Planificarea Si Regulamntele DE Urbanism
PLANIFICAREA ȘI URBANISM
INTRODUCERE
Lucrarea de față este structurată pe un număr de cinci capitole unde am dorit să evidențiez faptul că Planificarea teritorială (spațială) este esențială în activitatea de armonizare a structurilor teritoriale, prin intermediul managementulului dezvoltării teritoriale și coordonarea impactului teritorial al politicilor sectoriale.
În legeea nr. 350/2001 observăm diferența dintre documentațiile de amenajare a teritoriului, ce relatează o serie de propuneri cu caracter director și documentațiile de urbanism în care se găsesc și reglementări operaționale, referitoare la planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism, Regulamentul-cadru de urbanism pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării și regulamentele locale de urbanism.
Fiecare localitate, fie ea sau rurală, are la bază o serie de documentații specifice de urbanism unde sunt prevăzute condițiile de utilizare și ocupare a terenurilor cu construcții.
Aceste documentații transpun la nivelul localităților propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean. Legea prevede expres că documentațiile de urbanism au caracter de reglementare specifică și stabilesc reguli ce au impact direct asupra localităților și părți din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, devenind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism (art. 44 din legeanr. 350/2001).
Caracterul tehnic al planurilor și regulamentelor, nevoia asigurării unor cerințe minime de calitate și interoperabilitate, lipsa de experiență în materie și/sau numărul relativ redus de specialiști în domeniu au impus adoptarea de către autorități a unor „reglementări tehnice" sub forma unor ghiduri metodologice și conținut cadru pentru toatădocumentația specifică. La ora actualăsunt prevăzute ca și documentații de urbanism următoarele: a) Planul urbanistic general (PUG) și regulamentul local aferent acestuia; b) Planul urbanistic zonal (PUZ) și regulamentul local aferent acestuia; Planul urbanistic de detaliu (PUD).
Actualul regulament juridic referitor la elaborarea și adoptarea documentațiilor de urbanism prezintă un caracter tranzitoriu, în care coexistă elemente ale abordarării anterioare a materiei și elemente aparținătoare perspectivei noi, incluse după integrarea în Uniunea Europeană, influențat de perspectiva realităților socio-economice și acțiunea grupurilor de interese.
În acest caz avem ca exemplu, bugetul restrânsde care dispun anumite autorități locale, iar acest fapt a determinat oarecum ca legea să permită ca inițiativa elaborării documentelor de amenajare a teritoriului și de urbanism să aparțină, pe lângă colectivităților locale, prin autoritățile deliberative și executive ori Guvernului, și persoanelor fizice sau juridice „interesate în amenajarea teritoriului și în dezvoltarea localităților" (art. 50 din Legea nr. 350/2001), în ciuda denunțării caracterului neînțeles al condițiilor în care acesta se exercită și solicitărilor adoptării mijloacelor legale de control public aferent.
Un alt aspect la care trebuie să facem referire este acela că legea permite ca, pentru desfășurarea unor activități comune de amenajare a teritoriului și de urbanism, pentru realizarea unor obiective de interes general consiliile județene se pot asocia sau, după caz, pot colabora, cu persoane juridice sau fizice din țară sau din străinătate în scopul atragerii de fonduri suplimentare. Folosind însă pârghiile finanțării, în multe cazuri, aceste persoane fizice sau juridice reușesc să-și satisfacă interesele proprii, în defavoarea intereselor generale ale urbanismului, situație care a dobândit chiar dimensiuni de fenomen. Nașterea prin acest mod a unei idei de „urbanism privat" afectează chiar natura acestor instrumente de gestionare spațială a teritoriului „în interesul colectivităților care îl folosesc, în concordanță cu valorile și aspirațiile societății și cu cerințele integrării în spațiul european" (art. 2 alin. 1 din Legea nr. 350/2001.
Ca o reminiscență a „controlului public total" asupra domeniului, legislația actuală conservă și rezervă un rol important semnării documentațiilor de urbanism și amenajării teritoriului de către „profesioniști calificați în domeniu", cu drept de semnătură, înscriși în Registrul Urbaniștilor din România, instituție publică autonomă, activitate cu un pronunțat caracter formal și speculativ financiar.
CAPITOLUL I
PLANIFICAREA DE URBANISM
1.1Planul urbanistic general (PUG)
Planul urbanistic general (PUG) prrezintă un caracter director (specific documentațiilor de amenajare a teritoriului) și unul de reglementare (operațională) (specific documentațiilor de urbanism) ceea ce îi conferă un rol stabilit de intermediar, de preluare directă și transpunere la nivelul celorlalte planuri urbanistice a obiectivelor planurilor de amenajare a teritoriului național, zonal și județean. În condițiile date, putem afirma cu certitudine că Planul urbanistic generale este principalul intrument de planificare operațională ce constituie baza legală pentru efectuarea programelor și a acțiunilor referitoare la dezvoltarea urbană, lucru prevăzut în art. 46(1).
Legea actuală obligă toate unitatățile administrativ-teritorial să își întocmească și să își aprobe Planul urbanistic general, care se actualizează periodic la cel mult 10 ani. Acest plan cuprinde o serie de reglementări pe termen scurt, mediu și lung la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale de bază.
Din prima categorie fac parte cele privind: stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localităților, stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan, zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație, delimitarea zonelor afectate de servituți publice, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare, stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate, zonele care au instituite un regim special de protecție, prevăzut de legislația în vigoare, formele de proprietate și circulația juridică a terenurilor, precizarea condițiilor de amplasare și conformare a volumelor construite, amenajate și plantate, zonele de risc natural delimitate și declarate astfel, zone de risc datorate unor depozitări istorice de deșeuri. Pe termen mediu și lung prevederile sale vizează aspecte precum: evoluția în perspectivă a localității, direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu, traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean, zonele de risc natural delimitate și declarate, lista principalelor proiecte de dezvoltare și restructurare, stabilirea și delimitarea zonelor de interdicție temporară și definitivă de construire, delimitarea zonelor în care se preconizează operațiuni urbanistice de regenerare urbană.
PUG se elaborează potrivit criteriului strategic de dezvoltare a localității care este în strânsă legătură cu bugetul și programele de investiții publice ale localității, pentru asigurarea aplicării prevederilor obiectivelor de utilitate publică. În cadrul planului propus se stabilesc punctele zonale pentru care se pot institui reglementări ce nu pot fi schimbate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu și de la care nu se pot acorda derogări, dintre care fac parte, în mod obligatoriu, zonele asupra cărora este instituit un regim special de protecție prevăzut înlegislația în vigoare. Aceste reglementări „se formulează cu claritate'*' în Regulamentul local de urbanism aferent PUG.
Pentru a putea utiliza în mod legal și rațional teritoriului localităților, trebuie să avem în vedere că acele zone ce prezintă coeficienți de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 trebuie stabilite numai prin intermediul PUG- ului și regulamentuluistabilit pentru localitatea respectivă.
Legea prevede condiții speciale în vederea realizării PUG pentru intravilan; astfel, el se întocmește în format digital, pe suport grafic., la scări 1/1.000 – 1/5.000, după caz, iar în format analogic, la scara 1/5.000. Suportul topografic al planului de ansamblu al unității adrninistrativ-teritoriale este la scara 1/25.000, furnizat de oficiile de cadastru și publicitate imobiliară. Stabilirea actuală asuportului se poate realiza de către autoritățile administrației publice locale interesate, dar numai în condițiile unei avizări de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, stabilite în baza măsurătorilor efectuate sau pe baza ortofotoplanurilor.
În același context al regimului Planului urbanistic general, se cuvine menționat că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, localitățile cu statut de municipiu sau de oraș au obligația legală să prezinte Planul de amenajare a teritoriului zonal periurban ca și documentație ce stă la baza realizării PUG [art. 43(2) din Legea nr. 350/2001].
Conținutulplanuluiurbanisticgeneral
ÎncadrulPlanului urbanistic general există reglementări pe termen scurt, referitoare la întreaga unitateadministrativ – teritorială de bază, cu privire la:
a) prezentarea zonei intravilane și stabilirea ei, în legătură cu teritoriul administrativ al localității;
b) stabilirea modalității de folosire a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcțională și organizarea rețelei de circulație;
d) stabilirea zonelor afectate de servituți publice;
e) modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f) stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate;
f^1) zonele care au instituite un regim special de protecție prevăzut în legislația în vigoare;
g) totalitatea formelor de proprietate și prezentarea circulației juridice a terenurilor;
h) elaborarea unor condiții de amplasare și conformare a suprafețelor construite, a suprafețelor amenajate și a spațiilor verzi.
i) stabilirea zonelor ce prezintă risc natural, și prezentarea măsurilor de combaterea acestor riscuri, modalitatea de folosire a acestor terenuri precum și criteriile de construire;
j) stabilirea zonelor cu risc crescut datorate unor depozitări anterioare de deșeuri.
(3) În Planul urbanistic general sunt prezentate o serie de reglementări referitoare la:
a) evoluția localității de-a lungul timpului;
b) măsurile în vederea dezvoltăriiteritoriului;
c) principalele zone de circulație și de echipare reglementate conform în planului de amenajare a teritoriului național, zonal și județean;
d) punctele ce prezintă risc natural și modalitățile de combatere a acestor riscuri, modalitatea de utilizare a terenurilor și clădirilor în aceste puncte de referință.
e) enumerarea proiectelor de dezvoltare și restructurare;
f) prezentarea zonelor cu interdicție temporară și definitivă de construire;
g) prezentarea zonelor pentru care se au în vedere efectuarea unor operațiuni urbanistice de regenerare urbană.
(4) Planul urbanistic general se elaborează prin prisma unei strategii de dezvoltare a localității și se corelează cu bugetul și programele de investiții publice ale localității, pentru implementareaprevederilor obiectivelor de utilitate publică.
(5) La nivelul PUG se stabilesc zonele pentru care se pot aplica reglementări ce nu pot fi schimbate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu și de la care nu se pot acorda derogări. Aceste reglementări se elaborează cu exactitate în cadrul Regulamentului local de urbanism ce ține de Planului urbanistic general.
