un plan de audit pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scăzut. Planul de audit este mai detaliat decât strategia generală de audit și include natură, momentul și întinderea procedurilor de audit care urmează să fie efectuate de membrii echipei de audit pentru a obține suficiente probe de audit adecvate pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scăzut.

Documentarea planului de audit servește de asemenea ca o înregistrare a planificării și efectuării adecvate a procedurilor de audit, care poate fi revizuit și aprobat înainte de efectuarea altor proceduri de audit. Conform standardelor de audit, planul de audit trebuie să includă:

• descrierea naturii, momentului și întinderii procedurilor planificate de evaluare a riscului suficientă pentru a evalua riscul denaturărilor semnificative, așa cum arată standardul de audit ,,Cunoașterea entității și a mediului sau și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă”.

• descrierea naturii, momentului și întinderii unor proceduri ulterioare de audit planificate la nivel de aserțiune pentru fiecare clasa semnificativă de tranzacții, șolduri de conturi și prezentări, așa cum sunt descrise de standardul de audit ,,Procedurile auditorului că răspuns la riscurile evaluate”. Planul de audit pentru alte proceduri ulterioare de audit reflectă decizia auditorului dacă să testeze eficientă funcționarii controalelor, natură și

întinderea procedurilor de fond planificate;

• alte astfel de proceduri de audit cerute să fie efectuate pentru a se conforma altor standarde de audit (spre exemplu comunicarea directă cu avocații). Deci, auditorul trebuie să elaboreze și să documenteze un plan de audit prin care să se descrie obiectivul proiectat al auditului și modul de desfășurare a acestuia.

La elaborarea unui plan de audit, auditorul trebuie să țină cont de următoarele aspecte:

Cunoașterea activității entității auditate: b#%l!^+a?

Înțelegerea sistemului contabil și de control intern:

Riscul de audit și pragul de semnifictie:

Natura , durata și întinderea procedurilor

Coordonarea , îndrumarea, supravegherea și revizuirea

Alte elemente

Planul de audit trebuie să conțină suficiente elemente care să permită dezvoltarea programelor de audit.

Standardele internaționale de audit cer ca auditorul să elaboreze și să documenteze un program de audit care să stabilească natura, durata și întinderea procedurilor de audit cerute de implementarea planului de audit.

Programul de audit se elaborează în scris și trebuie să conțină toate procedurile necesare a fi efectuate de auditor pentru ca acesta să poată să-și exprime o opinie fundamentată asupra situațiilor financiare.

Programul de audit constă dintr-un set de instrucțiuni care servesc ca bază în organizarea activității de audit, ca mijloc de control și evidență a desfășurării activității și ca set de instrucțiuni adresate asistenților implicați în audit. De asemenea programul de audit mai poate conține descrierea amănunțită a obiectivelor auditului pentru fiecare domeniu al contabilității și un buget de timp ce conține timpul prognozat pentru auditul fiecărui domeniu de activitate sau pentru procedurile de audit.

La întocmirea programului de audit, auditorul va lua în considerare următoarele elemente:

evaluărilor specifice ale riscurilor inerente și de control;

nivelul necesar de asigurare garantată de procedurile de fond;

durata efectuării testelor de control și a procedurilor de fond;

disponibilitatea asistenților;

coordonarea asistenței acordate de către entitatea auditată;

implicarea altor auditori sau experți.

Programul de audit reprezintă o proiecție de audit care se bazează pe estimări privind sistemul contabil și de control intern al clientului și care este actualizat în permanentă pentru a ține evidența etapelor parcurse în procesul de audit.

Planul de audit și programul de audit trebuie revizuite ori de câte ori este necesar în b#%l!^+a?timpul derulării auditului, datorită schimbării condițiilor sau rezultatelor neașteptate ale procedurilor de audit.

Potrivit standardelor internaționale de auditt ISA 320 PRAGUL DE SEMNIFICAȚIE, auditorul trebuie să ia în considerație pragul de semnificație și relația acestuia cu riscul de audit.

,,Pragul de semnificație”.este definit în ,, Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare”.emis de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, astfel:

,,Informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influeta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare.

Pragul de semnificttie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declsaarii greșite. Pragul de semnificație oferta mai degrabă o limita, decât să reprezinte o însușire calitativă primară pe care informația trebuie să o aibă pentru a fi utilă”.

Obiectivul unui audit al situațiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii, potrivit căreia situațiile financiare au fost întocmite , sub toate aspectele semnificative , în conformitate cu un cadru general de raportare financiară identificat. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce ține de utilizarea raționamentului profesional.

În elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificație astfel încât să poată detecta din punct de vedere cantitativ denaturările semnificative. Auditorul ia în considerare pragul de semnificație atât la nivelul global al instituțiilor financiare,cât și în relațiile cu șoldurile conturilor, cu clasele de tranzacții și prezentările de informații.

Pragul de semnificație poate fi influențat de :

considerente legate de cerințe legale și de reglementare,

considerente legate de clasele de tranzacții, soldurile conturilor, prezentările de informații și de relațiile existente între ele.

Acest proces poate avea că rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificație, în funcție de aspectul situațiilor financiare. Pragul de semnificație trebuie luat în considerare de auditor atunci când: b#%l!^+a?

a. se determina natura, durata și întinderea procedurilor de audit (în etapa de planificare);

b. se evaluează efectele denaturărilor (în etapă finală).

Există o relație invers proporțională între nivelul pragului de semnificație și riscul de audit și anume cu cât este mai înalt nivelul pragului de semnificație, cu atât este mai scăzut riscul de audit și invers. De exemplu , dacă după planificarea procedurilor de audit, auditorul determina că nivelul acceptabil al pragului de semnificație este scăzut, atunci riscul de audit este crescut.

Auditorul va compensa acest lucru fie:

a) reducând nivelul evaluat al riscului de denaturare semnificativă, acolo unde acest lucru este posibil, și menținând nivelul redus prin efectuarea unor teste extinse sau suplimentare ale controalelor; fie

b) reducând riscul de nedetectare prin modificarea naturii, duratei și întinderii testelor detaliate de audit.

Evaluarea de către auditor a pragului de semnificație și a riscului de audit la momentul inițial al planificării angajamentului poate fi diferită de cea din momentul evaluării rezultatului procedurilor de audit. În cursul procesului de audit, nivelul pragului de semnificație poate fi modificat dacă există indicii că au fost luate măsuri de corectare a erorilor sau se descoperă mai multe erori decât a fost aproximat inițial. Ca urmare, în etapă finală auditorul trebuie să însumeze valoarea tuturor erorilor care ar fi putut să rămână nedescoperite, pentru a determina dacă nivelul acestora depășește pragul de semnificație. Când valoarea cumulată a erorilor necorectate tinde să depășească pragul de semnificație stabilit inițial, auditorul va urmări să reducă riscul de audit fie punând în aplicare proceduri suplimentare de audit, fie va solicita conducerii entității să corecteze situațiile financiare.

Schema de mai jos ilustrează acest demers: b#%l!^+a?

Fig. nr. 4 – Succesiunea analizei riscurilor de audit

3.5. Ințelegerea controlului intern și a sistemului contabil.

Auditorul trebuie să realizeze o evaluare a sistemului de control/audit intern ceea ce îi va permite stabilirea naturii, întinderii și calendarului controalelor directe de efectuat.

Vorbim de evaluarea auditului intern atunci când un astfel de serviciu/compartiment este organizat în firmă/instituție.

Întreprinderile au urmărit întotdeauna să-și amelioreze performanțele în condițiile în b#%l!^+a?care a avut loc o descentralizare a luării deciziilor. În aceste condiții, managerul întreprinderii este îndreptățit să se întrebe cum este controlată funcționarea întreprinderii, de către el sau de către colaboratorii lui.

Funcția de audit intern este cea care oferă o asigurare rezonabilă că deciziile luate sunt “sub controlul” responsabililor întreprinderii și că ele contribuie la atingerea obiectivelor propuse. Pentru a furniza această asigurare, auditul intern evaluează controlul intern, respectiv capacitatea întreprinderii de a atinge într-o manieră eficientă obiectivele și de a ține sub control riscurile inerente activității sale. Constatăm, astfel, că această funcție este utilă în special conducătorilor de întreprinderi, indiferent de nivelul lor de responsabilitate.

Existența funcției de audit intern într-o firmă nu se confundă în mod necesar cu existența unei structuri proprii. Această funcție poate fi îndeplinită chiar de managerul firmei sau de unul din colaboratorii săi direcți.

Dacă am stabilit că auditul intern se poate aplica tuturor întreprinderilor indiferent de mărimea lor, putem afirma că nu există restricții nici în ceea ce privește natura, respectiv profilul activității întreprinderilor. Întreprinderile industriale, cele de comerț și societățile prestatoare de servicii, toate pot să-și dezvolte a astfel de funcție.

În practică se constată că auditul intern este o funcție de asistență care trebuie să permită responsabililor întreprinderilor și organizațiilor să-și administreze mai bine afacerile. Responsabilii dintr-o firmă trebuie să fie asistați de auditorii interni pentru rezolvarea problemelor de orice natură și care au legătură cu deciziile luate în vederea unui mai bun control al activităților. Toate aceste decizii pe care managerul le ia pentru controlul activităților firmei poartă un nume, unanim recunoscut de către specialiști, respectiv control intern.

Pentru a înlătura confuziile ce pot să apară trebuie să arătăm că auditorii interni îi asistă pe responsabilii firmei pentru ca aceștia să lucreze mai eficient, contribuind la atingerea obiectivelor controlului intern.

Noțiunea de asistență evoluează spre o mai mare implicare a auditorului intern în activitatea firmei.

Atuurile pe care le are auditorul intern în activitatea sa sunt:

dispune de norme de referință care îi conferă autoritate, precum și de metode și de instrumente care-i garantează eficacitatea;

dispune de o independență de spirit, de o autonomie care îi permite să aibă în vedere b#%l!^+a?toate ipotezele și să formuleze toate recomandările;

nu poate fi distras de la cercetarea sa de constrângerile și obligațiile unei munci permanente.

Chiar dacă de mai multe ori, noțiunile de audit intern și control intern, sunt utilizate cu același înțeles, menționăm faptul că acestea nu sunt similare. Auditul intern corespunde controlului de atestare sau certificare a documentelor financiar-contabile efectuat de personalul care aparține agentului economic, iar controlul intern propriu, sub forma controlului financiar preventiv și de gestiune, indică ansamblul dispozitivelor utilizate în cadrul întreprinderii pentru a obține o perfectă stăpânire a funcționării sale.

Profesionistul contabil (auditorul) trebuie să cunoască modul în care funcționează fiecare resort al unității controlate pentru a stabili care sunt punctele tari ale controlului intern, precum și punctele slabe, care pot genera deficiențe sau erori. Pentru aceasta, ideal ar fi să existe, un așa numit “manual de proceduri” care să stea la baza organizării și desfășurării controlului intern, pe care să se sprijine auditorul.

La nivelul întreprinderii, conducătorii sunt responsabili pentru existența unui sistem contabil corespunzător, care să reunească diversele controale interne adaptate la dimensiunea și natura întreprinderii. Auditorul trebuie să aibă un grad rezonabil de certitudine că sistemul contabil este corespunzător organizat și că toate informațiile contabile care trebuie înregistrate au fost consemnate efectiv. Controlul intern este cel care contribuie la această certitudine. Auditorul trebuie să aprecieze și să evalueze funcționarea controalelor interne, pe care dorește să se sprijine, pentru a determina natura, termenele și întinderea celorlalte proceduri de audit. În situația în care auditorul se poate sprijini pe controlul intern, testele sale de validitate vor fi mai restrânse. Prin urmare, activitatea de apreciere a controlului intern se desfășoară de către auditor în vederea documentării pentru a-și alege obiectivele.

Aprecierea controlului intern îi permite auditorului să stabilească încă din faza inițială a misiunii sale care vor fi controalele directe pe care le va efectua și să facă recomandări pentru ameliorarea unor proceduri ineficiente.

Demersul utilizat de auditor pentru aprecierea controlului intern cuprinde două etape:

aprecierea existenței controlului intern;

aprecierea permanenței controlului intern.

Prima etapă are rolul de a identifica punctele tari și punctele slabe ale sistemului. Evaluarea se poate face într-un raport de sinteză sau într-un tablou de evaluare a sistemului. b#%l!^+a?

Raportul de evaluare a controlului intern (sau raportul de sinteză) cuprinde un număr de note care rezumă pentru fiecare post semnificativ:

sistemul sau sistemele contabile care îl alimentează;

judecățile care îl afectează;

controalele interne pe care auditorul a decis să se sprijine și consecințele asupra întinderii controalelor de efectuat;

natura, întinderea și calendarul altor verificări de efectuat, atunci când nu există controale interne pe care auditorul se poate sprijini.

Tabloul de evaluare a sistemului conține informațiile următoare:

punctele tari ale sistemului de control;

punctele slabe ale sistemului de control;

efectele posibile ale existenței acestor puncte slabe;

incidența punctelor slabe asupra situațiilor financiare;

incidența punctelor slabe asupra programului de audit;

recomandările făcute întreprinderii.

Aprecierea permanenței controlului intern are loc după ce auditorul a identificat punctele tari și punctele slabe ale sistemului. Scopul acestei etape este de a verifica dacă sistemul descris există în realitate. Pentru aceasta auditorul va selecționa un număr de tranzacții pe care le va urmări de la origine până la final. Se va urmări dacă controalele prevăzute sunt efectuate.

Schema de pe pagina următoare descrie sintetic cele două etape ale procesului de evaluare a auditului intern.

Aprecierea controlului intern presupune utilizarea unor tehnici specifice în cadrul următoarelor faze de lucru: cunoașterea inițială a sistemului de control intern, descrierea sistemului, verificarea existenței lui reale, evaluarea riscurilor legate de conceperea sistemului, verificarea bunei lui funcționări și utilizarea eventuală a programelor informatice.

Cunoașterea inițială a sistemului de control intern se poate realiza utilizând următoarele tehnici:

discuții cu responsabilii serviciilor vizate; b#%l!^+a?

analiza manualului de proceduri de control intern (dacă un astfel de manual există);

analiza rapoartelor auditorilor interni și ale auditorilor externi precedenți;

analiza organigramei și a descrierii posturilor.

Această etapă trebuie să permită auditorului să obțină o cunoaștere a ciclului de prelucrare a datelor de la inițierea unei operațiuni până la transpunerea ei în conturile anuale.

Descrierea sistemului se referă la transpunerea pe hârtie a ciclului de prelucrare a datelor așa cum a fost el reținut din etapa precedentă. Acesta poate fi prezentat într-o formă narativă sau sub forma diagramelor. Acestea din urmă sunt utilizate cu precădere datorită puterii de reprezentare mai mari. Obiectivele diagramelor de circuit (flowchart) sunt:

de a furniza o înregistrare a procedurilor și sistemelor întreprinderii și de a reliefa aspectele importante ale controlului intern;

de a fi un punct de plecare pentru testele de conformitate care stau la baza verificării bunei aplicări a procedurilor.

Fig. nr. 5 – Schema de evaluare a controlului intern b#%l!^+a?

Verificarea existenței sistemului presupune selectarea de către auditor a unui număr limitat de tranzacții și verificarea efectuării de către întreprindere a controalelor prevăzute.

Evaluarea riscurilor de concepere a sistemului are ca scop obținerea asigurării că sistemul contabil și cel de control intern au fost astfel concepute încât să prevină, să detecteze și să corecteze anomaliile semnificative. Cea mai utilizată tehnică de evaluare a riscurilor de concepere a sistemului este reprezentată de chestionarele de control intern care furnizează lista principalelor puncte de control intern a căror verificare este obligatorie.

Verificarea aplicării procedurilor de control intern are ca obiectiv verificarea utilizării reale și în permanență a procedurilor descrise. Există trei tehnici de verificare, astfel:

examinarea evidenței controlului se realizează prin teste similare celor de dovedire a existenței sistemului de control intern și oferă auditorului asigurarea că procedurile sunt respectate în permanență.

observarea executării unui control îi dă posibilitatea auditorului să înțeleagă mai bine modul de efectuare a controlului și să verifice executarea lui corectă.

repetarea prelucrărilor și verificărilor de către auditor înseamnă refacerea efectivă a unor prelucrări sau controale efectuate de personalul unității sau de sistemul informatic al întreprinderii.

Un ultim procedeu se referă la utilizarea datelor-test sau a programelor de sprijinire a auditului.

Datele-test reprezintă datele pregătite de auditor și introduse în programele informatice utilizate de întreprindere cu scopul de a verifica dacă prelucrările și verificările prevăzute de întreprindere sunt realizate efectiv și sunt corecte.

Utilizarea unui program de sprijinire a auditului presupune obținerea de informații contabile de la întreprinderea auditată și prelucrarea lor cu ajutorul unui program care aparține auditorului în scopul verificării dacă rezultatele astfel obținute sunt asemănătoare cu cele obținute de întreprindere.

Obiectivul vizat de auditor ca urmare a evaluării controlului intern este de stabili în ce măsură se va putea sprijini pe controlul intern pentru a defini natura, întinderea și calendarul lucrărilor sale. Nu trebuie pierdută din vedere posibilitatea pe care o are auditorul de a face recomandări în privința controlului intern. b#%l!^+a?

3.6. Planificarea activitatilor: strategia generala de audit si planul de audit.

Elaborarea propriu-zisă a planului misiunii în care sunt menționate natura, calendarul și întinderea lucrărilor de audit are loc abia după ce auditorul a obținut o cunoaștere generală a întreprinderii, a stabilit un anumit nivel al pragului de semnificație, a identificat domeniile și sistemele semnificative și a realizat o evaluare a riscului de audit.

Se apreciază că un plan de audit poate cuprinde următoarele elemente:

a) Prezentarea întreprinderii

• Denumire, structură, istoric, obiect de activitate, localizare, data închiderii exercițiului;

• Numele responsabililor firmei;

• Concurența, caracteristicile domeniului de activitate;

• Înscrierea într-un dosar a elementelor obținute în timpul fazei de cunoaștere generală a întreprinderii și a mediului său cu ocazia discuțiilor purtate cu responsabilii firmei, a vizitei la sediul firmei și a citirii documentelor interne și externe;

• Descrierea riscurilor inerente sectorului de activitate.

b) Informații contabile

• Principiile contabile general acceptate; trebuie menționate eventualele derogări; pentru societățile care prezintă conturi consolidate trebuie precizate alegerile făcute deoarece există posibilitatea opțiunilor;

• Planul contabil adaptat întreprinderii;

• Conturi anterioare și conturi previzionale;

• Particularitățile sistemului contabil.

c) Definirea misiunii

• Originea misiunii: audit legal sau contractual;

• Natura misiunii: conturi intermediare, conturi anuale;

• Lista lucrărilor particulare de efectuat (în cazul unei misiuni contractuale de audit financiar);

• Lista rapoartelor de emis în funcție de misiune.

d) Domeniile și sistemele semnificative

• Pragul de semnificație; b#%l!^+a?

• Funcțiile și conturile semnificative;

• Zonele de risc identificate;

• Controalele efectuate de întreprindere și pe care auditorul apreciază că se poate sprijini.

e) Direcțiile programului de lucru

• Procedurile de control intern care trebuie analizate;

• Confirmările directe de obținut;

• Inventarierile fizice la care trebuie să fie prezent auditorul;

• Asistența din partea experților și a specialiștilor (în informatică, în fiscalitate etc.);

• Documentele de obținut (dosare particulare, contracte).

f) Echipa de lucru și bugetul

• Componența echipei de audit (număr și nivel de pregătire);

• Bugetul de ore repartizat pe membrii echipei și pe modulele auditate.

g) Planificarea

• Contacte de stabilit și persoane de întâlnit;

• Data limită de emitere a raportului/rapoartelor;

• Data și locul intervențiilor, timpul de lucru la cabinet;

• Desfășurarea lucrărilor în timpul anului;

• Repartizarea lucrărilor între auditori;

• Utilizarea lucrărilor terților (auditori interni, experți din diferite domenii, auditorii filialelor).

