Planificarea Strategica a Politilor Bugetar Fiscale In Republica Moldova
Teză de master
Planificarea strategică a politicilor bugetar-fiscale în Republica Moldova
CUPRINS
ADNOTARE
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE A POLITICILOR BUGETAR-FISCALE
1.1. Conceptul și sfera de cuprindere a politicii bugetar-fiscale
1.2. Politica bugetar-fiscală in domeniul veniturilor publice
1.3. Politica bugetar-fiscală in domeniul cheltuielilor publice
CAPITOLUL II. ANALIZA PRACTICILOR NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE
PRIVIND POLITICILE BUGETAR-FISCALE
2.1. Politica bugetar-fiscală a Uniunii Europene
2.2. Politica bugetar-fiscală a României
2.3 Analiză privind bugetele țărilor Uniunii Europene comparativ cu România
CAPITOLUL III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A POLITICILOR BUGETAR-
FISCALE IN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Caracteristica politicilor bugetar-fiscale in Republica Moldova
3.2. Direcții esențiale ale politicilor bugetar-fiscale in Republica Moldov
3.3. Strategia politicilor bugetar-fiscale Republica Moldova
COCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ADNOTARE
Asupra tezei de master „Planificarea strategică a politicilor bugetar-fiscale in Republica Moldova”,
Actualitatea temei abordate: Evoluția economiei naționale in ultimii ani poate fi considerată favorabilă pentru valorificarea intregului potențial economico-financiar și dezvoltarea durabilă a țării. O atribuție importantă la crearea acestor premise ii revine sistemului financiar care prin intermediul politicilor bugetar-fiscale are tendințe directe asupra realizării obiectivelor, creșterii economice, creșterii nivelului de trai și reducerii sărăciei. La ajustarea sistemului la condițiile economice și sociale care se află intr-o schimbare continuă, contribuie cadru legislativ și normativ care reglementează structura și funcșionarea sistemului bugetar-fiscal in baza politicilor acestora.
Structura lucrării: constă din introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie și anexe.
Cuvinte cheie: policiti bugetare și fiscale,buget, strategii.
Domeniul de studiu: finanțele și bugetul țării .
Scopul și obiectivele lucrării: constă in analiza și cercetarea aspectelor metodologice și
studierea abordărilor conceptuale privind politicile bugetar-fiscale; studierea legislației României și Uniunii Europene in scopul determinării asemănărilor și deosebirilor intre acestea;
studierea legislației autohtone pentru stabilirea strategiilor politicilor bugetar-fiscale.
Metodologia cercetării: constă in studierea conceptului de politică bugetar-fiscală și instrumentele contemporane ale politicilor in restructurarea și perfecționarea activităților instituțiilor financiare din R. Moldova, reieșind din cerințele cadrului legislativ internațional și național din domeniu, in contextul integrării.
Semnificația teoretică: lucrarea contribuie la perceperea modalităților de utilizare a diferitor politici și strategii contemporane orientate spre succes prin luarea optimală și implementarea deciziilor financiare.
Valoarea aplicativă a lucrării: rezultatele cercetării sunt propuse ca soluții de perfecționare și restructurare ale politicilor bugetar-fiscale in contextul integrării R.Moldovei in UE. Lucrarea este utilă persoanelor de conducere și funcționarilor publici care activează in sistemul financiar.
ADNOTATION
the master's thesis in economics
” Strategic planning of the budgetary-fiscal policies in the Republic of Moldova”,
The actuality of the theme: Development of the national economy in recent years can be considered favourable for the entire financial and economic potential and sustainable development of the country. An important task in the creation of these premises is the responsibility of the financial system through the budgetary-fiscal policies has a direct effect on attainment trends, economic growth, increasing living standards and reducing poverty. To adjust the system to the economic and social conditions that are in a continuous change, normative and legislative framework governing the structure and functioning of the budgetary-fiscal system based on their policies.
The paper works structure: it is traditionally one and they consists of an introduction, three chapters, conclusions, bibliography and appendices.
Key words: budgetary and fiscal policiti, budget, strategies
The study area: the country's budget and finances
The paper works scope and object: consists in analysis and research issues methodological and conceptual approaches to the study of budgetary-fiscal policies; study of the legislation of Romania and the European Union in order to determine the similarities and differences between them;
study of domestic legislation to determine the budgetary-fiscal policy strategies
The methodology of study: consists in studying the concept of budgetary-fiscal policy and instruments of contemporary policies in restructuring and improvement of the activities of financial institutions from the Republic of Moldova, taking into consideration the requirements of international and national legal framework, in the context of integration
The theoretical signification: the work contributes to the perception of the ways of use of different policies and strategies oriented towards contemporary success by taking and implementing optimal financial decisions
The applicative value: results of the research are proposed as solutions to improve and restructure the budgetary-fiscal policies in the context of the Republic of Moldova's integration into the EU. The paper is useful to decision makers and civil servants working in the financial system.
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate. Evoluția economiei naționale in ultimii ani poate fi considerată favorabilă pentru valorificarea intregului potențial economico-financiar și dezvoltarea durabilă a țării. O atribuție importantă la crearea acestor premise ii revine sistemului financiar care prin intermediul politicilor bugetar-fiscale are tendințe directe asupra realizării obiectivelor, creșterii economice, creșterii nivelului de trai și reducerii sărăciei. La ajustarea sistemului la condițiile economice și sociale care se află intr-o schimbare continuă, contribuie cadru legislativ și normativ care reglementează structura și funcșionarea sistemului bugetar-fiscal in baza politicilor acestora.
Scopul temei tezei de licență constă in analiza și cercetarea diferitor metode, posibilități și strategii pentru o obține politici bugetar- fiscale cit mai eficiente.
Obiectul temei tezei de master il prezintă politicile bugetar-fiscale din R.Moldova
Atingerea scopului necesită stabilirea următoarelor obiective:
– studierea abordărilor conceptuale privind politicile bugetar-fiscale;
– studierea legislației României și Uniunii Europene in scopul determinării asemănărilor și deosebirilor intre acestea;
– studierea legislației autohtone pentru stabilirea strategiilor politicilor bugetar-fiscale.
Suportul teoretico-științific și metodologic al tezei. La pregătirea prezentei teze am sintetizat materiale științifice ale savanților cu renume mondial din Europa și din Republica Moldova, care sub diferite aspecte au studiat teoria, metodele și instrumentele politicilor bugetar-fiscale și aplicarea acestora, pot fi menționați: A. Casian, A. Petroia, Petre Brezeanu, L. Cobzari , T. Manole, R.Hincu ș.a.
Metodologia cercetării a inclus următoarele metode. La efectuarea cercetărilor din teză au fost utilizate metodele cunoscute de cercetare științifică: analiza statistică; inducția și deducția; comparațiile; metoda evoluțivă istorică; distingerea caracteristicilor esențiale din numeroasele tendințe de dezvoltare etc.
Structura tezei constă din: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie și anexe.
Capitolul 1 – ASPECTE TEORETICE A POLITICILOR BUGETAR-FISCALE – prezintă abordările conceptuale ale politicilor bugetar-fiscale
Capitolul 2–ANALIZA PRACTICILOR NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE
PRIVIND POLITICILE BUGETAR-FISCALE – prezintă aplicarea
politicilor bugetar-fiscale in țările Uniunii Europene, România și compararea
politicilor intrea aceste.
Capitolul 3 – DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A POLITICILOR BUGETAR-
FISCALE IN REPUBLICA MOLDOVA – propune direcțiie esențiale ale
strategiei politicilor bugetar-fiscale R.Moldova.
1. ASPECTE TEORETICE A POLITICILOR BUGETAR-FISCALE
1.1. Aspectul teoretic a politicilor bugetar –fiscale
Politica bugetar-fiscală, fiind o parte componentă a politicii economice a țării,reprezintă o pirghie efectivă in reformarea economiei.
Această politică influențeazătoate sferele vieții: economică, politică, socială. Prin intermediul ei, se formeazăresursele financiare ale statului, se realizează politica socială, se stimuleazăactivitatea investitională etc.
Mecanismul bugetar-fiscal asigură o influență dublăasupra proceselor economice: in primul rind, majorind cheltuielile bugetare indomeniile prioritare și, in al doilea rind, creind condiții de acumulare a veniturilor prin intermediul sisiemului fiscal.
Folosind instrumentele politicii bugetar-fiscale,statul realizează reformele pe care e axată strategia de dezvoltare social-economică ațării.Un sistem fiscal perfect reprezintă una din cele mai complicate sarcini alepoliticii economice a statului, nu doar pentru țările in tranziție, dar și pentru celedezvoltate. Pe de o parte, politica fiscală trebuie să asigure resurse financiare pentruexistența statului, pe de altă parte, impozitele trebuie să creeze agenților economieicondiții favorabile pentru activitate.
Orice stat se confruntă permanent cu numeroase și puternice fenomenenegative precum inflația și recesiunea.
Preocupările pentru găsirea soluțiilor prin caresă se mențină sub control excesele ciclului economic sunt de cea mai mareimportanță pentru orice stat.
Soluții importante pe această linie au fost oferite deKeynes și adepții săi, acestea constind in folosirea politicilor fiscale și monetare.
Inflația, recesiunea, dezvoltarea economică pot fi influențate printr-o politică fiscalăși monetară adecvată. Politica fiscală a Guvernului constă in puterea de a percepe impozite și de acheltui. Ea se manifestă, in practică, prin bugetul de stat care cuprinde partea devenituri și pe cea de cheltuieli.
Veniturile bugetului de stat se obțin in cea mai mare parte pe calea impozitelor.
Cheltuielile bugetului de stat, numite și cheltuieli publice sau cheltuieli guvernamentale, au ca destinație satisfacerea unor necesități sociale precum cele deinvățământ, educație, sănătate, protecție socială, ordine publică, protecția mediului, apărare etc. In bugetul unei țări se concentrează intreaga politică fiscală a acesteia.Legea bugetului public, in care este concentrată intreaga politică fiscală a unui stat, este considerată, pe bună dreptate, ca cea mai importantă lege dintr-o țară, după Constituția sa.
Spre exemplu, in cazul in care statul constată că se impune luarea unor măsuri pentru a preveni declinul economiei și a crea noi locuri de muncă, trece la realizarea unor proiecte de lucrări publice, precum construcția de unități de invățământ, de spitale, electrificarea satelor, extinderea rețelei de termoficare, canalizare,alimentarea cu gaze, apă, lucrări in domeniul transporturilor, protecția mediului etc. Prin efectuarea unor asemenea lucrări se creează un număr mare de locuri de muncă(ceeа ce conduce la reducerea șomajului) și o creștere rapidă și vertiginoasă a activității economice (prin sporirea volumului de activitate a unui număr foarte mare de agenți economiei cu capital privat și/sau de stat antrenați in realizarea obiectivelor respective). Modificarea impozitelor poate fi utilizată fie pentru aia.Legea bugetului public, in care este concentrată intreaga politică fiscală a unui stat, este considerată, pe bună dreptate, ca cea mai importantă lege dintr-o țară, după Constituția sa.
Spre exemplu, in cazul in care statul constată că se impune luarea unor măsuri pentru a preveni declinul economiei și a crea noi locuri de muncă, trece la realizarea unor proiecte de lucrări publice, precum construcția de unități de invățământ, de spitale, electrificarea satelor, extinderea rețelei de termoficare, canalizare,alimentarea cu gaze, apă, lucrări in domeniul transporturilor, protecția mediului etc. Prin efectuarea unor asemenea lucrări se creează un număr mare de locuri de muncă(ceeа ce conduce la reducerea șomajului) și o creștere rapidă și vertiginoasă a activității economice (prin sporirea volumului de activitate a unui număr foarte mare de agenți economiei cu capital privat și/sau de stat antrenați in realizarea obiectivelor respective). Modificarea impozitelor poate fi utilizată fie pentru a stimula, fie pentru arestringe activitatea economică.
Spre exemplu, scăderea impozitelor in special a celor directe (precum impozitul pe salarii) mărește veniturile rămase efectiv la dispoziția populatiei, ceea ceconduce la creșterea cheituielilor cu achiziționarea de bunuri și servicii, mărindcererea, care va avea ca efect sporirea volumului producției (creșterea economică).In cazul in care se constată că sunt prea mulți bani in circulație (la persoanelefizice și juridice), care vor genera creșterea prețurilor, deci inflație, statul intervineprin creșterea impozitelor.
Sporind impozitele scade venitul disponibil (puterea decumpărare) și cererea pentru cumpărare de bunuri și servicii, avind ca rezultatreducerea cantității de bunuri și servicii ce pot fi cumpărate de populație și, ca urmare, reducerea volumului de activitate la agenții economiei, producători și comercianți. Desigur că in practică această problemă este foarte complexă, efectele fiind multe și diferite, uneori de sens contrar.Crescind prețurile intr-o măsură insemnată se va cumpăra o cantitate mult mai mică din asemenea produse și servicii, ceea ce va conduce la reducerea volumului de activitate din unitățile producătoare ale acestora.Pentru activitățile care se consideră că trebuie dezvoltate se poate acorda reducerea sau scutirea de la impozitare, pe anumite perioade de timp, și chiar anumite stimulente. In situația in care, intr-o anumită țară, s-a ajuns că o mică parte din populație să dețină cea mai mare parte din produsul national, cei mai multi fiind cei săraci, iar statul urmărește infăptuirea unor măsuri mai ample de protecție socială, se apelează tot la impozite și la cheltuielile bugetului de stat. Pentru infăptuirea unui asemenea obiectiv se va pune un accent mai mare pe: stabilirea impozitelor in funcție decapacitatea de plată a persoanelor fizice și juridice și o mai bună redistribute aveniturilor.
Prin politica de impunere fiscală guvernul decide propria sa strategie asupradezvoltării economice și sociale a țării. Impunerea fiscală reprezintă instrumentulprin care se asigură atit resursele financiare necesare statului, cit și înfăptuirea politicii sale prin care s-a stabilit modul in care resursele reale sunt transferate din sfera bunurilor private in cea a bunurilor publice.E foarte important ca, in perfecționarea sistemului fiscal, să se țină cont de experiența altor țări in impunerea veniturilor. Insa această experiență nu trebuieaplicată totalmente in condițiile Republicii Moldova, fără a ține cont de specificul și de gradul de dezvoltare a țării, de modul de funcționare a pieței financiare. E necesar să fie preluate momentele pozitive din această experiență in vederea revizuirii cotelor de impunere pentru unele impozite, astfel incit ele să contribuie la crearea condițiilor echitabile pentru toți contribuabilii. In scopul stimulării activității intreprinderilor, in țările dezvoltate, se folosește pe larg acordarea inlesnirilor fiscale unor ramuri aleeconomiei prin scutirea completă sau parțială de plata impozitelor.
Astfel, sestimulează activitatea investițională a intreprinderilor concentrate in cele mai importante și de perspectivă sfere de producție din economie. In practica mondială, estabilit și argumentat că retragerea prin mecanismul de impozitare mai mult de 50% din profit conduce la subminarea activității antreprenoriale. Impozitarea in limiteleunei treimi din profitul intreprinderii, e o variantă optimă atit pentru intreprinderi, citși pentru bugetul de stat.
Deci, politica fiscală trebuie să contribuie la stimularea activitățiiintreprinderilor, la susținerea acelor intreprinderi ce creează locuri de muncă,implementează tehnologii noi, export de mărfuri și servicii, astfel creind condițiifavorabile pentru creșterea și dezvoltarea economică.
Politica bugetar-fiscală – reprezintă mecanismul de reglementare a economiei și acțiunile statului privind mobilizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pe anumită destinație care să asigure stabilitatea și dezvoltarea economică a statului. Obiectivele politicii bugetar-fiscale sint următoarele:
Minimizarea efectelor fluctuațiilor ciclului economic
Stabilirea ritmului creșterii economice
Asigurarea unui nivel optim de ocupare a forței de muncă și a unei inflații reduse
Reglarea conjuncturală și relansarea economiei
Minimizarea inechităților sociale; redistribuție – corectarea inegalităților
Alocarea și repartizarea optimă a resurselor intre sectorul public și privat.
Teoria economică modrnă deosebește 2 tipuri de politici bugetar-fiscale.
Politica bugetar-fiscală activă – prevede folosirea intensă a instrumentelor (modificarea normativelor bugetare, modificarea mecanismelor de transfer, modificarea cotelor și metodelor de impunere fiscală), in scopul influențării veniturilor și cheltuielilor bugetare.
Politica bugetar-fiscală pasivă sau automată – este politica in conformitate cu care modificările necesare in nivelul veniturilor și cheltuielilor bugetare sunt efectuate automat prin utilitatea unor instrumente numiți stabilizatori automați ( ajutor de șomaj, indemnizații, subsidiile).
Elementele politicii bugetar-fiscale:
1. Politica in domeniul veniturilor bugetare – este chemată să definească sursele de formare a fondurilor bugetare și extrabugetare de care statul are nevoie, metodele de prelevare precum și obiectivele economice pe care trebuie să le indeplinească instrumentele folosite in procesul mobilizării resurselor financiare.
2. Politica in domeniul cheltuielilor bugetare – este chemată să stabilească volumul și structua cheltuielilor Politica in domeniul gestiunii deficitului și să asigure indeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului.