(6) Prevederile alin. (5) se au în vedere cu exactitate asupra zonelor asupra ce necesită măsuri speciale de protecție, măsuri ce sunt prevăzute exprez de legea actuală.
(7) Pentru utilizarea corectă și rațională a teritoriului localităților, zonele ce prezintă coeficienți deutilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin intermediul Planului urbanistic general șiregulamentul local stabilit.
(8) Modalitatea de efectuare a Planului urbanistic general pentru intravilan se este cea în format electronic, pe suport grafic, la scări 1/1.000 – 1/5.000, după caz, iar în format analogic, la scara 1/5.000.
Suportul topografic al planului de ansamblu al unității administrativ teritoriale este la scara 1/25.000,este realizat de oficiile de către cadastru și publicitate imobiliară.
Autoritățile administrației publice locale interesate sunt cele în măsură a actualiza suportul topografic însă cu condiția ca acesta să fie avizat de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară având ca referințe măsurile sau ortofotoplaurile.
1.2 Planul urbanistic zonal (PUZ)
În strânsă legătură cu atribuțiile funcționale ale sale, prezintă caracter de reglementare specifică detaliată și prevede asigurarea dezvoltării urbanistice complexe bazate pecriteriile stabilite din cadrul PUG a unei zone delimitate din teritoriul localității.
Raportându-ne la lege, aceasta ni-l prezintă drept „instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care supraveghează și asigură dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, cu o complexitate relativ mare sau dinamică urbană crescută" [art. 47(1)]. PUZ asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu PUG și reglementează condițiile de amplasare a investițiilor, indiferent de natura lor sau de beneficiar.
El cuprinde reguli stabilite pentru zona respectivă, bazate pe criterii ce stabilesc modalitatea de organizarea rețelei stradale, organizarea arhitectural-urbanistică legate de felul structurii urbane, modalitatea de folosire a terenurilor, creșterea dezvoltării infrastructurii edilitare, modalitatea de protecție a monumentelor istorice și servituți în zonele ce necesită măsuri de protecție.
Prezentareapunctelorce necesită elaborarea de planuri urbanistice zonale obligatorii se face de regulă în PUG; În orice caz, elaborarea PUZ se necesită a fi obligatorie pentru punctele centrale ale localităților, zonele protejate și de protecție a monumentelor, a zonelor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale, a parcelărilor.
Așadar, cel puțin implicit, legea distinge între PUZ obligatorii și altele facultative. Ca o reacție împotriva excesului de „urbanism derogatoriu", în urma modificărilor aduse Legii nr. 350/2001 prin O.G. nr 27/2008 (așa cum a fost aprobată prin legea nr. 242/2009) s-a stipulat că planurile de urbanism zonale pentru zonele ce necesită protecție nu pot fi modificate decât în integralitatea lor, excepție făcând modificările realizate în baza prevederilor art. 32 alin. (5) lit. b (modificării aduse PUG prin un PUD) și alin. (6) (modificarea prin PUZ a reglementărilor aprobate prin PUG) și care nu alterează caracterul general al zonei [art. 47 (5)].
1.3 Planul urbanistic în detaliu
Planulurbanistic de detaliu (PUD) este reprezentat de actele prin care se stabilesc condițiile de amplasare și executare într-o anumită zonă a uneia sau mai multor construcții cu destinație stabilită, cu respectarea prevederilor celorlalte reglementări urbanistice și de amenajare a teritoriului. Este acea documentație aferentă PUG și PUZ, ce are în structură modalitatea de elaborare a acestor planuri, sub formă de prescripții și recomandări, ce sunt în strânsă legătură cu regulile stabilite în Certificatul de Urbanism, în vederea urmăririi și aplicării lor.
Prinintermediul PUB suntstabiliteregulilede amplasare, dimensionare, conformareșiservireedilitară a unuiasau mai multorobiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, în vecinătățile imediate. Este de fapt planul elaborat în vedereastabilirii lui de către Comisia de Urbanism în momentul în care este cerut un Certificat de Urbanism sau o Autorizație de Construire; dacă nu există PUD pe terenul respectiv, Primăria solicităinițial întocmirea lui, pe baza PUG și PUZ.
PUD are caracter exclusiv de reglementare, iar categoriile generale de probleme abordate se referă la:
regimul juridic, economic și tehnic al construcțiilor;
compatibilitatea funcțiunilor și conformarea construcțiilor;
relațiile funcționale și estetice cu vecinătatea;
asigurarea accesabilității și racordarea la rețelele edilitare;
permisivități și constrângeri urbanistice, inclusiv ale volumelor construite și amenajate;
1.4 Documentațiile de urbanism derogatorii
Elaborarea și adoptarea anumitor documentații de urbanism derogatorii sunt permise în legislația românească în anumite condiții, urmându-se procedura specifică șl în privința, anumitor componente ale acestora.
Scopul prezentei proceduri se referă la actul de a obține noi planuri urbanistice zonale și de detaliu, derogatorii de la regimul urbanistic inițial și care să permită emiterea unei autorizații de construire în condițiile date.
Astfel, potrivit art. 32 din Legea nr. 350/2001,acest tip de derogări (modificări) pot surveni în situația în care, prin intermediul uneicereri de emiterea certificatului de urbanism, se cere o modificare referitoare la documentațiile de urbanism elaborate pentru zona respectivă, sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori calitatea obiectivelor de investiție o impun, decizia în această privință stă la baza autorității publice locale, exprimate prin certificatul de urbanism.
Cererea poate fi respinsă „în mod justificat", iar în caz de admitere, după caz:
a) să solicite elaborarea unui PUZ, numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de către structura specializată condusă de arhitectul-șef și aprobat de către primarul localității, respectiv primarul general al municipiului București, prin care se stabilesc: teritoriul care urmează să fie reglementat prin PUZ; categoria/categoriile funcțională/funcționale a/ale dezvoltării și eventualele servituti; reglementări obligatorii sau datorii de interes public necesare;
b) să solicite elaborarea unui PUD. După aprobarea PUZ, sau, după caz, a PUD, se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire. În încercarea de a restricționa utilizarea modificărilor și evitarea abuzurilor de acestea în detrimentul interesului urbanistic general, legea stabilește următoarele reguli:
elaborarea unei noi documentații de urbanism, este necesar să aibă în conținutul său intervenția cerută și poate fi acceptată numai după o perioadă de cel puțin 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițiale [art. 32(4)];
modificările reglementărilor din PUG admise în situația în care se solicită elaborarea unui PUZ sau, după caz, a unui PUD, sunt:
în cadrul Planulului urbanistic zonal se au în vedere noi reguli privind: modalitatea de construire, funcțiunea zonei, limitele maxime de înălțime, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei;
prin Planul urbanistic de detaliu se au în vedere reguli ce fac referire numai la distanțele față de limitele laterale și posterioare ale zonei solicitate [art. 32(5)];
modificarea, prin planuri urbanistice zonale elaborate pentru zone ale unei unități teritoriale de referință, a reglementărilor aprobate prin Planul urbanistic general sau prin planurile urbanistice zonale trebuie să asigure unitatea, coerența și confortul urban, atât ale zonei de studiu, cât și ale teritoriului învecinat; dacă modificarea este elaborată pentru zone ale unei unități teritoriale de referință, coeficientul de utilizare a terenului (CUT) propus de noua reglementare nu îl va putea depăși pe cel aprobat Inițial cu mai mult de 20%, o singură dată [art. 32(5)];
d) în situația în care, pe baza unor criterii de dezvoltare urbanistică temeinic fundamentate, se necesită depășirea acestui coeficient de utilizare a terenului stabilit mal sus, numai din inițiativa autorității administrației publice locale competente se va acționa la finanțarea și elaborarea unui plan urbanistic zonal pentru o suprafață prestabilită. Zona poate fi stabilită numai prin intermediul avizului de oportunitate, în raport cu caracterul omogen al zonei, funcțiune, regim de înălțime și infrastructura existentă. Indiferent că finanțarea noii documentații de urbanism poate fi făcută din fonduri publice, în condițiile legii, dar și de către persoanele fizice și juridice interesate, responsabilitatea supravegherii elaborării documentațiilor de urbanism și a structurii acestora este în sarcina autorității publice locale competente [art. 32(7].
Legislația românească în vigoare prevede existența unui Regulament general de urbanism (R.G.U.) – sistem de norme tehnice, juridice și economice care stă la baza efectuării planurilor de urbanism, precum și a regulamentelor locale de urbanism. Regulamentul local de urbanism referitor la unitatea administrativ-teritorială, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, are în structura sa prevederile P.U.G. și ale P.U.Z. ce expun în mod exact modalitatea de utilizare a respectivelor zone, și de amplasare, dimensionare și realizare a punctelor construite, amenajărilor și plantațiilor, precum și a Regulamentului-cadru pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării, pe baza căruia se întocmesc regulamentele locale de urbanism pentru localitățile rurale din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării.
CAPITOLUL II
REGULAMENTELE DE URBANISM
2.1 Regulamentul general de urbanism
Conceput ca un sistem unitar ce conține atât norme tehnice cât și juridice acestase află la baza stabilirii și efectuării planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor urbanistice, precum și a regulamentelor locale de urbanism, R.G.U. stabilește, în aplicarea legii, regulile de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor și a amenajărilor aferente acestora.
Cele mai importante funcțiicaracteristice ce îl reprezintă sunt, pe de o parte, aceea de a permite autorizarea directă a construcțiilor, în sensul că până la nivelul aprăbării planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcțiilor se face numai pe baza criteriilordin cadrul R.G.U., iar, pe de alta, regulamentele locale de urbanism cuprind articolele ce fac parte din aceasta, potrivitregulilor stabilite pentru fiecăre localitate în parte și caracteristicile unităților teritoriale de referință. De asemenea, sunt prevederi aplicabile în mod direct „construcțiilor și amenajărilor" pe care documentațiile de urbanism trebuie doar să le transpună și altele care rezultă din combinarea cu „zonarea" oferită de acestea din urmă.