Elaborarea planului misiunii poate fi considerată ultima etapă înaintea începerii desfășurării propriu-zise a lucrărilor de audit.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

CAZ PRACTIC

Obiectivul acestui audit al situațiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia daca situațiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele semnificative în conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei noastre sunt “ofera o imagine fidela” sau “ prezinta în mod fidel sub toate aspectele semnificative”

În urma acceptarii mandatului, a fost completata fisa de acceptare, avand drept obiective:

Partea 1. SIMULAREA EVALUăRII ÎNDEPENDENțEI AUDITORULUI LA ACCEPTAREA MISIUNII DE AUDIT

Prin audit, se întelege în general examinarea profesionala a unei informații în vederea exprimarii unei opinii responsabile și independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate, iar obiectivul acestuia îl constituie imbunatațirea utilizarii informației. Auditorul trebuie să obțină o înțelegere suficientă a sistemele de contabilitate și de control intern pentru a planifica auditul și a dezvolta o abordare eficientă a acestuia. De asemenea auditorul trebuie să utilizeze raționamentul profesional la evaluarea riscului de audit și la stabilirea procedurilor de audit, pentru a se asigura că riscul este redus până la un nivel acceptabil de redus.

Angajamentul de audit solicită exprimarea unei opinii asupra unor informații financiare de către un auditor financiar de practică publică. Asumarea angajamentului de audit impune ca auditorii financiari profesioniști de practica publică să fie lipsiți de orice interes ca fiind incompatibil cu principiile integrității, obiectivității și independenței. Deci principiul care trebuie să stea la baza angajamentului de audit este independență auditorilor financiari profesioniști de practică publică.

Societatea de audit este independentă atunci când pot să își exercite activitatea în mod liber si obiectiv. Independența permite auditorilor interni să judece în mod imparțial și fără prejudecăți, ceea ce este esențial pentru buna efectuare a auditurilor. Acest obiectiv este atins datorita poziției lor în cadrul entității și datorita obiectivității lor.

Auditul intern trebuie sa fie independent iar auditorii interni trebuie sa-și desfășoare activitatea cu obiectivitate.

Situații care pot aduce atingere independenței:

interese financiare,

împrumuturi și garanții,

relații apropiate de afaceri cu clienții de audit (interes comercial),

relații familiale și personale,

angajarea la clienții de asigurare,

servicii recente furnizate clienților de asigurare,

deținerea unei funcții de conducere sau de director la clientul de asigurare,

colaborarea îndelungată a personalului de conducere cu clienții

prestarea de alte servicii (nonasigurare – ținerea contabilității, servicii de evaluare, prestarea către client a unor servicii pentru sistemele IT, delegarea temporară a personalului societății/cabinetului de audit la clienții de audit financiar, furnizarea de servicii de consultanță în legătură cu litigiile clienților de audit, furnizarea unor servicii juridice unui client de audit financiar, recrutarea personalului pentru pozițiile de conducere, furnizarea de asistență financiară corporativă și/sau alte servicii similare),

onorarii și tarife (mărime, restante, contingente), cadouri și ospitalitate, litigii actuale sau posibile.

În cazul nostru se doreste acceptarea mandatului pentru efectuarea auditului de catre societatea de audit PricewaterhouseCoopers Audit SRL pentru Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., perioada auditata fiind 01.01.2012-31.12.2012.

PricewaterhouseCoopers Audit SRL trebuie sa ia în considerare probleme precum independența, integritatea clientului și dacă societatea dispune de personal corespunzator și de resurse suficiente pentru a efectua auditul.

Independența este un aspect foarte important și se acordă o atenție deosebita atat Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei Auditorilor Financiari din Romania, cat și codului privind conduită etica și profesională în auditul financiar, elaborate de Cameră.

În procesul de selectare a situațiilor și practicilor care să fie în mod specific tratate în cadrul cerințelor de etică legate de obiectivitate, o atenție adecvată trebuie acordată următorilor factori:

Auditorii financiari sunt expuși unor situații care implică posibilitatea exercitării de presiuni asupra lor. Aceste presiuni pot afecta obiectivitatea auditorilor financiari.

Relațiile care ar putea permite apariția de prejudecăți, confuzii sau influențarea din partea altor persoane pentru a încălca principiile privind obiectivitatea, trebuie evitate.

Auditorii financiari au obligația de a se asigura că personalul implicat în serviciile profesionale aderă la principiul obiectivității.

Auditorii financiari nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri de orice natură care în mod rezonabil pot fi considerate a avea o influență considerabilă și necorespunzătoare asupra raționamentului lor sau ale celor cu care intră în contact. Definirea unui cadou sau ofertă de orice natură, ca fiind excesiv variază de la țară la țară, dar auditorii financiari trebuie să evite situațiile care ar discredita poziția lor profesională.

Situațiile ce pot aduce atingere independenței PricewaterhouseCoopers Audit SRL sunt multiple:

– interesele financiare directe cu Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., sau interese indirecte cu Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.;

– credite date Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., sau luate de la acesta sau de la orice angajat, investitor principal al firmei clientului;

– să dețină un interes financiar în asociere cu Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., sau cu salariații lui;

– să dețină un interes financiar față de o filială, sucursală care nu este a Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., dar are o relație de investitor cu clientul sau o relație cu o filiala aflată în zona de influență semnificativă.

– Independența auditorilor financiari de practică publică este afectată când dețin funcții în cadrul societăților auditate. Independența nu permite ca auditorul să fie sau să fi fost pe perioada auditată sau imediat anterioară membru al Consiliului de Administrație, funcționari, angajați ai clientului auditat sau asociați ai unui membru al consiliului sau angajați ai unei societăți ori în serviciul unuia dintre aceștia.

În asemenea situații, auditorului nu-i este permis să accepte un angajament de audit care automat implică asumarea unei opinii responsabile. Dacă auditorul se află în una dintre situațiile de mai sus, perioada imediat precedentă angajamentului de audit nu trebuie să fie mai mică de doi ani.

– Serviciile profesionale necesită aptitudini contabile sau conexe efectuate de auditori financiari profesioniști ce includ contabilitate, audit, consultanță fiscală și managerială și servicii de management financiar.

În situația în care un auditor financiar profesionist este solicitat să ofere, în afara serviciilor de audit, și alte activități unui client, el trebuie să fie atent să nu execute funcții de conducere sau să ia decizii de conducere, responsabilități ce revin Consiliului de Administrație și conducerii clientului.

Serviciile consultative (manageriale, fiscalitate) pot fi furnizate de auditori financiari profesioniști de practică publică cu condiția ca aceștia să nu se implice în actul de decizie al clientului. Aceasta presupune „să nu existe nici o implicație în responsabilitatea asumată pentru deciziile de conducere“.

Există societăți mici care nu au personal contabil angajat, iar pregătirea situațiilor financiare este frecvent solicitată de un auditor financiar profesionist de practică publică. Auditorul poate să execute asemenea servicii, dar trebuie să respecte următoarele cerințe pentru a nu afecta integritatea și independența:

1. Lipsa oricărei relații sau asociere de relații cu clientul pentru evitarea conflictului de interese.

2. Clientul este responsabil pentru situațiile financiare.

3. Auditorul financiar profesionist de practică publică nu trebuie să se confunde cu rolul angajatului sau pe post de conducător coordonând operațiunile unei societăți.

4. Testele de audit trebuie efectuate, chiar dacă auditorul financiar profesionist de practică publică a preluat sau a realizat instrumentarea tehnică contabilă. Este de preferat ca personalul desemnat cu efectuarea formulelor contabile să nu participe la examinarea unor rapoarte sau situații financiare.

– Independența auditorilor financiari profesioniști de practică publică poate fi afectată dacă există relații personale și de familie.

Dacă un auditor își exercită profesia în mod individual sau angajat implicat în auditul unui client este soțul clientului, copilul aflat în întreținerea acestuia sau rudă cu acesta, independența auditorului este afectată.

Trebuie avut în vedere de la bun început că o asemenea relație creează o amenințare „pentru independență“.

– În situația în care onorariile succesive de la un client sau un grup de clienți au o pondere mare a onorariilor brute totale, auditorul financiar de practică publică poate deveni dependent de acel client și poate genera suspiciuni în privința independenței. Este dificil de precizat ce procent din onorariile unui client sau grup de clienți asociați este la limita inacceptabilă din totalul onorariilor.

Auditorul trebuie să ia în considerare dacă acele onorarii nu sunt cu mult peste limita „rezonabilului“ astfel încât să nu-i afecteze independența față de client.

Onorariile încasate în cote procentuale sau similare sunt tratate ca onorarii condiționate. Dacă ele sunt fixate de autoritate publică sau tribunale jurisdicționale, atunci nu sunt onorarii condiționate.

Serviciile profesionale nu se acordă unui client conform unui acord prin care nu se percepe nici un onorariu decât dacă acesta este condiționat de rezultatele serviciilor respective.

Alte elemente care pot afecta independența auditorului financiar profesionist de practică publică sunt bunurile și serviciile acceptate de către soții și copiii aflați în întreținerea lor, cu excepția celor care sunt oferite publicului larg.

De asemenea, proprietatea asupra capitalului trebuie să aparțină în totalitate auditorilor financiari de practică publică. Dacă capitalul sau o parte a acestuia este deținut de terți sau capitalul a fost finanțat de terți, aceștia pot influența auditorii financiari în misiunea pe care o au de realizat.

Participarea altor persoane la capitalul unei societăți de audit este permisă cu condiția ca majoritatea atât a proprietății asupra capitalului, cât și a drepturilor la vot să aparțină numai auditorilor financiari de practică publică.

– Orice litigiu iminent sau în desfășurare, în care sunt implicați auditorii financiari de practică publică și un client, este considerat un obstacol al independenței auditorului. Orice intenție a clientului de a începe acțiunea legală împotriva unui auditor financiar de practică publică poate cauza auditorului financiar de practică publică și firmei un element semnificativ ce poate afecta activitatea auditorului. Intenția unei acțiuni sau iminența unei acțiuni judecătorești din partea auditorului financiar în mod automat conduce la lipsa de disponibilitate a conducerii de a prezenta informații relevante auditorului financiar.

03.01.2013 Semnatura

1.2. Contractarea lucrărilor de audit

Normele legale românești prevăd obligația ca activitatea profesionistilor contabili să se desfășoare pe bază de contracte de prestări servicii fără a se face vreo distincție între misiunile de audit legal – care presupun desemnarea acestor profesioniști de către adunarea generală a întreprinderii auditate și misiunile de audit contractual. Standardul Internațional de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul și clientul trebuie să convină termenii și condițiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnate într-o scrisoare de misiune de audit.

CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII

Nr. ….……./………………………

Încheiat între:

GAMA SOCIETATE DE ADMINISTRARE A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A., având sediul social în București, Sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J40/13191/2007, cod fiscal 22097960, înscrisă în Registrul de Evidență a Prelucrărilor de Date cu Caracter Personal sub nr. 5694, înscrisă la Autoritatea de Supraveghere Financiara sub nr. SAP-RO-22092962, autorizată prin decizia de autorizare nr. 69 din 03.08.2007, reprezentată legal de dl Ioan Vlăsceanu, în calitate dePresedinte al Directoratului si de dna Ana-Maria Dumitrescu, membru al Directoratului , denumită în continuare Beneficiar, pe de o parte,

și

PRICEWATERHOUSECOOPERS AUDIT SRL, având sediul social în București, Strada Barbu Văcărescu nr. 301-311, Clădirea Lakeview, etaj 6/1, Sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J40/17223/1993, CIF RO4282940, înscrisă în Registrul de Evidență a Prelucrărilor de Date cu Caracter Personal sub nr. 16590, având capital social 7.560 RON, reprezentată legal de dl Paul Facer, în calitate de Administrator, denumită în continuare Prestator, pe de altă parte,

fiecare numit în continuare individual „Partea” și colectiv „Părțile”,

Prezentul Contract de Prestări Servicii și Termenii și Condițiile Standard pentru Audit anexate (“Termeni Standard”), formează împreună întregul Contract dintre Părți (denumit în continuare “Contractul”). Dacă apar diferențe între prevederile prezentului Contract de Prestări Servicii și cele din Termenii Standard anexați, cele din urmă vor prevala, cu excepția cazului în care există

prevederi specifice în acest Contract de Prestări Servicii care modifică în mod expres o anumită clauză cuprinsă în Termenii Standard.

OBIECTUL CONTRACTULUI

Prezentul Contract de Prestări Servicii (denumit în continuare „Contractul de Prestări Servicii”) are ca obiect furnizarea de către Prestator, în schimbul onorariilor plătite de către Beneficiar, a următoarelor servicii (denumite în continuare „Servicii”):

Prestatorul va audita în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit („ISA”) situațiile financiare ale Beneficiarului pentru exercițiul financiar care se încheie la data de 31 decembrie 2014 întocmite de Beneficiar în conformitate cu Norma nr. 14/2007 privind reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aplicabile entităților autorizate, reglementate și supravegheate de cătreAutoritatea de Supraveghere Financiara, cu modificările și completările ulterioare („Norma nr. 14/2007”).

ISA impun ca Prestatorul să citească orice raport anual sau alte documente care conțin opinia sa de audit. Scopul acestei proceduri este de a stabili dacă există alte informații cuprinse în aceste documente, inclusiv în modul de prezentare, care să fie neconcordante în mod semnificativ cu informațiile prezentate în situațiile financiare. În cazul în care Beneficiarul va decide să emită un astfel de document, Prestatorul va parcurge procedurile solicitate de ISA, pe baza unui act adițional la prezentul Contract.

De asemenea, conform Normei nr. 14/2007, Prestatorul trebuie să raporteze asupra Raportului Administratorilor al Beneficiarului, emis împreună cu situațiile financiare anuale statutare. Prestatorul va raporta într-un paragraf separat al Raportului de Audit asupra existenței oricărui aspect care să-i fi atras atenția și care să indice faptul că Raportul Administratorilor conține informații neconcordante în mod semnificativ cu situațiile financiare statutare. Prestatorul nu va audita Raportul Administratorilor Beneficiarului.

Orice modificare sau extindere a sferei de aplicabilitate a auditului care nu este reglementată de prezentul Contract de Prestări Servicii (de exemplu, întocmirea unui raport de audit asupra situațiilor financiare ale unei unități sau divizii a Beneficiarului) va face obiectul unor negocieri ulterioare între Părți. Orice modificare sau extindere a responsabilităților Prestatorului va fi convenită în scris. Exceptând cazurile în care se va conveni altfel, termenii și condițiile din prezentul Contract se vor aplica acestor lucrări suplimentare.

DURATA CONTRACTULUI; PROGRAMUL SERVICIILOR

Prezentul Contract intră în vigoare de la data semnării sale de către ambele Părți. Prestatorul va planifica și va efectua activitățile de audit în cooperare cu Beneficiarul și luând în considerare cerințele și capacitatea Beneficiarului de a furniza informațiile necesare, dar munca de teren va începe numai în momentul în care Beneficiarul confirmă că:

au fost întocmite situațiile financiare asupra cărora Prestatorul trebuie să-și exprime opinia sa de audit,

conducerea a revizuit situațiile financiare și este satisfăcută că acestea oferă o imagine fidelă, cu privire la toate aspectele semnificative, asupra poziției financiare, rezultatului operațiunilor și fluxurilor de trezorerie ale Beneficiarului,

situațiile financiare sunt întocmite în conformitate cu legislația aplicabilă și principiile contabile, și

toate documentele justificative aferente situațiilor financiare supuse auditului au fost întocmite de către Beneficiar și revizuite de conducerea acestuia.

Părțile vor conveni datele de începere și de încheiere ale misiunilor de audit interimar și respectiv pentru sfârșitul anului, iar ambele părți vor depune toate eforturile rezonabile pentru a se conforma termenelor stabilite.

Auditul va fi considerat încheiat pentru exercițiul financiar supus revizuirii în momentul livrării Raportului de Audit. După transmiterea Raportului de Audit, Prestatorul nu va mai avea nicio responsabilitate directă în ceea ce privește situațiile financiare.

ONORARIUL PRESTATORULUI ȘI PLATA ACESTUIA

Onorariul Prestatorului a fost calculat în funcție de numărul estimat de ore ce urmează a fi lucrate de personalul implicat în audit și de nivelul de pregătire și de responsabilitățile acestuia.

În baza celor de mai sus, Părțile convin să stabilească onorariul Prestatorului pentru serviciile prevăzute în prezentul la 67.650 lei („RON”), TVA inclus.

Onorariul se va plăti în lei („RON”), după cum urmează:

Toate plățile se vor efectua pe baza facturilor emise de Prestator.

Prestatorul își rezervă dreptul de a factura separat o sumă de 1% din onorariul total, dar nu mai puțin de 500 EUR (sau echivalentul în RON), reprezentând cheltuieli administrative aferente auditului. Aceasta va fi facturată odată cu emiterea ultimei facturi.

Sumele de mai sus nu includ alte cheltuieli ale Prestatorului rezultând din îndeplinirea prezentului Contract (transport, cazare, diurne) și care vor fi facturate împreună cu facturile de la punctul 3.2. Aceste cheltuieli vor fi facturate separat pentru fiecare etapă a auditului.

La stabilirea onorariului, Prestatorul a pornit de la premiza că moneda națională nu se va deprecia semnificativ față de EUR între data semnării contractului de către ambele Părți și data emiterii facturilor. În cazul în care deprecierea RON depășește rata anuala a inflației cu mai mult de 5%, Prestatorul și Beneficiarul, de comun acord, vor modifica prezentul Contract în sensul majorării onorariului în mod corespunzător.

Beneficiarul va achita facturile în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora – în acest scop, dacă nu se dovedește altfel, se va considera că data primirii facturii este data prevăzută în confirmarea de primire emisă de serviciul de curierat sau de serviciul poștal, după caz. Dacă plata nu se încasează în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii facturii, Prestatorul are dreptul de a factura dobânzi penalizatoare potrivit legii, între data scadentei facturii inițiale și data încasării plății de către Prestator. În cazul întârzierilor la plată, prevederile Termenilor Standard se vor aplica, de asemenea, în mod corespunzător.

Onorariile vor fi facturate catre Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.

DISPOZITII FINALE

Toate notificările, corespondentele și comunicările în baza prezentului Contract se vor efectua în scris, cu confirmare de primire și vor fi trimise la următoarele adrese:

pentru Beneficiar: dl Ioan Vlasceanu, adresa: București, Sector 1, fax 021/313.51.90, telefon 021/313.51.96;

pentru Prestator: dna Adriana Matache, adresa: str. Barbu Văcărescu nr. 301-311, Clădirea Lakeview, etaj 6/1, Sector 2, fax: 021.225.3600, telefon: 021.225.3000.

Orice modificare a adreselor/numerelor de fax de mai sus va fi notificată în scris celeilalte părți în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 5 zile de la data la care modificarea în cauză devine aplicabilă; în caz contrar, comunicările/notificările trimise la adresa/numărul de fax inițiale vor fi opozabile părții care nu îndeplinește obligația menționată în termenul de mai sus. Comunicările verbale vor fi valabile numai dacă sunt confirmate în scris.

Dacă Beneficiarul dorește să discute cu Prestatorul despre posibilitățile de a îmbunătăți calitatea serviciilor, sau în cazul în care Beneficiarul este nemulțumit de calitatea serviciilor prestate, Beneficiarul poate lua legătura cu dl Paul Facer sau, dacă dorește să discute cu altcineva, Beneficiarul îl poate contacta pe dl John Webster, partenerul responsabil de Serviciile de Audit pentru România ale Prestatorului, la numărul de telefon
+ 40 21 225 3500.

Prin semnarea prezentului Contract de Prestări Servicii și a Termenilor Standard (care împreună formează „Contractul” dintre Părți), fiecare Parte, prin reprezentantul său legal, declară că a negociat, înțelege pe deplin și, conform art.1203 din Codul civil, acceptă în mod expres toate prevederile acestui Contract și astfel încheie Contractul în scopul de a dobândi drepturile și de a-și asuma obligațiile prevăzute în acesta, pe care le consideră echitabile.