3. Politica in domeniul gestiunii deficitului bugetar – care prevede asigurarea unui echilibru elocvent intre veniturile și cheltuielile bugetare.
4. Politica in domeniul deservirii datoriei de stat – prevede determinarea surselor de rambursare a datoriei de stat precum și reeșalonarea ei in scopul asigurării securității financiare a statului.
5. Politica in domeniul relațiilor interbugetare – prevede aplicarea metodelor și intrumentelor necesare asigurării procesului de distribuire și redistribuire a resurselor pe toate nivelele sistemului bugetar prin delimitarea componentelor administrației publice centrale și locale.
1.2. Politica bugetar-fiscală in domeniul veniturilor publice
Instrumentele de politică fiscală pe care statul le utilizează cu scopul de a influența activitatea economică privată sunt: impozitele, cheltuielile bugetare, care includ și transferurile și subvențiile de la buget și reglementările fiscale.
Politica fiscală in domeniul veniturilor constă in modalitatea in care guvernul concepe și acționează pentru obținerea veniturilor bugetare precum impozite, taxe, contribuții etc.
Impozitele reprezintă transferuri obligatorii, prin forța legii, de bani de la persoanele fizice și juridice la bugetul statului. Din venitul total al unei persoane, scăzând impozitul, rezultă venitul disponibil.
Venitul disponibil reprezintă suma de bani rămasă efectiv la dispoziția persoanelor fizice și juridice care poate fi folosită de fiecare după bunul plac.
Datorită impozitului plătit o persoană rămâne cu un venit disponibil mai mic. față de venitul total și, ca urmare, va cumpăra mai puține bunuri sau servicii. In același timp, banii preluați de la cetățeni, agenții economici și instituții, pe calea impozitelor, ajung la bugetul statului, la capitolul „venituri". Din aceste venituri se efectuează cheltuieli de interes public precum asigurarea ordinii publice, apărarea țării, invățâmănt, sănătate, construcția de căi de comunicație, reducerea poluării.
Plata impozitelor generează reducerea veniturilor populației și respective scade cererea de bunuri și servicii.
Reducerea veniturilor populației și scăderea cererii de bunuri și servicii constituie principalii factori (pirghii) ale politicii fiscale de a influența economia globală in ansamblul său.
Fiecare din acești factori nu se poate folosi independent și chiar dacă s-ar urmări acest lucru nu se poate ca efectele produse de folosirea unui factor să nu influențeze și celălalt factor. Consecințele creșterii impozitelor sunt numeroase și dintre cele mai diferite.
Reducerea cererii de bunuri și servicii conduce la micșorarea nivelului real al produsului intern brut (P.I.B.).
Sporirea impozitelor și a celorlalte obligații de plată bugetare, conduce la creșterea prețurilor produselor și serviciilor pentru populație și a factorilor de producție pentru agenții economici. Aceasta va determina schimbarea comportamentului și a atitudinii unor persoane fizice de a munci, economisi, investi.
Dispoziția statului de mărire a impozitelor generează numeroase și serioase complicații prin fenomenul reacțiilor anticipate: multe persoane fizice și juridice iși modifică obiectivele față de mediul economic, social și politic. Pentru cei mai mulți faptul de a munci mult, cinstit și bine, pentru a avea un venit disponibil cit mai mare, reprezintă o problemă de viață foarte serioasă. Din momentul in care statul „penalizează munca cinstită", prin introducerea unor impozite deosebit de mari, modifică comportamentul și atitudinile multor persoane față de mediul economic, social și politic.
Modificările de comportament și atitudine se pot manifesta și prin refuzul de a mai lucra, considerind că nu merită să muncești pentru a da statului cea mai mare parte de venit și se obține recurgerea la fenomenele de evaziune fiscală, manifestată sub diferite forme, precum: munca la negru; reducerea artificială a veniturilor obținute, declarate și impozitate; nedeclararea in totalitate a veniturilor, emigrarea in alte țări cu fiscalitate mai mică, refuzul investitorilor străini de a-și mai plasa capitalurile intr-o asemenea țară, schimbarea atitudinii politice, a unei mari părți din populație, față de partidul de guvernămint și de guvernul aflat la conducerea țării și multe altele.
Creșterea impozitelor generează serioase nemulțumiri pentru un mare număr de contribuabili persoane fizice și juridice, ale căror reacții pot merge până la adevărate revolte fiscale, căderea de la putere a Guvernului și partidului care a ciștigat uitimele alegeri etc.
Incercarea de cuantificare a acestor efecte, unele de sens contrar, va conduce la concluzia că există o mare dificultate in a alege intre eficiență și echitate in elaborarea polilicii fiscal-bugetare.
1.3. Politica bugetar-fiscală in domeniul cheltuielilor publice
In țările dezvoltate statul se implică in toate sferele vieții economice și sociale.
De modul in care un stat reușește să administreze economia depinde insăși prosperitatea țării respective, locul ei intre celelalte națiuni ale lumii.
Instrumentele de politică fiscală pe care statul le utilizează cu scopul de a influența activitatea economică privată sunt:
– impozitele;
– cheltuielile bugetare, care includ și transferurile și subventiile de la buget;
– reglementările fiscale care includ și măsurile de control.
Politica fiscală in domeniul cheltuielilor bugetare constă in achiziții guvernamentale de bunuri și servicii, transferuri și subvenții.
Transferurile și subventiile de la buget se acordă pentru asigurările sociale, pentru ajutorarea persoanelor sărace, avind ca scop asigurarea veniturilor minime necesare mijloacelor de existență pentru o parte din populație.
Trebuie de avut in vedere că, din punct de vedere al efectelor ce au loc pe plan economic, intre cheltuielile efectuate din bugetul de stat și cheltuielile ale agenților economici și/sau ale persoanelor fizice nu există nici o deosebire.
Cheltuielile publice vizează bunuri și servicii, care nu se pot vinde și nu se pot cumpăra pe piață. Exemplu sunt apărarea țării, ordinea publică, aerul și аpа curate (prin efectuarea unor cheltuieli, suportate de stat, pentru prevenirea poluării).
De modul in care sunt cheltuiți banii publici depinde in foarte mare măsură situația economică și socială dintr-o țară. Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.
Politica fiscală in domeniul cheltuielilor publice reprezintă modalitatea in care sunt cheltuiți banii publici, din bugetul de stat.
Cheltuielile guvemamentale se efectuează prin achizițiile guvernamentale și transferurile de la buget, care includ și subvențiile.
Achizițiile guvernamentale cuprind cheltuielile realizate pentru cumpărarea de bunuri și servicii publice precum: construcția de școli, spitale, șosele, plata profesorilor, medicilor, polițiștilor etc.
Transferurile de la buget sunt sume de bani acordate de stat persoanelor fizice sărace pentru care acestea nu sunt obligate să presteze, in schimb, nici un serviciu.
Exemple de transfemri de la buget sunt sumele acordate sub forma ajutorului de șomaj, cele pentru incălzirea locuințelor pe timp de iarnă, pensii pentru veteranii de război, pentru incapacitate de muncă, pentru vechime in muncă etc.
Intrucit transferurile și subvențiile de la buget nu sunt facute pentru realizarea și/sau cumpărarea unor bunuri sau servicii, ele nu sunt incluse in P.I.B.
Plata dobinzii pentru datoria bugetară nu reprezintă o cheltuială pentru achiziționarea de bunuri și servicii publice curente, fapt pentru care este deasemenea exclusă din P.I.B.
Dezvoltarea economică și socială a unei țări depinde forte mult și de modul in care sunt efectuate cheltuielile guvemamentale, de politica fiscală a guvernului in acest domeniu, concretizată in reducerea șomajului, a inflaliei, sporirea volumului producției etc.
Cu cit mai mult cheltuielile bugetare se concretizează in bunuri și servicii, cu atit mai mult efectele pozitive, pe plan economic și social vor fi mai mari și se vor concretiza in sporirea volumului producției, a numărului persoanelor salariate, reducerea șomajului, scăderea inflației.
Cheltuielile și veniturile guvernamentale produc cel puțin două efecte majore:
– influențează repartizarea produsului intern brut și, respectiv, a produsului national brut intre consumul privat, consumul public și investiții;
– influențează producția și prețul produselor realizate in diferite domenii de activitate.
Prin politica bugetară se influențează activitatea la nivelul intregii economii naționale: volumul și structura producției, șomajul, prețurile, inflația etc. Spre exemplu, anumite efecte se obțin in cazul in care se cheltuiesc importante fonduri bugetare, care se concretizează in bunuri și servicii pentru populație, și cu totul altele sunt efectele dacă aceleași fonduri se alocă spre consumul curent, pentru anumite categorii de persoane.
Volumul, structura și eficiența cheltuielilor bugetare sunt decisive pentru intreaga viață economică și socială a unei țări.
Chiar și in țările cele mai dezvoltate economic unele industrii nu se pot dezvolta de către sectorul privat, cel puțin in stadiile incipiente sau de criză. Exemplul cel mai semnificativ este cel cu domeniile in care știința și tehnologia joacă un rol determinant pentru accelerarea dezvoltării intregii vieți economice și sociale. Construirea de centrale atomo-electrice este un atribut exclusiv al statului ca și explorarea spațiului cosmic. De asemenea, investiții de mare anvergură, care fie nu pot fi efectuate de sectorul privat, fie nu aduc profit (precum diguri și alte lucrări de protecție a localităților), fie profitul s-ar obține după mai mulți ani (hidrocentrale, termocentrale, autostrăzi de mari dimensiuni, industria aeronautică, carboniferă, petrolieră etc.) sunt effectuate sau subvenționate de stat.
Dezvoltarea măsurilor de protecție socială are efecte numeroase și insemnate, asigurind condiții pentru infaptuirea „statului bunăstării sociale".
In același timp, permanent și in orice țară, se pune problema dacă fondurile bugetare sunt cheltuite in mod eficient. Frecvente sunt exemplele in care insemnate fonduri bugetare fie au fost cheltuite ineficient, fie fraudulos. „Viața ușoară" și birocrația din unele instituții fundamental ale statului, ca și fenomenele de fraudă, risipă și abuzuri, bine surprinse și evidențiate de mass-media, au generat in rindul majorității cetățenilor sentimente de neincredere și chiar de dispreț față de puterea legislativă, executivă și judecătorească.
Problema impozitelor este o problemă pe cit de complexă, pe atit de greu de rezolvat in practică.
In abordarea cheltuielilor bugetare o atenție deosebită trebuie acordată subvențiilor.
Principiile de echitate fiscală impun ca stabilirea impozitelor să se facă in funcție de capacitatea contributivă a fiecăruia, adică in funcție de veniturile și averea obținută.
Obligațiile fiscale trebuie să inceapă de la un anumit nivel al veniturilor unei persoane fizice și juridice, să țină cont de situația economică și socială a acestora.
Un stat este cu atit mai bogat, mai puternic, cu cit are mai mulți cetățeni bogați. Interesul statului este ca numărul și bogăția acestora să crească tot mai mult intrucit și veniturile sale vor fi mai mari.
Realizarea acestor deziderate se poate infăptui, intr-o mare măsură și pe calea subvențiilor fiscale și a celor sociale.
Folosirea subvențiilor este o problemă foarte delicată, care presupune multă știință in adoptarea deciziilor in acest sens.
Subvenția fiscală de venit reprezintă partea din venitul total impozabil obținut de o persoană, dar care este scutit de la impozitare.
Subvenția fiscală de impozit reprezintă impozitul scutit de la plată, ceea ce reprezintă in fapt un supliment de salariu.
Acordarea subvenției fiscale de venit și de impozit este impusă de infăptuirea principiilor de echitate fiscală și socială. Mai precis, prin acordarea subvenției fiscale de venit și de impozit se urmărește a se asigura minimul de venit strict necesar mijloacelor de subzistență unui salariat și membrilor săi de familie, rude pină la gradul II, fără venituri, aflați in intreținerea sa.
Subvenția socială de venit reprezintă suma de bani oferită de stat unei persoane sau gospodării, sub formă de ajutor bănesc nerambursabil, in scopul asigurării supraviețuirii, in țările sărace, respectiv pentru acordarea mijloacelor necesare unui trai decent, in țările bogate, in special in cele care infăptuiesc statui bunăstării sociale.
Acordarea acestor subvenții se constituie efectiv și ca o măsură de protecție socială a persoanelor aflate la limita supraviețuirii.
2. ANALIZA PRACTICILOR NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE PRIVIND
POLITICILE BUGETAR-FISCALE
2.1 Politica bugetar-fiscală in statele Uniunii Europene
Strategiile inteligente de consolidare a politicii bugetare – miza identificării motoarelor de creștere economică pentru Europa.
La 15 noiembrie 2010, dl Peter GYÖRKÖS, reprezentant permanent al Republicii Ungaria pe lângă Uniunea Europeană, a solicitat Comitetului Economic și Social European, in numele viitoarei Președinții ungare, să elaboreze un aviz exploratoriu pe tema.
„Strategiile inteligente de consolidare a politicii bugetare – miza identificării motoarelor de creștere economică pentru Europa: cum poate fi fructificat pe deplin potențialul forței de muncă al economiilor noastre in contextul unor ajustări bugetare obligatorii?”
Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, insărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 31 mai 2011.
In cea de-a 472.-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 iunie 2011 (ședința din 15 iunie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 164 de voturi pentru, 2 voturi impotrivă și 9 abțineri.
1. Concluzii și recomandări
a) Criza economică și financiară, declanșată in cursul anului 2007 și agravată in 2008, a avut consecințe majore asupra finanțelor publice ale țărilor europene, agravându-le mai ales situația bugetară.
b) Necesitatea actuală de a degreva bugetele publice de costurile ce rezultă in ansamblu din diversele planuri de redresare economică și de sprijinire a băncilor – așa cum a fost cazul in anumite state membre – și din slaba creștere, insuficient luată in considerare in politicile economice dinaintea crizei, impune multor state membre să-și reducă cheltuielile publice. Această opțiune riscă să ducă la o dezangajare a statelor și să micșoreze componenta redistributivă din sistemele bazate pe solidaritate colectivă, atât in ceea ce privește protecția socială, cât și serviciile publice.
c) In afară de costurile sociale importante pe care le generează, această modalitate de a reveni rapid la echilibru bugetar riscă să ducă la o creștere anemică pentru o bună perioadă de timp, mai ales din cauza pieței apatice, care va adânci deficitele bugetare. Acestea, la rândul lor, vor determina scăderea cererii, ceea ce va duce la „efectul bulgărelui de zăpadă”, un fel de spirală vicioasă in care economia europeană s–ar putea ingloda la nesfârșit.
c1)Această spirală trebuie să fie intreruptă printr-o politică bugetară inteligentă.
d) Inteligența consolidării bugetare constă intr-un echilibru inteligent intre cheltuieli și venituri, ca și intre ofertă și cerere. Ca atare, creșterea durabilă trebuie să reprezinte principalul obiectiv al politicii economice și al tuturor celorlalte politici.
d1) Creșterea durabilă trebuie așadar să constituie unul dintre obiectivele prioritare ale UE.
e) In acest scop, se recomandă in special:
f) La punerea in aplicare a acestor politici, când acestea depind doar de decizia individuală a fiecărui stat membru, trebuie să se țină seama de variația mare intre performanțele economice ale celor 27 de state membre. Ratele de creștere a PIB-ului, nivelurile și evoluția șomajului, nivelurile datoriei publice și sumele alocate cercetării și dezvoltării variază foarte mult, deși se pot distinge anumite tendințe.
Președinția ungară a solicitat Comitetului Economic și Social European să elaboreze un aviz exploratoriu pe tema „Strategiile inteligente de consolidare a politicii bugetare: miza identificării motoarelor de creștere economică pentru Europa. Cum poate fi fructificat pe deplin potențialul forței de muncă al economiilor noastre in contextul unor ajustări bugetare obligatorii?”
Comitetul salută această inițiativă.
Intr-adevăr, problematica supusă examinării CESE se inscrie in preocupările Comitetului și in activitatea efectuată de acesta de la inceputul crizei financiare. Avizul va permite actualizarea considerațiilor anterioare ale Comitetului pe această temă, care vor servi drept bază la elaborarea prezentei contribuții, ce prelungește procesul de reflecție, pentru a răspunde sesizării.
In acest scop, după o scurtă analiză a cauzelor crizei, vor fi analizate consecințele acesteia, riscurile economice și sociale ale unei redresări bugetare neinteligente și vor fi propuse in cele din urmă măsuri de favorizare a dezvoltării creșterii durabile, singura cale de redresare a economiei europene.
Criza și consecințele sale
Criza economică și financiară, declanșată in cursul anului 2007 și agravată in 2008, a avut consecințe majore asupra finanțelor publice ale țărilor europene. Pe de o parte, numeroase guverne au luat măsuri de salvare a sistemului financiar. Pe de altă parte, au fost luate măsuri bugetare semnificative, pentru a se limita pe cât posibil gravitatea recesiunii, prin intermediul planurilor de redresare. Acestea urmăreau completarea acțiunii stabilizatorilor automați, astfel incât să se evite prăbușirea activității economice, dar au și agravat situația bugetară in numeroase țări.