Dacă ne raportăm la momentul istoric, din perspectivă urbanistică la care a fost adoptat R.G.U. din 1996 și scopul arătat, acela de a completa regimul general al construcțiilor, observăm o diferență între rolul acordat unui acest tip de document („stabilește, în aplicarea legii, regulile de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor și amenajărilor aferente acestora) și celui ce face parte din planurile urbanistice și regulamentelor specifice de urbanism (care „cuprind norme obligatorii pentru autorizarea executării construcțiilor"). Din această abordare decurge și stabilirea „domeniului de aplicare": „Regulamentul general de urbanism se aplică în proiectarea și realizarea tuturor construcțiilor și amenajărilor, amplasate pe orice categorie de terenuri, atât în intravilan, cât și în extravilan", cu excepția construcțiilor și amenajărilor cu caracter militar și special, care beneficiază de reglementări particulare (art. 2 din H.G. nr. 525/1996).
În această perspectivă, R.G.U. fixează reguli de bază privind modul de ocupare a terenurilor cu privire la păstrarea integrității mediului și protejarea patrimoniului natural și construit și, respectiv cu privire la siguranța construcțiilor și la apărarea interesului public, stabilește condiții de amplasare și conformare a construcțiilor (reguli de amplasare și retrageri minime obligatorii, reguli cu privire la echiparea tehnico-edilitară, reguli cu privire la forma și dimensiunile terenului și ale construcțiilor, la amplasarea de parcaje, spații verzi și împrejurimi).
Funcțiile R.G.U. și cea a documentațiilor de urbanism sunt strâns corelate, primul enunțând prevederile referitoare la utilizarea terenurilor, celelalte determinând zonele în interiorul cărora se aplică regulile de bază stabilite de Regulament și completându-le pe acestea din urmă.
Referitor la conținut, se poate remarca faptul că R.G.U. reglementează, în principal, construcția atât în ceea ce priveșteamplasarea sa într-un teritoriu dat (cum este cazul în majoritatea drepturilor urbanismului din țările Europei occidentale) dar, de asemenea, și aspecte străine acestei probleme, cum este, de pildă chestiunea orientării „în funcție de punctele cardinale" a diferitelor categorii de construcții ori a compartimentelor acestora.
Cu privire la caracterul prevederilor R.G.U., acestea sunt, în general, prescripții, iar uneori doar simple recomandări. Elaborat și aprobat într-o perioadă în care documentațiile de urbanism, erau sărace și cu 5 ani înainte de adoptarea legii-cadru în materie, Legea nr. 350/2001, Regulamentul general de urbanism trebuie revăzut în contextul noului ansamblu legislativ de urbanism, în sensul unei mai bune reflectări a rolului și locului său în cadrul acestuia și să i se confere valoarea juridică a unei legi.
Astfel, așa cum s-a subliniat de specialiști și a reieșit din practică, se impun, printre altele, eliminarea unor prevederi depășite în raport cu actualele preocupări urbanistice (precum: orientarea clădirilor) sau care ajung la un grad excesiv de precizie și care, în realitate, nu pot fi întotdeauna asigurate (precum dispozițiile privind procentul de ocupare a terenului sau amplasarea echipamentelor publice), eliminareadin R.G.U. a prevederilor vizând materii de competența legii (precum a celor care afectează dreptul de proprietate, reglementează dreptul la informarea sau participarea publicului ș.a.); suprimarea prevederilor care au legătură cu particularitățile locale (precum amplasarea construcțiilor în funcție de drumurile publice) și care sunt mai oportun a fi stabilite de documentațiile de urbanism locale; o mai bună sistematizare și corelare a R.G.U. cu regulamentele locale de urbanism, în sensul delimitării prevederilor care se aplică pe întreg teritoriu național, inclusiv în localitățile care au regulament local de urbanism, de cele în care se aplică din cauză că nu există asemenea documentații și de cele care fixează regulile ce trebuie să fie stabilite de regulamente, în special prin intermediul zonării.
2.2 Regulamentele locale de urbanism
Se elaborează în conformitate cu Legea nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu Ordinul ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Hotărârea Guvernului nr. 525/1996, republicată, pentru aprobarea RegulamentuluiRegulamentul local de urbanism, pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, cuprinde și detaliază prevederile Planului urbanistic general și ale celui zonal, referitoare la modul concret de utilizare a teritoriului, precum și de amplasare, dimensionare și realizare a valorii construite, amenajate și plantații.
2.3 Regulamentele de urbanism pentru rezervația biosferei Delta Dunării
Prin Hotărârea Guvernului României nr. 1516/20081 a fost aprobat Regulamentul-cadru de urbanism pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării.
Acest regulament reprezintă sistemul unitar de norme tehnice și juridice care stă la baza regulamentelor locale de urbanism pentru localitățile rurale din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, având drept scop asigurarea unei dezvoltări durabile a teritoriului RBDD, cu protejarea cadrului natural și cultural, precum și asigurarea unei utilizări raționale a acestuia din punct de vedere economic și turistic, în beneficiul locuitorilor acestei zone, în conformitate cu legislația în vigoare aplicabilă domeniilor vizate.
Regulamentul prevede controlarea modului de utilizare a terenului
și resurselor naturale în scopuri strict economice, prevederile acestuia
fiind obligatorii în vederea elaborării sau actualizării planurilor urba-
nistice generale ale localităților rurale din această zonă, cu respectarea
specificului local, și constituind totodată baza tehnică de avizare și de
autorizare a executării lucrărilor de construcții și amenajărilor până la
revizuirea planurilor urbanistice generale aferente la data intrării sale
în vigoare.
Regulamentul stabilește reguli de ocupare a terenurilor, de amplasare a construcțiilor și a amenajărilor aferente acestora, precum și normele generale de arhitectură.
În cadrul planurilor urbanistice generale (PUG) și a planurilor urbanistice zonale (PUZ), fiecare unitate administrativ-teritorială se împarte în unități teritoriale de referință cu reglementări detaliate pe zone și subzone funcționale, iar autorizarea executării literalilor de construcții se face cu respectarea cerințelor stabilite pentru zonele și subzonele funcționale în care se încadrează parcelele.
Prin acest regulament se instituie interdicția autorizării executării lucrărilor de construcții și amenajărilor care prin amplasament, funcțiune, volumetrie și aspect arhitectural depreciază valoarea peisajului natural, precum și interdicția autorizării lucrărilor de construcții pe terenuri forestiere. Pensiunile și anumite construcții sau amenajări destinate turismului vor fi amplasate numai la liziera pădurilor, cu acordul autorității competente pentru protecția mediului.
2.4 Inițierea și finanțarea activităților de elaborare a documentațiilor de urbanism
Inițiativa elaborării documentațiilor de amenajare a teritoriului de urbanism, în îndeplinirea obligațiilor legale ce le revin, aparține „comunităților locale" (art. 50 din Legea nr. 350/2001), expresie care, în sistemul nostru juridico-administrativ, corespunde noțiunii de „autorități publice locale", prin organele deliberative și executive, Guvernului, precum și persoanelor fizice sau juridice interesate în domeniu.
Odată declanșată, procedura cunoaște mai multe etape de precizare a conținutului, avizare și aprobare a documentațiilor, care se finalizează cu adoptarea planului sau regulamentului de urbanism respectiv.
Datorită complexității tehnice și caracterului laborios al elaborării, o problemă importantă o constituie finanțarea activităților de amenajare a teritoriului și de urbanism. Într-o formulare generală, aceasta se realizează din bugetele locale ale unităților administrativteritoriale, din bugetul de stat și din venituri proprii constituite, la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în baza art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, precum și, după caz, de persoane juridice și fizice interesate în dezvoltarea unei localități sau a unei zone din cadrul acesteia.
Activitățile de amenajare a teritoriului și de urbanism de interes național și regional, care se finanțează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, aprobate si după metodologii de finanțare aprobate prin hotărâre a Guvernului, sunt:
elaborarea Strategiei de dezvoltare națională a României;
elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului național;
elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului zonal regional;
elaborarea Regulamentului general de urbanism;
elaborarea documentațiilor de amenajarea teritoriului și urba-
nism pentru zonele cu monumente istorice înscrise în Lista
patrimoniului mondial;
elaborarea documentațiilor de amenajarea teritoriului și
urbanism, hărți de hazard/risc în vederea prevenirii dezastrelor
naturale și industriale;
g) programe de susținere a dezvoltării locale în vederea asigurării
fondului de documentații în domeniile: amenajarea teritoriului,
urbanism, imobiliar-edilitar și al proiectelor de dezvoltare urbană
integrată [art. 51(1 )].
Autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele anuale fonduri pentru elaborarea sau actualizarea, după caz, a planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor de urbanism, a hărților de risc natural, precum și a studiilor de fundamentare necesare în vederea elaborării acestora.
Pentru desfășurarea unor activități comune de amenajare a teritoriului și de urbanism, ori pentru realizarea unor obiective de interes general, consiliile județene se pot asocia sau, după caz, pot colabora, în condițiile legii, cu persoane juridice sau fizice din țară sau din străinătate în scopul atragerii de fonduri suplimentare.
Autoritățile administrației publice locale sunt cele care asigură finanțarea planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor urbanistice generale care sunt în competența lor, precum și la asigurarea efectuării acestora, potrivit reglementărilor legale; planurile urbanistice zonale și planurile urbanistice de detaliu referitoare la îndeplinirea unor standarde de interes public, precum și pentru zone protejate, se finanțează din bugetul de stat ori din bugetele locale; alte planuri urbanistice zonale sau de detaliu, altele decât cele arătate anterior, se finanțează de persoanele juridice sau fizice interesate, cu ssusținerea, după caz, al autorităților administrațiilor publice locale.
Această finanțare pentru zone și localități care depind de cercetări și studii complexe, se efectuează și din fonduri obținute în baza cercetării, dezvoltării regionale și altele, în baza regulilor avute în vedere de ministere și alți factori implicați; în cazul documentațiilor de urbanism aprobate, partea achizitoare poate organiza, în condițiile legii, concurs de soluții pentru ilustrare urbanistică, deschisă specialiștilor din domeniul arhitecturii și urbanismului, finanțat de aceleași fonduri (art. 52-55 din Legea nr. 350/2001).