Semnatarii Contractului declară că fiecare dintre ei are dreptul și deplina capacitate legală de a încheia Contractul în mod valabil pentru și în numele entității pe care o reprezintă și de a angaja legal respectiva entitate fără restricții în acest scop.

Prezentul Contract reprezintă întreaga voință a Părților, prevalează asupra oricăror alte înțelegeri, înscrisuri, documente pre-contractuale sau negocieri dintre Părți, anterioare semnării prezentului Contract și în legătură cu obiectul acestuia. Nu mai există alte elemente secundare/externe aferente prezentului Contract sau înțelegeri între Părți care să nu fie incluse în acesta.

Contractul, format din Contractul de Prestări Servicii și Termenii Standard anexați, a fost semnat astăzi [……..] în limba română, în două exemplare cu valoare de original, câte un exemplar pentru fiecare Parte, toate având putere egală.

PRESTATOR BENEFICIAR

1.2.1. TERMENI ȘI CONDIȚII STANDARD PENTRU AUDIT

Termenii și Condițiile Standard pentru Audit, Contractul de Prestări Servicii și orice modificări la acesta, la care sunt anexați Termenii Standard (formând împreună “Contractul”), după semnarea de ambele părți constituie totalitatea acordului / contractului între Beneficiar și Prestator, privind serviciile descrise în Contract.

Articolul 1 SERVICIILE

1.1 Prestatorul va furniza Beneficiarului serviciile prevăzute în Contract.

Articolul 2 DESCRIEREA AUDITULUI ȘI OBLIGATIILE PRESTATORULUI

2.1 Prestatorul are responsabilitatea profesională de a raporta către Acționari dacă, în opinia sa, situațiile financiare oferă o imagine fidelă, în toate aspectele semnificative, asupra poziției financiare a Beneficiarului pentru exercițiul financiar care se încheie la data de 31 decembrie 2012 în conformitate cu Norma nr. 14/2007 („Raport de Audit”).

2.2 Serviciile vor fi prestate în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit și vor include acele teste asupra tranzacțiilor și/sau privind existența, proprietatea și modul de evaluare a activelor și pasivelor pe care Prestatorul le consideră necesare. Prestatorul va analiza sistemele contabile și de control financiar intern astfel încât să poată stabili dacă acestea sunt potrivite pentru a fi folosite ca bază pentru întocmirea situațiilor financiare și dacă Beneficiarul a păstrat evidențe contabile adecvate.

2.3 Prestatorul va obține dovezile adecvate pe care le va considera suficiente pentru a-i permite să formuleze concluzii rezonabile. Natura și amploarea procedurilor sale vor varia în funcție de evaluarea proprie a sistemului contabil al Beneficiarului și, în cazul în care Prestatorul dorește să se bazeze pe acesta, în funcție de sistemul financiar de control intern. Legat de auditarea situațiilor financiare ale Beneficiarului, Prestatorul va solicita să i se pună din timp la dispoziție toate documentele sau declarațiile care vor fi emise împreună cu acestea.

2.4 Prestatorul are responsabilitatea de a informa prin excepție în cazul în care există aspecte care nu sunt în concordanță cu situațiile financiare incluse în acele documente sau declarații.

2.5 Activitatea Prestatorului poate varia în funcție de constatările sale în timpul auditului și de la an la an. În consecință, Prestatorul poate alterna ariile de interes și poate propune anumite aspecte pentru o analiza speciala, după cum dictează circumstanțele specifice.

2.6 Auditul include evaluarea estimărilor semnificative și a deciziilor conducerii pentru întocmirea situațiilor financiare și pentru a stabili dacă politicile contabile sunt adecvate circumstanțelor Beneficiarului, sunt aplicate consecvent și prezentate în mod adecvat. Pentru a-și forma o opinie, Prestatorul va evalua, de asemenea, prezentarea generală a informațiilor din situațiile financiare.

2.7 Pe baza rezultatelor auditului, Prestatorul va întocmi un raport al auditorului, care poate include o opinie fără rezerve, cu rezerve, adversă, sau imposibilitatea exprimării unei opinii. De asemenea, Prestatorul poate ajunge la concluzia că nu este posibilă emiterea unui raport de audit. Dacă Prestatorul formulează o opinie cu rezerve sau adversă în raportul auditorului, sau exprimă imposibilitatea formării unei opinii de audit ori nu emite un raport de audit, aceasta nu înseamnă că Prestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de auditor. În cazul unei opinii cu rezerve, adverse sau al imposibilității de exprimare a opiniei ori al neprezentării raportului de audit, Prestatorul este îndreptățit să primească onorariul integral și rambursarea cheltuielilor, așa cum este prevăzut în Articolul 3 al Contractului de Prestări Servicii.

2.8 Un audit nu este neapărat conceput să identifice deficiențele semnificative ale sistemului financiar de control intern al Beneficiarului. Cu toate acestea, Prestatorul va raporta în scris conducerii Beneficiarului, în urma finalizării procedurilor de audit, asupra acelor deficiențe semnificative din sistemele contabile și de control intern ale Beneficiarului, sau asupra altor probleme legate de activitatea acestuia din urmă care i-au atras atenția în cursul normal al activității de audit și care, în opinia Prestatorului, necesită atenția conducerii.

2.9 Niciun raport sau alt material întocmit de Prestator nu poate fi pus la dispoziția vreunei terțe părți, în tot sau în parte, fără acordul prealabil scris al Prestatorului. Acest acord se poate acorda necondiționat, condiționat, ori se poate refuza după cum decide Prestatorul; în orice situație, Părțile convin în mod expres că respectivele rapoarte / materiale sunt întocmite fără a avea în vedere interesul nimănui altcuiva decât Beneficiarul și că Prestatorul nu își asumă nicio responsabilitate sau răspundere de orice natură față de nicio altă parte.

2.10 Analiza sistemelor contabile și de control intern ale Beneficiarului este efectuată numai în măsura necesară pentru a exprima o opinie cu privire la situațiile financiare ale Beneficiarului, prin urmare comentariile Prestatorului cu privire la aceste sisteme nu pot identifica toate îmbunătățirile care ar putea fi sugerate în urma unei analize speciale amănunțite.

2.11 Raportul de audit menționat în prezentul Articol 2 va fi întocmit în limba română/engleza.

Articolul 3 UTILIZAREA OPINIEI DE AUDIT / RAPORTULUI DE AUDIT

3.1 Raportul de audit al Prestatorului este realizat pentru a fi utilizat în mod exclusiv de către cei cărora li se adresează. Auditul nu va fi planificat sau efectuat prin prisma faptului că vreun terț s-ar putea baza pe raportul de audit, și nici cu referire la o anumită tranzacție. Prestatorul nu își asumă responsabilitatea de nici un fel față de niciun terț căruia i s-ar pune la dispoziție sau care ar intra în posesia opiniei de audit/raportului de audit (sau a oricăror informații cuprinse în acestea). Prin urmare, posibile elemente de interes pentru terți nu vor fi abordate în mod expres și pot exista elemente pe care un terț le-ar evalua în mod diferit, posibil în legătură cu anumite tranzacții. Conducerea Beneficiarului poate dori să includă opinia de audit asupra situațiilor financiare în cadrul unei oferte de instrumente de capital sau de obligațiuni. Conducerea este de acord ca opinia de audit a Prestatorului, și orice referire la aceasta, să nu fie inclusă într-un astfel de document fără acordul prealabil scris al Prestatorului. Orice acord cu privire la prestarea de lucrări aferente unei oferte, inclusiv un acord pentru a oferi o astfel de permisiune, va constitui o misiune separată și va face obiectul unui contract separat.

3.2 Documentele întocmite de către Beneficiar în vederea publicării, inclusiv pentru a fi postate pe site-uri, și care fac referire la Prestator sau care conțin situațiile financiare auditate sau extrase din acestea, inclusiv traduceri, nu vor fi publicate fără consimțământul prealabil expres al Prestatorului. Acest consimțământ poate fi acordat după revizuirea întregului material relevant ce va fi publicat, pentru conformitatea cu situațiile financiare auditate, și după ce au fost efectuate toate modificările recomandate.

3.3 După obținerea aprobării din partea Prestatorului, Beneficiarul poate publica, dezvălui sau pune la dispoziția terților, potrivit acestui acord, documentele/rapoartele/opiniile întocmite de Prestator doar integral și în forma primită de la Prestator. Beneficiarul se obligă în mod expres ca, exceptând cazurile în care legea prevede altfel sau Prestatorul îi permite în scris altfel, orice publicare, dezvăluire sau transmitere către terți a rapoartelor/opiniilor întocmite de Prestator în baza prezentului Contract să prevadă expres faptul că niciun terț nu se va putea baza pe raportul/opinia Prestatorului, acestea fiind adresate exclusiv entităților/persoanelor menționate expres în documentele respective. Obligațiile Beneficiarului din prezentul Articol 3 vor rămâne în vigoare pe durata nelimitată după încetarea Contractului.

Articolul 4 ONORARIUL PRESTATORULUI ȘI PLATA ACESTUIA

4.1 Beneficiarul va plăti Prestatorului onorariul stabilit în Contract. Onorariul nu include cheltuielile, cu excepția situațiilor în care Contractul prevede altfel. Beneficiarul este de acord să plătească Prestatorului cheltuielile înregistrate în mod rezonabil în legătură cu Serviciile. Onorariul include TVA.

4.2 Onorariul presupune accesul deplin la și cooperarea deplină din partea conducerii și personalului Beneficiarului, existența unor evidențe contabile corespunzătoare, precum și deplina disponibilitate a conducerii Beneficiarului de a răspunde în mod prompt și detaliat cererilor de prezentare de informații solicitate, necesare pentru finalizarea auditului în termenul stabilit.

4.3 Dacă în timpul desfășurării auditului se constată că ipotezele luate în calcul la stabilirea onorariului nu mai sunt valabile, Prestatorul va informa Beneficiarul și se va stabili o ajustare corespunzătoare a onorariului. Această ajustare se va realiza în funcție de timpul suplimentar necesar pentru prestarea serviciilor, la rate orare echivalente cu cele folosite la calculul onorariului inițial. De exemplu, în cazul în care conducerea și/sau personalul Beneficiarului nu dau curs solicitărilor Prestatorului în mod corespunzător, sau au loc evenimente, cum ar fi o întârziere în furnizarea informațiilor, acces limitat la conducerea și/sau personalul Beneficiarului sau dificultăți în obținerea unor documente necesare finalizării activității de audit, Prestatorul va discuta cu Beneficiarul timp suplimentar și onorarii suplimentare necesare pentru finalizarea auditului. Prevederile art. 5.13 de mai jos se vor aplica în mod corespunzător.

4.4 Orice activități efectuate de Prestator la solicitarea Beneficiarului, legate de alte obiective, care nu sunt prevăzute în Contract, vor fi plătite de Beneficiar conform tarifelor obișnuite ale Prestatorului, în funcție de funcția și experiența personalului implicat. Termenii de referință specifici, precum și onorariul pentru aceste activități vor fi convenite în prealabil în scris.

4.5 Termenul de prescripție pentru obligațiile de plată aferente sumelor facturate de Prestator este de cinci ani de la data la care acestea devin scadente.

Articolul 5 OBLIGAȚIILE BENEFICIARULUI

5.1 Conducerea Beneficiarului este responsabilă pentru întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare pentru exercițiul financiar care se încheie la data de 31 decembrie 2014 în conformitate cu Norma nr. 14/2007. Această responsabilitate cuprinde: proiectarea, implementarea și menținerea unui control intern relevant pentru întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare care să nu conțină denaturări semnificative, cauzate de fraude sau erori; selectarea și aplicarea politicilor contabile adecvate și realizarea de estimări contabile credibile în circumstanțele date. Auditul situațiilor financiare nu exonerează conducerea de această responsabilitate. Conducerea este de asemenea responsabilă pentru punerea la dispoziția Prestatorului, în forma și la termenul solicitate, a tuturor evidențelor contabile ale Beneficiarului, a tuturor celorlalte evidențe relevante, inclusiv procesele verbale și respectiv hotărârile luate în cadrul tuturor adunărilor/ședințelor conducerii și ale asociaților/acționarilor Beneficiarului, precum și informațiile și explicațiile pe care Prestatorul le consideră necesare în vederea îndeplinirii îndatoririlor sale de auditor.

5.2 Informațiile folosite de conducerea Beneficiarului la întocmirea situațiilor financiare vor include în mod invariabil fapte sau aprecieri care nu sunt evidențiate în contabilitate. Ca parte a procedurilor obișnuite de audit ale Prestatorului, se va solicita conducerii Beneficiarului să confirme în scris acele fapte sau aprecieri, precum și orice alte declarații verbale pe care Prestatorul le primește de la conducere pe parcursul auditului privind aspecte care au un efect semnificativ asupra situațiilor financiare. De asemenea, Prestatorul va solicita confirmarea în scris de către conducere a faptului că toate informațiile importante și relevante au fost aduse la cunoștința sa. Beneficiarul se obliga sa răspundă, în mod corect și în forma și termenul solicitate, tuturor cererilor Prestatorului potrivit prezentului paragraf.

5.3 Beneficiarul este răspunzător pentru protejarea bunurilor sale, pentru menținerea unor controale interne adecvate și pentru prevenirea și detectarea deturnărilor de fonduri, a fraudelor și neregulilor, a erorilor și a nerespectării legislației și reglementărilor. Prestatorul va depune diligente pentru a-și planifica auditul astfel încât să poată detecta, în mod rezonabil, denaturările semnificative în situațiile financiare sau evidențele contabile (inclusiv orice denaturări semnificative rezultate din deturnări de fonduri, fraude și nereguli, erori și nerespectarea legislației și reglementărilor), dar nu se poate considera că examinarea sa va putea detecta toate aceste denaturări semnificative sau fraude, erori sau cazuri de nerespectare a legislației și reglementărilor. În cazul în care, în examinarea sa, Prestatorul va descoperi deturnări de fonduri, fraude și nereguli, erori și cazuri de nerespectare a legislației și a reglementărilor, le va raporta Beneficiarului. Dacă astfel de aspecte vor fi identificate, poate fi de asemenea necesară și raportarea externă a acestora în conformitate cu cerințe legislative în vigoare în prezent.

5.4 Conducerea Beneficiarului este responsabilă pentru a se asigura că Beneficiarul respectă pe deplin legislația fiscală din România în ceea ce privește întocmirea și depunerea declarațiilor fiscale în termenul legal, precum și în ceea ce privește plata la scadență a impozitelor, taxelor și contribuțiilor. Obiectivul examinării de către Prestator a situației fiscale a Beneficiarului în cadrul auditului este de a obține elemente probante că sumele legate de soldurile conturilor fiscale înregistrate în situațiile financiare ale Beneficiarului nu sunt denaturate în mod semnificativ în relație cu situațiile financiare luate în ansamblu. Scopul Serviciilor prestate nu este de a descoperi toate erorile sau omisiunile care pot exista în poziția fiscală a Beneficiarului, în general, sau pe anumite tipuri de impozit, în particular.

5.5 Prestatorul nu își asumă nicio responsabilitate de orice natură în legătură cu orice consecință care ar putea rezulta din nerespectarea de către Beneficiar a reglementărilor fiscale care (indiferent dacă sunt sau nu evidențiate de activitatea Prestatorului) în opinia sa nu afectează prezentarea generală fidelă a situațiilor financiare.

5.6 Beneficiarul se obligă să plătească în mod corect și la timp onorariul și sumele facturate de Prestator în baza Contractului.

5.7 Pentru ca Prestatorul să își poată desfășura activitatea în mod eficient și corespunzător și să își poată îndeplini la timp obligațiile, Beneficiarul se obliga sa pună la dispoziția Prestatorului toate documentele și informațiile relevante considerate de către Prestator suficiente pentru efectuarea auditului. În acest sens, Beneficiarul se obligă să pună la dispoziția Prestatorului, după cum ii este cerut de acesta, toate documentele sale contabile, analizele și documentația aferente conturilor și tranzacțiilor selectate, și orice alte documente sau acte ale Beneficiarului, incluzând toate procesele verbale și hotărârile tuturor Adunărilor Generale ale Acționarilor/Asociaților și ale Consiliului de Administrație și ale Comitetului de Direcție, precum și informațiile și explicațiile necesare pentru realizarea obiectului prezentului Contract.

5.8 Beneficiarul se obligă să permită în timp util accesul Prestatorului la toate documentele sau declarațiile care însoțesc situațiile financiare.

5.9 Beneficiarul se obligă să asigure disponibilitatea personalului său pentru a asista Prestatorul în furnizarea serviciilor, să se asigure că personalul cheie, inclusiv contabilul șef și directorul financiar, sunt disponibili pe parcursul auditului, și să asigure Prestatorului acces nelimitat la persoanele din cadrul organizației Beneficiarului de la care Prestatorul consideră necesar să obțină dovezi de audit.

5.10 Pentru îndeplinirea îndatoririlor sale, Prestatorului i se vor pune la dispoziție de către Beneficiar spații adecvate de lucru, cu acces la internet, la sediul Beneficiarului.

5.11 Beneficiarul se obligă să respecte programul de lucru și calendarul ședințelor care vor fi convenite împreună cu angajații Prestatorului. Acestea vor putea fi modificate cu acordul ambelor părți.

5.12 Beneficiarul înțelege și acceptă faptul că posibilitatea Prestatorului de a furniza serviciile și de a-și îndeplini obligațiile contractuale în mod corect și la timp depinde în mod esențial de modul în care Beneficiarul își execută propriile obligații contractuale. În acest sens, Beneficiarul este de acord că obligațiile pe care și le asumă în Articolele 2 și 3 din Contractul de Prestări Servicii anexat, precum și cele prevăzute la Articolele 2, 3, 4, 5 și 7 din prezentul și îndeplinirea la timp și în mod corespunzător a acestora sunt importante pentru scopul prezentului Contract și au, deci, un caracter esențial/semnificativ (Obligații semnificative).

5.13 Beneficiarul înțelege și acceptă că, în cazul în care încalcă oricare dintre Obligațiile semnificative prin neîndeplinire, îndeplinire cu întârziere sau necorespunzătoare, Prestatorul va putea întârzia sau suspenda, integral sau parțial, executarea obligațiilor sale asumate prin prezentul Contract, în urma unei simple notificări către Beneficiar; într-un astfel de caz, Prestatorul va avea dreptul la o majorare a onorariului pentru munca suplimentara efectuata ca rezultat al acestor încălcări și va putea relua executarea obligațiilor sale după îndeplinirea corespunzătoare de către Beneficiar a obligației respective sau după înlăturarea de către Beneficiar a cauzei respectivei întârzieri sau suspendări, și în orice caz după ce Prestatorul va dispune de resursele necesare în acest scop. De asemenea, prevederile Articolului 13 de mai jos se vor aplica în mod corespunzător.

5.14 Simpla expirare a termenului pentru îndeplinirea oricăror obligații de plată asumate în prezentul Contract va reprezenta punerea Beneficiarului de drept în întârziere, fără nicio altă formalitate.

Articolul 6 LIMITAREA RĂSPUNDERII PRESTATORULUI

6.1 Asemenea multor organizații de profil, practica standard a Prestatorului este de a introduce în contractele sale o clauză de limitare a răspunderii. Prestatorul va depune toate diligențele pentru a răspunde așteptărilor Beneficiarului. Cu toate acestea, prin derogare de la orice dispoziție contrară din prezentul Contract, Beneficiarul înțelege și acceptă că, în măsura maximă permisă de lege, în niciun caz răspunderea totală (rezultând din toate cererile și pretențiile de orice tip, acțiunile și procedurile de orice fel etc.) a Prestatorului, a partenerilor sau angajaților săi, sau a subcontractanților săi, indiferent dacă aceasta este de natură contractuală sau de altă natură, în legătură cu prezentul Contract (sau orice modificare sau completare a acestuia), nu poate depăși onorariul plătit pentru serviciile în legătură cu care au apărut motivele de angajare a răspunderii Prestatorului, cu excepția cazurilor de intenție sau culpa gravă a Prestatorului. Beneficiarul, prin semnarea prezentului Contract, acceptă în mod expres faptul că prezentul paragraf stabilește limita absolută a răspunderii Prestatorului conform Contractului sau în legătură cu acesta, și că orice altă răspundere este în mod expres exclusă. În particular, dar nelimitativ, este exclusă răspunderea pentru mărirea costurilor sau cheltuielilor, nerealizarea de profit, pierderile indirecte inclusiv, nelimitativ, pierderile economice sau nerealizarea economiilor sau beneficiilor planificate.