Deși cheltuielile publice masive din timpul crizei financiare au permis menținerea lichidității piețelor, necesitatea de a degreva in prezent bugetele de costurile induse de ajutoarele acordate băncilor – așa cum a fost cazul in anumite state membre – și de măsurile discreționare duce la situația in care creșterea șomajului și măsurile suplimentare de austeritate adoptate in mai multe țări reprezintă in ansamblu o amenințare pentru creșterea economică.
Această situație a determinat o creștere semnificativă a deficitului public in Uniunea Europeană, acesta trecând, conform datelor Eurostat, de la 2,3 % din PIB in 2008, la 7,5 % in 2010 in ansamblul UE și de la 2 % la 6,3 % in interiorul zonei euro. In același timp, proporția datoriei publice ar fi evoluat, de la 61,6 % din PIB in 2008, la 80 % in Uniunea Europeană și de la 69,4 % la 78,7 % in zona euro. Creșterea ar trebui să se ridice la 0,7 % in 2010, datele privind șomajul trebuind să inregistreze o evoluție de la 7,1 % in UE in 2007 la 9,1 % in 2009, cu o previziune de 10,3 % pentru sfârșitul anului 2010, adică aproape 25 de milioane de persoane, dintre care circa 8 milioane iși vor fi pierdut locul de muncă din cauza crizei.
In plus, există riscul ca acțiunile desfășurate intr-un număr de state membre și constând in principal in reducerea cheltuielilor publice, in vederea reechilibrării rapide a bugetului și a reducerii datoriei, să conducă la dezangajarea statelor in ceea ce privește redistribuirea prin sistemele colective de solidaritate. Cele mai mari temeri se referă așadar la deteriorarea sistemelor de protecție socială și a serviciilor publice, deși rolul acestora de stabilizatori automați și de factori eficienți de amortizare a crizei a fost unanim apreciat.
Comitetul consideră că este esențială salvgardarea capitalului social european și a capitalului natural, factori eminamente esențiali de consolidare a creșterii.
Ar fi dezastruos pentru credibilitatea UE (și a statelor membre) ca aceasta să ofere cetățenilor săi spectacolul unei Europe care dă dovadă de determinare atunci când – așa cum a fost cazul in anumite state membre – ia măsuri semnificative in favoarea sectorului financiar și bancar (care are o mare responsabilitate in criza actuală), dar care, pe de altă parte, atunci când este vorba de a combate incetinirea creșterii, sporirea șomajului și accentuarea situațiilor de precaritate sau de a asigura solidaritatea prin sistemele de protecție socială și prin serviciile publice se dovedește ineficientă și ii penalizează pe cetățenii europeni, complet străini de „fabricarea” crizei economice și financiare. O astfel de situație nu poate decât să-i indepărteze și mai mult pe cetățeni de UE.
Modalitatea de reechilibrare rapidă a bugetului constă in primul rând in reducerea cheltuielilor publice, dar ea riscă să determine, pe lângă costul social generat, o creștere anemică – mai ales datorită scăderii cererii – pentru o bună bucată de timp, insoțită de șomaj constant sau chiar in creștere și, prin urmare, de erodarea competitivității Europei la nivel global.
Constrângerile bugetare riscă să producă o contracție a cererii, ceea ce va determina o recesiune și noi deficite, ce ar putea impinge economia europeană intr-o spirală descendentă fără sfârșit.
Această diminuare a cererii va fi cu atât mai puternică, cu cât se vor agrava in continuare inegalitățile (in Franța, de exemplu, salariul mediu al eșantionului persoanelor cele mai bine plătite, de 0,01 %, a crescut intre 1998 și 2005 cu 51 %), iar puterea de cumpărare a familiilor va scădea automat, atât din cauza situației economice, cât și a scăderii importante a cotei salariilor in distribuția valorii adăugate. Intr-adevăr, FMI a calculat in 2007 că cota din PIB reprezentată de salarii s-a redus in Europa de la 73 % in 1980 la 64 % in 2005.
Pentru o consolidare bugetară inteligentă
1.Intrebarea nu este atât de a ști dacă este necesară revenirea la echilibru bugetar, ci mai degrabă cum trebuie procedat, cine trebuie să plătească și ce ritm trebuie urmat, astfel incât să fie impulsionată creșterea.
2. Inteligența consolidării bugetare constă intr-un echilibru inteligent intre cheltuieli și venituri, ca și intre ofertă și cerere. Pentru aceasta, calea spre creștere, in cadrul unei politici expansioniste care să creeze un context favorabil pentru consum și investiții, reprezintă cheia ieșirii cu fruntea sus din criză.
3. Consolidarea bugetară rezultă și din exigențele politicii monetare, care trebuie gestionată astfel incât să-și atingă propriile obiective de stabilitate a prețurilor și de incredere in piețe, continuând totodată să creeze condiții de creștere economică.
O politică bugetară in serviciul creșterii
1. Europa s-a confruntat cu o creștere insuficientă cu mult inainte de criza actuală. Obiectivul urmărit, de creștere anuală cu 3 %, reprezentând chiar esența Strategiei de la Lisabona, nu a fost atins decât in două rânduri. In general, acest deficit de creștere nu a fost luat in considerare suficient in politicile economice și bugetare stabilite de guverne, fiind inlocuit de imprumuturi, atât publice, cât și private, atribuind in acest sens o mare responsabilitate sistemului financiar, de exemplu sub aspectul imprumuturilor imobiliare. Ca atare, creșterea durabilă trebuie să constituie principalul obiectiv al politicii economice și al tuturor celorlalte politici. In acest context, consolidarea bugetară (ce include mai ales alocarea eficientă a resurselor financiare) ar putea permite identificarea mijloacelor necesare pentru refacerea echilibrului bugetelor publice pe termen mediu, fără a afecta obiectivul unei creșteri susținute.
Criza financiară și slaba rezistență la șocuri a economiei UE dovedesc că este necesară reorientarea politicii economice. In opinia Comitetului, o combinare mai echilibrată a măsurilor macroeconomice, care să conjuge armonios aspectele centrate pe ofertă și politica economică orientată spre cerere, ar trebui să facă parte integrantă din strategia europeană. De aceea, intr-o lume dominată de imperative financiare și care favorizează investițiile pe termen scurt, fiind – ca atare – supusă riscului de incetinire a progresului tehnic, trebuie evitată creșterea bazată in bună parte pe bulele speculative și trebuie să se revină la o creștere bazată pe consum și pe investiții, in special in sectoarele inovatoare ale economiei reale , prin favorizarea modurilor de producție sărace in emisii de CO2 și mai puțin consumatoare de resurse naturale.
Ar putea fi instituit un imprumut european care să finanțeze proiectele europene de infrastructură, acesta putând reprezenta un instrument esențial de atragere in sistem a sumelor economisite, disponibile in prezent dar neutilizate, in scopul sprijinirii economiei europene. Acest efort trebuie insoțit de o abordare coordonată a politicii industriale in favoarea competitivității, in conformitate cu orientările din Strategia Europa 2020 . Din acest punct de vedere, Comitetul salută declarația președintelui Comisiei, făcută in fața Parlamentului European la 14 decembrie 2010, prin care se insistă asupra prezentării de planuri de introducere a imprumuturilor obligatare. Cu toate acestea, introducerea acestor imprumuturi nu trebuie să fie o alternativă sau o măsură de inlocuire a creării de euro-obligațiuni.
Comitetul se pronunță in favoarea creării euro-obligațiunilor, dat fiind că, pe lângă faptul că permit finanțarea marilor proiecte de infrastructură in scopul modernizării Europei, prin crearea de locuri de muncă și prin relansarea creșterii, așa cum ar fi posibil prin imprumuturile obligatare, aceste euro-obligațiuni ar reduce costurile de refinanțare a țărilor din zona euro aflate in dificultate, conferind o dimensiune europeană pieței imprumuturilor de stat. Aceste euro-obligațiuni ar fi un răspuns dat pieței, demonstrând, după crearea Fondului european de stabilitate financiară, solidaritatea internă a Uniunii Europene, aceasta din urmă dovedindu-și totodată angajamentul politic in favoarea Uniunii monetare și economice și a ireversibilității monedei euro.
Această practică, utilizată de trezoreria SUA și aprobată in 2009 de Parlamentul European și de FMI, ar permite – prin reducerea costurilor legate de prelucrarea debitelor – o mai mare marjă de manevră statelor din zona euro aflate in dificultate, astfel incât să fie stimulată creșterea.
2. Statele membre al căror cont curent este excedentar și/sau a căror datorie publică este scăzută ar trebui să desfășoare o politică expansionistă pentru stimularea cererii. In general, aceste state nu procedează insă astfel, mai ales din teama de a fi penalizate de agențiile de rating. „Rolul acestora este esențial […] și, prin urmare, nu pot fi lăsate nesupravegheate” . „CESE este preocupat […] de eșecul inființării unui organism european de evaluare a acesteia [datoriei publice]” .
Creștere și fiscalitate
Dat fiind că impozitarea contribuie la buna funcționare a pieței interne, la competitivitate și la reducerea poverii suportate de finanțele publice, aceasta reprezintă un factor de favorizare a creșterii. Comitetul regretă că, in materie de consolidare bugetară, Comisia se concentrează aproape exclusiv asupra cheltuielilor, neglijând veniturile. Intr-adevăr, in majoritatea cazurilor, acest lucru se face in detrimentul celor mai vulnerabili din punct de vedere social, frânând creșterea și slăbind cererea.
In conformitate cu tratatele europene, ar trebui consolidată coordonarea la nivel comunitar intre politicile fiscale ale statelor membre, mai ales prin armonizarea bazei de impozitare și stabilirea unor praguri minime, in special in sectoarele unde baza de impozitare este cea mai mobilă pe plan internațional, acesta fiind cel mai mare risc de evaziune și de concurență fiscală intre statele membre. Această coordonare la nivel european trebuie să urmărească indeosebi protejarea și sporirea veniturilor fiscale .
O mai bună cooperare administrativă reprezintă, de asemenea, una din premisele combaterii eficiente a fraudei fiscale. Crearea Eurofisc – ca rețea descentralizată, deschisă tuturor statelor membre, care urmărește o acțiune rapidă și specifică de combatere a fraudei in domeniul taxei pe valoarea adăugată – reprezintă un prim pas inainte . In avizul său pe această temă, CESE a subliniat necesitatea stabilirii unor legături și a unei cooperări cu celelalte organisme active in domeniul combaterii criminalității organizate și al spălării de bani .
Se cuvine ca presiunea fiscală să fie deplasată spre identificarea unor noi surse de venituri, precum taxele pe tranzacțiile financiare, taxarea energiei, impozitarea instituțiilor financiare, a emisiilor de CO2 (prin reorganizarea pieței de comercializare a cotelor de emisii). Acest tip de impozitare ar putea fi sursa unui „dublu dividend”: pe termen scurt și mediu, reducerea presiunii asupra bugetelor publice și, pe termen lung, incurajarea redirecționării resurselor către investiții durabile in economia reală in general și in tehnologiile și sectoarele ecologice in special . De asemenea, ar putea fi o soluție in identificarea unor resurse proprii pentru bugetul Uniunii Europene.
Impozitarea sectorului financiar
In practică, impozitarea sectorului financiar poate spori stabilitatea și eficiența piețelor financiare, reducând volatilitatea acestora și efectele nefaste ale asumării excesive de riscuri . Prin urmare, pare rezonabilă instituirea unor taxe destinate internalizării costurilor externe generate de comportamentul acestui sector, in măsura in care contribuie la crearea unor condiții mai echitabile in procesul de dezvoltare și armonizare a pieței interne europene.
Impozitarea tranzacțiilor financiare
In avizul său privind Raportul de Larosière , CESE s-a declarat de acord cu principiul taxării tranzacțiilor financiare (TTF): „In opinia CESE, gândirea pe termen lung, in care primele nu se calculează pe baza speculațiilor, trebuie să inlocuiască gândirea pe termen scurt. In acest sens, CESE sprijină ideea unei impozitări a tranzacțiilor financiare”. „Al doilea obiectiv al taxei pe tranzacțiile financiare este de a colecta bani publici. Această nouă sursă de venituri ar putea fi utilizată pentru susținerea dezvoltării economice in țările in curs de dezvoltare, pentru finanțarea politicilor lor in domeniul schimbărilor climatice sau pentru reducerea presiunii asupra bugetelor publice. Cel de-al treilea element implică, de asemenea, că sectorul financiar va restitui subvențiile publice. Pe termen lung, aceste sume ar trebui să constituie o nouă sursă generală de venituri la bugetul public ”. De asemenea, taxarea tranzacțiilor financiare are și efecte de pârghie pozitive, dat fiind că antrenează schimbări in comportamentul actorilor de pe piață.
Trebuie menționat că, referitor la această temă, președintele Comisiei Europene a pledat, intr-o declarație din 8 septembrie 2010, pentru principiul taxării tranzacțiilor financiare.
In continuarea luărilor sale de poziție anterioare, Comitetul consideră că UE și statele membre au nevoie in prezent de o TTF, pentru a colecta veniturile necesare reducerii dezechilibrelor bugetare, in vederea finanțării măsurilor de relansare, pentru stimularea creșterii și pentru a combate activitățile pur speculative.
Taxa pe tranzacțiile financiare
Taxarea tranzacțiilor financiare , in forma sa cea mai extinsă (metoda insumării) a fost concepută pentru grevarea tuturor beneficiilor și recompenselor activității antreprenoriale a instituțiilor financiare, indiferent de produsele pe care acestea le comercializează.
Aceasta ar putea fi considerată un fel de taxă pe valoarea adăugată, generată de intreprinderile din sectorul financiar, care ar putea contribui la imbunătățirea contribuției fiscale – in prezent modestă – din acest sector, cauzată de scutirea de TVA de care se bucură multe din operațiile sale.
Veniturile generate la scară europeană ar putea fi alocate insănătoșirii bugetare a statelor membre.
Cu incuviințarea Comitetului, Comisia Europeană preconizează elaborarea unei analize de impact, pentru a defini structura potențială și modalitățile de aplicare a acestei taxe și evaluarea gamei de reforme din sectorul financiar care se referă la schemele de garantare a depozitelor, la noile cerințe de capital și de lichidități etc. Pe această bază, trebuie găsit echilibrul just intre, pe de o parte, obiectivul combaterii dezechilibrelor bugetare și, pe de altă parte, cel de protejare a capacității sectorului bancar de a acorda imprumuturi și de a contribui la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. In orice caz, nu trebuie luată nicio decizie privind această taxă fără a se cunoaște rezultatele analizei.
Configurarea creșterii de mâine
Europa se confruntă cu amenințări considerabile, precum:
Pentru a reveni la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, Uniunea a elaborat Strategia Europa 2020. Bazată pe imbunătățirea coordonării politicilor economice, noua strategie urmărește eliminarea principalelor obstacole din calea creșterii la nivelul UE, inclusiv a celor care se referă la funcționarea pieței interne și la infrastructură, precum și la necesitatea unei politici energetice comune și a unei noi politici industriale ambițioase. Consiliul European a insistat asupra faptului că toate politicile comune, inclusiv politica agricolă comună și politica de coeziune, vor trebui să sprijine această strategie și că aceasta va cuprinde o puternică dimensiune externă.
CESE a creat un comitet director care colaborează strâns cu secțiunile specializate, cu CCMI, cu CES naționale și cu observatoarele in vederea implementării strategiei și in special a celor șapte inițiative emblematice care urmăresc stimularea progreselor in ceea ce privește creșterea și ocuparea forței de muncă. In acest context, Comitetul va elabora avize privind inițiativele emblematice, pentru realizarea celor cinci obiective ale strategiei. Este necesară o reflecție profundă privind sectoarele, actorii și acțiunile prioritare, astfel incât să fie identificat modul de implementare a acestei noi strategii.
Sectoarele prioritare. In cele ce urmează, sunt enumerate – intr-o listă care nu este exhaustivă – anumite sectoare care reprezintă, in unele cazuri, motoare de creștere sau care, in alte cazuri, au cel mai adesea potențial in acest sens datorită valorii lor adăugate sau tehnologiei de vârf. Afirmația este, desigur, valabilă atât pentru industrie, cât și pentru servicii:
De asemenea, educația trebuie să fie un sector prioritar care să le sprijine pe toate celelalte și un element indispensabil al creșterii, dat fiind că favorizează formarea unui capital uman vital pentru dezvoltarea sa. Din acest punct de vedere, ar trebui să se garanteze adecvarea calificărilor la nevoile pieței forței de muncă.
Acțiuni prioritare in vederea creșterii
Consolidarea pieței unice europene trebuie să constituie o prioritate a Uniunii Europene, in cadrul Strategiei Europa 2020. CESE consideră că doar astfel va fi posibil să se inregistreze progrese considerabile in termeni de creștere economică puternică, constantă și mai echitabilă in dezvoltarea statelor membre.
Punerea in aplicare a unei politici industriale eficiente
Termenul de politică industrială a suferit schimbări semantice considerabile de-a lungul anilor. Prin urmare, este important să fie identificate principiile care permit definirea acesteia in mod precis și adaptat momentului actual.