Prin completarea dispozițiilor legale în materie pe calea O.G. nr. 27/2008 (așa cum a fost aprobată și modificată prin legea nr. 242/2009) s-a stabilit că, indiferent de inițiativa sau de sursa de finanțare, autoritățile administrației publice locale în competența cărora se află elaborarea, avizarea și aprobarea documentației de amenajarea teritoriului și urbanism sunt responsabile pentru tot conținutul regulilorstabilite, în afară de cazurilestabilite de legea actuală [art. 54(3)].
CAPITOLUL III
REGLEMENTĂRI JURIDICE REFERITOARE LA DOMENIUL DE AMENAJARE TERITORIALĂ ȘI AL URBANISMULUI
3.1 Structura documentațiilor de amanejare
Potrivit precizărilor anterioare, Regulamentul general de urbanism stă la baza nu numai a elaborării Regulamentului local de urbanism, ci și a elaborării unor planuuri de amenajare a teritoriului și a planurilor urbanistice, care formează documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Acestea reprezintă bineînțeles ansamblul de documente scrise și desenate, referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizează situația existentă și se stabilesc obiectivele, acțiunile și măsurile de dezvoltare pe o perioadă determinată.
Structura acestor documentații de amenajare a teritoriului și urbanism se referă la:
planurile referitoare la amenajarea teritoriului fixat
planurile urbanistice;
regulamentele locale de urbanism.
Definirea și conținutul-cadru al documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism se fac potrivit Legii nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
a) Principii generale
Spațiul necesar pentru procesul de dezvoltare durabilă este contituit de Teritoriul României și este parte a avuției naționale de care beneficiază toți cetățenii.
Gestionarea spațială a teritoriului țării constituie o activitate obligatorie, continuă și cu perspective, desfășurată în interesul colectivităților care îl folosesc, în concordanță cu valorile și aspirațiile societății și cu cerințele integrării în spațiul european.
Această gestionare se realizează pe baza amenajării teritoriului și al urbanismului, care reprezintăe ansamblul de activități complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spațială echilibrată, la protecția patrimoniului natural și construit, la valorificarea și creșterea calității condițiilor de viață în localitățile urbane și rurale, precum și la asigurarea concesiunii teritoriale la nivel regional, natural și european.
Întreaga activitate de amenajare a teritoriului și de urbanism trebuie să se desfășoare cu respectarea principiului autonomiei locale, pe baza principiului parteneriatului, transparenței (Legea nr. 52/2003 privind transparența în activitatea decizională), descentralizării serviciilor publice, integrării populației la procesul de elaborare a deciziilor, precum și a dezvoltării durabile, conform cărora deciziile generației prezente trebuie să asigure dezvoltarea, fam a compromite dreptul generațiilor viitoare la existență și dezvoltare proprie.
Principiile dela care pornește activitatea de elaborare a documentațiilor specifice de amenajare a teritoriului și urbanism, prin care se asigură calitatea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, precum și respectarea reglementărilor legale în procesul elaborării acestora sunt arătate în art. 5 din Regulamentul privind dobândirea dreptului de semnătură pentru documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism și a Regulamentului referitor la organizarea și funcționarea Registrului Urbaniștilor din România, aprobate prin Hotărârea Consiliului Superior al Registrului Urbaniștilor din România nr. 101/20101, după cum urmează:
a) Principiul integrării multidisciplinare, ce se referă la faptul că activitățile de amenajare a teritoriului și de urbanism, așa cum sunt definite în lege, au caracter interdisciplinar, elaborarea și aplicarea strategiilor, politicilor și programelor de dezvoltare durabilă în profil spațial, precum și elaborarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism sunt procese de integrare la nivel spațial a unor elemente din diferite domenii: social, economic, protecția mediului, cultural, tehnic, politic și juridic;
Principiul planificării participative, care pune în prim plan faptul că planificarea urbană și teritorială și proiectarea urbană sunt procese participative, în care sunt implicați deopotrivă profesioniști din domeniu, factori de decizie din administrația publică, cetățeni, organizații neguvernamentale, operatori economici și alte persoane juridice sau fizice care sunt implicate în dezvoltarea spațială;
Principiul lucrului în echipă, care merge pe ideea că documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism se elaborează de către echipe pluridisciplinare, alcătuite din urbaniști, arhitecți, ingineri, geografi, economiști, sociologi, juriști, biologi, istorici, demografi, statisticieni, peisagiști, ecologi, experți tehnici judiciari și experți tehnici extrajudiciari în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, specialiști în mediere și participarea populației, în management urban, în administrație publică, în formare academică continuă;
Principiul organizării spațiale. Documentele de urbanism și amenajare a teritoriului reprezintă criterii specializate în vederea planificării unui teritoriu. Astfel spus, capacitatea de a organiza teritoriul reprezintăo abilitate profesională importantă pentru specialiștii care lucrează în echipele ce efectuează aceste documentații, având nevoie de o abordare clară, iar coordonatorul echipei de elaborare a documentațiilor care determină nemijlocit configurarea spațială urbană trebuie să prezinte o formație academică de bază cu privire la organizarea fizică a spațiului;
Principiul specializării și interdisciplinarității. Caracterul deosebit de complex al documentațiilor de amenajare a teritoriului șiurbanism impune specializarea în domeniu a profesioniștilor, atât a celor cu formație de bază în domeniu, cât și a celor având altă formație de bază decât cea de urbanist;
Principiul diferențierii documentațiilor. Documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, prevăzute de lege, sunt diferențiate atât în raport de termenul de referință – amenajarea teritoriului sau urbanism, mărimea și scara teritoriului care face obiectul documentației, cât și în raport de caracteristicele acestui teritoriu – fizico-funcționale, economice, sociale și spații ale acestuia – și cu scopul, natura și amploarea obiectivelor sau a intervențiilor propuse;
g) Principiul diferențierii dreptului de semnătură. Dreptul de
semnătură se definește în raport cu tipurile de documentații de ame-
najare a teritoriului și de urbanism, ținându-se seama de diferențele în
ceea ce privește conținutul și gradul de complexitate al documen-
tațiilor; în consecință, la definirea dreptului de semnătură, tipurile de
documentații sunt grupate în raport cu natura conținutului și cu
competențele similare necesare coordonării elaborării;
h) Principiul diferențierii între coordonarea elaborării întregii
documentații și responsabilitatea privind elaborarea unei părți din
documentație.
Complexitatea și amploarea unor documentații conduc
la structurarea conținutului lor, conform reglementărilor, sub forma
unor părți componente; dreptul de semnătură se exercită diferențiat, în
raport cu coordonarea elaborării întregii documentații sau cu respon-
sabilitatea privind elaborarea unei părți din documentație.
Potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, actele referitoare la amenajarea unui spațiu și cele de urbanism ori părți din acestea sunt defapt opere de creație intelectuală (opere științifice) ale unor persoane fizice sau, după caz, persoane juridice, fiind recunoscute și protejate – independent de aducerea lor la cunoștință publică, doar prin faptul că au fost elaborate, și chiar neterminate. Toate actele de amenajare a teritoriului și de urbanism reprezintă realizări colective în care contribuțiile personale alecoautorilor sunt un tot, fără a fi posibil să se atribuie un drept diferit vreunuia dintre coautori asupra realizării lor, în afara structurării proceselor de planificare urbană și teritorială și creației spațiale.
Potrivit art. 43 din Regulament, pot face obiectului dreptului de autor, în condițiile legii:
La planurile de amenajare a teritoriului zonal și județean, dreptul de autor are ca obiect planșa de ilustrare a scenariilor de dezvoltare propuse;
La planurile urbanistice generale și zonale, dreptul de autor are ca obiect conformarea spațiilor publice și private, configurația spațială, cuprinse în planșa de ilustrare urbanistică;
La planurile urbanistice de detaliu, dreptul de autor are ca obiect conformarea volumelor construibile cuprinse în planșa de ilustrare urbanistică.
b) Conceptul de amenajare a teritoriului
Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu al României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii și integrării spațiale, a politicilor economice, sociale, ecologice și culturale, stabilite la nivel național și local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale țării.
Activitatea de amenajare a teritoriului include și activitatea de amenajare a teritoriului agricol.
In acest context, potrivit art. 104 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, organizarea și amenajarea teritoriului agricol are ca sarcină crearea condițiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor agricole în scopul producției agricole și se execută pe bază de studii și proiecte la cererea proprietarilor, rezolvându-se următoarele probleme:
Corelarea dezvoltării agriculturii din zonă cu celelalte activități economice și sociale, stabilind măsuri care să conducă la creșterea producției agricole și la exploatarea în ansamblu a teritoriului;
Gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari și destinații, în concordanță cu structurile de proprietate și cu formele decultivare a pământului rezultate în urma asocierilor, stabilirea perime-trelor fiecărei proprietăți, comasând terenurile dispersate și rectificând hotarele nerațional amplasate;
Elaborarea de studii și proiecte de organizare și amenajare a exploatațiilor agricole;
Stabilirea rețelei drumurilor agricole ca o completare a rețelei de drumuri de interes general, integrate în organizarea și amenajarea de ansamblu a teritoriului, în scopul efectuării transportului producției și accesului mașinilor agricole necesare procesului de producție.
Potrivit art. 105 din Legea nr. 18/1991, studiile și proiectele de organizare și amenajare a teritoriului agricol se elaborează de unitățile de studii, proiectare și cercetare de specialitate, centrale sau județene, și se supun discuției proprietarilor de terenuri din zona interesată. în cazul adoptării cu majoritate de voturi a proprietarilor care dețin 2/3 din suprafață și aprobării de către organele agricole județene, aplicarea măsurilor și lucrărilor prevăzute devin obligatorii pentru toți proprietarii.
c) Conceptul de urbanism
Urbanismul are ca scop principal stimularea evoluției complexe a
localităților de pe întreg teritoriul țării, pe baza ierarhizării și distribuției echilibrate a acestora în teritoriu, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung,
Urmărește stabilirea direcțiilor dezvoltării spațiale a localităților
urbane și rurale, în acord cu potențialul acestora și cu aspirațiile locuitorilor.