6.2 În niciun caz Prestatorul nu va răspunde în nici un fel pentru nicio pierdere, daună, cost, prejudiciu sau cheltuieli de orice natură rezultând în orice fel din, ori în legătură cu acte de neglijență sau omisiune, fraudă, ori declarații neadevărate sau eronate sau conduită ilegală deliberată ale Beneficiarului, sau ale conducerii acestuia sau ale oricărei alte entități afiliate. Beneficiarul poartă întreaga răspundere pentru integritatea și legalitatea, precum și pentru veridicitatea și acuratețea informațiilor și documentelor primite de Prestator de la Beneficiar sau în numele acestuia din urmă, întrucât Prestatorul nu va efectua nicio verificare/analiză a acestora ce depășește sfera serviciilor de audit.

6.3 Activitatea desfășurată de Prestator pentru întocmirea rapoartelor descrise mai sus va include testarea unor eșantioane ale tranzacțiilor și soldurilor semnificative. Semnificativ înseamnă “un eveniment sau o tranzacție care ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor”. Prin urmare, este posibil ca testarea să nu identifice toate erorile existente în evidențele contabile ale Beneficiarului. Beneficiarul acceptă că responsabilitatea pentru orice impozit, taxă sau alte penalizări rezultând din astfel de erori îi revine lui și nu Prestatorului.

6.4 Beneficiarul, prin semnarea acestui Contract, este de acord și se obligă să nu țină răspunzător Prestatorul și să-l despăgubească pentru toate daunele, obligațiile, pierderile, prejudiciile, costurile etc. de orice natură suferite de acesta ca urmare a oricăror cereri, pretenții, acțiuni etc. de orice fel ale oricăror terțe părți în legătură cu acest Contract și/sau cu serviciile sau rapoartele Prestatorului executate în baza prezentului, cu excepția celor rezultate din intenția sau culpa grava a Prestatorului în îndeplinirea îndatoririlor sale contractuale.

6.5 Părțile sunt de acord că onorariul pentru Serviciile prestate în baza prezentului Contract au fost stabilite și reflectă limitările convenite în prezentul Articol 6.

6.6 Orice opinii sau rapoarte exprimate verbal sau în variantă de lucru sau preliminară pe care Prestatorul le-ar putea furniza nu constituie opinii sau concluzii definitive. Prestatorul va fi răspunzător față de Beneficiar exclusiv în ceea ce privește varianta finală a raportului de audit/opiniei/concluziei și pentru nicio altă variantă (intermediară, variantă de lucru, preliminară etc.).

6.7 Ambele părți sunt de acord că nicio acțiune a Beneficiarului, a organismelor sale de supraveghere sau a acționarilor săi, dacă este cazul, care rezultă din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a acestui Contract nu va fi înaintată în mod direct împotriva angajaților, partenerilor, reprezentanților legali sau ai organismelor de supraveghere ale Prestatorului. Această interdicție nu aduce prejudicii drepturilor Beneficiarului de a depune cereri de despăgubire, dacă este cazul, împotriva Prestatorului.

6.8 Prevederile Articolului 6 vor rămâne în vigoare pe durata nelimitată după încetarea Contractului din orice motiv.

Articolul 7 ALTE OBLIGAȚII

7.1 După emiterea raportului, Prestatorul nu mai are nicio responsabilitate directă cu privire la situațiile financiare pentru exercițiul financiar respectiv. Beneficiarul îl va informa pe Prestator în legătură cu orice eveniment semnificativ care are loc între data raportului Prestatorului și data emiterii situațiilor financiare și care poate afecta situațiile financiare.

7.2 În baza acestui Contract, din motive care țin de respectarea principiilor de independență a auditorului, Beneficiarul se obligă ca, pe o perioadă de un an de la data Raportului de Audit/opiniei să nu facă nicio ofertă de angajare și să nu încheie niciun contract cu nici un angajat actual sau un fost angajat sau subcontractant al Prestatorului care a participat la auditul situațiilor financiare ale Beneficiarului, fără a avea acordul scris prealabil al Prestatorului. În cazul încălcării acestei obligații, Beneficiarul se obligă să plătească Prestatorului cu titlu de penalitate pentru nerespectarea obligației menționate o sumă egală cu costul/sumele totale plătite de către Prestator, direct sau indirect, în legătură cu contractul dintre Prestator și persoana respectivă în ultimii doi ani în care contractul a fost în vigoare. Încetarea pentru orice motiv a Contractului nu va afecta valabilitatea prevederilor prezentului art. 7, care vor continua sa rămână în vigoare.

Articolul 8 ALTE SERVICII

8.1 Serviciile legate de consultanța fiscală nu fac parte din sfera de aplicabilitate a Contractului.

8.2 Asistența la întocmirea situațiilor financiare nu face parte din misiunea de audit, dar Prestatorul va discuta cu reprezentanții Beneficiarului principiile contabile aplicate de Beneficiar, în special în zonele problematice, iar Prestatorul poate sugera ajustări pe care Beneficiarul să le aibă în vedere.

8.3 În cadrul misiunii de audit, nu se va considera în niciun caz că Prestatorului are sau va avea cunoștință de informațiile oferite altor membri ai rețelei Prestatorului, angajaților, reprezentanților etc. ai acestora, care nu sunt implicați în audit (de exemplu, informații oferite în legătură cu servicii de consultanță în afaceri, consultanță fiscală sau alte servicii).

8.4 Prestatorul poate furniza, la cererea Beneficiarului, servicii în legătură cu ofertele publice transmise de Beneficiar în conformitate cu legislația privind valorile mobiliare, aceste servicii urmând a face obiectul unui acord separat între părți și al unui contract separat.

Articolul 9 DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

9.1 Prestatorul poate crea programe informatice, inclusiv foi de calcul, documente, baze de date și alte instrumente pe suport electronic pentru a-i fi de folos în cadrul proiectului său. În unele cazuri aceste instrumente pot fi oferite Beneficiarului la cerere. Deoarece aceste programe sunt create de Prestator în special pentru propriile scopuri și fără a avea în vedere un scop anume în care ar putea fi utilizate de către Beneficiar, ele se pot pune la dispoziție „ca atare” numai pentru uzul Beneficiarului și nu trebuie distribuite sau făcute cunoscute niciunui terț. În plus, Prestatorul nu oferă nicio garanție sau declarație care ar confirma faptul că programele informatice sunt suficiente sau adecvate vreunui scop în care ar putea fi utilizate de către Beneficiar. Orice program informatic creat special pentru uzul Beneficiarului va face obiectul unui contract separat.

9.2 Documentele de lucru și dosarele prezentului angajament create de Prestator în timpul auditului, inclusiv documentele sau dosarele pe suport electronic, sunt proprietatea exclusivă a Prestatorului.

9.3 Drepturile de proprietate intelectuală asupra rapoartelor și materialelor întocmite în baza prezentului Contract se nasc și rămân în patrimoniul Prestatorului, chiar și după achitarea onorariilor prevăzute la Articolul 3 din Contractul de Prestări Servicii anexat.

9.4 Prevederile Articolului 9 vor rămâne în vigoare pe durata nelimitată după încetarea Contractului din orice motiv.

Articolul 10 CONFIDENȚIALITATE; INDEPENDENȚĂ; SERVICII PRESTATE ÎN BENEFICIUL ALTOR CLIENȚI

10.1 Prestatorul se așteaptă ca toți angajații săi să respecte cu strictețe codul său deontologic. Prin urmare, atât Prestatorul cât și angajații săi vor trata ca strict confidențiale toate informațiile obținute pe parcursul îndeplinirii obligațiilor lor profesionale. Această clauză de confidențialitate va continua să producă efecte timp de doi ani de la încetarea prezentului Contract.

10.2 În baza relației contractuale cu Beneficiarul, inclusiv a oricărei prevederi din prezentul Contract, Prestatorului nu i se va interzice să presteze servicii în beneficiul altor clienți și nu va fi restricționat în acest sens. Procedurile standard de control intern ale Prestatorului sunt menite să asigure păstrarea confidențialității informațiilor comunicate acestuia în timpul angajamentului. Prestatorul a discutat cu Beneficiarul aceste proceduri și Beneficiarul este de acord că procedurile sunt suficiente și adecvate acestui Contract.

10.3 Obligațiile de confidențialitate nu se vor aplica informațiilor care: (i) sunt cunoscute în mod legal de către Prestator înainte să-i fi fost prezentate de către Beneficiar; (ii) sunt aduse la cunoștința oricărei alte persoane sau entități de către Beneficiar, fără nici o restricție; (iii) sunt produse independent de către Prestator fără a utiliza sau a se baza pe informații confidențiale; (iv) sunt sau devin publice, fără a încălca obligația de confidențialitate; sau (v) pot fi obținute în mod legal de Prestator de la orice terț.

10.4 Divulgarea oricăror informații colectate pe parcursul prestării serviciilor ce fac obiectul prezentului Contract va fi de asemenea posibilă și în următoarele cazuri:

10.4.1 Prestatorul poate comunica informații colectate pe parcursul prestării Serviciilor conform prezentului Contract, atunci când sunt necesare, consultanților și furnizorilor de servicii implicați în furnizarea Serviciilor ce fac obiectul prezentului Contract;

10.4.2 datorită cerințelor legate de reglementare, managementul riscurilor și de verificările calității serviciilor la nivel intern, Prestatorul poate divulga informații colectate pe durata prestării Serviciilor ce fac obiectul prezentului Contract: (i) către terți, cum ar fi consultanți profesionali și societăți de asigurări, (ii) când obligația de divulgare rezultă din lege, inclusiv orice acte normative sau standarde profesionale străine și (iii) altor firme PricewaterhouseCoopers în ceea ce privește verificările interne privind independența și managementul riscurilor, conformitatea cu legea sau în alte scopuri prevăzute în prezentul Contract.

10.4.3 Prestatorul și alte firme PricewaterhouseCoopers pot de asemenea transfera informațiile colectate pe parcursul auditului în diverse scopuri interne, inclusiv administrarea relațiilor cu clienții, administrarea conturilor, raportare financiară internă, furnizarea de servicii IT și externalizarea serviciilor, atât către firme PricewaterhouseCoopers, cât și către furnizorii de servicii la care apelează Prestatorul. Prevederile menționate mai sus se vor aplica firmelor PricewaterhouseCoopers, care au primit informații colectate pe parcursul prestării serviciilor conform prezentului Contract, potrivit celor de mai sus.

10.5 Prestatorul va lua măsuri rezonabile în vederea protejării confidențialității informațiilor colectate pe parcursul prestării serviciilor ce fac obiectul prezentului Contract și a informării tuturor persoanelor care primesc aceste informații asupra caracterului lor confidențial.

10.6 PricewaterhouseCoopers este o organizație internațională de parteneriate și societăți individuale. Prezentul Contract se încheie numai între Beneficiar și Prestator. Pe parcursul furnizării serviciilor stabilite prin acest Contract, Prestatorul poate, la alegerea sa, să apeleze la resursele altor firme PricewaterhouseCoopers.

10.7 Firmele PricewaterhouseCoopers înseamnă toate entitățile (fie că sunt sau nu sunt încorporate) care își desfășoară activitatea sub un nume care include în totalitate sau în parte numele PricewaterhouseCoopers ori este parte din aceasta (sau este asociată ori are legătură cu o entitate care este parte din aceasta) sau este firmă corespondentă din rețeaua internațională de firme PricewaterhouseCoopers.

10.8 Cu excepția cazului în care o Firmă PricewaterhouseCoopers este contractată direct de Beneficiar sau de o entitate din cadrul grupului acestuia în vederea furnizării oricăruia dintre Serviciile care fac obiectul prezentului Contract, furnizarea de servicii rămâne responsabilitatea exclusiv a Prestatorului. Prin urmare, orice Firmă PricewaterhouseCoopers care colaborează cu Beneficiarul pe parcursul furnizării Serviciilor acționează în numele PricewaterhouseCoopers Audit SRL.

10.9 În măsura în care relațiile dintre părți implică și dezvăluirea de către Beneficiar a unor informații deținute de sau în legătură cu entități afiliate, sau implică prezentarea de către entitățile afiliate a unor informații direct către Prestator sau către o Firmă PricewaterhouseCoopers, Beneficiarul autorizează transmiterea și dezvăluirea informațiilor conform celor prevăzute în prezentul Articol 10 și confirmă faptul că Beneficiarul are dreptul de a acționa în acest sens.

10.10 Exceptând cazurile în care aceste informații sunt identificate în mod expres ca fiind confidențiale, Prestatorul poate menționa clienților săi sau potențialilor clienți efectuarea serviciilor furnizate Beneficiarului, ca dovadă a experienței sale profesionale. Beneficiarul este de acord ca Prestatorul avea dreptul de a utiliza denumirea și logo-ul Beneficiarului în prezentarea experienței sale profesionale.

10.11 Serviciile se încadrează în categoria reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și sancționarea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism. În cazul în care, în decursul furnizării Serviciilor, partenerii sau personalul Prestatorului iau cunoștință de sau suspectează implicarea oricui în spălarea de bani sau finanțarea terorismului, Prestatorul are obligația să raporteze aceste informații, suspiciuni Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Articolul 11 PROTECȚIA DATELOR

11.1 Beneficiarul este de acord că Prestatorul poate colecta, stoca, dezvălui și transfera la nivel internațional date cu caracter personal referitoare la angajații, reprezentanții, contractanții, clienții Beneficiarului, precum și la alte persoane, în scopul prestării adecvate de Servicii și în scopurile descrise referitor la dezvăluirea de informații, astfel cum sunt prevăzute în Articolul 10. Când Beneficiarul pune la dispoziția Prestatorului date personale referitoare la orice persoane, Beneficiarul confirmă că are autoritatea de a prelucra astfel de date personale, de a le transfera și de a autoriza Prestatorul să proceseze și să transfere astfel de date în conformitate cu prezentul Contract și prevederile legale. În cazul în care Prestatorul trebuie să colecteze date cu caracter personal ale persoanelor mai sus menționate, Beneficiarul va obține și va transmite în timp util Prestatorului consimțământul scris al persoanelor astfel vizate, consimțământ care este necesar pentru a asigura prestarea serviciilor în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

11.2 Pentru prestarea corespunzătoare a Serviciilor Beneficiarul îi încredințează prin prezentul Prestatorului procesarea datelor cu caracter personal. Prestatorul se obligă să protejeze datele personale primite pe parcursul furnizării Serviciilor în mod adecvat și folosind mijloacele tehnice și organizatorice corespunzătoare, astfel încât să asigure protecția adecvată a acestor date în conformitate cu legislația aplicabilă, mai ales protecția împotriva pierderii, distrugerii, furtului, alterării sau prelucrării accidentale sau ilegale.

11.3 În ceea ce privește datele cu caracter personal furnizate de Beneficiar Prestatorului în legătură cu Serviciile, Beneficiarul confirmă că procesarea acestor date în conformitate cu clauzele prezentului Contract nu va cauza încălcarea vreunei reglementari referitoare la protecția datelor cu caracter personal de către Prestator sau de către alte Firme PricewaterhouseCoopers.

Articolul 12 MODIFICAREA CONTRACTULUI

12.1 Contractul poate fi modificat numai în baza unui act adițional semnat de ambele Părți contractante.

Articolul 13 ÎNCETAREA CONTRACTULUI

13.1 Contractul anexat încetează în următoarele cazuri:

13.1.1 prin acordul scris al ambelor Părți;

13.1.2 prin denunțarea unilaterală, la inițiativa fie a Beneficiarului, fie a Prestatorului, în orice moment, cu un preaviz de minimum 30 zile calendaristice anterior datei la care intră în vigoare încetarea Contractului, fără obligația invocării vreunui motiv /explicații de către partea care inițiază denunțarea; într-un astfel de caz, prezentul Contract va înceta automat, fără necesitatea vreunei formalități suplimentare sau a intervenției instanței, la expirarea perioadei de 30 de zile calendaristice menționate mai sus. Într-un astfel de caz, partea care notifica încetarea Contractului nu va avea nicio obligație față de partea cealaltă în ceea ce privește încetarea Contractului în acest mod; 

13.1.3 prin îndeplinirea obiectului Contractului;

13.1.4 Prestatorul are dreptul de a rezilia prezentul Contract în situații care includ, nelimitativ, următoarele:

a. Beneficiarul îi furnizează Prestatorului informații care nu sunt credibile în scopul auditului;

b. Beneficiarul împiedică Prestatorul să efectueze procedurile necesare de audit;

c. Beneficiarul nu acordă Prestatorului asistența necesară pentru furnizarea Serviciilor și prevăzută în prezentul Contract, sau

d. Beneficiarul nu îndeplinește, sau nu îndeplinește la timp și/sau în mod corespunzător oricare dintre Obligațiile semnificative asumate în acest Contract.

În oricare dintre cazurile menționate mai sus la literele a) pana la d), dacă Beneficiarul nu remediază sau îndepărtează respectiva încălcare/neexecutare a obligației în cauza, în cazul în care acesta poate fi corectată/remediata, într-un termen rezonabil notificat de către Prestator, acesta din urmă are dreptul de a rezilia unilateral prezentul Contract conform articolului 1552 din Codul Civil, în baza unei simple notificări de reziliere a contractului („Notificare de Reziliere”) trimise Beneficiarului. Într-un astfel de caz, rezilierea Contractului se va produce „de plin drept”, fără necesitatea vreunei formalități suplimentare sau a intervenției instanței, la primirea de către Beneficiar a Notificării de Reziliere menționate mai sus.

13.1.5 Daca evenimentul de forță majoră depășește 120 de zile sau în alte cazuri expres prevăzute de legea română pentru încetarea contractului.

13.2 În toate cazurile, dacă legea nu prevede altfel, Beneficiarul se obligă să plătească Prestatorului onorariul, calculat proporțional pentru serviciile prestate până în momentul încetării prezentului Contract.

13.3 Prevederile Articolului 13 nu vor afecta sau limita în nici un mod drepturile Prestatorului de a obține despăgubirile/compensațiile la care are dreptul conform prevederilor legale sau prezentului Contract.

13.4 Prevederile Articolului 13 nu vor afecta clauzele contractuale care sunt menite ori convenite de Părți prin prezentul să rămână în vigoare și după încetarea prezentului Contract.

Articolul 14 FORȚA MAJORĂ ȘI CAZURILE FORTUITE

14.1 Cazurile fortuite nu exonerează Partea afectată de acestea de obligațiile și răspunderea asumate prin prezenta. Evenimentele de forță majoră declarate valabil de către autoritățile competente exonerează Partea afectată de acestea de răspundere pe întreaga durată a acestora.

Articolul 15 COMUNICAREA PE SUPORT ELECTRONIC

15.1 Pe parcursul prestării Serviciilor, părțile pot dori să comunice pe cale electronică folosind adresele de e-mail menționate în Contractul de servicii. Cu toate acestea, transmiterea de informații pe cale electronică nu poate fi garantată a fi sigură sau lipsită de erori, iar aceste informații pot fi interceptate, alterate, pierdute, distruse, furate, pot ajunge la destinatar cu întârziere sau pot să fie altfel afectate în mod negativ, incomplete sau nesigure pentru a fi utilizate. În acest sens, fiecare Parte convine să utilizeze proceduri rezonabile din punct de vedere comercial pentru a efectua verificări în legătură cu cei mai cunoscuți viruși la acel moment, precum și pentru a verifica integritatea acestor date înainte de a transmite informații pe cale electronică celeilalte părți. Cu toate acestea, fiecare parte este de acord că aceste proceduri nu pot garanta că aceste comunicări vor fi lipsite de viruși informatici. Este responsabilitatea părții care primește informații pe cale electronic de la cealaltă să efectueze o verificare a atașamentelor pentru detectarea virușilor înainte de a accesa orice document în format electronic, indiferent de suportul pe care este primit.