Dezvoltarea unui sistem productiv echilibrat și solid presupune insă desfășurarea a două politici majore: politica fiscală și cea a ocupării forței de muncă. Politica fiscală este menționată la punctul 4.3.1, iar in ce privește ocuparea forței de muncă, constrângerea majoră va consta in activarea potențialului de participare la piața muncii și, prin urmare, integrarea pe scară largă și a tinerilor și persoanelor vârstnice. De asemenea, va trebui propusă o ofertă extinsă de servicii de inaltă calitate de ingrijire și supraveghere a copiilor, pentru a-i ajuta pe părinți in activitatea lor profesională.
Pentru un Small Business Act european
Această propunere, avansată in repetate rânduri și niciodată transpusă pe deplin in fapte, este totuși necesară. De exemplu, SBA in variantă americană reprezintă un instrument foarte eficient ce permite atât finanțarea inovării, cât și investiții tradiționale și rezervarea unei părți din piața achizițiilor publice pentru IMM-uri, avându-se in vedere atât intreprinderile noi, cât și cele cu creștere rapidă. Ca și omologul său, SBA in variantă europeană trebuie să utilizeze un larg spectru de instrumente pentru achizițiile publice și pentru finanțare. Ca atare, CESE propune un SBAE ambițios.
Pentru o politică de educație, de cercetare-dezvoltare și de inovare
Pe această temă, pot fi citate numeroase avize elaborate de CESE, care a subliniat in esență, in mod constant, că cercetarea-dezvoltarea și inovarea reprezintă activități centrale care vor stabili in viitor locul Europei in lume in ceea ce privește prioritățile și mijloacele pe care aceasta dorește să le aloce acestor domenii.
In aceasta perioadă de constrângeri bugetare, UE și statele membre trebuie să continue să investească in educație, cercetare-dezvoltare și inovare. Aceste investiții nu trebuie doar să fie protejate de constrângerile bugetare, ci chiar intensificate. A nu adopta această atitudine ar insemna inevitabil sărăcirea UE, ceea ce ar duce la pierderea locurilor de muncă și la degradarea condițiilor de viață ale cetățenilor.
Uniunea ar trebui să procedeze astfel incât legislația fiscală să fie mai bine adaptată obiectivului de instituire a unor măsuri de incurajare a industriei să investească mai mult in cercetare-dezvoltare . Această adaptare ar trebui, mai ales in primii ani de activitate, să permită sprijinirea dezvoltării IMM-urilor, in special a celor in care componenta cercetare-dezvoltare este importantă. Dat fiind rolul strategic pe care IMM-urile il indeplinesc in economia europeană, CESE preconizează ca fiecare stat membru să utilizeze un mix optim de stimulente fiscale posibile, astfel incât să faciliteze supraviețuirea și dezvoltarea IMM-urilor in cadrul economiei naționale. In același timp, ar trebui de asemenea promovate sau accelerate proiectele comune intre instituțiile de cercetare și IMM-uri, de exemplu sub egida agențiilor publice de cercetare (naționale sau europene), in vederea sprijinirii cooperării dintre acești actori.
Pentru ca cercetarea-dezvoltarea să fie eficientă, cercetătorii și inovatorii trebuie să fie in măsură să lucreze și să coopereze pe intreg teritoriul UE la fel de ușor ca in interiorul granițelor naționale. In acest scop, Spațiul european de cercetare, care trebuie să devină realitate in următorii patru ani, va trebui să asigure structurile necesare pentru o veritabilă circulație liberă a cunoașterii, care reprezintă valoarea adăugată cea mai relevantă pe care Uniunea o aduce sectoarelor de cercetare de la nivel național.
Pe de altă parte, numeroase obstacole trebuie reduse sau eliminate: accesul la finanțare trebuie ameliorat, in special pentru IMM-uri, costurile legate de drepturile de proprietate intelectuală trebuie să fie abordabile iar obiectivele mai ambițioase, impunându-se adoptarea unei abordări strategice a utilizării bugetelor importante alocate contractelor de achiziții publice. In perioada imediat următoare, trebuie să se ajungă foarte urgent la un acord privit brevetul european. Punerea in aplicare a unei cooperări consolidate pe această temă ar putea reprezenta o soluție provizorie.
Strategia de la Lisabona preconiza ca UE să aloce 3 % din PIB pentru cercetare-dezvoltare, două treimi din aceste sume trebuind să provină din sectorul privat. Această țintă rămâne una indepărtată, insă atingerea ei este in continuare extrem de importantă, pentru că ar permite crearea a 3,7 milioane de locuri de muncă până in 2020 și creșterea PIB-ului cu aproape 800 de miliarde EUR pe an până in 2027. Mai mult ca niciodată, acest obiectiv trebuie să rămână o prioritate a Uniunii
In sfârșit, inființarea polilor de competitivitate a constituit o inițiativă foarte pozitivă in mai multe țări europene. Pentru ca ele să capete o amploare mai mare, mai multe resurse și un rol mai important, cea mai bună cale pentru imbunătățirea raportului intre cercetare și inovare ar reprezenta-o crearea unei rețele europene, dat fiind că toate părțile interesate ar fi asociate in guvernanță.
6. Societatea civilă
Trebuie subliniat că, mai ales din cauza numeroaselor consecințe pe care ajustările bugetare și identificarea căilor de creștere le au asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor, dialogul social și cel civil trebuie să fie exemplare, atât la nivelul statelor membre, cât și la cel al Uniunii Europene.
Societatea civilă – in special CES naționale sau organismele similare – trebuie să fie consultată și asociată inainte de luarea deciziilor. Trebuie să existe un grad ridicat de parteneriat social, pentru că opțiunile viabile și reușite pe termen mediu și lung in ceea ce privește o temă atât de sensibilă sunt condiționate de acceptarea reformelor de către cetățeni.
2.2 Politica bugetar-fiscală a României
Strategia fiscal-bugetară este menită să instituie o nouă abordare a relației dintre stat și contribuabil, bazată pe transparență și corectitudine. Aceasta va insemna regândierea și reproiectarea intregului sistem fiscal.
Principiile majore ale acestei reforme fiscale sunt transparența, simplificarea și reducerea costurilor de conformare fiscală – la nivelul agenților economici, și a costurilor de administrare fiscală – la nivelul autorităților publice.
In acest sens, pe lângă măsurile de politică fiscal-bugetară referitoare la creșterea colectării veniturilor bugetare și creșterea calității cheltuielilor publice, se impun și reforme structurale care să vizeze reducerea pierderilor și a arieratelor precum și sporirea disciplinei financiare in special in sectorul companiilor de stat.
Pe termen scurt, viziunea strategiei fiscal-bugetare este de a concilia nevoia de consolidare fiscală, prin echilibre macroeconomice sustenabile, cu nevoia de relansare și de creștere economică.
Pe termen mediu și lung, prosperitatea românilor reclamă o viziune fiscal-bugetară liberală, adică măsuri hotărâte de simplificare fiscală și, totodată, de stimulare fiscală a mediului de afaceri, a clasei de mijloc și intreprinzătorilor care creează locuri de muncă și generează prosperitate și dezvoltare.
Direcțiile de acțiune pe termen mediu au in vedere:
Reducerea generală a impozitării;
lărgirea bazei de impozitare;
simplificarea sistemului de taxe;
creșterea colectării veniturilor bugetare;
reducerea evaziunii fiscale.
3. Consolidarea fiscală
Incepând cu 2012, guvernul USL a adoptat un management responsabil in planul politicilor economice, ceea ce face ca România să poată ieși din procedura de deficit excesiv, așa cum a declarat comisarul pentru afaceri economice, Olli Rehn.
Romania isi propune in 2013 continuarea reducerii deficitului bugetar la 2,1% din PIB pe metodologia cash, respectiv la 2,4% din PIB pe metodologia ESA.
In consecință, am adoptat următoarele măsuri de consolidare fiscală, lărgire a bazei impozabile, disciplină financiară și stimularea atragerii de bani europeni:
pachetul de măsuri fiscale prin care veniturile bugetare cresc cu cca. 2,9 mld. lei, din care 1,8 miliarde lei pentru creșterea cheltuielilor de investiții și 1,1 miliarde lei pentru reducerea deficitului bugetar estimat pentru anul 2013.
continuarea consolidării fiscale prin cresterea veniturilor mai rapid decat cresterea cheltuielilor, ceea ce va reduce deficitul bugetar la 2,1% din PIB pe metodologia cash, respectiv la 2,4% din PIB pe metodologia ESA.
măsuri menite să contribuie la reducerea consistentă a arieratelor acumulate la nivelul autorităților publice locale, printr-un cadru strict de monitorizare și aplicare a Legii Finanțelor Publice Locale. Astfel, Guvernul va da un semnal major privind responsabilitatea fiscal-bugetară și la nivelul autorităților locale.
creșterea capacității de absorbție a fondurilor europene va fi stimulată prin creșterea efortului de cofinanțare cu cca. 4 mld. lei, ceea ce asigură resursele necesare proiectelor europene.
Măsuri privind imbunătățirea cadrului fiscal
In planul măsurilor fiscale am avut in vedere, cu prioritate, lărgirea bazei impozabile și simplificarea sistemului de impunere fiscală, in acord cu obiectivul prioritar de creștere a colectării veniturilor bugetare.
Conform angajamentelor cu organismele financiare internaționale, până la 1 iulie:
adoptăm măsuri de simplificare a schemelor de amortizare a mijloacelor fixe;
revizuim baza impozabilă pentru impozitele pe proprietate, acestea urmând a varia in funcție de destinația proprietății și nu in funcție de statutul juridic al proprietarului;
elaborăm o strategie pentru noul regim de impozitare in domeniul petrolului și gazelor in perioada 2015-24.
Inainte de finalizarea proiectului de buget pe anul 2014, vom realiza o analiză cuprinzătoare a sistemului de contribuții sociale, având ca scop imbunătățirea colectării, lărgirea bazei de contribuție și limitarea scutirilor pentru a se asigura stimularea muncii și a reduce diferența intre nivelul salariilor anterior și cel ulterior impunerii.
Cu privire la obiectivul fundamental de reducere a evaziunii fiscale, avem in vedere abordări pe două mari planuri:
1) Măsurile de natură organizatorică:
Unificarea structurilor de control operativ la nivelul A.N.A.F., corelat cu instituirea controlului unic asupra activității contribuabililor, o dată la 3 ani pentru IMM-uri și o dată la 5 ani pentru marii contribuabili.
Reorganizarea aparatului teritorial pe o structura regională.
Recalificarea și redistribuirea personalului către activitățile deficitare.
Modernizarea și integrarea sistemului de tehnologia informației și comunicațiilor.
Dezvoltarea analizei de risc fiscal la nivelul intregii administrații fiscal.
Ca parte a procesului de restructurare și modernizare a ANAF, consolidăm actualul număr de 221 unităti fiscale in opt direcții regionale (până la mijlocul anului 2013) și 47 de unități fiscale locale (până in anul 2015). Este deja semnat cu Banca Mondială un proiect de susținere a modernizării administrației fiscale.
2) Măsurile legislative menite să asigure imbunătățirea colectării veniturilor bugetare, combaterea evaziunii fiscale și susținerea mediului de afaceri vizează, in principal:
Modificarea cadrului legislativ in vederea recuperii operative a prejudiciilor stabilite pentru fapte de evaziune fiscală, inclusiv prin majorarea limitelor minime și maxime ale sancțiunilor contravenționale pentru fapte cu incidență fiscală;
Modificarea și completarea actelor ce reglementează descoperirea și sancționarea evaziunii fiscale prin redefinirea infracțiunilor din zona evaziunii fiscale si extinderea compentelor ANAF in eficientizarea activității de combatere a evaziune fiscală.
Intărirea disciplinei financiare prin restricționarea plăților și incasărilor in numerar, prin reducerea limitei maxime a plăților in numerar de la 5000 la 2000 lei intre operatorii economici;
Modificarea Legii 31/1990 privind societățile comerciale prin instituirea obligativității majorării capitalului social in condițiile inregistrării de capitaluri negative, precum și introducerea răspunderii solidare a asociaților sau administratorilor care cesionează societățile comerciale cu datorii către bugetul de stat și/sau partenerii comerciali.
Modificarea Legii 85/2006 privind insolvența, in sensul introducerii posibilității de a fi efectuate inspecții fiscale și după data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv condiționarea intrării in insolvență voluntară de efectuarea inspecției fiscale.
Măsuri privind stimularea mediului de afaceri
Susținem transparența și predictibilitatea politicilor publice dedicate mediului de afaceri. In acest sens, ca principală și imediată măsură privind imbunătățirea cadrului fiscal, mi-am asumat rescrierea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală, având ca obiective pragmatice:
Simplificarea fiscalității și creșterea competitivității fiscale a mediului economic
Unificarea actelor normative din domeniul fiscal intr-un Cod fiscal clar, fara loc de interpretari;
Inserarea de definitii mai clare, ursor de inteles si de pus in aplicare;
Imbunătățirea echilibrului intre drepturile și obligațiile contribuabililor, pe de o parte, și ale organelor fiscale, pe de altă parte;
Creșterea eficienței activității de administrare a impozitelor și taxelor;
Simplificarea procedurilor de administrare a creanțelor fiscale;
Eliminarea neconcordanțelor existente in prezent intre Codul de procedură fiscală și Codul fiscal sau alte legi speciale;
Corelarea prevederilor Codului de procedură fiscală cu prevederile procedurale din Codul fiscal și din alte legi speciale.
2.3 Analiza privind bugetele țătilor Uniunii Europene comparativ cu România
Capitolul al doilea abordează aspecte legate de politicile bugetare ale Uniunii Europene.
Acesta urmărește să studieze principalele componente ale politicii veniturilor bugetare și ale politicii cheltuielilor bugetare in perioada 1999-2007, atât in U.E.27, cât și la nivelul
principalelor state membre. Pentru a identifica cele mai importante caracteristici ale perioadei analizate in sensul menționat mai sus, studiul cuprinde două mari subcapitole: pe de o parte politica bugetară a veniturilor, iar pe de altă parte politica bugetară a cheltuielilor. In vederea realizării acestui demers au fost prelucrate toate datele extrase pentru a identifica diversele corelații existente la nivelul U.E.27 in perioada analizată. De asemenea, am realizat și o analiză cantitativă a datelor menționate anterior. In domeniul politicii bugetare a veniturilor evidențiem faptul că o presiune fiscală ridicată asupra contribuabililor, poate mobiliza resurse mai insemnate la buget. Consider important să menționăm faptul că pe termen lung o presiune fiscală ridicată poate avea efecte adverse asupra creșterii economice. Atât pentru venituri cât și pentru cheltuielile bugetare se evidențiază pentru inceput nivelul acestora din diferite țări, creșterea de la un an la altul și față de anul de bază, precum și valorile medii inregistrate in perioada studiată. Am analizat de asemenea ponderea diferitelor categorii de venituri și cheltuieli atât in totalul cheltuielilor cât și în total cheltuieli pentru două categorii de țări: dezvoltate, in curs de dezvoltare . De asemenea ne-am propus să stabilim in cadrul țărilor analizate, pe care dintre cele două componente bugetare se pune accentul mai mult. În acest scop in domeniul politicii bugetare a veniturilor și cheltuielilor au fost punctate principalele tendințe in funcție de principalele componente ale veniturilor și cheltuielilor. In urma analizei datelor s-a urmărit evoluția și structura veniturilor și cheltuielilor bugetare și a principalelor tendințe ale acestor componente in perioada 1999 – 2007, punctându-se principale cauze care au determinat aceste tendințe. In vederea realizării unei analize obiective și determinării 12 cât mai exacte cauzelor care au influențat principalele elemente, am extras de pe Eurostat toate datele necesare. Aceste date au fost prelucrate și am calculat indici cu bază fixă, indici cu bază in lanț, minim, maximul, media, ponderi din total și ponderi din P.I.B. atât pentru cheltuieli cât și pentru venituri. Am realizat de asemenea, și o prelucrare statistică a datelor menționate mai sus. Analiza cantitativă a datelor vine practic să certifice cele constatate in urma prelucrării uzuale a datelor și să identifice modelele existente. Cele mai importante aspecte legate de venituri sunt următoarele: cele mai ridicate venituri sunt realizate in țările dezvoltate precum Germania, Anglia, Franța Italia, cele mai scăzute venituri sunt inregistrate in țări in dezvoltare, reduse ca suprafață și populație ca de exemplu Malta, Cipru, Estonia. după părerea noastră se identifică ca și principale cauze ale valorilor scăzute a veniturilor: numărul redus de locuitori, suprafața acestora precum și faptul că aceste țări au aderat recent la Uniunea Europeană.