3.2 Activități de amenajare
Activitățile principale care constau în transpunerea la nivelul întregului teritoriu național a strategiilor, politicilor și programelor de dezvoltare durabilă în profil spațial, precum și urmărirea aplicării acestora în conformitate cu documentațiile de specialitate legal aprobate;
Activitățile conexe de amenajare a teritoriului și urbanism au ca obiect cercetarea în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, constituirea, întreținerea, extinderea și dezvoltarea bazei de date și documente, avizarea și aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism, elaborarea de acte cu caracter normativ sau de normative în domeniu.
Potrivit art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1519/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind dobândirea dreptului de semnătură pentru documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism și a Regulamentului referitor la organizarea și funcționarea Registrului Urbaniștilor din România, la baza activităților de amenajare a teritoriului și de urbanism stă principiul integrării multidisciplinare, aceste activități, astfel cum sunt definite în Legea nr. 350/2001, având caracter interdisciplinar; elaborarea și aplicarea strategiilor, politicilor și programelor de dezvoltare durabilă în profil spațial, precum și elaborarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism sunt procese de integrare la nivel spațial a unor elemente din diferite domenii: social, economic, ecologie, protecția mediului, cultural, tehnic, politic, juridic. Un alt principiu este cel al planificării participative, în sensul că planificarea urbană și teritorială și proiectarea urbană sunt procese participative, în care sunt implicați deopotrivă profesioniști în domeniu, factori de decizie din administrația publică, cetățeni, organizații neguvernamentale etc.
3.3 Atribuții ale administrației publice în materia amenajării teritoriului și a urbanismului
la nivel național, activitatea de amenajare a teritoriului și urbanism este coordonată de către Guvern, având drept organ specializat Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței care, în realizarea atribuțiilor sale stabilite prin art. 18 din Legea nr. 350/2001, utilizează informații de sinteză la nivel național din toate domeniile de activitate economică și socială, furnizate de către ministere și celelalte organe ale administrației publice centrale;
la nivel județean, această activitate este coordonată de către consiliul județean. Această autoritate publică deliberativă, pe lângă atribuțiile sale de aprobare, conform Legii nr. 215/2001 a Planului de amenajare a teritoriului județean și a planurilor zonale de amenajare a teritoriului, care sunt de interes județean, mai are și atribuția de a stabili orientările generale privind amenajarea teritoriului și organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului și urbanism, sens în care coordonează activitatea consiliilor locale și le acordă asistență tehnică de specialitate.
în această activitate, Consiliile județene sunt sprijinite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței, precum și de alte ministere și organe ale administrației publice centrale.
c) la nivel local, Consiliul local coordonează și răspunde de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul unității admi-nistrativ-teritoriale și asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităților componente ale comunei și orașului.
De asemenea, Consiliul local cooperează cu Consiliul județean și este sprijinit de acesta în activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Privitor la competența de avizare și aprobare a unor categorii de documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism, prin Ordonanța nr. 27/2008 și Legea nr. 242/2009 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2008, s-a stabilit că:
competența avizării documentațiilor zonale pentru localități care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului
mondial revine Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței (actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului), Ministerului Culturii și Cultelor (actualmente Ministerul Culturii și Patrimoniului Național) și organismelor centrale și teritoriale interesate, iar competența aprobării acestor documentații revine Guvernului;
competența avizării documentațiilor din localități care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial revine Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței (actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului), Ministerului Culturii și Cultelor (actualmente Ministerul Culturii și Patrimoniului Național) și organismelor centrale și teritoriale interesate, iar competența aprobării acestor documentații revine Guvernului;
competența avizării documentațiilor din zone protejate care cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial și zonele lor de protecție revine Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței (actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului), Ministerului Culturii și Cultelor (actualmente Ministerul Culturii și Patrimoniului Național) și organismelor centrale și teritoriale interesate, iar competența aprobării acestor documentații revine Guvernului;
competența avizării documentațiilor zonale pentru localități care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice revine Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței (actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului), Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și organismelor centrale și teritoriale interesate, iar competența aprobării acestora revine Consiliilor județene, Consiliilor locale și Consiliului General al Municipiului București;
competența avizării categoriilor de documentații din municipii, orașe și comune ce cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista, monumentelor istorice și zonele lor de protecție revine Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței (actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului),Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și organismelor centrale și teritoriale interesate, iar competența aprobării acestora revine Consiliilor locale și Consiliului General al Municipiului București;
competența avizării documentațiilor cuprinzând zone construite protejate ori zone care cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monumentelor istorice și zona lor de protecție revine Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței (actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului), Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și organismelor centrale și teritoriale interesate, iar competența aprobării acestora revine Consiliilor locale și Consiliului General al Municipiului București.
De asemenea, prin Legea nr. 106/20101 pentru modificarea și completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a – Rețeaua de localități, se manifestă preocuparea Guvernului României pentru sprijinirea declarării de municipii noi, dacă situația economică și socială a zonei va fi favorizată prin unificarea mai multor municipii cu unul sau mai multe orașe și/sau mai multe comune din imediata vecinătate, în limitele aceluiași județ, pe baza hotărârilor adoptate în acest sens de către consiliile locale implicate, ca urmare a acordului populației din unitățile administrativ-teritoriale respective, exprimat prin referen-dumurile locale desfășurate în condițiile legii. în vederea declarării de noi municipii, orașe sau comune, Ministerul Administrației și Internelor asigură, potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 351/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 106/2010, întocmirea, aprobarea și promovarea unor proiecte de lege, cu precizarea că proiectele de lege având ca obiect declararea de orașe sau municipii pot fi întocmite și promovate și de către alți inițiatori prevăzuți de Constituție, pe baza hotărârilor adoptate în acest sens de consiliile locale implicate, ca urmare a acordului populației din unitățile administrativ-teritoriale, exprimat prin referendumurile locale desfășurate potrivit legii.
Prin modificările aduse Normelor metodologice privind finanțarea elaborării și/sau actualizării planurilor urbanistice generale ale localităților și regulamentelor locale de urbanism, prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, prin Hotărârea Guvernului nr. 273/20IO, se prevede că recepția planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism se realizează de către autoritatea contractantă, iar controlul și avizarea planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism se realizează de către direcțiile de urbanism și amenajarea teritoriului județene, respectiv a municipiului București, în baza prevederilor art. 62 alin. 1 din Legea nr, 350/2001, cu modificările și completările ulterioare, și ale anexei nr. 1 la această lege.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 2 astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 273/2010, primarii comunelor, orașelor și municipiilor și șefii compartimentelor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului județean vor deschide la trezoreriile statului, potrivit art. 59 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, contul de venituri „Planuri și regulamente de urbanism; „în cadrul subcapitolului „Subvenții de la bugetul de stat", în baza sumelor aprobate în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, la titlul „Transferuri între unități ale administrației publice" articolul „Transferuri de capital" aliniatul „Finanțarea elaborării și/sau actualizării planurilor urbanistice generale ale localităților și a regulamentelor locale de urbanism".
în exercitarea competențelor și atribuțiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilități publice, autoritățile administrației publice locale au, potrivit art. 8 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice (alimentare cu apă, energie termică, salubrizarea localităților, iluminatul public, transportul public local) și actelor normative speciale adoptate în aplicarea acestei legi-cadru, respectiv Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, Legea nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, Legea nr. 230/2006 privind serviciul de iluminat public, competența de a adopta hotărâri privind coordonarea proiectării și execuției lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul realizării acestora într-o concepție unitară și corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităților, de amenajare a teritoriului, urbanism și mediu.
În acest sens, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, în vederea înregistrării, descrierii și reprezentării pe hărți și planuri cadastrale, precum și în documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului, sistemele de utilități publice se evidențiază și se inventariază în cadastrele imobiliar-edilitare organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, operatorii furnizori de astfel de servicii având drept de servitute legală asupra sistemelor de utilități publice destinate realizării serviciilor.
3.4 Documentații de amenajare
Documentațiile de urbanism și amenajare ateritoriului sunt defapt planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, regulamentul general de urbanism și regulamentele locale de urbanism. Documentațiile de amenajare a teritoriului includ propuneri cu caracter director, iar documentațiile de urbanism cuprind reglementărioperaționale care se referă la localitățile urbane și rurale, transpunând la nivelul acestor localități propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean, precum și reglementarea utilizării terenurilor și condițiile de acoperire a acestora cu construcții, aceste documentații cu caracter de reglementare specifică,operaționale care se referă la localitățile urbane și rurale, transpunând la nivelul acestor localități propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean, precum și reglementarea utilizării terenurilor și condițiile de ocupare a acestora cu construcții, aceste documentații cu caracter de reglementare specifică,constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatului de urbanism.
a) Documentațiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele:
planul de amenajare a teritoriului național care are caracter director și reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale, pe termen mediu și lung pe întreg teritoriul țării. Acest plan este compus din secțiuni specializate: Căi de comunicații, ape, zone protejate, rețeaua de localități, zone de risc natural, turismul, dezvoltarea rurală. Prevederile acestui plan și a secțiunilor sale devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului care le detaliază. Acest plan se aprobă de către Parlament și se avizează de către Guvern.
planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director și se realizează în vederea soluționării unor probleme specifice ale unor teritorii, precum:
a) intercomunale sau interorășenești, compuse din unitățile admi-
nistrativ-teritoriale de bază, comune și orașe;
b) interjudețene, înglobând părți din județe sau județe întregi;
c) regionale, compuse din mai multe județe. Aceste planuri se
aprobă de către Consiliile județene, consiliile locale, după caz, și se
avizează de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locu-
inței și organele centrale și teritoriale interesate.
Potrivit Planului urbanistic, toate localitățile ce prezintă statut de municipiu sunt obligate să dețină planul de amenajare a teritoriului zonal periurban începând cu 1 ianuarie 2011.
Prezentele prevederi ale Planului de amenajare a teritoriului zonal se introduc în Planul de amenajare a teritoriului județean.
– planul de amenajare a teritoriului județean are caracter director și reprezintă expresia spațială a planului de dezvoltare socio-economică a județului. Acest plan se corelează cu planul de amenajare a teritoriului național, zonal, cu programele guvernamentale sectoriale, și are caracter obligatoriu pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism pe care le detaliază.