Articolul 16 LEGEA CONTRACTULUI, SOLUȚIONAREA LITIGIILOR

16.1 Prezentul Contract va fi guvernat de legea română.

16.2 Părțile convin prin prezentul ca orice neînțelegere în legătură cu valabilitatea, încheierea, interpretarea, executarea și/sau încetarea prezentului Contract să fie soluționată pe cale amiabilă, conform reglementărilor românești aplicabile. Dacă neînțelegerile intervenite între părți nu se pot soluționa pe cale amiabilă în maximum 30 de zile de la data apariției acestora, litigiile dintre părți vor fi soluționate de instanțele competente din București.

Articolul 17 ALTE DISPOZIȚII

17.1 Titlurile articolelor din cadrul Contractului de Prestări Servicii și al prezenților Termeni Standard sunt incluse numai pentru a facilita referirile la articole, și nu fac parte din Contract, nici nu afectează sensul interpretării condițiilor și clauzelor contractuale.

17.2 Dacă oricare dintre prevederile prezentului Contract va fi declarată ilegală, nulă sau neaplicabilă conform prevederilor legislative în vigoare, aceasta nu va afecta legalitatea, valabilitatea li aplicabilitatea celorlalte prevederi ale prezentului Contract. Părțile convin ca orice astfel de prevedere să fie înlocuită cu o clauză al cărei conținut să păstreze pe cât posibil sensul prevederii inițiale. Prin semnare, fiecare dintre Părți își asumă riscul înțelegerii greșite a oricărei clauze a Contractului.

17.3 Articolul 17.3 este ultimul articol al prezenților Termeni Standard.

Contractul, format din Contractul de Prestări Servicii și Termenii Standard, a fost semnat astăzi [……..] în limba română, în două exemplare cu valoare de original, câte un exemplar pentru fiecare Parte, toate având putere egală.

PRESTATOR BENEFICIAR

Partea 2. PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT

În elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificație astfel încât să poată detecta din punct de vedere cantitativ denaturările semnificative. Totuși, atât valoarea (cantitatea), cât și natura (calitatea) denaturărilor trebuie să fie luate în considerare. Exemple de denaturări calitative ar putea fi descrierea inadecvată sau improprie a unei politici contabile, când este probabil ca un utilizator al situațiilor financiare să fie indus în eroare de descriere, sau eșuarea prezentării încălcării cerințelor reglementate, când este probabil ca impunerea ulterioară de restricții prin reglementări să deterioreze în mod semnificativ capacitatea de operare. Auditorul trebuie să ia în considerare posibilitatea apariției denaturărilor la nivelul valorilor relativ mici care, cumulate, ar putea avea un efect semnificativ asupra situațiilor financiare. De exemplu, o eroare apărută în procedura de închidere de lună ar putea fi un indiciu al unei potențiale denaturări semnificative dacă acea eroare se repetă în fiecare lună. Auditorul ia în considerare pragul de semnificație atât la nivelul global al situațiilor financiare, cât și în relație cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzacții și prezentările de informații. Pragul de semnificație poate fi influențat de considerente cum ar fi cerințele legale și de reglementare, cât și de considerente legate de clasele de tranzacții, soldurile conturilor, prezentările de informații și de relațiile existente între acestea. Acest proces poate avea ca rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificație, în funcție de aspectul situațiilor financiare luate în considerație.

Pragul de semnificație trebuie luat în considerare de auditor atunci când: se determină natura, natura și întinderea procedurilor de audit; și se evaluează efectele denaturărilor. Auditorul trebuie să elaboreze un plan de audit pentru audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.

Planul de audit este mai detaliat decât strategia generală de audit și include natura, momentul și întinderea procedurilor de audit care urmează să fie efectuate de membrii echipei angajamentului pentru a obșine suficiente probe de audit adecvate pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut. Documentarea planului de audit servește de asemenea ca o înregistrare a planificării și efectuării adecvate a procedurilor de audit care poate fi revizuit și aprobat înainte de efectuarea altor proceduri de audit.

Planul de audit include:

– o descriere a naturii, momentului și întinderii procedurilor planificate de evaluare a riscului suficientă pentru a evalua riscul denaturărilor semnificative,

– o descriere a naturii, momentului și întinderii unor proceduri ulterioare de audit planificate la nivel de aserțiune pentru fiecare clasă semnificativă de tranzacții, solduri de conturi și prezentări,. Planul pentru alte proceduri ulterioar de audit reflectă decizia auditorului dacă să testeze eficiența funcționării controalelor, natura, momentul și întinderea procedurilor de fond planificate și alte astfel de proceduri de audit cerute să fie efectuate în angajament pentru a se conforma altor ISA .

Planificarea acestor proceduri de audit are loc pe parcursul auditului pe măsură ce se dezvoltă planul de audit. Spre exemplu, planificarea evaluării de către auditor a procedurilor de evaluare a riscului apare de obicei în primele etape ale procesului de audit. Totuși, planificarea naturii, momentului și întinderii altor proceduri specifice de audit depinde de rezultatul acelor proceduri de evaluare a riscului. În plus, auditorul poate începe executarea altor proceduri de audit pentru clase de tranzacții, solduri ale conturilor și prezentări înainte de finalizarea tuturor celorlalte proceduri din planul de audit detaliat.

F0- PRAGUL DE SEMNIFICAȚIE

F1 – LISTA DE VERIFICARE A RISCULUI INERENT GENERAL

03.02.2013 Semnatura

F2 -LISTA DE VERIFICARE A RISCULUI INERENT SPECIFIC

F2.1 – FACTORI DE RISC ÎN FUNCȚIE DE RISCURILE IDENTIFICATE

04.02.2013 Semnatura

F3- RISCURI INERENTE SPECIFICE ȘI MăRIMEA EșANTIOANELOR INIȚIALE

SE VA UTILIZA NUMAI ÎN CAZUL ADOPTARII METODEI DE ESANTIONARE BAZATE PE RISC

TABEL CU MARIMEA ESANTIONULUI LA O POPULATIE <400

TABEL CU MARIMEA ESANTIONULUI LA O POPULAȚIE >400

Graficul de desfasurare a activitații de audit la S.C. Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.

Nota : Aceste termene sunt condiționate de semnarea contractului, întocmirea cererilor de informații de catre beneficiar și de data la care situațiile financiare ce urmeaza a fi auditate ne vor fi puse la dispoziție (minim 20 zile înainte de prezentarea raportului).

Bucuresti Manager Proiect de Audit

05.01.2013 Semnatura

E – Confirmarea Planului de Audit

17.01.2013 Semnatura

Partea 3. DETERMINAREA OBIECTIVELOR AUDITULUI ȘI A MUNCII DE AUDIT

K1 – DISPONIBILITăȚI ÎN CONTURI LA BăNCI SAU ÎN CASă-CREDITE PE TERMEN LUNG

07.01.2013 Semnatura

K1.1-Verificarea soldurilor finale ale conturilor de trezorerie

Obiectiv

1.Verificarea soldurilor finale ale conturilor la banci și ale conturilor de casa.

2.Verificarea confirmarilor privind soldurile finale cu bancile la care societatea are deschise conturi.

Activitatea desfasurata

1.S-au nalizat soldurile de la banci cu extrasele pentru întreg anul auditat.

2.S-au verificat soldurile inițiale de la banci, cu fisele de cont și balanta inițiala.

3.S-au verificat atat soldurile inițiale de la începutul de an, cat și soldurile finale ale contului de casa.

4.Verificarea inventarierii numerarului existent în casa la 31.12.2012.

5.Verificarea reevaluarii disponibilului în valuta.

Rezultate

Soldurile inițiale de la casa și banca au fost corect preluate.

Societatea a respectat prevederile legii nr. 82/1991, privind inventarierea numerarului de casierie de la sfarșitul anului.

Din analiza comparativa cu anul precedent se observa o scadere a numerarului în casa la sfarșitului anului, precum și o scadere a soldului cu bancile.

Banca cu tranzacțiile semnificative este BRD GSG care este și depozitarul și custodele fondurilor de pensii administrate de societate, iar soldul disponibilului în lei a fost în scadere fata de anul trecut.

Disponibilul în valuta a fost reevaluat la sfarșitul anului cu cursul de schimb comunicat de BNR pentr ziua de 31.12.2012 atat pentru EURO, cat și USD.

Concluzie

Nu au fost identificate erori sau elemente neobisnuite privind atat soldurile de casa, cat și de banca.

17.02.2013 Semnatura:

K1.2- Reconciliere solduri

Structura investițiilor aflate în sold la 31.12.2012 (în valoare totala de 46,813,224 lei):

68.02% titluri de stat în valoare de 31,843,776 lei, care au fost încadrate la randul 17 din formularul de bilant, respectiv alte imprumuturi.

31.98% depozite, numerar și conturi la banci în valoare totala de 14,941,796 lei

17.01.2013 Semnatura

K2 – Verificarea titlurilor de stat aflate în custodia depozitarului

Obiectiv

Verificarea înregistrarilor vanzari/cumparari derulate pe parcursul anului 2012 de catre societate sa fie aceleași cu cele existente la depozitarul/ custodele societații.

Activitatea desfasurata

S-au verificat înregistrarile efctuate de societate pe baza documentelor justificative aferente pe tot parcursul anului 2012.

Selecție esantion

S-a luat ca esantion de proba tranzacțiile din 2012 :

Rezultate

În urma verificarilor s-a constatat ca în contabilitate se fac înregistrari corecte care corespund cu documentele justificative și sunt în concordanta cu extrasele de cont. Înregistrarile societații au coincis cu cele ale depozitarului.

La data de 31.12.2012 situația obligațiuni de stat deținute de societate era urmatoarea:

Concluzie

Nu au fost identificate erori sau elemente neobisnuite privind înregistrarile privind tranzacțiile cu instrumentele financiare tip obligațiuni de stat deținute de societate .

19.02.2013 Semnatura

K3 – Verificarea înregistrărilor din registrul de casă

Obiectiv

Verificarea înregistrarilor din registrul de casa pe tot parcursul anului auditat.

Activitatea desfasurata

S-au verificat înregistrarile din registrul de casa pe baza documentelor justificative aferente pe tot parcursul anului.

Selecție esantion

S-a luat ca esantion de proba registrul de casa pe luna noiembrie 2012.

Rezultate

În urma verificarilor s-a constatat ca în registrul de casa se fac înregistrari corecte care corespund cu documentele justificative și sunt în concordanta cu extrasele de cont.

Concluzie

Nu au fost identificate erori sau elemente neobisnuite privind înregistrarile în registrul de casa.

31.01.2013 Semnatura

K4 – Verificarea registrului de casă

Obiectiv

Verificarea registrului de casa pe tot anul auditat

Activitatea desfasurata

Verificarea registrului de casa și analizarea sumelor înregistrate în registrul de casă cu valoare mai mare sau neobisnuite, daca există.

Verificarea daca registrul de casa este întocmit în baza documentelor justificative.

Verificarea daca documentele justificative aparțin societații.

Selecție esantion

S-a luat ca esantion de proba registrul de casa pe luna noiembrie 2011.

Rezultate

Societatea respecta prevederile legale. Soldul casei pe esantionul selectat, se regaseste în balanta analitica a perioadei respective.

Registrul de casa întocmit atat pe esantionul selectat, cat și pentru fiecare luna a anului auditat de la sediu sunt întocmite în baza documentelor justificative iar acestea din urma aparțin societații.

Concluzie

În urma verificarilor și a analizei atente a sumelor înregistrate în registrul de casă s-a constatat ca societatea nu a înregistrat sume mai mari sau cu valoare neobisnuită.

01.02.2013 Semnatura

K5 -Verificarea operațiunilor în numerar

Obiectiv

Verificarea operațiunilor în numerar

Activitatea desfasurată

1)Examinarea tranzacțiilor cu valoare mare și a documentelor justificative aferente.

2)Verificarea tranzacțiilor cu directorii.

Rezultate

În urma verificarilor nu s-au constatat tranzacții cu valoare mare, volumul acestora încadrandu-se în prevederile legale cu privire la disciplina de casa.

Tranzacțiile cu directorii sunt de natura avansurilor spre decontare în scopul desfasurarii activitații societații.

Concluzie

Operațiunile cu numerar sunt conforme cu prevederile legale în domeniu.

Nu s-au constatat situații cu caracter neobisnuit.

01.02.2013 Semnatura

K6 -Verificarea soldurilor conturilor la bănci și a soldurilor de casă

Obiectiv

Verificarea soldurilor conturilor la bănci

Activitatea desfasurata

Verificarea preluarii soldurilor finale aferente anului 2011.

Verificarea concordantei dintre soldurile finale ale conturilor de disponibilitați bancare din balanța de verificare de la 31.12.2012 cu cele din ultimele extrase de cont emise de bănci.

Verificarea daca datoriile bancare au fost imparțite corect, pe termene, în situațiile financiare.

Verificarea daca soldurile finale concorda cu scrisoarea de confirmare a soldurilor primite de la banci la încheierea exercițiului financiar 2012.

Verificarea daca soldul final de la casa corespunde cu inventarierea lui.

Rezultate

În urma verificarilor se constată ca soldurile din extrasele de cont bancare concordă cu cele din balanța de verificare analitică de la 31.12.2012.

În urma analizei efectuate s-a constat o scadere fata de 2011 a disponibilului în bănci.

Societatea nu are linii de credit, ci doar depozite bancare pe termen scurt.

Societatea a primit confirmarea soldurilor de la bancă printr-o scrisoare bancara, acestea fiind recunoscute și asumate de către banci și prin extrasul din ultima zi a lunii decembrie a anului auditat.

Soldul de la casă corespunde cu inventarierea lui.

Concluzie

Soldurile conturilor de bancă sunt corect înregistrate în balanta de verificare și situațiile financiare.

01.02.2013 Semnatura

K7- Verificarea contractelor pe termen lung și scurt cu băncile

Obiectiv

Verificarea contractelor pe termen lung /scurt cu băncile

Activitatea desfasurată

S-au verificat existenta contractelor pe termen scurt cu băncile cu tranzacții semnificative.

S-a verificat dacă societatea respecta clauzele contractuale.

Rezultate

În urma verificărilor se constată ca societatea are încheiate contracte cu bancile pe termen scurt, acestea constand în garanții bancare.

Societatea nu prezinta contracte pe termen lung, de genul liniilor de credit.

Societatea a respectat clauzele contractuale.

Concluzie

Nu au fost identificate erori sau elemente neobisnuite privind contractele cu băncile.

01.02.2013 Semnatura

E6-Obținerea scrisorilor de confirmare bancară standard (de la fiecare bancă cu care clientul a făcut tranzacții în cursul exercițiului)

SC Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. SRL

Către: Banca Romană de Dezvoltare – Groupe Societe Generale

În atenția Domnului Costin Popescu

V-am fi recunoscători dacă ați acorda tot sprijinul dvs. auditorului nostru la S.C. PricewaterhouseCoopers Audit SRL, furnizandu-le, acolo unde este aplicabil, informații privitoare la:

-soldurile conturilor în lei și devize la 31.12.2012, deschise de societatea noastră la banca dvs.;

-soldurile la 31.12.2012, aparținand creditelor în lei și devize, pe termen scurt și lung, contractate de societatea noastră cu banca;

-soldurile la 31.12.2012 ale depozitelor în lei și valuat, la vedere sau la termen, constituite de societatea noastră la banca dvs.;

-titlurile de valoare aparținand societații noastre deținute la bancă;

-datorii contingente, pe care le are societatea noastra fată de bancă ;

-garanții acordate de bancă, în numele directorilor sau de directorii societații noastre;

-garanții acordate de bancă, altor societăți în cadrul grupului;

-confirmarea altor active financiare;

-limitele împrumuturilor în cont curent, acordate de bancă societații noastre.

Pentru a asigura o confirmare independentă a informațiilor de mai sus, vă rugăm să adresați răspunsul sau orice cerere/declarații auditorului nostru S.C. PricewaterhouseCoopers Audit SRL.

Vom aprecia un raspuns prompt la cererea noastră,

Cu respect,

Vă rugăm sa trimiteți răspunsul direct auditorului nostru la urmatoarea adresă:

Strada Barbu Văcărescu nr. 301-311, Clădirea Lakeview, București, România

I3-Distincția dintre contractele pe termen lung și scurt

Obiectiv

Să ne asigurăm că s-a facut disțincția între contractele pe termen lung și cele pe termen scurt și prezentarea lor este în concordanta cu standardele contabile relevante.

Activitatea desfasurată

Analiza contractelor societații, atat cele aflate în derulare în 2011, cat și cele pentru care recepția lucrărilor s-a efectuat în exercițiul auditat

Selectare esantion

S-au urmărit un total de 10 de contracte atat pe termen lung cat și scurt

Rezultate

Toate contractele aflate în derulare sunt clasificate ca fiind pe termen lung, respectiv scurt și sunt prezentate în conformitate cu standardele contabile relevante.

Concluzie

Nu exista erori de clasificare sau prezentare a contractelor pe termen lung sau scurt.

02.02.2013 Semnatura

I3.1 Distincția dintre contractele pe termen lung și scurt

02.02.2013 Semnatura

CREANȚE ȘI PLăȚI ÎN AVANS

J1 -RECONCILIERE SOLDURI CREANȚE

Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

Lei

20.03.2013 Semnatura:

J1.1 Furnizori-debitori (409)

Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

Atenție: Toți furnizorii-debitori nu au confirmat soldurile. S-au luat în considerare în baza declarației societații ca soldurile din balantă sunt cele reale.

21.03.2013 Semnatura

J1.2 Creanțe clienți (411)

Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

Atenție: Societatea nu are clienți în sold. S-au luat în considerare în baza declarației societații ca soldurile din balanta sunt cele reale.

22.03.2013 Semnatura

J1.3 Debitori diverși (461)

Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

Atenție: Toți debitorii-diverși nu au confirmat soldurile. S-au luat în considerare în baza declarației societații ca soldurile din balanta sunt cele reale.

23.03.2013 Semnatura

J1.4 Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

23.03.2013 Semnatura

J2- Debitorii și cheltuieli înregistrate în avans

Obiectiv

Sa ne asiguram ca societatea a evaluat corect cheltuielile înregistrate în avans.

Sa ne asiguram ca soldul creanțelor cu debitorii diverși nu este supraevaluat.

Sa ne asiguram ca pentru debitorii semnificativi avem confirmari de solduri.

Activitate desfasurata

Confruntarea cheltuielilor în avans semnficative existente la sfarșitul anului cu documentația suport.

Compararea cheltuielilor înregistrate în avans din anul curent cu cele din anii anteriori, pentru a identifica posibile omisiuni.

Compararea creanțelor privind debitorii diverși din anul curent cu cele din anii anteriori, pentru a identifica posibile omisiuni.

Rezultate

Clientul a contabilizat în cheltuieli înregistrate în avans asigurarea de raspundere civila corect.

Nu s-au înregistrat omisiuni. Toate cheltuielile sunt exigibile în anul 2012.

Cheltuielile înregistrate în avans au crescut fața de anul precedent cu 2.58%, iar creantele cu debitorii diverși au crescut de asemenea fata de 2011 cu aoroximativ 17,47%.

În timp ce soldul furnizorilor debitori a scazut cu 96.87%. Acest lucru trebuie privit ca un aspect favorabil pentru societatea comerciala. Deși s-au trimis confirmari de solduri la majoritatea clienților, doar o parte au confirmat.

Concluzie

Atat cheltuielile în avans, cat și creanțele cu debitorii diverși sunt corect evaluate.

23.03.2013 Semnatura

J3-Reconcilierea registrului de vânzări

Obiectiv

Să ne asiguram că soldurile finale ale debitorilor din balanta de verificare sunt cele care se regasesc și în jurnalele de vânzari ale perioadei auditate.

Activitate desfasurata

Comparații între soldurile din jurnalele de vânzări și cele din balanta de verificare pentru fiecare categorie de debitori.

Rezultate

Sumele facturate au fost corect înregistrate în jurnalele de vânzari, iar soldurile au fost corect calculate pentru fiecare categorie de debitori.