Am constatat totodată un ritm de creștere a veniturilor mai lent in țărilor dezvoltate, vechi membre ale Uniunii Europene, datorită investițiilor mai reduse realizate in aceste țări in comparație cu noile state aderate. Dacă facem o comparație a României cu Bulgaria, țări care au aderat in același an la Uniunea Europeană, observăm că maximul veniturilor totale inregistrat in România are o valoare de peste trei ori mai mare decât maximul inregistrat in Bulgaria in anul 2007. Pe de altă parte, precizăm faptul că maximul inregistrat in România reprezintă aproximativ 0,6% din maximul din U.E.27. In cadrul structurii veniturilor bugetare ale României, cea mai mare pondere in cadrul veniturilor bugetare este reprezentată de contribuțiile sociale și TVA , această situație nu este foarte diferită cea din UE. in urma calculelor realizate am identificat media ponderilor din P.I.B. a impozitelor totale de 18,02%, față de media ponderilor din P.I.B. din U.E.27 de 25,4%. Țările care au ponderi din P.I.B. apropiate de ponderea din România sunt: Slovacia, Polonia și Cehia. Media impozitelor totale inregistrate in România in perioada analizată reprezintă 0,7% din media impozitelor totale din U.E.27. Țările care au valori apropiate celor inregistrate de România referitor la impozite totale sunt: Luxemburg, Slovenia și Slovacia. Cea mai scăzută presiune fiscală din U.E exercitată de impozitele totale se inregistrează in România (17,3% in anul 2006), urmată apoi de Letonia (cu o medie de 19,5% in perioada analizată), Cehia (cu o medie de 20,1% in perioada analizată), Polonia (cu o medie de 20,2% in perioada analizată), Lituania (cu o medie de 20,5% in perioada analizată). Unul din motivele pentru care presiunea fiscală a noilor țări membre este mai redusă decât in celelalte țări U.E., il constituie cotele mai scăzute ale 13 impozitului pe venitul personal și pe venitul societăților nou intrate pe acea piață, cu intenția de a atrage investiții majore in zonă. România aproape iși triplează sumele incasate din impozitul pe profitul societăților in perioada analizată. Referitor la ponderea din total a acestor veniturilor din contribuțiile sociale, aceasta este de 29,04% la nivelul UE, in timp ce presiunea fiscală exercitată de acestea este de 12,93%. in țările nordice au fost inregistrate cele mai ridicate impozite directe. In ceea ce privește impozitele indirecte acestea se află la polul opus, Finlanda inregistrând spre exemplu minimul ponderilor din total venituri a impozitelor indirecte. Maximul ponderilor impozitelor indirecte din total venituri apare in Bulgaria, in țări foste comuniste, ca de exemplu România, Ungaria, Polonia, Slovacia și in alte țări ca de exemplu: Irlanda, Portugalia, Lituania, apar ponderi foarte ridicate.
In vederea ințelegerii mai in detaliu a diverselor influențe asupra tuturor componentelor
veniturilor am realizat și o prelucrare statistică a datelor, echivalentă cu o prelucrare cantitativă intrucât la bază stau variabile ordinale sau nominale. Pentru realizarea prelucrării statistice am ales o serie de factori cum ar fi: numărul populației, indicele producției și produsul intern brut (PIB). Primul factor, numărul populației, influențează destul de mult veniturile totale. Observăm că, pe baza Corelației Pearson numărul populației influențează puternic veniturile totale, și corelația este una semnificativă. Pentru ca această corelație să fie una puternică suma inscrisă in tabel in dreptul liniei „Pearson Corelation” trebuie să fie peste 0,50, iar pentru ca aceasta corelație să fie una semnificativă suma inscrisă in tabel in dreptul liniei „sig” trebuie să fie 0 sau foarte aproape de 0. Dacă indicele producției influențează intr-o mică măsură veniturile din U.E.27, P.I.B-ul influențează intr-o măsură mai mare veniturile U.E. in cele 27 de țări membre. Ponderea medie a impozitelor totale din total venituri bugetare este de 59,78%, a contribuțiilor sociale de 28,18%, iar a altor venituri de 11,69%. Consider important să menționez faptul că, presiunea fiscală medie globală exercitată la nivelul U.E.27 in perioada analizată era de 42,5%. Cele mai ridicate presiuni fiscale medii globale s-au inregistrat in țările nordice cu valori apropiate de 50%, iar cele mai scăzute in
România, Lituania, Letonia cu valori apropiate de 30%. Presiunea fiscală a fost influențată de
cotele de impozitare venitului persoanelor fizice, a cotei impozitului pe profit, de reducerea sau creșterea bazei impozabile și de modificarea P.I.B.-ului. In țările in curs de dezvoltare presiunea fiscală este redusă, incercând să stimuleze dezvoltarea economică și atragerea de investiții, creșterea numărului locurilor de muncă și a productivității muncii, in timp ce in țările dezvoltate se intâlnește o fiscalitate ridicată.
La cheltuieli sunt inregistrate in general aceleași tendințe ca și la venituri cheltuieli ridicate in
țările dezvoltate și mai scăzute in țările in curs de dezvoltare. Cele 27 de țări analizate se pot clasifica 14 după mai multe criterii și anume criteriul sumelor in valoare absolută și criteriul creșterii procentuale față de valoarea dintr-un an de bază. Dacă ne referim la criteriul sumelor in valoare absolută care se cheltuie in țările membre putem spune, ca ele se pot grupa in trei categorii. Avem astfel o primă categorie este cea a țărilor cu cheltuieli generale foarte mari, aici incluzând Germania, Italia, Marea Britanie, Franța, Spania și in unele cazuri Olanda. Dacă luăm in considerare criteriul creșterii procentuale față de valoarea dintr-un an de bază, anul de bază fiind considerat 1999, avem și aici trei categorii de țări.
Prima categorie vizează țările unde cheltuielile, fie ele totale sau parțiale (ne referim
la cheltuieli pe categorii conform calificației COFOG) au crescut de-a lungul celor nouă ani mai mult de două ori. Privită din perspectiva cheltuielilor totale in această categorie se situează doar Cehia, unde ele au crescut de 2,13 de ori. Pe de altă parte la cheltuielile parțiale avem mai multe țări in această situație: in Grecia cheltuielile pentru ordine publică și securitatea au crescut de 3,15 de ori; cheltuielile pentru afaceri economice au crescut in Estonia de 2,90 de ori. Tendința menționată mai sus se menține și in cazul celorlalte tipuri de cheltuieli.
Din cea de-a doua categorie, conform acestui criteriu de calificare fac parte țările unde cheltuielile au crescut cu peste 20% in cei nouă analizați. Din această categorie fac parte țări precum: Irlanda, Spania, precum și Belgia, Olanda, Marea Britanie sau Finlanda. Cea de-a treia categorie fac parte țările unde cheltuielile au crescut cu mai puțin de 20% sau s-au inregistrat chiar scăderi. Dacă luăm in considerare cheltuielile totale in aceasta categorie intră Germania cu o creștere de 9% și Suedia cu o creștere de 14%.
Cheltuielile totale ale României au următoarea distribuție 54,38% in bugetul de stat, 17,31% in bugetele locale și 25,85% in bugetul fondurilor sociale. Media totalului sumelor cheltuite din bugetul de stat din România in perioada 1999-2007 este de 15.719,6 milioane Euro, in bugetele locale de 6.110,9 milioane Euro, iar in Fondul social de 7.345,5 milioane Euro. In sume absolute cele mai ridicate cheltuieli efectuate in bugetul de stat in perioada analizată sunt cele privind: afacerile economice cu o medie de 3.424 milioane Euro, serviciile publice generale cu o medie de 1.926 milioane Euro, sănătatea cu o medie de 1.637 milioane Euro, protecția socială cu medie de 1.584,5 milioane Euro, ordinea publică cu o medie de 1.305 milioane Euro, educație cu o medie de 1.077 milioane Euro, urmate de cele pentru confortul locuințelor și comunității, recreație cultură religie, și protecția mediului.
In acest capitol am realizat de asemenea și o analiză privind descentalizarea cheltuielilor din U.E. 27 pe principalele tipuri de cheltuieli in perioada 1999-2007, subiect mai puțin tratat in literatura de specialitate. Am constatat faptul că cele mai descentralizate cheltuieli apar in țările nordice(Danemarca, Finalanda), iar cele mai centralizate in Cipru și Belgia, in timp ce România se află intre cele două extreme.
Cele mai descentralizate cheltuieli privind serviciile publice generale se inregistrează in Ungaria (99,84) și Anglia(50%). Nivelul cheltuielilor privind serviciile publice din România se situează la o medie de 19,40% din totalul cheltuielilor in perioada analizată.
Cheltuielile de apărare sunt in majoritatea țărilor analizate centralizate către bugetul central.
In România, de exemplu media acestor ponderi este de 99,94%. Cele mai descentralizate cheltuieli privind ordinea și siguranța publică se inregistrează in Anglia, Belgia, Ungaria și Olanda. Se constată deci faptul că in majoritatea țărilor din U.E. 27 cheltuielile privind apărarea și ordinea publică sunt in general centralizate.
Țările care au cele mai ridicate ponderi ale cheltuielilor privind afacerile economice situate in
bugetele locale sunt Polonia (cu o medie a ponderilor acestor cheltuieli in total cheltuieli privind afacerile economice de 43%), Danemarca (cu o medie de 41,4%), Italia (cu o medie de 53,4%), in timp ce in România această pondere era de 21,2%.
Datele referitoare la cheltuielile cu sănătatea din bugetele locale ale celor 27 de țări ale Uniunii Europene ne arată că cele mai descentralizate cheltuieli privind sănătatea se inregistrează in țările nordice. In țările foarte dezvoltate se inregistrează cele mai mari cheltuieli atât totale cât și parțiale, insă in aceste țări dinamica creșterii este mai mică decât in țările mai puțin dezvoltate, recent aderate la Uniunea Europeană, unde dinamica acestor cheltuieli este foarte mare.
Cea mai mică pondere a cheltuielilor cu invățământul in bugetul central se inregistrează in țări ca: Grecia sub 3,5% intre 1999–2007, Portugalia sub 9% in perioada analizată. Putem afirma faptul că România are un grad destul de ridicat de descentralizare a sistemului de invățământ dat fiind și ponderea pe care o dețin cheltuielile cu invățământul de la nivel local, in totalul cheltuielilor bugetului statului și anume de peste 50%.
In ceea ce privește ponderea celor zece capitole de cheltuieli din bugetele locale, in total buget
pe țări, trebuie spus, faptul că ponderea maximă se inregistrează in Danemarca 48,65%. Ponderi de asemenea importante in acest sens se inregistrează in Suedia peste 35%, in Finlanda peste 28%, in Olanda peste 27% și Spania peste 21%
DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A POLITICILOR BUGETAR- FISCALE IN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Caracteristica și evoluția politicii bugetar-fiscale in Republica Moldova
Politica bugetar-fiscală in Moldova se află permanent in centrul atenției opiniei publice, fapt determinat de importanța acesteia ca parte componentă a politicii economice și de criticile la adresa ei din partea diferitelor organe ale puterii, organizații obștești și internaționale, mișcări politice, mijloace de informare in masă. Or, anume in politica bugetar-fiscală, ca in nici o altă politică, se reflectă in modul cel mai pregnant interesele diferitelor grupuri sociale.
Politica bugetar-fiscală a Moldovei este parte integrantă a securității economice și politicii financiare a statului. In 1991-1996 Moldova a trecut printr-o recesiune economică acută. In 1997 s-a produs o schimbare radicală in dezvoltarea economică a Moldovei care a adus o creștere economică modestă in producția industrială a țării și a marcat inceputul unei perioade de redresare economică generală.
Criza financiară din Rusia din 1998 a afectat economia Moldovei in mod dramatic blocind exporturile moldovenești de produse industriale și agricole. Acest fapt a avut un impact negativ asupra indicatorilor macroeconomici și bugetari ai Moldovei. Cu toate acestea, in 1998 a apărut o tendință pozitivă a unor rate de venituri mai inalte decit cele de cheltuieli. Deși datorită acestei tendințe pozitive deficitul bugetar a scăzut in mod semnificativ in 1998, datoria de stat și cea externă nu au fost reduse.
Din 1992 Moldova a contractat sume enorme de credite externe de la diverse organisme internaționale pentru a acoperi deficitul bugetar și a deservi datoria externă. Acumularea datoriilor a dus in 2001 la incapacitate de plată tehnică ceea ce a determinat guvernul de atunci să reeșaloneze datoria publică externă. Datoria internă publică a crescut și ea, administrarea ei fiind in prezent parte integrantă a politicii bugetar-fiscale a statului.
Așadar, politica bugetar-fiscală a statului a avut drept scop principal stabilirea unui regim fiscal care ar fi multiplicat profiturile, inclusiv cele publice, menținind o presiune fiscală rezonabilă, minimalizat evaziunile fiscale prin combaterea activităților economiei subterane, optimizat structura cheltuielilor publice in vederea creării unor oportunități noi de profituri sociale și reducerea cheltuielilor bugetare neautorizate.
In concluzie, se poate afirma că Republica Moldova timp de 10 ani ai dezvoltării sale ca stat independent a parcurs toate fazele unui ciclu economic. Acțiunile intreprinse pe parcurs in domeniul colectării veniturilor și finanțării activităților statului dau dovadă de prezența unei politici bugetar-fiscale, nu intotdeauna echilibrate și bine determinate, ceea ce a creat ascensiuni și recesiuni in diferite perioade restrinse de timp, insă admisibile pentru perioada de tranziție la alt sistem economic.
În recomandări pentru viitor autorii menționează că in afară de promovarea unor reduceri in cheltuieli, politica bugetar-fiscală trebuie să urmărească o creștere sistematică a eficienței cheltuielilor. Este necesară operarea unui set de măsuri in vederea raționalizării cheltuielilor și planificării publice pe lingă relaxarea fiscală. In politica veniturilor este necesară raționalizarea regimului fiscal. La fel de importantă este elaborarea unei strategii integrate de administrare a datoriei publice.
In contextul provocărilor pentru economia națională ce vin din partea factorilor externi, in special ce țin de situația din zona euro, se impun măsuri de stimulare a procesului investițional, a relansării industriei și a dezvoltării comerțului.
Astfel, Ministerul Economiei a propus, in avizul său pentru setul de modificări legislative ce țin de de realizarea politicii bugetare, fiscale și vamale pe anul 2013, un șir de propuneri de natură să impulsioneze activitatea economică.
Ministerul Economiei consideră că in orizontul de referință urmează să fie abordate câteva provocări ce țin de fluidizarea comerțului exterior (prin simplificarea și transparența sistemului vamal, consolidarea administrării vamale); soluționarea problemelor mijloacelor circulante (in scopul neadmiterii blocării plăților din buget și păstrării banilor contribuabililor in circuitul economic, se propune dinamizarea procedurii de restituire a TVA și accizelor din bugetul de stat prin micșorarea termenului de restituire, concomitent cu stabilirea unui mecanism echitabil de penalizare; se propune de a fi exclusă achitarea in avans a impozitului pe venit introdus prin art.84 din Codul fiscal); atragerea investițiilor (menținerea scutirii de TVA și taxă vamală la mijloacele fixe, depuse in capitalul social al agentului economic); stimularea exporturilor (prin elaborarea unui regim special de administrare fiscal-vamală pentru proiectele industriale in cadrul cărora se realizează importuri definitive a valorilor materiale pentru ulterioara producere a articolelor pentru exporturi definitive. In context se propune ca modul de administrare a regimurilor date se fie aprobate de către Guvern la propunerea Ministerului Economiei).
Alte propuneri se referă la diminuarea poverii administrative asupra agenților economici (prin optimizarea regimului de administrare fiscală și reducere a penalităților, revizuirea normei ce ține de eșalonarea pierderilor in scopuri fiscale cu aplicarea practicilor internaționale de raportare fără divizarea lor in părți egale); dezvoltarea capitalului uman (prin acceptarea la deduceri la determinarea impozitului pe venitul persoanelor juridice și fizice a cheltuielilor pentru obținerea studiilor profesionale de toate nivelurile); promovarea proiectelor inovaționale (prin introducerea unor măsuri stimulative referitoare la metode de amortizare mai accelerată pentru utilajul și echipamentul utilizat in scopuri inovaționale, prin majorarea pină la 50% a normei de uzură pentru proprietatea raportată la categoriile IV și V (art.26 al Codului fiscal).
Bugetul de stat – cuprinde totalitatea veniturilor și cheltuielilor, strategiilor și obiectivelor Guvernului in domeniul finanțelor publice.
Bugetele raioanelor, al municipiului Chișinău, al UTA Găgăuzia – care includ bugetele satelor, orașelor, comunelor, – cuprind totalitatea veniturilor și cheltuielilor stabilite prin legislația in vigoare pentru implementarea strategiilor și obiectivelor autorităților locale sau a celor prevăzute de Guvern.
La rândul său bugetul de stat și bugetele unităților administrativ – teritoriale formează bugetul consolidat al țării, care se intersectează prin relațiile interbugetare:
Defalcări de la veniturile generale de stat;
Transferuri de susținere financiară a teritoriilor;
Transferuri cu destinație specială.
Ca elemente independente de stat și bugetele raionale precum și bugetul municipiului Chișinău și bugetul UTA Găgăuzia, formează bugetul consolidat al țării.
Concomitent, bugetul consolidat al țării, bugetul asigurărilor sociale de stat și fondurile extrabugetare formează bugetul public național. Consiliile unităților administrativ – teritoriale pot constitui fonduri extrabugetare pentru susținerea unor programe de interes local, cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin legea bugetară anuală se aproba sinteza bugetului de stat pentru anul bugetar la venituri și cheltuieli și sursele de finanțare a deficitului bugetar, care intră, de regulă in vigoare la 1 ianuarie a fiecărui an, sau la o altă dată prevăzută in contextul ei și se publică in Monitorul Oficial al Republicii Moldova
Bugetele se elaborează si se execută in baza unui sistem unic de clasificație bugetară, adoptat de către Parlament la data de 24 iulie 996 nr. 969-XIII.