Fiecare județ trebuie să aibă un astfel de plan, pe care trebuie să îl actualizeze periodic, la 5-10 ani, în funcție de politicile și programele de dezvoltare a județului, b) Documentațiile de urbanism sunt următoarele:
1.Planul urbanistic general și regulamentul local al acestuia
Planul urbanistic general prezintă atât un caracter director, cât și de reglementare și reprezintăinstrumentul de bazăpentru planificareaoperațională, dând naștere uneibaze legale în vederea realizăriiprogramelor și acțiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritorială are obligația să își întocmească și să își aprobe planul urbanistic general, care se actualizează periodic la cel mult 10 ani.
Acest plan se aprobă, după caz, de către:
Consiliul General al Municipiului București, cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței și al organismelor centrale și teritoriale interesate;
Consiliile locale ale municipiilor, cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței, Consiliului județean și organismelor centrale și teritoriale interesate;
Consiliile locale ale orașelor, cu avizul Consiliului județean și a organismelor centrale și locale interesate;
Consiliile locale ale comunelor, cu avizul Consiliului județean și a organismelor centrale și locale interesate.
De asemenea, zonele cu coeficienți de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin PUG și regulamentul local aferent.
În zona de coastă a Mării Negre, prin Legea nr. 597/2001, se delimitează o zonă de interdicție temporară de construire, generată de linia de coastă, până la aprobarea planurilor urbanistice generale și zonale, astfel:
în direcția mării, până la izobaza de 2 m;
în direcția uscatului, pe o lățime măsurată pe orizontală de
300 m;
Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia
Potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 350/2001, planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general. Planurile urbanistice zonale pentru zone protejate nu pot fi modificate prin alte planuri urbanistice zonale care tratează părți din acestea.
Elaborarea acestui plan are caracter obligatoriu, în cazul:
Zonelor centrale ale localităților;
Zonelor protejate și de protecție a monumentelor, a comple-xurilor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale, a parcelărilor.
Acest plan cuprinde reglementări cu privire la organizarea rețelei stradale, modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic și circulația terenurilor, iar stabilirea zonelor pentru care se întocmesc aceste planuri zonale se face, de regulă, în planul urbanistic general Cu privire la aprobarea și avizarea acestor planuri urbanistice zonale, acest atribut revine următoarelor autorități ale administrației publice:
zona centrală a municipiului București, precum și alte zone funcționale de interes, se avizează de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței și alte organisme centrale și teritoriale interesate și se aprobă de către Consiliul General al Municipiului București;
zona centrală a municipiului și alte zone funcționale de interes, se avizează de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței, Consiliul județean și alte organisme centrale și teritoriale interesate și se aprobă de către Consiliile locale ale municipiilor;
zona centrală a orașului, satului, precum și alte zone funcționale de interes se avizează de către Consiliul județean și organismele centrale și teritoriale interesate și se aprobă de către Consiliile locale orășenești sau comunale;
zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricție, precum și cele care depășesc nivelul unei unități administrativ-teritoriale, se avizează de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței, Consiliul județean, organisme centrale și teritoriale interesate și se aprobă de către Consiliile locale și Consiliul General al Municipiului București.
Planul urbanistic de detaliu
Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire utilitară a unuia sau mai multor obiective, peuna sau mai multe parcele adiacente, în corelare cu vecinătățile imediate.
Acest plan se elaborează numai pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire.
În privința autorităților care avizează și aprobă planurile urbanistice de detaliu, documentațiile referitoare la imobilele clasate în lista monumentelor istorice și cele care se amplasează în zone protejate, acestea sunt Consiliul județean, Ministerul Culturii și Cultelor, organisme centrale și teritoriale interesate și se aprobă de către Consiliile locale sau Consiliul General al Municipiului București, iar pentru alte imobile documentația se avizează de către organismele teritoriale interesate și, se aprobă de către Consiliile locale.
3.5 Urmărirea aplicării documentațiilor de amenajare aprobate
Se face de către compartimentele de specialitate din aparatul propriu al Consiliilor județene, municipale, orășenești sau comunale, după caz, precum și de către Inspectoratul de Stat în Construcții.
în situația neactualizării documentațiilor de urbanism până la expirarea termenelor de valabilitate prevăzute prin hotărârile de aprobare a acestora, se suspendă eliberarea autorizațiilor de construire/ desființare.
Pe lângă prevederile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, obligația autorităților publice locale de a respecta prevederile legale și documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism este instituită prin acte normative speciale. O astfel de obligație este instituția în sarcina autorităților publice privitor la gospodărirea localităților urbane și rurale prin art. 8 lit. e din Ordonanța Guvernului nr. 21/2002 privind gospodărirea localităților urbane și rurale.
CAPITOLUL IV
CERTIFICATUL DE URBANISM
4.1 Considerații generale
Având drept funcție principală informarea corespunzătoare a celor interesați – titulari ai dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale principale, constructori ori administrație publică asupra servituților de urbanism aplicabile unui teren determinat și susceptibile să afecteze (limiteze) dreptul de a construi, certificatul, de urbanism prezintă o figură juridică proprie, greu încadrabilă în rândul categoriilor actelor administrative clasice.
Din punct de vedere istoric, el s-a născut în Franța din practica conform căreia cu ocazia vânzărilor imobiliare se solicită administrației publice să comunice natura și conținutul servituților de urbanism aplicabile imobilului care forma obiectul tranzacției. Răspunsul acesteia s-a concretizat inițial într-o simplă notă informativă, dar care treptat și-a consolidat statutul juridic, mai ales în privința rolului și consecințelor produse până s-a ajuns la certificatul de urbanism de astăzi, care îndeplinește, în principal, funcția de informare a administrațiilor, sub forma unui act creator de drepturi în beneficiul lor, dar și pe cea de mijloc de control de către administrație a utilizării terenurilor, în anumite limite și conform anumitor scopuri. Sub impulsul cerințelor practicii, certificatul de urbanism și-a diversificat funcțiile și cristalizat statutul juridic.
Preluat după 1990 din legislația și practica administrației franceze certificatul de urbanism cunoaște și în România o reglementare juridică tot mai complexă și o jurisprudență relativ abundentă.
În legislația românească actuală certificatul de urbanism cunoaște o reglementare generală (de drept comun) în legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul (art. 28-34) și o alta specială în materia autorizării executării lucrărilor de construcție, prin legea nr. 50/1991 (art. 6).
Funcția sa este aceea de a asigura aplicarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate (art. 28 din legea nr. 350/2001).
4.2 Definiție, obiect , clasificare
În privința definiției legale, potrivit art. 29 (1) din legea nr. 350/2001 „certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscut regimul juridic, economic și tehnical imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii." El cuprinde următoarele elemente privind:
a) regimul juridic al imobilului – dreptul de proprietate asupra imobilului și servituțile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea imobilului – teren și/sau construcțiile aferente – în intravilan sau în extravilan; prevederi ale documentațiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului – zone protejate, interdicții definitive sau temporare de construire -, dacă acesta este înscris în lista cuprinzând monumentele istorice din România și asupra căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de preempțiune a statului potrivit legii, precum și altele prevăzute de lege.
Detaliile referitoare la dreptul de proprietate și dezmembrămintele acestuia se vor găsi în cartea funciară, potrivit extrasului de carte funciară pentru informare;
b) regimul economic al imobilului – folosința actuală, destinații admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări fiscale ale localității sau zonei;
c) regimul tehnic al imobilului – procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizarea terenului, dimensiunile minime și maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis de parcelă, circulații și accese pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului, înălțimea minimă și maximă admisă (art. 31 din legea nr. 350/2001).
Conform art. 6 (1) din legea nr. 50/1991 certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile competente:
a.) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale reglementărilor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d) înștiințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.
Din corelarea textelor legale pertinente și concurente (art. 29 (2) din legea nr. 350/2001 și art. 6 (6) din legea nr. 50/1991) rezultă caracterul obligatoriu deopotrivă în privința solicitării și obținerii și cea a conformării conținutului său, statutul de aviz conform al certificatului de urbanism în următoarele situații:
pentru adjudecarea prin licitație a lucrărilor de proiectare (în faza de „studiu de fezabilitate") și de execuție a lucrărilor publice (art. 29 (2) teza I din legea nr. 350/2001 raportată la art. 6 (b) din legea nr. 50/1991);
pentru întocmirea documentațiilor cadastrale de comasare, respectiv de dezmembrare a bunurilor imobile în cel puțin 3 parcele (art. 29 (2) teza a. – II – a din legea nr. 350/1991);
Certificatul de urbanism se emite, solicitarea sa fiind facultativă:
în cazul vânzării sau cumpărării de imobile, documentul cuprinzând informații privind consecințele urbanistice ale operațiunii juridice (art. 29 (2) teza ultimă din legea nr. 350/2001);
în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii (art. 6(6) lit. a din legea nr. 50/1991).
După criteriul scopului urmărit de solicitant și, drept urmare, a consecințelor pe care le produce, certificatul de urbanism poate fi unul de informare privind situația terenului ori de decizie asupra fezabilității unei anumite operațiuni urbanistico-construibile date. De aceea, potrivit art. 29 (5) în certificatul de urbanism se va menționa în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia.
Certificatul de urbanism de informare.
Permite și urmărește simpla obținere din partea administrației a unei informații asupra situației terenului din punct de vedere al regimului juridic, economic și tehnic. Documentul respectiv nu se pronunță deci asupra constructibilității terenului și nu stalibește în acest sens îndeplinirea anumitor cerințe și/sau obținerea anumitor avize, ci se rezumă la a oferi datele utile unei aprecieri și posibile decizii viitoare ale celor interesați în privința unei operațiuni juridice potențiale. Cu referire la acest tip de certificat de urbanism trebuie înțelese prevederile art. 30 din legea nr. 350/2001 potrivit cărora pentru aceeiași parcelă se pot elibera mai multe certificate de urbanism, dar conținutul acestora, bazat pe documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, și celelalte reglementări în domeniu trebuie să fie aceleași pentru toți solicitanții, iar în acest scop nu este necesară solicitarea actului de proprietate asupra imobilului, în vederea emiterii certificatului de urbanism.
Certificatul de urbanism preoperațional.