Din analiza jurnalelor și soldurilor finale ale debitorilor se observa o crestere a soldului 461 ,,debitori diverși’’, fata de anul precedent cu circa 17.47%. O scadere fata de anul precedent o reprezinta soldul contului 409,, Furnizori-debitori’’, fiind în scadere cu aproximativ -96.86%.

Concluzie

Sumele facturate au fost corect înregistrate în jurnalele de vânzări, iar soldurile pe categorii de debitori sunt corect înregistrate în balanta de verificare ale perioadei auditate.

Nu au fost identificate erori de calcul sau elemente neobisnuite privind soldurile debitorilor.

23.03.2013 Semnatura

J3.1. Reconcilierea Registrului de vânzări

Sold Clienți-cont 411

Sold clienți-Cont 418

23.03.2013 Semnatura

J4 -Verificarea soldurilor debitorilor

Obiectiv

Să ne asigurăm că soldurile debitorilor sunt corecte și nu sunt supraevaluate.

Activitate desfasurată

S-au urmarit repartizarea soldurilor debitorilor după vechime.

Rezultate

Soldurile au fost corect încadrate privind vechimea debitorilor, iar încasarea soldurilor acestor creanțe se respectă conform clasificărilor.

Concluzie

Nu au fost identificate erori de calcul sau elemente neobișnuite privind soldurile debitorilor.

24.03.2013 Semnatura

J4.1 Situația creanțelor după vechime pentru anul 2012

24.03.2013 Semnatura

J5- Creanțe îndoielnice-discuții cu conducerea

Obiectiv

Asigurarea ca creantele comerciale ale clientului nu sunt în mod semnificativ supra/sub evaluate.

Discutați creanțele neîncasate de mult timp cu conducerea și constituiți provizioane daca este cazul.

Activitate desfasurată

La discuția avuta cu managementul societații Gama, privind creantele restante de mult timp, agenți de marketing- persoane fizice s-a concluzionat ca deprecierea se va menține pentru înca un an în același cuantum 475,130.50 lei suma reprezinta întreaga valoare a datoriei. Argumentul consemnat încasarile în contul datoriei, efectuate pe parcursul anului 2012 au fost de 3,265 lei.

Rezultate

Conducerea a înregistrat în 496P.1 AJUSTăRI PENTRU DEPRECIEREA CREANțELOR o ajustare pentru depreciere în valoare de 475,130.50 lei.

Concluzie

Creantele comerciale nu sunt în mod semnificativ suparevaluate.

Nu se impun alte ajustări.

24.03.2013 Semnatura

J7- Compararea analizei creanțelor pe vechimi cu anii anteriori

Obiectiv

Asigurarea ca debitorii comerciali ai clientului nu sunt în mod semnificativ supra/sub evaluați.

Activitate desfasurată

Compararea analizei creantelor pe vechimi cu anii anteriori și notarea oricaror schimbări majore care ar putea avea impact asupra valorii creantelor comerciale înregistrate în situațiile financiare.

Rezultate

Din analiza comparativă a vitezei de rotație a creantelor comerciale, rezultă că în anul 2012, durata de recuperare a creanțelor a scăzut față de anul 2011 cu 47 de zile.

Concluzie

Cu toate acestea, creanțele comerciale nu sunt în mod semnificativ supraevaluate. Deoarece viteza de rotație a creanțelor a scazut, acesta reprezintă un aspect pozitiv pentru societate.

24.03.2013 Semnatura

J8 – Reconcilierea soldurilor finale ale debitorilor

Obiectiv

Să ne asigurăm de corectitudinea soldurilor finale ale debitorilor.

Activitate desfasurată

Verificarea concordanței dintre confirmările soldurilor primite de la clienți și evidentele contabile ale societății.

Rezultate

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că există concordanțe între confirmările primite de la clienți și soldurile finale ale acestora regăsite în balanta analitică de verificare.

Concluzie

Soldurile finale ale debitorilor societății sunt corect înregistrate în balanța de verificare și în situațiile financiare.

24.03.2013 Semnatura

I5 – Verificarea respectării principiului independenței exercițiului financiar

Obiectiv

Verificarea respectării principiului independenței exercițiului financiar

Activitatea desfasurată

1)Analiza ultimelor 10 facturi din 2012 și a primelor 10 facturi din 2013 de achiziție de stocuri pentru a se verifica respectarea principiului independentei exercițiului financiar.

2)Analiza ultimelor 10 facturi din 2012 și a primelor 10 facturi din 2013 de ieșire de servicii pentru a se verifica respectarea principiului independenței exercițiului financiar.

3)Verificarea prețurilor stocurilor pe baza facturilor de achiziție la materiile prime și materiale, precum și verificarea cantitaților cu facturile, fise de magazie și notele de intrare recepție.

Rezultate

În urma analizei efectuate asupra ultimelor facturi de cumpărare din 2012 și a primelor facturi de achiziție din 2013, precum și a celor aferente ieșirilor de servicii s-a constatat ca principiul separarii exercițiilor a fost respectat, se respectă și principiul independenței exercițiilor.

Materiile prime și materialele sunt achiziționate la prețurile corecte din factura, sunt înregistrate la prețurile corecte din factura, sunt înregistrate corect pe fisele de magazie, precum și în notele de intrare recepție.

Concluzie

Principiul independenței exercițiului financiar a fost respectat de către societatea comerciala.

24.03.2013 Semnatura

SCRISOAREA DE AFIRMARE A MANAGEMENTULUI

Societății Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.

02 aprilie 2013

Către: PricewaterhouseCoopers Audit SRL

Adresa: Strada Barbu Văcărescu nr. 301-311,

Clădirea Lakeview,

București, România

Stimați domni,

Am întocmit această scrisoare de reprezentare în legătură cu auditul situațiilor financiare ale Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. („Societatea”) pentru exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie 2013 (denumite în continuare „situații financiare”) în scopul exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare în care să se specifice dacă acestea prezintă în mod corect în toate aspectele semnificative, poziția financiară, rezultatele operațiunilor și fluxurile de trezorerie ale Societății în conformitate cu Norma 14/2007 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private cu modificările și completările ulterioare.

Noi ne asumăm responsabilitatea pentru prezentarea corectă a situațiilor financiare în conformitate cu Norma 14/2007 emisa de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. De asemenea, ne asumăm responsabilitatea pentru implementarea și funcționarea sistemelor contabile și de control intern, proiectate pentru a preveni și detecta fraudele și erorile.

Pe baza informațiilor pe care le deținem, confirmăm următoarele:

1 Situațiile financiare la care se face referire mai sus nu conțin erori sau omisiuni semnificative. Situațiile financiare, inclusiv notele aferente, cuprind toate informațiile necesare pentru o prezentare corectă a poziției financiare, rezultatelor operațiunilor și fluxurilor de trezorerie ale Societății în conformitate cu Norma 14/2007 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private cu modificările si completările ulterioare si cu Norma CSSPP 3/2012.

2 Nu exista erori necorectate care sa fie semnificative, fie individual fie per total, pentru situațiile financiare considerate ca întreg.

3 Nu există note explicative neprezentate în situațiile financiare care să fie semnificative, fie individual fie per total, pentru situațiile financiare considerate ca întreg. Un sumar al notelor explicative neprezentate este conținut în Anexa 2.

4 V-am furnizat următoarele:

3.1 procese verbale ale tuturor adunărilor organelor de conducere ale Societății ținute pana în prezent: Adunarea Generală a Acționarilor: 13/04/2012, 12/12/2012 si Consiliul de Administratie: 09/03/2012, 09/05/2012, 09/08/2012, 11/12/2012.

3.2 toate documentele contabile și alte informații referitoare la activitatea financiară și operațională a Societății. Nu avem cunoștință de tranzacții sau acorduri semnificative care să nu fi fost prezentate corect și reflectate adecvat în înregistrările contabile pe care se bazează aceste situații financiare.

5 Nu există deficiențe semnificative, inclusiv puncte slabe, ale modului de proiectare sau funcționare a sistemului de control intern care să afecteze negativ capacitatea Societății de a înregistra, procesa, rezuma și raporta datele financiare sau de a preveni și detecta fraudele.

6 V-am prezentat rezultatele evaluării de către noi a riscului ca prezentarea situațiilor financiare să conțină erori semnificative ca urmare a fraudelor. Nu avem cunoștință de existența unor fraude reale sau potențiale.

(Prin termenul „fraudă" înțelegem toate acele aspecte descrise de Standardul Internațional de Audit nr. 240 ca fiind acțiunea cu caracter intenționat întreprinsă de una sau mai multe persoane, care implică utilizarea înșelăciunii în scopul obținerii unui avantaj injust sau ilegal și este de două tipuri: delapidarea activelor și raportarea financiară frauduloasă. Delapidarea activelor poate fi realizată printr-o varietate de modalități, incluzând furtul încasărilor Societății, furt de active fizice sau necorporale sau determinarea unei entități să efectueze o plată pentru bunuri și servicii nerecepționate sau supraevaluate; însoțită sau nu de înregistrări sau documente false ori care induc în eroare, cu scopul de a tăinui lipsa activelor. Raportarea financiară frauduloasă presupune denaturări sau omisiuni intenționate ale valorilor sau prezentărilor de informații în situațiile financiare, în scopul inducerii în eroare a utilizatorilor și poate implica fapte de înșelăciune, cum ar fi manipularea, falsificarea sau modificarea înregistrărilor contabile sau a documentelor justificatoare pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare; interpretarea eronată sau omiterea intenționată a evenimentelor, tranzacțiilor sau altor informații semnificative în situațiile financiare; sau aplicarea greșită în mod intenționat a politicilor contabile aferente evaluării, recunoașterii, clasificării, prezentării sau descrierii de informații.)

7 Toate activele Societății de care avem cunoștință sunt incluse în situațiile financiare. Societatea are titluri de proprietate corespunzătoare pentru toate activele pe care le deține, iar toate gajurile, ipotecile și garanțiile care ar putea avea efecte semnificative asupra activelor Societății sunt prezentate în situațiile financiare.

8 Toate acordurile încheiate cu bănci, instituții financiare și alte instituții care implică restricții ale soldurilor de numerar sau alte aranjamente similare sunt prezentate corespunzător în situațiile financiare.

9 Valoarea brută a soldului de creanțe înregistrat în situațiile financiare reprezintă pretenții bona fide asupra debitorilor Societății pentru prestări de servicii, plăți în avans și alte astfel de cheltuieli la data respectivă.

Aceste creanțe nu includ a) reducerile / sconturile, cu excepția reducerilor normale în numerar, și b) sume care pot fi recuperate după un an. Provizionul pentru creanțe îndoielnici este suficient pentru a acoperi pierderile posibile ca urmare a nerecuperării creanțelor.

10 Societatea nu a utilizat alte instrumente financiare (inclusiv derivative) în afara celor înregistrate în situațiile financiare sau prezentate în notele la acestea. Clasificarea instrumentelor financiare în situațiile financiare reflectă intenția și capacitatea conducerii de a utiliza aceste instrumente financiare. Imobilizările financiare se evaluează la momentul achiziției la cost de achiziție, respectiv preț de cumpărare. Ulterior achiziției, inclusiv la data bilanțului sunt evaluate la cost amortizat mai puțin ajustările de valoare.

11 Metoda costului amortizat presupune recunoașterea lineara a dobânzii aferente perioadei scurse de la data efectuării plasamentului și până la data bilanțului, calculată prin aplicarea ratei cuponului la valoarea nominală pentru perioada mai sus menționată, cât și a sumei rezultate din diferența dintre valoarea nominală care va fi efectiv încasată la scadență și prețul net de achiziție, împărțită la numărul de zile rămase până la maturitate. Evaluarea acestor investiții este făcută în conformitate cu reglementările aplicabile emise de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

12 Duratele de viață utilă și consumurile estimate de beneficii economice stabilite de Societate pentru toate activele amortizabile reprezintă o bază adecvată pentru alocarea sistematică a valorii amortizabile a activelor. Valorile reziduale folosite în calculul amortizării reprezintă valoarea justă la care activele ar putea fi valorificate dacă ar fi deplin amortizate.

13 Toate datoriile Societății, atât existente cât și potențiale, de care avem cunoștință, au fost reflectate în situațiile financiare. Nu există alte datorii semnificative sau câștiguri sau pierderi contingente care trebuie să fie înregistrate sau prezentate în conformitate cu Norma 14/2007 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Nu au existat încălcări reale sau potențiale ale unor legi sau acte normative ale căror efecte să fie luate în considerare în prezentarea situațiilor financiare sau ca bază de înregistrare a unui provizion în situațiile financiare. În plus, nu avem cunoștință de alte revendicări care au fost formulate sau este posibil să fie formulate de părți terțe, inclusiv acțiuni în instanță, cazuri de arbitraj sau acțiuni la Curtea de Arbitraj care pot rezulta în pierderi semnificative pentru Societate, în afara celor prezentate în scrisorile adresate dvs. de către societatea de avocatură Mușat și Asociații Societate de Avocatură.

14 Societatea calculează și înregistrează în situațiile financiare provizionul tehnic calculat conform Normei Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 1/2008 privind „Calculul actuarial al provizionului tehnic pentru fondurile de pensii administrate privat”. În particular confirmăm ca soldul provizionului tehnic la 31 decembrie 2012 este de 0 RON si a fost calculat în conformitate cu norma precizată mai sus, folosind ca baza de calcul informațiile financiare disponibile la data de 31 decembrie 2011.

15 Nu există obligații legale sau constructive ale Societății de a oferi beneficii privind pensii precum și alte beneficii post angajare angajaților. În plus, Societatea nu are planuri de beneficii sau alte planuri de compensații care să îi impună să efectueze plăți în funcție de vechimea în muncă, din care unele servicii au fost deja furnizate.

16 Nu au existat informări din partea unor instituții de reglementare referitoare la neconformitatea cu legi care ar putea afecta semnificativ situațiile financiare. Nu avem cunoștință de existența unor anchete guvernamentale care ar putea cere constituirea de provizioane sau alte obligații semnificative la data acestei scrisori.

17 Nu avem cunoștință de alte obligații suplimentare semnificative în ce privește obligațiile și penalitățile fiscale care să nu fi fost prezentate adecvat în situațiile financiare. Cu excepția aspectelor menționate în situațiile financiare, nu există:

17.1 garanții scrise sau orale oferite de Societate în numele sau în favoarea unui acționar, asociat, director, angajat sau altă parte terță;

17.2 acorduri și opțiuni de răscumpărare a unor active vândute anterior;

17.3 opțiuni sau acorduri de răscumpărare a capitalului social sau capital social reținut pentru opțiuni, certificate, convertibilități, sau alte cerințe;

17.4 alte conturi extra-bilanțiere;

17.5 alte acorduri semnificative în afara cursului normal al activității.

18 Nu au existat evenimente între data bilanțului contabil și data acestei scrisori care să necesite ajustări sau prezentarea în situațiile financiare. Înregistrările contabile ale Societății pentru perioadele ulterioare exercițiului financiar încheiat și până la data acestei scrisori nu includ înregistrări semnificative referitoare la tranzacții care ar fi trebuit incluse în situațiile financiare pentru perioadele anterioare.

19 Societatea nu are planuri sau intenții care să afecteze semnificativ valoarea contabilă sau clasificarea activelor și pasivelor.

20 Identitatea, soldurile și tranzacțiile cu părți afiliate au fost înregistrate adecvat și, după caz, prezentate corespunzător în situațiile financiare.

21 Societatea a respectat toate aspectele prevăzute de Norma 14/2007 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private cu modificările și completările ulterioare. În special:

21.1 Înțelegem faptul că părțile afiliate sunt considerate a fi afiliate dacă una dintre părți are capacitatea de a controla sau de a influența semnificativ cealaltă parte în luarea deciziilor financiare și de exploatare. În consecință, acest lucru se referă la societățile-mamă, filialele lor și filiale ale aceleiași societăți-mamă, întreprinderi asociate, persoane fizice care dețin, direct sau indirect, o pondere în drepturile de vot, fapt care le conferă influență semnificativă asupra societății noastre, precum și membri apropiați ai familiilor lor, personal managerial-cheie precum și membri apropiați ai familiilor acestor persoane și entități controlate sau influențate semnificativ de aceste persoane. Personalul managerial-cheie reprezintă persoane fizice din cadrul societății care au capacitatea de a distribui resurse sau de a influența deciziile financiare sau operaționale ale societății. Membrii de familie apropiați sunt membri de familie, referitor la care, persoane independente ar putea percepe o legătură strânsă de familie. Tranzacțiile cu părțile afiliate sunt definite ca un transfer de resurse sau obligații între părți afiliate, indiferent dacă se percepe sau nu un preț; nu există solduri și tranzacții cu părți afiliate care să nu fie înregistrate corespunzător sau prezentate în mod adecvat în situațiile financiare.

22 Considerăm că tranzacțiile cu părțile afiliate au fost încheiate la prețuri care corespund prețurilor pieței și nu vor determina riscuri fiscale semnificative, rezultate din reevaluarea din perspectiva prețului de transfer a tranzacțiilor respective de către autoritățile fiscale. Confirmăm că nu există alte solduri și tranzacții cu părțile afiliate în afara celor prezentate în Anexa 1.

23 Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu actele constitutive și cu deciziile relevante ale organelor care o guvernează. Societatea deține toate licențele și permisele necesare pentru desfășurarea activităților sale și își desfășoară activitatea în conformitate cu acestea.

24Situațiile financiare prezintă toate aspectele despre care avem cunoștință și considerăm că sunt relevante privind capacitatea Societății de a-și continua activitatea, inclusiv toate condițiile și evenimentele semnificative, factorii de diminuare a riscurilor, precum și planurile Societății. Considerăm că situațiile financiare au fost realizate în mod corespunzător pe baza principiului continuității activității.

25 Provizioanele constituite pentru anul financiar încheiat la 31 decembrie 2012, sunt suficiente pentru acoperirea eventualelor ieșiri de numerar aferente cheltuielilor pentru care aceste provizioane au fost constituite.

26 Am analizat efectul recentelor turbulente de pe piețele financiare, in special din zona euro, asupra poziției financiare si a performantei Societății. V-am informat asupra concluziilor evaluării noastre si va confirmam ca, acolo unde a fost cazul, ne-am asigurat ca aceste efecte au fost reflectate corespunzător în situațiile financiare ale Societății.

27 Prin prezenta, Societatea se angajează să despăgubească firma PricewaterhouseCoopers și pe partenerii, directorii și personalul său și să-i protejeze împotriva oricăror reclamații, responsabilități, pierderi și cheltuieli rezultate din declarații false către auditor făcute de un angajat al Societății, indiferent dacă o atare persoană a acționat în interesul Societății. Acest angajament va fi valabil și după terminarea contractului de audit.

28 Suntem de acord ca înaintea depunerii sau emiterii oricărui document care asociază firma dumneavoastră să vă anunțăm cu privire la depunerea sau emiterea lui. Vă vom furniza o copie semnată a rapoartelor, convențiilor sau altor documente relevante. În plus, suntem de acord să citiți informația inclusă în rapoarte și alte documente care vor fi emise către acționari și/sau alte părți externe și să apreciați dacă informația, inclusiv modul de prezentare, este în conformitate cu cea conținută în situațiile financiare. Documentele semnate manual vor servi autorizării pentru utilizarea numelui dumneavoastră, anterior depunerii sau emiterii documentelor. Vă vom furniza o copie completă a documentelor depuse sau emise pentru arhiva dumneavoastră.

Director General Director Financiar

ANEXA 1

Tranzacții cu părți afiliate

Companiile din cadrul grupului aflate în relații cu Societatea sunt:

Gama Romania Asigurare Reasigurare SA

Gama Providencia Biztosito ZRT

Natura relațiilor cu părțile afiliate cu care societatea a efectuat tranzacții sau care au solduri nedecontate la data bilanțului sunt detaliate mai jos. Relațiile au fost stabilite în timpul desfășurării obișnuite a activității Societății.