Clasificația bugetară asigură comparabilitatea internațională a indicilor bugetar, conținând similitudini cu sistemele de clasificație utilizate de organismele financiare internaționale.
In condițiile respectării legislația in vigoare autoritățile publice nu pot admite efectuarea de cheltuieli adiționale neprevăzute in legea bugetară anuală.
In același timp cheltuielile pentru deservirea datoriei de stat, inclusiv pentru obligațiunile provenite din acordarea garanțiilor de stat, sunt alocații permanente și se efectuează la termen de stabilite.
Totodată, legea bugetară anuală include alocații ce permit autorităților publice să efectueze cheltuieli, stabilind de asemenea prioritatea executării cheltuielilor bugetare.
Pentru a asigura o stabilitate financiară garantată legal, este prevăzut ca bugetele raionale, bugetul central al UTA Găgăuzia și bugetul municipal al Chișinău să beneficieze de defalcări de la veniturile generale de stat, stabilite prin legea bugetară anuala, dar in proporții nu mai mici de :
30 % de la impozitul pe venitul din activitatea de intreprinzător a persoanei juridice;
10% din taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse și serviciile prestate pe teritoriul respectiv;
50% din taxa pentru folosirea drumurilor, percepută de la posesorii mijloacelor de transport, inmatriculate in Republica Moldova.
Prin lege este stabilit nivelul minim al normativelor, astfel făcând posibilă doar majorarea lor.
Drept surse suplimentare de venituri ale bugetelor unităților administrativ – teritoriale servesc mijloacele speciale obținute de la prestarea serviciilor, efectuarea lucrărilor contra plată de către instituțiile publice Aceste surse se aprobă prin decizia consiliului local. In scopul gestionării eficiente a acestor mijloace, ce se acumulează intr-un cont special, deschis la trezoreria teritorială pentru fiecare instituție publică Mijloacele speciale vor fi utilizate de către instituții cu aprobarea consiliilor unităților teritoriale respective, a mărimii și destinația lor.
Pentru calcularea transferurilor unităților administrativ – teritoriale este necesară estimarea cheltuielilor totale a teritoriului menționat Aceste cheltuieli se apreciază reieșind din cheltuielile pentru fiecare grupă care se calculează in baza contigentului populației, copiilor, funcționarilor și normativelor de intreținere ale acestora.
Neincasările mijloacelor bugetare in bugetele unităților administrativ – teritoriale, precum și cheltuielile efectuate suplimentar nu se recuperează de la bugetul de alt nivel.
Veniturile fiscale incasate suplimentar, in procesul de executare a bugetului, precum și economiile de cheltuieli rămân la dispoziția autorităților administrației publice respective.
Regulamentul privind utilizarea fondului de rezervă se aprobă prin decizia Consiliului local, odată cu aprobarea bugetului.
Ca parte componentă a finanțelor publice locale pe lângă buget, există fonduri extrabugetare ale unităților administrativ – teritoriale care pot fi constituite de către consiliile locale, in scopul de a servi drept sursă suplimentară pentru susținerea unor programe de interes local.
In cadrul principalelor politici economice ale țărilor in curs de tranziție, In vederea asigurării stabilizării și creșterii economice, o importanță primordială ii revine politicii bugetar-fiscale. Prin intermediul bugetului, se acumulează și se repartizează resursele financiare ale statului, iar instrumentele politicii bugetar-fiscale permit realizarea gestiunii macroeconomice eficiente și asigurarea echilibrului economic și financiar. In promovarea strategiei de dezvoltare a R.M., trebuie să ținem cont că potențialul bugetar-fiscal este determinat de potențialul economic al ei. Insă, deseori, sistemului bugetar-fiscal i se atribuie rolul definitoriu in problema ameliorării substanțiale a situației economice, fiind neglijat faptul că combaterea crizei e un fenomen mult mai complex, care necesită o combinație de măsuri fiscale, monetare, politice și sociale. Politicile implementate pentru realizarea unei strategii macroeconomice trebuie să se situeze intr-o perspectivă de lungă durată, evitindu-se modificările frecvente. Fluctuațiile brutale constituie șocuri pe ansamblul economiei, crescind incertitudinea, neincrederea, incetinirea proceselor investiționale etc. In prezent, politica de creștere economică se bazează pe planificarea bugetară pe termen mediu, precum și pe coordonarea permanentă intre politica bugetară și politica monetară, in condițiile compatibilității tuturor politicilor economice. In acest context, rolul politicii bugetarfiscale constă in acceptarea sau respingerea dezechilibrelor bugetare. In situația actuală a structurii sistemului bugetar al Republicii Moldova, pirghiile de gestiune a resurselor financiare publice, la care se mobilizează veniturile, sunt: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile extrabugetare, fondul asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Acest sistem unitar și corelat de fonduri evidențiază fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale și nefiscale și de repartizare a acestora pe destinații, in conformitate cu nevoile sociale și cu obiectivele de politică financiară la nivel macroeconomic. Relațiile financiare de constituire a fondurilor bugetare menționate se desfășoară intre stat, pe de o parte, și agenții economici, instituțiile publice și private, precum și populație, pe de altă parte. Analiza veniturilor bugetare are o importanță deosebită in evidențierea unor resurse financiare potențiale, definitivarea strategiei pe termen mediu și lung, precum și in trasarea principalelor direcții pe termen scurt. Opțiunea pentru o anumită repartizare a veniturilor și cheltuielilor intre pirghiile sistemului bugetar reflectă modul de repartizare a atribuțiilor intre autoritățile publice situate la diferite eșantioane, precum și raporturile de dependență sau independență existente intre organele administrative centrale și locale in plan financiar. Privită din acest punct de vedere, structura bugetului public național in dinamică este prezentată in ANEXA.
3.2 Direcțiile esențiale ale politicii bugetar-fiscale in R.Moldova
Politica bugetar-fiscală, fiind o parte componentă a politicii economice a țării, reprezintă o pirghie efectivă in reformarea economiei. Această politică influențează toate sferele vieții : economică, politică, socială. Prin intermediul ei, se formează resursele financiare ale statului, se realizează politica socială, se stimulează activitatea investițională, etc. Mecanismul financiar asigură o influență dublă asupra proceselor econimice: in primul rind, majorind cheltuielile bugetare in domeniile private și, in al doilea rind, creind condiții de acumulare a veniturilor prin intermediul sistemului fiscal. Folosind instumentele politicii bugetar-fiscale, statul realizează reformele pe care e axată strategia de dezvoltare social-economică a țării. Un sistem fiscal perfect reprezintă una dintre cele mai complicate sarcini ale politicii economice a statului, nu doar pentru țările in tranziție, dar și pentru cele dezvoltate. Pe de o parte, politica fiscală trebuie să asigure resurse financiare pentru existența statului, pe de altă parte, impozitele trebuie să creeze agenților economici condiții favorabile pentru activitate.
Pentru reglementarea politicii bugetar-fiscale au fost elaborate și actualizate o serie de acte legislative, dintre care le menționez pe cele mai importante: Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar 1996, Legea cu privire la finanțele publice locale 1999, Legea cu privire la datoria de stat și garanțiile la imprumuturile de stat 1996, Codul Fiscal 1997.
Principalele direcții ale politicii in domeniul administrării fiscale pe anii 2007-2009 :
perfecționarea măsurilor de asigurare a executării obligației fiscale;
eficientizarea metodelor de control și coordonarea activităților de control;
computerizarea in continuare a procedurilor fiscale;
perfecționarea mecanismului de administrare fiscală;
extingerea spectrului de consultanță fiscală.
Prioritățile de cheltuieli pe anii 2007-2009 s-au axat pe realizarea obiectivelor de dezvoltare social-economică asumată in cadrul diferitelor strategii și programe de dezvoltare, printre care : Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei, Programul de activitate a Guvernului „Modernizarea țării-bunăstarea poporului” și alte programe naționale.
Anii 2009-2011 : Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2009-2011 reprezintă o actualizare a prognozelor din CCTM precedent, cu extinderea prognozelor și analizei pentru anul 2011. Obiectivele generale ale politicii fiscale in anii 2009-2011 rămin ca și in anii precedenți: asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale; optimizarea presiunii fiscale; sistematizarea și simplificarea legistației fiscale; armonizarea principiilor puse la baza legislației fiscalte naționale cu cele ale legislației comunitare. Pe termen mediu se preconizează o serie de măsuri de politică fiscală axată pe principalele tipuri de impozite:
Scopul masurilor propuse la impozitul pe venitul persoanelor fizice este susținerea persoanelor cu venituri mici și transpunerea treptată a presiunii fiscale asupra populației cu venituri medii și mai sus de medii.
Revederea contribuțiilor de asigurări sociale și medicale in vederea stabilirii unei presiuni fiscale rezonabile atit pentru angajator cit și pentru salariat. Astfel, se prevede menținerea tarifelor contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii de 29% in anul 2009, adica la fel ca in anii precedenți, dintre care 23% sunt suportate de cartre angajator iar 6% de catre salariat, si micșorarea acestora in anii 2010-2011 pină la 28% dintre care 21% suportate de angajator și 7% – de salariat; Cit despre prima de asigurare obligatorie de asistență medicală, pot spune ca s-a majorat in anii 2009-2011 ajungind să constituie 7%, față de anul 2008 cind constituia 6%. Astfel, 3,5% din prima de asigurare medicală este suportată de angajator și respectiv 3.5% de catre salariat.
Domeniile către care s-au canalizat principalele alocări de fonduri sunt:
Reforma salarială , ca factor determinant in sporirea calității serviciilor publice;
Investițiile capitale, care constituie o prioritate majoră. Astfel, s-a urmărit obiectivul de a acorda investițiilor din surse interne o tendință stabilă de creștere in parametri reali ca pondere in PIB. In valoarea nominală investițiile din surse interne către anul 2011 s-au majorat față de anul 2008 cu cca 40%, pe cind cele din surse externe s-au constrins, aceasta motivindu-se prin finalizarea unor proiecte susținute de partenerii externi.
Implementare acțiunilor care rezultă din Programul de acțiuni pentru susținerea tineretului. Acestea se vor realiza din programe de incluziune socială: acces la studii, asigurarea cu locuințe, facilitarea afacerilor, etc.
Perioada 2012-2014: CBTM reflectă angajamentul Guvernului de continuare a reformelor sturcturale și măsurilor de ajustare bugetar-fiscală, care corespund obiectivului de reducere a deficitului bugetar ca pondere in PIB de la 1,9% in 2011 pină la 0,7% in 2014.
Obiectivele generale ale politicii fiscale pe anii 2012-2014 rămân ca și in anii precedenți:
asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale;
optimizarea presiunii fiscale;
stabilizarea și simplificarea legislației fiscale;
armonizarea principiilor puse la baza legislației fiscale naționale cu cea comunitară.
In anii următori este necesară menținerea unui control sever asupra nivelului cheltuielilor de personal in sectorul public. Nivelul inalt al acestora, atit in volumul total al cheltuielilor publice, cit și ca pondere in PIB, nu permite majorarea salariilor fără o reformare a sectorului public. In acest sens, se impune inițierea unor acțiuni sistemice și complexe de optimizare a angajărilor in sectorul bugetar.
In recomandări pentru viitor autorii menționează că in afară de promovarea unor reduceri in cheltuieli, politica bugetar-fiscală trebuie să urmărească o creștere sistematică a eficienței cheltuielilor. Este necesară operarea unui set de măsuri in vederea raționalizării cheltuielilor și planificării publice pe lingă relaxarea fiscală. In politica veniturilor este necesară raționalizarea regimului fiscal. La fel de importantă este elaborarea unei strategii integrate de administrare a datoriei publice.
Cheltuielile publice privind ocrotirea sănătății
Ocrotirea sănătății nu este numai o problemă de asistență medicală, ci una cu un profund caracter social, fiind o premisă importantă pentru dezvoltarea social-economică a societății. Politica sanitară este o componentă majoră a politicii sociale și pentru infăptuirea ei, in numeroase țări ale lumii, se cheltuiesc importante resurse financiare. Cheltuielile pentru sănătate prezintă o tendință de creștere, datorită unor factori cum sunt: amplificarea necoielor de ocrotire a sănătății ca efect al creșterii numărului populației și modificării structurii sale; accentuarea factorilor de risc;creșterea costului prestațiilor medicale ca urmare a introducerii in practica medicală a unor noi mijloace de investigație, tratament, medicamente, a sporirii numărului cadrelor medicale ș. a. Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate intreținerii și funcționării instituțiilor sanitare (spitale, dispensare, policlinici ș. a.), precum și finanțării unor acțiuni de prevenire a imbolnăvirilor, evitare a accidentelor și de educație sanitară,acest din urmă aspect avind o semnificație deosebită.
In Republica Moldova, sistemul ocrotirii sănătății este intr-o stare critică. In ultimii ani, se produce o diminuare continue a accesului populației la asistența medical. In consecință, morbiditatea populației este intr-o creștere permanent. Aceste tendințe negative sunt rezultatul direct al alocării de către stat al unor resurse limitate pentru ocrotirea sănătății. In aceste condiții, politica și obiectivele statului in domeniul ocrotirii sănătății trebuie să fie orientate spre sporirea accesului populației la serviciile medicale de calitate. Pentru aceasta se impune implementarea unor reforme organizaționale și de sistem eficiente, ceea ce va permite utilizarea rațională și eficientă a resurselor destinate ocrotirii sănătății.
Politica in domeniul ocrotirii sănătății in Republica Moldova trebuie să vizeze relizarea următoarelor obiective:
Formarea premiselor poitice și economice pentru realizarea asigurărilor obligatorii de asistență medical;
Imbunătățirea esențială a metodelor de planificar, gestionare și finanțare a asistenței medicale;
Elaborarea și implementarea unui program unic de servicii medicale universal pentru toată populația cuprinsă in asigurările obligatorii de asistență medical;
Pentru a asigura realizarea acestor obiective, sunt prevăzute spre implementare următoarele măsuri:
Sporirea societății serviciilor medicale.
Introducerea standardelor de calificare și stimulare de sporire a calității și inofensiviții serviciilor medicale;
Elaborarea și implementarea unui sistem de evaluare și acreditare a unităților medico-sanitare și farmaceutice;
Implementarea asiurărilor madicale obligatorii, formare pieții serviciilor medicale, funcțiiloor de prestator și cumpărător a acestor servicii, impune revederea regulilor de finanțare ale sistemului de sănătate public.
ASIGURAREA SOCIALA
Fondurile asigurari sociale se constituie in majoritatea tarilor din contributia agentilor economici, a salariatilor, si statului uneori prin subventii. In MD fondurile asigurari sociale de stat depinde de marimea veniturilor realizate de personalul incadrat in munca deoarece agentii economici platesc contributiile pentru asigurari sociale in functie de aceste venituri. Cresterea veniturilor personalului a dus la sporirea continua a veniturilor asigurari sociale de stat. Contributiile pentru asigurari sociale de stat se calculeaza asupra fondului total de salarii folosite de catre agentii economici in care se cuprind: salariile tarifare ale intregului personal al unitatii; drepturile ban pt concediile legale;sporurile de salarii (de sris); indemnizatiile de conducere; sumele prevazute a se acorde din fondul de participare a personalului la profituri; drepturile ban ce se acorda personalului cand ac indeplineste diferite obligatii de stat sau obstesti: premiile prevazute sa se acorde personalului in timpul anului. Suma anuala a contributiilor pentru asigurari sociale.
Formele de ocrotire a cetatenilor prin asigurari sociale :pensiile, trimiterea la tratament balnear si de odihna, indemnizatiile si ajutoarele, unele cheltuieli cu ocrotirea sanatatii.
In Republica Moldova bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile și cheltuielile pentru efectuarea asigurării sociale de stat a cetățenilor.
Sistemul de asigurare din Republica Moldova a cunoscut in evoluția sa trei etape semnificative:
Etapa intâi – până la adoptarea, in ianuarie legii naționale privind pensiile. Sistemul sovietic de pensii era bazat pe conceptul "asigurare fără contribuții". Resursele financiare necesare erau obținute exclusiv din plățile efectuate de intreprinderi in buget, in cazul unui asemenea sistem, se pierde una dintre principalele caracteristici, și anume – legătura dintre responsabilitatea personală (exprimată prin contribuții) și dreptul de a obține beneficii și pensii.
Etapa a doua – până la reforma sistemului de pensii care a fost inițiată la l ianuarie 1999. in această perioadă, mărimea pensiei depindea de salariul mediu lunar, stagiul de muncă, precum și de unele condiții secundare. Mărimea de bază a pensiei constituia 55% din salariul mediu lunar, plus câte 1% pentru fiecare an de muncă care depășea 25 de ani pentru bărbați și 20 de ani pentru femei. Participanții la război, donatorii și alte categorii de persoane aveau dreptul la compensații suplimentare la pensia de vârstă.