Atunci când cererea de eliberare poartă asupra fezabilității unei operațiuni administrativ -urbanistice, certificatul de urbanism oferă aceleași date privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, dar arată în mod explicit ori implicit, dacă terenul în cauză poate fi utilizat pentru realizarea operațiunii preconizate și menționează cerințele care trebuie îndeplinite în acest sens. El poate fi, prin conținutul său, după caz, pozitiv sau negativ, în funcție fie de regulile de urbanism aplicabile și limitările administrative ale dreptului de proprietate și pe de altă parte de echipamentele publice („dotări de interes publicnecesare").
Certificatul de urbanism modificator.
Reglementat prin prevederile art. 32 din legea nr. 350/2001, reprezintă un instrument de promovare a așa-zisului „urbanism derogatoriu", adesea cu efecte negative. Conform procedurii, dacă prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism să respingă cererea în mod justificat sau să o admită, situație în care poate fie să solicite elaborarea unui plan urbanistic zonal (P.U.Z.) numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de structura specializată condusă de arhitectul – șef și aprobat de primarul localității, respectiv primarul general al municipiului București prin care se stabilesc:
1. teritoriul care urmează să fie reglementat prin PUZ;
2. categoria/categoriile funcțională/funcționale a/ale dezvoltării și eventualele servituti;
3. reglementări obligatorii sau dotări de interes public necesare), fie elaborarea unui plan urbanistic de detaliu (PUD). După elaborarea PUZ sau, după caz, a PUD, se poate întocmi documentația tehnică în vedere obținerii autorizației de construire, documentație care poate fi aprobată numai după o perioadă de cel puțin 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițiale (art. 32(4) din legea 350/2001).
De menționat că, pe această cale se pot aduce modificări reglementărilor din Planul urbanistic general (PUG) după cum urmează. Prin PUZ se stabilesc reglementări noi cu privire la: regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare al terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei; iar prin Planul urbanistic de detaliu se stabilescreglementări noi numai cu privire la distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei.
Modificarea, prin planuri urbanistice zonale elaborate pentru zone ale unei unități teritoriale de referință, a reglementărilor aprobate prin Planul urbanistic general sau prin planurile urbanistice zonale trebuie să asigure unitatea, coerența și confortul urban atât ale zonei de studiu, cât și ale teritoriului învecinat. Dacă modificarea este elaborată pentru zone ale unei unități teritoriale de referință, coeficientul de utilizarea a terenului (CUT) propus de noua reglementare nu îl va putea depăși pe cel aprobat inițial cu mai mult de 20%, o singură dată, în acest caz neaplicându-se prevederile vizând elaborarea unui nou PUZ.
În cazul în care, din rațiuni de dezvoltare urbanistică temeinic fundamentate, este necesară depășirea coeficientului de utilizare a terenului prevăzut mai sus, numai din inițiativa autorității administrației publice locale competente se va proceda la elaborarea unui plan urbanistic zonal pentru o suprafață prestabilită.
Această zonă poate fi delimitată prin avizul de oportunitate, în funcție de caracterul omogen al zonei, funcțiune, regim de înălțime și infrastructura existentă. Finanțarea noii documentații de urbanism poate fi făcută din fonduri publice, în condițiile legii, sau de către persoane fizice ori juridice interesate. Responsabilitatea coordonării realizării documentațiilor de urbanism și a conținutului acestora cade integral în sarcina autorității publice locale competente (art. 32(6) din legea nr. 350/2001).
4.3 Procedura de eliberare
Aceasta cuprinde trei aspecte principale: cererea, instrumentarea sa și decizia autorității administrative.
Cererea
Potrivit art. 29 alin. 3 din legea nr. 350/2001, certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoașterea datelor și a reglementărilor căruia îi este supus respectivul imobil. Așadar, cererea poate fi făcută de proprietarul terenului sau mandatarul său, dar de asemenea de orice persoană interesată (precum notarul, agentul imobiliar, dobânditorul potențial ori un vecin); pentru solicitarea certificatului nu este necesar ca solicitantul să dețină un titlul asupra imobilului.
În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul -orice persoană fizică sau juridică interesată — se va adresa autorităților competente să emită actul respectiv,cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare ale imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitatea, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât și elementele care definesc scopul solicitării.
Instrumentarea cererii
Documentația se depune la autoritatea administrativă competentă să emită certificatul de urbanism; verificarea conținutului său se efectuează în cadrul structurilor (compartimentelor) de specialitate organizate în cadrul Consiliului județean sau al primăriei, după caz, constatându-se dacă:
a) cererea este corect adresată emitentului – președintelui
Consiliului județean, primarului general al municipiului București,
sau primarul, după caz – conform competențelor de emitere stabilite
de lege;
b) cererea tip este completată corect;
c) elementele de identificare privind solicitantul și imobilul sunt
suficiente, potrivit precizărilor privind completarea formularului –
model „Cerere pentru emiterea certificatului de urbanism";
Dacă documentația depusă este incompletă sau cu elemente de identificare insuficiente, în termen de 5 zile de la data înregistrării acest lucru se notifică în scris solicitantului, cu menționarea elementelor lipsă din documentație, care se restituie în vederea completării.
În această situație, începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea certificatului de urbanism se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora modificările/completările aduse documentației inițiale, ca urmare a notificării precum și a depune și înregistra documentația completă.
Taxa încasată nu se restituie, urmând a fi utilizată pentru eliberarea certificatului de urbanism după depunerea documentației complete (art. 34 din Normele Metodologice…).
Certificatul de urbanism se redactează în baza cererii și a documentației complete depuse, în deplină concordanță cu prevederile documentațiilor de urbanism aprobate și cu situația reală din teren la data solicitării.
Certificatul de urbanism solicitat în vederea realizării unor lucrări de construcții se redactează facându-se specificările necesare privind:
a) regimul juridic, economic și tehnic al imobilului;
b) încadrarea/neîncadrarea lucrărilor în prevederile documentațiilor de urbanism și/sau de amenajare a teritoriului aprobate;
c) nominalizarea avizelor, acordurilor, punctului de vedere și, după caz, a actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, care trebuie să însoțească documentația tehnică -D.T.;
Necesitatea întocmirii, după caz, a unor documentații de urbanism suplimentare, de tip P.U.Z. sau P.U.D., care să justifice soluția urbanistică produsă, sau să modifice reglementările urbanistice existente pentru zona de amplasament, după caz, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 3, cu indicarea elementelor tematice care urmează a fi rezolvate prin acestea.
În Certificatul de urbanism se înscriu informațiile cunoscute de emitent la data emiterii extrase din documentațiile de urbanism și din regulamentele de urbanism aferente, avizate și aprobate potrivit legii, sau în lipsa acestora din Regulamentul general de Urbanism (art. 35 alin. 3 din Normele Metodologice…).
Emitentul certificatului de urbanism are obligația de a înscrie în rubrica rezervată scopul utilizării actului, categoria de lucrări declarată de solicitant și înscrisă în cerere; în cazul în care scopul pentru care se solicită eliberarea acestuia nu se încadreză în prevederile documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate, certificatul de urbanism se eliberează cu menționarea incompatibilităților rezultate, inclusiv posibilitatea/imposibilitatea realizării obiectivului de investiții.
Certificatul de urbanism se completează, în funcție de scopul pentru care a fost solicitat și va purta, în mod obligatoriu, mențiunea scopului eliberării acestuia (art. 25(5) din legea nr. 350/2001).
Emiterea certificatului
Certificatul de urbanism se emite și se semnează de aceeași autoritate abilitată să emită autorizația de construire/desființare, respectiv de către președintele Consiliului județean, primarul general al municipiului București sau de primar, după caz. Alături de autoritatea administrației publice emitente, certificatul de urbanism se mai semnează de secretarul general ori de secretar, precum și de arhitectul-șef (acolo unde nu este instituită funcția de arhitect-șef, se semnează de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității admistrației publice emitente). Responsabilitatea emiterii certificatului de urbanism revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului.
În absența semnatarilor prevăzuți de Lege, certificatul de urbanism se semnează de către înlocuitorii de drept ai acestora, împuterniciți în acest scop, potrivit prevederilor legale.
În condițiile prevederilor art. 69 și 70 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, întrucât delegarea de către primar și președintele Consiliului județean a competențelor de emitere a autorizațiilor este interzisă, în mod analog, coroborat cu prevederile art. 6 alin. 3 din Lege, aceste prevederi se aplică și la emiterea certificatelor de urbanism.
4.4 Înregistrarea, eliberarea, și valabilitatea certificatului de urbanism
Înregistrareacertificatului de urbanism
Emitentul certificatului de urbanism are obligația de a instrui un registru de evidență a certificatelor de urbanism, în care acestea sunt înscrise în ordinea emiterii, numărului certificatului având corespondent în numărul de înregistrare a cererii.
în Registrul de evidență a certificatelor de urbanism se înscriu datele privind: adresa imobilului, numărul cadastral și numărul de carte funciară, numele, codul numeric personal și adresa solicitantului, scopul pentru care s-a emis certificatul de urbanism, taxa achitată și termenul de valabilitate a certificatului de urbanism.
Pentru certificatele de urbanism emise în condițiile art, 32 alin.3 și 4, autoritățile administrației publice au obligația de a organiza și de a ține la zi evidența acestora.
eliberarea certificatului de urbanism
Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului direct sau prin poștă (cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire), în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii, indiferent de scopul pentru care a fost solicitat.
valabilitatea certificatului de urbanism
Valabilitatea certificatului de urbanism reprezintă intervalul de timp (termenul) acordat solicitantului în vederea utilizării acestuia în scopul pentru care a fost emis, potrivit legii.
Emitentul certificatului de urbanism stabilește termenul de valabilitate pentru un interval de timp cuprins între 6-24 luni de la data emiterii, în funcție de:
a) scopul pentru care a fost solicitat;
complexitatea investiției și caracteristicile urbanistice ale zonei în care se află imobilul;
menținerea valabilității prevederilor documentațiilor urbanistice și a planurilor de amenajare a teritoriului aprobate, pentru imobilul solicitat.