La data de 31 decembrie 2012, Societatea avea datorii aferente tranzactiilor cu entitatilor afiliate:

– Gama Providencia Biztosito ZRT, suma de 228 RON

La data de 31 decembrie 2012, Societatea avea în custodie la Gama România Asigurare Reasigurare bunuri în valoare de 221,000RON.

Pe parcursul exercițiului financiar încheiat la 31 decembrie 2012 Societatea a înregistrat cheltuieli în relație cu părțile afiliate după cum urmează:

– Gama România Asigurare Reasigurare: 36,593 lei

– Gama Providencia Biztosito ZRT: 11,552 lei .

ANEXA 2

Note explicative neprezentate în situațiile financiare

Societatea nu a prezentat în situațiile financiare note explicative privind tranzacțiile de pe parcursul anului financiar cu părțile afiliate și privind situația soldurilor la 31 decembrie 2012 în relație cu părțile afiliate.

Raportul auditorului independent către acționarii societății Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.

Raport asupra situațiilor financiare

1. Am auditat situațiile financiare ale societații Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.(“Societatea”), care cuprind: bilantul la data de 31.12.2012, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificarilor capitalului propriu și un sumar al politicilor contabile semnificative precum și alte note explicative la situațiile financiare anuale numerotate de la 1 la 9.

Situațiile financiare menționate se refera la:

Total capitaluri proprii: 47,157,510 lei;

Profitul net al exercițiului financiar: 3,238,810 lei.

Responsabilitatea conducerii pentru situațiile financiare

2. Conducerea Societații respunde pentru întocmirea și prezentarea fidela a acestor situații financiare în conformitate cu Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (“CSSPP”)nr.14/2007 cu modificarile și completarile ulterioare și cu politicile contabile descrise în notele aferente situațiilor financiare precum și pentru controalele interne pe care societatea le considera necesare pentru a întocmi situații financiare fara denaturari semnificative datorate fraudei sau erorii.

Responsabilitatea auditorului

3. Responsabilitatea noastra este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprim o opinie asupra acestor situații financiare. Noi am efectuat auditul conform Standardelor Internaționale de Audit. Aceste standarde cer ca noi sa respectam cerintele etice, sa planificam și sa efectuam auditul în vederea obținerii unei asigurari rezonabile ca situațiile financiare nu cuprind denaturari semnificative.

4. Un audit consta în efecuaarea de proceduri pentru obținerea probelor de audit cu privire la sumele și informațiile prezentate în situațiile financiare. Procedurile selectate depind de raționamentaul profesional al auditorului, incluzand evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa a situațiilor financiare, datorate fraudei sau erorii. În evaluarea acestor riscuri, auditorul ia în considerare controlul intern relevant pentru întocmirea și prezentarea fidela a situațiilor financiare ale Societații pentru a stabili procedurile de audit relevante în circumstantele date, dar nu și în scopul exprimarii unei opinii aspra eficientei controlului intern al Societații. Un audit include, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile folosite și rezonabilitatea estimarilor contabile elaborate de catre conducere, precum și evaluarea prezentarii situațiilor financiare luate în ansamblul lor.

5. Consideram ca probele de audit pe care le-am obținut sunt suficiente și adecvate pentru a constitui baza opiniei noastre de audit.

Opinia

6. În opinia noastra, situațiile financiare anexate ofera o imagine fidela, în toate aspectele semnificative, a poziției financiare a Societații la data de 31 decembrie 2012, precum și a performantei financiare și a fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentru exercițiul financiar încheiat la aceasta data în conformitate cu Norma 14/2007 și cu politicile contabile prezentate în Nota 6 a acestor situații financiare.

Alte aspecte

7. Acest raport este adresat exclusiv acționarilor Societații în ansamblu. Auditul nostru a fost efectuat pentru a putea raporta acționarilor Societații acele aspecte pe care trebuie sa le raportam într-un raport de audit financiar și nu în alte scopuri. În masura permisa de lege, nu acceptam și nune asumam responsabilitatea decat fata de Societate și de acționarii acesteia, în ansamblu, pentru auditul nostru, pentru acest raport sau pentru opinia formata.

Raport asupra altor cerinte legale de raportare

1. În concordanta cu cerintele articolului 264 alin 1, lit e), din Norma CSSPP 14/2007, noi am citit raportul administratorilor atasat situațiilor financiare și numerotat de la pagina 1 la pagina 5.

Raportul administratorilor nu face parte din situațiile financiare . În raportul administratorilor noi nu am identificat informații financiare care sa fie în mod semnificativ în neconcordanta cu informațiile prezentate în situațiile financiare alaturate.

2. Raport asupra aspectelor specifice de raportare cerute de catre CSSPP

2.1. În conformitate cu articolul 14, secțiunea 2, paragrafele (f) și (g) din Norma 11/2007 “privind auditorul financiar pentru fondurile de pensii administrate privat și administratorii acestora” cu modificarile și completarile ulterioare, raportam asupra cerintelor specifice legate de aceste reglementari la punctul 2.4 de mai jos.

2.2. Conducerea Societații este responsabilă pentru pregatirea și prezentarea corespunzatoare a provizionului tehnic prezentat în situațiile financiare. Conducerea Societații este de asemenea responsabilă pentru proiectarea, implementarea și menținerea sistemului de control intern.

2.3. Responsabilitatea noastră este sa raportăm conform cerintelor specifice legate de reglementare, pe baza auditului situațiilor financiare și a procedurilor adiționale considerate necesare.

2.4. Raportăm asupra cerintelor specifice legate de reglementare:

În opinia noastră provizionul tehnic la 31.12.2012 prezentat în Nota 1 din situațiile financiare anexate a fost calculat și înregistrat în toate aspectele semnificative, în conformitate cu metodologia cuprinsa în Norma CSSPP nr.1/2008 “privind calculul actuarial al provizionului tehnic pentru fondurile de pensii administrate privat”, cu modificarile și completarile ulterioare.

Pe parcursul auditului situațiilor financiare ale Societații am luat în considerare, controalele interne din cadrul Societații, numai în masura și pentru scopul descris la punctul 4 al secțiunii Raport asupra situațiilor financiare de mai sus. Prin urmare, nu am identificat deficiente semnificative în proiectarea și implementarea sistemului de control intern al societații care ar putea duce la denaturari semnificative ale situațiilor financiare. Alte observații legate de controlul intern,impreuna cu recomandarile pentru rezolvarea lor, vor fi raportate , daca este cazul, conducerii societații printr-o “Scrisoare catre conducerea Societații”.

Paul Facer

Auditor Statutar înregistrat la

Camera Auditorilor Financiari din Romania cu nr.3371/17 februarie 2010,

În numele

PRICEWATERHOUSECOOPERS AUDIT SRL

Firma de Audit înregistrata la

Camera Auditorilor Financiari din Romania cu nr.6/25 iunie 2001,

Bucuresti, 2 aprilie 2013

ANEXA I

BILANț

încheiat la 31.12.2012

(lei)

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele și prenumele Numele și prenumele

Calitatea

Semnatura Nr. de înreg organismul profesional: Stampila unitații Semnatura

ANEXA II

CONT DE PROFIT ȘI PIERDERE

încheiat la 31.12.2012

(lei)

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele și prenumele Numele și prenumele

Calitatea

Semnatura Nr. de înreg organismul profesional:

Stampila unitații Semnatura

ANEXA III

PREZENTAREA GENERALĂ

Data constituirii: Societatea comerciala Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private SA este o societate pe acțiuni infiintata in anul 2007 in baza legii 31/1990 privind societațile comerciale, cu obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor de pensii.

Societatea este inmatriculata la Registrul Comertului cu numarul J40/13191/2007 avand Codul Unic de Inregistrare 22097960.

Capitalul social subscris și varsat al Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private SA este de 89,000,000 lei.

Ceska Pojistovna – 88,991,100 acțiuni reprezentand 99.99 % din capitalul societații.

Gama Asigurari SA – 8,900 lei acțiuni reprezentand 0.01 % din capitalul societații.

Obiect de activitate: În conformitate cu documentele de înființare, societatea are obiect unic de activitate și anume administrare activitații a doua fonduri de pensii unul pilon 2 ( administrat privat) și pilon 3( facultativ).

Cod CAEN: 6530 -”Activitați ale caselor de pensii (cu excepția celor din sistemul public de asigurari sociale)”.

Administratorul este o societate pe acțiuni administrata in sistem dualist, Organele de conducere ale acestuia sunt: Consiliul de Supraveghere și Directoratul, Consiliul de Supraveghere este format din trei membri, desemnați de catre Adunarea Generala Ordinara a Acționarilor, Directoratul este format din trei membrii desemnați de Consiliul de Supraveghere.

Componența Consiliului de Supraveghere este urmatoarea:

Marie Koronova – Președinte;

Luisa Caboloni – Membru;

Giani Luca Davide – Membru.

Componența Directoratului la data de 31.12.2012 este urmatoarea:

Ioan Vlăsceanu – Președinte;

Ana-Maria Dumitrescu – Membru;

Dragoș Stanculescu – Membru.

Auditor intern: Băltățeanu Nadia Florentina – auditor financiar Autorizația nr. 933

Depozitarul este BRD – Groupe Societe Generale SA, instituție de credit din Romania, autorizata de Banca Naționala a Romaniei conform autorizației numarul A 000001 din data de 01.07.1994, numar de inregistrare în Registrul Bancar RB – PJR – 40- 007/18.02.1999 avand sediul social în Bulevardul Ion Mihalache, numarul 1-7, sector 1, Bucuresti, Telefon 021/301 68 41, Fax : 021/301 68 43, adresa de web: www.brd.ro, adresa de e-mail: [anonimizat], avizata de Comisie cu avizul Numarul 21 din data de 12.06.2007 și fiind înregistrata în registrul depozitarilor cu codul DEP-RO-373958.

Numărul de salariați la finele anului 2012 era de 29 persoane.

Numărul mediu de salariați la 31.12.2012 era de 24 .

INFORMAȚII CARE VIN ÎN COMPLETAREA "BILANȚULUI"

A. Bazele întocmirii situațiilor financiare:

Situațiile financiare anuale se întocmesc pe baza balanței de verificare.

Prezentele Situații financiare au fost întocmite pe baza contabilității de angajamente, la costul istoric, cu excepțiile prezentate în Nota 6 "Principii, politici și metode contabile".

Societatea efectuează înregistrări contabile în moneda națională lei.

Bilanțul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. încheiat la 31.12.2012 oferă informații despre poziția financiară a societății.

Elementele prezentate în bilanț legate în mod direct de evaluarea poziției financiare sunt: activele, datoriile și capitalurile proprii, grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate.

Capitalul financiar (active circulante – datorii curente) este în suma de 47,157,510 lei și reflectă capacitatea societății de a-și continua activitatea cu surse proprii de finanțare.

B . Prezentarea elementelor patrimoniale

Utilizarea estimarilor

Întocmirea situațiilor financiare în conformitate cu norma 14/2007 cere conducerii Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. sa faca estimari și ipoteze care afecteaza valorile raportate ale activelor și pasivelor, prezentarea activelor și datoriilor contingente la data întocmirii situațiilor financiare precum și veniturilor și a cheltuielilor raportate pentru perioada respectiva. Cu toate ca aceste estimari sunt facute de catre conducerea societații pe baza celor mai bune informații disponibile la data întocmirii situațiilor financiare, rezultatele realizate pot fi diferite de aceste estimari.

Continuitatea activitații

Prezentele situații financiare au fost întocmite în baza principiului continuitații activitații care presupune faptul ca Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. iși va continua activitatea și în viitorul previzibil. Societatea a înregistrat un profit contabil de 3,238,810 lei pe parcursul exercițiului financiar încheiat la 31 decembrie 2012. La data respectiva, pierderile cumulate se ridicau la 105,256,921 lei, capitalul social era de 89,000,000 lei iar capitalurile proprii erau de 47,157,510 lei.

Moneda de raportare în situațiile financiare

Contabilitatea se ține în limba romana și în moneda naționala. Elementele incluse în aceste situații financiare sunt prezentate în lei romanesti.

Conversia tranzacțiilor în moneda straina

Tranzacții valutare – operațiunile exprimate în moneda straina sunt înregistrate în lei la cursul oficial de schimb.

Activele și pasivele monetare, exprimate în moneda straina, la data bilantului, sunt transformate în lei, la cursul de schimb de la aceasta data, (Cursul EURO la 31.12.2012 a fost de 4.4287 lei; Cursul EURO la 31.12.2011 a fost de 4.3197 lei ).

Castigurile sau pierderile rezultate din decontarea tranzacțiilor într-o moneda straina și din conversia activelor și datoriilor monetare exprimate în moneda straina sunt recunoscute în contul de profit și pierdere.

Imobilizarile corporale

Sunt evaluate inițial la cost de achiziție iar ulterior la cost istoric mai puțin amortizarea cumulata.

Întreținere și reparațiile imobilizarilor corporale se trec pe cheltuieli atunci cand apar, iar imbunatațirile semnificative aduse imobilizarilor corporale care cresc valoarea sau durata de viata a acestora, sau care maresc semnificativ capacitatea de generare a unor beneficii economice de catre acestea, sunt capitalizate.

Obiectele de inventar sunt trecute pe cheltuieli în momentul darii în consum.

Imobilizarile în curs nu sunt supuse amortizarii pana în momentul punerii în funcțiune.

Amortizarea se calculeaza la valoarea de intrare, folosindu-se metoda liniara de-a lungul duratei de viata estimata a activelor, dupa cum urmeaza:

Descriere Durata ani

Calculatoare și echipamente 3 ani

Mijloace de transport 4 – 6 ani

Mobilier și echipamente 6 – 12 ani

Imobilizarile corporale care sunt casate sau vandute sunt eliminate din bilant impreuna cu amortizarea cumulata corespunzatoare. Orice rezultat obținut dintr-o asemenea operațiune este inclus în contul de profit și pierdere.

Imobilizarile necorporale

Imobilizarile necorporale sunt active nemonetare, fara suport material și sunt prezentate la cost de achiziție, influentat cu deprecierea calculata prin metoda amortizarii liniare.

În categoria imobilizarilor necorporale sunt înregistrate cheltuielile de constituire, programele informatice și licente achiziționate de la terți. Se amortizează în funcție de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăși o perioadă de 5 ani. Cheltuielile de constituire, precum și cheltuielile de cercetare- dezvoltare se amortizează într-o perioadă de 5 ani.

Imobilizarile în curs nu sunt supuse amortizarii pana în momentul punerii în funcțiune. Amortizarea este înregistrata în contul de profit și pierdere, pe perioada estimata a duratei utile de funcționare a imobilizarii necorporale.

Imobilizarile financiare

Imobilizarile financiare cuprind obligațiuni de stat cu maturitate mai mare de un an, precum și dobanzile estimate, calculate de la data achiziției pana la data bilantului.

Imobilizarile financiare se evalueaza la momentul achiziției la cost de achiziție respectiv pret de cumparare. Ulterior achiziției lunar ele sunt evaluate prin metoda bazata pe recunosterea dobanzii aferente perioadei scurse da la data efectuarii plasamentului și pana la data bilantului calculata prin aplicarea ratei cuponului la valoarea nominala pentru perioada menționata anterior, cat și a sumei rezultate din diferenta dintre valoarea nominala care va fi efectiv încasata la scadenta și pretul net de achiziție, imparțita la numarul de zile ramase pana la maturitate.

Diferenta pozitiva între valoarea de achiziție și valoarea nominala a imobilizarilor financiare se reflecta în situația veniturilor și cheltuielilor la poziția „Alte cheltuieli financiare” sumele plasate în imobilizari financiare au fost încadrate la randul 17 din formularul de bilant, respectiv „Alte imprumuturi”.

Stocuri

Activele circulante de natura stocurilor sunt prezentate în situațiile financiare la costul de achiziție. La ieșirea din gestiune stocurile se evalueaza și se înregistreaza în contabilitate utilizand metoda primul intrat primul ieșit (FIFO).

Trezorerie și echivalente de trezorerie

Trezoreria și echivalente de trezorerie sunt evidențiate în bilant la cost. Pentru situația fluxului de trezorerie, trezorerie și echivalentele acesteia se cuprind numerar în casa, disponibil în conturile bancare, depozite la vedere, investiții pe termen scurt cu scadenta mai mica de trei luni.

Investiții pe termen scurt

În categoria investiții pe termen scurt sunt cuprinse depozite bancare și certificate de trezorerie sau obligațiuni cu maturitate sub un an. Depozitele sunt evaluate la valoarea nominala, la care se adauga dobanda de încasat aferenta perioadeiscursa de la data constituirii pana la data bilantului. Sumele plasate în depozite și certificate de trezorerie sunt prezentate în situațiile financiare drept „ Alte investiții financiare pe termen scurt”.

Creanțe

Creantele comerciale sunt înregistrate la valoarea facturata mai puțin în cazul în care se constata deprecierea acestor creante. Provizionul pentru deprecierea creantelor comerciale este constituit în cazul în care exista evidente obiective asupra faptului ca Generali Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private SA nu va fi în masura sa colecteze toate sumele la termenele inițiale.

Creantele aferente comisioanelor platite agenților de marketing sunt inregistrate la valoarea realizabila anticipata, care este suma inițial avansata minus sumele recuperate minus un provizion pentru creante incerte.

Obligații comerciale

Obligațiile comerciale sunt înregistrate la valoarea de cost, care reprezinta valoarea justa a obligației ce va fi platita în viitor pentru bunurile și serviciile primite, indiferent daca au fost sau nu facturate catre Generali Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private SA

Provizioane

Provizioanele sunt recunoscute atunci cand societatea are o obligație curenta(legala sau implicita) generata de un eveniment anterior, este probabil sa fie necesara o ieșire de resurse sau o diminuare de creante care sa afecteze beneficiile economice pentru a onora obligația respectiva sau recuperarea creantei și poate fi realizata o buna estimare a valorii obligațiilor.

Pensii și alte beneficii după pensionare

În cursul normal al activitații, Generali Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private SA face plați fondurilor de sanatate, pensii și de somaj de stat în contul angajaților sai. Toți angajații sunt participanți la planurile de pensii ale statului roman. Acste costuri sunt recunoscute în contul de profit și pierdere odata cu înregistrarea salariilor.

Venituri pentru administratorul de pensii

Conform legislației în vigoare constituie venituri pentru Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. urmatoarele:

Comision din contribuțiile brute – 2.5% pentru fondul de pensii administrat privat și 4.5% pentru fondul de pensii facultative

Comision din valoarea activului net total al fondului de pensii administrat privat 0.60% per an și 0.125% din valoarea activului net total al fondului de pensii facultative

Penalitațile de transfer – 5% din valoarea contului la data efectuarii transferului daca acesta are loc în primii 2 ani de cand participantul a aderat la fondul de pensii.

Comisioane agenți de marketing

În ceea ce priveste plațile efectuate catre agenții de marketing (persoane fizice) și brokerii (persoane juridice), urmare deciziei nr, 163/27.02.2009 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, plațile efectuate pentru adeziunile încheiate în numele Fondului înregistrate pe parcursul anului 2012 au fost oglindite integral în contul de profit și pierdere a anului 2012 prin contul de cheltuieli privind comisioanele și onorariile (622).

Cheltuieli în avans

În aceasta categorie se cuprind cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar aferente unui alte perioade (chirii, asigurari, abonamente etc.).

Rezerve tehnice

Societatea constituie provizion tehnic folosind metode actuariale în conformitate cu metodologia cuprinsa în Norma 1/ 2008 – privind calculul actuarial al provizionului tehnic pentru schemele de pensii administrate privat.

Managementul riscului financiar

Administratorul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. a monitorizat expunerea entitații la riscul de piata, riscul de credit și la riscul fluxului de trezorerie asa cum sunt definite în cuprinsul Normei 14/2007.

Mai jos sunt detaliate aceste riscuri și modul în care au fost tratate acolo unde a fost cazul de catre Administratorul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A..

Riscul de piata cuprinde trei tipuri de risc:

– Riscul valutar – riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze din cauza variațiilor cursului de schimb valutar.

– Riscul ratei dobanzii – riscul ratei dobanzii la valoare justa – riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze din cauza variațiilor ratelor de piata ale dobanzii.