Etapa a treia corespunde actualei stări a sistemului de pensii, inceputul căreia a fost marcat de intrarea in vigoare a Legii privind sistemul public de asigurări sociale din 1999. Conform acestei legi, numărul de beneficiari urmează să fie redus, pentru a direcționa eforturile asupra celor mai nevoiași pensionari. Astfel, legea prevede ca până in 2008 vârsta de ieșire la pensie să crească treptat până la 65 de ani pentru bărbați și 60 de ani pentru femei.
Pentru a aprecia importanța sistemului public de asigurare trebuie in primul rind să vorbim despre nivelul de trai al unui pensionar. Indicatorul principal care caracterizează nivelul de trai al pensionarului este mărimea pensiei care este asigurată de către sistemul de pensionare.
Mărimea medie a pensiei
Deși se observa o creștere a acestora, totuși súmele respective sint foarte insuficiente pentru acoperirea tuturor necesităților pensionarilor și asigurarea unui mod de viață decent.
Sistemul public de asigurări sociale de stat este parte integrantă a sistemului de protecție socială, având ca obiectiv principal acordarea unor prestații in bani persoanelor asigurate, aflate in imposibilitatea obținerii veniturilor salariale in urma anumitor situații de risc (bătrânețe, incapacitate temporară sau permanentă de muncă, maternitate, șomaj, etc.) și se bazează pe colectarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat de la angajatori și persoanele asigurate și pe distribuirea prestațiilor către beneficiari.
Actualmente, sistemul de pensii se confruntă cu următoarele provocări:
Cuantumul mic al prestațiilor și nivelul scăzut al ratei de inlocuire
Cuantumul pensiei medii pentru limită de vârstă, reprezintă in anul 2010 doar 70,6% din minimul de existență pentru pensionari.
Numărul mic de contribuabili și reducerea ratei de dependență
Sfera de acoperire a sistemului de pensii, precum și numărul persoanelor asigurate este in descreștere. Incepând cu 2001 până in 2010, numărul populației active a scăzut de la 1616,7 mii persoane până la 1235,4 mii, iar cel al persoanelor ocupate de la 1499,0 mii persoane până la 1143,4 mii.
Nivelul scăzut al venitului asigurat al contribuabililor
Prin intermediul contribuțiilor de asigurări sociale achitate, cuantumul pensiilor depinde in mod direct de veniturile populației active și ocupate. Conform datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale mărimea medie a salariului persoanelor angajate prin contract individual de muncă in anul 2010 a constituit circa 2133 lei. O realitate a salarizării o constituie veniturile „in plic”. Astfel, pe măsură ce veniturile salariale declarate ale persoanelor asigurate sunt mici, cuantumul redus al pensiilor este o consecință directă a acestui fapt.
Atractivitatea redusă a sistemului de pensii
Sistemul public de asigurări sociale se confruntă pe alocuri cu o lipsă de incredere a populației in acesta, in principal datorită cuantumului mic al pensiilor și informării insuficiente a populației privind sistemul de pensionare. Astfel persoanele continuă să se eschiveze de la plata contribuțiilor din veniturile reale, ceea ce periclitează și mai mult buna funcționare a sistemului de pensii.
Totuși, introducerea unui sistem cumulativ de pensii implică măsuri de pregătire și implementarea acestuia este prevăzută după 2015, astfel incât efectul pozitiv asupra creșterii economice va fi resimțit in special după 2020.
3.3. Planificarea strategiei bugetar-fiscale in R.Moldova
Reguli privind politica bugetar-fiscală
(1) Politica bugetar-fiscală se elaborează cu respectarea concomitentă a următoarelor reguli:
a) rata anuală de creștere a cheltuielilor totale ale bugetului public național pe termen mediu va fi menținută sub/sau va fi cel mult egală cu rata anuală de creștere nominală a Produsului Intern Brut, prognozată pentru anii bugetari respectivi.
b) nivelul limită anual al deficitului bugetului public național nu poate depăși volumul cheltuielilor capitale și nu poate constitui mai mult de 3% din produsul intern brut.
(2) La stabilirea priorităților de politici, autoritățile publice responsabile asigură consecvența și continuitatea obiectivelor asumate in contextul cadrului bugetar pe termen mediu.
(3) Derogarea de la regulile stabilite prin alin.(1) al prezentului articol, poate fi admisă doar pentru o perioadă de maximum trei ani și doar in următoarele situații:
a) in caz de catastrofe naturale, efecte negative ale crizelor economicofinanciare externe și alte situații excepționale, care pun in pericol securitatea națională; și
b) in caz de declin al activității economice și/sau dacă nivelul inflației depășește cu 10 puncte procentuale nivelul prognozat/planificat.
(4) In cazul situațiilor specificate la alin.(3) al prezentului articol, Guvernul va prezenta Parlamentului un raport prin care informează despre:
a) motivele care a condiționat derogarea de la regulile politicii bugetarfiscale;
b) măsurile pe care Guvernul intenționează să le intreprindă pentru a se conforma din nou regulilor politicii bugetar-fiscale;
c) termenul in care se planifică să se reinceapă respectarea regulilor politicii bugetar-fiscale.
Politica bugetar-fiscală și gestionarea finanțelor publice:
Perfecționarea legislației fiscale prin clarificarea și simplificarea normelor legale primare; finalizarea sistematizării legislației fiscale prin adoptarea Titlului X „Taxa vamală”, Titlului XI “Alte impozite și taxe” din Codul fiscal In ceea ce privește perfecționarea legislației fiscale, princlarificarea și simplificarea normelor legale primare, mediul de afaceri a constatat inrăutățirea situației. Aceștia au remarcat in ultimul timp o calitate redusă a actelor legislative. In schimb, a crescut numărul actelor subnormative, care, in aparență, sunt elaborate pentru a asigura implementarea normelor legislative, dar de fapt, le distorsionează și le inlocuiesc. Calitatea joasă a actelor normative este datorată și nerespectării legislației privind transparența in procesul decizional, acestea nefiind supuse consultării publice sau unei analize a impactului. Chiar și atunci când consultările au loc, se constată caracterul formal al multora dintre acestea. Totodată, notăm faptul că Codul fiscal nu a fost amendat cu titluri noi privind „Taxa vamală” și „Alte impozite și taxe”.
Simplificarea administrării fiscale prin introducerea tehnologiilor informaționale, „one stop shops”, atragerea mai activă a sistemului bancar și instrumentelor financiare relevante de plată și consolidarea capacităților instituționale ale organelor vamale și fiscale.
Una din modificările pozitive, demult așteptate de către mediul de afaceri, este introducerea la finele anului 2013, la art.93 pct.16, a noțiunii de factură fiscală „in formă electronică”. „E-Factura” va inlocui mecanismul curent de eliberare și evidență a facturilor fiscale, printr-un mecanism modern, bazat pe tehnologii informaționale moderne. Serviciul electronic „e-Factura” va fi implementat in trei etape, incepind cu anul 2014 in calitate de etapă „Pilot”, ulterior va demara etapa „Experimentală” și va culmina cu etapa „Industrială”, care presupune utilizarea serviciuluii „e-Factura” la scară națională, incepind cu 1 ianuarie 2015.
Totuși, businessul se mai confruntă cu o problemă majoră, legată de inregistrarea facturilor fiscale. Astfel, in conformitate cu art. 118/1 din Codul Fiscal, introdus prin Legea nr. 267 din 23.12.2011, in vigoare 13.01.2012, ulterior modificat prin Legea nr. 178 din 11.07.2012, in vigoare din 01.07.2012 și Legea nr.172 din 12.07.2013, in vigoare din 09.08.2013, furnizorul de mărfuri/servicii este obligat să inregistreze factura fiscală eliberată in Registrul general electronic al facturilor fiscale in termen de 10 zile lucrătoare de la data eliberării, in cazul in care totalul valorii impozabile a livrării depășește suma de 100000 lei. Introducerea acestor prevederi in Codul fiscal a creat o povară administrativă suplimentară pentru mediul de afaceri, a complicat și denaturat intregul mecanism de funcționare și administrare a TVA. In plus, agenți economici sunt nevoiți să indeplinească unele funcții care, in mod firesc, ar trebui să fie in sarcina organelor fiscale ale statului, ceea ce nicidecum nu se poate incadra in prioritățile statului de a elimina barierele administrative din calea businessului.
Prioritar, in opina noastră, este revizuirea art.118/1 din Codul Fiscal și eliminarea conceptului de Registru general electronic al facturilor fiscale, precum și a formularelor de strictă evidență a facturilor fiscale, după exemplul statelor europene. Cu toată că mediul de afaceri a intervenit de nenumărate ori cu solicitarea de eliminare din CF a conceptului de Registru electronic, explicațiile oferite de către autorități au fost că introducerea facturii electronice va elimina automat necesitatea ținerii Registrului respectiv.
Factura electronică poate fi considerată ca un progres pentru activitatea agenților economici doar in circumstanțele existenței formularelor tipizate obligatorii de strictă evidență. Insă, in opinia noastră, soluția cea mai bună ar fi eliminarea tuturor formularelor tipizate obligatorii de strictă evidență, inclusiv factura electronică, și excluderea prevederilor art.118/1 din CF, care pun in sarcina agenților economici obligația de inregistrare a facturilor fiscale in Registrul electronic, sau, trecerea acestor obligațiuni in sarcina organelor fiscale.
Reducerea numărului de impozite și taxe prin consolidarea acestora.
In practică constatăm că, din contra, numărul de taxe a crescut (prin reintroducerea impozitului pe venit, introducerea unor noi taxe locale, majorări ale cotelor unor taxe și impozite, accize, etc.).
Politica bugetar-fiscală in opinia specialiștilor pe specialitate.
Politica bugetar-fiscală pentru anul curent nu prea a fost agreată de mediul moldovenesc de business pentru că este orientată mai mult pe acumulări la buget din taxe și accize plus amenzi usturătoare pentru oamenii de afaceri, care incalcă legislația fiscală. Documentul politicilor bugetar-fiscale poartă mai mult un caracter de pompier, fiind orientat spre acumularea veniturilor la buget din taxe și impozite fără ca să stimuleze politici reformatoare, orientate spre dezvoltarea mediului de afaceri și facilitarea accesului investitorilor in Republica Moldova.
Politica fiscală din 2013 are doar modificări de natură tehnică. In acest domeniu există doar documente tehnice referitoare la fiscalitate, dar lipsește un document de politici. Lipsa unei politici fiscale este accentuată de lipsa scopului, metodelor și a viziunilor in acest domeniu, potrivit reprezentanților Agendei Naționale de Business.
„Politica fiscală nu trebuie să fie elaborată doar de către ministere, ci impreună cu mediul de afaceri. Sectorul antreprenorial trebuie să fie activ și să propună Ministerului Finanțelor sugestiile sale cu privire la scopurile, obiectivele politicii și modul de atingere ale acestora. Reprezentanții mediului de afaceri susțin că procedurile politicii fiscale aplicate nu corespund principiilor fiscale. Unul din motivele invocate este lipsa unei relații consolidate dintre mediul de afaceri și autorități. Totodată, in prezent, consultările autorităților cu asociațiile de business poartă un caracter pur formal. In același timp, este necesară și promovarea mai activă a mediului de afaceri”, sunt de părere experții.
Ei sunt de părere că trebuie intărită capacitatea de expertiză a asociațiilor, pentru ca acestea să poată formula corect propunerile, formarea unor Consilii independente de experți pentru expertiza actelor normative și monitorizarea implementării actelor normative in domeniul fiscalității, reprezentarea membrilor asociațiilor de business in Consiliul Economic de pe lângă Guvern, stabilirea corectă a priorităților mediului de afaceri și promovarea acestor priorități, implicarea mai activă a mediului de afaceri in elaborarea politicii fiscale pentru anul 2013, participarea antreprenorilor la evaluarea impactului politicilor și legilor.
Amenzi pentru antreprenori in funcție de veniturile obținute
Legea cu privire la antreprenoriat și intreprinderi prevede perceperea la buget a veniturilor ilicite obținute de agenții economici prin exagerarea costului producției, rentabilității, adaosului comercial, volumului de lucrări efectuate in construcții și tarifelor la serviciile prestate, precum și aplicarea amenzii in cuantum echivalent acestor venituri, insă nu mai puțin de 10 000 de lei. Aceasta situație creează condiții neechitabile de aplicare a sancțiunilor, intrucât pentru paguba care variază până la 10 mii lei, mărimea sancțiunii este unași aceiași. In scopul excluderii acestor discrepanțe, se propune stabilirea mărimii sancțiunii in dependența de suma pagubei.
Ministrul Finanțelor vrea să limiteze veniturile patentarilor și să crească plata din partea angajatorilor pentru boala salariaților
Potrivit documentului politicii bugetar – fiscale pentru 2013, Ministerul Finanțelor propune să fie introdusă o limită a veniturilor din vânzări ale titularului patentei de intreprinzător in mărime de 100 mii lei intr-o perioadă de 12 luni consecutive.
In prezent, plafonul veniturilor din vânzări pentru persoanele fizice – deținători de patente care se ocupă cu comerțul cu amănuntul este stabilit in mărime de 300 mii lei. Prin reducerea limitei, Ministerul incearcă să contracareze schemele de evaziune fiscală și să stimuleze trecerea persoanelor fizice – deținători de patente, odată cu dezvoltarea activității, la o anumită formă organizatorico-juridică stabilită de lege.
Mărimea propusă de 100 mii de lei are ca bază plafonul de inregistrare benevolă in calitate de contribuabil al TVA de 100 mii lei.
Totodată, se propune excluderea genului de activitate „Intocmirea dărilor de seamă contabile” din lista genurilor de activitate desfășurate in baza patentei de intreprinzător, scopul acestei propuneri fiind reducerea treptată a genurilor de activități de intreprinzător ce pot fi desfășurate in baza patentei de intreprinzător, și respectiv, trecerea la o anumită formă organizatorico-juridică stabilită de lege.
Mai mult ca atât, persoanele respective dispun de cunoștințe in domeniul evidenței contabile, din care considerente, aceștia nu vor intâmpina dificultăți la crearea unui agent economic și ținerea evidenței contabile, se mai constată intr-o notă informativă la proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative privind politica fiscală pentru 2013.
Angajatorii ar putea plăti pentru primele cinci zile de incapacitate de muncă a salariaților, potrivit noilor modificări ale politicii bugetar-fiscale și vamale pentru 2013.
Incepând cu a șasea zi calendaristică, plățile pentru incapacitate de muncă urmează a fi făcute din contul bugetului asigurărilor sociale de stat, in timp ce pentru șomeri plățile vor fi făcute din contul bugetului asigurărilor sociale de stat.
In prezent, pentru incapacitate de muncă prima zi calendaristică este plătită din contul bugetului asigurărilor sociale de stat, a doua, a treia și a patra zi calendaristică – din mijloacele financiare ale angajatorului, iar șomerilor –incepând cu a cincea zi calendaristică – din contul bugetului asigurărilor sociale de stat.
Ministrul Finanțelor spune că modificările in cauză vor duce la economii de mijloace financiare in bugetul asigurărilor sociale de stat in sumă de circă 180,3 milioane de lei. „Cheltuielile cresc din an in an (in anul 2006 – 231,8 mil.lei, in anul 2007 – 289,6 mil.lei, in anul 2008 – 368,8 mil.lei, in anul 2009 – 410,5 mil.lei, in anul 2010 – 417,71 mil.lei). Iar in mare parte, cheltuielile mari rezultă din responsabilitatea redusă a angajatorilor in ceea ce privește crearea condițiilor favorabile la locul de muncă”, se mai spune in documentul Ministerului Finanțelor.
Introducerea cotei TVA de 20% in agricultură cu restituirea diferenței ar putea birocratiza procesul
Ministrul Finanțelor intenționează să introducă o cotă standard a TVA de 20% pentru producția agricolă primară in schimbul cotei reduse a TVA de 8%, cu restituirea directă a diferenței dintre 20% și 8% din veniturile bugetului de stat in vederea evitării distorsionării sistemului general de impozitare, simplificării administrării fiscale și susținerii producătorilor agricoli. Experții, insă sunt de părere că procedura restituirii TVA a existat și pe timpul guvernării comuniste, iar restituirea diferenței era un proces birocratizat, iar numărul agricultorilor care cereau rambursarea TVA, era destul de redus.
Impozitul pe venit și scutirile personale, ajustate la rata inflației
La capitolul impozitul pe venitul persoanelor fizice se prevede majorarea tranșelor de venit impozabile, precum și a scutirii anuale personale, scutirii anuale personale majore și scutirii anuale pentru persoanele intreținute, prin ajustarea acestora la rata inflației prognozată pentru anul 2013 (5%). Măsura dată are drept scop susținerea persoanelor fizice cu venituri mici și transpunerea treptată a presiunii fiscale asupra populației cu venituri medii și mai sus de medii (costul acestei măsuri va constitui 263 mil. lei, aceasta este datorată majorării fondului de retribuire a muncii).
O altă măsură ține de modificarea regimului de impozitare a venitului obținut sub formă de royalty prin stabilirea unei cote unice a impozitului pe venit in mărime de 12% pentru toate categoriile de contribuabili care obțin venit sub formă de royalty: persoane fizice – cetățeni și agenți economici rezidenți și nerezidenți ai Republicii Moldova.