4.5 Efectele certificatului de urbanism
Eliberarea unui certificat de urbanism, fie de informare, preope-rațional sau modificator, crează o serie de drepturi în favoarea titularului (deținătorului) său. Acestea nu se referă la obținerea unei autorizații de efectuare a lucrărilor de construire, amenajare sauplantare (de ocupare sau utilizare a solului), ci la faptul că cererea în acest sens va fi instrumentată în funcție de regulile de drept care sunt menționate în documentul respectiv.
Principalul efect-interes al certificatului de urbanism rezidă în cristalizarea și conservarea regulilor aplicabile la data eliberării sale pe toată perioada de valabilitate a acestuia (termenul stabilit inițial și/sau prelungit în condițiile legii). Este vorba de regulile de urbanism, servitutile de utilitate publică și chiar taxele indicate. Garanția conferită prin certificatul de urbanism cedează în fața ilegalității. Astfel, atunci când după ce a fost eliberat în mod legal un certificat de urbanism pozitiv, autoritatea administrativă competentă refuză ilegal acordarea autorizației de construire și acest refuz a fost anulat, deținătorul certificatului al cărui termen de valabilitate a expirat, nu se mai poate prevala de aceasta pentru o nouă cerere de autorizare. Mai mult decât atât, autoritatea administrativă i-ar putea opune dispozițiile de urbanism defavorabile proiectului său, care au intervenit posterior. Dreptul la menținerea regulilor de urbanism enunțate de un certificat de urbanism nu poate avea ca efect justificarea eliberării de către autoritățile administrative a unei autorizații fondate fie pe o apreciere eronată a aplicării regulilor de urbanism, fie pe reguli care nu erau legal aplicabile proiectului prezentat.
CAPITOLUL V
CONCLUZII
Planificarea teritorială (spațială) reprezintă activitatea de armonizare a structurilor teritoriale, prin managementul dezvoltării teritoriale și coordonarea impactului teritorial al politicilor sectoriale.
Legea nr. 350/2001 distinge între documentațiile de amenajare a teritoriului, care cuprind propuneri cu caracter director și documentațiile de urbanism care cuprind reglementări operaționale, ce se exprimă în planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism, Regulamentul-cadru de urbanism pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării și regulamentele locale de urbanism.
Documentațiile de urbanism se referă la localitățile urbane și rurale și reglementează utilizarea terenurilor și condițiile de ocupare a acestora cu construcții.
Caracterul tehnic al planurilor și regulamentelor, nevoia asigurării unor cerințe minime de calitate și interoperabilitate, lipsa de experiență în materie și/sau numărul relativ redus de specialiști în domeniu au impus adoptarea de către autorități a unor „reglementări tehnice" sub forma unor ghiduri metodologice și conținut cadru pentru principalele documente de urbanism. în prezent constituie documentații de urbanism: a) Planul urbanistic general (PUG) și regulamentul local aferent acestuia; b) Planul urbanistic zonal (PUZ) și regulamentul local aferent acestuia; Planul urbanistic de detaliu (PUD).
Planul urbanistic general (PUG) are deopotrivă un caracter director (specific documentațiilor de amenajare a teritoriului) și unul de reglementare (operațională) (specific documentațiilor de urbanism) ceea ce arată rolul său de intermediar, de preluare directă și transpunere la nivelul celorlalte planuri urbanistice a obiectivelor planurilor de amenajare a teritoriului național, zonal și județean. El„reprezintă principalul instrument de planificare operațională, constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare" [art. 46(1)].
PUG se elaborează în baza strategiei de dezvoltare a localității și se corelează cu bugetul și programele de investiții publice ale localității, în vederea implementării prevederilor obiectivelor de utilitate publică. Prin plan se identifică zone pentru care se pot institui reglementări ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu și de la care nu se pot acorda derogări, dintre care fac parte, în mod obligatoriu, zonele asupra cărora este instituit un regim special de protecție prevăzut înlegislația în vigoare. Aceste reglementări „se formulează cu claritate'*' în Regulamentul local de urbanism aferent PUG.
Planul urbanistic zonal (PUZ)
În consens cu funcția pe care o îndeplinește, are caracter de reglementare specifică detaliată și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG a unei zone delimitate din teritoriul localității.
Legea îl definește drept „instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată" [art. 47(1)]. PUZ asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu PUG și reglementează condițiile de amplasare a investițiilor, indiferent de natura lor sau de beneficiar.
Planulurbanistic de detaliu (PUD) reprezintă documentația prin care se stabilesc condițiile de amplasare și executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor construcții cu destinație precizată, cu respectarea prevederilor celorlalte documentații de urbanism și de amenajare a teritoriului. Este acea documentație aferentă PUG și PUZ, explicând și detaliind conținutul acestor planuri, sub formă de prescripții și recomandări, corelate cu condiționările din Certificatul de Urbanism, în vederea urmăririi și aplicării lor.
Cu privire la regulamentul general de urbanism acesta este conceput ca un sistem unitar de norme tehnice și juridice care stă la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor urbanistice, precum și a regulamentelor locale de urbanism, R.G.U. stabilește, în aplicarea legii, regulile de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor și a amenajărilor aferente acestora.
În această perspectivă, R.G.U. fixează reguli de bază privind modul de ocupare a terenurilorcu privire la păstrarea integrității mediului și protejarea patrimoniului natural și construit și, respectiv cu privire la siguranța construcțiilor și la apărarea interesului public, stabilește condiții de amplasare și conformare a construcțiilor (reguli de amplasare și retrageri minime obligatorii, reguli cu privire la echiparea tehnico-edilitară, reguli cu privire la forma și dimensiunile terenului și ale construcțiilor, la amplasarea de parcaje, spații verzi și împrejurimi).
În legislația românească actuală certificatul de urbanism cunoaște o reglementare generală (de drept comun) în legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul (art. 28-34) și o alta specială în materia autorizării executării lucrărilor de construcție, prin legea nr. 50/1991 (art. 6).
Funcția sa este aceea de a asigura aplicarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate (art. 28 din legea nr. 350/2001).
În privința definiției legale, potrivit art. 29 (1) din legea nr. 350/2001 „certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscut regimul juridic, economic și tehnical imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii."
După criteriul scopului urmărit de solicitant și, drept urmare, a consecințelor pe care le produce, certificatul de urbanism poate fi unul de informare privind situația terenului ori de decizie asupra fezabilității unei anumite operațiuni urbanistico-construibile date. De aceea, potrivit art. 29 (5) în certificatul de urbanism se va menționa în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia.
BIBLIOGRAFIE
I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII
Mircea DUȚU , Deptul urbanismului, Ediția a V-a , Editura Universul Juridic, București 2010
Oliviu Puie, Reglementari juridice in materia amenajarii teritoriului si a urbanismului , Editura Universul Juridic, București 2008
Alexandru I., Administrația publică. Teorii. Realități. Perspective, Ed. Lumina Lex, Ed. a III-a, București, 2002
Comitetul Regiunilor, Regional and Local Government in the European Union. Responsabilities and Resources, OPOCE, Luxembourg, 2001
Dincă D., “Componentele dezvoltării locale”, Revista “Economie și administrație locală”, mai 2005
Dincă D., “Componentele dezvoltării locale II”, Revista “Economie și administrație locală”, iunie 2005
Duțu Mircea, Dreptul urbanismului, Ed. Economică
Ionașcu G., Dezvoltarea și reabilitarea așezărilor umane din România, Ed. Tempus, București 2003
Matei L., Strategii de dezvoltare economică locală, Ed. Economică, București, 2004
Matei L., C. Chabrot, D. Dincă, Colectivitățile teritoriale. Experiența franceză. Ed. Economică, București 2000
Matei L., Dincă D. (coordonatori), Participarea cetățenilor la procesul decizional – manual de instruire, RTI, București, 2002
Matei L., Management public, Ed. Economică, București 2001
Parlagi A., Dicționar de administrație publică, Ed. Economică, București, 2004
Peter Hall, Orașele în mișcare, Ed. All, București 1999
Preda D., Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă, Ed. Economică, București, 2002
II. ACTE NORMATIVE
LEGEA nr.351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a Rețeaua de localități publicată în M.Of. nr. 408/24 iul. 2001
LEGEA nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul publicată în M.Of. nr. 373/10 iul. 2001
LEGEA nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor republicată în M.Of. nr. 933/13 oct. 2004
BIBLIOGRAFIE
I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII
Mircea DUȚU , Deptul urbanismului, Ediția a V-a , Editura Universul Juridic, București 2010
Oliviu Puie, Reglementari juridice in materia amenajarii teritoriului si a urbanismului , Editura Universul Juridic, București 2008
Alexandru I., Administrația publică. Teorii. Realități. Perspective, Ed. Lumina Lex, Ed. a III-a, București, 2002
Comitetul Regiunilor, Regional and Local Government in the European Union. Responsabilities and Resources, OPOCE, Luxembourg, 2001
Dincă D., “Componentele dezvoltării locale”, Revista “Economie și administrație locală”, mai 2005
Dincă D., “Componentele dezvoltării locale II”, Revista “Economie și administrație locală”, iunie 2005
Duțu Mircea, Dreptul urbanismului, Ed. Economică
Ionașcu G., Dezvoltarea și reabilitarea așezărilor umane din România, Ed. Tempus, București 2003
Matei L., Strategii de dezvoltare economică locală, Ed. Economică, București, 2004
Matei L., C. Chabrot, D. Dincă, Colectivitățile teritoriale. Experiența franceză. Ed. Economică, București 2000
Matei L., Dincă D. (coordonatori), Participarea cetățenilor la procesul decizional – manual de instruire, RTI, București, 2002
Matei L., Management public, Ed. Economică, București 2001
Parlagi A., Dicționar de administrație publică, Ed. Economică, București, 2004
Peter Hall, Orașele în mișcare, Ed. All, București 1999
Preda D., Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă, Ed. Economică, București, 2002
II. ACTE NORMATIVE
LEGEA nr.351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a Rețeaua de localități publicată în M.Of. nr. 408/24 iul. 2001
LEGEA nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul publicată în M.Of. nr. 373/10 iul. 2001
LEGEA nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor republicată în M.Of. nr. 933/13 oct. 2004
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Planificarea Si Regulamntele DE Urbanism (ID: 122906)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.