– Riscul de pret – riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze ca rezultat al schimbarilor pietei

Riscul de piata a fost gestionat prin investirea disponibilitaților Administratorului Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. în instrumente cu venit fix (depozite și obligațiuni de stat în lei cu dobanda fixa) și nu au existat pe toata durata anului 2012 investiții în instrumente cu venit variabil în funcție de condițiile pietei.

Riscul de credit este riscul ca una din parțile instrumentului sa nu execute obligația asumata, cauzînd celeilate parți o pierdere financiara. S-a realizat monitorizarea continua a relației și bonitații bancilor la care s-au constituit depozite și s-a verificat ca încasarea dobanzii și principalului pentru depozitele constituite sa se faca la scadenta. Nu s-au înregistrat nici un fel de probleme în relația cu bancile în ceea ce priveste onorarea obligațiilor acestora catre Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A..

Riscul de lichiditate (numit și riscul de finantare) este riscul ca o entitate sa întalneasca dificultati în procurarea fondurilor necesare pentru indeplinirea anagajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiata de valoarea sa justa. Administratorul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.nu s-a expus acestui risc pe parcursul anului 2012, neluandu-și angajamente care sa depaseasca disponibilitațile sale. Deasemenea, s-a realizat o previzionare a fluxurilor de numerar aferente obligațiilor fondului iar resursele finaciare puse la dispoziție de catre acționar au fost suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor asumate.

Riscul ratei dobanzii la fluxul de trezorerie – riscul ca fluxurile de trezorerie viitoare sa fluctueze din cauza variațiilor ratelor de piata a dobanzii. Administratorul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. nu s-a expus la acest risc, investițiile sale pe toata durata anului 2012 fiind realizate doar în instrumente cu venit fix.

Rezerva legală

în conformitate cu prevederile legale, Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. a constituit rezerva legala, la nivelul a 5 % din profitul contabil aferent exercițiului financiar.

1. Activele imobilizate – dețin 67.64% din activul patrimonial. Valoarea prezentată în bilanț a activelor imobilizate este de 32,490,449 lei.

2. Active circulante – dețin 32.14 % din activul patrimonial. Valoarea prezentată în bilanț a activelor circulante este de 15,436,878 lei.

Activele circulante includ:

2.1. Stocuri 766 lei

2.2. Creanțe 466,664 lei

2.3. Casa și conturi la bănci 231,965 lei

2.4. Investiții financiare pe termen scurt 14,737,483 lei

2.1. Stocuri – dețin 0.002% din activele circulante și se compun din:

materii prime și materiale 766 lei

Stocurile sunt evaluate astfel:

stocurile de materii prime și materiale – la nivelul costului istoric 766 lei ;

În bilanț, stocurile sunt prezentate la valoare netă, respectiv scăzând valoarea ajustarilor pentru depreciere.

2.2. Creanțe – dețin 0.97% din active circulante.

În cadrul creanțelor, ponderea o dețin alte creanțele în sumă de 466,505 lei, iar în cadrul acestora, ponderea o deține elementul debitori diverși. În sumă absolută, debitori diverși înregistrează suma de 818,965.20 lei iar în cadrul lor, se găsesc înregistrați debitori diverși incerți, în sumă de 475,130.50 lei pentru care sunt înregistrate ajustări pentru depreciere.Conform prevederilor legale, creanțele sunt înregistrate la valoarea nominală iar în bilanț sunt prezentate la valoarea netă.

2.3. Casa și conturi la bănci – tratate conform IAS 7- (mijoacele bănești din bancă, casă și alte valori) existente în sold la 31.12.2012 reprezintă 0.48% din activele circulante și au fost corect înregistrate în contabilitate. Soldul mijloacelor bănești înregistrat în contabilitate corespunde cu extrasele de cont de la bancă (conform Situației fluxurilor de trezorerie).

2.4. Investiții financiare pe termen scurt – tratate conform IAS 16 – (investițiile financiare sunt evidențiate în contabilitate la cost amortizat) existente în sold la 31.12.2012 reprezintă 30.68% din activele circulante și au fost corect înregistrate în contabilitate.

3. Datoriile totale ale societății la 31.12.2012 (conform Nota 5) însumează cifra de 875,671 lei și reprezintă 1.82%din pasivul patrimonial.

În structură, datoriile se prezintă astfel:

a) datorii comerciale în sumă de 256,542 lei, reprezintă obligații către furnizori pentru livrări de marfă și utilități, și sunt datorii curente.

b) datoriile cu personalul și bugete sunt în sumă de 516,953 lei și sunt datorii curente plătite în luna ianuarie 2012 și un provizion constituit pentru concediile de odihna neefectuate în anul 2012 și pentru bonusul de performanta al managementului. Față de bugetul local și bugetul general consolidat de stat, societatea nu înregistreaza plați restante.

c) alte datorii creditori diverși în suma de 102,176 lei, 98,008 lei taxa de funcționare pentru luna decembrie 2012, datorii catre agenții marketing 3,570 lei și impozite reținute pentru plata efectuata 598 lei.

4. Capitalul propriu al societății (conform Anexa "Situația modificărilor capitalului propriu") se cuantifică la 47,157,510 lei și reprezintă 98.18% din pasivul patrimonial.

Valoarea patrimoniului Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., Bucuresti, prezentată în bilanț la 31.12.2012 este 48,033,181 lei, iar patrimoniul net (Active – Datorii) este de 47,157,510 lei.

Capitalul propriu are următoarea structură la 31.12.2012:

Capital social subscris vărsat 89,000,000 lei

Prime de capital 60,155,000 lei

Rezerve legale 182,562 lei

Rezultatul exercițiului – profit 3,238,810 lei

La 31.12.2012, capitalul propriu a crescut cu 3,238,810 lei, față de începutul anului 2012.

Creșterea capitalului propriu a fost determinată de hotărârea AGOA din 23.04.2012, de repartizare a profitului net aferent anului 2012 la surse proprii de finanțare, respectiv o creștere a rezervelor cu suma de 161,941 lei.

Capitalul social nu a înregistrat modificări pe parcursul anului 2012.

5. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

La începutul anului 2012 soldul provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli era în sumă de 237,584 lei, care a fost reluat la venituri pe parcursul anului 2012.

6. Alte posturi din bilanț

Contul 471 – Cheltuieli efectuate în avans – la 31.12.2012 – are sold de 105,854 lei și reprezintă valoarea abonamentelor și asigurărilor auto pentru anul 2012.

C. Informații care vin în completarea "Contului de profit și pierdere"

Contul de profit și pierdere oferă imaginea perfomanței societății

a întocmit contul de profit și pierdere conform modelului agreat de Reglementările contabile armonizate cu Directivele Uniunii Europene, aprobate prin O.M.F.P. nr. 1752/2005 modificat cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 și OMEF 2374/2008 precum și Legea contabilității nr. 82/1991 art. 26 alin (3), modificată și completată prin O.G. nr. 61/2001. Veniturile și cheltuielile au fost stucturate în contul de profit și pierdere după natura lor, respectând principiul conectării cheltuielilor cu veniturile care au fost generate în respectiva perioadă de timp.

Societatea a încheiat exercițiul financiar 2012 cu profit net în sumă de 3,238,810 lei, înregistrând următoarele:

Consiliul de Administrație supune aprobării Adunarii Generale Ordinare a Acționarilor repartizarea profitului aferent anului 2012, ca surse proprii de finanțare pentru investiții și modernizări.

Informații comparative

În ultimii doi ani evoluția principalilor indicatori se prezintă astfel:

INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI CALCULAȚI PENTRU PERIOADA 2011-2012

Pentru evidențierea trendului ascendent sau descendent pe care l-au avut tranzacțiile societății în ultimii doi/ ani, prezentăm evoluția indicatorilor relevanți, care definesc criteriile de performanță (rezultatele) obținute de management prin conducerea, organizarea și gestionarea societății.

Nivelul acestor indicatori reflectă în totalitate performanța și poziția financiara a societății.

D. Continuitatea activității

În anul 2013, societatea nu intenționează și nu există actualmente motive care să determine reducerea activității sau încetarea acesteia. Suprafata destinata efectuarii actelor de comert este contractata în cea mai mare parte, diferenta fiind utilizata pentru administrare proprie, nu exista litigii comerciale sau de alta natura care sa afecteze continuitatea activitații, sunt asigurate resursele de finantare, capitalul de lucru și forta de munca necesare desfasurarii unei activitați eficiente în continuare.

E. Evenimente ulterioare datei bilanțului

Nu au existat evenimente ulterioare.

PricewaterhouseCoopers Audit SRL Bucuresti, 02.04.2013

Bibliografie

Batude, D., L’audit comptable et financier, Éditions Nathan, Paris, 1997

Bernheim, Y., L’essential des US GAAP, Mazars & Guerard, Paris, 1997

Boulescu, M., Ghiță, M., Expertiză contabilă și audit financiar-contabil, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1999

Boulescu, M., Ghiță, M., Mareș, V., Fundamentele auditului, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2001

Capanu, I., Indicatorii macroeconomici. Conținutul și funcțiile lor, Editura Economică, 1998

Capron, M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, București, 1994

Casta, J. F., Mikol, A. Ving ans d’audit: de la révision des comptes aux activités multiservices, Comptabilité – Contrôle – Audit, mai, 1999, pp.107 – 121

Collins, L., Valin, G., Audit et contrôle interne. Aspects financiers, opérationnels et stratégiques, 4e édition, Editions Dalloz, Paris, 1992

Combes, J.-E. et al., Audit financier et contrôle de gestion, Publi-Union Éditions, 1997

Dumitrean, E., Bilanț contabil, Editura A 92, Iași, 1996

Duțescu, Adriana, Informația contabilă și piețele de capital, Editura Economică, București, 2000

Feleagă, N., Malciu, Liliana, Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București, 2002

Florea, I., Florea, R., Controlul economico–financiar, C.E.C.C.A.R., București, 2000

Florea, I., Macovei, I. – C., Florea, R., Berheci, M., Introducere în expertiza contabilă și auditul financiar, Editura CECCAR, București, 2005

Georgescu, Iuliana, Conturile anuale în societățile comerciale, Editura Sedcom Libris, Iași, 1999

Georgescu, N., Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999

Grand, B., Verdalle, B., Audit comptable et financier, Ed. Economica, 1994

Hervé, L., Peuch – Lestrade, Ph., La pratique de l’audit, Ed. Economica, Paris, 1982

Ioachim, V.M., Manual de verificări și expertize, ediția a II-a, București, !989

Klee, L et al., La comptabilité des societés dans la C.E.E., La Villeguerin Editions, Paris, 1992

Lemant, O., Schick, P., Guide de self – audit, Les édition d’organication, Paris, 1995

Ly, H., L’audit informatique dans un contexte mini et micro, Les Editions d’Organisations, Paris, 1991

Malciu, Liliana, Cererea și oferta de informații contabile, Editura Economică, București, 1998

Mikol, A., Les audits financiers. Comprendre les mécanismes du contrôle légal, Editions d’Organisation, Paris, 1999

Millichamp, A., Auditing, 8th Edition, Continuum, London,2002

Mitroi, F., Auditul de performanță (Controlul rezultatelor).Conținut și perspective, Societatea “Adevărul” S.A., București, 1999

Monéger, J., Granier, T., Les commissaires aux comptes, Ed. Dalloz, Paris, 1995

Munteanu, V. (coordonator) și alții, Control și audit financiar-contabil, Editura Lumina Lex, București, 2003

Obert, R., DESCF. Manuel&Applications. Synthèse droit et comptabilité, Ed. Dunod, Paris, 1998

Obert, R., Pratique internationale de la comptabilité et de l’audit, Dunod, Paris, 1994

Oprean, I. (coordonator) și alții, Întocmirea și auditarea bilanțului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 1997

Pasqualini, F., Le principe de l‘image fidèle en droit comptable, Editions Litec, Paris, 1992

Pigé, B., Audit et contrôle intern, Ed. Litec, Paris, 1997

Raffegeau, J., Dufils, P., Ménonville, D., L’audit financier, P.U.F., Paris, 1994

Raffegeau, J., Ritz, A., Audit et informatique, Presses Universitaires de France, Paris, 1986

Renard, J., Théorie et pratique de l’audit intern, Éditions d’Organisation, Paris, 2000

Richard, J., Analyse financiére et audit des performances, La Villeguerin Editions, Paris, 1993

Robertson, J.C., Davis, J.C., Auditing, Fifth Edition, BPI Irwin, Homewood Illinois, 1988

Rusovici, Al., Cojoc, F., Rusu, Gh., Audit financiar, servicii conexe și de consultanță în băncile comerciale, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, București, 2000

Scutaru, D., Auditul financiar contabil, Ed. Economică, București,1997

Stoian, Ana, Țurlea, E., Auditul financiar contabil, Editura Economică, București, 2001

Taylor, D.H., Glezen, G.W., Auditing: Integrated Concepts and Procedures, Fifth Edition, John Wiley&Sons, Inc, New York, 1991

Toma, C., Conturile anuale și imaginea fidelă în contabilitatea românească, Editura Junimea, Iași, 2001

Toma, M., Chivulescu, M., Ghid practic pentru audit financiar și certificarea bilanțurilor contabile, Editat de CECCAR, București, 1995

*** Transnational Accounting, vol. 1-3, Second Edition, Edited by Dieter Ordelheide and KPMG, Palgrave Publishers Ltd., London, 2001

*** Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etică și profesională, Editura Economică, București, 2000

*** Cartea expertului contabil și a contabilului autorizat, Editura C.E.C.C.A.R., București, 2004

*** Hotărârea Guvernului nr. 983/25 iunie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei Auditorilor Financiari din România, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 634/13 iulie 2004

*** Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126-127/17 noiembrie 1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33/26 ianuarie 1998

*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată in Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 48/14 ianuarie 2005

*** Norme privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753 din 22 noiembrie 2004

*** Normes et comentaires des normes relatifs a l’exercice des missions, Conseil Supérieur de l’Ordre des Experts Comptables, Fabrègue s.a, Paris, 1993

*** Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 598 /22 august 2003

*** *** Quatrième directive du Conseil des communautés européennes, în Klee, L et al., La comptabilité des societés dans la C.E.E., La Villeguerin Editions, Paris, 1992

http://www.ceccar.ro

http://www.icaa.org.au

http://www.isaca.org

http://www.ifaci.com/f_sommaire.htm

Bibliografie

Batude, D., L’audit comptable et financier, Éditions Nathan, Paris, 1997

Bernheim, Y., L’essential des US GAAP, Mazars & Guerard, Paris, 1997

Boulescu, M., Ghiță, M., Expertiză contabilă și audit financiar-contabil, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1999

Boulescu, M., Ghiță, M., Mareș, V., Fundamentele auditului, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2001

Capanu, I., Indicatorii macroeconomici. Conținutul și funcțiile lor, Editura Economică, 1998

Capron, M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, București, 1994

Casta, J. F., Mikol, A. Ving ans d’audit: de la révision des comptes aux activités multiservices, Comptabilité – Contrôle – Audit, mai, 1999, pp.107 – 121

Collins, L., Valin, G., Audit et contrôle interne. Aspects financiers, opérationnels et stratégiques, 4e édition, Editions Dalloz, Paris, 1992

Combes, J.-E. et al., Audit financier et contrôle de gestion, Publi-Union Éditions, 1997

Dumitrean, E., Bilanț contabil, Editura A 92, Iași, 1996

Duțescu, Adriana, Informația contabilă și piețele de capital, Editura Economică, București, 2000

Feleagă, N., Malciu, Liliana, Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București, 2002

Florea, I., Florea, R., Controlul economico–financiar, C.E.C.C.A.R., București, 2000

Florea, I., Macovei, I. – C., Florea, R., Berheci, M., Introducere în expertiza contabilă și auditul financiar, Editura CECCAR, București, 2005

Georgescu, Iuliana, Conturile anuale în societățile comerciale, Editura Sedcom Libris, Iași, 1999

Georgescu, N., Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999

Grand, B., Verdalle, B., Audit comptable et financier, Ed. Economica, 1994

Hervé, L., Peuch – Lestrade, Ph., La pratique de l’audit, Ed. Economica, Paris, 1982

Ioachim, V.M., Manual de verificări și expertize, ediția a II-a, București, !989

Klee, L et al., La comptabilité des societés dans la C.E.E., La Villeguerin Editions, Paris, 1992

Lemant, O., Schick, P., Guide de self – audit, Les édition d’organication, Paris, 1995

Ly, H., L’audit informatique dans un contexte mini et micro, Les Editions d’Organisations, Paris, 1991

Malciu, Liliana, Cererea și oferta de informații contabile, Editura Economică, București, 1998

Mikol, A., Les audits financiers. Comprendre les mécanismes du contrôle légal, Editions d’Organisation, Paris, 1999

Millichamp, A., Auditing, 8th Edition, Continuum, London,2002

Mitroi, F., Auditul de performanță (Controlul rezultatelor).Conținut și perspective, Societatea “Adevărul” S.A., București, 1999

Monéger, J., Granier, T., Les commissaires aux comptes, Ed. Dalloz, Paris, 1995

Munteanu, V. (coordonator) și alții, Control și audit financiar-contabil, Editura Lumina Lex, București, 2003

Obert, R., DESCF. Manuel&Applications. Synthèse droit et comptabilité, Ed. Dunod, Paris, 1998

Obert, R., Pratique internationale de la comptabilité et de l’audit, Dunod, Paris, 1994

Oprean, I. (coordonator) și alții, Întocmirea și auditarea bilanțului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 1997

Pasqualini, F., Le principe de l‘image fidèle en droit comptable, Editions Litec, Paris, 1992

Pigé, B., Audit et contrôle intern, Ed. Litec, Paris, 1997

Raffegeau, J., Dufils, P., Ménonville, D., L’audit financier, P.U.F., Paris, 1994

Raffegeau, J., Ritz, A., Audit et informatique, Presses Universitaires de France, Paris, 1986

Renard, J., Théorie et pratique de l’audit intern, Éditions d’Organisation, Paris, 2000

Richard, J., Analyse financiére et audit des performances, La Villeguerin Editions, Paris, 1993

Robertson, J.C., Davis, J.C., Auditing, Fifth Edition, BPI Irwin, Homewood Illinois, 1988

Rusovici, Al., Cojoc, F., Rusu, Gh., Audit financiar, servicii conexe și de consultanță în băncile comerciale, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, București, 2000

Scutaru, D., Auditul financiar contabil, Ed. Economică, București,1997

Stoian, Ana, Țurlea, E., Auditul financiar contabil, Editura Economică, București, 2001

Taylor, D.H., Glezen, G.W., Auditing: Integrated Concepts and Procedures, Fifth Edition, John Wiley&Sons, Inc, New York, 1991

Toma, C., Conturile anuale și imaginea fidelă în contabilitatea românească, Editura Junimea, Iași, 2001

Toma, M., Chivulescu, M., Ghid practic pentru audit financiar și certificarea bilanțurilor contabile, Editat de CECCAR, București, 1995

*** Transnational Accounting, vol. 1-3, Second Edition, Edited by Dieter Ordelheide and KPMG, Palgrave Publishers Ltd., London, 2001

*** Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etică și profesională, Editura Economică, București, 2000

*** Cartea expertului contabil și a contabilului autorizat, Editura C.E.C.C.A.R., București, 2004

*** Hotărârea Guvernului nr. 983/25 iunie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei Auditorilor Financiari din România, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 634/13 iulie 2004

*** Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126-127/17 noiembrie 1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33/26 ianuarie 1998

*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată in Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 48/14 ianuarie 2005

*** Norme privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753 din 22 noiembrie 2004

*** Normes et comentaires des normes relatifs a l’exercice des missions, Conseil Supérieur de l’Ordre des Experts Comptables, Fabrègue s.a, Paris, 1993

*** Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 598 /22 august 2003

*** *** Quatrième directive du Conseil des communautés européennes, în Klee, L et al., La comptabilité des societés dans la C.E.E., La Villeguerin Editions, Paris, 1992

http://www.ceccar.ro

http://www.icaa.org.au

http://www.isaca.org

http://www.ifaci.com/f_sommaire.htm