Opinii
Viorel Chivriga, analist economic: Funcționarii ar trebui să ia in calcul impactul politicii bugetar – fiscale asupra mediului de business
Toate prevederile din politica bugetar – fiscală de anul viitor trebuie să fie foarte bine gândite cu participarea tuturor actorilor pentru imbunătățirea ei. Ar trebui să existe și o evaluare, deoarece pentru anul curent când au fost făcute unele modificări ce țineau de importul de carne, s-a observat că mai mult au fost făcute doar de dragul să fie realizate. In primul rând cei de la FISC aveau o viziune insă nu era cunoscută de Guvern. Funcționarii ar trebui să ia in calcul impactul politicii bugetar – fiscale asupra mediului de business. Ce au făcut ei, cred că e bine, insă la elaborarea lui ar trebui să fie implicați toți participanții pentru găsirea soluțiilor optime. Totodată trebuie de văzut dacă ce se propune are tangențe cu programul de guvernare.
In ce privește introducerea impozitului unic in agricultură e o idee bună, pentru că majoritatea agricultorilor sunt in imposibilitatea de a merge pe la câteva instanțe să-l achite. Dar foarte mult va depinde de cota acestuia și de perioada când urmează a fi achitat. Dacă se va cere să fie plătit la inceputul anului, atunci nu e bine pentru că agricultorii nu au destule finanțe.
Pe de altă parte revenirea la cota de 20% in agricultură ar putea crea mari dificultăți la restituirea diferenței acesteia, deoarece in Republica Moldova a mai existat un asemenea precedent pe timpul guvernării comuniste când se rambursa după anumite criterii de simpatie politică.
Roman Chircă, directorul Institutului Economiei de Piață: Este o mare doză de ineficiență, o incapacitate de fiscalizare a intregii țări fiind doar o performanță in zona vamală
„Anumite prevederi din politica bugetar fiscală sunt indreptate pentru mediul de afaceri insă ele sunt nesemnificative, sunt foarte generale și cu aplicabilitate ingustă. Este vorba despre o schimbare conceptuală a politicii bugetar – fiscală pentru 2013. O parte din prevederi nu sunt noi, pentru că ele au fost propuse, discutate, urmează să vedem care va fi rezultatul discuțiilor pentru definitivarea proiectului.”
Efectul de pompier al politicii – bugetar fiscale derivă din modul cum sunt organizate Inspectoratul Fiscal și Ministerul Finanțelor. Este o mare doză de ineficiență, o incapacitate de fiscalizare a intregii țări fiind doar o performanță in zona vamală. Deci o politică bugetar – fiscală poate să fie eficientă doar atunci când existăși instrumentarul funcțional, or atunci când nu este reformat, cele mai bune politici riscă să fie implementate superficial sau deloc. Problema e in reformarea Inspectoratelor fiscale a anumitor acte legislative, crearea unui cadru rezonabil. De exemplu Codul Fiscal este plin cu stipulări contradictorii, rău expuse chiar și gramatical, confuze. Doar după reformare putem vorbi despre o aplicare a prevederilor politicii bugetar fiscale. Autoritățile nu o singură dată au declarat că fac reforme pe interior unde noi nu avem acces, in timp ce pe exterior nu simțim schimbări.
Concluzii
Evoluția economiei naționale, din ultimii ani, poate fi considerată favorabilă pentru valorificarea intregului potențial economico-financiar și dezvoltarea durabilă a țării. O contribuție importantă, la crearea acestor premise, revine sistemului financiar public, care, prin intermediul politicii bugetare și al mecanismului de redistribuire a resurselor financiare publice, are implicații directe asupra creșterii economice, asigurând realizarea obiectivelor de stimulare a activităților economice, de protecție socială, creșterea nivelului de trai și reducerea sărăciei. Schimbările din ultimii ani s-au reflectat in perfecționarea continuă a esenței și rolului sistemului bugetar. La ajustarea sistemului la condițiile economice și sociale,aflate in permanentă schimbare, a contribuit formarea unui nou cadru legislativ și normativ, care reglementează structura și funcționarea sistemului bugetar-fiscal. Astfel, au fost elaborate și actualizate o serie de acte legislative, printre care le menționăm pe cele mai importante: Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar 1996, Legea privind sistemul public de asigurări sociale 1999, Legea cu privire la finanțele publice locale 1999, Legea cu privire la datoria de stat și garanțiile la imprumuturile de stat 1996, Codul Fiscal 1997. In acest context, poate fi subliniată actualitatea temei cercetate, care propune elaborarea unui macromodel operațional și integrat in vederea perfecționării relațiilor dintre diferiți participanți in cadrul sistemului financiar public, precum și a integrării coerente in sistemul general economic in condițiile asigurării unei concordanțe suficiente intre resursele financiare disponibile și nevoile intregii societăți. Analiza lucrărilor științifice, elaborate de autorii străini și cei autohtoni, și studierea situației din sistemul bugetar al Republicii Moldova au demonstrat că procesele de echilibrare financiară sunt periclitate de o serie de aspecte negative. Principalele impedimente constau in caracterul inadecvat și coordonarea ineficientă dintre instituțiile responsabile, implicate in procesul bugetar, insuficiența suportului metodologic și a indicatorilor financiari de fundamentare și urmărire a rezultatelor, calitatea serviciilor publice, gradul inalt al centralizării.
Legea bugetară anuală trebuie să cuprindă două părți:
– Prima, autorizează perceperea impozitelor, cuprinzând modificările aduse prin legislația fiscală, autorizează recurgerea la imprumuturi, fixează marile categorii de cheltuieli și prezintă sintetic marile categorii de venituri și plăți prevăzute și autorizate, precum și soldurile bugetare;
– A doua parte precizează in esență repartiția marilor agregate de cheltuieli fixate in prima parte.
Locul strategiilor bugetare in procesul de creștere face din buget instrumentul privilegiat al politicii economice, atât in planul mijloacelor, cât și al realizării anumitor finalități politice și de justiție socială. Pe planul mijloacelor se evidențiază că dacă gestiunea bugetară și politica fiscală influențează favorabil ratacreșterii, ele provoacă in schimb o creștere a incasărilor fiscale și autorizează o expansiune a cheltuielilor publice.Autoritatea publică are astfel, datorită existenței unui „surplus pozitiv” de utilități, posibilitatea de a subvenționacategoriile sociale afectate de creșterea economică și de a organiza o compensare vastă prin bugetul public de statsau prin subvențiile BASS.
BIBLIOGRAFIE
I. Legi, acte normative
Legea Republicii Moldova privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847 din 24.05.96 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1997. – Nr. 19-20. – 27 martie.
Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 1463-XV din 15.11.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2002. – Nr. 166-168. – 10 decembrie.
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova până in anul 2005, nr.1415 din 19.12.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. –2002. – Nr. 55-8. – 10 ianuarie.
4.. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind Direcțiile principale ale politicii
bugetar-fiscale și cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005) nr. 693 din 3 iunie
2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 96-99 din 5 iulie 2002.
Note metodologice privind elaborarea de către autoritățile administrației publice locale a proiectelor de buget pe anul 2005 și estimările pe anii 2006-2007 // Ministerul Finanțelor.
Allen R. Administrarea cheltuielilor publice – manual de referință pentru țările in tranziție // R. Allen, D. Tommași . – București: Pro Transilvania, 2002.
7. Brezeanu Petre. Finanțe publice și fiscalitatea intre teorie și practică / Petre Brezeanu . –
București: România de Mâine, 1998..
Casian A. Tranziția: retrospective și perspective, politica bugetar-fiscală / A. Casian, A. Petroia . – Chișinău: GUNIVAS, 2002.
Câmpeanu E. Politici moderne privind echilibrul financiar public / E.Câmpeanu. București: Editura Universitară, 2005.
Cobzari L. Metodologia planificării bugetare: elaborare de buget / L. Cobzari , T. Manole . – Chișinău: CEP USM, 2004.
Dracea M. Echilibrul financiar in perioada de tranziție / M. Dracea – Craiova: Ed. Amicul casei, 1997.
Hincu R. Cheltuielile pentru invățământ in condițiile deficitului bugetar in Republica Moldova / R.Hincu. – Chișinău: Ed. A.S.E.M., 2004.
Hoanță N. Economie și finanțe publice / N. Hoanță. – București: Polirom, 2000.
Moșteanu T. Finanțe publice / T.Moșteanu și colectiv. – București: Editura Tribuna Economică, 2002.
Secrieru A. Finanțe publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală I A. Secrieru. – Chișinău: Epigraf, 2004.
Stratulat O. Caracteristica generală a cheltuielilor publice / O. Stratulat. – Chișinău: Ed. ASEM, 1997.
Stratulat O. Cheltuielile publice pentru acțiuni social-culturale I O. Stratulat. – Chișinău: Institutul Național de Economie și Informatică, 2001.
Stratulat O. Cheltuielile publice pentru obiective și acțiuni economice I O. Stratulat. -Chișinău: Institutul Național de Economie și Informatică, 2002.
Studii și analize financiar-bugetare. – Chișinău, 2000.
Văcărel I. Finanțe Publice 11. Văcărel. – București: Editura Didactică și Pedagogică, 1999.
Site-uri
http://lex.justice.md/?search=true
http://www.statistica.md/search.php?go=1&l=ro&searchfield=STRATEGII+A+POLITICILOR+FISCAL+BUGETARE
http://www.fisc.md/ServiciulFiscal.aspx
http://europa.eu/index_ro.htm
http://www.gov.md/homepage.php?l=ro
http://www.statistica.md/
Prognozele indicatorilor macroeconomici au fost efectuate in baza tendințelor de dezvoltare a economiei naționale și rezultatelor obținute in semestrul I 2013 și estimărilor pină la finele anului 2013. Principalele estimări ale indicatorilor macroeconomici pe anul 2014, se caracterizează precum urmează:
Produsul Intern Brut – 106,1 miliarde lei, cu o creștere in termeni reali de 4,0 la sută;
Evoluția Produsului Intern Brut, 2011-2016
Sursa: www.gov.md
Pentru anii 2014-2016 se prognozează fluctuații neesențiale ale cursului de schimb al leului la sfirșitul anului, intre 12,9 lei și 13,0 lei pentru un dolar SUA;
Menținerea relativă a cursului de schimb la același nivel va contribui la stabilitatea prețurilor : indicele prețurilor de consum la sfirșitul anului se prognozează la nivel de 104,7%, 106,4% și 105,5% pentru anii 2014-2016, respectiv.
Evoluția inflației si a cursului de schimb al leului, 2011-2016
sursa:www.bnm.md
creșterea față de anul 2013 a exporturilor și importurilor, respectiv, cu 8,5 și 8,0 la sută.
Evoluția comerțului exterior, 2011-2016
Evoluția veniturilor bugetului public național, 2011-2014(mil.lei)
Sursa:www.Statistica.md
Evolutia veniturilor pe componentele
bugetului public national pe anii 2011-2014(mil.lei)
(exceptind transferurile intre bugete)
Sursa:www.Statistica.md
Structura veniturilor bugetului public național
pe grupuri de impozite pe anii 2011 – 2014 (%)
Sursa:www.Statistica.md
Evoluția cheltuielilor bugetului public național, 2011-2014
Sursa:www.Statistica.md
Evoluția cheltuielilor pe componentele bugetului public național
in anii 2011-2014 (cu excepția transferurilor intre bugete)
Sursa:www.gov.md
Sursa:www.gov.md
Cadrul financiar global al
bugetului public național pe anii 2011-2014
Sursa:www.Statistica.md
Evoluția veniturilor bugetului de stat pe anii 2011–2014
Sursa:gov.md
Structura veniturilor bugetului de stat
pe tipuri de incasări pe anii 2011-2014, mil. lei
Sursa:www.Statistica.md
Dinamica datoriei de stat in PIB in anii 2011-2014 (proiect)
Sursa: statistica.md
BIBLIOGRAFIE
I. Legi, acte normative
Legea Republicii Moldova privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847 din 24.05.96 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1997. – Nr. 19-20. – 27 martie.
Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 1463-XV din 15.11.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2002. – Nr. 166-168. – 10 decembrie.
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova până in anul 2005, nr.1415 din 19.12.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. –2002. – Nr. 55-8. – 10 ianuarie.
4.. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind Direcțiile principale ale politicii
bugetar-fiscale și cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005) nr. 693 din 3 iunie
2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 96-99 din 5 iulie 2002.
Note metodologice privind elaborarea de către autoritățile administrației publice locale a proiectelor de buget pe anul 2005 și estimările pe anii 2006-2007 // Ministerul Finanțelor.
Allen R. Administrarea cheltuielilor publice – manual de referință pentru țările in tranziție // R. Allen, D. Tommași . – București: Pro Transilvania, 2002.
7. Brezeanu Petre. Finanțe publice și fiscalitatea intre teorie și practică / Petre Brezeanu . –
București: România de Mâine, 1998..
Casian A. Tranziția: retrospective și perspective, politica bugetar-fiscală / A. Casian, A. Petroia . – Chișinău: GUNIVAS, 2002.
Câmpeanu E. Politici moderne privind echilibrul financiar public / E.Câmpeanu. București: Editura Universitară, 2005.
Cobzari L. Metodologia planificării bugetare: elaborare de buget / L. Cobzari , T. Manole . – Chișinău: CEP USM, 2004.
Dracea M. Echilibrul financiar in perioada de tranziție / M. Dracea – Craiova: Ed. Amicul casei, 1997.
Hincu R. Cheltuielile pentru invățământ in condițiile deficitului bugetar in Republica Moldova / R.Hincu. – Chișinău: Ed. A.S.E.M., 2004.
Hoanță N. Economie și finanțe publice / N. Hoanță. – București: Polirom, 2000.
Moșteanu T. Finanțe publice / T.Moșteanu și colectiv. – București: Editura Tribuna Economică, 2002.
Secrieru A. Finanțe publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală I A. Secrieru. – Chișinău: Epigraf, 2004.
Stratulat O. Caracteristica generală a cheltuielilor publice / O. Stratulat. – Chișinău: Ed. ASEM, 1997.
Stratulat O. Cheltuielile publice pentru acțiuni social-culturale I O. Stratulat. – Chișinău: Institutul Național de Economie și Informatică, 2001.
Stratulat O. Cheltuielile publice pentru obiective și acțiuni economice I O. Stratulat. -Chișinău: Institutul Național de Economie și Informatică, 2002.
Studii și analize financiar-bugetare. – Chișinău, 2000.
Văcărel I. Finanțe Publice 11. Văcărel. – București: Editura Didactică și Pedagogică, 1999.
Site-uri
http://lex.justice.md/?search=true
http://www.statistica.md/search.php?go=1&l=ro&searchfield=STRATEGII+A+POLITICILOR+FISCAL+BUGETARE
http://www.fisc.md/ServiciulFiscal.aspx
http://europa.eu/index_ro.htm
http://www.gov.md/homepage.php?l=ro
http://www.statistica.md/
Prognozele indicatorilor macroeconomici au fost efectuate in baza tendințelor de dezvoltare a economiei naționale și rezultatelor obținute in semestrul I 2013 și estimărilor pină la finele anului 2013. Principalele estimări ale indicatorilor macroeconomici pe anul 2014, se caracterizează precum urmează:
Produsul Intern Brut – 106,1 miliarde lei, cu o creștere in termeni reali de 4,0 la sută;
Evoluția Produsului Intern Brut, 2011-2016
Sursa: www.gov.md
Pentru anii 2014-2016 se prognozează fluctuații neesențiale ale cursului de schimb al leului la sfirșitul anului, intre 12,9 lei și 13,0 lei pentru un dolar SUA;
Menținerea relativă a cursului de schimb la același nivel va contribui la stabilitatea prețurilor : indicele prețurilor de consum la sfirșitul anului se prognozează la nivel de 104,7%, 106,4% și 105,5% pentru anii 2014-2016, respectiv.
Evoluția inflației si a cursului de schimb al leului, 2011-2016
sursa:www.bnm.md
creșterea față de anul 2013 a exporturilor și importurilor, respectiv, cu 8,5 și 8,0 la sută.
Evoluția comerțului exterior, 2011-2016
Evoluția veniturilor bugetului public național, 2011-2014(mil.lei)
Sursa:www.Statistica.md
Evolutia veniturilor pe componentele
bugetului public national pe anii 2011-2014(mil.lei)
(exceptind transferurile intre bugete)
Sursa:www.Statistica.md
Structura veniturilor bugetului public național
pe grupuri de impozite pe anii 2011 – 2014 (%)
Sursa:www.Statistica.md
Evoluția cheltuielilor bugetului public național, 2011-2014
Sursa:www.Statistica.md
Evoluția cheltuielilor pe componentele bugetului public național
in anii 2011-2014 (cu excepția transferurilor intre bugete)
Sursa:www.gov.md
Sursa:www.gov.md
Cadrul financiar global al
bugetului public național pe anii 2011-2014
Sursa:www.Statistica.md
Evoluția veniturilor bugetului de stat pe anii 2011–2014
Sursa:gov.md
Structura veniturilor bugetului de stat
pe tipuri de incasări pe anii 2011-2014, mil. lei
Sursa:www.Statistica.md
Dinamica datoriei de stat in PIB in anii 2011-2014 (proiect)
Sursa: statistica.md
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Planificarea Strategica a Politilor Bugetar Fiscale In Republica Moldova (ID: 144343)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.